Reflexoterapia

[calator]

REFLEXOTERAPIA

Este o metodă de tratament simplă şi eficace cu provenienţa din extremul orient şi are ca activitate de bază activarea prin presare a unor zone reflexogene ale organismului situate pe suprafaţa corpului, în general la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă.Se cunosc zone de proecţie la nivelul pavilionului urechii, limbii tălpilor, palmelor, coloanei, intestinului gros. Putem spune căîntreg organismul se proiectează pe fiecare organ, care la rândul lui se găseşte proiectat in orice punct al organismului.Reflexul este activitatea sistemului nervos cu ajutorul căruia se reglează relaţiile dintre organism şi mediu.Punctele reflexe sunt zone gogate in terminaţii nervoase şi vase de sânge .În caz de boală sau suferinţă acestea devin dureroase si sensibile la atingere.Un reflexolog experimentat va putea să simtă la palpare depunerile toxice în punctele reflexe.Datorită poziţiei preponderent bipedă a omului, toxinele au tendinţa de a coborâ în zonele inferioare ale organismului şi se localizează în punctele reflexe din tălpi.Aceste depuneri se simt la palpare ca nişte cristale şi sunt în fond oxalaţi de calciu, acizi din proteine şi componente chimice nocive organismului nostru. Dar asta nu inseamnă că orice punct dureros din talpă este un organ bolnav.Sunt şi dureri cauzate de afecţiuni locale, bătături, răni, malformaţii, afecţiuni dermatologice. Prin presarea şi activarea acestor zone, se facilitează circulaţia sangvină, care impune accelerarea transportului de toxine spre organele de eliminare sau de detoxifiere şi după mai multe sedinţe cristalele se elimin, inbunătăţind starea de sănătate.Cauzele depunerilor toxice sunt multiple, depind de specificul biologic al fiecărui individ .Principala cauză a imbolnăvirilor curente sunt toxinele din alimentaţie ce se stochează la nivelul plămânilor, rinichilor, ficat, vezica biliara şi colon.Mai sunt şi alte cauze ce produc toxine la nivelul organismului ce provin din aer, blocaje datorate stresului, microbi.

INDICATII

În tratamentul reflexologic eficienţa cea mai mare o are tratarea afecţiunilor sistemului nervos vegetativ dar şi alergiei,artrită, astenie , balonări, cefalee, cistită, colită, diaree, exeme, emoţii, fobii, frigiditate, gripă, hemoroizi, indigestie, insomnie, migrenă, răceală, reumatism, sinuzită, surmenaj , tract, transpiraţii,tuse.

AVANTAJE :

-Poate fi aplicată la orice categorie de vârstă
-Poate fi aplicată profilactic, bolilor cronice şi acute, dar şi bolilor nemanifestate.
-Nu are contraindicatii majore
-Este un tratament netoxic.
-Se lucrează pe cauză nu pe simptome.
-Se poate face în paralel cu alte tratamente naturiste sau alopate.
-Nu se întrerupe tratamentul medicamentos.

Cu răbdare se pot observa rezultate mici dar sigure şi în unele cazuri pot apărea reacţii adverse care indică începerea dezintoxificări.

TEHNICI

REFLEXOLOGIA PLANTARA



este cea mai folosită şi cea mai eficientă metoda dar uneori se poate combina cu alte zone reflexe.Punctele reflexe sunt situate pe tălpi.Se lucrează cu mâna dar uneori se pot folosi instrumente speciale ce măresc forţa apăsării.Şedinţele sunt diferenţiate după afecţiune şi numărul punctelor de masat.Pe talpă proiecţia corpului este simetrică, adică partea dreaptă a corpului de la cap până la baza corpului este reprezentată pe piciorul drept şi partea stângă pe piciorul stâng.Braţele şi picioarele pe latura exterioară a tălpii, iar coloana vertebrală se găseşte de o parte şi de alta a părţilor interioare ale tălpilor.Organele situate pe mijlocul corpului,cum sunt : trahea, esofag,stomac, colon, intestin subţire, vezica urinara şi rect sunt reprezentate pe ambele tălpi.În reflexologia plantară poziţia pacientului este întins pe pat cu tălpile dezbrăcate iar terapeutul stă pe un scăunel în faţa lor efectuând diferite apăsări în talpă şi pe faţa anterioară a tălpilor.Se masează mai multe puncte din talpă care sunt indicate în diferite afecţiuni, adică organe de eliminare a toxinelor cum ar fi rinichi,tract urinar până la uretră, colon, ficat , fiere, stomac, duoden şi pancreas, dar şi cap, limfă şi glande endocrine, apoi organul care este afectat.În cazul tratamentului profilactic sau diagnostic nespecificat se pot masa toate punctele de pe talpă.Se lucrează cu mişcări circulare, punctiforme, mersul omidei şi neteziri mai profunde sau superficiale.Numărul şedinţelor sunt stabilite după felul afecţiunii , în boli acute sau grave se pot face două pâna la trei şedinţe pe zi câteva zile la rând iar la cele cronice şi cele preventive de la una pe zi la trei pe săptămână.

