----------------------------------- 1% 21.7.2018, 05:32 Capitolul 105 ----------------------------------- Capitolul 105 Monologul și așteptarea lui Muthael. Adam își face griji. Enoh îl liniștește. (28 august 1843) 1. Recunoscând sensul profund al cuvintelor lui Lameh, Muthael a ieșit din colibă și s-a retras într-un loc izolat, în care nimeni nu-l putea vedea. El și-a spus în sinea sa: 2. „Voi aștepta aici până când Domnul îmi va răspunde; nu voi mânca și nu voi bea nimic până când nu voi auzi răspunsul Lui! 3. Căci viața este într-adevăr stupidă și monotonă dacă nu suntem binecuvântați cu cuvântul atotputernic al lui Dumnezeu. Fără acest cuvânt, noi nu ne dăm seama nici măcar de ce ne aflăm pe acest pământ, chiar și atunci când ne confruntăm cu probleme de cea mai mare importanță! 4. De aceea, nu mă voi mișca de aici până când Domnul nu îmi va răspunde, chiar dacă acest lucru mă va costa viața, care, oricum, este cât se poate de nesemnificativă! 5. Oare cum trebuie însă procedez pentru ca Domnul să îmi îndeplinească rugăciunea și să îmi dea răspunsul dorit, la fel cum mi-a dăruit promisiunea Sa? 6. Știu ce trebuie să fac: voi începe să îl ador și să inflamez din ce în ce mai puternic cu iubirea pe care i-o port, lăsându-mă ghidat de această iubire, la fel cum nebunii îndrăgostiți se lasă ghidați de iubirea pe care le-o poartă celor pe care doresc să le ia de soții! 7. Și totuși, ce se va întâmpla dacă Domnul nu va reacționa în nici un fel în fața acestei atitudini ale mele? – În acest caz, doresc să renunț la această lume, inclusiv la promisiunea care m-a fost făcută! Îi voi întoarce pentru totdeauna spatele Puristei și voi rămâne singur. Îmi voi consacra întreaga viață Domnului, îl voi preamări în tăcere și voi considera că nimic altceva nu mai există pentru mine! 8. Mai mult, îi voi spune atunci, cu toată seriozitatea: ‚Doamne, aflu acum în fața Ta, după ce am renunțat la lume de dragul Tău. orice vei dori cu mine și eu voi accepta voința Ta!’” 9. După ce a luat această decizie, Muthael a trecut imediat la aplicarea ei. 10. Astfel a trecut întreaga zi. Micul grup adunat în coliba Puristei a terminat de mult masa, când, după câteva conversații cât se poate de elevate și de edificatoare, cineva și-a amintit de Muthael. Atunci, Adam i-a spus lui Enoh: 11. „Nu ai remarcat faptul că Muthael, care a ieșit din colibă înainte de prânz, nu s-a întors încă? Am impresia că se simte constrâns și iritat de toate sfaturile pe care le-a primit din toate părțile, așa că s-a dus să se ascundă în cine știe ce loc pierdut! Nu cred că se va mai întoarce curând, și, ca să fiu sincer, sunt puțin îngrijorat în privința lui”. 12. Enoh i-a răspuns însă lui Adam: „Tată, nu-ți mai face griji, căci Domnul este mai prudent și mai plin de compasiune decât noi toți la un loc! El este adevăratul ghid și învățător al lui Muthael, pe care îl conduce pe calea cea mai sigură și mai justă pentru el, direct către scopul care îi este predestinat! 13. De aceea, nu are nici un rost să te simți îngrijorat pentru Muthael. La urma urmelor, el a luat singur, din proprie inițiativă, decizia fermă de a renunța la tot, inclusiv la viața lui, de dragul iubirii, compasiunii și grației Domnului! 14. De altfel, în cel mai scurt timp vom asista cu toții, chiar cu ajutorul simțurilor noastre exterioare, la felul în care îi tratează Domnul pe cei care i-au consacrat întreaga lor viață, sacrificând orice altceva de dragul Lui. 15. Mai întâi, El îi încearcă, testându-i în funcție de forța sufletului lor și de valoarea legământului pe care l-au făcut. Dacă aceștia trec de toate încercările, porțile Vieții se deschid dintr-o dată în fața lor! 16. Exact acest lucru se va întâmpla în cazul lui Muthael. avem așadar încredere și să îl preamărim pe Domnul! Amin”. 17. Aceste cuvinte l-au liniștit pe Adam. – În continuare, întregul grup a ieșit afară. 18. Adam și-a exprimat părerea că ar trebui să se întoarcă cu toții acasă, din cauza Sabatului care urma să înceapă în scurt timp. 19. Dar Enoh i-a explicat că Sabatul Domnului era pretutindeni același, pe acest pământ. De aceea, el putea fi foarte bine sărbătorit chiar în locul în care se aflau în acel moment. 20. În sfârșit, Adam s-a declarat satisfăcut.