----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 14:13 Capitolul 28 ----------------------------------- Capitolul 28 „Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu EI.” (Ioan 6, 66)8 februarie 1844, seara1. „Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El.” 2. Textul acesta se potrivește de minune, așa cum se spune, pentru tema noastră, în toate privințele. 3. Oare de ce mulți dintre ucenicii Mei au plecat, s-au dus înapoi și n-au mai umblat cu Mine, când Eu le-am spus că acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică? De vină a fost mai întâi lenea ucenicilor Mei și abia apoi trufia lor. 4. Lenea a fost un motiv, deoarece ei nu au vrut să-și dea osteneala măcar de a Mă întreba cum trebuie înțeleasă asemenea învățătură, așa cum au făcut apoi frații Mei. 5. Dar trufia a avut și urmarea aceasta: întrucât ucenicii au fost prea leneși pentru a se strădui într-o mai mare cunoaștere, dar totuși erau învățăceii Mei, pe ei i-a supărat faptul că le dădeam o învățătură care depășea orizontul cunoașterii lor. Ei se simțeau rușinați astfel, în fața poporului, pentru că nu M-au înțeles, iar ca urmare a acestei mândrii, nu doreau să întrebe în fața poporului, ca să nu dea astfel dovadă ei, ucenicii Mei, nu M-au înțeles. 6. De obicei se întâmpla ca, după o învățătură a Mea, ucenicii Mei să fie adesea întrebați de popor cum trebuie înțeles un lucru sau altul. Atunci, de multe ori apăreau o grămadă de explicații ciudate din partea ucenicilor Mei, iar ambiția lor tânjea după laude pentru explicațiile lor înțelepte pentru o oarecare învățătură mai greu de înțeles pentru popor. 7. Și cu această ocazie, mulți dintre acești ucenici au fost întrebați cu privire la semnificația acestei învățături, dar de data aceasta niciunul dintre comentatori nu a putut spune ceva, pentru că nici ei înșiși nu au înțeles învățătura; de aceea, ei au ieșit din încurcătură în alt mod. Ei M-au acuzat că dau o învățătură grea, pe care nu o poate nimeni înțelege și că nu face cinste nimănui asemenea lucru, în fața poporului; și atunci, ei au preferat să ponegrească; ei au explicat toate învățăturile Mele ca fiind conforme cu aceasta și nu M-au mai crezut și M-au pârât. 8. Din această reprezentare luată din viața de atunci, oricine poate vedea, cu cea mai mare ușurință, de această rea întâmplare au fost vinovate doar lenea, mai întâi, și apoi trufia ucenicilor Mei. Lenea, pentru că ei se aflau mereu în preajma Mea și credeau că înțeleg la fel de bine ca și Mine; de ce atunci și-ar da ei osteneala de a pătrunde mai adânc în spiritul învățăturilor Mele? Dar trufia lor s-a deșteptat atunci când i-am pus prima oară la încercare, văd cât de mult înțeleg ei și le-am arătat clar că elevul nu și-a depășit cu nimic maestrul. 9. Și iată, aceste două motive principale se află la baza stricăciunii speciei umane! Mai întâi, deoarece omul este leneș și stă degeaba toată ziua. Dar când este întrebat: „De ce stai degeaba toată ziua?”, el va spune: „Pentru că nu mi-a dat nimeni de lucru!” 10. Iar dacă Eu îi spun apoi: „Atunci, pleacă măcar seara și lucrează timp de un ceas, iar Eu îți voi da ceea ce ți se cuvine!”, atunci el îmi va spune: „Doamne, cum poți Tu să batjocorești și să lași la râsul celor care au lucrat toată ziua? Dacă vrei să-mi dai ceva, atunci dă-mi degeaba, nu mă face să par un leneș notoriu în fața lucrătorilor!” 11. Iată, aici leneșul nu vrea să lucreze la început, dar la urmă, el se rușinează lucreze în fața celui harnic. Oare de ce? Pentru că aceștia nu măgulesc trufia sa ascunsă! El ar vrea într-adevăr, pentru binele trufiei sale, aibă aceeași plată ca și cel harnic; dar pentru a lucra, el este la început prea leneș, iar la urmă prea trufaș. 