----------------------------------- 1% 13.5.2019, 06:43 Capitolul 200 ----------------------------------- Capitolul 200 Cercetarea raselor în Hanoh. Noe și caravana de tâlhari. Ajutorul Domnului și anunțarea marii judecăți. (11 ianuarie 1844) 1. Preoții din Hanoh au trimis noi caravane pentru a explora regiunile cele mai îndepărtate ale pământului și pentru a descoperi dacă nu existau popoare ale căror bogății s-ar fi potrivit foarte bine în trezoreriile lor. 2. În plus, ei au delegat o serie de investigatori care să cerceteze în toate orașele cine erau descendenții lui Cain și cine descendenții lui Seth. 3. (Căci preoțimea, nobilimea și regele erau cu toții descendenți ai lui Seth concepuți cu femei de la șes). 4. Aceste cercetări au durat cinci ani și au condus la concluzia că descendența lui Seth la câmpie o depășea pe cea a lui Cain cu nouă zecimi. Altfel spus, abia dacă mai exista un cainit la zece sethiți puri. 5. Consecințele acestei descoperiri au fost că toți cainiții au fost chemați să se adune în ghetouri și transformați în sclavi pe întreaga durată a vieții lor, fără țină cineva cont de starea lor actuală. În plus, preoții le-au confiscat în totalitate averile. 6. Bărbații mai viguroși au fost transformați în vite de povară, iar tinerele în prostituate adunate într-un imens serai public unde fiecare locuitor al orașului putea să se folosească de ele în schimbul unei taxe pentru întreținerea stabilimentului, dar și pentru fondurile destinate preoților. Cât despre bătrâni și neputincioși, aceștia au fost exterminați fără milă. 7. Rezultatele acestor cercetări au fost foarte fecunde. Nu la fel de abundentă s-a dovedit însă recolta obținută de caravanele trimise în căutarea altor populații bogate în comori. 8. Acestea au reușit să-i găsească inclusiv pe sihiniți, pe meduhediți, precum și numeroșii descendenți ai consilierilor emigrați în Africa. Din păcate pentru membrii lor, aceștia au fost foarte prost primiți pretutindeni, fiind nevoiți fie să rămână și să execute muncile cele mai de jos, fie să aleagă moartea. 9. Din nefericire, una din caravanele mai mici, alcătuită din circa o sută de oameni, a descoperit pe drumul ei de întoarcere (care trecea prin munți) și casa lui Noe. Memrii ei i-au cerut acestuia să le plătească un tribut consistent și i-au spus: 10. „Tu locuiești la doar o zi de mers de orașul sfânt al lui Dumnezeu, deci ești în mod evident supusul regelui nostru, iar până acum nu ai plătit nici cel mai mic tribut. De aceea, va trebui să plătești acum pentru cei o sută de ani care au trecut câte o livră de aur pe an, adică un total de o sută de livre! Dacă nu vei plăti, tu și toți cei din casa ta veți fi vânduți ca sclavi!” 11. Atunci, Noe a ridicat mâna și a spus: „O, Dumnezeul meu, mult iubitul meu Părinte preaplin de sfințenie! Iată, slujitorul Tău credincios are nevoie acum de ajutorul Tău! Salvează-mă din mâinile acestor bestii feroce!” 12. De-abia a pronunțat Noe aceste cuvinte că un trăsnet puternic a lovit caravana chiar în mijlocul ei, omorând trei oameni. 13. Noe i-a întrebat pe călătorii oarecum înspăimântați: „Continuați să mențineți cererile injuste?” 14. Aceștia i-au confirmat scoțând urlete furioase. 15. Atunci, Noe și-a ridicat din nou mâna. În urma gestului său, zece trăsnete au lovit caravana, omorând 30 de oameni și tot atâtea cămile. 16. În continuare, Noe i-a întrebat pe cei rămași în viață: „Vă mențineți și acum revendicările?” 17. Toți au răspuns afirmativ, cu excepția a zece oameni. 18. Exasperat, Noe a lovit cu piciorul în pământ, care s-a despicat, înghițind complet restul caravanei, cu excepția celor zece care au renunțat la pretențiile lor absurde. 19. Cuprinși de teroare, cei zece l-au implorat pe Noe să le cruțe viețile. 20. Noe le-a răspuns: „Duceți-vă și anunțați-le demonilor de la șes evenimentul la care ați fost martori. Spuneți-le de asemenea că măsura crimelor lor s-a umplut. Domnul a decis să coboare judecata Sa asupra întregului pământ. În scurt timp nu va mai rămâne nimic din puternicul vostru regat și din poporul vostru, cel care v-a trimis la mine. Tributul pe care îl voi plăti va fi chiar judecata lui Dumnezeu! Amin”. 21. Auzind aceste cuvinte, cei zece au luat-o la fugă.