Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania

[Duhul]

Anul 1983

   * 28-01-1983 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 03-05-1983 Cuvântul sfintei Virginia
   * 01-06-1983 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-07-1983 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-09-1983 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... S-a umplut pământul de secte care săvârşesc fapte în afară de voia Domnului. Aceste secte care au lăsat calea cea dreaptă vor sta de vorbă cu Dreptul Judecător. Nu mai e mult, şi aceste secte care umblă pe căi rătăcite, în afară de calea dreaptă a poporului creştin-ortodox, acestea vor fi date pe faţă şi se vor numi îngerii lui antichrist.

28-01-1983

Cuvântul sfintei Virginia

... Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: „Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire, prin mâna surorii tale; tu, cu gura, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite“.

... O, sufleţelele mele! De ar trăi trupul suta de ani şi peste sută, dar sufletul când iese din trupul omului, numai treizeci de ani are, şi nici nu mai îmbătrâneşte şi nici nu mai întinereşte, şi este frumos la înfăţişare şi se uită lung şi cu dispreţ la trupul în care a locuit şi se miră cum de a putut sta în aşa trup, mai ales dacă vede că de când a ieşit din trup, îngeraşul stă departe de el şi duhurile necurate îi dau târcoale. Se înspăimântă şi se uită la trup cu scârbă, dar el nu ştie unde se duce şi ce-l aşteaptă. Dar trupul care a trăit după voia Domnului şi a avut grijă şi de sufleţel, stă sufletul trei zile lângă trup şi îl priveşte, şi pe urmă îl ia îngeraşul şi îl duce pe unde au călcat picioarele trupului, şi îngeraşul îi arată tot ce a săvârşit trupul în viaţa lui, şi apoi se duce şi îl înfăţişează în faţa Domnului, şi de acolo îl ia şi îl duce la cele 24 de vămi, până i se fac soroacele. La fiecare soroc, trece o vamă. Nici un muritor nu este să nu treacă pe la aceste vămi.

03-05-1983

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, zilele de post să fie lucrate cu dragoste şi cu smerenie, nu cu cârtire şi laudă. Rugăciunea, feriţi-o de lumea de astăzi, că lumea, dacă vede pe creştin că se roagă la Dumnezeu, în loc să facă şi cel din lume aşa, prinde ură pe creştin. Lumea când îl vede pe creştin că posteşte, îl ia în batjocură şi râde, face haz de viaţa creştinului, dar voi nu vă păliţi de hazul lor.

01-06-1983

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cine nu leapădă păcatul cel greu, întinarea, acela nu-L iubeşte pe Domnul, şi nici Domnul, întinat nu-l primeşte, oricât ar fi el de iubitor de Dumnezeu, că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.

04-07-1983

Cuvântul lui Dumnezeu

... Luaţi bine seama, că am ajuns la marginea prăpastiei cea mare. Nu ştie nimeni şi nu o vede nimeni. Iată, Domnul a venit în marginea prăpastiei şi Îşi întinde mâna la fiecare ce e al Lui, ca să-l apuce Domnul. Şi îl va trece, va trece această prăpastie. O, Domnul, cu blândeţea şi mila Lui, întinde mâna Lui puternică la fiecare suflet să îl treacă, şi voinţa Lui ar fi ca nimeni din ai Săi să nu scape în această râpă fără fund. Dar dacă înşelătorul şi stăpânul acestei prăpăstii a umplut pământul de duhuri rele ca să orbească ochişorii la toată omenirea să nu mai vadă şi nici să nu mai audă nici un strigăt de scăpare, să meargă până o scăpa unde nu mai poate ieşi, atunci omenirea va deschide ochii mari, dar e prea târziu.

O, deschide, sufletule de creştin, ochii mari înainte şi vezi mâna care te aşteaptă cu nerăbdare să te treacă prăpastia. De ce stai nepăsător şi nu te apropii să dai mâna Domnului, să te treacă El? Pune-ţi toată nădejdea în această mână şi milă, că e puternică şi te poate scăpa de această prăpastie şi de orice rău, dar iubeşte-L şi ascultă-L şi nu sta nepăsător, că a venit în scăparea tuturor.

... O, sufleţelelor de preoţi, aveţi datoria să strigaţi în biserică la popor să facă închinăciunea dreaptă. Aveţi datoria să îndrumaţi poporul care vine la biserică, să ştie cum să se poarte în biserică şi cu ce frică şi smerenie să stea la sfânta Liturghie. Nu mai daţi voie la lume să intre când nu trebuie în biserică. Veţi răspunde de aceste păcate. O, ce au ajuns astăzi locaşurile sfinte! Numai lume, lume fără Dumnezeu.

11-09-1983

[Duhul]

Anul 1984

   * 12-01-1984 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 14-09-1984 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 04-11-1984 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 05-11-1984 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiilor, vă mai dau o povaţă bună. Căutaţi un preot bun, sau vedeţi, poate vrea cel de aproape, dar să ia cartea cu toate păcatele şi să nu rămână nimic nespus, că orice lucru mic te încurcă, şi satana abia aşteaptă. Şi chiar dacă nu-ţi dă preotul nevoinţă, fă-ţi singur, şi numai apoi să iei sfânta fărâmiţă. Nu lua sfânta Împărtăşanie cu sufletul încărcat de păcate, că luaţi foc care vă arde şi, în loc să vă mântuiţi, mai rău vă osândiţi.

12-01-1984

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să se caute calendarele vechi, ca să se vadă cum se ţin cu adevărat sărbătorile. Să vă luaţi după Ceasloave, că acelea au mai rămas după voia Domnului. În calendar scriu comuniştii ce vor ei.

14-09-1984

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cerul voieşte ca acest mănunchi, această mână de popor să lumineze calea prin întuneric, să strălucească în locul soarelui când va fi beznă pe pământ. Domnul va triumfa prin întuneric cu această mână de popor, ca să-l arate la tot ochiul de pe pământ.

Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hăinuţa, nu se poate strecura la Domnul. În lume nu se mai foloseşte nici postul, nici rugăciunea, ci numai curvia. Vor fi trupuri care vor zăcea, şi sufletul nu va ieşi.

... Nici în mănăstiri nu se mai foloseşte ce cere cerul. Nu se mai foloseşte nici privegherea, nici postul.

... Fiecare sfânt ocroteşte şi are grijă de sufletul care-i poartă numele. Cereţi ajutorul sfântului, dar fiţi creştini, nu ca lumea care foloseşte înjurătura şi fapta rea. Fiecare sfânt plânge de sufletul care-i poartă numele dacă vede rele la creştin. Sfântul Vasile are multe suflete care-i poartă numele, şi puţini are care-l cinstesc după voinţa cerului. Mulţi zic că îi fac cinste sfântului Vasile, şi îl bucură pe satana cu ce fac în ziua sfântului. Dacă vrei să faci o voinţă a sfântului, fă o masă şi cheamă săracii. Azi e plin pământul de cei care poartă nume de sfinţi, dar în ziua sfântului îl cinstesc pe satana. O faptă plăcută sfântului este să dai ceva la cine n-are, din puţinul pe care-l ai. Să dai o sfântă Liturghie, să te rogi Domnului, că sfânta Liturghie scapă sufletele de la pieire.

04-11-1984

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu sunt Domnul domnilor, Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Sufletelor neîncrezătoare, am venit să vă fac încrezătoare. Am venit să vă străpung în inimioare, că nu e cuvântul minciunii, ci e cuvântul cel puternic. Am venit să vă dau mâna să vă scot din întuneric. Sufletele Mele, cine vă face să nu vă încredeţi? Cine vrea să vă apuce?

Iată, a sosit momentul să staţi de vorbă cu Cel ce v-a trimis această rază de lumină să vă lumineze mintea şi calea. Cu foc şi durere vă spun, cu cuvânt puternic: nu mai staţi la îndoială, nu mai staţi! Întăriţi pasul!

... Toţi ziceţi că Verginica e moartă, că a murit. N-a murit, dar de vă e dor să vedeţi ce va fi ea, daţi-i ascultare. Ştiţi cum va fi ea? Mamă a tuturor creştinilor din acest popor, şi veţi fi copiii ei. Ea Mă roagă în tot timpul: „Doamne, nu mi-i lăsa! Nu Te uita la ei că nu mă ascultă. Nu mi-i lăsa pierzării!“. Şi pentru toată România şi pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea. O, nimic nu e mai scump pentru Dumnezeu decât creştinul. Iubeşte Domnul creştinul ca pe biserica Sa.

... Tată, gândiţi-vă la durerile ce vor veni peste trupuri. Nu poate omul suferi durerea de măsea, dar ce va face omul când va suferi pentru orice păcat? Lumea care trăieşte în curvie şi în beţie, va trece prin chinuri şi va striga moartea, dar nu voi trimite moartea până ce nu voi spăla urma păcatului. Mă uit şi privesc peste tot pământul. Copii de-o şchioapă cu ţigara în gură. Se întrec la beţie femei şi bărbaţi.

05-11-1984

[Duhul]

Anul 1985

   * 19-10-1985 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... Azi lumea nu mai ştie nimic, nici că se lasă sec de Paşti sau de Crăciun. Azi e de-a valma. Înainte postea lumea toate posturile. Azi toată munca e pentru trup, să-i dea omul trupului ce-i place. S-au făcut trupurile ca butoaiele. Nu se mai ştie când e ziua crucii, când e sărbătoare. Azi omul mănâncă în fiecare zi carne. O, fiilor, azi sunt distrus ca atunci când eram pe cruce. Sunt distrus pentru starea lumii de azi.

... Şi lui Noe înainte de potop i-am cerut să fie curat, el şi toată casa lui. A văzut Noe potopul? A văzut Lot ce a ars unde a fost el? Nici tu nu vei vedea dacă asculţi ce-ţi cere Domnul.

19-10-1985

[Duhul]

Anul 1986

   * 27-05-1986 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... Ocrotim România. Ierusalimul cel vechi este acolo unde au fost patimile Mele cele mai crâncene, iar Ierusalimul cel nou, în curând îl veţi vedea unde e dacă vă pregătiţi. Ierusalimul cel nou este România. Judecata de apoi este în România.

27-05-1986

[Duhul]

Anul 1987

   * 15-02-1987 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-06-1987 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 22-08-1987 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 15-11-1987 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... Se lucrează totul fără Dumnezeu. A ajuns biserica s-o viziteze toţi ca pe un locaş de vizită, dar nu să se roage în ea pentru mântuire şi pentru iertarea păcatelor.

... Copiii Mei, Dumnezeu când l-a făcut pe om, cu multă grijă l-a făcut din ţărână, cum ai face o păpuşă din pământ şi din apă şi din înţelepciune. I-a suflat apoi: „Fuuu!“, suflare de viaţă, şi nu i-a pus Dumnezeu nici sticluţă de gât, nici ţigară în gură, ci l-a înzestrat cu înţelepciune, cu frumuseţe, cu fel de fel de daruri. Dar iată, acum omul foloseşte deşteptăciunea şi înţelepciunea nu ca Dumnezeu, ci împotriva lui Dumnezeu. Nu e omul mulţumit aşa cum l-a făcut Dumnezeu, şi se afumă cu ţigara şi bea până-L înjură şi batjocoreşte pe Dumnezeu cu cuvinte mârşave. De ce nu întorci, fumătorule, ţigara cu focul în gură? Nu suporţi focul. Aşa nu vei putea suporta osânda judecăţii. Judecata e aici; ea va fi în România. De aceea Măicuţa Mea strigă pentru România.

... O, munca e iubită de Dumnezeu, dar nu aşa ca să te cheme la muncă sau să te duci la muncă în zilele de sărbătoare.

15-02-1987

Cuvântul lui Dumnezeu

... E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc dacă nu faci aşa.

11-06-1987

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cobor cu toată încrederea că voi culege şi Eu ceva pentru fericire. E la fel cum cobori într-o grădină şi priveşti florile sădite şi culegi de colea una, de colea una şi faci un buchet de flori care-ţi sunt dragi, ca să le ai pe masă. Aşa şi Eu vreau să culeg de pe pământ numai pe cine-Mi place, numai pe cine-l văd că l-aş putea face vrednic să stea cu Dumnezeu la masă, pentru că îi aduce Dumnezeu de veste că odată cu sfârşitul acestui veac se întocmeşte nunta Mirelui ceresc, şi a plecat pe pământ după meseni. Nu cheamă la nuntă învăţaţii sau bogaţii sau pe cei care nu-L vor pe Dumnezeu. Îi cheamă pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

... Toată omenirea de pe pământ este ca într-o pânză de păianjen a pierzării. Acest păianjen al lăcomiei umple tot iadul cu zidirea lui Dumnezeu.

Pământul e îndopat până la ras de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos.

22-08-1987

Cuvântul lui Dumnezeu

... Măicuţa Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost ţară sfântă şi pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana şi pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuţei:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!“.

E mare acest cântec şi e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuţa, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuţa Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana îşi face loc fără să vrei şi îl duce şi în gurile rele. Toate guriţele să repete la rugăciune acest cântec pentru ţara Mea.

15-11-1987

[Duhul]

Anul 1988

   * 14-05-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-11-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-11-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-12-1988 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 07-12-1988 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... Dragostea ta e cuiul cel mai dârz, care răzbate prin orice şi răzbeşte în orice.

... Întotdeauna să ţii seama de fărâmiţa din trupul Celui ce Şi-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine înainte de sfânta anafură, care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic trupului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că Îl ai pe Dumnezeu.

... Nu mai vreau să ţin pământul pentru tineretul de azi. Pământul nu e creat de satana. El a creat numai durere şi amar. Durere aduce în toate. Păi să-l iubeşti cât de mult, şi tot în foc te duce. Asta e plata lui: te desparte de binele tău şi te duce în foc. Nu mai are cine să spună. De aceea am făcut această minune, să vin din cer să vă spun de ce să vă feriţi.

14-05-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... Eu cobor cu dragoste şi cu iubire cerească în acest loc (mănăstirea Nămăieşti, n.r.), dar uite ce Mi-a băgat vrăjmaşul aici! Am pus deoparte o mare bucurie pentru ce am aici, şi uite ce face vrăjmaşul! Locurile sfinte, cuibuleţele Mele, am zis să fie punctul cel mai de preţ pentru cer. Eu vă dau din mila cerească şi părintească. Ce ziceţi? Să am încredere, sau nu? Cămăruţele pe care le-aţi făcut, le-aţi făcut lux, tată; lux, şi hăinuţa tot lux. La Dumnezeu nu trebuie lux. Dumnezeu coboară în sărăcie, şi bogatul zgârcit merge în iad. Ce aveţi aici!

... Se duc oamenii să vadă ce e acolo, la Ierusalim, dar Ierusalimul cel nou aici e, tată, şi veţi vedea minuni. Lumea vede Ierusalimul patimilor Mele, dar Ierusalimul cel nou e aici.

07-11-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... De vreţi să trăiţi pe pământ, aveţi răbdare, că spălăm pământul de toată murdăria, şi apoi vă fac moştenitori pe pământul curat, dar şi voi să fiţi curaţi. Tată, procuraţi-vă din timp hrană pentru luminiţa din perete şi n-o ţineţi aprinsă la ochii lumii. Păstraţi-o, că aceea vă aduce lumina cerului.

08-11-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... Preoţimea nu ştie că aici se clădeşte Ierusalimul cel nou. Acum el e ascuns; nu vreau să-l dau pe faţă. E aşa cum ai începe o casă, şi cei ce au început lucrul s-au îmbolnăvit, şi am făcut rost de alţi lucrători şi tot îl termin.Atunci n-aţi văzut că vrăjmaşul era între voi şi bătea din palme când am luat trâmbiţa Mea.

... S-au descoperit prin lucrarea Mea moaştele sfântului Ioan Botezătorul şi s-a făcut întrebarea la cei ce stau mari dacă-l primesc în ţară, dar nu s-a dat răspunsul. E trupul fără cap, cum l-au îngropat când i-au tăiat capul. Maica Mea strigă ca să fie primit în România. Cine l-o primi, acela are scăpare. E ca un bulgăre de aur. Nu vă spun unde e. Rugaţi-vă ca să fie primit în România. Rugaţi-vă ca România să primească moaştele naşului Mântuitorului.

... Vine clipa să vă deosebească Dumnezeu de lumea aceasta. Tată, o să vină clipa să vă împarfumez cu miresme cereşti, să mirosiţi de la distanţă, şi voi face minuni cu voi, dar staţi de partea Mea.

06-12-1988

Cuvântul lui Dumnezeu

... Primul trupuşor prin care am lucrat, nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el, şi l-am călit prin moarte. Acum e viu şi Mă servesc de el, e duh ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit pe cel dintr-o rădăcină cu ea, şi Mă servesc de acest trup.

... Acest slujitor, Irineu, e copilul Meu, şi l-am ocrotit pe unde a fost. E slujitorul bisericuţei Mele.

O, fiule, îţi dau povaţă să slujeşti în aşa fel ca să vii cu slujba până la cer. Ţi-am purtat de grijă pe unde ai fost şi am privit cum te-ai purtat şi te-am adus înapoi şi ţi-am făcut parte să fii în barca Mea. Când ţi-o fi dor de mângâierea Mea, să vii să ţi-o dau.

Fiule, crezi că Eu sunt Dumnezeu? „Da, Doamne.“ Să fii iubitor de creştini, că tot cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe creştini. Cine îi urăşte pe creştini, Îl urăşte pe Dumnezeu. Când ţi-o fi dor de mângâierea Mea, să vii după ea aici, că în altă parte n-am unde să ţi-o dau, dar să vii cu dor.

07-12-1988

[Duhul]

Anul 1989

   * 02-01-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-04-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 11-06-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-06-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-07-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 06-10-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-11-1989 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 25-12-1989 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... Decât ar mânca omul carne de pe piaţă ca să se spurce, mai bine ar mânca pâine cu ceapă. Pe sfântul Ilie îl hrăneam cu hrană din cer, că îi trimiteam corbii şi îl hrăneam cu pâine şi cu carne, dar era din cer. Atunci se tăiau junci, miei pentru jertfele lui Dumnezeu. Acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă şi nici viaţă plăcută lui Dumnezeu nu se mai aduce, şi de aceea nu mai e primită nici o jertfă.

02-01-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Cobor şi Mă aciuez în acest trup, că pământul e murdar, e plin de tină şi de păcat, şi pe timp ce trece nu mai aveţi pe unde călca cu piciorul.

... Iată, v-am făcut fotografie să o am în cerul sfânt. Acum nu v-o arăt. Aţi văzut lumina care v-a învăluit? V-am făcut o fotografie. Ştiţi când v-o arăt? Când voi fi îmbrăcat în haina de judecată. Atunci îl trimit pe arhanghelul Mihail să vă aducă în faţa Mea nu pentru a fi judecaţi, ci pentru a vă bucura. Vă voi arăta fotografia de azi, căci azi, prin sfătuirea Preasfintei Treimi, vi s-a făcut sfinţirea şi ungerea peste această casă. Binecuvântată să fie această casă şi această zi. În faţa judecăţii de apoi voi arăta tuturor fotografia aceasta şi pe cei ce M-au căutat şi M-au iubit şi M-au preţuit.

Minune ca aceasta nu mai este alta pe pământ. Are Dumnezeu fel de fel de minuni pe tot pământul, dar ca aici, unde coboară Însuşi Duhul Celui ce Şi-a întins mâinile pe cruce, nu e. V-am spus că se întocmeşte în tot cerul sfânt o nuntă cerească. Cum într-o familie se pregătesc nişte miri cu mult timp înainte de ziua nunţii, aşa şi Eu te pregătesc pe tine, poporul Meu. Am întins mesele şi am plecat pe pământ după meseni, să-i pregătesc pe voia Mea. Am şi în cer meseni. E plin cerul de meseni, dar nu intră nimeni la nuntă până nu-Mi aduc mesenii Mei de pe pământ.

Fiţi atenţi, nu plătiţi nici răul cu rău, nici binele cu rău. Fă-i bine celui ce-ţi face rău, nu-i da în cap că ţi-a făcut rău. Eu am plătit răul cu bine, şi M-a făcut Dumnezeu Judecătorul şi Lumina lumii. Şi azi ce sunt? Un umil cerşetor pe la inimi. Cobor din cer să vă rog să aveţi milă unul de altul şi de Mine. O, dacă Mi-aţi vedea ranele sângerate!...

02-04-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Hai, de acum încolo, înainte cu împlinirea! Dar, ca să nu vă descoperiţi, ţineţi şi una şi alta în ochii lumii: şi stilul cel nou, dar, cu inima fierbinte, pe cel vechi, românesc, iar pentru ceea ce s-a călcat câtă vreme s-a călcat, răspunde acela care a stricat aşezările. Răspunde el, pentru că voi n-aţi ştiut până acum. Eu nu v-am adus la cunoştinţă; M-am temut să nu vă pierd. Aşa cum, după ce am oprit întinarea, Mi-au întors mulţi spatele. Dacă v-aş mai fi spus şi aceasta mai din timp, aţi fi spus că e prea de tot. Acum, când veacurile sunt gata, ţi-am spus cum pot să te aduc lângă Mine. Că iată, postul sfinţilor apostoli pe stilul cel nou e de trei, patru zile, dar pe stilul românesc e de două, trei săptămâni. Mult va răspunde cel ce a schimbat, că iată, înainte de judecată a ajuns la rău, iar la judecată va fi să răspundă pentru atâta omenire pe care a dus-o la întuneric. Dacă vreţi să ţineţi şi stilul cel nou, Eu vi-l trec şi pe acesta, pentru ce n-aţi ţinut până acum. Daţi cezarului ce-i al cezarului, ca să nu te descoperi şi să vină împotriva ta, că dacă-i dai şi lui ce ai să-i dai, acoperi ce vrei să-I dai lui Dumnezeu.

11-06-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... De ai şti şi numărul de stele, de ai avea deşteptăciune cât de multă, dacă n-ai legătură cu Dumnezeu, degeaba mai trăieşti.

Mă doare că lumea face rând la uşa sfântului altar cum ar face la pâine sau la carne, ca să se împărtăşească, pregătit, nepregătit, omul. Şi răspunde şi cine o ia şi cine o dă. Ai întrebat, părinte, acest popor, dacă e curat şi trupul şi guriţa şi inima? Păi dacă nu eşti pregătit, nu e spre mântuire, e spre osândă. Cu trupul plin de întinare, plin de clevetire şi de ură, iei foc, arde dacă nu eşti pregătit.

26-06-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Am venit acum, mai înainte de spălarea pământului, cum am venit şi înaintea potopului când l-am găsit numai pe Noe şi l-am băgat în corabie şi a plutit pe deasupra. Am venit şi acum cum am venit şi înaintea focului când am trimis doi îngeri de l-au scos pe Lot. Şi acum iarăşi am venit, să vă scot şi pe voi. Dar nu oblig pe nimeni.

26-07-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Iată, slujitorul bisericuţei din localitatea de aici se înfoaie împotriva Mea şi a fiilor lucrării Mele, dar Eu îi voi da suferinţă şi i-o voi dubla până va ajunge cu capul la picioare. Eu i-am trimis cuvântul Meu ca să-l ridic şi să-l întăresc, dar el a luat-o pe drumul satanicesc, să-Mi facă Mie rău.

