----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 12:09 Capitolul 10 ----------------------------------- Capitolul 10 „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1, 11) „Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.” (Ioan 19, 22)8 ianuarie 1844, seara1. Puteți, ca și mai înainte, alegeți din nou un text; faceți aceasta cu toată libertatea! 2. „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.” „Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.” 3. Textele sună bine, sunt corect alese și se potrivesc temei noastre. 4. Cine a venit întru ale Sale, iar ai Săi nu L-au primit? Cine este „El” sperăm că se cunoaște deja; „ale Sale” sunt chiar oamenii, așa cum trebuie să fie ei în ordinea creată de Mine, și anume, activi în iubirea față de frații lor și plini de iubirea temeinică pentru Dumnezeu, Creatorul lor. 5. „Dar ai Săi nu L-au primit.” Ai Săi sunt cei pe care de la început El i-a crescut pentru Sine și cărora El le-a trimis mereu învățători și profeți, și i-a condus într-un chip minunat. 6. Atunci, de ce nu L-au primit ei? Pentru că El i-a învățat pe ei căile adevărate ale iubirii active către viața veșnică; dar ai Săi erau prieteni cu lenea, cu viața de plăceri și cu puterea, iar acestea nu fac casă bună cu învățăturile smereniei și ale iubirii. 7. Ei au spus: „Îl avem pe Moise și îi avem pe profeți, pe care îi citim, de ce altceva am mai avea nevoie? De ce am avea nevoie de tine, care dezonorezi Sabatul și ai prea puțin respect pentru Moise și pentru profeți, pentru că nu le respecți legile? Oare nu este destul să citim și să studiem Scriptura și să scriem lămuriri nesfârșite despre aceasta? Ce altă activitate mai demnă de Dumnezeu mai vrei tu de la noi? 8. Oare Dumnezeu nu este un Duh a cărui ființă omul nu trebuie să și-o reprezinte prin chipuri? Cum ar putea omul să-L prețuiască și să-L laude mai demn, decât atunci când omul citește mereu, de la început până la sfârșit, cuvântul Său, pe care El 1-a spus prin gura lui Moise și a profeților și el își explică, și explică și altora, acest cuvânt, pentru ca voința lui Dumnezeu să fie înțeleasă tot mai bine? 9. Ce faci tu din tine însuți? Îl avem pe Avraam ca Tată și îi avem pe Moise și pe profeți. Oare tu ești mai mult decât aceștia? Ce vrei tu să ne înveți, care să nu fi învățat de la ei? 10. Ce este fapta de iubire a omului în fața lui Dumnezeu? Ea nu este altceva decât un gând zadarnic. Omul nu poate face nimic, pentru că toată puterea faptei se află doar la Dumnezeu. Deci tu ești un fals învățător, un fals profet și un instigator al poporului! 11. Avem în capul nostru Scriptura, de la Alfa la Omega. Oare aceasta nu este suficientă ca faptă? Sau ar trebui să nu studiem Scriptura și astfel să prețuim mai puțin Darul sfânt pe care ni l-a hărăzit Domnul Dumnezeu Savaot prin Moise și prin profeți? 12. Tu ești unul care se opune voinței divine și totuși te dai drept un învățător și un profet din partea lui Dumnezeu! Oare nu stă scris că orice fals profet și orice vrăjitor trebuie să fie pedepsit prin arderea pe rug? 13. Acest simplu fiu de dulgher, care abia știe să citească și să-și scrie numele, îndrăznește să ne împovăreze pe noi, vechii învățați ai Scripturii, cu o învățătură care năzuiește către spiritul lui Moise!” 14. Iată, acestea sunt o mulțime de răspunsuri cu care Cel care a venit întru ale Sale a fost primit de ai Săi. 15. De ce? Pentru că ai Săi nu L-au recunoscut așa cum stă scris! 16. Însă de ce nu L-au recunoscut? Pentru că ei nu făceau altceva decât să citească și să învețe pe de rost cuvântul lui Dumnezeu, dar nu au fost înfăptuitori. 17. În acest fel vin Eu și acum, mereu întru ale Mele; însă ai Mei nu vor să primească și să recunoască! 18. De ce nu vor ei să facă aceasta? Pentru că lor, în cel mai bun caz, le place mai mult să citească, asculte și să contemple lucrările Mele, decât să facă o faptă cât de mică după cuvintele Mele. Însă astfel, spiritul divin din ale Mele, care este inima, nu este viu și nu Mă recunoaște, pentru că ale Mele nu Mă pot primi. 