----------------------------------- 1% 12.3.2019, 07:49 Capitolul 159 ----------------------------------- Capitolul 159 Ohlad este testat prin proba focului. (11 noiembrie 1843) 1. După care nimic nu l-a mai putut împiedica pe Ohlad să intre în interiorul templului, deși acesta era înconjurat de flăcări din ce în ce mai puternice. 2. Când el a ajuns la circa zece pași de zidul de foc, a fost invadat de o căldură atât de intensă încât i s-a părut insuportabilă. Chiar și cheile de aur ale templului au devenit incandescente, iar el nu le-a mai putut ține în mână. 3. Pentru o scurtă clipă, el a rămas nemișcat, în mijlocul elementelor dezlănțuite, al trăsnetelor și al flăcărilor, și s-a gândit în sinea lui: 4. „Oare ce trebuie să fac acum? Îmi este imposibil să apropii mai mult de templu, căci căldura emanată de flăcări este prea mare. Aproape că nu mai pot ține cheile în mână, atât de fierbinți au devenit. întreb ce se va întâmpla dacă voi apropia și mai mult de acest incendiu? 5. Știu ce trebuie să fac! Dacă ar fi într-adevăr voința lui Dumnezeu cel atotputernic ca eu să deschid porțile templului, înseamnă El nu ar ridica toate aceste obstacole în calea mea! 6. Rezultă voința Lui este ca nu eu să deschid templul! De aceea, voi proceda la fel cum am făcut-o întotdeauna atunci când ceilalți consilieri se opuneau propunerilor mele: voi retrage cu toată modestia și voi lăsa deschiderea templului pe seama altora! 7. De altfel, ar fi o nebunie absolută din partea unei creaturi slabe să își măsoare puterile cu voința unui tigru uriaș, capabil să îi smulgă capul unui taur într-o singură clipă. Cu atât mai aberant ar fi ca un om să se lupte deschis cu voința lui Dumnezeu, Ființa cea mai puternică ce a existat vreodată în eternitate! 8. O, nu, nu! Nu voi mai încerca să deschid porțile templului, căci acest foc este prea puternic și mă arde îngrozitor! Nici un om nu ar putea să se lupte vreodată cu o astfel de forță! De aceea, nu voi mai spune: ‚Înainte!’, ci mă voi limita la un modest: ‚Înapoi!’ – iar asta cât mai rapid posibil!” 9. După care Ohlad a făcut cale întoarsă și s-a grăbit să se întoarcă la cei zece mesageri. 10. Aceștia l-au întrebat imediat dacă a deschis porțile templului. 11. Dar Ohlad le-a răspuns: „Eminenți prieteni ai Domnului, Dumnezeul nostru atotputernic! Acest lucru îl puteți face voi, căci focul este mai degrabă elementul vostru decât al meu! În ceea ce mă privește, experiența prin care tocmai am trecut mi-a demonstrat cu claritate că ființa umană nu ar trebui să încerce niciodată imposibilul! 12. Iată cheile templului, care sunt încă foarte fierbinți! Vi le înmânez cu toată buna credință, împreună cu demnitatea tuturor funcțiilor mele! Faceți cu ele orice veți dori. În ceea ce mă privește, voi continua să îl ador pe Dumnezeu în toată puterea Sa și mă voi întoarce la o viață de simplu cetățean! 13. Căci, într-adevăr, dacă exercitarea funcțiilor divine presupune obstacole atât de mari, cel mai bine este să te retragi cu toată modestia! Acum L-am recunoscut pe Dumnezeu și am ajuns să-L iubesc, dar nu mai doresc să am nimic de-a face cu puterea Lui! 14. Cred că am demonstrat cu toată claritatea, în fața voastră și a celorlalți oameni, sunt de bună credință și că doresc cu toată seriozitatea să-i slujesc Domnului, dar dac㠖 în semn de răspuns – supune la astfel de încercări care depășesc cu mult puterile unei ființe umane, nu pot decât să retrag și să las întreaga afacere pe mâinile altora, mai pricepuți decât mine!”