----------------------------------- Hoper 11.10.2018, 00:40 Capitolul 105 ----------------------------------- Capitolul 105 Porunca cerească a dragostei și efectele ei mântuitoare Vorbește episcopul Martin:” O îndrăgita mea Chanchah, eu sunt de părere că tu ai cu aceste spuse foarte mare dreptate. Numai că trebuie să-ți mărturisesc aici deschis, noi cetățenii cerului nu avem de fapt nici o lege, ci vegetăm fără legi în totalitate o cea mai liberă viață în Dumnezeu. A vegeta în Dumnezeu, Domnul, înseamnă însă - a trai veșnic în toată dragostea. Dragostea face totul liber și nu cunoaște nici o lege în afară de ea. De aceea noi nici nu avem, aici, nici o lege, decât acea singură, a dragostei, care lege nu este însă o lege, ci numai libertatea veșnică și desavârșită a tuturor ființelor. Ințelegi tu aceasta?” Spune Chanchah:” Da, eu înțeleg și sunt acum foarte bucuroasă, ca înțeleg o asemenea învățătură bună. Dacă dragostea - chiar și acolo unde trebuie ea ținută foarte secretă - face o inima iubitoare atât de peste măsura de fericită: oare cât de fericiți trebuie să fie tocmai aceea, care se află doar sub singurul sceptru al dragostei și nu cunosc un altul. Da, da, dragostea, dragostea - unde ea este lege, acolo bineînțeles că trebuie toți oamenii, sub o asemenea lege, se afle în cea mai mare fericire! Ce îi folosește unui om toată strălucirea soarelui, dacă îi lipsește căldura lui? Pentru ce tot aurul și toate pietrele prețioase, dacă în proprietarul lor pulsează ca gheața, care dă se spargă, o inima rece, împietrită? O prietene, tu mi-ai spus acum un lucru sfânt. Eu încep deja să remarc, ce a vrut să indice cu asta prietenul tău mie foarte scump, atunci când el spunea: „Dragostea ta pentru Mine îți va oglindi totul!” Da, da, această dragoste mi-a trădat deja multe și inima mea îmi spune, ca ea îmi va arăta încă mult mai multe! Și eu vă iubesc, însă, cu toată fierbânțeala soarelui la amiază și mai ales pe acela, care îmi este încă dator cu numele său. Tu trebuie totuși să ierți, ca eu îl îndrăgesc pe acel prieten și frate al tău mult mai mult decât pe tine. Eu nu știu de fapt de ce, căci el nu este în fond mai frumos decât tine și fratele tău Borem și nici măcar nu are o îmbrăcăminte mai frumoasă. Dar ceva este în ochii săi mari și albăștri, ceva nedescris de atrăgător și gura lui are așa un fel de expresie stranie și asemănătoare zeilor, sunt dusă în cea mai mare ispită, cred că înfățișarea sa nesfârșit de drăgăstoasă ar fi exact chipul lui Lama! Da, eu îți spun, dacă eu întreb așa inima mea în toată înfierbânțeala dragostei pentru acel unul, atunci ea îmi spune: „O Chanchah, pentru mine este acesta marele și sfântul Lama! Oare cine altcineva ar putea vorbi într-un fel atât de ceresc, cine altcineva ar putea crea un smochin împreună cu fructe coapte cu desăvârșire și îl dăruiește atunci acestei Chanchah care îl iubește peste toate, toate, toate, ca semn viu al dragostei sale? Oare cine altcineva ar putea avea chiar asemenea ochi dragi și minunați și chiar o asemenea gură frumoasă și foarte cerească - decât singurul Lama cel mai îndrăgit de inima mea!" Știi tu, dragă prietene, astfel vorbește bineînțeles numai inima mea, dar nu și mintea mea. Chiar dacă mintea mea ar vrea și ea să urmeze cu multă plăcere celei mai frumoase voci a inimii, dacă ea n-ar trebui să se teme, ar face un păcat. Fiindcă mintea este acolo, unde inima își ia cea mai mare parte, tocmai un judecător nu prea sever și zeifică cu drag același lucru, care este a inimii. Tot așa stau lucrurile acum și în privința mea: inima mea zeifică acele minunății și mintea ar face cu multă plăcere același lucru, dacă ea ar fi numai singura minte și n-ar avea încă o grămadă de alte minți în jurul ei. Dar eu voi lepăda acuși celelalte minți și voi urma numai mintea inimii mele. Poate că așa voi ajunge mai repede la scopul potrivit decât altfel! Dacă aici oricum nu există o altă lege decât numai acea a dragostei, voi fi acuși împăcată cu mintea mea uscată. Ce spui tu, draga frate, la toate acestea?” Vorbește episcopul Martin:” Chanchah a mea cea mai dragă, la aceste vorbe ale tale se poate spune pentru moment foarte puțin. Urmează-ți tu numai inima, căci așa nu vei păși pe o cale prea strâmbă. Cu timpul va ajunge atunci și mintea ta într-o lumină potrivită. Mai mult într-adevăr că nu pot să-ți spun acum la toate vorbele tale cele mai frumoase.”