----------------------------------- 1% 26.6.2018, 14:40 Capitolul 73 ----------------------------------- Capitolul 73 Zuriel îi demonstrează lui Lameh că și spiritele cele mai pure sunt capabile să resimtă durerea. (7 iulie 1843) 1. De-abia a terminat de pronunțat Domnul aceste cuvinte că Zuriel se afla deja în fața micului grup din interiorul templului. El s-a înclinat până la pământ în fața Domnului și i-a spus: 2. „O, Doamne, Dumnezeu atotputernic și Părinte preaplin de iubire și de sfințenie, Creator sublim al tuturor spiritelor și oamenilor născuți din spiritele cele mai vechi ale cerurilor Tale primordiale, care există dintotdeauna, la fel cum Tu tronezi încă de la începuturile eternității deasupra tuturor cerurilor, în sanctuarul pururi inaccesibil nouă al luminii Tale absolute! 3. M-ai chemat, în grația Ta infinită, mânat de compasiunea Ta nesfârșită de Părinte. Fie ca iubirea Ta plină de sfințenie să îmi facă cunoscut ce act de obediență trebuie să îndeplinesc în fața voinței tale!” 4. Domnul i-a răspuns: „Zuriel, îți cunosc prea bine fidelitatea! – Iată, lângă Mine se află Lameh, pe care îl cunoști foarte bine. Pentru ca el să-ți devină un frate adevărat, ajută-l să cunoască răspunsul spiritual la întrebarea sa, ca să afle dacă viața perfectă ce trăiește la nivelul spiritual cel mai pur este capabilă resimtă durerea sau nu! Acesta este motivul pentru care te-am chemat. Explică-i fratelui tău ce dorește să afle, într-o manieră de care numai spiritele sunt capabile! Amin”. 5. De îndată ce Domnul și-a încheiat discursul, Zuriel și-a pus palma pe pieptul lui Lameh și i-a spus: 6. „Frate, ieși pentru o clipă din trupul tău supus putrezirii și ascultă de înalta voință a Domnului. Renunță astfel la convingerile tale limitate și încăpățânate!” 7. De-abia a rostit Zuriel aceste cuvinte că trupul lui Lameh a căzut la pământ, ca și cum ar fi murit. Spiritul său a rămas însă în fața lui Zuriel, strălucind într-o lumină albă de o rară splendoare. 8. Zuriel i-a luat atunci mâna de lumină și i-a strâns-o între mâinile sale. 9. Deși în acel moment Lameh era doar un spirit, el a scos un strigăt îngrozitor și a urlat din răsputeri: „Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci acolo? Îmi strivești mâna și îmi provoci o durere atroce!” 10. Zuriel a lăsat imediat mâna lui Lameh și i-a spus: „Frate, în această clipă te afli în corpul tău spiritual. Privește, învelișul tău carnal se află acolo jos, neputincios, pe treptele altarului. Cum se face că ai scos un strigăt de durere atât de puternic, în condițiile în care ceva mai devreme susțineai sus și tare că spiritele pure sunt incapabile să simtă suferința, în orice ipostază a ei?” 11. Lameh i-a răspuns: „O, frate, lecția pe care mi-ai predat-o a fost elocventă, deși nu lipsită de duritate! Desigur, experiența directă a fost întotdeauna cea mai bună metodă de predare, dar cred că fi înțeles la fel de bine că spiritele sunt mai sensibile la durere decât oamenii chiar dacă mi-ai fi predat această lecție într-o manieră mai blândă! 12. Sincer să fiu, sper să nu mai trăiesc vreodată în viață o experiență de acest fel, căci mâna încă arde de durere, ca și cum ar fi scufundată într-o baie de metal incandescent. O, Doamne, scutește-mă de această durere, dacă nu vrei să aduci la disperare!” 13. La un semn discret al Meu, Zuriel a suflat asupra mâinii lui Lameh, iar durerile sale au dispărut. Lameh s-a reintegrat apoi în corpul său fizic, recăpătându-și conștiința obișnuită. 14. Domnul l-a întrebat atunci ce crede despre sensibilitatea spiritelor. 15. Lameh i-a răspuns: „O, Doamne, cred exact pe dos decât credeam ceva mai devreme!” 16. Domnul i-a spus: „Nu mai este necesar să faci alte comentarii! – Dat fiind că fac parte integrantă din viață, senzațiile devin cu atât mai puternice în acea sferă în care viața este concentrată în toată plenitudinea ei primordială, respectiv în sfera spirituală! Din acest punct de vedere, expresia curent folosită: ‚Este un spirit insensibil’ este complet lipsită de sens. 17. Dacă tot se află aici, îți propun însă-l lăsăm pe Zuriel să ne descrie experiențele sale legate de senzații. Haide, Zuriel, vorbește! Amin”.