19. Toți acești învățați ai Scripturii vor spune odată: „Doamne! Doamne! Noi am profețit și am predicat celorlalți în numele Tău, din cuvintele Tale!” 20. Însă Eu le voi spune: „Plecați din fața Mea. Eu nu v-am recunoscut niciodată! Eu am venit la voi și am bătut la ușa alor Mele care se află în voi; însă nimeni dintre voi nu a spus: „Intră și înviază spiritul nostru, ca să putem deveni activi și puternici, după cuvântul Tău!” Voi vă mulțumiți cu comorile din capul vostru; însă ați uitat de rușine în inima voastră și ați pierdut, din vina voastră, toate ale Mele care se află în voi. De aceea, acum puteți striga „Doamne! Doamne!” cât vreți, dar Eu nu vă voi recunoaște; pentru că pe ai Mei îi recunosc după ale Mele care se află în ei. Însă voi nu aveți pe ale Mele în voi; de aceea, nici Eu nu vă voi recunoaște!” 21. Pilat M-a recunoscut în acest fel: el a bătut în cuie dovada recunoașterii sale despre cel ucis infam, în timp ce mai înainte, pusese ca Cel Viu să fie biciuit și bătut în cuie. Recunoașterea sa stă scrisă, de asemenea, deasupra capului Răstignitului, ca și pentru toți cei care au în capul lor recunoașterea lui Dumnezeu, dar nu o au în inima lor. Deasupra frunții lor stă scris: „JESUS NAZARENUS, REX JUDAEORUM”, iar ei insistă și asupra acestei inscripții, care spune tot atât cât și „Doamne! Doamne!”, dar în inimile lor nu se află nicio inscripție care ar spune: „O, Doamne, fii milostiv și îndurător cu bietul păcătos!” „Tatăl nostru” se află în mintea lor, îns㠄Tată iubit” nu se află în inimă. 22. Pilat a stăruit asupra inscripției sale și nu a vrut să scrie deasupra o alta, pentru că el însuși a spus: „Ce am scris, am scris”, însă de ce nu a arătat el respect Celui Viu, mai devreme, cum a făcut după moartea Lui? 23. Motivul este acela că toți învățații preferă rămână la motivele din capul lor și la venerația moartă izvorâtă din acestea, decât să facă fie și cea mai măruntă faptă a iubirii adevărate, Pentru că ei sunt cei îndoielnici, care gândesc sau sunt de părerea: „Dacă este ceva în acest lucru, nu putem să-i stăm în cale prin recunoașterea noastră, nu este nimic de acest lucru, atunci și așa, nu am pierdut nimic. Pentru că dacă omul aduce o cinste care trebuie să fie acordată, atunci omul are de câștigat dacă”aceasta” există și nu pierde nimic dac㠄aceasta” nu există. 24. La fel a gândit și Pilat: „Dacă Răstignitul este o ființă superioară, atunci eu i-am arătat respectul meu; însă dacă nu este, sunt și atunci îndreptățit pentru că în acest caz inscripția mea servește ca pamflet oficial din care fiecare poate să înțeleagă din ce motiv acest om a fost crucificat aici.” 25. Credeți voi că în fața Mea va valora primul motiv, dacă acesta și-a arătat calea prin cel de-al doilea? spun vouă: depinde mai ales de împrejurări, pentru că pe aceia care Mă strigă: „Doamne! Doamne!”, Eu sigur nu-i voi asculta, nu-i voi recunoaște și nu-i voi primi. Pentru că recunoașterea minții nu va apropia pe nimeni de viața veșnică, nici cu un fir de păr; pentru că cine vrea să vină la Mine trebuie să primească în sine, mai înainte, prin iubirea vie, iar iubirea sa pentru Mine îi va spune că Eu sunt și vin la el, și îi dau lui viața veșnică. 26. Însă nimeni nu poate iubi ceea ce nu este; el poate așeza în mintea lui, înainte de toate, tot felul de fantome ce nu există, și chiar și pe Mine printre ele. Însă Eu nu Mă aflu acolo, iar acolo nu Mă va găsi niciodată cineva și nu va ajunge niciodată la credința vie în Mine și în viața veșnică; pentru că atunci Eu mă aflu, mort, sub inscripția lui Pilat! 27. Numai cine va fi un înfăptuitor al cuvântului Meu, acela de va merge la mormântul Meu, caute trupul fără viață, îl va găsi, cu flacăra inimii sale, pe Cel înviat și pe Cel veșnic Viu! 28. Consider că și acest lucru ar trebui să fie clar acum, dar mai departe, încă un soare central!