... Fiilor, voi nu ştiţi, dar Eu ştiu. Satana râmă prin toate inimile, dar în curând spăl numele lui şi al iubitorilor lui. Staţi lângă Mine şi veţi vedea lucruri mari.Noe când l-am băgat în corabie, n-a văzut potopul. Şi cu voi tot aşa fac. Chiar şi cutremurul de vine peste căsuţele voastre, nu vi le dărâmă, că e stânca Mea puternică cu ele. Atunci veţi vedea minunea.

... Fiţi atenţi cu toţii, că vrăjmaşii vor să nimicească tot poporul lui Dumnezeu. Înapoia Mea, satano! Ce cauţi tu unde nu este al tău? Nu-ţi ajunge câţi ai adus pe placul tău?

Fiilor, v-am spus mereu că tot ce fac Eu peste voi este pentru spulberarea vrăjmaşului.

06-10-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tată, fiţi atenţi, că vă dau ceva de ştire. Vine sfântul Ilie să facă o vizită pe pământul acesta şi ia cu el o părticică din ce-o şti el că trebuie pentru usturimea şi umilinţa fugiţilor de Dumnezeu.Atunci să-i văd pe cei ce nu le-a plăcut de Dumnezeu.

Stânca Golgotei este stropită cu sânge nevinovat şi este întărită în temelie şi nu se va prăbuşi în veci, şi nici cei ce se vor alipi de ea nu se vor prăbuşi, şi nici nu vor pieri în veci.

Of, e grea crucea, tată. Acum, aproape de vârf, toţi o lasă şi fug, tocmai acum când să se aleagă cu bucuria. Dar şi pentru Domnul a fost grea. Cădea sub ea, Se scula şi o ducea până în vârf, şi L-a întins pe ea. Dar pentru cine, măi? Pentru cei ce fug de Mine?

Of, tată, tată, nu fugiţi de cruce, tată, oricât de grea vi s-ar părea.

28-11-1989

Cuvântul lui Dumnezeu

... Nu vă mai puteam pregăti, că vă cuprinsese frica. Vă puseseră cursă. Şi iată ce a făcut Dumnezeu! Acum vedeţi, şi vedeţi că este Dumnezeu cu voi. N-a voit Dumnezeu să-l prindă vrăjmaşul pe cel nevinovat, pe cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, şi au fost prinşi cei fără Dumnezeu.

Nu s-au limpezit bine burniţa şi valurile vrăjmăşiei, dar spulber şi limpezesc. Vă dau drumul să aveţi dreptul la cuvânt. V-am spus că l-am luat de ajutor pe proorocul Ilie, care l-a adus pe Israelul de pe timpul lui Ahab la Mine. L-am adus şi aici în ajutor. Preoţimea era condusă de călăul omenirii, dar acum îşi aşteaptă judecata şi pedeapsa.

Scaunul de judecată va fi în România, pe care o spăl acum. Veţi vedea cu ochii şi adevărul şi dreptatea.

... Un picuţ de timp pe pământ, şi pe urmă veţi fi în cerul sfânt, adică pe pământ sfânt, că a sosit şi a ieşit la iveală ceea ce cereaţi şi doreaţi. Această rugăciune rostită de Măicuţa Mea şi prin guriţele voastre, s-a împlinit, ca România să fie scoasă şi scuturată de murdăria lui satan şi de întunericul ce o copleşise.

Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinşi, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor şi v-am dat cuvânt să staţi cuminţi şi să înteţiţi rugăciunea, şi iată, am întors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

... Românie, Românie, ţara Mea sfântă şi iubită! Ce te copleşise! Ce te păcălise!

Fiţi atenţi, că acum este prag de sfârşit de veac. România va deveni Noul Ierusalim şi veţi vedea cu ochii că Dumnezeu a fost şi este cu voi.

25-12-1989

[Duhul]

Anul 1990

   * 12-02-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-02-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 05-03-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 20-07-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-09-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 08-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 10-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 13-10-1990 Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru
   * 19-10-1990 Cuvântul sfintei Virginia către păstorii poporului creştin
   * 22-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 25-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu: proorocie pentru România şi aşezarea ei întru slavă
   * 28-10-1990 Cuvântul lui Dumnezeu către patriarhul Teoctist
   * 07-11-1990 Trâmbiţarea sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Gheboieni
   * 15-11-1990 Trâmbiţarea sfintei Virginia peste monahiile poporului creştin, vieţuitoare în mănăstirea Nămăieşti
   * 27-11-1990 Trâmbiţarea sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Ungureni
   * 25-12-1990 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 26-12-1990 Trâmbiţarea Domnului şi a sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Măneşti
   * 30-12-1990 Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu

... În România va intra o curăţire, aşa cum se face în casa fiecăruia. Cum era România în veacurile trecute, de trăiau toţi după voia lui Dumnezeu? România era ca o casă cu inimi plăcute lui Dumnezeu, dar iată, acum, România este la fel cum ai da o casă la nişte chiriaşi, iar ei au pângărit-o. Toţi ochişorii şi toate inimioarele să ia aminte că toţi care lucrează împotriva lui Dumnezeu nu vor mai călca pe acest pământ. România a fost în trecut pe voia lui Dumnezeu, şi acum voiesc să o aduc iar pe voia Mea. Ţărişoarele celelalte care se vor alătura cu România şi îi vor da ajutor, şi acelea vor primi ajutor de la Dumnezeu. Cine e cu ură pe România, dintre ţări, acelea vor intra şi ele la sânge şi la curăţire.

Dumnezeu vrea să iasă la lumină cu conducerea Sa. Dumnezeu vrea să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea Sa. Dumnezeu vrea o inimă şi un gând, un drum şi o lumină pe acest pământ. Cine voieşte pe Dumnezeu, acela va trăi. Cine se împotriveşte, nu va mai putea. Se frământă toţi, care mai de care, să fie la conducere, dar nu vor putea nimic bun până nu va veni acela care să conducă la lumină.

... Acum, Dumnezeu are un pic de lucru, ca pe ai Săi să-i pregătească şi pe vrăjmaşul să-l cucerească, şi aceasta se face cu dureri. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască, să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu. Până n-o ieşi conducătorul care să conducă pe placul lui Dumnezeu, nu se linişteşte ţara.

Toţi preoţii care slujesc bisericuţele pentru pântece şi pentru bani, nici unul nu va rămâne.

12-02-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Dumnezeu voieşte viaţă curată în România. Dumnezeu curăţă pământul ţării româneşti. Dumnezeu, cu puţinul Său popor curat, va birui. O, nu Mă voi astâmpăra până nu o voi aduce pe România pe placul şi pe voia Mea. Nu Mă voi astâmpăra până nu-l voi aduce pe conducătorul României, iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi la mântuire. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu turma Mea cea mică voi fi biruitor, şi toţi ochii vor vedea.

26-02-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Să ştiţi că orice rugăciune pe care o înălţaţi aici ajunge până la altarul cerului, şi ceea ce lucraţi e de mare preţ la Dumnezeu. Pentru bunul acesta cobor, pentru bunul acesta pierd vremea.

... Până nu va fi la patriarhie conducător pe placul lui Dumnezeu, nu e pace. O, fiilor, feriţi-vă de preotul acesta, că în curând fac Eu ce fac cu el. Ori îl îmblânzesc pe placul Meu, ori îl scot din altarul bisericii.

... Toţi se bucură de libertate, dar Eu am adus libertatea mântuirii, şi numai acela va trăi, numai acela va birui, care vrea libertatea mântuirii.

Pământul nu mai Îmi dă pace cu strigătele lui. Strigă la Mine să-l curăţ mai curând, că e plin de jeg şi de râie şi de mâncărime; se scarpină până la sânge. Acest cuvânt e duhovnicesc. Mâncărimea de pe el e jegul lui satan.

... Îmi fac cărare să ies cu cuvântul Meu la lumină. Pentru ce să ţin pământul? Pentru acela care are ură pe Dumnezeu? Aţi văzut, în ziar scrie puţin, puţin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.

... Preotul care curveşte, dar şi slujeşte slujba, pot Eu să pun slujba aceea? Preoţimea care e cu ură pe poporul lui Dumnezeu, cine-i aude pe cei ce duşmănesc cu inima? Priviţi icoanele cu a doua judecată. Acolo se duc toţi preoţii care întinează darul Meu.

Tineretul de azi nu-L mai vrea pe Dumnezeu. Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. Tată, strigaţi cu strigăt fierbinte şi cu lacrimi curăţirea României. Strigătele puţinului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. Cu răbdare şi tăcere se face agurida miere.

Tot ce e în România e ca o apă tulbure şi neagră, cu valuri înspăimântătoare.

05-03-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Tată, pe timp ce trece va fi la fel ca la turnul Babilonului. Toate limbile vor să fie ceva şi nu se mai înţeleg. E ca un amnar care scapără mereu să se aprindă.

... Preotul de aici Mi-a hrănit primul trupuşor al lucrării Mele de azi, şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat. Tată, răutatea lumii e la culme, şi trebuie să vă ocrotesc. Acum, preotul nici bisericuţa nu o mai iubeşte şi nici slujba nu mai e în stare s-o mai facă.

... Tată, e la fel cum ai avea ceva bun. E ca un pepene pe care-l ţii pitit, şi când Eu l-oi tăia, dau la toţi câte o feliuţă, dar atunci când l-oi tăia Eu, căci acest pepene e mare şi e puternic pentru cei ce vor rămâne.

Cine urăşte acest loc, nu va rămâne.

20-07-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Vă voi alege cum alege cineva grâul de neghină. Neghina e neghină, nu are preţ.

Vine oful, vine încheierea veacului. Îmi trebuie şi Mie o mână de popor pentru încheierea veacului.

Poporul Meu, fii strâns unit într-o inimă şi într-un gând. Ascultarea pe care v-o cer este o punte de trecere. Turma aceasta pe care o pregătesc va moşteni pământul după spălare, va fi grădina Edenului. Pe Mine M-au aşteptat piroanele în mâini şi în picioare, dar pe voi vă aşteaptă coroniţa, şi, la nunta Mea cu voi, tot cerul.

Nici un iubitor de foc (fumătorii, n.r.) să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul.

02-09-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Mai vin măceluri, pentru că sunt mulţi care stau împotriva împlinirii planului Meu şi a voinţei Mele. Dacă s-ar duce cu mulţimea şi l-ar lua în braţe pe regele lor şi l-ar pune în scaunul lui, aş face minune şi aş opri râul ce dă să curgă, dar sunt mulţi care stau contra, şi vă spun că pe toţi îi nimicesc.

08-10-1990

Cuvântul sfintei Virginia către Marian Zidaru

Stă şi aşteaptă duhul lui mama Gigi pe lângă voi, copilaşilor. O, dacă aţi râvni voi după darurile care curg prin cuvintele de la mine nu v-ar ajunge timpul să-mi scrieţi mie, că aşa pot eu vorbi acum, aşa, mămică, şi mă folosesc de voi ca să pot vorbi cu voi. Fără voi nu pot vorbi cu nimeni, şi eu trebuie să vorbesc mult de tot acum, că asta îmi este misiunea, şi e misiune pentru învierea cea mare şi pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ, ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o aşteaptă, căci strălucirea care o aşteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toţi proorocii, pentru că România este Canaanul în care va trăi şi va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele şi peste toate înălţimile, căci în vremea aceasta Domnul alege iarăşi Ierusalimul, şi Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.

Aşteaptă Domnul odihna, măi copilaşilor. Vedeţi voi, fiilor, vedeţi bine că nimeni până acum n-a avut de făcut ce aveţi voi de făcut pentru odihna lui Dumnezeu, că Dumnezeu acum Îşi desăvârşeşte lucrarea Sa, pentru ca apoi să intre totul în odihna slavei lui Dumnezeu, El, împreună cu aleşii Săi, şi prin aleşii Săi să intre în odihna aceasta tot neamul lui Dumnezeu.

Copii ai lucrării mele, fii ai acestei lucrări, v-am spus că înţelesul cuvintelor mele este de fiecare zi şi că noi trebuie să lucrăm în fiecare zi. Eu în fiecare clipă pot lucra, dar nu pot, mămică, fără voi, că pe voi v-am ales, că uite, n-am mai avut pe alţii ca şi pe voi, n-am avut, mămică, mă credeţi? De aceea m-am luptat tot timpul, de când sunt în duh, ca să nu vă las să pieriţi, că ştiam de planul lui Dumnezeu şi ştiam cum trebuie să fie şi ştiam de la Dumnezeu de lucrul vostru cu mine. Dar dacă vă spun vouă tainele lui Dumnezeu, iată că trebuie să pricepeţi bine că nu puteţi să fiţi ai voştri, ci ai planului lui Dumnezeu şi ai lucrului lui Dumnezeu.

Copiii mei, prindeţi curaj şi ridicaţi-vă mai bine spre cele proorocite de Duhul lui Dumnezeu, căci trebuie să se împlinească toată cartea lui Dumnezeu, toată schiţa lui Dumnezeu. Trebuie să descopere Dumnezeu poarta de intrare în Canaan, şi aceasta este lucrarea pe care trebuie să o desăvârşim. Iisus Hristos este uşa, şi trebuie să fie înţeleasă această intrare, fiindcă nu se poate sări peste poartă în acest staul al nestricăciunii, adică al veşniciei, că vor intra înţelepţii pământului pe ea, dar va trebui să ştie aceştia că uşa aceasta şi cheia acestei uşi este Iisus Hristos, Care a arătat cum se deschide această uşă.

Copilul meu iubit, cel cu care am fost în depărtare, te-am adus acasă cu biruinţa cu care trebuia să vii, şi trebuie să pricepeţi că aşa lucrează Dumnezeu acum, după cum este scris pentru vremea de acum. Trebuie să ne rugăm pentru coroana României ca să vină în România, că dacă vine ea acasă, vine cu cel ce o are dată de Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru cel ce are coroana română să poarte în gândul lui gândul lui Dumnezeu, să poarte în credinţa lui credinţa lui Dumnezeu, să crească în inima lui dorinţa după Dumnezeu şi după hrana lui Dumnezeu, să aibă întru merindea lui merindea lui Dumnezeu, cea dăruită de la Dumnezeu, ca să se sfinţească şi să se pregătească şi să se învrednicească de întoarcerea sa în slujba lui Dumnezeu, şi când va veni, să fie aşa cum scrie în Scriptură, să fie după cum zice Dumnezeu să fie, că altfel nu se va putea să fie decât aşa cum este scris. Amin.

Copilul meu, am de stat de vorbă cu tine, mămică. Vreau să te aşez bine întru înţelepciunea cea bună, că trebuie să lucrăm cu toată atenţia, după dreptarul lui Dumnezeu şi ca Dumnezeu. Mai întâi de toate, iată ce ai de făcut: aşează-L bine pe Dumnezeu în tine, măi mămică. Domnul a umblat şi a stat în mijlocul lumii, şi le vorbea cărturarilor şi stăpânilor lumii şi înţelepţilor lumii, şi lucra cu minunile printre aceştia, şi nimeni n-a putut să-I facă rău până ce El nu S-a lăsat în mâinile necredincioşilor ca să-Şi desăvârşească puterea Sa dumnezeiască. Aşa a fost atunci, că dacă n-ar fi fost aşa, voi n-aţi fi avut astăzi ce aveţi, că-L aveţi pe Dumnezeu întru toată măreţia Sa, căci El aşa a spus: «Mă duc, că dacă nu Mă duc, nu voi putea veni la voi. Mă duc la Tatăl ca să pot veni la voi, şi ca să faceţi voi lucruri mai mari decât toate câte s-au făcut vreodată».

O, copilul meu, vorbesc cu tine despre Dumnezeu, ca tu să poţi vorbi despre Dumnezeu. Mai întâi de toate, asta va fi să faci: să-L arăţi pe Domnul Cel din tine la toţi cei printre care te-am trimis să mergi acum, căci aceştia va trebui să-L vadă pe Dumnezeu în tine. Şi precum Maria Magdalena s-a umplut de iubire şi de dor după Domnul atunci când a trecut pe lângă El, aşa, mămică, să păţească toţi cei printre care te porţi. Iată de ce trebuie să se vadă în tine blândeţe şi răbdare şi iubire şi viaţă vie, că de la acestea răsare iubire vie. Să vadă toţi în tine tronul iubirii de Dumnezeu, şi când vor vedea cât de frumos şi de veşnic este cel ce este ca Dumnezeu, atunci vor înţelege ei adevărata slavă a vieţii. Nu te teme că nu vei putea să fii aşa, că binecuvântarea cu care te va însoţi Dumnezeu va face să fii aşa. Asta trebuie să faci acum, şi ca să poţi să faci aşa, trebuie ca inima ta să fie tronul păcii. Nu se poate fără încercări, mămică, dar în încercări tu să-L aduci pe Domnul faţă în faţă cu tine, că Domnul a suferit, şi a putut suferi cu dragoste, dar Domnul a fost plin de pace şi de mulţumire în faţa Tatălui Său în toată lucrarea Sa. Şi apoi, iată ce trebuie să faci: trebuie să ai lărgime în inimă ca să încapă în ea cei pe care ţi-i voi arăta, ca să nu fie ei în strâmtorare în casa inimii tale în care stă Dumnezeu. Şi va face Domnul apoi ca tu să încapi cu lărgime în inima lor, că va lucra puterea lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu ca să nu fii tu în strâmtorare în casa inimii lor, şi atunci va fi ca şi ei să-L împlinească pe Domnul întru ei, şi uite, măi copilul meu, cum Se naşte Domnul în casa multora.

Şi iată ce-ţi mai spune mămica: te învaţă cum trebuie să foloseşti râvna ta, cum trebuie să-ţi fie râvna, că şi acest înţeles este de mare preţ, fiindcă astăzi oamenii nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi oamenii au încredere în minciună, măi mămică. Sunt multe suflete largi şi bune, dar nu ştiu acestea să deosebească dreapta de stânga lor, şi de aceea trebuie să ştim cum şi când şi cu cine să împărţim râvna noastră după Dumnezeu. Pământul acestor inimi este îmburuienit, şi dacă arunci sămânţă bună de la tine, nu găseşte în ei loc prielnic şi lumină, şi dacă te duci apoi să vezi cum creşte sămânţa şi dacă dai să smulgi buruienile cele înrădăcinate, nu-i convine stăpânului casei, că nu ştie să deosebească dreapta de stânga sa. Eu am avut o mulţime de copii, şi îi învăţa Dumnezeu ce să folosească şi ce nu, şi ziceau mereu: „Da, Doamne!“, dar se duceau apoi să întrebe pe morţi dacă este bine ce i-a învăţat Dumnezeu. Se duceau şi îi spuneau lui Irod ceea ce nu trebuia să ştie acesta, şi apoi Irod căuta viaţa lui Dumnezeu ca s-o prindă şi s-o omoare, căci Irod este din fire viclean, şi nu ştia Dumnezeu apoi cum să mai apere viaţa copiilor Săi, dar astăzi lucrează Domnul cu biruinţa Sa, şi Irod moare de mânie. Când eram în trup, mă temeam şi eu de Irod, fiindcă aveam copii care treceau pe la el, şi el mă prigonea, că totdeauna a prigonit el pe Dumnezeu. De aceea ne trebuie multă înţelepciune, ca să-l păcălim pe Irod şi să moară Irod, că Domnul este Împăratul peste tot, şi tot mai mult peste tot. Trebuie, mămică, să lucrăm numai sub aripa Duhului de la Dumnezeu, ca să rămână în picioare tot lucrul nostru. Cercetează-l bine pe cel din faţa ta şi lasă-l mai întâi să-ţi arate tot ce are el şi cum are el, ca să ştii apoi ce să faci cu el, căci apostolii au avut această înţelepciune de la Duhul Sfânt. De aceea ţi-am spus că trebuie mai întâi să încapă ei în inima ta, ca să vadă cum este în ea, şi apoi va fi ca să încapi şi tu în inima lor. Acesta este rostul cel bun al unui apostol dumnezeiesc, căci până nu-i cunoşti, nu-i poţi câştiga de partea lui Iisus Hristos ca să-i faci să fie asemenea cu viaţa lui Iisus Hristos. Ai văzut câtă putere a avut cuvântul Domnului când i-a spus lui Zaheu să vină spre El ca să-L ia să cineze în casa sa. Dar îi văzuse inima pornită spre Dumnezeu, şi nu-i mai trebuia lui Zaheu decât lucrarea cuvântului cu care l-a luminat Dumnezeu pe el şi pe toată casa lui, căci el L-a vrut pe Domnul.

Vreau să fac lucruri măreţe, măi copii, şi nici nu vă daţi seama de câtă pace aveţi nevoie, de câtă linişte şi de câtă mulţumire. Duhul Sfânt are lucrare măreaţă, şi El Se uneşte cu duhul păcii din voi. Şi iar vă rog, şi mereu am să vă aduc aminte că trebuie să fiţi fiii păcii, ca să poată Duhul lui Dumnezeu să aibă putere în voi şi să lucreze cu putere. Aveţi de acum nevoie de ajutorul meu, căci dacă mă ajutaţi să fiu la voi cu toate cuvintele mele, ele vă vor fi de ajutor spre pace, dar vă vor fi de învăţătură în tot ce veţi avea să faceţi, că Dumnezeu a spus că va lumina cu voi pământul, dar pământul inimilor multora, şi se va face cer nou şi pământ nou de la Dumnezeu, şi se va face lumină, măi copii.

Învăţătorii legii lui Dumnezeu cunosc litera legii, dar nu are Dumnezeu din ei după placul Său, că nu au viaţa lui Dumnezeu în ei şi nu vor să ştie că litera legii îi va nimici de la Dumnezeu. Şi dacă ar afla ei taina lui Dumnezeu care lucrează cu voi, şi viaţa lui Dumnezeu care trăieşte la voi, ar căuta caz de judecată cu voi şi v-ar duce la Pilat. De aceea va trebui să ştim cum să lucrăm, căci tainele din vremea de acum sunt anevoie de înţeles. Că uitaţi-vă la poporul meu, care a mâncat mereu fructul celor mai mari cuvinte cereşti, şi nu s-a lăsat spre viaţa cu Dumnezeu nici poporul meu, că a fost rece cu inima acest popor şi n-a avut dragoste. O, de aceea trebuie să luptăm şi să ne rugăm cu putere, să răzbească Domnul cât mai curând cu învierea bisericii Sale, ca să fie cârmă bună din biserică, şi să vină cel ce va lua cârma, şi cel ce are coroana, şi să stea cu cârmă bună, aşa cum este scris, şi o să vedeţi apoi libertate după adevăr, şi o să vedeţi atunci minuni, şi o să lucraţi atunci minuni. Dumnezeu lucrează minune mare cu voi, măi copii, dar acum taina aceasta este ascunsă, şi se lucrează în ascuns ca să prindă putere, şi, apoi, cu această putere se va lucra cu minuni, şi poporul meu va reveni la matca sa, şi Ierusalimul se va arăta şi se va întregi într-o clipă, la glasul sunetului de trâmbiţă. Şi tu, copilul meu, vei fi atunci arătat de Dumnezeu ca mărturie, că te va arăta Dumnezeu că ai fost cu El şi că ai fost al Său.

