----------------------------------- Unique 7.4.2007, 04:23 Capitolele 31-35 ----------------------------------- 31. Discursul lui Jairus despre efectele miraculoase.          Spune dupa aceea si Jairus: „Da, da, tu maret Cireniu, tu ai dreptate, ca afirmi de tine însuti, ca ai devenit limpede în privinta întelegerii tale; caci si eu si oricare dintre noi poate vedea necesitatea vesnica pe motivul adevarului deplin, cum este totul creat si cum trebuie sa fie omul. Dar ce se poate face? Omenirea a decazut prea tare; ea nu întelege o învatatura libera si blânda si ar fi pacat de timpul - vorbind direct - , care s-ar putea folosi, caci s-ar da atunci o osteneala fara roade, din care nu ar aparea alte fructe decât probabil niste amarâti de spini si de scaieti! Deci în felul blând nu este posibil, cel putin nu cu evreii, binecunoscuti mie!         Ca sa înveti poporul prin minuni este rau în mai multe feluri: în primul rând este rau, pentru ca omul, este pus în pozitia de crezare a minunii si este un om judecat si nu este liber si nu crede minunea din cauza ei adevarata, ci doar din cauza minunii si nu din convingere interioara si urmarea evidenta a scopului propriu si prin urmare doar din teama din cauza unei pedepse instantanee care ar urma dupa cuvântul auzit. Dar daca unul se pricepe cu îndemânare sa-i scoata din cap minunea, atunci cu siguranta el va fi primul, care îi va spune la revedere cuvântului si credintei! Si pe de alta parte este rea o învatatura prin minuni, pentru ca o minune care nu poate ramâne asa, nu se transmite unei alte generatii, iar o minune povestita si nu traita are o valoare asemanatoare ca o poveste pentru copii.         Dar daca s-ar putea înfaptui o minune constanta, sau daca s-ar putea transmite tuturor învataturilor darul adevarului si s-ar înfaptui tot timpul minuni, atunci ar deveni o minune pentru mintea omeneasca un lucru normal si-ar pierde prin aceasta fundamentul  dovezii. O minune însa care s-ar putea demonstra în învataturi tot timpul, ar deveni în al doilea rând un lucru obisnuit ca si scamatoriile facute de oamenii la marginea strazii, pe care eu însa nu pot sa le repet si pe care eu nu pot sa le înteleg prin ce mijloace au fost înfaptuite ele; dar pentru ca lucrurile acestea sa vad mult prea des, îsi pierde valoarea minunii si scade pentru a devenii ceva obisnuit si normal.         Nu este totul minune peste minue, ce ne înconjoara zilnic? Ce auzim noi, ce vedem, ce simtim, ce mirosim, ce gustam - nu sunt toate minuni peste minuni! Dar pentru ca toate acestea ramân constante si se întâmpla în aceiasi ordine neschimbata, îsi pierde caracterul minunatiei si nu închide constiinta omului ca prizonier pentru credinta; doar pe unii oameni de stiinta îi preocupa stiintific. Acestia îsi pun urechea la pamânt si se chinuie, ca sa auda cum creste iarba; dar pentru ca cu toata osteneala ei nu afla nimic sau foarte putin, cum creste acea iarba, la sfârsit se ridica ei si dau de înteles prin expresia chipului lor, de parca ar pricepe totul. Dar pentru ca ei nu pot face ca iarba sa creasca, învata altii frânturi vechi de scamatorii, îi lasa lati pe cei orbi si îi fac pe cei vazatori sa zâmbeasca, cum au putut ei sa-i lase lati pe cei orbi cu scamatoriile lor fara nici un efect.         Prin  urmare este sigur, ca minunile în fond si la urma urmei, cum este de obice cazul, nu au nici o valoare pentru înbunatatirea omului, pentru ca ceea ce eu am spus de miracole, este din pacate adevarat; ele trezesc într-adevar curiozitatea celor ce privesc, dar strânsorile întunecate ale inimii nu le desprin la toate înspaimântarile duhului si cei dornici de miracole ramân tot aceiasi oameni, care au fost mai înainte si de obicei se întreaba printre ei, într-un fel cât se poate de prostesc!? ‘Dar cum a putut el, omul minunilor, sa fi facut acestea?’ Dar partea mai proasta nu vede si asa nimic altceva în jurul omului minunat decât o mare gramada de diavoli si lucruri necurate.         Dar daca asa stau lucrurile în domeniul miracolelor si nu apar roadele dorite si dupa spusele Tale clare, Invatatorule si Domnul meu, prin forta exterioara a legiilor sunt mai putini si mai rai si pentru învatatura libera sunt din o mie de oameni doar cinci care înteleg, atunci eu sunt de parere ca pot întreba cu drept un lucru important: Ce se poate face ca fiind un învatator? Minunea strca, legea stricta strica si ea, - si pentru invatatura libera din întelepciunea adânca a lui Dumnezeu sunt doar foarte rar oameni care înteleg! Cum putem sa ne eliberam din aceasta dilema? Cum se poate trece prin binecunoscutele Szylla si Chaeybdis cu vasul, ca sa nu fi distrus nici de una sau de alta?“ 32. Liniile de baza a fiintei lui Dumnezeu.                 Spun Eu: „Prietenul Meu, tu ai vorbit bine; dar un lucru ai uitat tu totusi aceasta consta în faptul, ca la Dumnezeu sunt multe lucruri posibile, carora oamenilor li se par imposibile. Uita-te si numara ucenicii Mei! Sunt doar putini dintre ei care au fost formati la scoala; Eu însa i-am trezit mai întâi prin cuvânt si i-am atras spre Mine si doar dupa aceea i-am lasat sa afle puterea spusa a cuvântului dumnezeiesc. O minune însa dupa cuvântul clar rostit nu mai este o judecata, ci doar o afirmare a cuvântului.         Dar totusi nu asez dovezile în miracolele pe care Eu le desavârsesc, ci doar în lumina cuvântului spunând: Cine va trai întru totul dupa cuvântul Meu, acela va ajunge la convingerea vie, ca cuvintele Mele nu sunt cuvinte goale a unui om, ci sunt adevarate cuvinte dumnezeisti!         Într-adevar, pe cine nu va învalui în inima sa dovada rostita, aceluia nu-i va fi de folos sau poate foarte putin toate celelalte dovezi! Caci cuvintele Mele sunt lumina, adevar si viata.         Cine aude prin urmare cuvântul Meu, îl accepta si traieste dupa el, acela m-a primit în sine; cine însa ma primeste pe Mine, acela îl primeste si pe Acela, care m-a trimis în lume, dar care totusi este intru totul una cu Mine. Caci ceea ce Eu vreau, aceia vrea si El! Si El nu este altul decât Mine si Eu nu sunt altul decât El pâna la pielea, care ne învaluie. În cine însa, ca si în Mine, traieste dragostea si întelepciunea în inima sa, acela este ca Mine si ca Acela, care m-a trimis în lume spre fericirea si mântuirea tuturor, care vor crde în fiul omenirii! - Întelegeti voi aceasta?“         Multi spun: „Da Doamne!“; dar unii spun: „Doamne, pentru prima oara este aceasta o învatatura grea si noi nu-i întelegem sensul. Cum poti fi Tu una cu cuvântul Tau?“         Spun Eu: „Daca nu sunteti în stare sa întelegeti aceasta, ce este atât de limpede ca soarele care straluceste înaintea voastra amiaza, cum veti putea voi sa pricepeti lucruri mai înalte?  Daca nu întelegeti ceea  ce este lumesc, cum veti întelege ceea ce este ceresc? - Ce si cine este Tatal? Uitati-va si ascultati: dragostea eterna în Dumnezeu este Tatal! - si cine este Fiul? Ce reiese din focul dragostei, lumina, care este de fapt întelepciunea în Dumnezeu! Cum însa este una dragostea si întelepciunea, asa este si Tatal si Fiul una!         