----------------------------------- 1% 30.6.2018, 10:35 Capitolul 96 ----------------------------------- Capitolul 96 Mica procesiune ajunge la coliba Puristei. Lameh se minunează de frumusețea gazdei sale. (17 august 1843) 1. După ce călătorii au trecut prin grotă, timp în care Lameh nu a încetat nici o clipă se minuneze de frumusețea fără egal a acesteia, și au ajuns la ieșirea care dădea către Levant, Enoh s-a adresat celorlalți: 2. În continuare, ne vom îndrepta către Levant, pentru ca Lameh și tovarășii săi de la șes să poată admira în continuare măreția Tatălui nostru preasfânt! Vom lua apoi masa Domnului în coliba Puristei, masă pe care ne-a recomandat chiar El să o servim la momentul oportun, pentru a ne întări iubirea, și implicit spiritul!” 3. Adam i-a răspuns: „Da, fiul meu Enoh, ai vorbit foarte bine. Chiar asta vom face, și cu această ocazie vom vedea ce vom putea face pentru a-l ajuta pe Muthael, zelosul nostru candidat la însurătoare!” 4. Enoh a adăugat: „Da, tată Adam, cu siguranță vom avea grijă rezolvăm această problemă! – Deocamdată însă, nu ne batem capul cu acest lucru. Vom vedea ce vom avea de făcut la fața locului! – Iar acum, pornim la drum, în numele Domnului!” 5. Și astfel, micul grup a pornit la drum, îndepărtându-se cu pași repezi de grotă și îndreptându-se în direcția Levantului. 6. Nici nu au ajuns bine în această regiune că au și fost înconjurați de o mare mulțime, care s-a grăbit să le iasă în întâmpinare și i-a primit cu iubire. 7. Prima care i-a salutat pe eminenții oaspeți a fost Purista, care le-a spus: 8. „Sublimi părinți, prieteni ai lui Dumnezeu cel atotputernic! Ca de obicei, motivul care vă aduce pe meleagurile noastre nu poate fi altfel decât nobil și elevat! De aceea, închin cu întreaga mea ființă în fața Tatălui nostru preasfânt și preaplin de iubire, care sălășluiește de-a pururi în lumina Lui eternă și sacră, dând viață inimilor noastre prin iubirea pe care i-o purtăm! 9. O, dragi și venerați părinți, eu, sărmana slujitoare a Domnului, urez de o mie de ori bun venit! Sufletul meu tânjește să asculte cuvintele celui pe care Domnul Însuși l-a desemnat drept mare preot al nostru! 10. O, intrați împreună cu mine în coliba pe care a construit-o Domnul Însuși, prin voința Lui atotputernică, și pe care a consacrat-o ca bucătărie în care toți copiii Lui să își poată găsi hrana regeneratoare de care au nevoie pentru Viața eternă!” 11. Văzând fața încremenită a lui Lameh, Enoh l-a întrebat pe acesta: „Ei, frate Lameh, cum îți place gazda noastră? Și ce spui de cuvintele sale?” 12. Aflat încă sub impresia puternică provocată de frumusețea celestă a Puristei, Lameh a răspuns: „O, frate, când l-am văzut pe dușmanul jurat al Domnului în fața peșterii în flăcări, mi-am pierdut pentru câteva clipe simțul vorbirii, dar această fată coborâtă din cer îmi blochează acest simț într-o manieră infinit mai puternică! Doamne, Doamne, ce îmi văd ochii!? 13. Ascultă, frate, o viziune atât de celestă l-ar putea costa chiar viața pe un păcătos ca mine! vezi o frumusețe atât de mare, asociată cu o iubire și o înțelepciune atât de profundă! O biată creatură neevoluată ca mine nu va putea înțelege niciodată cum este posibil să existe o astfel de asociere! 14. Frate, te rog, scutește-mă pentru moment de orice discuție și de orice apreciere, căci trebuie mai întâi să obișnuiesc cu această viziune! Când voi reuși să îmi revin cât de cât, voi putea lua din nou cuvântul! Până atunci însă, te implor, nu mă obliga să vorbesc!” 15. Enoh i-a răspuns: „Foarte bine! Oricum, limba ta se va dezlega de la sine atunci când vei intra în interiorul colibei construită de măreția Domnului. De aceea, ne vom îndrepta în direcția ei fără nici o întârziere!” 16. Preafrumoasa Purista i-a condus pe înalții oaspeți către colibă, unde a așezat câteva vreascuri proaspete în soba iubirii.