Vă dă Domnul de lucru după cum este scris în planul Său de lucru, dar dacă nu este ceva scris în planul Său, nu vă dă, măi copii, că are Domnul o mulţime de cereri de la mulţi copii de ai mei, dar dacă cererea nu se aseamănă cu planul Domnului, nu se împlineşte. O, aş vrea să pot fi mereu cu cuvântul meu între voi, ca să ştiţi din planul lui Dumnezeu şi să rămâneţi întru el şi numai întru el, ca să ieşim cu biruinţa mai curând. Ţineţi-mă aproape cu voi, şi nimic nu se va strica din cele ce trebuie să fie întru planul şi schiţa de la Dumnezeu. Nu mai este mult până la bucurie, dar mai trebuie un picuţ să mergem înainte cu ce am început aici, ca să înviem mai întâi acest popor adormit, să-l mişcăm un picuţ din loc, să suflăm duh de viaţă peste el, şi apoi să lărgim cortul lui Dumnezeu, prin puterea ce va lucra, căci biserica va trebui să învieze şi să împartă viaţă şi cunoştinţă peste trupuri, şi multe trupuri se vor ridica atunci din ţărâna pământului şi se vor umple de duh de viaţă. Şi precum Elisabeta a cunoscut cu duhul pe Maica lui Dumnezeu, aşa şi acum, Duhul lui Dumnezeu va descoperi pe fiii lui Dumnezeu, şi aşa va arăta atunci Domnul lucrarea Sa la toată făptura, şi Ierusalimul va triumfa şi va străluci peste popoare. Amin.

Copilul meu, să faci numai ce se poate face acum, şi aşteaptă de la Dumnezeu, că El îţi va aduce cuvânt în tot ceea ce va trebui să faci, căci Domnul vrea să vă ferească pe voi de toate răutăţile de acum, şi numai fiii răutăţii să fie prinşi în teascul răutăţii care se va vărsa pe pământ.

Veţi lucra mult, mămică, şi va fi Dumnezeu mare, şi aproape este această vreme, dar fiţi bine pregătiţi pentru această vreme. Am să fac, mămică, în aşa fel să aduc pace multă în acest acoperământ, să fie duh de pace aici, şi rânduială mai bună în toate, ca să se poată scrie aici cuvintele mele, căci iată, am să dau cuvânt puternic de răspândit în lume, dar va trebui lucrat cu înţelepciune şi cu atenţie pentru răspândirea lui. Voi veni şi vă voi învăţa cum să faceţi ca acel cuvânt să ajungă la cei ce vor veni de departe la voi, la cei ce vor putea face cunoscut în toată lumea ce vrea Dumnezeu cu România. Am să caut să fac o trezire bună, un duh de trezire peste popoare, dar un duh de trezire pentru România şi pentru înţelepţii pământului românesc voiesc să fac mai întâi.

Fiţi atenţi cu aceste taine, nu cumva să se audă dincolo de poartă, că nu se poate, măi copii, să fie despecetluită taina lui Dumnezeu în faţa celui străin de taina aceasta. Pecetluiţi-o între voi, şi afară să nu se audă, şi fiţi ai lui Dumnezeu într-o singură inimă, cu toată taina Sa, căci voi nu puteţi cunoaşte în om credincioşia, pe care numai Dumnezeu o poate cunoaşte. Închideţi bine uşa tainelor de la Dumnezeu, ca nu cumva să umble careva la ele şi să strice ceva, că nu se poate să se strice ceva din taina planului lui Dumnezeu, şi aceasta trebuie să se împlinească, şi numai atunci se va putea şti, că se vor vedea împlinirile tainelor lui Dumnezeu şi va fi totul întru bucurie. Amin, amin, amin.

13-10-1990

Cuvântul sfintei Virginia către păstorii poporului creştin

Copiii mei, iubiţii mei, ascultătorii mei cei iubiţi, prindeţi tot mai multă vlagă, prindeţi inimă, că inima cerului este între voi. Faceţi cerului numai bucurie şi lucraţi cu bucurie învierea pentru poporul meu, că nu se poate nici un pas înapoi. Întăriţi-vă unul pe altul, şi mergem înainte, mămică. Daţi piedicile deoparte, daţi deoparte orice supărare, că nu se poate să ne mai împiedicăm acum. Fiţi cu inima voastră spre mine, că eu sunt în voi, mămică. Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele. Voi sunteţi în mine, şi eu în voi. Amin. O, îngeraşii mei, întăriţi-vă aripioarele şi zburaţi! Zburaţi din loc în loc, că pe braţele mele cereşti vă port. Vă duc, şi vă aduc la datoria ce o aveţi pentru învierea acestui popor şi pentru România lui Dumnezeu. Am pornit lupta, măi copii, şi mă rog toată ziua la scaunul Sfintei Treimi şi Îi spun lui Dumnezeu rugăciunea cea din Scriptură, pe care o ziceţi voi la sfintele slujbe de aici. Fiţi cu multă inimă şi cu mult duh şi cu multă unire cerească şi cu multă, multă credinţă atunci când rostiţi această rugăciune, şi rostiţi-o la orice intrare în orice cetate. Şi vă mai dau de ştire cum trebuie lucrat, că trebuie lucrat cu multă blândeţe, că Duhul lui Dumnezeu Se cunoaşte lucrător lucrând prin blândeţe, că trebuie, mămică, fără nici o zăbavă, trebuie înviat acest popor.

Scrieţi acum cuvânt puternic către păstorii poporului, pe care vreau să-i trezim, că iată cu ce vine mama Gigi către ei. Cer între ei unire, dar unire după adevăr. Nimic nu mai facem decât ce ne aduce Domnul să facem, că de acum încolo trebuie să rămână în picioare lucrul nostru, şi dacă-l lucrăm bine, rămâne, măi copii. Am pornit războiul cu satana şi cu tot duhul rău, şi trebuie să-l biruim şi să-l scoatem afară din poporul creştin, şi apoi să fie creştinul creştin, că dacă-l văd că nu este, nu rămâne cu mine, că eu voi avea în curând un popor ceresc, cu trupuri cereşti şi nestricăcioase. Trebuie să avem grijă, că mare este taina nestricăciunii, căci cel ce se scoală şi înviază acum, este cu neputinţă să mai moară, şi dacă mai moare, nu se mai poate juca de-a muritul; moare şi gata, şi se dă deoparte.

Suntem în război, şi eu sunt în faţă. Nu vă temeţi, dar trebuie să avem multă atenţie să nu fim prinşi în cursă de vreun Iuda, iar dacă suntem atenţi, îl facem de ruşine, îl dăm de gol, şi să căutăm să salvăm tot ce poate fi salvat, dar nu mai amestecaţi strălucirea soarelui cu ceaţa, că acolo unde răsare soarele se vede bine drumul şi locul, dar acolo unde trăieşte ceaţa, trebuie să aşteptăm şi să ne rugăm şi să mergem cu multă atenţie să putem răzbi înspre celălalt capăt. Mergem la război, şi să nu ne temem că suntem puţini, căci cu noi este toată oastea cerească. Eu de aceea v-am spus să mă lăsaţi pe mine, că eu cunosc puterea de lucru la fiecare, şi cunosc înăuntrul fiecăruia. V-am spus că nu mă pot bizui pe acest popor şi că am ales ceva cu care să lucrez, să facem poporul acesta în stare să intre la Dumnezeu. Dar lăsaţi-mă pe mine să vă spun cum să facem, că nu cu oricine putem să facem ce avem de făcut, căci creştinul meu e slab şi nu are înţelepciune şi nu e curat cu inima. Mergem înainte, dar la război nu se poate cu cel slab, nici cu cel neînţelept, dar cu cel trădător, nici atât. Cel slab trebuie întărit, cel neînţelept trebuie înţelepţit, iar cel trădător trebuie învins şi cucerit, trebuie stăpânit de puterea Duhului Sfânt, cu care lucrează Domnul astăzi, că mare este astăzi puterea Duhului Sfânt dar dacă nu ştim cum să lucrăm cu ea, trebuie să ne lăsăm ajutaţi şi învăţaţi de Dumnezeu, că nu se poate să greşim ceva, nu se poate să greşim la război. Păstorii trebuie să meargă cu mine la război, să meargă înaintea mea şi să-mi gătească mie calea să pot intra în fiecare cetate. Păstorii să fie nedespărţiţi, ca să se deprindă unul de la altul cum trebuie lucrat, că trebuie să lucreze acelaşi lucru.

Măi păstorule Daniel, veghează bine cum lucrezi şi cum lucrează şi celălalt păstor, ca să fie lucrul vostru cu rod, nu unul să lucreze într-un fel, şi celălalt, în alt fel. Lucraţi aşa cum lucrez eu şi păziţi bine ceea ce v-am spus să păziţi, că dacă se strică ceva pe undeva, sau dacă se umblă la vreo aşezare de a mea, sau dacă se pătrunde unde nu se poate acum, ca să se strice ceva sau să se tulbure vreo limpezime care este de la mine, o, măi păstorule, o, măi păstorilor, aşa ceva nu se poate; să fim atenţi, că aşa ceva nu se poate. Lăsaţi aşa, cum este să fie, şi totul va merge spre arătarea slavei lui Dumnezeu, dar când o va arăta Dumnezeu. Fiţi cu înţelepciune, fiţi buni şi calmi, şi acolo unde nu se poate altfel, umiliţi-vă voi, ca să semănaţi sămânţa smereniei în poporul nostru. Lucraţi bine şi daţi-vă pildă la tot poporul creştin. Aşezaţi-vă bine casa, orânduiţi-vă după dreptarul cel curat şi drept, că trebuie să dăm deoparte stricăciunea, că altfel nu vom avea putere să luptăm împotriva stricăciunii. Uitaţi-vă bine la locul unde lucrez eu, că nu las stricăciunea să se lipească acolo, ca să pot sălăşlui cu puterea cerească, aşa cum se lucrează ea astăzi, că nu e de joacă, măi păstorilor, ce facem noi acum. Fiţi plini de iubire, dar fiţi plini de atenţie, că trebuie să răscumpărăm vremea. Toate cuvintele voastre să fie ca în cer. Toată vorbirea să vă fie dreasă cu sare. Încă n-a venit vremea bucuriei. Mai avem încă durere, că e tare bolnav poporul creştin, bolnav şi abătut şi slăbit şi rătăcit.

Vreau să pot avea loc. Vreau să fiu ajutată să am în mijlocul vostru învăţătura mea, că trebuie să lucrăm totul numai după sfatul ceresc, că vine cerul pentru fiecare lucru ce-l avem de împlinit, şi de acum încolo trebuie să se vadă ce lucrăm, ca să se ruşineze creştinii mei care-L fac mincinos pe Dumnezeu, că mulţi ar vrea să-şi dea drumul poftelor şi traiului bun, că zic că a minţit Dumnezeu şi zic că nu s-a împlinit, că ei nu ştiu că s-a împlinit. S-a împlinit, măi copii, şi voi ştiţi că s-a împlinit şi că se împlineşte, dar ei nu mai ştiu nimic. Ei nu au de unde să ştie că Domnul este cu împărăţia Sa la voi şi că supune puterea lumii sub mâna Sa cea tare. Ei n-au vrut să ştie ce scrie în cartea cea mare, dară să mai ştie că ea se împlineşte! Dar la voi şi cu voi, Domnul Se desăvârşeşte, şi de la voi vrea să meargă peste tot, că vrea să-Şi pună făclia în vârful unghiului şi să-Şi anunţe împărăţia, căci împărăţia de pe pământ trece în mâna ascultătorilor lui Dumnezeu, trece în mâna poporului meu, şi nu te teme că eşti mic, poporule al meu, că te voi înmulţi într-o clipă. De aceea am venit la tine, turmă mică, de aceea, să te ajut şi să-ţi dau hrană tare, şi să faci hrană multă, că într-o clipă vei prăsi şi te vei înmulţi şi vei umple pământul şi vei trăi în pace, că pământul şi păşunea şi fericirea vor fi lucruri noi. Tu nu vezi că facem un lucru nou? De aceea am venit să te sfinţesc, ca să fii ceresc şi să fac cu tine început de cer şi de pământ nou, şi apoi să fie peste tot această împărăţie a lui Dumnezeu, că se va şti din zi în zi mai mult că Domnul împărăţeşte şi Se măreşte.

Am adus mărul vieţii, ca să mâncaţi din el şi să fiţi vii. L-am adus şi v-am pus să-l lucraţi, să-l păstraţi, să-l faceţi să se coacă bine, căci cine va fi să guste din el, gata, va învia. L-am adus şi l-am încercuit cu întărituri cereşti şi v-am pus să păziţi bine poarta grădinii mele. Şi fii atent, străjerule de aici, fii atent la porţi, că eu voi deschide atunci când va fi mărul copt. Fii atent, mămică! Numai cel ce va birui va fi bun să mănânce, că a spus Dumnezeu la acest popor lucruri mari în tot timpul, dar cine să le înţeleagă? Toate se lucrează şi se văd prin credinţă, măi copii, că iată, cele dintâi vor trece, şi eu voi face un lucru nou.

Am arătat copilului meu care mă ascultă şi care-mi lucrează mie, i-am arătat doi sori: unul la asfinţit, şi asfinţea, iar altul la răsărit, răsărind. Răsare, şi totul se înnoieşte, şi totul va fi nou, şi Soarele acesta nu va mai asfinţi, şi iese ca un Mire din cămara Sa, căci Domnul este Soarele cel nou peste pământ nou. Copiii mei, sunteţi acum puţinei de tot, cât iei într-o mână, dar vom birui pământul cu slava de la Dumnezeu, că aşa a spus Dumnezeu despre mine şi despre poporul meu. Rămâneţi întru înţelepciune, ca să se verse de la voi duhul înţelepciunii şi al priceperii peste poporul creştin.

Păstorii Daniel şi Cristea să aibă duhul înţelepciunii şi să-l arate poporului creştin. Să-l aibă, că trebuie să-l aibă. Să grăiască la poporul meu cuvânt de zidire şi să insufle duh de credinţă şi de cunoştinţă, duh de iubire şi de trezire; să răscumpere bine vremea, că zilele sunt târzii. Păstorii să se arate pildă de trăire cerească şi să rămână întru mine întru toate cele de la cer, căci în curând vom avea un popor nou, un popor ceresc. În orice cetate vor merge, să-mi gătească bine calea. O, că de când aştept zilele acestea de glorie ca să vin şi să-mi desăvârşesc taina în acest popor! Eu am putere să sun şi să suflu peste acest popor ca să-l înviez, şi apoi să vin şi să cinez cu el. Misiunea mea trebuie desăvârşită cât mai curând, dar fără voi nu pot, măi copiii mei. Vom merge împreună pe unde mai e încă soare ca să vedem bine drumul şi să aşezăm viaţă bună peste acest popor, iar pe unde este încă ceaţă şi frig, vom mai suna la porţile cetăţii, vom mai întări focul pe margini până va dispărea ceaţa, şi apoi vom intra şi vom trâmbiţa şi vom lucra, şi va învia poporul meu, mămică, şi mă voi arăta lui, că va creşte înţelepciunea acestui popor. Duhul lui Dumnezeu va lucra şi va putea dacă mă veţi asculta şi mă veţi ajuta şi mă veţi însoţi până la arătarea mea.

Odihniţi-vă un pic, şi pregătiţi-vă iar, că vom scrie carte pentru cel ce va fi mare peste biserica mea, şi iar vom mai scrie o carte cu trimitere către cetăţile poporului meu. Staţi sub obrocul meu, staţi în ascultare. Fiţi întru tăria cea de sus, întru lucrul Domnului Iisus Hristos, întru dragostea Măicuţei Sale şi întru grija şi iubirea mea. Amin, amin, amin.

19-10-1990

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Iată, copiii mei, cuvânt nou, căci începutul de la voi este nou. V-am spus că facem un lucru nou, un popor nou, un popor ceresc, nestricăcios. Iubiţii mei, facem o biserică nouă, o biserică veşnică, un început de biserică veşnică, nestricăcioasă. Amin.

Se coboară cu dragostea cerească cuvânt ceresc şi dulce pentru iubitul cel iubit şi cel aşteptat de tot cerul, pentru cel iubitor de Dumnezeu, pentru cel chemat şi ales şi credincios, căci este credincios. Se coboară către el cuvânt de împodobire şi de viaţă nestricăcioasă, cuvânt de înveşmântare, cuvânt de taină cerească. Domnul Iisus Hristos îmi spune să aduc la voi cuvântul Său către acest iubit al nostru, că e al nostru, măi mămică.

V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteţi mâinile şi picioarele mele, că sunteţi glasul şi răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, şi voi în mine.

O, iubitul meu, aceştia sunt copiii mei, sunt rodul lucrării lui Dumnezeu, sunt mădularele mele, că eu i-am născut, şi în dureri i-am născut. Sunt aici la ei, sunt cu ei, sunt în ei, şi ei mă ajută să fiu aici cu cuvântul cel ceresc, că aşa zice Domnul, că al meu este acest popor, şi a venit vremea să mă înfăţişez cu el la Dumnezeu ca să facă din fiii acestui popor unelte de lucru, ca să facă Domnul înviere pe pământ prin acest popor ales şi crescut prin mine cu cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Mă trimite Domnul acum la aceşti copii cu cuvântul Său pentru cel iubit al Său, pentru ca să-l îmbrace întru puterea cea de sus, pentru ca să-l facă ceresc. Iată cuvântul Domnului:

– Ia aminte din nou, iubitul Meu, copilul Meu iubit. Se împlinesc cele scrise în carte, cele scrise pentru vremea aceasta. Iată, dă muguri, iată un lucru nou; vin să-l desăvârşesc. Ia aminte, că vom lucra un lucru nou, un Ierusalim nou, o viaţă nouă şi veşnică. Amin.

Iubitul Meu, mare este taina nestricăciunii, şi această taină trebuie lucrată de noi, trebuie aşezată pe pământ, că vom face ceruri noi şi pământ nou, şi va coborî Domnul în mijlocul acestui Ierusalim ceresc şi va aşeza cele scrise în carte. Am adus pomul vieţii, am adus mărul vieţii, ca să fie lucrat şi să fie aşezat în mijlocul Ierusalimului ceresc, căci cel ceresc va coborî la cel pământesc şi va fi numai unul, un Ierusalim ceresc pe pământ; pe pământ, că pământul se va curăţi, se va înnoi, va fi nou.

Am venit la tine ca să te aşez întru acest început nou, ca să fii ceresc, că dacă vei fi din cer, te vei cunoaşte că eşti din cer, şi vei lucra, măi iubitul Meu, şi Se va vedea Domnul, şi se va lucra pe pământ taina nestricăciunii, şi biserica va triumfa şi se va îmbrăca de sărbătoare. Fii cu luare-aminte şi cu dragoste, că vreau să te hrănesc cu pâinea vieţii, aşa cum ştiu Eu că trebuie să fie această pâine a vieţii. Nimeni nu mai înţelege, nimeni nu se mai teme, nimeni nu mai moşteneşte pâinea vieţii întru putere de viaţă. Nu se mai vede această putere, nu se mai vede lucrată, că nu este putere de viaţă întru cei ce zic că lucrează pâinea vieţii, şi iată că nu se vede înviere de la Mine prin cei ce zic că lucrează pâinea vieţii. Eu sunt pâinea vieţii, dar şi astăzi, ca şi atunci, toţi Mă răstignesc. Învăţătorii legii cei de atunci aduceau jertfă şi închinăciune lui Dumnezeu, iar când a venit Dumnezeu la ei, o, ei L-au omorât. Au omorât Viaţa, măi iubitul Meu. Numai cuie şi durere Îmi dau şi azi învăţătorii legii, şi apoi zic că Îmi slujesc şi zic că lucrează pâinea vieţii. Numai răni şi răstignire, măi iubitul Meu.

Ia aminte cu iubire, că vreau să te hrăneşti din acest început de lucru nou. Nu mai mânca la masă cu Anna şi Caiafa, nu mai sta la masă cu Iuda. Mănâncă, iubitul Meu, cu Mine, mănâncă în fiecare zi de la Mine. Nu te lipsi de Mine niciodată, şi vei fi ceresc. Eu am venit aici, M-am coborât aici cu împărăţia Mea şi am făcut aici început de cer şi de pământ nou, început de nestricăciune. Mănâncă, iubitul Meu, cu Mine, că la această masă Eu sunt cu toată dragostea Mea coborât, cu toată puterea Mea, cu toată viaţa Mea. Îmbracă-te întru viaţă cerească, măi iubitul Meu, că te voi încorona să stai pe scaunul Meu, pe scaunul bisericii Mele, ca să fii pildă bisericii Mele.

Iubitul Meu, în curând cele vechi vor trece, şi Eu voi face un popor cu trupuri cereşti, îmbrăcate în nestricăciune. Taina aceasta, nepricepută până astăzi, neaşteptată de nimeni, starea aceasta îngerească pe care vreau s-o desăvârşesc pe pământ şi cu care voi minuna lumea la vederea acestei trăiri cereşti pe pământ, pe pământ nou, o, taina aceasta a nestricăciunii, această stare cerească vreau s-o aşezăm pe pământ. Iată, iubitul Meu, taina lui Dumnezeu. Aceasta este taina de mântuire a omenirii. Vom întări acest început nou, şi vom lărgi apoi cortul acestui Ierusalim ceresc, şi va fi apoi ca Domnul să-Şi anunţe împărăţia, căci trâmbiţa va suna şi va răsuna, că de aceea întăresc acest început. Şi Mă voi face cunoscut întru cei ce bine am voit, că va învia omul cel nou pe pământ şi vom face un popor nestricăcios, un neam veşnic, şi lumea va vedea această minune şi va învia şi va intra între cei veşnici şi se va sfinţi, şi va creşte numărul neamului lui Dumnezeu, şi asta va fi minunea minunilor, că moartea nu va mai fi, şi va fi mărul vieţii, şi noapte nu va mai fi, că Domnul va lumina.

O, fericit va fi cel care-şi curăţă haina vieţii, că acela va avea stăpânire peste viaţă, acela nu va sări peste poartă, şi va intra pe uşă în cetatea lui Dumnezeu, în raiul cel veşnic, că se vor aduna popoarele să vină să vadă această slavă, căci cerul cel nou şi pământul cel nou vor fi şi vor rămâne pe veci, şi neamul lui Dumnezeu va dăinui veşnic, şi va fi fericire şi mângâiere peste Ierusalim.

Ridică-te şi te încinge şi te împlineşte, copilul Meu iubit, că iată, mare şi minunată este taina nestricăciunii, că de la acest început voi revărsa râu de viaţă, râu de înviere, iar când viaţa se va arăta, noroade însetate vor bea şi vor lua Duh Sfânt şi se vor adăuga la Dumnezeu.

Copilul Meu iubit, cu câtă dragoste te port şi te cresc! Iată, vezi cum te ridic. Te ridic din zi în zi, şi apoi te voi arăta mare. Iată, îţi dau să mănânci din mărul vieţii pe care l-am coborât şi pe care în curând îl voi aşeza la mijloc, că voi descoperi puterea Mea la cei fără putere şi voi împărţi putere şi viaţă.

Îţi aduc aminte iar, să fii cum am fost Eu. Am pus peste tine duhul înţelepciunii cu care am lucrat Eu când eram un copil în mijlocul cărturarilor şi învăţătorilor legii, şi după Mine au mers apoi noroade întregi să-Mi asculte înţelepciunea. Fii întru Duhul Meu, căci Duhul Meu este întru Tatăl. Fii întru Duhul Meu, ca să fii fiul Tatălui Meu.