Unde s-ar afla unul dintre voi, daca nu ar purta în sine dragostea si un anumit grad de întelegere? Este însa din aceasta cauza înjumatatit în fiinta sa? Sau daca undeva arde o lampa cu o flama luminata, care este cu siguranta foc, trebuie peste tot sa se aprinda o flama, daca doreste sa vada în aceiasi camera pe timp de noapte? Sau nu lumineaza aceiasi flama întreaga încapere, ca sa fie destul de luminat peste tot în aceasta? Nu emana flama lumina, care este de fapt foc? Si pentru ca aceasta provine de la flama, este de aceea cu totul altceva decât însusi flama stralucitoare? - O voi nevazatorilor! Astfel de lucruri naturale voi nu le puteti pricepe, - prin urmare cum vreti voi sa întelegeti lucruri lumesti?         De aceea, cine se supara pe Mine, acela sa mearga acasa si sa faca si sa creada, ce îi este pe plac si ce doreste el! Caci o data va trai fiecare dupa credinta sa si faptele, care le-a desavârsit dupa credinta sa din dragoste, vor fi judecatorul lui!         Caci Eu nu voi judeca pe nimeni, ci judecatorul fiecarui om va fi dragostea sa proprie - dupa acest cuvânt al Meu, pe care Eu l-am rostit acum în fata voastra!“         Dupa aceasta explicatie vin aceia, care mai înainte nu au înteles cuvintele Mele, la Mine si ma rog, ca ei sa poata ramâne; caci ei începeau sa înteleaga si cu totii îsi vor da osteneala, sa înteleaga mai bine cuvântul Meu, decât cum au facut-o pâna acum!         Si Eu spun: „Eu nu v-am alungat niciodata, ci v-am dat doar sfatul, ca ceia care sunt furiosi pe Mine, sa plece spre binele lor, decât sa ramâna în continuare furios! Si ca prin urmare nu v-am alungat, de ce sa nu puteti voi ramâne? Ramâneti daca inima va este linistita!“- Dupa aceste cuvinte se retrag ei si sunt foarte multumiti. 33. Vindecarea rudelor bolnave a unui evreau batrân.         Dar deodata vine un batrân evreau din împrejurimile Nazaretului în încapere si întreaba cu teama de Mine. Ucenicii Ma arata lui si el vine la Mine, pica în genunchi si vorbeste cu o voce plângacioasa:         „Drag Învatator, fiul batrânului meu prieten Iosif! Eu am auzit de felul Tau minunat de a însanatosi bolnavii si am venit de aceea la mare ananghie la Tine, deoarece am auzit, ca Tu te afli din nou în Nazaret.         Iata, eu numar deja nouazeci de ani si sunt deja foarte batrân; eu am însa copii si nepoti, care s-au îngrijit de mine cu toata dragostea si atentia. Acum însa i-a napadit o boala misterioasa si grea, asa ca toti sunt bolnavi si eu ca batrân slabit si neputicios am fost scutit de ea în acea casa si nu stiu mai departe. Nici un vecin nu îndrazneste sa vina la mine în casa de teama, sa nu primeasca si el boala cea rea si asa sunt singur si nu ma pot ajuta si nici sfatui! Eu m-am rugat la Dumnezeu, Domnul, ca El sa ma ajute - chiar si prin moarte, daca asa-i este vointa!         Dar în vreme ce ma rugam, a venit un om la fereastra odaii mele si a spus: ‘De ce te necajesti om batrân, cu toate ca ajutorul este atât de aproape?! Du-te în casa lui Iosif! Mântuitorul Iisus este acolo; doar El te poate si te va ajuta!’ - Dupa aceasta mi-am adunat toate puteriile, i-am lasat pe toti bolnavii, pe care eu oricum nu-i pot ajuta, în grija lui Dumnezeu si mi-am început drumul nu prea lung pâna aici la Tine. Si pentru ca am fost asa de bucuros, sa te întâlnesc pe Tine, Mântuitorule, te rog de aceea din toate puterile mele, ca Tu sa mergi si sa-i ajuti pe cei saptesprezece bolnavi, care sunt chinuiti îngrozitor de boala necunoscuta!“         Spun Eu: „Eu mi-am propus, ca în aceste imprejurimi sa nu mai înfaptuiesc miracole din cauza necredintei; dar daca tu poti sa crezi, ca Eu te pot ajuta, du-te linistit spre casa si tie sa ti se întâmple, asa cum tu ai crezut!“         Dupa aceste cuvinte s-a multumit batrânul adânc miscat si a mers spre casa. Si când el, însusi puternic, s-a apropiat de casa, l-au întâmpinat cei saptesprezece sanatosi, asa de parca nu ar fi fost niciodata bolnavi, l-au salutat cu drag si l-au asigurat pe deplin, ca cu o jumatate de ora în urma s-au însanatosit deodata, au încercat sa se ridice si când s-au ridicat s-au simtit mai întariti decât vreodata înainte în starea lor sanatoasa. Ei l-au cautat deja peste tot si au început deja sa-si faca griji pentru el.         Când a auzit batrânul toate acestea, a observat, ca boala cea rea i-a parasit pe a-i sai în acelasi timp, în care Eu i-am spus în casa Mea spre el: ‘Sa ti se întâmple, asa cum tu ai crezut!’         De abia în casa, când l-au rugat a-i sai sa le spuna unde a fost, a spus el: „Eu am auzit, ca binecunoscutul vindecator Iisus se afla din nou în Nazaret si eu m-am pregatit de drum si am mers, - si iata, El m-a ascultat si a spus pur si simplu: ‘Sa ti se întâmple, asa cum tu ai crezut!’ Si voi v-ati însanatosi într-o clipa dupa cuvântul Sau! Spuneti voi, daca aceasta s-a mai întâmplat vreodata în întrega tara Israel!“         Spun cei însanatositi: „Asculta tu, tata, daca este asa, atunci trebuie sa fie El mai mult decât un simplu vindecator! Tata, pâna la urma va fi un profet maret, mai mare decât Jesaja, Jeremia, Hesekiel si Daniel, da poate asa de maret cum au fost Moise, Aaron si Elias! Doar acelora le-a fost posibil, cu ajutorul lui Jehova sa înfaptuiasca miracole, deoarece toate spiritele de sub pamânt cât si cele de pe pamânt, din apa si din aer trebuia sa-i slujasca întru totul! Dar daca îl slujesc pe asa un profet mare, atunci trebuie sa fie în stare sa înfaptuiasca totul, ce el doreste!         Dar cum a ajuns fiul dulgherului la o astfel de mila de la Dumnezeu? Noi îl cunoaste destul de bine; trei ani de zile au trecut de când a lucrat el împreuna cu fratii sai la noi! Atunci nu s-a putut înca observa ceva asemanator! El a primit probabil acest dar doar de scurt timp!? Un om credincios a fost el totdeauna; comportarea sa a fost tot timpul buna; el era un lucrator tacut si a vorbit doar ceea ce era important; aproape nu a râs el niciodata, dar nici trist nu l-a vazut nimeni; si asa probabil ca l-a vazut Jehova si i-a dat o un astfel de dar! Caci Jehova nu se uita niciodata la aspectul lumesc a unui om, ci El se uita doar la inima sa curat si blânda!“         Vorbeste batrânul: „Da, da, voi puteti sa aveti dreptate, - poate ca asa este; dar daca stau într-adevar asa lucrurile, atunci trebuie sa mrgem mâine de dimineata la el, pentru a-i aduce lauda si multumirile noastre! Caci în fata unui profet ales si uns în spirit de Dumnezeu trebuie ca fiecare sa-si îndoie genunchii în fata acestuia! Caci nu profetul, ci Însusi Dumnezeu este, Cel care vorbeste si înfaptuieste prin inima si gura acestuia!“         Spun toti: „Amin, aceasta sa fie prima si cea mai înalta datorie a noastra!“ - Acesti oameni au mers în casa si baietii au pregatit o cina buna; deoarece toti erau flamânzi. 34. Intâmplare între fariseii lacomi de mostenire si a ginerelui batrânului.         Aflasera însa fariseii din Nazaret, ca locuitorii acestei case ar fi asa de periculos de bolnavi, ca ei sa nu mai fie în stare sa se faca sanatosi. Ei s-au dus, pentru a tocmi totul de dinainte despre zeciuiala de mostenire si despre înmormântari; pentru ca dupa moarte ei nu mai aveau nici un drept asupra mostenirii, pentru ca bolnavul a murit fara asistenta lor, - în care caz atunci statul era mostenitor. Când, deci, fariseii au ajuns acolo din acest motiv deja târziu în noapte, când oamenii acestei case începusera sa se duca deja la odihna dupa cina, atunci au facut deja foarte lacomii expedietori ai sufletelor în cealalta viata niste fete foarte dezamagitor de mari, atunci când ei au gasit aceasta casa, cel putin cu jumatate de oamenii presupusi morti în cea mai buna stare de sanatate.         