Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.9.2019, 12:04
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Călătorind prin faliile timpului


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Călătorind prin faliile timpului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.2.2008, 03:53 View PostDownload Post

Călătorind prin faliile timpului


De multe ori în viață greșim și spunem c㠄am vrea să dăm timpul înapoi”, pentru a ne repara greșeala. Alteori am vrea să aruncăm o privire către ce va fi, pentru a ști dacă decizia pe care am luat-o este cea ma bună. Indiferent dacă înainte sau înapoi, măcar o dată fiecare dintre noi și-a dorit să călătorească în timp. Unii dintre noi au reușit, dovadă stau numeroase mărturii. Uluitor este însă faptul că, la ora actuală, știința validează posibilitatea acestor translații temporale.

Timpul - între liniaritate și simultaneitate

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Natura timpului este un subiect ce i-a preocupat atât pe oamenii de știință cât și pe filosofi deopotrivă. Fiecare a căutat prin mijloace specifice să înțeleagă și să dezlege această enigmă.

În esență, știința admite două teorii fundamentale care încearcă să clarifice natura timpului. Prima privește timpul ca pe un fenomen liniar, în care doar momentul „acum” există cu adevărat și poate fi experimentat. Trecutul s-a încheiat și nu mai poate fi „vizitat” decât, poate, în imaginație. Viitorul nu există încă, iar atunci când îl trăim deja a devenit prezent. Ipoteza timpului liniar este cu ușurință adoptată de cei mai mulți dintre noi, căci avem nevoie de o anumită cronologie a evenimentelor, avem nevoie de calendar și de ceasul de mână pentru a face puțină ordine în haosul vieții noastre cotidiene. Dar dacă această ipoteză este corectă, atunci călătoria în timp este imposibilă. Totuși, timpul se luptă pentru a scăpa acestei constrângeri impuse de mintea umană.

În cea de-a doua teorie, toate momentele de timp există în simultaneitate. Trecut, prezent și viitor devin simpli termeni relativi ce depind de momentul de timp la care noi ne raportăm. Prin anii 1920 J.W.Dunne a scris o carte numit㠄Un experiment asupra timpului”, ce conține analiza viselor sale pe o lungă perioadă. Adesea, acestea erau precognitive, prezicând evenimente din viața personală a lui Dunne sau de interes general. El considera conștiința drept un factor important în înțelegerea noțiunii de timp. Visele sale erau un amestec de evenimente trecute, prezente și viitoare, ceea ce l-a condus la ideea coexistenței tuturor momentelor de timp în simultaneitate.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Putem să ne reprezentăm timpul ca pe o buclă continuă, un fel de bandă a lui Möbius. Dacă acceptăm acest model, atunci ar fi posibil să călătorim de-a lungul buclei către un punct, fie din trecut, fie din viitor. Timpul poate fi privit, din această perspectivă, prin analogie cu imaginile înregistrate pe o bandă video. Tot ce ne-ar trebui pentru a călători în timp, în această situație, ar fi cunoașterea operării cu butoanele de derulare rapidă înainte și înapoi.

Această a doua ipoteză poate părea de domeniul fantasticului, dar există deja numeroase dovezi care o sprijină, precum și un cadru teoretic în fizica relativistă.

Albert Einstein a demonstrat, în cadrul teoriei relativității, că pentru un observator ce se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii se petrece un fenomen straniu. Un astfel de observator, dacă pleacă într-o călătorie în spațiul extraterestru timp de 20 de ani, cu o viteză egală cu 90% din viteza luminii, la întoarcerea pe Pământ va descoperi că aici au trecut deja 45 de ani! Mărind viteza la 99,9% din viteza luminii, o călătorie de 20 de ani în spațiul cosmic ar însemna trecerea a aproape 450 de ani tereștri… de fapt, el ar ajunge astfel să călătorească în viitor. Înseamnă că timpul își încetinește scurgerea pentru un observator ce călătorește cu viteze apropiate de viteza luminii. Ba mai mult, presupusul nostru călător prin spațiu și-ar modifica dimensiunile și ar trece decenii între două mese, așa cum măsurăm timpul pe Pământ.

Mașina timpului

Unul din primii scriitori de literatură științifico-fantastică, H.G.Wells, a anticipat în romanul său SF, „Mașina timpului” (publicat în 1895), posibilitatea de a călători în viitor. Ceea ce la vremea aceea părea a fi pură ficțiune, a devenit realitate în anii 1980, odată cu dezvoltarea Montauk. Ideea cercetărilor a fost de a crea un vortex temporal prin care subiecții experimentului de translație în timp să fie „catapultați” în trecut sau în viitor. Problema era că, dacă tunelul temporal se distrugea chiar și pentru o secundă, subiecții nu mai puteau fi recuperați din acea dimensiune spațio-temporală în care fuseseră trimiși…

Revenind la experiențele de „alunecare” în timp pe care le-au avut în mod spontan diverse persoane, vom constata că ipoteza benzii lui Möbius explică existența unor discontinuități (sau falii spațio-temporale, cum li se mai spune), adevărate „porți energetice” ce fac legătura între două momente distanțate din punct de vedere al cronologiei liniare și uneori chiar între două locuri diferite.

O cafenea de altă dată

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Charlotte Warburton, o pensionară care trăia împreună cu soțul ei lângă Tunbridge Wells în Kent, a făcut o călătorie înapoi în timp, într-o zi de marți, 18 iunie 1968. Cei doi soți fuseseră în oraș la cumpărături, apoi s-au despărțit și urmau să se reîntâlnească mai târziu, la o cafea.