Am spus atunci când M-am dus către Tatăl Meu, am spus că Mă duc să vă pregătesc loc, ca acolo unde voi fi Eu, să fiţi şi voi, şi iată, iar vă spun că pregătesc loc, ca acolo unde sunteţi voi, să fiu şi Eu. Voi sunteţi prietenii Mei şi nimic nu tăinuiesc ca să nu ştiţi, căci nimănui n-am descoperit aceste taine pecetluite până acum. Iată de câtă iubire aţi avut parte.

Copilul Meu iubit, fii plin de iubire, fii plin de credinţă, că iubirea Mea se va vărsa ca un râu peste fiii ascultării. Toate merg spre glorie, că România este gloria lui Dumnezeu, este pământul strălucirilor, este regină peste popoare, este binecuvântată şi iubită şi aleasă, că aşa este scris, că Domnul va alege din nou Ierusalimul. România este cetatea cea iubită, şi voi aduce pe regele ei, că el este de la Dumnezeu. Şi vei avea sfânta datorie să-l faci ceresc şi nestricăcios, pe el şi pe toată casa sa, şi va fi să-l înveţi de la Mine, şi va fi să asculte de Mine întru toate căile sale şi va domni întru Mine, că aşa este scris.

O, iubitul Meu, rămâi întru dragostea Mea, fii fiul dragostei Mele, căci cu dragoste te privesc întru toate căile tale, şi va fi să lucrezi numai dragostea Mea în mijlocul bisericii Mele, căci dragostea Mea este cea mai înaltă stare. Cu ea am întocmit lumea şi cu ea voi veni mereu şi vă voi da-o ca s-o întronaţi pe pământul Noului Israel. Cu dragostea Mea vom face popor nou, neam nou, şi acest popor se va numi poporul iubirii, cetatea iubirii Mele, căci Duhurile lui Dumnezeu vor sufla peste pământ şi toate tainele vor fi arătate, şi atunci se va vedea scris pe creştetul fiilor lui Dumnezeu nume nou şi numele cetăţii celei noi, al Ierusalimului ceresc.

Iubitul Meu, se apropie sărbătoarea sărbătorilor în cer şi pe pământ. O, şi cât vă iubesc de mult! Dar hai să ne iubim unii pe alţii ca să se vadă iubirea noastră, că împărăţia iubirii începe în curând peste tot. Va împărăţi iubirea noastră pe pământ nou, măi copilaşii iubirii Mele, şi se va revărsa ca un râu peste mulţimi, şi pomul vieţii va străluci şi va rodi, şi vom sta la masă.

Hai, iubitul Meu, să fim iubire, să fim înviere şi să fim lumină peste pământ. Stai întru taina Ierusalimului ceresc până te voi arăta cu putere, căci va trebui să aşezăm raiul pe pământul cel nou, şi vom trăi cu fericire în Edenul iubirii, şi toată suflarea de pe pământ va cunoaşte taina iubirii cereşti, că mare şi minunată şi veşnică este taina aceasta. Lasă-Mă să stau cu toată sfinţenia Mea întru tine, şi nimic să nu-ţi fie mai sfânt şi mai mare decât grija aceasta, şi atunci Eu voi fi Cel dintâi întru toate căile tale şi voi locui în inima ta întru toată mărirea Mea, că vreau să Mă arăţi întru tine, vreau să Mă vadă şi să se ruşineze cărturarii şi învăţătorii legii când vor vedea sfinţenia şi măreţia Mea întru tine. Şi vom ieşi la iveală cu puterea Mea şi vom sufla şi vor cădea cele şubrede, şi vom înălţa biserică vie şi viaţă vie şi sfinţenie pe pământ, căci cele dintâi vor trece de acum.

Îmbracă-te frumos, găteşte-te de sărbătoare, măi copilul Meu iubit, că Domnul te iubeşte şi face legământ cu tine. Ne vom ridica şi vom aşeza cele proorocite, şi taina lui Dumnezeu se va desăvârşi în strigătele mulţimii, cu har şi cu iubire.

Te port întru tăria cea de sus, te binecuvintez cu toate darurile Mele şi te îmbrăţişez întru slava cea coborâtă în toată vremea, cu taina păcii Mele cereşti. Te învăluiesc întru pacea Mea mereu şi nici o clipă nu te las. Eşti scris pe inima Măicuţei Mele şi ca pe un fiu dulce ea te păzeşte mereu şi te întăreşte cu harul şi cu binecuvântarea sa. Amin, amin, amin.

22-10-1990

Cuvântul lui Dumnezeu: proorocie pentru România şi aşezarea ei întru slavă

Se aude glas cu tărie, care strigă: cine va vorbi pentru Mine?

Iată, suflu duh de trezire peste popoare, să trezesc duhul descoperirilor peste înţelepţii pământului, ca să ştie că Eu sunt Dumnezeu. Vin să netezesc potecile, vin să curăţ pământul şi să-l adăp apoi, ca să răsară peste el iarbă nouă şi grasă şi să hrănesc încă o dată mulţimile. Vin curând, şi plata Mea este cu Mine. Nimic nu împlinesc fără să descopăr taina Mea proorocilor.

Ierusalime care omori pe prooroci şi nimiceşti pe cei trimişi ai Mei! Iată, vin să Mă desăvârşesc. Să audă popoarele şi limbile că vin cu Ierusalimul cel de sus să-l aşez pe pământ şi să pun în mijlocul lui cele scrise în carte. Vin să aleg iarăşi Ierusalimul.

Iată glasul Domnului peste pământ! Scrie şi dă de ştire ce grăieşte Domnul. Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pământ, şi cine se încumetă să-Mi tulbure planurile? Să vină să se lupte cu Mine, să vină şi să judece între Mine şi via Mea.

Vai celor ce numesc lumina întuneric, şi întunericul lumină, care zic amarului dulce, şi dulcelui amar! Vine Domnul şi munţii se clatină şi nimiceşte Babilonul!

O, cum ai căzut tu din cer, tu, care ziceai că-ţi vei aşeza sălaşul în muntele Meu cel sfânt! Iată, te-am azvârlit la pământ ca pe o ramură fără preţ. Iată, vine după tine un rege cu dreptatea Mea, şi ochii celor care văd nu vor mai fi închişi.

Cei slabi la inimă, întăriţi-vă şi nu vă temeţi! Eu voi merge înaintea unsului Meu şi voi zdrobi încuietorile cele de fier, că dintr-un ţinut de departe chem un om ca să împlinească planul Meu.

Scoală-te, România Mea! Ridică-te, iubito! Scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea iubirii Mele! Nu mai plânge, iubito, că vaiul trece; mai e un ceas. Iată, răsare soare nou şi florile se desfac şi Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc şi să te aşez întru glorie, şi toţi prietenii te vor vedea şi vor umbla întru strălucirea ta, iubito, că aşa stă scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea ta. Vine Domnul să Se odihnească peste tine, că iată, întru tine binevoiesc.

Te-au cântat poeţii tăi, te-au cântat păgânii tăi şi n-au ştiut de ce te cântă, iubito. Duhurile Mele suflau dis-de-dimineaţă peste tine şi îţi trezeau cântecul de iubire, şi cântai, o, cetate iubită, cântai cântecul tău de iubire, şi erai frumoasă şi cântai.

Au trecut peste tine nori şi ceaţă şi îţi schimbau frumuseţea, şi râsul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta. Duhul Meu, ca un bucium Se trezea dis-de-dimineaţă şi suna cu jale şi ridicam din tine pe vitejii Mei şi le încingeam mijlocul şi te eliberam de sub povară, şi, apoi, din nou zâmbeai, iubito, că de la naştere te-am iubit şi te-am sortit să fii a Mea.

Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape de tot. Şi te-ai zbătut în sângele tău şaptezeci de ani (1921-1991, n.r.) şi s-a făcut zăpada roşie de sângele tău. Şi am trecut pe lângă tine, şi erai goală, iubita Mea, şi Mi-am dezbrăcat veşmântul şi te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinereţea ta, când erai frumoasă şi albă. O, că te-au robit străinii şi te-au necinstit, că ţi-au făcut lege şi te-au silit să te tai împrejur, dar Domnul îi va smeri, şi ei ţi se vor închina la picioare, ca să ştie că te-am iubit, iubito, că ai fost sărmană şi ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Şi acum, iată, te trezesc din somn, să curăţ murdăria de pe tine şi să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te şi vino spre mărire, că asta îţi este menirea de la Dumnezeu.

O, România Mea, ţi se apropie ziua schimbării la faţă şi vin să Mă sălăşluiesc întru tine, că tu eşti scaunul măririi Mele, tu eşti Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine şi vei străluci ca soarele, o, cetate a strălucirilor, şi toate popoarele vor veni să te vadă, că porţile tale vor fi deschise zi şi noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea. Voi aşeza pe înălţimile tale sunet de trâmbiţă şi glas de serbare, iar feciorii tăi îţi vor cânta cântecul tău de iubire, şi atunci, pământul tău îţi va da înapoi pe morţii de sub el, căci ei vor învia, şi tu te vei schimba într-o clipă la trâmbiţa Mea. Şi vei fi regină, iubito, că Domnul este Regele iubirii, şi este Regele tău.

Iată, vin cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, ca să Mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruinţa şi gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire şi te vei numi Ierusalimul cel nou, că Eu îţi dau nume nou, iubito, cetate iubită. Trezeşte-ţi urechea, ca să-Mi auzi glasul, că tu vei fi tronul Meu, şi în tine se va auzi cântecul Meu de slavă: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, Cel Care a fost, şi este, şi va fi!». Iar pe cei ce au călcat peste tine, le voi descoperi păcatul şi îi voi ruşina şi îi voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăinţă, şi dacă ne vor auzi glasul şi ne vor deschide, vom intra, iubito, şi vom cina cu ei, şi ei cu noi.

Şi voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea şi binecuvântarea şi puterea (regele Mihai, n.r.) şi îl voi chema din Egipt, căci cei ce l-au înstrăinat şi au vrut viaţa lui nu vor mai fi atunci, că Eu voi întinde mâna şi voi lua din tine hrana, şi te vei duce apoi la fiul cel vândut şi alungat, şi el va plânge şi te va îmbrăţişa şi te va iubi, şi va veni cu toată bogăţia Samariei şi îţi va sluji ţie, că el este de la Mine, şi cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac? Şi tu te vei numi atunci «cea cu bărbat», căci acesta va birui şi va fi mare prin puterea Mea, şi sabia Mea va fi necruţătoare ca să-i gătesc venirea. Şi va veni, iubito, şi se va auzi atunci din nou cântecul tău de iubire, şi se va auzi glasul de bucurie al celor junghiaţi, care au mărturisit despre vremea Mea şi despre mărirea ta, căci vin să te peţesc.

Şi în ziua aceea Mă voi răzbuna pe împăraţi şi pe domni, pe bogaţi şi pe puternici, pe robi şi pe slobozi, că te voi scormoni cu făclii aprinse, cetate iubită, şi ochiul Meu va căuta prin peşteri şi prin stânci pe cei ascunşi de faţa mâniei Mele. Dar în ziua aceea voi însemna pe frunte cu numele Meu şi cu numele tău toată seminţia ta care a păzit răbdarea Mea şi şi-a spălat veşmântul, şi fiii tăi vor fi preoţi ai Celui ce şade pe tron şi vor sluji zi şi noapte înaintea Mea şi Îmi vor aduce miros de tămâie, miros de iubire, iubito, şi nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămânzi, că le voi dărui izvoarele vieţii şi îşi vor spăla în ele de lacrimi obrajii, şi cine îşi va spăla viaţa în ele, se va adăuga ţie, cetate iubită.

O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, căci îngerii Mei vor dezlănţui chin şi durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu. Şi voi slobozi glas de tunet, precum este scris, şi se va vesti din nou pe pământ taina lui Dumnezeu, pentru toate popoarele şi limbile şi peste puternicii pământului şi voi striga: «O, de câte ori am voit să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit, şi te-ai desfrânat departe de Mine şi ai zăcut în necunoştinţă şi n-ai voit adevărul Meu şi n-ai iubit viaţa, că ţi-ai încheiat zapis cu pieirea, ca să fii vrednic de pieire. Şi acum, iată, te pustiesc, şi vărs mânie peste popoare, şi nu Mă vei mai întâlni până nu se va auzi din nou: „Binecuvântat este Cel ce iarăşi vine întru numele Domnului“». Şi tu, România Mea, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Valaam, fiindcă tu eşti binecuvântată şi mare cu Mine, iubito, că Domnul va împărăţi şi va răsplăti pe robii Săi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Domnul. Şi se va cânta în tine cântare nouă, şi nimic necurat nu va mai intra în tine.

O, România Mea iubită, ieşi din Babilon, fugi de desfrânare şi sfinţeşte-te cu Mine, ca să nu guşti din pedeapsa Babilonului, că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul, cetatea cea înveşmântată în vison şi în aur, şi se vor veseli apostolii şi proorocii, că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sângele lor, căci îngerul bisericilor va suna şi va împrăştia cuvântul lui Dumnezeu, şi vremurile se vor aşeza la loc, şi se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, iar celor de pe tronuri li se va da putere să facă judecată şi să răscumpere sângele celor tăiaţi pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul Babilonului, şi lacrima şi moartea vor pieri, şi cerul şi pământul se vor face noi, căci cele vechi trec cu trosnet.

Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou, iar tu, cetate iubită, vei fi învăluită de slavă şi vor veni la tine cei scrişi în cartea Mea, şi va izvorî din tine râu de viaţă, şi voi aşeza în mijlocul tău pomul vieţii. Fericiţi acei ce-şi spală haina vieţii ca să intre la Dumnezeu. Fericiţi acei ce ascultă Duhurilor lui Dumnezeu. Iarba şi floarea se veştejesc, dar Cuvântul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sunt Cel ce dă nădejde. Eu sunt Cel ce grăiesc.

Suflă Domnul duh de trezire peste înţelepţii pământului: iubiţi frica de Dumnezeu, iubiţi credinţa în Dumnezeu, dar iubiţi dragostea de Dumnezeu. Să se coboare dragostea Mea şi înţelepciunea Mea peste înţelepţii acestui veac şi să nu se mai poticnească nimeni. Înţelepciunea de Dumnezeu este frica de Dumnezeu. Aceasta este începutul înţelepciunii, şi cel ce nu o are pe aceasta, acela nu este înţelept.

Iubiţi căile Mele, înţelepţilor, că Se coboară Dumnezeu peste cei slabi ca să facă de ruşine pe cei tari, că a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înţelepţii pământului şi le-a descoperit pe ele pruncilor lui Israel. Scuturaţi jugul robiei, căci cine este rob păcatului, acela nu are înţelepciune, acela schimbă minciuna cu adevărul şi umple de duhul minciunii pe cel aproape mort, căci minciuna seamănă moarte şi rătăcire de la calea adevărului. Căutaţi-Mă cu inima smerită şi cugetaţi cu dreptate despre Mine, căci Duhul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte cu fărădelegea şi Se dă deoparte din faţa ispitei. Îndreptaţi spinarea voastră şi luaţi jugul Meu, că jugul Meu este uşor şi sarcina Mea este bună. Cel ce nu este ca Mine, nu este cu Mine, şi iată, vine ceaţa peste popoare, vine să prindă pe cei fără de lege.

Iubiţi dreptatea, iubiţi calea Domnului şi mergeţi pe ea, căci cuvântul înţelepciunii este viaţă; şi, în sfârşit, iubiţi, iubiţi viaţa. Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, şi cine umblă pe căile Mele, este viu. Cel ce cunoaşte căile Mele şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu. Cel ce-şi iubeşte viaţa, acela şi-o va pierde. Întăriţi-vă inimile, înţelepţilor, întăriţi-vă genunchii, gătiţi cărări drepte, că vine împărăţia slavei, şi Dumnezeul cerurilor voieşte să vă dea vouă împărăţia. Iubiţi smerenia, o, înţelepţi ai pământului, că Dumnezeu nu Se lasă descoperit şi nu pătrunde în sufletul viclean. Curăţiţi-vă şi albiţi-vă, că iată, vin cu plata Mea. Fugiţi din faţa morţii şi împăcaţi-vă cu Dumnezeu, că vine Domnul să Se odihnească întru ale Sale, vine să-Şi anunţe împărăţia.

România Mea, fiii tăi umblă pe căi deşarte, înţelepţii tăi dorm şi se poticnesc, dreptul piere şi nimeni nu ia aminte, şi Domnul este străin la tine. Învăţătorii legii se poticnesc pe timp de zi şi nu au putere să împartă viaţă de la Mine. De la mic până la mare iubesc calea pierzării şi nimeni nu Mă mai are pe Mine. Iată, vin cu văpaie, vin să scot răul din tine. Vin să te curăţesc şi să te înnoiesc, vin să fac pământul tău nou, vin să fac ceruri noi şi pământ nou. Vin la tine, România Mea, că Domnul întru tine binevoieşte şi Se măreşte. Iată, sun din trâmbiţă. Ridică-te, iubito, scutură ţărâna de pe tine! Spală-te, România Mea, că Domnul Se uneşte cu tine. Iată, vin să-ţi despecetluiesc izvoarele, vin să-ţi descopăr fântânile, vin să-ţi deschid porţile, căci cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubito.

O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele şi să adun rămăşiţa şi să-Mi pasc turma. Nu trebuia păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit şi s-a rătăcit şi nimeni nu o mai caută, căci păstorii Mei n-au purtat grijă de ea şi s-au păscut pe ei înşişi, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei, şi ei nu le vor mai sfâşia şi nu le vor mai înjunghia. Vin să le port de grijă şi să le cercetez, aşa cum cercetează păstorul turma când este în mijlocul ei; vin să le hrănesc şi să le adăp, vin să fac dreptate şi să judec între oaie şi oaie. Vin să limpezesc apele şi să-Mi scot turma la păşune bună, şi, nu te teme, turmă mică, un ceas mai este, şi te voi păstori după dreptate şi te voi înmulţi şi voi aşeza peste tine păstori care te vor păstori cu dreptate, şi tu vei prăsi şi te vei înmulţi, şi voi ridica un neam mare, un neam ales, o preoţie sfântă, şi voi revărsa duhul mângâierii şi al măririi peste fiii ascultării.

România Mea, Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, şi din tine va răsuna peste popoare cântare nouă, cântare de pace peste popoare, iubito, şi imn de slavă veşnică. Bucură-te, Ierusalime nou, bucură-te, România Mea! că iată, vine Domnul la tine. Lărgeşte-ţi cortul şi vezi, că vin la tine fiii tăi. Toţi cei ce te-au urât te vor numi cetatea Domnului, că din părăsită şi asuprită ce erai, voi face din tine mândria veacurilor. Eu, Domnul, am hotărât aceasta.

Hai, popor iubit, bucură-te şi te ridică, cetatea iubirii Mele! Cântă-ţi cântecul tău de iubire, să audă popoarele şi să se înveselească. Pune-ţi rochiţă de sărbătoare şi salbă de nuntă, că Domnul vine la tine.

Scoală-te, iubito, şi lasă-Mă să-ţi aud glasul. Aprinde candela şi ieşi în prag, iubita Mea, şi veghează, iubito, că vin curând. Amin, amin, amin.

25-10-1990

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu către patriarhul Teoctist

Dumnezeu grăieşte pe pământ. Să se audă cuvântul Domnului şi să se împlinească planurile Sale!

Cine este cel ce-Mi încurcă planurile? Să vină să judece între Mine şi via Mea.

Duhurile Domnului grăiesc bisericilor.

Ia aminte, cârmuitor al bisericii, ridică-te şi ia aminte! Iată, vin să fac un lucru nou, un popor nou, o biserică nouă şi veşnică. Vin să aşez Ierusalimul şi să netezesc cărările. Ia aminte, că te-am aşezat încă o dată să stai pe scaunul bisericii Mele, ca să vii să împlineşti planul Meu. Vin cu cele scrise în carte, vin să Mă desăvârşesc, vin să curăţ biserica, de idoli şi să scot urâciunea pustiirii din locul Meu cel preasfânt, căci planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, şi cine este cel ce se ridică împotrivă? Să vină să lupte cu Mine, căci vai celor ce încurcă planurile Domnului! Vai celor ce fac planuri fără Mine!

Ia aminte, că iată, îţi fac cunoscut planul Meu. Ridică-te şi grăieşte bisericii, grăieşte către învăţătorii legii şi către păstorii turmei Mele: Iată, oile Mele rătăcesc ca oile fără păstor, oile Mele stau risipite prin toţi munţii şi dealurile. Păstorii lor s-au păstorit pe ei înşişi şi nu mai umblă după legea Mea. Iată, vin să cer de la ei oile Mele ca să nu mai fie ele pradă de sfâşiat. Vin să păstoresc turma Mea, vin să-i fac dreptate şi s-o aşez în staul, vin să fac gard în jurul ei, ca să nu mai fie oile Mele sfâşiate de lupi şi de fiare sălbatice. Şi vin să împlinesc.

Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea, că vei sta în mijlocul învăţătorilor legii, în mijlocul păstorilor turmei Mele, şi Domnul va coborî sfaturile Sale pentru ca să se împlinească cele proorocite, că-l voi aşeza pe cel de al şaptelea uns, şi el va sta şi va împlini planul Meu ca să-Mi aşez la loc vremurile şi sărbătorile. Şi voi coborî prin robii Mei prooroci şi voi veni către el şi îi voi porunci să facă voia Mea. Acela este de la Mine, şi nimeni să nu umble să-Mi zădărnicească planul Meu, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om. Voi coborî Duhul Meu peste el şi îl voi îmbrăca cu putere de sus şi îl voi aşeza pe scaunul lui David şi vom face biserică vie şi nestricăcioasă. Vom adăpa pustiul cel însetat şi vom face cărări drepte şi cale curată şi sfântă, pe care vor merge cei mântuiţi. Chiar şi cei fără de pricepere vor merge pe dânsa. Atunci cei surzi vor auzi şi se vor deschide ochii orbilor, şi cei săraci se vor veseli de Domnul şi vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, iar cei rătăciţi cu duhul vor primi înţelepciune.

Iată, vin la păstori, să le cer socoteală, căci păstorii turmei Mele nu vor să asculte de legea Domnului, şi voi cere din mâinile lor sângele proorocilor şi al văzătorilor, căci ei au dispreţuit cuvântul lor şi le-au spus: „Nu proorociţi!“. Iată, voi veni şi le voi da să mănânce pâinea îngrijorării şi a strâmtorării, iar tu, popor al Sionului, nu mai plânge, căci cei ce te învaţă nu se vor mai ascunde, şi urechile tale vor auzi cuvintele: „Iată calea!“. Voi coborî ploaie bună şi va creşte iarbă nouă şi grasă pe pământ, şi pe toţi munţii vor fi râuri şi fântâni, iar turnurile vor cădea de groaza care vine, şi voi lega rana ta, Sioane, şi soarele va străluci atunci de şapte ori mai mult.