Primul fariseu, pasind înauntru foarte grijuliu cu suflarea retinuta, a spus: „Da, ce este asadar aceasta? Mai traiti voi deci înca? Noi credeam, ca voi ati fi deja decedati cel putin  jumatate din voi si am venit de aceea, pentru a binecuvânta sufletele voastre si sa înmormântam trupurile voastre dupa obiceiul parintilor nostri! Cine v-a facut, asadar, sanatosi? Borus cu siguranta nu! Noi stim, ca el nu a venit la voi, când fusese chemat; pentru ca el a avut desigur asemenea noua o mare frica fata de boala voastra foarte rea. Cine a fost, deci, doctorul vostru?“         Spune ginerele batrânului, care era un barbat puternic în munca si în cuvânt: „De ce întrebati voi de acest lucru? Voi nu ne-ati ajutat si astfel nu suntem noi cu nimic îndatorati reciproc! Voi nu ati venit la noi din pricina mântuirii noastre, ci din pricina zeciuielii de mostenire; si eu v-o spun: atunci puteti voi vesnic sa stati departe de casa noastra! Pentru ca daca voi nu puteti, nu vreti si nu aveti curajul sa acordati ajutor unei case care se afla în tot pericolul, atunci sa aiba de voi nevoie, cine v-o vrea! Aceasta casa cel putin nu va mai avea niciodata vreo nevoie de voi! Cu adevarat, voi sunteti cu toata fapta voastra mai rai decât târâtoarele rele ale pamântului, care exista numai pentru a mânca, a nu face nici un bine, într-adevar însa sa nenoroceasca tot felul de roade bune ale pamântului si sa le strice! Dispareti de aceea acusi din fata ochilor nostri, caci altfel va lovim!“         Spune unul dintre batrâni: „Bine atunci, noi vom merge într-adevar; dar placerea ne-o puteti voi doara face, ca voi sa ne spuneti, cine v-a ajutat! Noi ne-am rugat zilnic timp de sapte ore pentru voi si vrem de aceea sa aflam, daca voi totusi ati fost cumva într-un mod miraculos însanatositi prin rugaciunile noastre! Pentru ca cu mijloace obisnuite nu v-ar mai fi fost într-adevar în nici un caz de ajutat! Spuneti-ne de aceea; nu va costa doara asa ceva oricum nimic!“         Spune ginerele: „Ridicati-va si plecati de aici, voi mincinosilor! Voi ati fi implorat din pricina zeciuielii de mostenire într-adevar fiecare zi sapte ore pentru moartea noastra, dar pentru viata noastra desigur nu; pentru ca voi n-ati venit acum încoace, pentru a ne saluta ca fiind oameni iarasi însanatositi, ci pentru a înscrie de la noi, cei presupusi decedati, zeciuiala de mostenire si dupa moartea tuturor sa o luati în posesia lacoma! O voi nemernici rai, eu va cunosc numai foarte bine si rugaciunile voastre de asemenea! De aceea ridicati-va si plecati, caci altfel voi fi eu nevoit, de a face uz de dreptul meu de proprietar al casei! Voi doara vesnic nu sunteti demni, pentru a rosti numele aceluia, care ne-a ajutat!“         Spune batrânul înca o data: „Asadar, ar putea deci sa fie, ca noi suntem asa, precum spui tu; dar noi putem doara totusi sa mai fim sau sa mai devenim înca altfel! Pentru ca aici s-a întâmplat o minune si aceasta doara poate foarte usor sa ne schimbe în toata gândire si înfaptuirea noastra! De aceea, spuneti-ne aceasta!“         Spune ginerele foarte emotionat: „Pe voi nu va mai schimba nimic pe aceasta lume, nici Dumnezeu! Daca voi ati putea fi schimbati, atunci voi v-ati fi schimbat deja de mult; pentru ca voi îl aveti pe Moise si pe toti proorocii, care marturisesc împotriva voastra! Dar dumnezeul vostru este mamona si consta din aur si argint! Acestui dumnezeu îi slujiti voi în inimile voastre si va înfasurati doar în exterior spre aparenta cu înbracamintea lui Moise si a lui Aaron, ca voi sa puteti ca lupi rapitori în piele de oaie sa intrati cu atât mai usor cu dintii vostri aducatori de moarte în turmele de iezi si sa le rupeti si sa le înghititi!         