----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 12:07 Capitolul 6 ----------------------------------- Capitolul 6 „Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.” (Matei 28, 17)29 decembrie 1843, seara1. Și aici aveți libera alegere a unui text. Alegeți și vom vedea dacă el ne poate fi util ca soare central, pentru tema noastră. 2. „Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.” 3. Ați indicat acest text și ați nimerit-o bine din nou. Într-adevăr, acest text ar putea fi considerat un soare central! 4. „Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.” Pe cine au văzut ei atunci și cu ce ochi L-au văzut și cum L-au adorat? 5. Ei M-au văzut pe Mine, Domnul lor. Cu ce ochi, atunci? Cu ochii lor. Și cum M-au slăvit ei pe Mine? Cu gura lor. De ce M-au slăvit ei atunci? Pentru că printr-o minune ei au știut cine sunt Eu; ei au știut, anume, Eu sunt Domnul lor. De unde știau ei însă aceasta? Ei au știut aceasta prin învățăturile Mele, prin faptele Mele și prin miracolul învierii Mele. 6. Acum, vom vedea dacă nu veți face și voi asemeni! 7. Anume, voi nu Mă vedeți cu ochii voștri, ci Mă vedeți cu atât mai bine cu ochii și cu urechile sufletelor voastre, care vă sunt date spre bună înțelegere. Are dreptate vechea zicală: „Ochii care nu se văd, se uită.” 8. Totuși, ceea ce voi percepeți cu urechile voastre este mai durabil, pentru că un cuvânt auzit vi se poate reda oricând tot atât de fidel cum l-ați auzit. Dar încercați același lucru cu un obiect pe care l-ați privit. Nici chiar un sculptor sau un pictor foarte talentat nu ar reuși cu ușurință redea un obiect întocmai cum l-a văzut. 9. Dar cuvintele și noțiunile pe care le-a perceput urechea rămân întocmai, iar ca urmare voi puteți vorbi în limbi diferite și puteți reda exact cele auzite sau citite odată, și chiar cele văzute, așa cum ați auzit, citit și văzut, chiar după perioade de timp mai lungi, fără cea mai mică estompare a impresiei, în timp ce voi, cu ajutorul ochilor voștri, nu sunteți în stare să copiați la fel de exact cum vă apare, nici măcar o imagine care se află în fața voastră. 10. Din aceasta, reiese totuși clar că perceperea prin auz este incomparabil mai bună decât perceperea prin văz. La fel, este deci mult mai bine să auzi clar tonul unui cuvânt spus, decât să privești forma exterioară a unei imagini. 11. Un orb poate fi foarte bine un înțelept, dar un mut nu va ajunge astfel cu ușurință; pentru că muțenia este urmarea obișnuită a surzeniei. Și în consecință, muții au de obicei o vedere foarte bună, care să suplinească auzul. 12. De aici reiese din nou că percepția prin auz este de departe superioară percepției prin văz. Percepția prin văz poate încânta și uimi pe cineva, mai ales atunci când îi apar lucruri rare, însă învățătura poate fi percepută doar de urechi. 13. De aici reiese deci din nou că este mai bine să auzi decât să vezi. Pentru că ceea ce este perceput prin auz, aceasta luminează și pune ordine în rațiune, însă ceea ce este perceput de văz, aceasta nu rareori zăpăcește de-a binelea rațiunea. 14. De pildă, dacă o femeie ar auzi ceva, cât de vag, despre un nou model de vestmânt, dar nu l-ar vedea cu ochii ei, mintea ei nu s-ar tulbura și ar fi greu să o convingi să poarte un nou vestmânt ciudat. Dar dacă ea l-ar vedea, mintea ei bună și simplă s-ar zăpăci și acea femeie va deveni foarte curând o vanitoasă mai supărătoare pentru Mine decât zece mii de nebuni. 15. Din aceasta reiese cât de superior este auzul față de văz, în orice privință. 16. Însă, de asemenea, dacă voi Mă vedeți și pe Mine zilnic și aceasta prin văzul vostru trupesc, voi citiți Cuvântul Meu și prin văzul vostru sufletesc, care este rațiunea voastră mai bună. Și, deoarece Mă vedeți și pe Mine, așa cum Eu înviez pentru voi, atunci voi Mă recunoașteți cât se poate de bine și Mă veți slăvi, iar aceasta prin rațiunea voastră și prin cuvintele voastre. 