O, vai de cei ce încheie legăminte fără Duhul Meu ca să înmulţească fărădelegea! Vai de cei ce întinează locul slavei Mele! Iată, îi voi scoate de la Mine şi voi aşeza păstori după inima Mea şi vor păstori cu dreptate şi cu iubire, şi oile Mele vor paşte păşune bună şi vor trăi în siguranţă, iar preotul şi profetul vor sta alături la masa Mea, ca odinioară, şi voi ridica încă o dată biserica pe piatră, şi când biserica va cuvânta, se vor face ceruri noi şi pământ nou. Iată, vin să fac un popor nou, un neam ceresc şi nestricăcios, un popor sfânt, care va trăi întru legile Mele, că România este locul slavei Mele, ea este Ierusalimul gloriei Mele, şi vin să Mă desăvârşesc în mijlocul ei şi să aşez în ea cele scrise în carte.

Ia aminte cuvântul Domnului, cârmuitor al bisericii, căci un om din biserică se luptă şi voieşte să stea pe scaunul bisericii. Vai celor ce fac planuri care nu sunt din Duhul Meu! Vai celor ce zic proorocilor: „Nu proorociţi!“. Nu se cade ca biserica să întrebe pe Dumnezeul ei? O, altarele Mele sunt pângărite şi nu mai izvorăşte din ele putere de viaţă. Nu mai este pricepere, căci tot trupul este plin de răni; din creştet până în tălpi tot trupul este plin de bube şi nimeni nu se îngrijeşte de rana poporului Meu. Păstorii se păstoresc pe ei înşişi şi îşi fac câştig nedrept şi iubesc argintul şi fac desfrânare cu Trupul şi Sângele Meu. Iată că pe scaunul Meu voi face aşezare după voia Mea, căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre. Eu nu pot să fiu una cu Irod, nu pot cu Anna şi Caiafa, nu mai stau la masă cu Iuda şi vin să-Mi curăţ biserica de idoli şi de stricăciune, căci casa Tatălui Meu nu este peşteră de tâlhari. Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi vin să-l ridic pe cel de al şaptelea uns al Meu. Iar tu, cârmuitor al bisericii, vei veni şi vei aşeza sfat, şi te vei ridica apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfinţeniei pe unsul cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea, căci voi şterge de la faţa Mea neascultarea Sionului şi nu-Mi voi aduce aminte de calea cea greşită, că iată, aceasta este vremea să dau bisericii Mele înfăţişarea cea dintâi şi să aduc la loc vremurile şi sărbătorile Mele. Să se întoarcă la Domnul tot trupul lui Israel cel credincios şi să asculte glasul lui Dumnezeu, căci împăratul David a primit pe Natan, şi Rebeca L-a întrebat pe Domnul, dar Ierusalimul Meu Îmi ucide cu pietre proorocii şi pe trimişii Mei, ca să nu-Mi adun pe cei risipiţi ai Mei.

Iată, aşez un om să împlinească planul Meu. Cel ce se luptă să stea în capul mesei Mele nu va izbuti, că Eu voi aşeza pe scaunul Meu pe cel întru care binevoieşte inima Mea, pe cel cu duhul smerit, care umblă pe căile Mele şi care va îndrepta căile cele strâmbe, care va da la o parte pe cele şubrede şi le va ridica pe cele tari. Nimănui nu-i voi da voie să-l îndepărteze, iar ţie, cârmuitor al bisericii Mele, ţie îţi poruncesc să-l ţii alipit de tine până în ziua când va fi să-l aşezi. Acela este de la Mine, şi Eu ţi-am pus în gând să-l chemi şi să-l ridici, căci l-am dus la Ierusalimul patimilor Mele şi l-am purtat în cârca Mea ca să ştie şi să mărturisească despre Mine, şi tot Eu l-am chemat înapoi, ca să fie pentru Ierusalimul gloriei Mele şi să împlinească voia Mea. Voi sfărâma împietrirea inimilor şi voi lucra cu putere, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul Cel Care întreieşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi, şi toate vin întru odihnă şi întru serbare veşnică.

România este cetatea Mea cea iubită. Ea este ţara strălucirilor, şi Eu vin să aşez încă o dată Ierusalimul. Nimic nu fac fără să descopăr robilor Mei prooroci, şi nimeni să nu se încumete să iasă de sub puterea Mea.

Vine Domnul să aşeze putere peste fiii ascultători, cei care nu întinează zilele Mele de post şi zilele de odihnă. Vine Domnul să întărească pe cele slabe, ca să ruşineze pe cele tari.

Ia aminte, cârmuitor al bisericii, şi grăieşte în biserica Mea şi dă de veste cuvântul Meu, căci vin şi împlinesc. Întăreşte-te şi te ridică să faci voia Mea, şi vei fi de-a dreapta Mea, şi voi vindeca rana Sionului. Nimeni să nu se lupte cu Mine, căci ceea ce Eu voiesc, cine poate schimba?

Dumnezeu grăieşte bisericilor. Vin curând, şi plata Mea este cu Mine. Amin, amin, amin.

28-10-1990

Trâmbiţarea sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Gheboieni

Iată, pacea mea peste voi, şi mâna mea cerească peste capetele voastre! Pace vouă, iubiţilor! Am venit din nou la voi, să vă aduc bucuria mea vouă. Am venit să vă vestesc mulţumire de la cer în schimbul iubirii celei mari cu care v-aţi ridicat în sus.

O, cetate iubită, cetate iubitoare, eu ştiam că eşti iubitoare şi ştiam că ai putere, pentru că tu ai iubire, cetate tare, că te-ai făcut tare pentru Dumnezeu, şi Dumnezeu Se bizuie pe tine şi vine să-ţi ceară ajutorul.

Iubiţii mei, copii iubiţi, a venit mămica Gigi, a venit iar la voi să vă arate starea ei de fericire şi de nădejde şi de mulţumire. Vă mulţumeşte mămica la toţi cei de aici, din Gheboieni, că iată, inima cerului şi privirea Domnului se îndreaptă cu iubire multă înspre voi, iubiţii mei, şi mama Gigi e fericită. Trec mereu din cetate în cetate şi sun din trâmbiţă ca să se audă sunetul trâmbiţei şi să învieze poporul meu cel iubit.

Iată lucrul ce-l avem de lucrat. Ridicaţi-vă şi alăturaţi-vă şi lucraţi cu mine, mămică, pentru învierea poporului nostru. Să înviem bine tot ce poate fi înviat, şi să învăţăm cum să ne rugăm pentru vremea împlinirilor de azi, căci rugăciunile sfinţilor trebuie să se ridice ca o tămâie bineprimită la scaunul lui Dumnezeu, şi cântarea cea nouă trebuie să înceapă să răsune şi să se audă peste pământ. Iubiţii mei, cetate înviată, cetate credincioasă, ai grijă, mămică, să fii credincioasă. Ai grijă mare, copilul meu iubit, căci prin credinţa ta se va lucra de acum, şi se vor împlini toate cele scrise pentru vremea aceasta. Ai grijă, mămică, nu cumva să mai mori, nu cumva să te mai strici. Întăreşte-te cu tăria cea bună, că iată, în curând intrăm întru vremea cea de slăvire veşnică şi dulce când cerul şi pământul vor cânta împreună. Ai grijă, mămică, nu cumva să nu fii viu. Nu cumva să-ţi mai murdăreşti haina de creştin. Nu cumva să strălucească prea puţin pecetea pe care ţi-a pus-o Dumnezeu. Nu cumva să nu se vadă ea bine, că iată, de aceea trec şi sun şi îl trezesc pe cel ce vrea să se scoale şi să învieze întru Dumnezeu. De aceea am început culesul, că în urma mea vor veni îngerii lui Dumnezeu ca să cureţe aria şi să dea foc fărădelegii şi să facă pământul curat şi nou, pentru ca să primească pe el pe fiii lui Dumnezeu. Am început culesul, mămică, dar vreau să am ce culege. Eu n-aş vrea să rămână nimeni neînviat şi neridicat, dar dacă creştinul nu vrea să fie ceresc şi nestricăcios, eu nu pot să-l duc cu mine, nu pot să-l iau cu cei curaţi, că nu se poate intra la Dumnezeu decât curat şi viu şi nemuritor.

Am venit din nou în cetatea Gheboienilor, să le aduc din nou învăţătură copiilor mei de aici, să le aduc leacuri cereşti, ca să se vindece bine, să se vindece toată cetatea aceasta. Să se vindece părinţii, şi să se vindece copiii, ca să nu plângă nimeni în urma mea, căci în urma mea vin îngerii cu secerişul. Vorbesc cu tine iar, cetate iubită, ca să-ţi spun să te întorci către Dumnezeu. De la mic la mare, tot trupul acestei cetăţi să se întoarcă la Dumnezeu şi să trăiască aşa cum se cere în vremea aceasta. Hai, mămică, să creşti întru cele ce trebuie să se împlinească. Hai, că nu se mai poate să fii mic, căci cele ce se lucrează acum sunt lucruri măreţe, măi copii. Iată, se împreunează cerul cu pământul ca să lucreze împreună. Iată, se ridică pământul la cer, şi iată, se fac ceruri noi şi pământ nou, în care vor locui pacea şi adevărul cel din cer. Nu se poate să mai fii pământ, poporule al meu, nu se poate să mai fii trup stricăcios, că iată, am venit să te fac ceresc, că aşa a spus Dumnezeu, că vei fi un popor ceresc, cu trupuri cereşti, şi toată lumea va vedea această stare cerească şi se va pleca spre ea.

O, iată ce menire ai de la Dumnezeu, poporule al meu, că face Domnul cu tine începătură de stare cerească şi îngerească şi Îşi aşează la tine începutul împărăţiei Sale. Trebuie să creşti repede, mămică, şi să te sfinţeşti întru totul, că dacă ai fi vrut să te pregăteşti mai din vreme, ai fi avut acum viaţă multă şi vie şi ai fi putut da din ea la cei ce n-au viaţă. De aceea îţi spun că trebuie să te sârguieşti acum mai mult, şi să te pregăteşti repede şi bine, ca să poţi să te faci locaş al Duhului Sfânt şi să împarţi Duh Sfânt, că minunile care se vor lucra astăzi, vor fi mai mari ca la început. Ia cartea lui Dumnezeu şi mănânc-o, fiindcă va trebui să curgă din gura ta râuri de apă vie, iar cel ce va fi să bea, gata, să învieze, că trebuie să bea şi morţii din aceste izvoare şi să învieze.

Poporul meu, vreau să se scrie iubire între mine şi tine. Vreau să nu mai fie o iubire mai mare ca iubirea dintre mine şi poporul meu iubit. Şi zic aşa, şi aşa să fie, fiindcă iubirea de care te vei bucura tu, nu s-a mai auzit vreodată. Niciodată nu a avut Dumnezeu vreun popor mai iubit decât tine, poporule al meu. Tu eşti ca fiul cel mai mic, şi de aceea eşti iubit, căci Domnul aşa a spus: «Cel mai mic va fi cel mai mare întru împărăţia lui Dumnezeu». Caută, creştine, şi te învredniceşte de această iubire şi pregăteşte-te din zi în zi mai mult, că voi veni la tine în curând, şi am să-ţi vestesc lucruri noi, de care va trebui să te învredniceşti. Va trebui să faci lucruri mari şi minunate, dar va trebui să fii bine pregătit şi bine aşezat, şi va trebui să fii bun şi curat şi sfânt. Orânduieşte-ţi bine casa ta şi adu cerul lui Dumnezeu în ea şi veghează tot timpul, că tot timpul trebuie să lupţi şi să veghezi, şi peste tine, dar şi în jurul tău, până când vom birui.Vine biruinţa, mămică, şi vine pacea şi odihna peste poporul meu.

De aceea am venit iar la tine, cetate iubită, ca să te întăresc din zi în zi mai mult şi să-ţi spun să veghezi. Îndreaptă-ţi urechea numai către mine, mămică, şi fii înţelept, şi fii smerit şi credincios, ca să ştii să te fereşti de duhul rău, care plânge după tine acum, că el nu mai are decât un pic de putere, un pic de timp, dar trebuie să fim mari şi să-l biruim şi să-l scoatem afară din împărăţia poporului creştin; trebuie să ne ferim de supărare, că iată, acum el foloseşte peste tot această armă cu care încă mai poate ceva. Să nu ne mai lăsăm, mămică, ispitiţi şi biruiţi. Să nu mai primim şoaptele duhului rău, că aţi văzut cât rău poate aduce lucrarea lui cea rea. Eu sunt mereu cu voi ca să vă ocrotesc de lovituri şi de furtuni şi să vă dau puteri cereşti. Eu sunt din loc în loc cu voi, ca să vă întăresc paşii şi credinţa şi iubirea, numai să nu mai muriţi, mămică, fiindcă atunci n-ar mai avea ce să vă mai facă mămica. Dumnezeu m-a trimis la voi pentru înviere din moarte, şi fericiţi veţi fi cei ce vă ridicaţi acum ca să fiţi fiii învierii.

Copiii mei iubiţi, eu de aceea m-am ridicat acum, ca să vă fac vii, şi e greu, mămică, de poporul acesta, e greu, că nu are înţelepciune, şi nu ştie cum să se înţelepţească, nu ştie să se lase spre înviere, şi cine nu leapădă acum păcatul şi stricăciunea, pentru acela nu mai are cine veni, că dacă este la numărătoarea aceasta, acela trebuie să se ridice acum, fiindcă acum este ridicarea celor din această numărătoare, că ne vom întoarce apoi către cei fără de cunoştinţă, ca să lucrăm credinţă şi cunoştinţă de la Dumnezeu şi minuni de care să se minuneze cei fără pricepere şi să se umple de pricepere ca să prindă viaţă şi să intre la numărătoarea lui Dumnezeu. Aceia vor fi morţii cei care vor învia la glasul Duhului Sfânt cu Care vei fi tu îmbrăcat, poporul meu, şi se vor scula în picioare şi vor mărturisi pe Dumnezeu, şi iată câtă putere şi câtă viaţă se va vărsa peste trupurile amorţite de necunoştinţă.

Fiţi cu inimă mare şi nu lăsaţi moartea să vă fure copiii, căci păcatul morţii stă la pândă să-i atragă. Nu-i lăsaţi pe drumuri străine de Dumnezeu, nu-i lăsaţi spre lume, că lumea este stricată, şi în lume este moarte. Aveţi iubire şi aveţi milă de ei, dar aşa cum am eu, mămică. Învăţaţi-i să cunoască vremea aceasta şi să ştie că vor fi cei mai fericiţi copii, că sunt copiii Domnului, şi sunt copiii vieţii. Iar pe cei înghiţiţi de păcatul morţii, aveţi grijă asupra voastră şi staţi în picioare şi pentru ei, dar nu vă uniţi cu stricăciunea, ca să nu slăbească picioarele voastre. Dacă vreun mădular de al tău te sminteşte, scoate-l de la tine, ca să fii bun şi să-ţi ridici trupul seminţiei tale şi să nu piară neamul tău. Luaţi învăţătură de la Domnul Iisus Hristos, căci El a spus: cei ce fac voia lui Dumnezeu, aceia să fie ai tăi şi cu tine. Nu vă mai uniţi cu neascultarea, că acum sunt zilele cele din urmă când Domnul alege neghina din grâu. Nu vă mai uniţi cu lumea, şi chiar de este în casa ta lume, nu fi cu inima întru inima aceluia, că duhul lumii pândeşte paşii tăi să ţi-i facă părtaşi cu fărădelegea. Ai grijă să fii grâu curat, şi fii dârz, căci cel din casa ta care nu vrea cu Dumnezeu, te poate face părtaş cu el ca să-ţi omoare sfinţenia şi partea ta cu Dumnezeu. Învăţaţi-vă bine cum să vă feriţi de rău, căci aceasta este acum înţelepciunea care te va salva pe tine şi pe toată seminţia ta. Fii dârz, mămică! E vremea să fii dârz şi să te rogi cu credinţă şi să lupţi, creştine, că biruinţa este aproape, şi viaţa se arată.

Copilul meu, eu ştiu că tu te bucuri că am venit la tine, dar vreau şi eu să mă bucur, mămică. Vreau să mă uit la tine şi să văd că eşti viu şi că stai întru învăţătura mea. Vreau să-ţi văd copilaşii pe cale cu tine, să pot lua din copiii tăi şi să-i pun de mijlocire între tine şi Dumnezeu. De aceea vă rog, fiilor, să fiţi cereşti, căci poporul meu va cere, şi când va cere de la Dumnezeu, va primi, şi se vor împlini toate, prin credinţa ta, creştine. De aceea îţi spun să ieşi cu totul din ale lumii şi să nu-ţi pară rău. Leapădă cu dragoste duhul lumii, că femeia lui Lot n-a vrut să se lepede, şi s-a uitat înapoi şi a pierit, iar Lot şi cu fiicele lui au crezut pe Dumnezeu şi L-au urmat. Nu te uita cu durere înapoi, şi să nu-ţi pară rău după moarte. Lasă moartea în urma ta şi nu mai întoarce capul. Mergi spre înviere, că vreau să mă uit la tine şi să mă bucur, că niciodată nu mi-ai făcut atâta bucurie ca acum când te-am chemat să te ridici şi să vii cu mine, şi ai venit, mămică. Dar fii dârz cu mine, fii, cu toată casa ta, şi ajută-mă pe cât poţi, să vedem acest popor, înviat şi ridicat. Pune umărul cu mine, că trebuie cât mai curând să trezim poporul. Roagă-te cu mine şi lucrează tot ce poţi, că iată, toate împlinirile cele de acum vor fi lucrate cu grabă.

O, dacă aş găsi iubire şi primire în tot poporul meu cum am găsit aici la tine, cetate iubită, duhul meu ar fi cel mai fericit printre cei din cer, că toţi cei din cer se uită la mine şi aşteaptă să vin cu misiunea gata. Rugaţi-vă pentru tot poporul, rugaţi-vă cu mine, mămică, să vină duhul înţelepciunii peste poporul creştin şi să fie cu noi tot creştinul care este trecut la Dumnezeu, ca să nu fie nimeni scos, mămică, şi să nu fie pentru moarte nimeni din cei care au gustat din învăţătura acestei lucrări dumnezeieşti.

Hai, poporul meu, să ne bucurăm de zilele învierii, căci cei de la început au dorit să vadă una din aceste zile şi n-au văzut. Hai să fim numai pentru bucuria lui Dumnezeu, că nu s-au lucrat pe pământ niciodată lucruri mai măreţe. Mergem înainte, mergem, că iată, se zoreşte de ziuă, şi fericit va fi cel care va putea şi va ajunge până la gloria biruinţei. Amin.

Pace ţie, Israele! Amin, amin, amin.

07-11-1990

Trâmbiţarea sfintei Virginia peste monahiile poporului creştin, vieţuitoare în mănăstirea Nămăieşti

Am venit cu pacea. Pace ţie, cetate! Am venit să arunc un foc peste tine, o, şi cât aş vrea să se aprindă chiar acum!

Pace peste tine, cetate şi loc sfinţit! Pace de la Domnul, cetatea mea de la Nămăieşti! Duhul meu să se odihnească peste tine, focul dragostei dintâi să se aprindă peste tine, foc şi cântec de serbare, cântec de înviere, cetate a poporului meu. Să fie zi de praznic şi de serbare şi să se scrie această zi şi de tine şi de mine. Să fie ridicare şi trezire, şi să fie înviere.

Amin, amin zic vouă, cerul şi pământul vor trece, iar cele scrise în carte se vor împlini şi se vor desăvârşi.

Amin zic vouă, toate vor trece şi se vor sfârşi, dar Dumnezeu este în veşnicie.

Amin, amin zic vouă, cele dintâi vor trece în curând, şi toate se fac noi, şi Domnul Îşi va aşeza Împărăţia şi va împărăţi. Amin.

Pace şi bunăvoire pe pământul tău, cetatea mea de aici! Am zis, şi iată, am venit la tine. Am venit să suflu peste tine ca să te ridici şi să mergi cu mine, să plâng cu tine, şi tu să plângi cu mine, să plângem vremea despărţirii, şi să fie iubire între tine şi mine. Eu sunt duhul cel ceresc care te doresc. Eu sunt, mămică. M-am ridicat să suflu peste poporul meu ca să învieze acest popor şi să vină spre mărire. Trec din cetate în cetate şi sun cu putere şi strig să se audă şi să mi se deschidă. Fericit va fi acela care mă va primi cu iubire, că acela va învia şi se va scrie în cartea învierii.

Poporule al meu, îmbracă-te întru nestricăciune, că am venit la tine să te ajut să biruieşti, că moartea va fi înghiţită de biruinţă, şi moarte nu va mai fi.

Poporule al meu, nu-ţi împietri inima, mămică. Nu fi surd la glasul meu, nu te învârtoşa. Uită-te ce a păţit poporul lui Moise, ca să nu cazi şi tu în aceeaşi neascultare. Nu te lăsa să pieri pe cale, măi copilul meu, căci cei de pe vremea lui Moise care s-au răzvrătit, au pierit, şi n-au intrat în pământul făgăduinţei, că şi-a deschis pământul gura şi i-a înghiţit în pustie. Cârtea mereu poporul acela şi nu voia să creadă în Dumnezeu. Cârtea şi se răzvrătea şi nu se bucura că l-a scos Domnul din robia Egiptului. Nu-i plăcea mana cea cerească, mana care se cobora din cer ca să-i facă cereşti şi să intre apoi în pământul făgăduinţei, şi au supărat mereu duhul lui Moise, care-şi ridica mereu mâinile pentru ei, ca să oprească mânia Domnului şi să nu-i dea pieirii. Aşa am făcut eu cu tine, poporule al meu, şi nu-L lăsam pe Domnul să te lovească şi să cazi în pustiul lumii prin care rătăceai. Aşa ai făcut şi tu, mămică, de L-ai făcut pe Domnul să-ţi facă toate voile tale, cum a făcut cu poporul cel de atunci care n-a mai vrut mană, şi a vrut să mănânce bine, a vrut carne şi bucate bune. A vrut, şi Dumnezeu i-a dat din destul, şi când să se veselească şi să se bucure, au murit cu toţii, măi copilul meu, au murit cu mâncarea în dinţi. Şi dacă nu cârtea, nu murea poporul acela şi nu-şi lungeau zilele pribegiei dacă ar fi ascultat să se pregătească şi să mănânce mană cerească şi să se sfinţească şi să intre, apoi, în Edenul făgăduit lor de Dumnezeu. Aşa a fost atunci, ca să ştii şi tu ce a fost şi să nu faci şi tu tot aşa, ca să nu pieri şi tu la fel, poporule al meu, popor iubit de Dumnezeu. Şi cine a mai avut ce ai avut tu, măi creştine? Cine, mămică, cine? Cine a mai avut parte de ce ai avut tu? Nici poporul lui Moise nu a avut aşa ceva, copil nepriceput ce eşti, că Domnul vorbea cu Moise, iar Moise spunea poporului, dar cu tine n-a fost aşa. Cu tine a vorbit Dumnezeu gură către gură şi ţi-a descoperit toate tainele şi ţi-a spus despre vremea aceasta şi te-a învăţat s-o cunoşti şi s-o aştepţi, poporule al meu. Şi până să plece Moise la cer, a lăsat cuvânt că după el vine Unul Care este mai mare decât el, şi de Acela să asculte poporul.

O, copilul meu, unde îţi este înţelepciunea pe care trebuie s-o ai? Tu trebuia acum să înveţi pe alţii această înţelepciune, dar nu să o iau acum cu tine de la început, că după Moise a venit Domnul Iisus Hristos şi S-a îmbrăcat în trup, pentru ca să-ţi arate ţie cum să trăieşti cu trupul. A venit atunci o dată, şi când a plecat înapoi la Tatăl Său, aşa a spus Domnul Iisus Hristos: «Mă duc la Tatăl ca să pot veni înapoi la voi. Mă duc, şi vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care vă va vesti vouă toate, căci de la Mine va lua şi vă va vesti».

