----------------------------------- 1% 12.3.2019, 07:31 Capitolul 156 ----------------------------------- Capitolul 156 Excelentul discurs și spiritul de sacrificiu al unuia dintre consilierii rămași. Deschiderea templelor. (7 noiembrie 1843) 1. Atunci, un alt consilier s-a ridicat în picioare și a spus: „Fraților, eu cred că am înțeles ceva mai corect cuvintele celor zece mesageri! De aceea, nu cred că înșel dacă sfătuiesc să nu plecați din oraș! 2. Căci protecția cu ajutorul pumnilor nu înseamnă în nici un caz încasarea unor lovituri, ci apărarea cu ajutorul lor! Dacă cei zece bărbați ne vor proteja personal, cu condiția să acționăm pentru binele general, ce motiv am avea să considerăm fuga drept unica alternativă de care dispunem? 3. Dacă vom accepta în mod voluntar să facem bine, putem fi siguri că nu ni se va atinge nici măcar un singur fir de păr de pe cap; căci bătrânul Dumnezeu, despre care se știe că este întotdeauna fidel, plin de iubire și de indulgență față de toți cei care se căiesc sincer și care acceptă se supună din nou ordinii Sale divine, va avea grijă nu fim linșați de ploaia de pietre incandescente care se va abate asupra noastră! Astfel, tot ce avem de făcut este să ne reintegrăm cu căință și cu sinceritate în ordinea Lui atât de sfântă, pe care a instaurat-o încă de la începuturile eternității! 4. Așadar, dați-mi cheile de aur și voi anunța personal, fără nici un fel de teamă și însoțit de o sută de heralzi, templele vor fi redeschise! Le voi deschide apoi eu însumi, deopotrivă pe cel de la șes și pe cel de pe munte, în prezența unei mulțimi considerabile! 5. Cine dorește să însoțească, o facă, iar cine se teme de mulțime să rămână acasă, în numele Domnului! Nu vă mai gândiți însă la fuga rușinoasă, căci cei zece mesageri ne-au explicat cât se poate de clar că aceasta reprezintă adevărata pedeapsă! 6. Personal, doresc sincer să întorc din nou la Dumnezeu, așa că nu voi fugi în nici un caz! Prefer de o mie de ori să fiu distrus chiar aici de flăcările mâniei divine decât să îndepărtez cu un singur pas de Dumnezeu cel atotputernic, căci sunt conștient că Acesta mă poate prinde oriunde m-aș duce și mă poate judeca! 7. Doamne și Dumnezeul meu, îți promit solemn Ție și îți jur că voi converti și că îți voi rămâne credincios de-a lungul întregii vieți care mi-a mai rămas! De acum înainte nu mai doresc să slujesc nimănui decât numai Ție, la fel cum nu doresc să mai iubesc pe altcineva mai mult decât pe Tine, acum și de-a pururi! Amin”. 8. Acest discurs, rostit pe un ton foarte ferm, i-a liniștit instantaneu pe ceilalți demnitari, și nimeni nu a mai îndrăznit să vină cu o altă propunere. 9. Totuși, când oratorul le-a cerut cheile celor două temple, tovarășii săi i-au spus: „Chiar dorești să ne dai brânci de pe marginea prăpăstiei?” 10. Cel interpelat le-a răspuns: „Nu doresc în nici un caz acest lucru! – Dați-mi cheile și voi lua întreaga vină care vă aparține pe umerii mei! Da, sunt dispus chiar să mint în acest scop, și deși sunt cel mai puțin vinovat dintre toți, voi acuza singur în fața populației ca și cum aș fi unicul vinovat, astfel încât să pedepsească numai pe mine, iar voi să rămâneți liberi și protejați! Haide, dați-mi cheile, ca să pot să salvez!” 11. În sfârșit, consilierii i-au dat cheile celor două temple. Când le-a luat în mână, el a simțit o mare emoție. A ales apoi încă o sută de oratori dintre cei mai buni din rândurile servitorilor și a plecat pe străzile orașului ca să anunțe redeschiderea vechilor temple ale lui Dumnezeu.