17. Însă acum întreb: Oare a fost suficient pentru cei care M-au văzut după înviere și M-au slăvit ca să dobândească astfel viața veșnică? 18. Faptul că l-am întrebat pe Petru de trei ori dacă iubește arată nu este destul ca omul să vadă și să slăvească ceea ce vede pentru a dobândi împărăția Mea și Viața veșnică, tot așa cum nu este destul să spui: „Doamne, Doamne!” 19. La fel, dacă voi citiți Cuvântul Meu și dacă slăviți prin rațiunea voastră și prin atenția cu care voi citiți Cuvântul Meu, puteți spune: „Noi Te vedem și Te slăvim!” 20. Însă dacă Eu aș apărea dintr-o dată și v-aș întreba pe voi, Petrilor, nu numai de trei ori, ci de mai multe ori: „Mă iubiți voi pe Mine?”, iar gura voastră ar spune: „Da!”, atunci, dacă M-aș uita chiar în inima voastră vedea, nu rareori, ceva ca o zi mohorâtă de toamnă, învăluită într-o ceață lumească, iar atunci Eu nu voi vedea prin această ceață dacă acest „Da” este cu adevărat înscris cu litere de foc în adâncul inimii voastre. Se prea poate ca acest „Da”să fie înscris acolo, înăuntru. Dar de ce există atâtea cețuri care întunecă inima, nu rareori, încât nu se poate vedea bine această inscripție vie a iubirii pentru Mine?! 21. Deci, gata cu aceste cețuri! Gata cu contemplarea și slăvirea fără fapte, pentru ca această inscripție, care este o lucrare a faptelor ce urmează Cuvântul, fie complet vizibilă și vie, iar Eu însumi să fiu în inimile voastre, ca urmare a luminii mereu crescânde a acestei inscripții sfințite și vii! 22. Prin urmare, la ce folosește să citești și să știi multe, fără fapte? La ce folosește să vezi și să slăvești, dacă vei fi mereu întrebat: „Petru, iubești tu pe Mine?” 23. M-a văzut și Magdalena, însă Eu n-am întrebat-o: „Magdalena, iubești tu pe Mine?” A trebuit doar să stăvilesc iubirea ei prea mare, pentru că iubirea ei pentru Mine s-a deșteptat imediat, prea năvalnic. „Nu Mă atinge!” a trebuit să-i spun Eu celei a cărei inimă s-a aprins cu vâlvătăi de cum M-a văzut. 24. Însă lui Toma a trebuit să-i spun: „Pune mâna pe semnele rănilor Mele!”, iar pe Petru a trebui să-l întreb dacă iubește. Nu a fost nevoie să spun „Nu Mă atinge!”, pentru că nici în Petru, și încă mai puțin în Toma, nu a bătut pentru Mine o inimă ca cea a Magdalenei. 25. Deci, nu este nevoie să spun nici vouă: „Nu Mă atingeți!”, ci Eu vă spun vouă mai mult cum i-am spus lui Toma: „Ca și cum Mi-ați atinge rănile cu mâinile voastre, cercetați cu ochii, cu urechile, cu mâinile și cu picioarele toată creația Mea, în toate cerurile Mele și în toate miracolele vieții veșnice dezvăluite vouă, și gândiți-vă atunci că Eu sunt Cel care vă acestea! Iar Eu nu cer pentru aceasta decât să iubiți!” 26. Însă Eu îl văd mereu în voi pe Petru, cel de pe malul mării, pe care Eu îl întreb: „Petru, iubești tu pe Mine?” Pentru că toți sunteți Petru, în credința voastră, dar încă departe de a fi Magdalena și Ioan, cei pe care Eu nu i-am întrebat dacă iubesc pe Mine, pentru că Eu știam bine de ce M-au urmat, atunci când nu le-am spus, ca lui Petru: „Urmează-Mă!” 27. Petru M-a urmat pentru că Eu l-am chemat să urmeze, însă Ioan M-a urmat pentru că inima lui i-a spus astfel. Ce va fi fiind mai bine aici? 28. Petru a fost invidios pe Ioan pentru că el îl respecta mai puțin decât pe sine, însă Ioan a fost apărat de Mine și lui i s-a asigurat în același moment Rămânerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât „Urmează-Mă!” Pentru că este mai bine să spun cuiva „Rămâi așa cum ești”, decât să-i cer să urmeze. 29. Deci iubirea adevărată și plină de fapte este mai bună decât credința, vederea și slăvirea, și este mai bună decât dacă voi citiți și înțelegeți multe despre Mine, dar aveți prea puțină iubire! 30. Consider că și acest lucru s-a lămurit; dar mai departe, încă un soare central!