----------------------------------- 1% 12.6.2019, 20:01 Capitolul 354 ----------------------------------- Capitolul 354 Mahal își recunoaște cu smerenie păcatele în fața Domnului. Potopul – creația directă a oamenilor. Domnul îl cheamă pe Satan. Gurat, Fungar-Hellan și Drohuit în infern. Domnul îl duce pe Mahal la arca lui Noe.(27 august 1844) 1. După ce L-a recunoscut pe Domnul, Mahal i-a ieșit în întâmpinare. El a căzut cu fața la pământ înaintea Lui, la fel ca un penitent care se căiește, și a spus: 2. „O, Doamne al cerului și al pământului, Dumnezeu atotputernic, Părinte prea-sfânt și preaplin de iubire! Păcatele mele împotriva inimii Tale au fost mari în ultimele zile! Da, am păcătuit din greu împotriva acestei inimi pline de sfințenie, dar și de o iubire de Părinte, infinită și indestructibilă! O, Părinte preasfânt, Iubire eternă, oare îmi voi mai putea găsi vreodată grația în fața inimii Tale sfinte, eu, un vierme mizerabil care se târăște în praful nimicniciei sale?” 3. Domnul i-a răspuns: „Mahal, fiul Meu pierdut care s-a lăsat regăsit și salvat de Mine, ridică-te! Căci Eu, Tatăl tău etern și preasfânt, îți spun: în fața iubirii Mele infinite nimeni nu a căzut vreodată atât de jos încât să nu doresc să îl primesc din nou la Mine, dacă se prezintă în fața Mea căindu-se pentru păcatele sale! 4. În schimb, cel care nu acționează în acest fel devine propriul său judecător! Căci Eu nu împiedic pe nimeni să se folosească de liberul său arbitru, pe care i l-am insuflat Eu Însumi, și nu atrag pe nimeni către Mine dacă el nu dorește acest lucru! 5. Tot ce fac Eu, Cel atotputernic, este să îi chem pe copiii Mei pentru ca ei să vină la Mine, în calitatea Mea de Părinte unic, autentic și etern! Preafericiți sunt cei care aud chemarea Mea și o urmează! 6. Timp de aproape 2000 de ani, până în prezent, Eu i-am chemat la Mine pe copiii Mei, i-am învățat adeseori și i-am avertizat atunci când a fost cazul. Dar ei nu au dorit să țină niciodată cont de avertismentele Mele pline de iubire, deschizându-și urechile și inimile numai în fața afirmațiilor mincinoase ale bătrânului Satan, care i-a condus pe drumurile pierzaniei. Din păcate, ei au urmat infailibil aceste drumuri până când au ajuns să recolteze ceea ce s-a abătut asupra acestui pământ și asupra lor! 7. Nu Eu sunt Cel care a chemat această judecată asupra pământului, și nici autorul ei! Cei responsabili de ea sunt cei trei aici de față! Ei au dorit să distrugă planeta, iar acum își contemplă propria operă! 8. Din mânie față de Mine, Creatorul lor, ei au deschis arterele pământului, iar Satan i-a ghidat drept către acele puncte în care bate pulsul planetei. Folosindu-se de explozivii lor ieșiți din infern, ei au distrus solidul înveliș care ascundea una din venele pământului, iar de sub scoarța terestră au început să iasă imediat la suprafață puternici vapori de apă și torente impetuoase. Acest potop devastator și ucigaș care s-a abătut asupra planetei este în întregime opera dorinței lor pline de zel de a sluji infernului!” 9. La auzul acestor cuvinte, cei trei oameni au început să tremure din toate încheieturile; căci erau perfect conștienți de faptul că sacrilegiul lor a cauzat moartea a milioane de ființe umane și că ei erau practic singurii responsabili de această judecată. 10. Atunci, Domnul l-a chemat pe Satan. Acesta a apărut instantaneu, mânios la culme, dar Domnul i-a spus: „O, spirit mizerabil care îmi pui la grea încercare răbdarea și iubirea! Iată, aici se află cei mai devotați slujitori ai tăi, care ți-au executat planul într-o manieră magistrală! Ce recompensă intenționezi să le oferi?” 11. Satan i-a răspuns Domnului: „Nu au avut pe pământ tot ce și-au dorit vreodată? Ce recompensă mai pot aștepta de la mine? – Soarta pe care o merită este moartea!” 12. Domnul s-a adresat atunci celor trei, spunându-le: „Ați auzit cum își recompensează stăpânul vostru slujitorii cei mai credincioși? Sunteți mulțumiți?” 13. Atunci, cei trei au început să urle de spaimă și L-au rugat pe Domnul să le vină în ajutor. 14. Dar Domnul le-a răspuns: „Aceste urlete nu sunt decât rezultatul fricii voastre, căci voi nu simțiți nici un fel de căință! De aceea, îndepărtați-vă de Mine, slujitori ai lui Satan, și ispășiți-vă pedeapsa împreună cu el, în focul lui!” 15. În acea clipă, un trăsnet puternic a zguduit întreaga grotă și i-a ucis pe cei trei bărbați. În continuare, atotputerea lui Dumnezeu a alungat cele trei spirite în infern. 16. În ceea ce îl privește, Mahal s-a prins de Domnul, care l-a condus în siguranță până la arca lui Noe.