----------------------------------- 1% 8.6.2019, 08:03 Capitolul 230 ----------------------------------- Capitolul 230 Semnarea „Documentelor sacre”. Obiecția lui Gurat și refuzul său. Raporturile politice și morale stabilite între Hanoh și ținutul de sus. Plecarea regelui Gurat către Hanoh.(23 februarie 1844) 1. Toate aceste condiții au fost gravate pe foi de aur cu o grosime de circa doi milimetri fiecare și citite deputaților hanoheeni. 2. După ce aceștia și-au exprimat întreaga satisfacție, lor li s-a cerut să semneze foile contractului cu numele lor scurt, și nu cu cel lung de câțiva stânjeni (încă mai exista obiceiul ca nobilii hanoheeni să își ia astfel de nume, din motive de vanitate). 3. După semnarea lor, documentele au fost ținute sub pază de gărzile celor zece și au primit numele onorific de „Documentele sacre”. 4. După adoptarea acestor legi sacre, s-a trecut la stabilirea sancțiunilor menite să pedepsească încălcarea lor, considerate absolut echitabile pornind de la premisa că muntenii nu l-au ucis pe trimisul lui Noe, fapt care le dădea o anumită autoritate divină. 5. De vreme ce hanoheenii s-au făcut vinovați de această crimă abominabilă, se considera că ei merită fie pedepsiți pentru încălcarea legii lui Dumnezeu. 6. Gurat s-a adresat în taină unuia din cei zece și i-a spus: „Prietene! Atât timp cât veți trăi voi, acest ținut va rămâne cu siguranță infailibil! întreb însă ce se va întâmpla atunci când locul vostru va fi luat de alți oameni, complet diferiți de voi, care vor ajunge – poate – calce în picioare propriile voastre legi! Va mai rămâne oare acest ținut infailibil?” 7. Prințul interpelat i-a răspuns astfel: „Știm cu toții că un părinte poate comite erori față de copiii săi, dar rătăcirea sa nu se va transmite genetic asupra acestora din urmă. De aceea, copiii săi nu vor avea niciodată dreptul să își întrebe părintele: ‚Tată, de ce ai făcut asta și de ce ne-ai tratat în acest fel?’ Încă și mai puțin vor avea ei dreptul să își pedepsească părintele pentru greșeala comisă. 8. Vezi tu, același raport ca între un părinte și copiii său va trebui să existe între țara ta și a noastră! De acum înainte, noi vom fi pentru totdeauna părinții voștri, iar voi veți fi copiii noștri! Această relație permanentă va fi cu atât mai justificată cu cât este întru totul asemănătoare ordinii divine, căci Dumnezeu este de-a pururi Tatăl nostru, al tuturor, și domnește pentru totdeauna asupra noastră, care suntem copiii Lui. Această situație nu poate fi altfel decât justă, căci corespunde ordinii dorite de Dumnezeu pentru întreaga eternitate. 9. De altfel, ar fi imposibil ca cei zece suverani, care împărtășesc în întregime aceeași opinie, dea greș, iar în cazul în care unul dintre ei moare, urmașul său nu va putea decât să meargă pe urmele predecesorului său. Și să vrea, el nu va putea instaura o ordine nouă, dacă nu pentru un alt motiv, cel puțin pentru acela că va avea tot timpul alături de el pe ceilalți nouă regenți mai vechi, sau cel puțin câțiva astfel de regenți (în cazul în care ceilalți ar fi murit între timp), care cu siguranță nu își vor apleca urechea la propunerile unui tânăr debutant ce va dori să instaureze legi noi. 10. De altfel, numărul zece este un număr divin, căci toate legile lui Dumnezeu sunt în număr de zece, așa cum precizează înțelepciunea din bătrâni. Rezultă numărul prinților noștri reprezintă în sine o garanție a infailibilității noastre desăvârșite. Se poate întâmpla ca noi să comitem greșeli în calitate de indivizi izolați, dar niciodată atunci când vine vorba de deciziile noastre colective!” 11. Gurat a fost nevoit să se mulțumească cu această explicație. El a luat în posesiune bijuteriile coroanei și s-a îndreptat către Hanoh în noua sa calitate de rege al tuturor ținuturilor de la șes, însoțit de un mare preot și de o sută de delegați.