----------------------------------- Hoper 16.6.2019, 14:20 Capitolul 33 ----------------------------------- Capitolul 33 „Iată vine ceasul, și a și venit, ca să risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” (Ioan 16, 32)19 februarie 1844, seara1. „Iată vine ceasul, și a și venit, ca să risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” 2. Acest text spune ceea ce tocmai se află pretutindeni și este vădit în fața ochilor voștri; și se află deja acolo, după înălțarea Mea. Tot așa, acest text este unul dintre cele mai ușoare, pentru că semnificația sa este pretutindeni evidentă. 3. Doar că aici trebuie observată diferența dintre „Vine vremea...” și „Vine ceasul ...”. Prin „vreme” se înțelege un termen nedeterminat. Dar prin „ceas” se denumește un termen precis al afirmației. 4. Ici și colo, veți putea găsi și voi în acest text cuvântul „vreme” în loc de „ceas”. Dar aceasta este o greșeală, pentru că trebuie să se spun㠄Vine ceasul...” și aceasta pentru că rezultatul a avut loc după această afirmație profetică. 5. Ce se înțelege atunci prin această risipire? Oare despărțirea apostolilor și ucenicilor Mei, adică fiecare în alt loc? O, nu! Aceasta a fost menirea lor și la aceasta i-am chemat, ca să meargă în toate țările și ca să predice Evanghelia pentru toți oamenii. 6. Oare n-ar fi fost absurd din partea Mea dacă fi vrut să fac din chemarea lor o profeție rea? Pentru că în acest fel, cei care răspândesc Cuvântul Meu, pentru a nu face nimic rău, ar fi trebuit să rămână împreună cu toții, neîncetat, așa cum de altfel în vremea voastră fac atâtea ordine, care realizează în existența lor tot atât de puține lucruri folositoare omenirii ca și o grămadă de pietre meteorice pe fundul mării, lăsându-l pe cel care le vede căzând în mare să bănuiască efecte mărețe și teribile; dar odată ce au ajuns pe fundul mării, stagnează și ele, și cel mult servesc drept suport pentru un coral lacom. 7. Deci nu există nici cea mai ușoară urmă a unei despărțiri și a unei plecări spre alte locuri, în această prorocire, despre care însă chiar textul arată se spune: „Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” 8. Acum, judecați chiar voi: poate cineva să părăsească pe Mine? Unde ar putea el să se ducă, încât să se poată îndepărta sau apropia de Mine? Unde ar fi el mai departe de Mine, fie că se află în America de Sud sau în nordul Asiei? Consider că pentru Mine, Cel Atotprezent, ar fi desigur totuna, Deci, aici nu este vorba, cum s-a mai spus, de o despărțire și de o plecare. 9. Atunci, despre ce risipire este vorba aici? Vedeți sectele care există în prezent în fața ochilor voștri și care existau și în vremea când Eu am trăit pe pământ, printre apostoli. Din ce motiv am făcut Eu și această prorocire? Dacă uitați la discuțiile dintre primii doi apostoli ai Mei, trebuie să devină tot atât de clar ce s-a desemnat prin această risipire, iar voi veți înțelege pe deplin, așa cum s-a observat de la început, despre ce fel de risipire am prorocit Eu ucenicilor și apostolilor Mei. 10. În câteva secole după înălțarea Mea, risipirea era deja atât de mare, încât nimeni nu a mai știut cine pregătește și cine poartă învățătura. A trebuit să se procedeze la concilii mărețe, dar după conciliu oamenii au rămas tot risipiți, ca și mai înainte. 11. Așa cum arată lucrurile acum, desigur nu mai este nevoie să mai arăt ceva, pentru că oriunde v-ați uita, veți descoperi risipire. 12. Se spune: „Fiecare la ale sale.” Aceasta ar însemna: „Fiecare sectă se pretinde a fi cea mai bună și mai pură.” Dar sunt Eu singur din această pricină? O, nu! Tatăl este cu Mine, sau prima iubire. 13. După iubire îi recunosc Eu pe ai Mei, și nu după sectă! Cel care Mă iubește și respectă Cuvântul Meu, are în sine iubirea Tatălui, așa cum Eu îl am pe Tatăl în Mine; iar el este Una cu Mine, așa cum Eu sunt Una cu Tatăl! De aceea Eu nu sunt singur, pentru că așa cum Tatăl este în Mine, așa sunt Eu în fiecare, iar fiecare este în Mine, dacă iubește și Mă urmează. 14. Atunci, secta nu dă nicio diferență și afurisit fie acela care, din motive lumești, preferă o sectă altor secte! Pentru că în nicio sectă nu se află adevărul și viața; totul este conceput în credința lor prin constrângere și convingere, care nu este cu nimic mai bună. Întrebare: unde rămâne, în acest caz, omul liber? 15. Când am silit Eu pe cineva la credință? Am lăsat tuturor libertatea, iar cel căruia nu i-au fost de-ajuns lucrările Mele și propria sa convingere interioară, nu a fost constrâns prin niciun alt mijloc, pentru că Eu nu am dat învățăturile Mele pentru credință, ci doar pentru fapte. 16. Eu n-am spus: „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, ci am spus: „Cel care se va purta după Cuvântul Meu, acela va afla dacă învățătura Mea este de la Dumnezeu sau de la oameni!” 17. Dar la ce-ar fi folosit o somație la credință? Pentru că atunci ar trebui să prevăd că una și aceeași lumină luminează diferit obiectele pe care cade, tot atât de diferit pe cât sunt de diferite chiar acele obiecte. 18. Așa este și cu lumina credinței! Dacă ea cade asupra unui suflet omenesc diferit colorat, ea trebuie să lumineze tot așa. Dar pretenția ca una și aceeași lumină se reflecte doar pe deplin albă, din sufletele colorate în mii de culori, este desigur cea mai mare nebunie. 19. Acțiunea luminii trebuie să fie diferită; dar acțiunea iubirii rămâne aceeași, tot așa cum căldura are asupra sa și pentru sine doar o singură acțiune, și anume: ea încălzește culoarea roșu în același fel ca și culoarea albastru, și totul poate fi luminat. Ea este mereu una și aceeași, iar aurul strălucitor nu se deosebește de o bucată strălucitoare de fier. 20. Iată, aceasta este semnificația acestui text. De aceea, dacă nu vă risipiți, ci rămâneți în iubire, veți trăi! Amin.