Iată, poporule al meu, Duhul Cel Sfânt de la Dumnezeu a venit pe pământ şi S-a sălăşluit întru mine ca să te înveţe pe tine, mămică, şi să-ţi descopere taine despre care nu s-a mai auzit vreodată în poporul lui Israel. Iată, poporule al meu, încă o dată a venit Domnul pe pământ, a venit şi a vorbit cu tine atâta vreme. Când a mâncat Domnul Paştele cu ucenicii Săi, aşa le-a spus: «Cu dor am dorit să mănânc Paştele cu voi. Luaţi şi mâncaţi din Trupul Meu, şi beţi cu toţii din Sângele Meu, că de acum încolo nu voi mai bea din rodul acesta până în ziua când îl voi bea cu voi nou în împărăţia Tatălui Meu». Poporule al meu, tu vei fi primul care vei mânca cu Domnul din Paştele cel nou. Mai e un salt, mămică, un pic de viaţă curată şi sfântă, un pic de curăţire, aşa cum se curăţa poporul lui Israel din vremea lui Moise atunci când Domnul îi vestea lui Moise că Se coboară în nor să vorbească. Un pic de curăţire, mămică, până la ziua mesei celei mari, până la sărbătoarea Paştelui cel nou. Un pic de iubire, dar picul acesta de iubire să fie iubire, mămică.

Iată, îţi spun ce fel de iubire ţi se cere acum. Ţi se cere iubire curată, iubire cerească, iubire întreagă. Să nu te iubeşti pe tine mai mult decât pe Dumnezeu şi mai mult decât pe fratele tău, şi numai apoi să te iubeşti şi pe tine. Şi îţi mai trebuie ceva de mare preţ, ceva fără de care nu poţi fi ceresc şi nu poţi intra cu cerul. Îţi mai trebuie, măi creştine, să te lepezi cu totul de a mai judeca. Nu e dreptul tău acesta, mămică. N-ai dreptul să-L judeci pe Dumnezeu, n-ai dreptul să-l judeci pe fratele tău. Nu se poate, copilul meu, să scapi de judecata lui Dumnezeu dacă faci aşa ceva. Nu se poate, măcar de acum, mămică, nu se mai poate să învinuieşti, nu se mai poate să asculţi cu urechea ta clevetire şi învinuire şi vorbire de rău, nu se poate să faci părtăşie cu aceste păcate, că dacă mai faci părtăşie cu acestea, să ştii, creştine, că şi pentru tine se scrie la fel ca şi pentru cel ce face aşa ceva în auzul urechii tale. Şi îţi mai trebuie, mămică, încă ceva. Îţi mai trebuie să nu urăşti pe nimeni, copilul meu. Să nu cumva să crezi că vei mai avea vreo trecere în cer sau pe pământ dacă te mai foloseşti de această armă ucigătoare de viaţă. Fii atent, creştine, că cine face aşa ceva, este mort de tot, şi este căzut în cea mai întunecoasă prăpastie, aşa cum este scris în cartea lui Dumnezeu că acela care urăşte pe fratele său este în întuneric.

Iată, mămică, unde m-am băgat eu după tine. M-am băgat în prăpăstii întunecate, m-am băgat în spini şi în ciulini după tine, m-am băgat în apă şi în foc după tine, m-am băgat în iad după tine, că în iad eşti, mămică, fiindcă ceea ce foloseşti te ţine în iad, că dacă ar fi în tine raiul lui Dumnezeu, n-ar fi mai frumos şi mai viu nimeni decât tine, n-ar fi o lumină şi o fericire mai mare decât aceea care ar fi în tine, şi totul din jurul tău s-ar hrăni din această bunătate, din acest rai de bunătăţi, şi ar putea fi altcineva mai fericit ca tine?

Creştinul meu iubit, unde-i raiul pe care trebuia acum să-l găsesc eu în tine? Unde-i locul cel ceresc în care trebuie să intre Domnul acum cu împărăţia Sa? Unde-i biserica cea sfântă în care trebuie să Se odihnească Domnul Iisus Hristos acum când Se va întoarce iar? Unde, că tu eşti biserica aceea. Domnul aşa ştie, la Domnul aşa eşti trecut, copilule al meu, poporule al meu. Unde, mămică, se vede în tine viaţa cea îngerească pe care trebuie s-o vadă tot trupul de pe pământ, ca să intre tot trupul întru această stare? Ce faci, mămică, ce faci? Iată, va trebui să dai acum răspunsul acesta. Cum te vei îmbrăca acum în haina cea albă şi curată pe care ţi-a pregătit-o ţie Dumnezeu? Cum îţi vei aşeza cununa cea de lauri pe care n-a primit-o nici o seminţie de până acum?

Iată, duhul meu sună din trâmbiţă, sună cu putere. Sculaţi-vă din somnul morţii, copiii mei! Ridicaţi-vă din amorţire! Treziţi-vă întru iubire şi sfinţiţi-vă, că iată, suflu peste voi acum, să prindeţi viaţă şi înviere, suflu ca să învieze poporul meu. Amin. Ferice ţie, popor al lui Israel care te ridici! Ridică-te şi fugi de robie! Nu mai fi rob păcatului, măi Israele, că tu eşti poporul cel ales din vremea aceasta. Nu te mai uni cu lumea, că lumea nu este cu Dumnezeu, iar tu eşti poporul Domnului, şi lumea e moarte pentru tine, mămică; e moarte şi pieire.

Iată că lipseşte de la numărătoarea de aici. Cine lipseşte de aici? O, iată de ce-ţi spun să nu te mai uneşti cu lumea, că în lume este moarte, şi moartea e flămândă după tine, e flămândă ca lupul nemâncat de un veac, şi te sfâşie de nu mai rămâne nimic din tine.

Iată lipsă la numărătoarea cea de aici. Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici. Mă duc, că iată, i-am găsit că sunt scrişi aici. Ce s-a întâmplat cu aceste oiţe, mămică? Ia să vedem acum ce s-a întâmplat?.... O, iată ce s-a întâmplat! Iată ce s-a întâmplat! Acestea au picat pradă necredinţei şi neascultării care s-a făcut aici. Aici s-a făcut neascultare, aici nu s-a ascultat. O, iată cuvintele de mărturie din cartea acestei lucrări dumnezeieşti. Să se scoată din cartea aceasta cuvintele de mărturie pentru aici. Domnul a strigat, şi s-a scris acest cuvânt. Iată ce s-a scris: s-a scris că dacă se va săvârşi neascultare aici, va ridica Domnul pacea din această mănăstire. S-a săvârşit neascultarea aceea, iar Domnul a luat pacea de aici, după cuvântul Său, căci cuvântul Său nu a fost crezut aici, şi s-a săvârşit neascultare aici, că dacă se credea aici în cuvântul Domnului, nu se săvârşea neascultare, şi dacă nu se săvârşea, nu se ridica pacea din mănăstirea Nămăieşti. Şi dacă Domnul a ridicat pacea Sa din acest loc, după cuvântul Său, s-a făcut spărtură în zidul de aici, şi prin spărtură a intrat duhul cel rău şi a jefuit puterea cea de aici şi a umplut cetatea de trupuri şi le-a aruncat la pământ, şi a biruit duhul cel rău, a biruit, şi au murit oile. Pe unele le-a tras afară, iar pe altele le-a lăsat jos, la pământ. Iată ce a făcut duhul rău aici! Iată că s-a împlinit cuvântul acela care a fost pentru oiţa care a ieşit de aici, despre care s-a scris că moartă va ieşi de aici şi nu vie, că dacă ar fi fost vie, n-ar fi ieşit afară de aici.

Iată şi alt cuvânt de mărturie care este scris pentru aici, că le spusese Domnul la aceste oiţe să nu iasă pe drum, că le fură lupul cel flămând. Iată neascultare, că n-au ascultat să nu iasă. Au ieşit afară, şi afară a fost lumea, şi lumea le-a înghiţit, şi iată, nu le-am găsit aici. O, dacă aici nu s-ar fi călcat peste cuvântul lui Dumnezeu, n-ar mai fi stat moartea la pândă ca să intre aici, nu s-ar mai fi ridicat pacea de aici.

Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici. Mă duc, că iată, i-am găsit scrişi aici. Aceasta este o durere fără de mângâiere, o durere fără de pace. Aceasta este lacrimă pe lumina ochiului ceresc. Mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici, dar nu mă duc după acestea până nu voi termina aici.

Vai vouă dacă veţi dispreţui încă o dată cuvintele cu care vine Domnul aici! Vai vouă dacă veţi huli pe urma trimişilor mei, căci cine îi primeşte pe ei, pe mine mă primeşte şi nu pe ei. Vai de cetatea aceea care cârteşte şi dispreţuieşte, care huleşte în urma trimişilor mei! Vai celui ce huleşte împotriva trimişilor mei, căci cine nu-i primeşte pe ei, şi cine îi huleşte pe ei, acela pe mine nu mă primeşte, acela pe mine mă huleşte. Vai celui ce va rămâne aşa cum l-am găsit, că iată, trec din cetate în cetate şi am în mână pecetea Dumnezeului Cel viu. Fericit va fi acela care primeşte şi crede trimişilor mei, că pe mine mă primeşte acela şi nu pe ei. Aceştia sunt trimişii mei. Eu sunt şi nu ei. Eu şi cuvintele mele.

Amin, amin, zic vouă, cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor mai trece. Trec cu cuvintele mele din cetate în cetate, şi aceste cuvinte sunt cuvintele de mărturie care vor mărturisi pentru tine, poporule al meu. Nu cumva să le calci în picioare încă o dată, că ai văzut ce s-a întâmplat cu poporul lui Israel, care l-a avut pe Moise. Ai văzut, mămică, ce s-a întâmplat şi cu tine dacă ai dispreţuit şi dacă n-ai crezut şi dacă ai călcat cu picioarele peste cuvintele care, iată, sunt cuvinte de mărturie, care mărturisesc astăzi împotriva ta, că se va deschide cartea acestei lucrări dumnezeieşti şi în ea se va găsi mărturie despre tine, şi să vedem atunci dacă vei avea unde să te bagi, că n-ai să ai cum să scapi de sub ochiul lui Dumnezeu.

Iată, nu mă duc pe urma celor ce lipsesc de aici până nu voi termina aici. Îmi întind duhul meu deasupra ta, aşa cum s-a aşezat duhul lui Moise peste căpeteniile lui Israel, peste bătrânii lui Israel. Îmi întind duhul peste tine ca să vorbesc cu tine, cetate sfântă şi loc sfânt. Adu-ţi aminte de cuvântul înţelepciunii care zice că omul sfinţeşte locul şi că nu este mai de preţ templul decât aurul din templu.

Este scris în cartea cerească, este scris că aici are Domnul o mână de fecioare înţelepte. O, ce fel de fecioare are Domnul aici? Şi dacă are fecioare aici, cum sunt aceste fecioare? Sunt ca fecioarele înţelepte, care stau cu lumina aprinsă şi cu veghe în aşteptarea Mirelui lor?

Stă de vorbă cu voi mama Gigi. Ia spuneţi-mi, mămică, puteţi merge cu mine ca să vă arate mămica la monahia cea lumească şi să spună că vegheaţi? Am venit la voi cu braţul plin de hăinuţe albe, că aşa a spus Dumnezeu, că vă va da hăinuţă albă şi strălucită în schimbul celei pe care o purtaţi acum, dar aceasta de acum este hăinuţa smereniei, mămică, pentru ca să câştigaţi cu ea hăinuţa cea albă a biruinţei. În curând soseşte ziua biruinţei, ziua de serbare a Paştelui cel mare. Am venit, mămică, să vă îmbrac în hăinuţă albă, în hăinuţa de mireasă, hăinuţa nevinovăţiei. Vine vremea să cântaţi laolaltă cu îngerii, măi iubitele mele, miresele mele, că ale mele sunteţi, mămică; eu vă îmbrac în haina de mireasă. Nu fiţi, iubitele mele, nu fiţi ca miresele lumeşti, şi fiţi ca miresele cereşti. Pregătiţi-vă şi primeniţi-vă bine. Fiţi cu inima plină de iubire, că această iubire este lumina cea din candela cu untdelemn, pe care se cere s-o aveţi când veţi ieşi în întâmpinarea zilei celei mari.

Iubitele mele, n-a minţit Domnul, măi mămică, şi iată, vine la voi, vine să vă gătească şi să Se arate peste tot cu voi. Fiţi cu inima plină de lăcomie după această slavă de care nu se va bucura oricine. Această lăcomie să fie a voastră, că nimeni nu va avea bogăţia şi slava care se va coborî peste voi. Ce vă mai trebuie, iubitele mele? Nu mai căutaţi după cele ce vor arde în curând. Feriţi-vă de lăcomia care vă aduce vouă osândă. Fugiţi din calea ei. Fugiţi de aurul şi argintul acestui veac, că vine în curând ziua aceea când vei voi să scapi de el ca să te scapi pe tine, şi atunci nu o să mai ai timp să faci aşa ceva, că va veni ca fulgerul această zi. Vai de tine, poporule al meu, dacă te va găsi această zi pe afară! Rugaţi-vă să nu fie fuga voastră chiar în ziua aceea. Fugiţi din timp, copiii mei, scăpaţi-vă viaţa! Scăpaţi-v-o şi pe aceasta, dar scăpaţi-v-o pe cea care nu se va mai sfârşi în veşnicie. Lăsaţi-vă înghiţiţi de viaţă, fugiţi din braţele morţii. O, nu mai ştiu cât de frumos să mă mai rog de voi. Fugi din lume, creştine, ca să nu se surpe lumea peste tine. Fugi şi scapă-ţi viaţa ta. Ajutaţi-vă unul pe altul şi ieşiţi din lume, că lumea va mugi ca marea cea înfuriată şi va da să se verse peste voi. Fugiţi la munţi şi nu vă mai coborâţi de acolo până nu se va linişti vuietul de pe pământ. Cine va putea opri mânia Domnului? că Dumnezeu, cu mânie Se va scula, şi cu grabă Se va scula, ca să cureţe toată fărădelegea de pe pământ, şi să fie apoi pământul nou şi curat. Şi va prinde în această cursă tot trupul care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi îl va acoperi aşa cum a acoperit pe cei care urmăreau pe poporul care a ieşit cu Moise din Egipt, şi tu vei fi atunci scăpat şi aşezat în locul cel ce ţi l-a pregătit Dumnezeu.

Acesta este pământul făgăduinţei, poporule al meu. România voastră este pământul făgăduinţei. Aici a venit Dumnezeu cu această lucrare. Aici S-a întors Dumnezeu, şi iată, încă o dată a venit Domnul pe pământ, a venit să pregătească acest pământ, a venit să lase pe el această învăţătură care va fi scoasă de la adăpost şi se va aşeza pe masă ca să fie cunoscută de toată făptura de sub cer.

A venit Domnul la tine, poporule al meu, popor al lui Israel, popor de la sfârşit. A venit să facă din tine cer nou şi pământ nou, dar tu, mămică, nu te-ai lăsat lucrat. Lasă-te lucrat, Israele. Lasă-te într-o clipă lucrat, că a venit Domnul pe pământul acesta pe care stai tu, ca să pregătească acest pământ, ca să pregătească acest popor, ca să pregătească locul acesta, ca acolo unde veţi fi voi, să fie şi El. Iată taină pecetluită şi despecetluită. Iată locul pe care l-a pregătit Dumnezeu, ca acolo unde va fi El, să fiţi şi voi. Iată Ierusalimul care s-a coborât din cer. S-a coborât cerul pe pământ, poporule al meu, s-a coborât să pregătească acest pământ, şi tu n-ai vrut să înţelegi, şi tu n-ai vrut să crezi, o, neam necredincios ce eşti, o, popor fără pricepere, poporule al meu! Al meu eşti, mămică, eu te dau în primire, eu te voi aşeza pe pământul acesta nou, că va fi nou, va fi de două ori nou, căci Domnul este peste acest pământ şi lucrează ca să-Şi anunţe împărăţia.

Poporule al meu, mă doare de tine, mă doare, că eşti atât de lipsit de cunoştinţă, atât de necredincios, mămică. Am venit să-ţi spun acum: ridică-te ca să înţelegi ce este cu tine, poporule al meu, căci în curând tu vei fi o minune nouă şi vei intra în starea cea de fericire şi nu vei mai muri niciodată. O, de ce ţi-a fost aşa de greu să pricepi tainele lui Dumnezeu? Nimic n-a rămas ca să nu-ţi spună ţie Domnul. Iată, acum va trebui să înviezi numaidecât şi să intri întru înţelepciune, că Se va îndrepta Dumnezeu apoi cu tine către neamuri, ca să sufle peste această lume şi să învieze. Iată zilele învierii despre care s-a scris că vor veni, căci morţii aceştia vor auzi în curând glasul acestor cuvinte, şi vor învia aceşti morţi şi vor serba zilele de înviere ale acestui veac. Vai ţie, mămică, vai dacă nu vei învia acum! Mâine este târziu. Iată, suflu peste tine, suflu duh de înviere peste tine. Aceasta este ziua ta, cetatea mea de aici. E zi de înviere, poporule al meu. Să se scrie această zi şi de tine şi de mine. Amin.

Iată, acum trec mai departe pentru a-mi sfârşi misiunea peste tot poporul meu. Trec să duc vestea cea bună, trec să aşez înviere peste tot. Ferice ţie, cetate sfântă, dacă vei fi sfântă. Fericiţi veţi fi voi, fii şi fiice ale acestei cetăţi, dacă îngerii care vor trece peste pământ nu vă vor atinge pe voi. Iată, stau cu pecetea Dumnezeului Cel viu, şi fericit este acela care primeşte semnul acesta ca să fie fiu al învierii. Amin.

Acum, trec mai departe. Trezeşte-te, poporule al meu, şi ia aminte aceste proorocii din care te-a hrănit cerul pe tine. Nu mai zăbovi, nu mai amâna, că ziua ta e astăzi, cetatea mea de aici. E ziua ta de sărbătoare, e cea mai mare zi din viaţa ta, dar să crezi cuvântul acesta, ca să nu iei parte cu partea celor necredincioşi.

Şi acum, pace peste tine! Pacea mea, mămică! Duhul păcii mele să vă umple de pace. Duhul Sfânt să Se odihnească peste voi. Amin.

Pace vouă de la Dumnezeu! Pace şi credinţă şi înţelepciune! Pace şi umilinţă şi ridicare! Pace şi înviere! Pace ţie, Israele! Amin, amin, amin.

15-11-1990

[Duhul]

Trâmbiţarea sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Ungureni

Pace vouă, iubiţii mei! Câtă vreme a trebuit să aştept eu această zi! O, câtă vreme! Dar cât a aşteptat Domnul această zi! Cine a mai aşteptat această zi, măi iubiţii mei? Cine, mămică? Cine a mai dus greutatea acestei aşteptări? O, grea a mai fost aşteptarea, scumpii mei, iubiţii mei, că voi, mămică, aţi rămas iubiţii mei.

Eu sunt duhul cel ceresc, un duh pribeag care suspină, iubiţii mei. Pribegesc din loc în loc şi caut şi strig şi aştept să mi se răspundă, să mi se deschidă. M-a trimis Domnul la cei pe care i-am lăsat, căci plângând am plecat când i-am lăsat, şi parcă a fost o veşnicie de atunci şi până acum.

O, iubiţii mei, vreau să vorbesc mai întâi cu cei mai mici, cu cei care nu ştiu nimic despre mine, că vreau să-i fac să înţeleagă şi să mă cunoască şi să ştie de unde vin şi pentru ce vin acum. Ei sunt mici de tot, pentru că cel care nu ştie cine este Dumnezeu, acela încă nu s-a născut, dar ei au auzit de acest nume şi ar putea spune că-L cunosc pe Dumnezeu. Aşa este, pot să spună că-L cunosc, pentru că ei nu înţeleg cum poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu şi cum se poate spune că-L cunoşti pe Dumnezeu. Nimeni nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu decât acela căruia Domnul i Se lasă cunoscut, dar şi această clipă îşi are vremea ei pentru fiecare făptură creată de Dumnezeu, căci pământul şi tot ce este pe el este creaţia lui Dumnezeu.

Copiii mei, Dumnezeu este fără de început, şi iubirea Lui este fără de început şi fără de sfârşit, precum Dumnezeu este fără de sfârşit, şi dacă este fără de sfârşit, şi tu care eşti o părticică din creaţia Sa, eşti fără de sfârşit. Dacă Dumnezeu este fără de sfârşit, nici o părticică din dumnezeirea Sa nu se sfârşeşte vreodată, şi de aceea este scris în Cartea Adevărului despre cel care este cu Dumnezeu şi care chiar de va muri viu va fi. Chiar şi cel care nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu şi pleacă de pe pământ fără să-L cunoască, acela nu poate pieri nici el, şi când pleacă de aici, acolo dă de Dumnezeu ca să ştie că este Dumnezeu, şi apoi trece cu cei ce nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, trece şi nu piere nici acela, dar nesfârşirea aceluia este durere fără mângâiere, fără de sfârşit.

Copilul meu, Dumnezeu este Acela Care a fost şi este şi Care vine curând. Cine nu are credinţă şi cunoştinţă despre Dumnezeu, acela este o stârpitură faţă de creatura care-L recunoaşte pe Creatorul său. Dar tot stârpitură este şi acea creatură care a auzit de viaţa lui Dumnezeu şi nu face parte din acea viaţă întru Dumnezeu. Şi, în sfârşit, cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, acela va fi fără de sfârşit cu Dumnezeu, şi acela ca şi Dumnezeu intră întru biruinţa cea care se luptă să vegheze şi să-i ajute neîncetat pe cei care cred lui Dumnezeu şi Îl cheamă ca pe Unul Care poate să ajute.

Aşa am fost şi eu. Am crezut în fiinţa lui Dumnezeu, şi când a venit să mă ia şi să mă treacă acolo unde toţi Îl văd pe Domnul m-a luat şi m-a aşezat în ceata sfinţilor, în ceata celor ce au biruit şi au lucrat minuni în numele Celui Care a lucrat minuni pe pământ, căci Acela a venit pe pământ, şi prin puterea Sa a luat trup din pântecele unei Fecioare şi S-a făcut Om ca să fie văzut pe pământ şi să Se facă cunoscut celor ce aveau să creadă în El, şi prin aceia să creadă în El până în ziua de acum toţi cei cărora a voit Dumnezeu să li Se descopere.

Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine şi Şi-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulţi ani prin gura mea, multă vreme, şi am suferit chin şi prigoane de la cei necredincioşi care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu şi nu credeau în El. Şi când mi-am sfârşit drumul pe pământ, m-a luat Dumnezeu în ceata sfinţilor şi m-am făcut rugătoare pentru poporul creştin care a crezut prin mine în Dumnezeu, şi poporul acesta s-a rugat la mine ca să mijlocesc pentru el la Dumnezeu, s-a rugat mie aşa cum se roagă creştinii la Maica Domnului, la sfântul Nicolae, la sfântul Ioan şi la toţi sfinţii care au fost pe pământ şi s-au sfinţit şi s-au dus apoi în ceata sfinţilor. Sfinţii îi ajută pe cei credincioşi şi le dau ocrotire şi binecuvântare. Aşa fac şi eu pentru toţi creştinii care L-au crezut pe Dumnezeu prin mine. Aşa a făcut Dumnezeu un popor prin această lucrare care a fost prin mine, şi din acest popor creştin face parte această familie cu care voi v-aţi înrudit, măi copii.

Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. Am fost cu milă şi cu iubire şi sunt şi azi în ajutorul lor, căci mamă mi-au zis toţi creştinii mei, toţi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu să-i conduc spre El. A vorbit Domnul cu acest popor prin gura mea şi a spus că în vremea aceasta va trebui să mă ridic să-mi strâng poporul, să-l strig, să-l deştept ca să lucreze cu el minune pe pământ şi să vadă toate popoarele lumii ce a lucrat Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat, şi să creadă lumea şi să se adauge la această slavă, căci poporul acesta va fi în curând cunoscut de toată suflarea, că Domnul îl va străluci şi va lucra cu el minuni despre care nu s-a mai auzit vreodată.

Iată, duhul meu a fost trimis din nou pe pământ, ca să strige la popor să se adune, să se gătească frumos, că vin zile măreţe şi vin zilele gloriei lui Dumnezeu, aşa cum este scris. Alăturaţi-vă şi voi, măi copii. Apropiaţi-vă să ascultaţi şi fiţi cu frică şi cu cutremur spre această bucurie care se va arăta în curând peste acest pământ ales care se va numi Noul Ierusalim, că se va coborî din cer Ierusalimul gloriei lui Dumnezeu. Acela care este acum, este Ierusalimul patimilor Domnului, dar acesta care se va arăta, este Ierusalimul gloriei lui Dumnezeu, căci aşa stă scris în Cartea Adevărului. Ridicaţi-vă şi voi înspre credinţă şi înspre slava care se apropie, ca să fiţi ocrotiţi cu toţi cei care vor fi găsiţi scrişi cu Dumnezeu, iar dacă veţi întoarce spatele la această strigare, Dumnezeu vă va adăuga atunci cu cei necredincioşi, şi cu plata acelora. Amin.

Îmi îndrept acum iubirea spre cei mai mari, mai mari la cunoştinţă, care m-au cunoscut de mititei şi care sunt înscrişi la numărătoarea poporului meu, căci pe cine-i găsesc scrişi la această numărătoare, pe aceia trebuie să-i strâng numaidecât. Şi iată, cercetez cartea acestei lucrăriîn care s-a scris atâta vreme şi scot din ea mărturiile toate pentru fiecare creştin care a mâncat la această masă, că dacă sunt găsiţi în acea carte, pe aceştia mă duc să-i caut şi să-i strig, mă duc după ei pe unde or fi şi oricum i-aş găsi, că-mi cere Domnul socoteală de ei, îmi cere numărul întreg, măi copii. Nu mai am odihnă, nu-mi trebuie slavă cerească, nu pot să am pace. Pribegesc din loc în loc, mă bag prin foc, mă bag prin spini, mă bag prin prăpăstii întunecate, mă bag prin toate ungherele iadului de pe pământ, mă zbat fără de mângâiere, strig ca o disperată, bat la porţi şi sunt cu mila în braţe şi strig şi suspin, copiii mei. Plânge cerul de mila mea şi se scoală sfinţii din odihna lor să-mi mângâie suspinul şi să mă ajute. E groasă ceaţa, copiii mei, e gros întunericul de acum. Iată misiunea mea. M-am ridicat să sparg crusta cea groasă şi să pătrund peste tot. M-am sculat să dărâm ziduri şi să sfărâm încuietorile şi închisorile şi să dau drumul copiilor mei, să-i scot şi să vadă lumina.

Am crescut o mulţime de copii şi i-am alăptat cu laptele cel ceresc ca să-i fac în stare să se ridice şi să mănânce hrană tare. Am strâns un popor mare, pe care l-am pus la picioarele Domnului ca să iau plată pentru rodul ce I l-am adus, şi am plecat apoi să-i pregătesc loc, ca acolo unde vor fi ei, să fiu şi eu; ca acolo unde voi fi eu, să fie şi ei. M-am sculat cu biruinţă şi m-am înarmat cu toată puterea cerului ca să scot afară pe demoni şi să vindec bolile şi să-mi ridic poporul în picioare, că toate popoarele vor rămâne înmărmurite şi se vor pleca să asculte şi se vor lăsa spre înviere. În cartea acestei lucrări scrie că va veni această vreme. Iată vremea, copiii mei. Iată pământul făgăduinţei din vremea aceasta. Voi termina de strigat şi de strâns, voi trece pe de-a rândul peste tot pe unde am copii risipiţi, voi trâmbiţa peste tot ca să-mi ridic poporul, voi învia pe tot creştinul care se lasă spre înviere, voi pecetlui cu pecetea Dumnezeului Cel viu creştetul celor ce vor crede şi se vor scula pe picioare, voi termina de pus sigiliul acestei vremi, şi apoi Domnul Savaot va slobozi pe îngerii cei care vor curăţi fărădelegea de pe pământ, şi aceştia vor începe cu acest pământ al făgăduinţei, căci acest pământ va fi în curând începătură de cer nou şi de pământ nou şi nestricăcios, căci cerul şi sculele sale se vor coborî apoi ca să desăvârşească cele scrise în carte. Amin, amin zic vouă, cele de până acum vor trece, şi totul va fi nou şi ceresc. Amin.

Doamne Savaot, începe Tu strigarea. Fii Tu Cel dintâi întru toate, că şi eu, şi aceştia suntem copiii Tăi. Fără Tine nu pot, Doamne Savaot, cu aceste lanţuri. Fără Tine nu vreau prin acest întuneric, căci aceşti copii ai noştri nici nu se zăresc bine din fundul prăpastiei în care au căzut şi nici nu ne strigă ca să-i auzim sau să ne dea mâna. Hai cu mine, coboară cu mine după ei, că sunt aproape morţi, Doamne Savaot. O, sunt chiar morţi de tot. Suflă cu mine peste ei şi hai să-i scoatem şi să-i înviem şi să-i însănătoşim, că iată, se stinge în ei ultima picătură de viaţă, iar bătaia inimii lor nu se mai simte.

– O, iată-Mă! Sunt aici, tată. Sunt aici, Verginico. Suntem toţi cu tine, scumpa Noastră. Astăzi este sărbătoare mare în tot cerul, Verginico. Astăzi toată puterea cerului este în picioare şi biruinţa de azi va fi mare şi se va scrie şi se va vesti în vecii vecilor, şi se va binecuvânta această zi şi se va adăuga zilelor de înviere. Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Şi Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viaţă vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început şi până la aceste zile.

Nu mai plânge, Verginico, nu mai suspina, tată! Vino să te strâng la piept şi să-ţi dau mângâiere, căci iubirea ta pentru acest popor a covârşit toate iubirile de până acum. Nu mai plânge, Verginico! Ajunge, tată! Un pas mai este şi intrăm în vremea cea fără de durere, fără de întristare şi fără de suspin. Iată, toţi îţi împărţim mângâiere. Şi Eu, şi Fiul Meu, şi Măicuţa Sa, şi tot cerul, tată. Când S-a ridicat Fiul Meu din mormânt a mai stat patruzeci de zile cu poporul Său ca să rămână cartea acelor zile şi să se mărturisească, şi apoi Eu L-am luat şi L-am pus la loc de-a dreapta Mea. Dar tu ce ai făcut? Îţi spun Eu, tată, ce ai făcut ca să se ştie şi să se scrie pentru toţi cei care vor crede ce ai făcut tu. Tu ai fost aceea care ai avut iubire fără de margini. Tu L-ai coborât încă o dată pe pământ pe Fiul Meu şi te-ai făcut Lui casă şi templu, şi S-a sălăşluit El întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii, şi a adunat de pe la răspântii pe orbi şi pe ologi şi pe surzi şi pe leproşi şi pe toţi sărmanii ca să-i aşeze la această masă. Dar celui chemat aşa i-a spus: «Mergi, şi să nu spui nimănui». Tu ai fost aceea care L-ai ţinut ascuns de ochii lumii ca să-Şi poată hrăni un popor şi să descopere toată taina planului Său pentru vremea aceasta. Şi când ai venit şi tu la Mine, tată, ai venit şi M-ai rugat plângând: „Doamne Savaot, eu cât am fost cu ei, i-am păzit în numele Tău. Păzeşte-i Tu de-acum, ca nici unul să nu piară“. Aşa M-ai rugat, Verginico, şi Eu ţi-am ascultat rugămintea şi i-am păzit, dar ei nu M-au păzit pe Mine, n-au păzit urma Mea şi n-au vrut să Mă mai urmeze şi s-au dus şi şi-au cheltuit înţelepciunea şi au ajuns robi celor străini de Mine şi de tine, şi iată-i, scumpa Mea, iată-i risipiţi şi iată-i săraci şi goi acum; iată-i căzuţi între tâlhari, iată-i aproape morţi.

Tu, Verginico, fiica Mea, fiică de Samarinean, i-ai covârşit pe toţi cei de până acum cu iubirea. Eu văd că nimic nu vrei să-ţi dau, văd că ai dat deoparte slava cerească pe care o meriţi, şi de aceea am făcut minune despre care nu s-a mai auzit până acum. Te-am trimis înapoi, Verginico, şi ţi-am dat în ajutor toată oastea cerească să-ţi faci misiunea despre care am vorbit Eu că vei avea-o în aceste zile, şi ţi-am spus să iei trâmbiţa în mână şi să suni cu putere şi cu duh de trezire aşa cum stă scris în carte, să prooroceşti şi să porunceşti acestor oase uscate să prindă viaţă şi duh de viaţă ca să învieze şi să se întregească trupul lui Israel, şi apoi să vii şi să-Mi spui: „Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit“.

Binecuvântată să fie această zi! Fii binecuvântată, Verginico, şi tu, şi lucrarea ta, şi servii tăi, şi casa aceasta în care eşti acum coborâtă cu lucrul tău. Binecuvântată să fie această sămânţă care se seamănă acum! Amin.

Amin, amin, zic vouă, Eu sunt Dumnezeu Savaot, Cel Care sunt din veşnicie şi voi fi în veşnicie. Cerul şi pământul de până acum vor trece cu trosnet, dar cuvintele acestui duh pe care l-am întors înapoi pe pământ, se vor scrie şi vor mărturisi pentru voi sau împotriva voastră. Amin.

Această carte va sta pe masă şi va vorbi pentru voi sau împotriva voastră. Această carte va vorbi în curând.

Hai, Verginico, ia locul, tată, şi lucrează! Începe-ţi lucrul aici şi fii biruitoare, că ţi-am dat toată puterea. Ridică-te şi grăieşte, tată!

– Grăiesc către Tine, Doamne Savaot. Slavă Ţie şi mulţumire Ţie! Iată, îmi încep lucrul aici. Amin.

Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Slavă întru cei de sus, iar peste voi pace şi înviere! Amin.

Iubiţii mei, sunt deasupra, sunt aici, sunt venită cu putere. Am în mână sfânta cruce şi am pecetea Dumnezeului Cel viu. Am în mână trâmbiţa cea de apoi ca să trâmbiţez şi în această casă, căci astăzi m-am coborât aici, iar mâine voi merge mai departe însoţită de servii mei, de trimişii mei, căci i-am tocmit pentru culesul viei mele şi pentru ca să meargă cu mine pe de-a rândul să-mi ducă solia, şi ei n-au pregetat, n-au zis că nu merg, pentru că şi ei te iubesc pe tine, poporule al meu, chiar dacă apostolii minciunii din poporul meu hulesc în urma lor, chiar dacă aruncă cu pietre în ei, dar ei nu dau înapoi, şi vor merge cu mine până la capăt, că le voi da putere să poată cu mine.

Iubiţii mei copii, am venit să sar în foc pentru voi, să sar în apă pentru voi. Am venit să mă bag în adânc după voi ca să vă scot pe mal şi să vă aşez pe cale. De ce, mămică, m-aţi părăsit? De ce aţi crezut voi că vă puteţi furişa de mine? Cum aţi putut voi să vă faceţi atât de mult prieteni cu moartea şi cu păcatul? Voi aţi avut pe voi pecete de sfinţenie. Voi aţi fost unşii lui Dumnezeu şi aţi fost bogaţi în daruri dumnezeieşti. Aţi fost îmbrăcaţi mai frumos decât îngerii, căci voi aţi avut mai multă cunoştinţă decât cei din cer, căci cei din cer stau cu frică şi ascultă pe Domnul când vine la voi să vă descopere ceea ce n-a descoperit nimănui în vremile trecute. Când vorbea Dumnezeu cu voi, stăteau îngerii să audă şi să afle taina acestor vremuri şi să se bucure de voi. Aţi fost îmbrăcaţi cu podoabe de neînchipuit, iubiţii mei. Cum de v-aţi îndurat să vă dezbrăcaţi de ele? Ce va face lumea cu voi în ziua când se vor arăta podoabele pe care le-aţi dat de pe voi în schimbul unui veşmânt stricăcios? Voi n-aţi fost născuţi pentru slava asta trecătoare. Voi aţi avut soartă cerească şi nu v-aţi născut ca să fiţi ca şi cei de pe pământ, şi trebuia să fiţi şi să vă îmbrăcaţi apoi ca îngerii din cer. De ce, mămică, n-aţi fost voi cuminţi ca să fi ascultat pe Dumnezeu aşa cum au ascultat fiii lui Noe când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curaţi ca să rămână vii? Fiii lui Noe nu numai că au stat curaţi, dar au şi avut soţii aceştia, şi erau ca fraţii şi erau ca îngerii şi de aceea au rămas vii şi au intrat în barca salvării. Cum de n-aţi avut voi putere să biruiţi voi răul şi păcatul care s-a sculat să se lupte cu voi şi să vă înghită? Cum de n-aţi putut? Cum, că atâta putere a stat deasupra voastră gata să se aşeze peste voi şi să vă îmbrace ca să fiţi puternici în luptă şi să fiţi sfinţi ai lui Dumnezeu? Cum, mămică, cum? Mă frâng şi mă sfărâm cu duhul. Cum, mămică, cum? De ce aţi uitat de Dumnezeu? De ce aţi uitat de mine? De ce n-aţi mai vrut să credeţi că eu va trebui să vin înapoi şi să vă cer socoteală? Nu puteţi nici unul din voi să spuneţi că n-aţi uitat. Aţi uitat, fiindcă iată cum vă găsesc.

Am venit să mă sfătuiesc cu voi ce avem de făcut, ce putem face. Fără voi nu pot lua decât o hotărâre. Dacă voi rămâne să hotărăsc singură, numai o singură cale va fi. Eu trebuie să mă înfăţişez acum cu poporul meu la Dumnezeu ca să facă din el izvor de lumină şi de viaţă şi de slavă pe pământ. Numai o singură slavă va mai fi pe pământ, şi aceea va fi slava cea de la Dumnezeu. Şi dacă va trebui să hotărăsc eu pentru voi, nu pot face pentru voi ceea ce credeţi voi, că la Domnul nu se intră după nume sau după neam, ci după adevăr şi după legea cea dreaptă. N-am să pot face decât un singur lucru. Voi ridica sabia, iubiţii mei. Aceasta voi face, pentru că eu vă iubesc mult de tot şi nu pot fără voi la Dumnezeu. Voi da în voi ca să vă trezesc şi să vă înfricoşez, şi apoi voi sufla peste voi şi vă voi ridica pe picioare, pentru că este scris în cartea acestei lucrări: «Daniele, învaţă pe copiii tăi zidăria».

Măi iubiţii mei, măi finişorii mei, măi puişorii mei! Ajunge cu nepăsarea, măi mămică! Nu e de joacă ceea ce se petrece în zilele acestea. Dumnezeu începe să iasă şi să Se vadă. Unde ar fi să vă ascundeţi de sub ochii Săi care vădesc orice ungher? Lăsaţi moartea în urma voastră şi faceţi ce a făcut Lot şi ieşiţi din Sodoma, copiii mei, ieşiţi din Gomora, ieşiţi din lume, că lumea a ajuns la sfârşit de acum. Vai de tine, mămică, dacă vei mai fi lume, că lumea a ajuns la sfârşit, şi te-ai sfârşi şi tu cu tot cu lumea din tine dacă te va ţine nepăsarea în închisoarea ei. Schimbaţi-vă haina vieţii, că veţi sta la masa Paştelui cel mare, şi acolo nu trebuie să vă spun eu vouă cum trebuie să vă fie haina, că voi ştiţi de la Dumnezeu cum va fi atunci. Şi dacă astăzi nu veţi auzi glasul meu, şi dacă vă veţi împietri ca să nu vă ridicaţi, să ştiţi că mâine nu va mai fi tot ca astăzi. Vouă vă trebuie o înviere bună, de două ori mai bună, fiindcă aveţi legământ care stă pe masa Sfintei Treimi şi mărturiseşte şi vorbeşte acel legământ.

Întoarceţi-vă, copiii mei iubiţi, întoarceţi-vă la iubirea cea dintâi şi la iubirea cea de azi, că azi vi se şterge totul cu buretele milei de azi. Mâine nu mai este acest burete, că eu îl voi lua şi îl voi arunca în foc, să ardă cu el păcatele voastre, dar ca să mai muriţi apoi, o, nu se mai poate, iubiţii mei, căci picul care mai rămâne, e mic pasul acestui pic şi scăpăm înspre biruinţă.

Îmbrăţişaţi-vă tovarăşii de viaţă şi fiţi de-acum fraţi ai lui Iisus Hristos, căci ai Lui sunteţi de acum, dar nu uitaţi nici o clipă că Iisus Hristos este fără de păcat. Eu m-am ridicat ca să vă vindec rana neascultării de la faţa Domnului, dar fiţi dârji şi puternici ca să pot sta cu sabia în teacă, măi copii, că dacă mâine veţi căuta să mai muriţi, sabia nu va mai sta la locul ei şi va lucra această unealtă. Nu vă temeţi că nu veţi putea cu cerul, căci puterea voastră va fi Domnul. Iar cine dintre voi va rămâne surd la glasul sunetului de trâmbiţă, acela va fi dat deoparte, şi soarta aceluia va fi cu cei necredincioşi unde este plâns şi strepezire de dinţi. Nu, mămică, să nu rămân fără voi, că fiţi atenţi, nu veţi pieri nici unul şi toţi veţi fi, dar dacă nu veţi fi ai mei veţi fi ai osândei care vine în urma mea.

M-am ridicat cu putere mare şi nu se poate să nu am eu putere să vă fac cereşti, să fac din voi cer nou şi pământ nou şi să vă arate Domnul la toată făptura de sub cer. Aceasta este soarta acestui popor. Hai, mămică, şi nici un fir de păr nu va pieri de pe creştetul vostru. Nu mai pângăriţi biserica mea, că voi sunteţi biserica cea care-L va primi pe Domnul acum când vine să Se arate iar. Scoateţi urâciunea pustiirii din biserica mea, că voi aşa sunteţi trecuţi la Domnul: biserica Dumnezeului Cel viu, şi în această biserică Se va slăvi iarăşi Dumnezeu şi va vorbi încă o dată mulţimilor.

Nu căutaţi să-L încercaţi pe Dumnezeu, că Domnul nu Se lasă ispitit de nimeni, iubiţii mei. Ridicaţi-vă acum! Daţi-i mâna lui mămica! Dumnezeu de la mine vă cere, căci fiecare va sta la rândul cetei sale. Fiţi sfinţi, precum Domnul este sfânt. Fiţi vii, precum Domnul este viu, şi fiţi ca îngerii, precum în cer aşa şi pe pământ, copiii mei. Bucuraţi-vă că faceţi parte din fiii acestei lucrări, căci cu această lucrare Se va înălţa Dumnezeu deasupra tuturor înălţimilor de pe pământ, ca să vadă înţelepţii pământului şi să se plece şi să se umilească.

O, ce fericire poate covârşi acum fericirea mea? Cine nu se bucură şi cine nu plânge azi cu mine în cer şi aici unde sunt acum, aici, la voi şi cu voi, copiii mei?! Am coborât de un pic de timp o poruncă şi această poruncă s-a adus la îndeplinire. Am zis despre o piatră căzută de la locul ei şi am zis să o punem la locul de unde a căzut. Am zis să dăm deoparte veşmântul murdar de pe acest fiu al lui Dumnezeu şi să-l punem pe cel curat şi ceresc. Am voit de mult, de când l-am pierdut am voit să mă arunc după el în apa pierzării în care a căzut, dar Dumnezeu a spus: «Nu, Verginico, nu, tată. Lasă-Mă să Mă arunc Eu, că tu vei avea mult de lucru în zilele ce vor veni. Tu va trebui să te ridici iar, să ridici noroadele şi să le hrăneşti, şi să sufli apoi peste ele ca să învieze aceşti morţi. Nu, tată, nu te arunca tu. Eu Mă bag după el. Eu, Verginico. Nu plânge, că puterea Mea îl va învia şi nu vei rămâne fără el. Eu voi sufla peste el, şi el va învia».

O, copiii mei, eu am rămas apoi cu poporul meu ca să-l hrănesc şi să-l ocrotesc, iar pe acesta l-a luat apa şi a murit, mămică. Şi a venit vremea cea proorocită, să sufle Domnul peste el şi să învieze, şi hai să ne bucurăm, hai cu toţii, măi copii. Binecuvântată să fie această clipă. Amin.

O, Nicuşor al meu, iubitul meu, copilul meu, fiul meu, ocrotitorul meu, că mult m-ai ocrotit, mămică. Nicuşor al meu, parcă a fost o veşnicie de când ai plecat. Întoarce-te acum, că a venit vremea, Nicuşor al meu. Hai, mămică, hai să sculăm poporul în picioare. Hai, că şi tu vei da socoteală la Dumnezeu pentru acest popor. Ajunge, măi mămică, ajunge! Spală-ţi faţa, spală-ţi haina! Vino, Nicuşor al meu! Hai să ne înfiripăm copiii, că sunt morţi copiii noştri. Adu-ţi aminte de cele de odinioară, adu-ţi aminte de vremea când mă purtai pe braţe ca pe o copilă, pentru că tu credeai atunci pe Dumnezeu. Vino, Nicuşor, vino, că tu nu eşti necredincios. Vino, că a venit vremea să vii. Un pic, mămică, şi ne vom întâlni, şi tu ştii şi crezi că ne vom întâlni. Hai să ne luăm de mână, simte-mi mâna lângă mâna ta, că iată, m-am ridicat cu trâmbiţa şi biruinţa va fi mare.

Ce voi face eu acum cu tine dacă vei mai vrea să te mai aştept vreun pic? Aşteptarea s-a sfârşit, Nicuşor al meu. Domnul a început să împărăţească, şi din zi în zi tot mai mult Îşi va anunţa împărăţia. Nu mai crede tu, măi mămică, să nu mai crezi că mai poţi să mai ţii şi de-acum vremea pe loc. Vremea Domnului a venit, a început şi se desăvârşeşte, şi tu încă stai murdar, mămică. Tu eşti ca un tăciune scos din foc. Pune mâna, mămică, şi te spală singur şi te spală bine, că am în braţe veşmântul cel curat şi stau pregătită să te îmbrac cu el, măi iubitul meu.

