----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 14:10 Capitolul 27 ----------------------------------- Capitolul 27 „Slavă de la oameni nu primesc.” (Ioan 5, 41)5 februarie 1844, seara1. „Slavă de la oameni nu primesc.” 2. Acest text arată în câteva cuvinte ce legătură am Eu cu oamenii, și anume, cu onorurile pe care Mi le aduc ei. Pentru că oamenii, așa cum sunt ei, nu-Mi fac onoare și nici nu i-am creat ca să-Mi facă onoare. 3. Totuși, Eu am o legătură cu oamenii și această legătură este iubirea, iar a iubi înseamnă cu totul altceva decât a onora. 4. Cine sunt cei care sunt onorați? Sunt prinții și mai-marii acestei lumi. 5. De ce sunt ei onorați? Pentru că ei vor să fie mai mult decât oameni, deși conștiința lor le spune că nu sunt mai mult decât oameni. 6. Ce sunt onorurile pe care le aduce un om altui om? Sunt doar urmarea fricii față de cei mai puternici. Pentru că cel mai slab se teme de cruzimea celui mai bogat și îl onorează, îl slăvește de-a dreptul, pentru ca omul mai puternic, mituit prin această lingușire,-l scutească de bătaie. Dar cu cât mai plin de respect devine cel slab față de cel puternic, cu atât mai dornic de onoruri și mai nemilos devine cel puternic. 7. Întrebare: o astfel de onorare este fructul unei semințe nobile sau a uneia rele? Eu consider că așa cum este fructul, la fel este și sămânța! 8. Credeți voi că Eu aș primi de la oameni ceva ce îmi provoacă cea mai mare silă? 9. Din ce motiv aș primi Eu onoruri de la oameni? Oare pentru că Eu sunt Dumnezeu, iar oamenii sunt creația Mea? Sau pentru că Eu sunt atotputernic, iar toți oamenii nu sunt nimic față de Mine? 10. Într-adevăr, ce-aș avea Eu de la o astfel de onorare? fi prin aceasta mai mult Dumnezeu și oare atotputernicia Mea ar fi mai mare? 11. La oameni acest act este mai scuzabil, deoarece cu cât mai mult îl onorează cel slab pe cel puternic, acesta din urmă dobândește astfel mai multă putere și mai multă vază. Dar pentru Mine, ce câștig ar fi dacă oamenii M-ar onora ca pe un alt mai-mare al lumii? Cred că acest câștig nu l-ar putea găsi nici măcar cel mai ager heruvim, cu cel mai bun microscop, care poate mări un atom până la un soare central principal, pentru că Eu sunt Dumnezeul atotputernic de o veșnicie. 12. fi Eu oare mai mult decât sunt, dacă oamenii Mă slăvesc? Nu cred aceasta; de aceea niciodată n-am dat porunca: „Trebuie să-L slăvești pe Domnul Dumnezeul tău mai mult decât orice”, ci doar să-L iubiți mai presus de toate. De aceea, versetul de față arată Eu nu caut să fiu slăvit de oameni, deoarece în Mine se află deja Unul care Mă slăvește cu adevărat de o veșnicie încoace. 13. Cât Mă bucur însă de faptele „Ad maiorem Dei gloriam” sau, cum se spune în această lume, „Toate pentru Slava lui Dumnezeu!”, puteți să înțelegeți cu ușurință din acest verset: dacă un om nu Mă onorează în inima lui, așa cum o mireasă înflăcărată de iubire îl onorează pe mirele ei, slăvirea acestuia îmi face silă! 14. Ce am Eu, dacă oamenii spun de o mie de ori: „Doamne, Te slăvim!”, dar inimile lor sunt pline de murdărie? O astfel de slavă este venită din iad! 15. Pentru că toți cei care Mă onorează în acest fel ceremonios sunt cei care strig㠄Doamne, Doamne!”, iar ei pot să cânte tare o mie de litanii și să spună: „Doamne, Te slăvim și Te lăudăm pentru puterea Ta!”, „Doamne, Te rugăm, ascultă-ne!” și „Doamne, îndură-Te de noi!”, și pot striga de o mie de ori „Slăvit fie Dumnezeu Tatăl!” etc. 16. Căci Eu nu voi asculta niciodată astfel de palavre, iar celor care strig㠄Doamne, Doamne!” le voi spune întotdeauna: „Înapoi din fața Mea, deoarece Eu nu v-am cunoscut niciodată! Voi ați adus rugăciuni de slavă și litanii nenumărate; însă de ce n-ați descoperit o singură litanie în care să se spună cu însuflețire: „Drag Tată sfânt, Te iubim!”, în loc de: „Doamne, Te slăvim!”