Iehova, însa, va cunoaste si va va da desigur si foarte acusi rasplata deja de foarte demult bine-meritata! Dumnezeu îl are acum pe Iisus, fiul dulgherului Iosif, trezit precum a fost de demult Moise si acest Iisus, care ne-a facut sanatosi într-o sclipire pe noi toti doar prin cuvântul Lui puternic din departari, va va si spune într-adevar, cât de valoroase sunt slujirile voastre în fata lui Dumnezeu; pentru ca El este patruns de Duhul lui Dumnezeu, voi însa în schimb de duhul lui Beelzebul! De aceea, sa va fie spus acum aceasta pentru ultima oara, ca voi sa mergeti si sa nu mai calcati niciodata în aceasta casa, - caci, altfel, sa vi se întâmple lucruri rele!“         Dupa aceste cuvinte parasesc fariseii casa si se gândesc la lucruri foarte stranii despre Iisus, care li s-a pus aici deja iarasi de-a curmezisul si s-au sfatuit, cum ar putea ei sa scape de acesta, caci altfel ar fi strasnic de temut, ca El îi va atâta în scurt timp pe toti iudeii împotriva lor asa ca pe aceasta casa.         Când însa ei lasa sa vina destul de vioi în ei la suprafata asemenea gânduri rele, se întâmpla în spatele lor o bubuitura foarte puternica si în felul tunetului, ca ei toti se sperie de aceea peste toate masurile de tare si apoi încep sa fuga foarte tacuti si foarte grabiti în oras. 35. Fariseii citesc psalmul 36. Sfatul întelept al lui Roban.         Când ajung ei în locuîntele lor, iau ei atunci de îndata psaltirea lui David si deschid cartea tocmai la prima încercare la psalmul 36 si cel mai batrân începe sa-l citeasca astfel:         „>Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea. Caci ca iarba curând se vor usca si ca verdeata ierbii degrab se vor trece. Nadajduieste în Domnul si fa bunatate si locuieste pamântul si hraneste-te cu bogatia lui. Desfateaza-te în Domnul si îti va împlini cererile inimii tale. Descopera Domnului calea ta si nadajduieste în El si El va împlini. Si va scoate ca lumina dreptatea ta si judecata ca lumina de amiaza.         Supune-te Domnului si roga-L pe El; nu râvni dupa cel ce sporeste în calea sa, dupa omul care face nelegiuirea. Paraseste mânia si lasa iutimea; nu cauta sa viclenesti. Ca cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce asteapta pe Domnul vor mosteni pamântul.         Si înca putin si nu va mai fi pacatosul si vei cauta locul lui si nu-l vei afla. Iar cei blânzi vor mosteni pamântul si se vor desfata de multimea pacii. Pândi-va pacatosul pe cel drept si va scrâsni asupra lui, cu dintii sai. Iar Domnul va râde de el, ca mai înainte vede ca va veni ziua lui. Sabia au scos pacatosii, întins-au arcul lor ca sa doboare pe sarac si pe sarman, ca sa junghie pe cei drepti la inima. Sabia lor sa intre în inima lor si arcurile lor sa se frânga.         Mai bun este putinul celui drept, decât bogatia multa a pacatosilor. Ca bratele pacatosilor se vor zdrobi, iar Domnul întareste pe cei drepti. Cunoaste Domnul caile celor fara prihana si mostenirea lor în veac va fi. Nu se vor rusina în vremea cea rea si în zilele de foamete se vor satura. Ca pacatosii vor pieri, iar vrajmasii Domnul, îndata ce s-au marit si s-au înaltat, s-au stins, ca fumul au pierit. Imprumuta pacatosul si nu da înapoi, iar dreptul se îndura si da.“<         Dupa aceste versete se ridica un fariseu si spune catre cel mai batrân care citeste: „Ce fel de prostii citesti tu aici?! Nu observi tu asadar, ca toate acestea se refera la noi în ceea ce priveste  partea cea mai rea si la partea buna nu este nimeni altcineva decât fiul dulgherului? Aceasta este o marturie foarte blestemata împotriva noastra si tu citesti treaba asa de usor si vioi în continuare ca o oarecare scriere de cinste a marelui preot din Ierusalim catre noi!