----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 12:08 Capitolul 8 ----------------------------------- Capitolul 8 „Și Iisus însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif” (Luca 3, 23)3 ianuarie 1844, seara1. Deci încercați din nou un text ales de voi și vom vedea dacă în acesta vom găsi vreo lumină pentru problema voastră. 2. „Și Iisus însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif.” 3. Textul este dat, iar cu el se află și o lumină strălucitoare! Într-adevăr, în acest text să căutăm temeiul, chiar din prima secundă, lucrul care servește drept scop aici. Dar să vedem dacă, după o mică prezentare, nu veți vedea singuri lumina. 4. El era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască și era, precum se socotea, fiu al lui Iosif, dulgherul. 5. Cine este „El”? Acest „El” este Domnul Însuși, care a fost de o veșnicie și veșnic va fi același Domn! 6. Cum era însă ca de treizeci de ani, El, care era de o veșnicie? Cel Veșnic S-a întrupat ca om pentru prima și pentru ultima oară, iar ca om, el a socotit timpul pentru Sine, care era de o veșnicie. 7. El era cam de treizeci de ani. Ce vrea să spună aceasta? Putea El să numere pentru Sine, ca Dumnezeu, ce reprezentau treizeci de ani? Sigur că nu putea, deoarece El era veșnic, deci El putea face aceasta doar în chip de om. 8. El a început să propovăduiască. Dar cum? Ca Dumnezeu sau ca om? Prin fraza următoare: „fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, dulgherul” se adeverește suficient c㠄El”, cel abia de treizeci de ani, a început să propovăduiască nu ca un Dumnezeu, ci ca un om; căci Dumnezeu din El S-a comportat ca fiul de abia treizeci de ani, al dulgherului, așa cum se comportă spiritul lăuntric al fiecărui om. Acesta trebuie să fie deșteptat mai înainte prin activitatea exterioară corespunzătoare, care provine din iubire, până când apare, abia atunci, ca ființă arbitrară și spontană. 9. Acest fiu abia de treizeci de ani, după aparențe fiu al dulgherului Iosif, a început să propovăduiască pe deplin ca om și deloc ca Dumnezeu. Divinitatea a apărut efectiv în El doar în ocaziile și în măsura în care El a eliberat aceasta în Sine, ca om prin faptele Sale, dar fără fapte, divinitatea nu apărea, 10. Întrebare: cum putea acest om abia de treizeci de ani să înceapă a propovădui, ceea ce necesită o mare învățătură, care presupune mult studiu și multă erudiție. De unde i-a venit lui înțelepciunea? 11. Deoarece noi deja îl cunoaștem, el este fiul dulgherului și a practicat meseria tatălui său destul de des în fața noastră. Noi știm că el nu a urmat școli și nu ne amintim ca el să fi luat, în vreun moment anume sau cu vreo ocazie, o carte în mână și să fi citit din ea. El a fost un simplu meșteșugar până de curând și, iată, acum el este învățător, iar învățătura sa este plină de adâncă înțelepciune, cu toate că el este primit pretutindeni ca dulgher. Oare cât timp a trecut de când el, împreună cu frații săi, a construit un staul lângă noi? Uitați-vă doar la mâinile sale bătătorite, de dulgher, și iată, el este învățător și chiar profet, fără fi învățat la școala de profeți a esenienilor. Cum să luăm aceasta? 12. Iată, aceasta este o dovadă absolut reală care a fost dată fiului de dulgher la Capernaum! Această dovadă arată clar că nu trebuie să căutăm a vedea multă divinitate la acest dulgher abia de treizeci de ani; altfel, ar fi fost socotit vrednic de altă dovadă. 13. De unde însă a luat acest om destoinicia de a propovădui, de vreme ce nici nu a studiat, nici nu a citit mult? Acest om ar trebui să mulțumească numai faptei sale pentru destoinicia de a propovădui. 14. Acțiunea sa a provenit numai din marea sa iubire constantă pentru divinitate și din iubirea pentru aproapele său. El I-a dedicat lui Dumnezeu fiecare faptă și a folosit-o pentru a avea în fața ochilor numai folosul aproapelui său, niciodată folosul lui. Pe lângă aceasta, acest om folosea zilnic un timp de trei ore pentru liniștea întru Dumnezeu. 15. Prin aceasta, el a deșteptat din ce în ce mai mult divinitatea latentă în el, în toată deplinătatea ei, și a supus-o menirii sale, după măsura și gradul activității lui. Iar când el, așa cum s-a spus, abia ajunsese la vârsta de treizeci de ani, divinitatea din el s-a deșteptat până la gradul la care el a preluat prin spiritul înțelepciunii sale acea sublimă destoinicie, pentru a începe propovăduirea la care el a fost chemat. 16. După această prezentare, Eu vă întreb dacă încă nu zăriți această lumină atât de puternică din acest text. Da, deja o zăriți și vedeți și punctul ei de vedere; atunci noi vom înțelege din concluzie, ca să nu mai dăm acestei teme o întindere de prisos. 17. Cum se va numi concluzia? Iată, deci foarte pe scurt: „Mergeți și faceți asemenea!” 18. nu vă gândiți că omul poate deștepta spiritul divinității din sine numai prin multă lectură și mult studiu; pentru că prin acestea, dimpotrivă, ucide acest spirit și îl duce în mormânt ca pe un trup fără viață. Dar dacă înfăptuiți după regula de bază a vieții, atunci spiritul vostru înviază și veți găsi în voi tot ce sigur n-ați fi găsit altfel prin citirea a mii de cărți! 19. Însă, dacă spiritul este viu, voi puteți să și citiți, iar prin citirea sau prin ascultarea Cuvântului Meu, veți culege roadele pe care le dă un sâmbure viu, sau un pământ viu; dar sâmburele este în înțelegerea spirituală vie dinăuntrul vostru. 20. Însă de unde să vină ea atunci când spiritul nu este deja activ în libertate și viu? Trupul este un înveliș exterior, care se desprinde și se descompune; sufletul este hrana și trupul spiritului. Dar dacă voi citiți pur și simplu, pentru a vă îmbogăți cunoașterea exterioară obișnuită, ce să mai ajungă la spirit, care încă nu este viu așa cum trebuie și de aceea nu vine în întâmpinarea fiecărui cuvânt citit tot așa de repede cu via sa cunoaștere spirituală, pentru a-l împlini cu sâmburele său viu? 21. De aceea, nu fiți doar ascultători, ci și înfăptuitori ai Cuvântului, ca să deveniți conștienți de divinitatea vie din voi!