? 17. Aici, ce-i drept, se va obiecta astfel: „Trebuie totuși să-L slăvim pe Dumnezeu, deoarece slăvirea este fructul nobil al adevăratei frici de Dumnezeu; pentru că cel care nu se teme de Dumnezeu este capabil de toate faptele rele.” 18. Dar Eu le spun: „Deși este mai bine ca omul să se teamă de Dumnezeu decât să facă fapte rele, totuși o astfel de teamă de Dumnezeu nu a adus nimănui viața veșnică, pentru că o smerenie temătoare este deja una judecată. 19. Pentru că cine se reține de la faptele rele numai din teamă față de Mine, acela va avea de trecut o probă grea; deoarece în teama față de Mine niciun spirit omenesc nu este în stare de fericire, iar teama sa se va toropi și el va arăta apoi ce va face dacă nu se teme de Mine. 20. Tot așa, în lume sunt mulți deținuți în celule, reținuți din cauza pedepsei date de lege; dar dacă ei, după ispășirea pedepsei, sunt puși în libertate, vor fi de zece ori mai răi decât înainte. 21. Toate spiritele iadului trăiesc și dăinuie în marea lor teamă față de Mine; vadă chiar numai de departe sau să audă numele Meu este pentru ei cel mai groaznic lucru! Dar care nebun va afirma că spiritele iadului sunt bune, pentru că se tem de Mine atât de mult? 22. Dar iată un exemplu: zicem că se află undeva în lume un om foarte bogat și de asemenea foarte iubitor și binevoitor, încât oricând el primește cu cel mai mare drag orice om care ar veni la el, de orice stare socială și orice naționalitate, fie el prieten sau dușman. Întrebare: care om ar fi un nebun atât de mare, încât să se teamă de un asemenea om, mai mult decât de un călău? 23. Dar care om este mai bun, mai iubitor și mai blând decât Mine? Și totuși, omul mai degrabă se teme de Mine, decât să-Mi dea iubirea și credința lui! 24. Totuși, Eu spun: Cei care se tem de Mine și Mă slăvesc, par să facă aceasta dintr-un bun motiv, pentru că ei știu că inima lor nu are iubire. De aceea ei vor să o înlocuiască cu teama față de Mine. 25. Dar lor le merge ca și unei mirese care a fost necredincioasă mirelui ei și a devenit o desfrânată. De ce a devenit ea astfel? Pentru că a uitat de iubirea din inima sa pentru mirele ei. 26. Însă când va veni mirele, el va vedea și va primi o mireasă tremurând de teamă, când ea ar fi trebuit să vină în întâmpinarea inimii sale înflăcărate. Atunci, el îi va spune: 27. „Cum de arăți așa? Niciodată nu te-am văzut astfel! De ce tremuri în fața mea, când eu te iubesc mai mult decât orice? Într-adevăr, în această stare eu nu te recunosc! Ce ți-am făcut eu ție ca să te temi de mine? Cum s-a putut ca teama aceasta să ia locul vechii tale iubiri? Cum să te fac fericită acum, eu, cel față de care tu nu ai iubire, ci teamă? Deci trebuie să plec de la tine, din iubire pentru tine, pentru ca teama ta față de mine să nu mai chinuiască inima ta!” 28. Iată, în acest exemplu se explică limpede afirmația: „Nu vă recunosc pe voi, cei care strigați: Doamne, Doamne” și de aceea Eu nu vreau slavă de la oameni, dacă ea vine din teamă, ci doresc de la voi iubirea credincioasă și filială! 29. Aceasta să încercați în inimile voastre, ca să pot să apropii de voi și nu-Mi dați slava și teama voastră! Fiți liberi prin iubire, nu prin teamă, înfăptuitori înțelepți ai Cuvântului Meu; în aceasta veți găsi viața veșnică și pe Mine, Tatăl vostru! Amin.