Migdalul

[Ingeras]

Migdalul

Înalt si puternic, drept si cu coroana spre cer, un migdal domina livada.
Era fericit atunci când elegantii cocori sau distinsii pitigoi topaiau pe ramurile sale; primea cu drag la sine sticletii, privighetorile sau alte pasari cântatoare.
Într-o zi însa, pe una dintre crengile sale se aseza o pupaza. Pasarea pleca urechea la zgomotele ce veneau de sub scoarta copacului si îsi dadu seama ca acolo misunau o multime de larve mici, dar gustoase. Îsi vârî asadar ciocul lung si curb în trunchiul migdalului, începând sa scoata de acolo larvele si sa le manâce.
Migdalul nostru se cufunda în tristete. Nenorocita aceea de pasare care îi ciopârtea scoarta, distrugându-i frumusetea, era chiar nesuferita.
Minunatul migdal facu tot ce îi statea în putinta pentru a alunga pupaza, care în fine, într-o buna zi îsi lua zborul de acolo.
Din clipa aceea larvele începura sa creasca si sa se înmulteasca, pâna ce invadara întreg trunchiul.
Si atunci fu de ajuns o pala de vânt pentru ca orgoliosul migdal sa fie doborât la pamânt.

Daca te bate cineva la cap, subliniindu-ti defectele si lipsurile, nu te înfuria. Multumeste-i.

(Bruno Ferrero)