----------------------------------- 1% 11.5.2019, 21:45 Capitolul 183 ----------------------------------- Capitolul 183 Femeile îl chestionează pe Danel. Minunatul răspuns al lui Danel referitor la întrunirile mondene și la influența lor nefastă asupra ființelor umane. (16 decembrie 1843) 1. După ce Danel a tăcut, mai mulți tineri, precum și un anumit număr de femei, s-au apropiat de el și i s-au adresat astfel: 2. „Onorabil și foarte stimat tovarăș al soților și părinților noștri! Ți-am ascultat cu cea mai mare atenție discursul și am constatat că acesta a cuprins numeroase lucruri echitabile și corecte, dar și destule lucruri imposibil de înțeles! 3. De aceea, dorim să te întrebăm ce ai dorit să spui atunci când ai vorbit despre picătura de otravă din cele zece vedre de apă și invers, despre picătura de apă din cele zece vedre de otravă? Pe de altă parte, ni se pare greu de înțeles cum ne-am putea întâlni în numele lui Dumnezeu. Spune-ne mai multe despre aceste două aspecte importante, astfel încât totul să ne devină cât se poate de clar!” 4. Danel a cugetat o vreme, după care le-a răspuns: „Ei bine, ascultați-mă! Prin grația Domnului care mă iluminează din sanctuarul Său, voi explica lucrurile astfel încât să devină la fel de clare ca și lumina zilei atunci când soarele strălucește pe cer la amiază, chiar dacă la ora actuală cerul este întunecat din cauza fumului care iese din vulcanii din apropiere! 5. Voi sunteți ca niște vase în care se află o apă vie și sfântă, respectiv viața voastră, a cărei sursă se află în Dumnezeu. Reuniunile și jocurile de societate sunt o otravă pentru spiritul vostru viu, căci ele vă fac să îl uitați din ce în ce mai mult pe Dumnezeu, din cauza bârfelor și a plăcerilor la care vă dedați, adeseori cu prețul defăimării rușinoase a altor persoane inocente, precum și a jocurilor stupide care vă amuză atât de tare, făcându-vă uitați de voi înșivă! Din cauza orgoliului stimulat de flatările celor din jur, voi ajungeți să credeți astfel că lumea exterioară este cauza care v-a dat naștere și că mântuirea umanității depinde direct de trăncănelile și de buna voastră dispoziție! 6. Iată, acest comportament al vostru se opune iubirii față de aproape, și deci ordinii divine, dovedindu-se implicit o otravă pentru viața spiritului vostru insuflat cândva de Dumnezeu, la fel ca o apă vie și sfântă! 7. O singură picătură din această otravă (care corespunde unei mici vizite aparent inocente) corupe cu ușurință spiritul, care devine astfel neputincios și slăbește în sufletul vostru. Lăsat liber, acesta din urmă se bucură din ce în ce mai tare de orgoliul său și încearcă obțină recunoașterea propriei sale măreții din partea celor din jur. 8. Sufletul acționează în acest fel din cauza slăbirii spiritului otrăvit din inima sa. El nu mai este interesat de lucrurile sfinte și sfârșește prin a crede că el însuși reprezintă principiul dominant al vieții, fapt în întregime greșit, căci orice suflet care animă corpul vine de jos, spre deosebire de spirit, care vine de sus pentru a elibera sufletul decăzut de impuritățile sale în decursul acestei vieți pământești! Puțini oameni cunosc această învățătură secretă, dar extrem de importantă! 9. Această eliberare nu se poate produce decât prin grația lui Dumnezeu, care ne-o acordă numai în măsura în care nu facem tot ce ne stă în puteri pentru a ne corupe și mai puternic spiritul, ci dimpotrivă, ne organizăm astfel viața încât să fim la unison cu voința sfântă a Celui care ne-a dăruit-o pentru a ne bucura de ea în prezentul etern. 10. Cred că v-am explicat suficient de clar la ce se referea parabola cu picătura de otravă din cele zece vedre de apă. 11. În ceea ce privește cazul opus, nu cred că mai trebuie să adaug mare lucru! Atunci când omul este în întregime pervertit, cum l-ar mai putea ajuta o singură picătură de adevăr? 12. Așa cum nu poți stinge un incendiu uriaș cu o singură picătură de apă, la fel, nu poți schimba printr-un simplu avertisment o ființă coruptă de lumea exterioară. 13. Eu am lăsat deja multe picături de apă vie să curgă în inimile voastre, dar vechile voastre pasiuni continuă mocnească în ele, căci nimeni nu le poate considera stinse. Ar fi probabil necesară o ploaie diluviană pentru ca marea voastră nebunie să se stingă! – Am fost suficient de clar? 14. În ceea ce privește singurele vizite justificate, care au loc în numele Domnului, cred că nu mai este necesar să vorbesc pe larg despre ele! 15. Analizați cu atenție aceste sfaturi și vă veți da rapid seama cum trebuie să ne vizităm reciproc în numele Domnului! Înțelegeți ce vă spun, în numele Celui care mi-a permis să vorbesc așa cum am făcut-o! Amin”.