----------------------------------- 1% 30.6.2018, 10:28 Capitolul 90 ----------------------------------- Capitolul 90 Luarea mesei în coliba lui Adam. Discursul plin de smerenie și de venerație al regelui Lameh. Răspunsul corect al lui Adam. (3 august 1843) 1. Când micul grup a intrat în coliba lui Adam, el a găsit aici masa întinsă, alcătuită din fructele cele mai delicioase, aduse de servitorii lui Seth. Dând curs amabilei invitații a lui Adam, oaspeții s-au instalat în jurul coșurilor cu mâncare, s-au închinat în fața lui Dumnezeu și i-au mulțumit, după care au început să mănânce, într-o atmosferă de mare bucurie. 2. Lameh de la șes se simțea însă prea plin de venerație în fața lui Adam pentru a se putea relaxa în atmosfera de veselie care i-a cuprins rapid pe ceilalți meseni. 3. Dându-și seama de acest lucru, Adam l-a întrebat care este cauza sfielii sale. 4. Lameh i-a răspuns: „O, părinte al nostru, al tuturor, și prim om de pe acest pământ! Nu reușesc să trec peste marea venerație față de tine și față de toți cei care te înconjoară în calitatea lor de primi copii ai tăi! 5. Simplul gând că tu ești părintele lui Cain, ai cărui copii și nepoți au murit deja cu toții, și că soția ta este mama tuturor oamenilor care trăiesc, inclusiv a celor care au trecut în lumea spirituală, îmi umple sufletul de un sentiment de venerație care se amplifică în permanență. Iar acest sentiment mă împiedică simt liber și fără griji, așa cum par să se simtă ceilalți, care sunt obișnuiți încă din copilărie cu prezența ta sublimă, căci s-au aflat dintotdeauna în preajma ta, o, părinte al nostru, al tuturor, în timp ce noi ceilalți, care am venit de la șes, nu te-am văzut niciodată până acum. Din cauza obișnuinței lor, copiii tăi direcți nu mai par să te aprecieze în toată profunzimea ta sacră! 6. De aceea, iertați-mă, o, părinte Adam și prea-venerabilă mamă Eva, dacă starea mea de spirit nu îmi permite să împărtășesc veselia celorlalți! – De altfel, aceștia nu au păcătuit niciodată atât de mult ca mine în fața lui Dumnezeu și a voastră. Doar cu câteva săptămâni în urmă, eu eram încă un monstru odios, incapabil să autocontrolez, și nu-mai compasiunea divină m-a readus pe drumul cel drept. 7. Acesta este motivul pentru care nu mă pot bucura în totalitate, așa cum fac tovarășii mei, care nu au păcătuit niciodată în fața lui Dumnezeu și a ta!” 8. În acest moment, Adam l-a întrerupt pe Lameh și i-a spus: „Ascultă-mă, sărman fiu al primului meu descendent, nefericitul Cain! Cuvintele tale îmi sunt pe plac și consider că merită în totalitate respectul meu. Între altele, trebuie să-ți mărturisesc că nici unul din copiii mei direcți nu mi-a mărturisit vreodată prețuirea sa în cuvinte atât de nobile. 9. Pe de altă parte, doresc să-ți spun că o venerație atât de lipsită de măsură adresată mie, părintelui primordial al oamenilor de pe acest pământ, mi se pare ușor deșartă. La urma urmelor, și eu sunt un om ca toți ceilalți, indiferent dacă am fost născut sau creat de mâna lui Dumnezeu! Cei născuți din pântecul mamei lor sunt în ultimă instanță creați de același Dumnezeu ca și mine, chiar dacă eu nu m-am născut dintr-un pântec matern. 10. Fiecare locuitor al înălțimilor sacre știe că ai fost un mare păcătos, dar la fel de bine știm cu toții că te-ai căit sincer, transformându-te complet, prin grația lui Dumnezeu, și că Domnul Însuși te-a iertat. De aceea, te-am iertat la rândul nostru, din iubire față de Dumnezeu, așa că te poți bucura liniștit alături de noi! 11. Așadar, mănâncă și bea. Uită de tristețea ta, căci mai am multe lucruri minunate să-ți arăt!” 12. Aceste cuvinte de mare bun simț l-au readus pe Lameh cu picioarele pe pământ și el s-a așezat liniștit la masă, savurând bucatele cu aceeași plăcere ca și tovarășii săi.