REFLEXOLOGIA PALMARA-reprezintă masarea punctelor refloxologice din palmă care prezintă de asemenea foarte multe zone reflexogene, utilizate în scopuri diagnostice şi mai ales terapeutice. După detectarea punctelor sensibile din palmă se trece la masarea lor după aceasi tipic cu reflexologia plantara, uneori aceste două tehnici se pot combina.Datorită faptului că palmele sunt mai des întrebuinţate acestea au o sensibilitate mai redusă şi este mai dificil să realizăm un tratament eficient dar în situaţia în care nu putem să folosin talpa în tratament vom folosi şi alte zone reflexogene.

REFLEXOLOGIA VERTEBRALA-cconstă în percuţia uşoară pe apofizele spinoase ale vertebrelor cu pulpa degetelor timp de câteva minute. Se ştie că de la nivelul fiecărei vertebre de pe coloană sunt distribuiţi nervii ce ajung pe întreg corpul atât spre muşchi, organe cât şi glande. Efectuând aceste percuţii stimulăm organele dispuse metameric.

C1-cap, creier : ameţeli, amnezie, nevralgie facială şi cervicobrahială.

C2-urechi, corzi vocale, glandă tiroidă şi paratiroidă : disfuncţii tiroidiene, răguşeli, acufene.

C3-amigdale, dinţi , gingii: cefalee.

C4-astm bronşic, enfizem pulmonar.

C5-membre superioare.

C6-Parkinson, tahicardită parosistică.

C7-tremurături, tahicardie.

D1-contracţia ansei sigmoide.

D2-scăderea tensiuni arteriale.

D3-stimularea plămânilor şi a plexului solar.

D4-hipertensiune arterială.

D5-deschide pilorul, îmbunătăţeşte funcţia pancreasului.

D6-D7-afecţiuni ale vezicii biliare.

D8-splină, rinichi, ficat.

D9-dilată canalul coledoc, dismenoree, stimulează ovarele.

D10-cistită,celulită, edeme, calculi renal, gută, diabet zaharat, impotentă sexuală, arterită.

L4-contracţia sigmoidului şi rectului. L5-boli ale vezici urinare.

S1-favorizarea erecţiei.

S2-contractia rectului.

S3-S4-S5 -hemoroizi.

REFLEXOLOGIA AURICULARA

-ca şi pe suprafaţa creierului, există şi pe ureche o proiecţie a unui homunculus cu capul în jos şi partea posterioară pe pavilionul urechii.Majoritatea acestor zone corespund cu punctele auriculare din auriculoacupunctură.Stimularea acestor zone se poate face cu pulpa degetelor mare şi arătător.





REFLEXOLOGIA IRISULUI

- şi irisul are şi el zone reflexe, folosite în special în diagnosticare (iridologia) dar, şi pentru terapie şi se realizează sub forma unui micromasaj cu fascicule de lumină colorată.

REFLEXOLOGIA INTESTINULUI GROS - iniţial se realizează un diagnostic, determinându-se zonele reflexe sensibile la palpare abdominală profundă efectuată cu vârful degetelor şi apoi se stimulează aceste zone printr-un masaj profund blând, lent şi insistent

REFLEXOLOGIA DINŢILOR - există o cartografie a zonelor reflexe de pe dinţi şi dacă sunt stimulaţi prin percuţii uşoare cu baghete speciale, ameliorează funcţia unor organe interne.

REFLEXOLOGIA LIMBII - stimularea zonelor reflexe sensibile de pe limbă se poate realiza cu degetul sau cu un obiect bont relativ moale, prin apăsări continue sau masaj zonal circular, timp de 2-5 minute.

REFLEXOLOGIA CONJUCTIVĂ - constă în frământări şi în fricţiuni puternice cu vârfurile degetelor pe anumite zone.Aceste zone sunt împrăştiate şi sensibile la palpat atunci când organul corespunzator este bolnav.

REFLEXOLOGIA ENDONAZALĂ - mucoasa nazală este bogata în zone reflexe şi pot fi stimulate printr-un masaj circular superficial timp de 20-30 secunde.Cu ajutorul unui stilet subţire înfăşurat la un capăt cu vata inmuiată într-o soluţie cu plante, cu ajutorul laserului sau ale electroterapiei.