----------------------------------- 1% 11.5.2019, 23:28 Capitolul 188 ----------------------------------- Capitolul 188 Noul templu situat deasupra arcului de triumf. Începutul păgânismului. Divergențele de opinie născute din egoism. (22 decembrie 1843) 1. Într-un singur an, templul a fost terminat, fiind întru totul asemănător cu cel al lui Lameh. Locul din jurul edificiului a fost nivelat și înconjurat cu o balustradă aurită, astfel încât vizitatorii să nu riște să cadă de pe arcul de triumf. 2. Clădirea era magnifică și era vizitată zilnic de mii de persoane, spre deosebire de templul lui Lameh, care era puțin frecventat, parțial din cauza fricii și parțial pentru că nu se afla într-unul din locurile preferate de promenadă ale orașului. 3. În următorii zece ani, un întreg oraș s-a dezvoltat în jurul arcului de triumf, fiind constituit numai din hanuri în care se cazau numeroșii pelerini, în schimbul unei sume foarte modeste, dar cu atât mai echitabile. 4. Din păcate, în timp a apărut o nouă plagă, un fel de păgânism care îi separa pe oameni, făcându-i să se certe pentru a stabili în care din cele trei temple își manifesta cel mai pregnant Dumnezeu grația și iubirea Sa. 5. Nimeni nu prefera templul lui Lameh, din acoperișul căruia ploua tot timpul cu tunete și trăsnete, ceea ce îi făcea pe oameni să se teamă pentru viața lor. 6. În templul de pe munte vânturile erau prea puternice, așa că oamenii nu aveau senzația că Dumnezeu își distribuia cu prea mare generozitate grația. 7. În schimb, toată lumea adora noul templu, considerând că este de departe preferatul lui Dumnezeu. De aceea, se considera o datorie de onoare să te duci să i te închini lui Dumnezeu la acest templu! 8. În mod evident, această filozofie simplistă le displăcea profund locuitorilor din Hanoh care își aveau casele în jurul templului lui Lameh. Desigur, revolta lor nu avea nimic de-a face cu autenticitatea clădirii, ci doar cu slabele lor venituri rezultate din închirierea camerelor pentru pelerinii veniți la templu. Și totuși, ei știau foarte bine că Lameh a clădit acest templu în numai șapte zile, la porunca lui Dumnezeu. 9. Hotelierii care s-au stabilit în jurul muntelui pe care se afla templul înțelepciunii gândeau exact la fel: „La ce vă folosesc toate vizitele voastre la noul templu dacă rămâneți ancorați în prostia voastră? Pe muntele nostru este situat templul veritabil al lui Dumnezeu, pe care Acesta l-a vizitat de nenumărate ori și de unde își revarsă înțelepciunea asupra pelerinilor pioși! Mergeți și îl vizitați, căci numai aici veți putea obține înțelepciunea!” 10. Ohlad și miniștrii săi erau martorii acestui proces absurd, dar nu puteau să intervină, căci oamenii veneau în pelerinaj din toate colțurile lumii, erau foarte cucernici și se emoționau teribil atunci când vizitau locurile sacre, slăvind numele lui Dumnezeu cel unic. De aceea, regele era nevoit să asiste neputincios la această luptă între cele trei partide ale templelor, căci din punct de vedere exterior, fiecare își susținea propriile drepturi. 11. Tot ce a putut face Ohlad a fost să angajeze mai mulți ghizi la noul templu, care să le vorbească cu înțelepciune oamenilor, călăuzindu-i, dar această măsură nu a reușit să pună capăt gâlcevii. 12. Suita evenimentelor care vor urma va arăta fructele otrăvite care au apărut ca urmare a acestui dezacord.