Scopul practicii în traditia Gaudiya bhakti

[Radha]

Scopul practicii în traditia Gaudiya bhakti

O concepţie profundă a adevărurilor divine conduce în mod natural la adoptarea a diferite practici pentru a atinge scopul dorit al vieţii.
Deşi credinţa în adevărurile vedice, conform perceptelor tradiţiei este de dorit, ea nu este suficientă.
Trebuie aplicată o metodă practică pentru a realiza adevărul despre Obiectul credinţei noastre.
Această metodă este numită in mod colectiv „sadhana”, procesul realizării.

În tradiţia Gaudiya Vaişnava liniile directoare ale practicii sunt prezentate de către Rupa Gosvami in cartea sa Bhakti Rasamrita Sindhu, care reprezintă unul dintre textele de bază ale tradiţiei.

„Trebuie să-ţi aminteşti de Krişna împreună cu asociaţii eterni către care te simţi atras.
Fiind continu atras în a asculta despre Ei, trebuie să trăieşti tot timpul în Vraja.”

„Trebuie să serveşti atât în corpul fizic, cât şi în corpul spiritual intern, (la început) conceput, urmând felul de a servii al rezidenţilor din Vraja, şi dorind să obţii o stare de iubire ca a lor.”

„Pe calea raganunga-bhakti (urmând felul spontan de a servii al rezidenţilor din Vraja), trebuie să adopţi şi procedeele din vaidhi-bhakti (calea urmării stricte a venerării conform practicii generale vaişnava), cum ar fi să asculţi despre jocurile minunate ale lui Krişna, şi să-L gorifici. Aşa au concluzionat marii înţelepţi sfinţi.”

Obiectul practicii, aşa cum este evident din cele prezentate mai sus,
este de a obţine o iubire similară cu cea a unor anumiţi(te) asociaţi (asociate) eterni(e) ai (ale) lui Krişna in Vraja (Vrindavan) care prezintă apogeul iubirii lumii spirituale, şi astfel de a servi Persoana Supremă cu dragostea dorită.