----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 12:20 Capitolul 15 ----------------------------------- Capitolul 15 „Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele.” (Matei, 21, 7)13 ianuarie 1844, seara1. Ca de obicei, doar așterneți textul pe hârtie. 2. „Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele.” 3. Textul este scurt, dar bun. Putem să-l folosim foarte bine, pentru că arată o imagine vie și limpede, evidentă și utilă temei noastre. 4. Ei I-au adus asina și au pus deasupra ei veșmintele lor, apoi Domnul a șezut pe asină. 5. Asina era legată atunci când au găsit-o ucenicii și se afla în proprietatea unui om al lumii. Ce vrea să spună acest lucru? Aceasta denumește modestia, smerenia și iubirea, care sunt încă legate de această lume, sau spiritul din om, care încă nu a fost eliberat, cu toate că el este îndreptat în întregime către Domnul, datorită caracterului său modest și iubitor, și astfel se află cu toată hotărârea sa întru și pentru Domnul, însă când Domnul vede un astfel de spirit, El îi trimite îndată slujitorii săi, ca să-l elibereze și să-l conducă la El, iar lumea și-a pierdut de îndată toate drepturile aparente și toată puterea asupra acestuia despre care Domnul spune: „Am nevoie de acesta!” 6. Oare de ce este vorba despre o asina și nu despre un asin? Pentru că partea femeiască semnifică aici, încă mai pronunțat decât partea bărbătească, modestia cea mai profundă și iubirea rodnică. 7. Acum, asina se află la Domnul, iar ucenicii o acoperă cu vestmintele lor. Aceasta arată cum smerenia cea adevărată și iubirea cea rodnică, îndată ce ajung la Domnul, sunt acoperite cu adevărata înțelepciune. Pentru că veșmintele reprezintă înțelepciunea, în efectul ei benefic. Cu cât sunt ele mai simple, cu atât mai înalt este gradul de înțelepciune de la Domnul, pe care ele îl reprezintă; pentru că iubirea smerită este lipsită de veșminte. 8. Atunci când deasupra ei (adică deasupra iubirii și smereniei) se aștern veșminte admirabile și splendide, aceasta arată cu cât este înțelepciunea mai mare și mai puternică decât iubirea și de aceea sunt, de pildă, spiritele îngerești din cerul înțelepciunii înveșmântate cu un fast exagerat; însă spiritele îngerești din cel mai înalt cer ((* - Vezi mai în amănunt „Raiul și Iadul” de , n.r.))*, care sunt alcătuite numai din iubirea pentru Domnul, apar cât se poate de modest îmbrăcate, și adesea goale pe de-a întregul, mai ales când iubirea lor pentru Domnul a ajuns la cel mai înalt grad posibil. 9. Deci și veșmintele modeste ale ucenicilor, veșminte cu care a fost acoperită asina, reprezintă și aici înțelepciunea divină pură, iar atunci când o asemenea iubire rodnică, izvorâtă din smerenia lor, este acoperită cu această înțelepciune divină pură, atunci ea este pe deplin capabilă-L primească și să-L poarte pe Domnul, iar apoi este una cu Domnul. 10. Această iubire rodnică, îmbrăcată în veșmântul înțelepciunii, îl poartă pe Domnul; însă Domnul o conduce pe dânsa, ca ea să nu poată face vreun pas greșit, iar plimbarea călare duce spre orașul lui Dumnezeu, ceea ce denumește împărăția veșnică a lui Dumnezeu, sau iubirea cea adevărată și veșnică! - Iată imaginea și semnificația sa. 11. Se va spune: „Totul este reprezentat corect; dar chiar și așa, noi tot nu înțelegem, cum ar putea ajuta aceasta temei noastre!” 12. Însă Eu vă spun: odată ce este lumină, voi puteți să o așezați așa cum doriți, și astfel ea se potrivește oriunde, ca și cum de o veșnicie ar fi fost stabilită pentru acest punct. 13. Încercați doar o dată aceasta cu o lumânare, atâta timp cât arde! Așezați-o în diverse locuri din camera voastră, iar ea nu va părea nicăieri străină și înspăimântătoare, ci se va potrivi oriunde, foarte senină. 