12. Însă Domnul nu este atât de neînțelept, încât să pună lenea și trufia la egalitate cu hărnicia și să le răsplătească la fel. 13. Pentru a vă arăta că toate acestea sunt cât se poate de corecte, voi da încă niște mici exemple: 14. luăm cazul a doi studenți: unul este de la bun început harnic, iar celălalt este leneș. Cel harnic va dobândi la urmă roadele ostenelii sale; dar ce scuză va aduce leneșul, la urmă, și ce justificare pentru lenea sa? El va spune: 15. „Cel harnic nu era prea deștept și nu și-a dat seama că-și umple mintea doar cu fleacuri prostești; însă eu am găsit aceasta ca o prostie de nedescris și din prima clipă am găsit că nu merită-mi umplu mintea sublimă cu astfel de prostii. Am găsit că lucrurile pe care le știam deja erau mult mai bune decât toate aiurelile pe care urma să le învăț!” 16. Iată, așa se trage mândria din lene! Cel care dorește să se convingă de aceasta, trebuie doar să vorbească între patru ochi cu acel individ și totul i se va confirma, punct cu punct. 17. Dar să luăm cazul a doi muzicieni; unul a ajuns prin silința sa la o mare iscusință artistică, atât în teorie, cât și în practică, iar celălalt, un fiu al lenei, a rămas ca urmare a puținei sale silințe un mediocru plin de ifose. Dar întrebați-l de ce nu a ajuns tot așa departe ca și colegul lui. El vă va spune: 18. „Eu n-am depins de aceasta, ca acel sărăntoc, pentru că eu sunt bogat și fără aceasta. De ce m-aș chinui astfel? Truda aceasta este doar pentru cei săraci și atunci ce mai contează dacă cineva poate cânta asemenea fleacuri muzicale dificile sau nu? Dacă le înțelege doar cum se cuvine, e destul; va cânta sărăntocul, ca săștige o bucată de pâine, în afară de aceasta, toată muzica grea a fost creată de cei săraci și pentru un om bogat ar fi o rușine să aibă de-a face cu niște creații ale sărăciei.” 19. Iată aici, din nou, un exemplu luat din viață și veți înțelege astfel din ce motiv M-au părăsit ucenicii Mei. Dar să mergem mai departe! 20. Tot așa, spune cineva, care este întrebat de ce nu se îndeletnicește mai zelos cu recunoașterea principiilor religiei creștine: „Nu înțeleg aceste lucruri și niciodată nu m-am ocupat cu așa ceva, iar aceasta din motivul că, în primul rând, le-am considerat niște bagatele și, în al doilea rând, pentru că omul, prin asemenea meditații religioase, poate cel mult să înnebunească.” 21. Iată, în cazul acestui om, mai întâi lenea și apoi trufia rezultată din aceasta au constituit motivul pentru care el spune, cum au spus ucenicii: „Cine poate considera o astfel de învățătură ca fiind adevărată și să ia seama la ea? De aceea este mai bine ca și acești ucenici să-L părăsească pe Domnul.” 22. Tot așa spune și un vagabond când este întrebat: „De ce ai ajuns atât de sărac? Doar ai avut ocazia, pe care nu o au mulți, pui deoparte mulți bani”. Iar pledoaria sa va fi aceasta: „Am considerat că a strânge bani seamănă prea mult cu cerșitul, iar în numele mândriei mele am ajuns pe drumuri.” 23. Iată, alt exemplu în care un om este, mai întâi, leneș, și nu poate să se lepede de sine până într-atât încât să se ostenească pentru a strânge avere; dar la urmă, întrucât înțelege că nu are nimic, el devine trufaș și pe deasupra se prevalează de starea sa jalnică. 24. Consider că am avut destule exemple pentru a înțelege din acestea cât se poate de clar cum Mă părăsesc ucenicii Mei, cu fiecare ocazie, când se spune: „Împărăția cerurilor cere luptă!” 25. Tot așa, mulți drumeți urcă pe un munte înalt. Atâta vreme cât urcușul este ușor, ei merg vioi; dar când ajung la urcușurile înalte, și se spune: „De aici, e nevoie de multă putere și de mult avânt pentru urcare!”, atunci ei se întorc din drum și doar puțini reușesc să ajungă pe vârfurile munților înalți. 26. Aceeași semnificație: atâta vreme cât omul caută Împărăția Mea de la pupitrul de lectură, merge bine; dar când se spune: „Cititul nu ajunge, ci doar faptei i se cuvine coroana, deoarece trupul nu este de folos cu nimic. Litera ucide; doar spiritul este cel care dă viață!”, atunci Domnul este părăsit de ucenicii Săi, așa cum se arată în text. 27. De aceea, dacă luați în seamă această explicație, voi nu-L veți părăsi pe Domnul vostru așa cum au făcut ucenicii! Amin.