----------------------------------- 1% 12.6.2019, 19:52 Capitolul 353 ----------------------------------- Capitolul 353 Mahal în grota lui asistă uimit la teribilele evenimente. Monologul lui disperat. Sosirea celor trei fugari. Apariția Domnului.(26 august 1844) 1. Imensele torente de apă care s-au abătut asupra lui l-au silit pe Mahal să se întoarcă în grotă, pe care a parcurs-o în lung și-n lat, ca un leu în cușcă, scufundat într-o stare de uimire fără margini, iar uneori de disperare, atunci când privea ce se întâmplă afară și când vedea valurile spumegânde care se aruncau asupra stâncilor, antrenând după ele imense mase de pământ, dezrădăcinând chiar și cei mai groși arbori și aruncându-i apoi cu o forță nimicitoare în hăul de sub ele. Din când în când, ele ridicau stânci întregi, aruncându-le apoi în abisul de dedesubt, într-un vacarm de nedescris! 2. La drept vorbind, Mahal era mare amator de spectacole naturale, dar cel la care asista acum era cam prea violent pentru gustul lui, permițându-i să asiste practic la naufragiul absolut al lumii în care trăia, și implicit al său, el, care fusese cândva un erou atât de dinamic. De aceea, el tremura de frică, spunându-și în sinea lui: 3. „O, Doamne, într-adevăr, nimeni nu îți poate cunoaște puterea decât atunci când îți dezlănțui mânia justă! Atunci când Te dovedești măreț, sublim și sfânt în pacea Ta, oamenii moleșiți de obișnuințele lor nu mai sunt atenți la atotputerea Ta, uitând adeseori complet de ea! Această descătușare a puterii Tale ne arată nouă, viermilor care ne târâm pe pământ și care suntem atât de mândri de propria noastră prostie, Tu, Doamne, ești infinit mai puternic decât ființa umană, cu toate pretențiile ei! 4. Dacă nu m-aș simți atât de singur aici, acest spectacol mi s-ar părea chiar fascinant. Când ești privat însă de orice companie vie, devine de-a dreptul îngrozitor să aștepți sfârșitul sigur al întregii lumi, inclusiv al tău! 5. O, Doamne, ia-mă din această lume și nu mă lăsa mult timp să fiu martorul teribilei Tale judecăți! Facă-se însă voia Ta sfântă!” 6. De-abia și-a terminat monologul Mahal că la gura grotei au apărut trei refugiați care își căutau un adăpost. Mahal s-a bucurat sincer, căci avea în sfârșit pe cineva alături de el cu care să-și împărtășească propria angoasă. 7. El le-a ieșit pe dată în întâmpinare celor trei oameni, le-a urat bun venit și i-a întrebat cine erau. 8. Aceștia i-au răspuns: „Suntem cei mai mari trei nebuni din întregul ținut de la șes! Acum câteva zile încă mai credeam că suntem seniorii Hanohului și ai lumii întregi! Dar acum, bătrânul Dumnezeu ne-a dovedit că numai El este unicul Stăpân! De aceea, ne-am refugiat aici, pentru a scăpa de teribilul potop, și suntem probabil singurii supraviețuitori din Hanoh! Căci întregul oraș se află deja sub mulți stânjeni de noroi și de apă! – Numele noastre sunt: Gurat, Fungar-Hellan și Drohuit!” 9. Auzind aceste cuvinte, Mahal a strigat: „O, Doamne, ce hazard miraculos și providențial! Tu i-ai condus pe cei mai mari dușmani ai Tăi până aici și i-ai încredințat în mâinile mele! 10. Știți voi cine sunt eu? – Iată, eu sunt Mahal, cel care v-a vorbit atât de des de această judecată! Dar urechile voastre erau surde! Acum îl aveți în fața ochilor și el este fructul propriilor voastre opere! Aceasta este teribila judecată a lui Dumnezeu! Ce aveți de spus? Unde mai sunt acum măreția și puterea voastră?” 11. Auzind aceste cuvinte, cei trei s-au speriat de moarte și au dorit să fugă din peșteră. Chiar în acea clipă, și-a făcut apariția Domnul.