----------------------------------- 1% 8.6.2019, 07:53 Capitolul 222 ----------------------------------- Capitolul 222 Primul demers politic și diplomatic în scopul cuceririi celor din munți.(12 februarie 1844) 1. În decursul convorbirilor referitoare la delegația amicală trimisă la locuitorii din munți s-a luat decizia ca vicleanul consilier al clerului să fie numit șeful delegației. Acesta urma să fie însoțit de încă 30 de colegi ambasadori, dedicați trup și suflet cauzei marilor preoți, pentru ca nu cumva reprezentantul clerului de rang inferior să fie tentat să îi trădeze la rândul lui, așa cum au procedat pe timpuri cei zece. 2. Această delegație, alcătuită din 30 de preoți din casta inferioară plus șeful lor, trebuia să transporte tot felul de daruri în semn de prietenie, alcătuite din aur, argint și pietre prețioase, încărcate pe 20 de cămile. 3. Singur șeful delegației privea cu mare satisfacție toate aceste cadouri bogate destinate locuitorilor din munți, căci el intenționa în secret să le dea o cu totul altă destinație. 4. În momentul plecării, marii preoți i-au reamintit în mod insistent de jurământul său de fidelitate față de ei. 5. El a repetat jurământul, vărsând lacrimi de crocodil, și chiar colegii săi, care se aliaseră cu marii preoți, au depus mărturie pentru buna sa credință, spunând: „Jurăm cu toții pe viața noastră șeful nostru nu nutrește nici un gând rău intenționat în inima sa! Lacrimile sale sunt cea mai bună mărturie a fidelității sale! I-ați putea încredința fără probleme întregul cer și întregul pământ!” 6. După mai multe asigurări de acest fel, delegația s-a pus în mișcare, fără ca marii preoți să mai aibă vreo suspiciune în privința ei. 7. În mintea șiretului reprezentant al clerului de rang inferior lucrurile erau însă cu totul diferite de imaginea pe care a lăsat-o în urmă, căci el gândea astfel: 8. „Mai întâi de toate, darurile în semn de prietenie trebuie înmânate celor zece, care vor răspunde cu aceeași monedă, din motive pur politice. De ce? este ușor de ghicit: pentru a le întinde marilor preoți propria lor capcană!” 9. El își făcuse din timp toate aceste calcule, pe care nu s-a sfiit să le împărtășească oamenilor săi. 10. În dimineața celei de-a treia zi, mica expediție a ajuns la marea poartă aurită care străjuia intrarea în minunata vale. Membrii ei au fost imediat imobilizați, interogați cu minuțiozitate și percheziționați, înainte de a putea intra. Delegația a fost apoi condusă sub escortă până la cei zece lideri, care locuiau într-un castel clădit pe o stâncă înaltă. 11. Văzând toate aceste suprafețe imense acoperite cu aur, șeful delegației le-a spus tovarășilor săi: „Prieteni, la ce folosesc toate darurile noastre, când munții care ne înconjoară din toate direcțiile sunt în întregime făcuți din aur curat, la fel ca și stânca pe care este construit castelul celor zece? Este ca și cum am duce o picătură de apă pentru a i-o dărui mării! întreb dacă nu vom părea niște escroci care oferă daruri de care nu dispun!” 12. Tovarășii săi i-au dat dreptate. Dar șiretul lor lider se gândea astfel în sinea lui: „Dacă așa stau lucrurile, s-ar zice că acele canalii de mari preoți au căzut deja în capcana mea! Nu mai rămâne decât să-i câștig de partea mea pe cei zece și lucrurile vor evolua de la sine în favoarea noastră!”