----------------------------------- Hoper 14.6.2019, 23:20 Scena 1 - Un om faimos ----------------------------------- Scena 1 Un om faimos(28 iulie 1847) Ne aflam lângă patul de boală al unui om foarte celebru, cunoscut de întreaga lume, cu câteva ore înainte de trecerea sa în eternitate. Vom analiza comportamentul său în această lume și intrarea sa în lumea de dincolo, precum și felul în care cele două lumi se întrepătrund și devin una, astfel încât să înțelegeți cât mai clar felul în care se aplică regula descrisă mai sus. Cât timp a trăit în această lume, faptele acestui om au fost de o asemenea natură și au creat atâtea rezonanțe încât ecoul lor a străbătut întregul pământ ca un meteor, atrăgând ochii tuturor asupra lui, astfel încât oameni din toate colțurile lumii au auzit de el, iar presa a scris atâtea pagini despre viața lui încât s-ar fi putut acoperi cu ele suprafața întregii Europe. Și iată, acest mare om, acest filantrop, acest psedo-luptător plin de ardoare pentru interesele politice și religioase ale națiunii lui, zace acum pe patul de boală, plin de disperare și de teamă, căci știe că i se apropie ceasul și că nu mai are nici o speranță de scăpare. Fiind în sinea sa un ateu, el se află într-o stare de confuzie dureroasă, într-un fel de amorțeală mentală, în care se gândește la dispariția rămășițelor sale pământești. Înfiorat, prin minte îi trece gândul că s-ar putea trezi în mormânt, suportând durerile îngrozitoare ale intrării în putrefacție, așa că cere să fie îmbălsămat, dar nu înainte ca inima și intestinele sale să fie separate de trup și îngropate într-un loc suficient de frecventat de marele public, pentru că nu cumva să zacă în uitare. În această stare de teroare, el își amintește de amenințările dureroase ale bisericii catolice, de aruncarea în iad, de care s-a amuzat public întreaga viață, pe când era convins că va trăi o sută de ani. La fel ca niște furii, aceste gânduri teribile revin mereu și îi chinuiesc inima, căci omul nostru știe perfect că a comis mari păcate. De aceea, el nu primește nici comuniunea, nici împărtășania, iar zgomotul clopotelor bisericii sau a slujbei nu sunt prezente ca să-i liniștească inima. În fața ochilor îngroziți ai sufletului flăcările îngrozitoare ale iadului ((* Vezi "O revelație Divină despre Iad ", n.r.) *) încep deja să ardă. Vigoarea și siguranța lui de altădată dispar, la fel ca și filosofia sa, de care era atât de mândru, iar sufletul lui rănit se scufundă deja în bezna morții. Amenințat de temeri din toate direcțiile, sărmanul suflet caută cu disperare o ultima scânteie în inima sa, cândva atât de plină de curaj (pe când se afla în lumea exterioară). Nu întâlnește însa decât un mare gol, și în loc de consolare, se trezește în fața distrugerii eterne și a durerii îngrozitoare a iadului. Așa se văd lucrurile din perspectiva voastră lumească. privim însa și din cealaltă perspectivă, cea a lumii de apoi. Iată, la marginea patului bolnavului stau trei îngeri, cu fețele acoperite, și îl privesc. Îngerul A. îi spune lui B.: "Frate, cred că s-a terminat cu el. Din acest mărăcine nu au cum să mai apară struguri. Uite cum se chinuiește sufletul lui, fără găsească nici o cale de ieșire, și cât de palid este sărmanul spirit din interiorul său! De aceea, bagă-ți mâna în intestinele sale deja rigide și scoate afară nefericitul suflet din noaptea în care se află, în timp ce eu voi sufla asupra lui în numele Domnului și îl voi trezi fața de această lume. Iar tu, frate C., condu-l apoi pe cărările Domnului până la destinația la care trebuie să ajungă, în conformitate cu gradul lui de libertate și de iubire. Așa să fie!" Îngerul B. își introduce mâna în intestinele omului și spune: "În numele Domnului, trezește-te și fii liber, frate, atât cât îți permite iubirea pe care o ai. Așa să fie!" În lumea voastră, trupul mort se întoarce în țărână, dar în lumea cealaltă sufletul orb se naște la viață! Acum, îngerul se îndreaptă către el și îi spune: "Frate, de ce ești orb?" Iar cel de-abia trezit îi răspunde: "Într-adevăr, sunt orb. Dacă îți stă în puteri,-mă văd din nou, ca să înțeleg ce s-a întâmplat cu mine, căci dintr-o dată toate durerile m-au părăsit!" Îngerul A. suflă peste ochii celui trezit, care îi deschide și privește în jur cu uimire. Dintre cei trei, el nu îl vede decât pe C., pe care îl întreabă: "Cine ești tu? Și unde mă aflu? Ce s-a întâmplat cu mine?" Îngerul îi răspunde: "Eu sunt un mesager al lui Dumnezeu, al Domnului Iisus Hristos, și am misiunea să te conduc pe cărările Domnului, dacă dorești acest lucru. În lumea materială, trupul tău a murit, și te-ai trezit acum în lumea spiritelor. Ți se deschid acum în fata două căi: una conduce către Domnul, către cer, iar cealaltă către iad. Nu depinde decât de tine pe care dorești să o apuci. În această lume ești complet liber și poți face orice dorești. Dacă te vei lăsa ghidat de mine, îți va merge bine. Dacă preferi însă fii propriul tău stăpân, nimeni nu te va împiedica. Trebuie să știi însă un lucru, aici nu exista decât un singur Dumnezeu, un singur Domn și un singur Judecător, care este Iisus, Cel pe care oamenii l-au crucificat pe pământ! Acceptă-L pe El, și vei cunoaște lumina și viața cea mai înaltă. Tot restul nu sunt decât iluzii născute din propria ta fantezie, în care trăiești încă, în timp ce asculți aceste cuvinte ale mele". Cel nou trezit spune: "Aceasta este o doctrină nouă, care se opune doctrinei Romei, fiind deci o erezie! Cât despre tine, care încerci să convingi de asemenea prostii în acest loc îndepărtat, îmi pari mai degrabă un emisar al iadului, decât unul al cerului. De aceea, te invit să lași în pace și să nu mă mai tentezi cu ereziile tale!" Îngerul C. îi răspunde: "Foarte bine, în numele Domnului Iisus, libertatea pe care o preferi mă eliberează de grija pe care trebuia să ți-o port. Îți doresc să ajungi singur la lumină. Așa să fie!" După care, îngerul C. dispare, iar cel nou trezit intră în sfera natural-materială care corespunde nivelului său de conștiință, regăsindu-se printre o sumedenie de cunoștințe și uitând aproape complet ceea ce s-a întâmplat cu el. El continuă trăiască în lume la fel ca mai înainte, procedeze exact la fel, fără se preocupe de cer sau de iad, și încă și mai puțin de Mine, Domnul vostru, al tuturor. Aceste trei aspecte, singurele care contează, i se par în continuare ridicole, un fel de vis, și oricine i-ar reaminti de ele ar fi invitat să plece de lângă el. Din acest prim exemplu v-ați putut da seama în ce fel de ape se scaldă foarte mulți dintre "marii voștri oameni". Exemplele care vor urma vor elucida și mai bine chestiunea.