----------------------------------- Hoper 12.10.2018, 02:42 Capitolul 114 ----------------------------------- Capitolul 114 Despre ființa schimbătoare de forma al lui Satan - O idee despre caracterul lui Martin - Presupunerea nou veniților despre apropierea Domnului - Mărturisirea smerită de vinovăție a Chanchahei Acum vorbește Chanchah foarte mișcată: "Ah tu dragostea mea - vor putea oare suporta bine toți oaspeții acea priveliște destul de oribilă a acelui monstru? Și nu poate să ne facă cu siguranță nici un rău? O Lama, Lama, acesta va fi un spectacol oribil! Uite, cum începe să se zbată și să se zvârcolească deja foarte îngrozitor! O Lama, ce priveliște groaznică! Câtă furie, câtă mânie oribilă iasă din ochii săi de foc îngrozitori! O tu prietene, dar când va fi acest monstru deja aici în fața noastră, oare care va îndrăzni, privească la el?” Spun Eu: "Fii numai tăcută: acest oaspete se poate preschimba în toate înfățișările, așa cum el tocmai crede că le are nevoie pentru un presupus avantaj. Dar noi îi vom îndepărta chiar aici duritatea, cel puțin pentru un timp! De aceea nu te teme, va merge totul numai bine.” Vorbește Chanchah: “O prieten drag, o tu dragostea mea, în tine am eu - cum am în Lama - cea mai mare încredere; dar pe fratele Martin nu dau eu așa de mulți bani! El este așa de gălăgios. Dar dacă devine situația serioasă, se retrage imediat, așa de parcă nu i-ar fii crescut problemei și nu știe ce trebuie sau vrea să facă. De aceea cred eu, el va strica decât va repara cu aducerea acelui balaur îngrozitor. Borem într-adevăr, el este un bărbat plin de înțelepciune și plin de putere dreapta, pe acela se poate pune baza! Martin însă este și rămâne un Pehux (un om dezordonat),care crede în calitățile sale, dar nu face nimic, atunci când este vorba de ceva serios!” Vorbesc Eu: “Drăgălașa Mea, tu ai bineînțeles dreptate; dar el își umple locul actual în totalitate. În marea ordine a lui Lama este nevoie și de astfel de ființe, care fără prea multă gândire se apucă de lucru, chiar dacă se pricep sau nu. Efectul este, mai fac și alții ceva și de obicei sunt mult mai deștepți decât aceia, care au făcut începutul fără se gândeasca prea mult! Cei prea înțelepți sunt destul de des oameni care despică părul în patru. Ei nu îndrăznesc de atâta cugetare, abordeze o problemă, atâta timp până când toate motivele înțelepte nu au loc pe un fir de păr. Și așa trebuie să fie niște Martini, care poartă mai puțină înțelepciune, dar pentru aceasta, mai multă hărnicie în ei, care este de multe ori mai bună decât prea multă înțelepciune. De aceea fii tu liniștită în privința lui Martin; el își va face lucrul cu bine, dacă se va ghida după comanda Mea și va face după aceasta.” Vorbește Chanchah: “Ah da, aceasta este sigur! tu ești aici cel mai înțelept, este evident pentru inima mea. Dar eu încă nu știu cine ești tu de fapt și acest singur lucru nu îmi este convenabil! Vezi, tu mi-ai spus mai devreme, atunci când am întrebat numele tău, dragostea mea pentru tine îmi va dezvălui totul. Dar cu cât de neconceput de măreț eu te iubesc, nu pot să aflu de la nimeni și mai puțin din mine, cum te cheamă pe tine și cine ești tu de fapt. O tu peste tot iubit prieten, spune-mi totuși numele tău!” Vorbesc Eu: “Dragă și gingașă Chanchah! Iată, numele nu este nimic deocamdată, dacă tu nu poți observa încă, ce este legat de acest nume. Dacă tu erai atentă la totul ce am vorbit Eu, ai vedea deja limpede cu mine! Fii atentă de acum înainte la totul ce voi vorbi și cum vor vorbi ceilalți spre și cu Mine și ce va apărea la cuvântul Meu, atunci de-abia vom ajunge să ne apropiem destul de repede. Dar acum fi stabilă și neânfricoșată. Căci Martin și Borem au primit de la Mine semnul,să aducă aici balaurul. Iată,ei îi desfac celui înfuriat deja lanțurile!” Chanchah devine acum foarte liniștită. Gella însă se pune cu curaj lângă ea și vorbește: “Chanchah, dacă ți-ar fi cunoscută puterea nemărginită a acestui prieten, așa cum îmi este mie, nu te-ai speria nici de o mie de astfel de balauri, dacă te afli de partea Lui!” Chanchah se sperie în adevăratul sens al cuvântului și vorbește în grabă: “Soră ce vorbești tu! Ah, vorbește mai departe, vorbește de el, cel pe care îl iubesc nemărginit! Il cunoști? Il cunoști pe acest minunat - o vorbește, vorbește mai repede! Oare să se adeverească bănuiala mea secretă? ! O Lama, atunci este Chanchah ori cea mai fericită ființă a cerului sau cea mai nefericită în tot infinitul! Știi, eu sunt într-adevăr o mare păcătoasă în fața lui Lama, pentru că am trădat în trecut așa zișii mesageri, peste care s-a revarsat tot răul vieții. Dacă au fost într-adevăr mesagerii lui Lama, atunci vai de mine, dacă se adeverește bănuiala mea! Căci pentru a fii nerecunoscută pe veci, de acela pe care îl iubești nemărginit - o soră, cunoști tu un mai mare chin? Doar atunci, dacă aceia pe care i-am tradat, au fost niște înșelători și prin aceasta nu au fost niște mesageri ai lui Lama - dar eu aceasta nu pot să decid, atunci mi-ar fi bineînțeles mai suportabil chipul celui drept! De aceea vorbește, vorbește; dar, ah sora, nu vorbi - căci de nesuportat ar strapunge inima mea dezvăluirile tale premature! O lasă-mă plutesc încă puțin în dulcea necunoștiința!” Cu aceste cuvinte pică ca și leșinată la picioarele Mele. Eu o întăresc și o ridic cu totul.