“         Spune cel mai batrân: „Prietene, nu ne dauneaza absolut de loc, daca noi suntem prin aceasta în fata noastra însine luminati putin mai tare, decât suntem noi luminati acum! Este mai bine, ca noi sa ne recunoastem înainte între noi, decât ca noi sa stam goi aici ca înselatori în fata a întregii lumi într-un timp scurt dupa aceea, dispretuiti si parasiti de fiecare! Pentru ca depinde asadar totusi la sfârsit numai de Dumnezeu singur, cât de mult timp vom dainui noi ca nedescoperiti în felul si modul nostru actual si eu citesc de aceea mai departe psalmul foarte ciudat!“         Spun mai multi: „Ai dreptate, fa aceasta!“         si cel mai batrân citeste astfel mai departe:         „>Ca cei ce-L binecuvânteaza pe el vor mosteni pamântul, iar cei ce-L blestema pe El, de tot vor pieri!“<         Aici întreaba iarasi foarte agitat fariseul: „Cine sunt cei binecuvântati si cine cei blestemati?“         Spune cel mai batrân: „Ca noi nu suntem cei binecuvântati, aceasta este într-adevar deja lesne de înteles acum la persecutia continuu crescatoare a romanilor împotriva noastra! Pentru ca daca am fi noi cei binecuvântati, atunci Dumnezeu nu ne-ar fi pus o asemenea bataie de cap nemaiauzita în tara noastra binecuvântata! La toate celelalte poti tu dezlega sensul foarte usor tu însuti. - Eu citesc însa acum mai departe:         >De la Domnul pasii omului se îndrepteaza si calea lui o va voi foarte. Când va cadea nu se va zdruncina, ca Domnul întareste mâna lui. Tânar am fost si am îmbatrânit si n-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerând pâine; Toata ziua dreptul miluieste si împrumuta si semintia lui binecuvântata va fi.         Fereste-te de rau si fa binele si vei trai în veacul veacului. Ca Domnul iubeste judecata si nu va parasi pe cei cuviosi ai Sai; în veac vor fi paziti. Iar cei fara de lege vor fi izgoniti si semintia necredincioasa va fi stârpita. Iar dreptii vor mosteni pamântul si vor locui în veacul veacului pe el.         Gura dreptului va deprinde întelepciunea si limba lui va grai judecata. Legea Dumnezeului sau în inima lui si nu se vor poticni pasii lui. Pândeste pacatosul pe cel drept si cauta sa-l omoare pe el; Iar Domnul nu-l va lasa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.         Asteapta pe Domnul si pazeste calea Lui! Si te va învata pe tine ca sa mostenesti pamântul; când vor pieri pacatosii vei vedea.         Vazut-am pe cel necredincios falindu-se si înaltându-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata nu era si l-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui.         Pazeste nerautatea si cauta dreptatea, ca urmasi are omul facator de pace. Iar cei fara de lege vor pieri deodata si urmasii necredinciosilor vor fi stârpiti. Iar mântuirea dreptilor de la Domnul, ca aparatorul lor este în vreme de necaz. Si-i va ajuta pe ei Domnul si-i va izbavi pe ei si-i va scoate din mâna pacatosilor si-i va mântui pe ei ca au nadajduit în El.“<         Când cel mai batrân fusese atunci gata cu psalmul, îl ataca fariseul foarte revoltat si urla: „Tu magar batrân, nu realizezi tu, asadar, ca noi suntem numiti prin acest psalm ca fiind cei fara de Dumnezeu si aceia, care cred în Iisus, ca fiind cei drepti? Nu observi, ca noi vom fi nimiciti si ei ramân în tara? Nu încercam tocmai noi, sa-l omorâm pe el ca fiind cel drept, în timp ce Dumnezeu îl mentine? Acesta este un psalm frumos pentru noi!“         Spune cel mai batrân: „Nu eu l-am scris! El sta scris în carte; si daca noi ramânem, precum suntem, atunci noi vom si trebui într-adevar sa-l acceptam! Întelegi tu aceasta si puterea lui Dumnezeu?!