14. Deci, diferitele stele de pe firmament își schimbă și ele neîncetat locul (cel puțin vizibil pentru ochii voștri), dar puteți voi vedea dacă steaua Orion se reliefează mai bine la răsărit sau la amiază sau seara? Acolo unde se află ea, apare deja în locul său cel mai caracteristic. Tot așa și soarele se reliefează oriunde la fel de măreț, iar unde cade lumina sa, acolo se face același lucru. 15. Însă tot așa și cu lumina aprinsă de textul nostru. Puteți să o așezați, la fel, oriunde doriți, și se va potrivi la fel de minunat peste tot, ca și cum ar fi fost chiar din acel loc. Acum, dacă ea se potrivește și temei noastre, putem face imediat o încercare și o vom așeza, iar ea se va zări peste tot, ca și cum ar fi fost menită numai acelui loc. Și atunci, ascultați! 16. Întrebare: oare n-ar fi fost la fel de bine să ceară Domnul să I se aducă un cal sau, cel puțin, un asin voinic în locul asinei? Sigur! În acest caz, fiecare dintre aceste animale ar fi slujit Domnului la fel, cu tot atâta supunere. Un leu, un tigru, o panteră, o cămilă, un elefant, un cal, un catâr, toate ar fi fost, în primul rând, mult mai puternice, și s-ar fi supus la un semn Domnului Infinitului, Creatorului Atotputernic al tuturor lucrurilor; și o asemenea plimbare călare ar fi fost, evident, mai de vază decât pe spinarea unei biete asine slabe. 17. Firește, aceasta ar fi adevărat, considerând doar ad hominem (la un om, adică dacă este vorba doar despre un om (obișnuit))*; însă ad Dominum (la Domnul)*, lucrul acesta înseamnă altceva. Acela care este Orânduirea și însemnătatea primordială a tuturor lucrurilor nu se comportă ca un om, căruia îi este destul de indiferent acest lucru, ci la El totul a fost simbolic și instructiv pentru veșnicie. 18. Aceste animale puternice reprezintă îndeosebi cunoașterea și înțelepciunea în sine, însă lor le lipsesc roadele iubirii și smereniei, cele care se află în modestia lor cea mai profundă. 19. Dacă Domnul ar fi ales un asemenea animal, El ar fi arătat astfel că, într-adevăr, omul ar trebui să alerge primordial numai după îmbogățirea cunoștințelor în toate domeniile posibile și la toată înțelepciunea. Da, El ar fi arătat în acest fel că ar fi trebuit să studieze toate bibliotecile lumii sau măcar cât de mult posibil. Numai că Domnul știa ce face și aici a rămas stabilit acel principiu pe care Domnul însuși l-a stabilit chiar la început, când a spus: „Îndată ce vei mânca din pomul cunoașterii (adică în starea sa încă pură)*, tu vei muri!” 20. Iar prin faptul că Domnul a mers călare pe o asină acoperită cu veșminte simple, El a arătat plastic și realist tuturor oamenilor că și ei trebuie să facă același lucru. Și ei trebuie să aducă numai din smerenia lor adevărata iubire rodnică și atunci Domnul îi va elibera de întreaga lume și îi va îmbrăca în hainele adevăratei înțelepciuni, iar El însuși îi va conduce, așa cum poartă ei această iubire în inimile lor, iar pe grumajii lor, smerenia. 21. Însă omul nu ar trebui să umble călare pe cai, elefanți, cămile, lei, pantere și tigri sau, mai direct: omul nu trebuie să vâneze cunoașterea, învățătura și înțelepciunea - pentru că toate acestea sunt roade din pomul cunoașterii - ci oamenii ar trebui să-L aștepte pe Domnul în adevărata iubire smerită! Iar la timpul potrivit, Domnul va veni și îl va elibera și apoi va binecuvânta pomul cunoașterii; sau asina va fi acoperită cu veșminte, iar omul se va putea bucura pe veșnicie de toate roadele adevăratei înțelepciuni din acest pom binecuvântat. 22. Acum vă întreb dacă lumina acestui text se potrivește ori nu temei noastre! Consider că este evident; dar în continuare, încă un soare central!