Doamna Warburton și-a făcut cumpărăturile ca de obicei și apoi a căutat turtă dulce în câteva magazine. La un moment dat a intrat într-o micuță autoservire care nu-i era cunoscută. Nu aveau nici acolo turtă dulce, dar în timp ce se uita prin magazin, a observat o intrare în peretele din stânga și curiozitatea a împins-o să o cerceteze. Era intrarea într-o cameră cu labirinturi de mahon, care contrasta puternic cu pereții de culoare crem ai magazinului. „Nu avea ferestre, dar era iluminat de câteva becuri. Am văzut două cupluri îmbrăcate în haine din anii ‛50 și îmi amintesc foarte clar vestimentația uneia dintre femei. Avea o pălărie bej de fetru, cu boruri înclinate. Paltonul ei era de asemenea bej și fusese modern într-o perioadă destul de îndepărtată de 1968.

Ea a mai observat câțiva bărbați în costume demodate și o casă de bani cu geam de sticlă. Oamenii beau cafea și discutau, ceea ce nu ar fi părut deplasat, având în vedere că era deja jumătatea dimineții. Oricum, părea ciudat că ea nu știa despre existența acelei cafenele, iar mai târziu și-a dat seama că nu simțise nici un miros de cafea. Când s-a întâlnit cu soțul ei, doamna Warburton i-a spus despre descoperirea făcută și i-a propus să meargă la noua cafenea marțea viitoare.

O săptămână mai târziu, după ce și-au făcut cumpărăturile ca de obicei, soții Warburton au intrat în micul magazin și s-au îndreptat spre locul unde era intrarea în cafenea. Dar, uimire, în locul acelei intrări era acum o vitrină frigorifică, așezată lângă perete. Gândindu-se că au greșit magazinul, ei au mai căutat cafeneaua în două alte magazine asemănătoare, dar fără nici un rezultat. Experiența ei era însă atât de vie, încât s-a gândit că poate a fost o „alunecare” temporală într-o perioadă în care lambriurile de mahon erau la modă. De aceea Charlotte Warburton a întreprins cercetări pentru a se lămuri.

A contactat o femeie cu calități extrasenzoriale, i-a descris clădirea și a întrebat-o dacă își amintește de așa ceva. I s-a spus că, până nu demult fusese acolo, lângă acel magazin, o sală de cinema. Deasupra acesteia, în stânga magazinului, se găsea Clubul „Constituțional” din Tunbridge Wells. Femeia vizitase acel club în perioada celui de-al doilea război mondial și își amintea de pereții cu lambriuri de mahon.

Mai departe, doamna Warburton a căutat locația actuală a clubului și l-a contactat pe administrator, care ocupa această funcție din 1919. Acesta i-a spus că intrarea în vechia clădire a clubului se făcea printr-o ușă care dădea direct în stradă și câteva trepte, prin stânga magazinului. La etajul al doilea se afla un bufet care corespundea exact descrierii doamnei Warburton.

Televiziunea timpului

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În 1974, scriitorul Andrew Thomas a publicat o carte numit㠄Dincolo de bariera timpului”. Aici el vorbea despre posibilitatea existenței unei „televiziuni a timpului” – prin care imagini din viitor ar putea fi captate pe ecranele televizoarelor. În același an al publicării cărții, în mod sincron s-a produs un eveniment care a demonstrat că un astfel de fenomen este perfect posibil. La 1 iunie 1974, într-o zi de sâmbătă, la combinatul chimic din Flixborough (Anglia) s-a produs o explozie devastatoare. În acest accident cea mai mare parte din combinat a fost distrusă și 29 de oameni au murit. Împrejurimile au fost evacuate în timp ce uriași nori negri conținând gaze toxice acopereau cerul. Și totuși, o femeie, Leslie Castleton, a auzit de această tragedie cu 6 ore înainte ca ea să aibă loc!

„Sâmbătă dimineața mă uitam la televizor la un film”, povestește doamna Castleton, „când, brusc acesta a fost întrerupt de o transmisie de știri. O voce de bărbat dădea detalii despre o teribilă explozie la Flixborough. A spus câte persoane au murit și au fost rănite, precum și numele substanței chimice din cauza căreia avusese loc explozia. După această intervenție rapidă, filmul a continuat.”

Doamna Castleton a relatat apoi, la prânz, unor prieteni veniți în vizită, despre tragicul eveniment. Dar la știrile de seară, ora producerii exploziei a fost anunțată 16,30, astfel că ea s-a gândit că reporterii au greșit. Citind ediția de duminică a ziarului local, în care ora de producere a accidentului (16,30) era confirmată, doamna Castleton a realizat că ceva nu este în regulă. Ea a telefonat prietenilor ei care au asigurat-o că ea într-adevăr le spusese de explozie la ora prânzului, în acea zi de sâmbătă. „Mi s-a făcut frig dintr-o dată. Am înțeles că văzusem ceva înainte de a se petrece efectiv.”

Să fie aceste transmisii din viitor percepute printr-o breșă temporală? Dacă e așa, de ce a fost captat tocmai acest eveniment și de ce nu a apărut pe televizoarele din întreaga lume? Să fie oare o premoniție care a apărut sub forma unei transmisii TV, tocmai pentru a putea fi acceptată de cineva ca doamna Castleton?

sursa: yogaesoteric
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Misterele lumii
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !