----------------------------------- 1% 12.6.2019, 18:12 Capitolul 337 ----------------------------------- Capitolul 337 Domnul îi vorbește lui Mahal. Întrebările provocatoare ale patriarhului. Despre natura căinței lui Dumnezeu. Cauzele naturale ale potopului.(6 august 1844) 1. Cu toții s-au înspăimântat când L-au recunoscut pe Domnul în mijlocul lor, după ce furtuna s-a mai calmat. Chiar și Noe a fost cuprins de teamă. 2. Dar Domnul i s-a adresat astfel: „Noe, nu trebuie să-ți fie teamă de Mine, căci nu am venit pentru a te judeca, nici pentru a judeca pe altcineva! Dat fiind că fratele tău Mahal M-a somat să apar în fața tribunalului înțelepciunii sale pentru a Mă judeca pentru lipsa de dreptate de care am dat dovadă în cazul lui, nu am avut ce face decât să prezint, pentru a-Mi salva onoarea în fața ta și a copiilor tăi, precum și în cea a lui Mahal! – Ei bine, ne ocupăm așadar de el!” 3. După care Domnul s-a întors către Mahal și i-a spus: „Mahal, fiul Meu! Înțeleg că am păcătuit în fața justiției tale! De aceea, te rog să-Mi arăți în ce constă greșeala pe care am comis-o în raport cu rasa umană! Te asigur că sunt gata să îmi repar de o mie de ori toate păcatele pe care le-am comis față de voi! Haide, vorbește, fiul Meu Mahal!” 4. După aceste cuvinte, Mahal s-a ridicat și i-a spus Domnului, în modul cel mai serios cu putință: „Doamne, răspunde-mi! De ce Te căiești pentru că ai creat ființa umană? Doar trebuie să fi văzut încă de la începutul eternității ce se va întâmpla cu omul! Cine Te-a forțat să îți asumi acest păcat asupra Ta atunci când l-ai creat? 5. Nu ar fi fost infinit mai bine pentru noi, oamenii care am ieșit din mâinile Tale, dacă nu ne-ai fi acordat această independență care ne situează în afara sferei Tale de influență? Nu ar fi fost acest lucru preferabil inclusiv pentru Tine, care nu ai mai fi fost nevoit să spui: ‚Mă căiesc’? 6. De ce anume Te-ai putea căi dacă nu de un păcat comis împotriva propriei Tale ființe atunci când ai creat ființa umană într-o manieră imperfectă, ceea ce reprezintă inclusiv un păcat față de noi, și îndeosebi față de mine însumi, căci eu pot să stau oricând drept în fața Ta, spunându-Ți: 7. ‚Doamne, arată-mi în ce moment din existența mea conștientă, începând din copilărie și până în prezent, am păcătuit eu împotriva ordinii Tale! Dacă vei găsi un astfel de păcat, sunt dispus să las blestemat, la fel cum l-ai blestemat cândva pe Șarpe! Dacă nu vei găsi însă nici un păcat, atunci spune-mi motivul pentru care dorești să judeci pe mine, dar nu și pe fratele meu!’” 8. Domnul i-a răspuns astfel: „O, Mahal, ce tenebre întunecate trebuie să existe în sufletul tău dacă îmi vorbești așa cum nici o altă ființă creată de Mine nu a îndrăznit vreodată! 9. Spune-Mi: cum ar fi putut fi creată ființa umană într-o manieră mai perfectă decât aceasta, în condițiile în care i-am dăruit întreaga libertate de voință în afara atotputerii Mele, astfel încât să poată apărea în fața Mea ca un al doilea Dumnezeu, ca un Creator atotputernic, stăpân al eternității și capabil să pună în discuție până și ordinea după care a fost creat? Nu este oare omul propriul lui judecător, care poate păcătui împotriva acestei ordini, în timp ce tot restul creației infinite ar fi judecată dacă ar acționa la fel ca el?” 10. Auzind aceste cuvinte, Mahal a păstrat tăcerea; căci a înțeles dintr-o dată perfecțiunea absolută a ființei umane care se poate bucura de o libertate atât de perfectă. 11. Dar Domnul a continuat: „Chiar crezi că atunci când afirm că căiesc, eu Mă refer la acel tip de căință specifică omului care a păcătuit? O, te afli într-o eroare cumplită! Căința Mea nu reprezintă decât o durere pe care o resimte iubirea Mea, care este nevoită privească cum creaturile pe care le-am conceput într-o manieră atât de perfectă se expun singure judecății și distrugerii! 12. Tu crezi că Eu am conceput planul Judecății oamenilor în scopul de a-i distruge? – Dimpotrivă! 13. Tocmai pentru a evita judecarea umanității de către atotputerea Mea, văd din nefericire nevoit să accept deschiderea violentă a ecluzelor pământului, care vor da drumul marilor noiane de apă care vor îneca totul în calea lor în cea mai mare țară locuită de pe această planetă! Iar această deschidere a marilor ecluze o vor realiza chiar oamenii, cu propriile lor mâini! 14. Eu am prevăzut ce se va întâmpla cu mult timp înainte, motiv pentru care i-am avertizat în permanență pe oameni, dar acum aceștia au început să se lupte chiar împotriva Mea, propunându-și să distrugă întregul pământ cu explozivii lor, cu care doresc să arunce în aer munții! Iar acțiunile lor se vor transforma în propria lor judecată! 15. Ascultă-Mă: sub acești munți se află mari rezervoare care conțin mai bine de trei milioane de leghe cubice de apă. Toată această apă va ieși subit la suprafață, urcând chiar mai sus de cele mai înalte culmi ale acestui ținut locuit. Ele vor da naștere unei mari cantități de vapori, care vor învălui întregul pământ, dând naștere unor ploi diluviene! 16. Spune-Mi, Mahal, nu am avut dreptate să îi spun lui Noe, singurul fiu ascultător care Mi-a mai rămas, construiască această arcă pentru a salva cel puțin viața lui, de vreme ce nimeni altcineva nu mai dorește să asculte? 17. Iar acum, spune-Mi în ce moment ți-am interzis Eu să te folosești de această arcă! După ce îmi vei răspunde la această întrebare, voi vorbi din nou!” 18. Dar Mahal a rămas mut, așa că Domnul a luat din nou cuvântul.