“         Spune un altul: „Aceasta treaba o înteleg eu mai bine decât voi toti! Prietenul nostru Roban a trebuit sa citeasca acest psalm; aceasta a înfaptuit-o fiul dulgherului cu puterea lui miraculoasa, noua tuturor fireste foarte de neânteles! Pentru ca daca El este în stare sa vindece cu un cuvânt întreaga familie, la care noi tocmai am cautat în zadar mântuirea noastra aurie si argintie, atunci este el tot asa de bine în stare, sa ne oblige, sa citim numai asemenea psalmi, care dau foarte evident tot asa de bine o marturie împotriva noastra, ca odinioara împotriva  dusmanilor lui David.         La aceasta se pare ca batrânul Iosif este într-adevar un urmas direct al lui David si Iisus este acum numit, pentru ca si femeia a doua a lui Iosif, Maria, s-ar trage din aceeasi semintie, un >Fiu al lui David<, din care motiv batrânul Iosif, care a fost tot timpul o vulpe sireata, a si rânduit foarte probabil foarte în secret ca fiul lui sa învete toate artele posibile, ca acesta sa-i bata lat cu vrajitoriile lui pe romanii si grecii  superstitiosi, sa se prezinte atunci ca un fiu al lui Jupiter sau al lui Apolon si romanii ar trebui atunci în consecinta sa-l numeasca si sa-l ridice negresit ca împarat al lor! Si daca domnii care îsi au rezidenta în Roma sunt asa de orbi ca acestia, care au aici de poruncit asupra Asiei, pe care Iisus îi are deja asa sa zicem la mâna lui, atunci nici nu poate sa-i lipseasca absolut de loc, ca el în timpul cel mai apropiat sa le impuna legi romanilor, - si noi suntem atunci toti prevazuti!         Spune un altul: „Unei asemenea intentii se va putea cam pune într-adevar un zavor printr-o scriere secreta catre împarat!         Spune primul: „Acestuia îi vei pune greu un zavor, care prevede toate prin capacitatea lui magica de a prevedea, ceea ce tu gândesti înca cât se poate de secret! Cine altcineva decât el ne-a speriat pe calea acasa cu o bubuitura de tunet, pentru ca el a auzit într-adevar, ceea ce noi am vorbit unul cu altul împotriva lui?! Si cine altcineva în afara de el ne-a rânduit sa citim psalmul, care marturiseste aspru împotriva noastra? Si de ce? Pentru ca el a stiut cu siguranta, ce vroiam noi sa decidem împotriva lui! Du-te acolo, pune-te jos la o masa de scris si încearca aceasta cu o scriere secreta catre împarat - si eu te asigur, ca tu ori nu vei fi în stare, sa scrii pe foaie chiar si numai un cuvânt, sau tu vei fi nevoit sa semnezi împotriva ta o marturie îngrozitoare prin puterea lui magica de neânteles si secreta!         La aceasta este acum cucerit de el cu trup si suflet însusi capetenia noastra Iair, deoarece el i-a trezit de doua ori fiica de la moarte - si noi nu putem de aceea nici în Ierusalim sa înfaptuim ceva împotriva lui. Pe scurt, noi suntem acum încuiati si legati din toate partile si nu putem misca împotriva lui. Cel mai bine mi se pare înca faptul, de a arata o bunavointa la jocul rau sau sa ne marturisim pe deplin ca fiind ucenicii lui - caci altfel nu putem sa facem nimic ce am putea folosi ca santaj împotriva lui, deoarece noi nici macar nu suntem în stare sa ne gândim la asa ceva, ca el sa nu afle aceasta pe loc foarte lamurit.         Spune batrânul Roban: „si eu sunt de aceeasi parere! Ne este într-adevar deschisa numai singura cale: ca noi sa ne purtam ori foarte indiferenti (nepasatori), sau noi toti trecem ca adepti la învatatura lui si facem, ceea ce el ne sfatuieste sau ne porunceste; pentru ca împotriva acestui ghimpe nu se poate deoacamdata face absolut de loc nimic!         Spun toti: „Noi vrem sa ne purtam foarte indiferenti, aceasta va fi cel mai bine; pentru ca astfel nu ne facem dusmani nici cu Roma nici cu Ierusalimul si în aceasta consta acum toata întelepciunea, dupa care avem noi de rânduit viata noastra.         Apoi se duc toti la odihna si fiecare se gândeste în secret la partea lui în ceea ce priveste faptul, ce trebuie sa faca el pentru sine.