Nicuşor al meu, scoală-te din morţi! Scoală-te, mămică! Aruncă stricăciunea de pe tine, că nimic întinat şi nimic necurat nu va rămâne acum. Nu mă du în stare să te împing din spate, nu mă fă să te las cu mâna la burtă, nu-mi mai încerca mila, Nicuşor al meu, că a luat Domnul mila şi din mâna mea. Nu mai am decât strigarea şi sabia şi sigiliul în mână. Pe astea le mai am acum. Sun din trâmbiţă pe de-a rândul să-mi adun poporul şi să suflu peste el duh de înviere. Iată zilele învierii, Nicuşor, copilul meu iubit. Iată, poporul meu înviază şi se sfinţeşte. Poporul nostru va fi mare şi puternic, măi mămică, fiindcă este scris în cartea acestei lucrări pe care o avem noi, scrie că poporul acesta va împărţi lumină pe pământ şi va împărţi Duh Sfânt; scrie că vor veni popoarele şi se vor pleca la această lucrare; scrie că regii lumii vor veni şi vor umbla întru lumina care va umple acest pământ binecuvântat. Iată împlinirile despre acest pământ al făgăduinţei. Hai, mămică, hai să trecem Iordanul şi să intrăm întru acest pământ! Hai, că tu fără mine nu poţi intra la Dumnezeu. Hai, că Dumnezeu voieşte să dea împărăţia Sa poporului nostru şi hai să ne sculăm, să înţelepţim într-o clipă poporul, ca să Se poată Domnul desăvârşi apoi peste lume şi să învieze lumea. Nu fi îndoielnic, nu fi fricos, nu căuta să dai cerul la spate. A venit ziua, Nicuşor. A venit vremea să fii aşezat la loc şi să lucrezi cu mine, mămică. Nu te teme. Dumnezeu este cu noi şi cu poporul. Fii credincios de-acum şi ridică-te, că nu te mai las nici o clipă să stai nepăsător.

Ia spune-mi tu, ce să fac cu tine? Ce să fac, mămică? Dacă nu te vei spăla acum, dacă vei mai sta cu murdăria pe tine, dacă vei mai face şi ca satana, gata, te ridic eu atunci. Acum sunt cerească şi sunt înarmată bine şi am putere să te fac să te ridici numaidecât. Nu se mai poate să faci ce vrei tu de-acum. Te-am aşteptat de-ajuns, mămică. Acum este altceva de lucrat. Uită-te ce avem de făcut. Avem de sculat pe morţi din morminte, că toată lumea zace în mormântul necunoştinţei. Dacă tu mai crezi că mai poţi dormi, nu mai poţi, mămică, îţi spun eu că nu mai poţi. Şi îţi mai spun să ştii şi să crezi că tu fără mine nu eşti nimic, şi nu vei putea fi bun la nimic fără mine. Nu vei fi recunoscut de Dumnezeu fără mine; nu, mămică. Dacă nu te vei pleca acum şi dacă nu vei lucra după învăţătura mea, nu mai este nimic de făcut. Te bag la spălat şi la stors, şi te iau lângă mine curat. Te curăţ bine întâi, şi apoi te iau lângă mine.

Nicuşor, copilul meu, nu cumva să iei în glumă, măi mămică. Nu mai bea, nu mai fuma, nu mai curvi, căci aceasta pe care o ai acum nu-ţi este femeie. Copiii tăi sunt născuţi din desfrânare. Scoală-te tu şi pentru ei, că păcatul este al tău, dar dinţii lor se vor strepezi. Nu te juca cu Dumnezeu, mămică. Ajunge! Scoală-te şi te împacă cu cerul, că ai pe frunte semnul lui Dumnezeu şi nu poţi scăpa. Vreau să duc cuvânt de la tine şi să-l pun pe masa Preasfintei Treimi. Spune „da“ sau spune „nu“, ca să ştiu ce să fac, fiindcă eu termin acum aici de lucru şi mă duc cu cuvântul de aici, mă duc la Sfânta Treime cu el ca să fie scris şi să fie pecetluit acest cuvânt.

Nicuşor, am purtat coroană de spini pentru tine, mămică. Cel mai mare calvar, cel mai mare chin, pentru tine l-am purtat. Vreau să scap acum de acest chin. Nu mai pot, mămică. E timp de când port această cunună de suferinţă. Am dus-o şi pe pământ, am dus-o şi în cerul sfânt. Nu mai pot. Ia-o de pe fruntea mea, că nu mai pot, Nicuşor al meu. Dacă tu acum nu-mi dai mâna bine, iată, cu durere şi cu suspin îţi spun că te voi lepăda. Nu te juca cu Dumnezeu. Hai cu El, că El este întru toate şi vom fi vii şi vom lucra şi nimeni nu va mai avea nici o putere, căci Domnul Se arată şi împărăţeşte şi Se slăveşte de-acum.

Am în mână pecetea cea pentru tine. Pecetea aceasta te va schimba numaidecât, dar aceasta ţine numai de tine. Nu pot să nu ţi-o pun pe creştet acum, căci scrie în Cartea Adevărului că trebuie să ţi-o pun. Cu ea vei fi mântuit sau cu ea vei fi osândit. Fii om nou, fii curat din creştet până în tălpi. Fii curat cu inima şi fii cu iubire. Amin.

Să se scrie această zi şi de voi şi de mine. Să nu mai fie stricăciune peste voi, ci să se scrie înviere pe frunţile voastre, ca să nu mai fiţi ai voştri. Cei ce sunteţi intraţi în această familie, sfinţiţi-vă ca să fiţi iertaţi şi să vă însemnez cu pecetea Dumnezeului Cel viu. După mine nu mai vine nimeni să vă dea mâna. Fiţi fii ai învierii. Amin.

Pace vouă acum! Duhul meu să fie în inimile voastre ca să fie iubire între mine şi voi. Nu mai fiţi robi pântecelui şi necunoştinţei, iar dacă veţi zice că nu puteţi, nici eu nu pot să fac nimic acum pentru voi, căci Dumnezeu este curat şi este veşnic.

Pacea şi puterea Preasfintei Treimi să vă ţină sub această putere. Pace vouă! Iată, suflu peste voi acum. Luaţi din duhul meu! Amin. Cel ce vrea să intre la Dumnezeu cu mine să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie. Amin. Cel ce nu se leapădă de sine, acela nu va mai fi.

Amin, amin zic vouă, nimeni nu va putea sări pe deasupra şi va trebui să intre pe uşă în împărăţia iubirii. Amin.

Pace vouă! Încă o dată, pace vouă şi înviere vouă! A început învierea pe pământ. Pace celor ce se lasă spre înviere! Pace şi pecete şi nume nou! Pace şi Ierusalim nou peste voi! Amin.

Pace ţie, Israele! Amin, amin, amin.

27-11-1990

Cuvântul lui Dumnezeu

... Prin această pregătire vreau să te deosebesc de lume, să n-ai nimic legat cu lumea, să-ţi fie gândul numai să-L bucuri pe Dumnezeu şi pe aproapele, şi hrana să-ţi fie curată, nu cu boldul cărnii. Carnea e pierzare de suflet. Eu nu M-am hrănit cu carne. Tată, păstraţi-vă curaţi.

... Eu, pe pământ cât am stat, am hrănit popoarele şi pe Mine cu peşte. Să ştiţi că nu tot peştele se mănâncă.

... Dacă Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi am avut pregătirea, trebuie să treci şi tu această pregătire; nu prin chinul prin care am trecut Eu, ci prin viaţă sfântă, ca Mine.

... A venit şi regele României să vadă şi el România, şi a pus mâna pe el să-l aresteze. Dar cine a pus mâna pe el, îl voi băga în arestare. Stai, că vine poporul lui Dumnezeu şi le va pune capăt. Vine aceea pe care am luat-o de pe pământ. Vine Verginica, trâmbiţa lui Dumnezeu; vine într-o mână cu sabia, şi într-o mână cu pecetea.

25-12-1990

Trâmbiţarea Domnului şi a sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Măneşti

Duhurile Preasfintei Treimi strigă şi lucrează cu tărie pe pământ. Domnul Iisus Hristos Se încinge şi aşează la masă cerească poporul creştin în mijlocul căruia lucrează şi grăieşte de multă vreme, căci aşa a spus Domnul: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului». Amin.

Am spus: «Mă duc la Tatăl, că dacă nu Mă duc nu pot veni la voi. Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc, şi vă voi trimite un Mângâietor, vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine şi vă va da vouă şi vă va învăţa şi vă va descoperi de la Mine».

Dumnezeu grăieşte din nou cu această cetate, aşa precum a grăit la începutul acestei lucrări prin care S-a coborât şi în care a spus de la începutul ei că va locui întru ea cu Duhul Său până la sfârşit. Amin.

Duhul lui Dumnezeu lucrează şi grăieşte în cetatea Măneşti. Pace de la Dumnezeu peste această cetate! Pace şi înviere şi credinţă! Pace şi ridicare şi unire, precum la început, aşa şi la sfârşit, căci Domnul voieşte să-Şi sfârşească cu biruinţă lucrarea de mântuire a făpturii Sale, şi voieşte apoi să-Şi anunţe împărăţia.

S-a coborât Duhul Domnului în această lucrare, iar poporul acestei cetăţi cunoaşte acest început de lucrare şi nu va putea spune acest popor că n-a vorbit cu Dumnezeu, căci a vorbit cu Dumnezeu această cetate. Oricât ai crede tu, creştine, că vei scăpa să mărturiseşti aceasta, iată, vine Domnul către tine şi îţi spune astăzi că vei fi martor în faţa omenirii că a vorbit Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat şi ales şi că a vorbit cu tine Domnul. Vei fi martor, măi copilul Meu, că numai un picuţ mai este, şi vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns la vedere. Vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munţilor, deasupra puterilor, deasupra înălţimilor şi va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperişuri, măi creştine care vrei, nu vrei, va trebui să mărturiseşti că eşti fiu înfiat al acestei lucrări. Eşti copil al acestei lucrări, poporule creştin, căci când ai crezut atunci când ai venit şi te-ai alăturat, când ai venit şi ai spus „Da, Doamne“, să ştii, creştine, că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei lucrări dumnezeieşti. Ştiu că acum ţi-e greu să mai crezi că ai acest semn pe tine, dar la Domnul eşti trecut că faci parte din numărătoarea poporului care a mâncat de la această masă. Această numărătoare mărturiseşte înaintea scaunului domniei Preasfintei Treimi şi nu se pot desfiinţa cuvintele acestei lucrări, care au fost scrise precum pe pământ, aşa şi în cer, căci Duhul Cel ceresc vorbea cu tine, creştine, iar pe pământ se coborâse poruncă să se scrie cuvintele Duhului Sfânt, şi s-au scris, poporule al Meu, şi cartea aceasta mărturiseşte la Domnul despre tine că eşti scris în ea, copilule care ai uitat că eşti scris în această carte. Cuvintele Duhului Sfânt nu se pot desfiinţa, aşa cum nici o iotă din cuvintele din Cartea Adevărului, din cartea legii, din cartea proorociilor, nu se poate desfiinţa. Nici numele tău nu se poate desfiinţa din această carte scrisă de Duhul Sfânt, şi iată, vorbeşte Domnul cu tine, popor creştin din această cetate, şi te roagă să-ţi aminteşti şi să nu uiţi că eşti scris în cartea pe care a scris-o Duhul Sfânt în vremea cea de întuneric a stăpânirii fiarei despre care scrie în Cartea Adevărului, că iată, vine vremea ca lucrul lui Dumnezeu să-şi capete înfăţişarea cea dintâi, şi vine vremea zilelor de biruinţă. Vine vremea celei de a doua arătări a Domnului, oricât de greu îţi este ţie să crezi, poporule creştin din vremea aceasta, că dacă tu nu vei crede, vor crede noroade multe, care vor fi călăuzite de Dumnezeu până la acest munte, până la acest Sion ceresc, din vârful căruia va cuvânta Duhul lui Dumnezeu încă o dată la popoare şi la limbi şi la neamuri, aşa cum a scris evanghelistul Ioan în cartea proorociei sale.

O, Israele din vremea aceasta, copil al lui Israel, copil al făgăduinţei făcute lui Avraam, părintele tău, adu-ţi aminte de cuvintele Domnului pe care ţi le-a lăsat când S-a dus să Se aşeze de-a dreapta Tatălui, că ţi-a spus că dacă vei fi credincios nu acele minuni vei lucra, şi vei lucra lucruri şi minuni mai mari decât acelea. Dar Dumnezeu a zis atunci mulţimilor: «Ferice aceluia care nu se va sminti întru Mine», şi ţi-a spus şi ţie, măi poporule creştin: «Ferice de acela care nu se sfărâmă de această piatră». Şi iată că s-a întâmplat ca pe vremea poporului lui Moise, pe care l-a scos Domnul cu mână tare din robie şi a fost călăuzit în stâlp de nor şi de foc, aşa cum ai fost şi tu călăuzit de Domnul, poporule creştin. Şi poporul lui Moise a cârtit fără încetare şi s-a răzvrătit la cea mai mică încercare, şi s-a sfărâmat poporul acela cârtitor şi necredincios, şi a pierit în pustie înghiţit de pământul de sub el şi a murit cu mâncarea în dinţi atunci când cârtise împotriva manei cereşti care se cobora din cer peste acel popor, căci era poporul cel sfânt şi binecuvântat, şi de aceea mânca mâncare şi mană din cer. Se smintea mereu poporul lui Moise, şi s-au răzvrătit împotriva lui Moise până şi fraţii lui cei după trup şi au fost şi ei atinşi de mânia lui Dumnezeu, spre certare. O, cât de greu îi venea lui Moise să stea în faţa acelui popor, şi Îi spunea Domnului mai bine să-l mute sus decât să-l mai lase să ducă în spate durerea poporului acela care cârtea mereu. Şi Domnul l-a mângâiat şi i-a spus să ia din căpetenii şi din bătrânii lui Israel şi să-i aşeze în faţa cortului, şi a spus Domnul să se odihnească duhul lui Moise peste aceştia, şi aşa a fost, şi aceia au început să proorocească şi Moise s-a bucurat şi s-a mângâiat în duhul său, iar când Iosua i-a zis lui Moise să-i oprească pe ei de a prooroci, Moise, cel plin de blândeţe, ce a spus atunci, măi copii? Aşa a spus: «O, de ar fi tot poporul acesta prooroc, ca să Se coboare Duhul Sfânt peste el!»; aşa a spus, şi l-a certat pe Iosua spunându-i: «Nu cumva eşti gelos, de-mi spui tu să-i opresc?».

O, poporul Meu iubit, Mă doare că poporul din vremea aceasta ca şi acela piere din lipsă de înţelepciune, căci cine este acela care poate să încurce planurile şi lucrările lui Dumnezeu? Cine a putut opri măcar una din împlinirile şi din proorociile care trebuiau să se împlinească în timpul trupului Domnului şi care au fost proorocite prin prooroci cu multă vreme înainte, căci aşa cum s-au proorocit, aşa s-au împlinit, întocmai s-au împlinit. A putut cineva desfiinţa ceva? Nu, măi copii.

Iată, măi Israele din vremea aceasta, că trupul tău este de la Avraam şi până la tine. Iată, tată, că şi de tine stă scris în Cartea Adevărului, căci precum proorocii cei de demult nu ştiau ce scriu când Duhul Sfânt proorocea prin ei vremea lui Mesia, tot aşa nu ştiau ce scriu când Duhul lui Dumnezeu a scris prin ei şi despre vremea aceasta, despre vremea Israelului cel mai mic şi despre vremea slavei lui Dumnezeu, care se va arăta în curând, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, a venit şi vremea aceasta, măi poporule creştin.

Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el un vas în care au locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi am spus de atunci de mai multe ori poporului care se năştea: «Ferice de acela care-şi va spăla viaţa în acest vas, şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră». Dar tu nu ai înţeles aşa cum trebuia să înţelegi ca să fi rămas Eu cu tine până la sfârşit, şi ai înţeles după înţelepciunea ta, şi nu după înţelepciunea Mea, şi te-ai sfărâmat, copilul Meu, căci dacă ai fi înţeles că în vasul acesta a fost cuvântul vieţii, care vorbea prin această lucrare, şi dacă ai fi priceput că piatra de care te-ai sfărâmat tu a fost Domnul Iisus Hristos, Care lucra această lucrare, dacă ai fi vrut tu să rămâi sub lumina acestei înţelepciuni, Eu te aveam şi astăzi, şi te aveam mare şi cu putere ca să zici muntelui să se mute şi ca să înviezi morţii acestei vremi, măi Israele al acestei vremi de întuneric prin care tu trebuia să luminezi şi să împarţi lumină. Dar tu, creştine, L-ai coborât pe Dumnezeul Duhului Sfânt, L-ai coborât până la om ca să-L poţi judeca şi să te poţi sminti şi să te poţi sfărâma de această piatră, pentru că uitai mereu că Domnul nu este din lumea aceasta şi că El este fără de păcat, şi de aceea l-a numit El fericit pe cel căruia îi zice: «Ferice celui ce nu se va sminti întru Mine». N-ai avut tu pilda Scripturii aceea care zice: «A venit Ioan Botezătorul nemâncând şi nebând şi aţi spus că are demon; şi a venit Iisus Hristos mâncând şi bând, şi aţi spus că are demon şi că mănâncă cu desfrânaţii»? Ai avut, creştine, pildă, că aceia au stârpit din mijlocul lor şi pe Botezătorul Ioan şi pe Fiul lui Dumnezeu şi nu i-au primit pe ei în mijlocul lor. Dar iată-i, măi copii, că Ioan este şi lucrează şi vine iar să pregătească Domnului calea pentru a doua oară. Şi iată-L pe Domnul Iisus Hristos că este capul bisericii şi este cu voi până în veşnicie, aşa cum a fost de la început până la acest sfârşit, căci prin acest sfârşit se sfârşeşte fărădelegea şi moartea şi iadul şi se ridică efa între cer şi pământ ca să fie aşezată la locul ei, şi iată, vine vremea ca Domnul să-Şi anunţe împărăţia şi să aşeze Ierusalimul cel nou şi izvorul vieţii şi pomul vieţii, vine să facă ceruri noi şi pământ nou, aşa cum este scris, şi nimic nu se poate desfiinţa din Cartea Adevărului şi toate se împlinesc, poporule creştin.

Copii ai acestei cetăţi, copii ai lui Dumnezeu, am venit odată în această cetate cu puţin în urmă, am venit să scriu carte de mărturie pentru creştinii care au rămas lângă cuvintele vieţii, care curg din acest izvor şi astăzi, din izvorul pe care-l ştiţi şi voi, cei peste care am trâmbiţat şi v-am adunat să mai scriu şi pentru voi o carte de mărturie; pentru voi cei care aţi fost odată îmbrăţişaţi cu Domnul pe calea acestui drum şi aţi băut din acest izvor de viaţă vie. Când am strigat apelul care se face în zilele acestea, când i-am strigat pe cei ce cred acestei coborâri cereşti, le-am spus lor că voi mai ridica o dată poarta cerului pentru cetatea Măneşti, ca să-i strig şi să-i adun şi să le spun şi celor care au fost la început şi nu mai sunt astăzi, să le spun şi lor că duhul cel ceresc strigă să-şi adune turma cea risipită ca s-o cureţe şi s-o aducă în staulul acesta şi s-o adauge poporului care a mai rămas în urma luării din mijlocul lor a duhului şi a trupului care L-a purtat pe Dumnezeu, căci la acest popor pe care-l ştiaţi voi, s-a mai adăugat popor născut pe cale, şi iată, acum se cercetează tot creştinul care a fost trecut la numărătoarea acestui popor.

Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă o dată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta, şi scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău şi să-Mi încerc poporul, să încerc credinţa acestui popor. Dar iată că stă scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări când Domnul aşa a spus: «Verginico, nu te pierde, tată, că în zilele tale te vei ridica cu duh tare şi vei hrăni mulţimile care vor fi călăuzite spre slava Noului Ierusalim ca să asculte cuvintele Domnului de pe acest munte al binecuvântării care nu se va lua înapoi». Şi iată, măi copii ai acestei cetăţi, intră Domnul cu lucrarea Sa încă o dată în cetatea Măneşti, intră precum intra odinioară când vorbea cu mulţi în această cetate; intră din nou cu aceeaşi bunăvestire să vă aducă şi vouă vestea cea bună, că am trimis înapoi pe pământ duhul trâmbiţei prin care Eu am trâmbiţat în zilele de întuneric ale domniei fiarei roşii şi, aşa, prin întunericul necredinţei, am lucrat şi Mi-am făcut o turmă apropiată şi am spus că voi face din ea şi cu ea lumină pe pământ şi sare pe pământ şi mântuire pe pământ. Au trecut şaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roşii, şi iată, Domnul a cercetat pe poporul Său precum odinioară cerceta pe Israel când el ridica mâinile şi se ruga Domnului de izbăvire când pica rob altor popoare sau când pentru păcatele lui purta peste el jugul unor judecători răi şi fără Dumnezeu. Iată, a cercetat Domnul poporul care a mâncat mană din cer prin blidul acela pe care-l ştiţi voi, prin trupul acela pe care l-am folosit ca să vorbească cerul cu tine, popor al lui Israel din vremea de sfârşit, că iată, vrea să facă Domnul cu tine sfârşit de lume şi de fărădelege, şi aşa va fi, pentru că aşa stă scris, şi vrea să facă Domnul cu tine început de veac nou şi neîntinat, un popor cu trupuri cereşti, care va fi aşezat pe pământ curat, pe pământ nou, şi vrea să facă Domnul Ierusalim nou şi să aşeze în mijlocul lui cele scrise în carte, căci acest râu al vieţii va curge cu bogăţie de apă vie, şi precum magii au fost călăuziţi de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire al neamurilor, aşa vor curge în zilele ce vin noroade şi neamuri spre izvorul vieţii, care curge din Ierusalim, şi se vor ridica pe picioare şi vor învia şi se vor adăuga celor mântuiţi.

Iată că am trezit duhul trâmbiţei prin care Eu am trâmbiţat vreme multă pe pământ; l-am trezit şi l-am îmbrăcat cu puterea şi cu tăria Duhurilor Preasfintei Treimi, ca să-şi înceapă şi să-şi lucreze misiunea din zilele ei, că iată, acestea sunt zilele lucrului ei, căci ea abia a aşteptat să se ridice şi să-Mi gătească Mie calea şi să-şi ridice poporul spre zilele biruinţei Domnului; şi aşa i-am spus: ridică-te, Verginico, că a sosit, tată, vremea aceea despre care Eu am spus că tu vei hrăni cu cuvânt ceresc mulţime de noroade, şi vei pregăti un popor mare, care să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ca să intri cu el în sărbătoarea Paştelui cel mare când Eu Mă voi încinge şi voi hrăni încă o dată mulţimile din fructul vieţii, din pomul vieţii, ca să fie şi să trăiască veşnic făptura Mea. Scoală-te, de acum, scoală-te, Verginico! Trezeşte-ţi duhul şi dă ocol, măi tată, ca să vezi poporul tău, că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, că ai tăi sunt, tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor pe care l-am născut din tine, că tu ai suferit. Ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine pe fiecare cu turma sa. Fiecare sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă. Şi iată, măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că e fiul cel mai mic, pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris: «Cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie».

Hai, tată, hai, Verginico, vorbeşte şi cu aceştia care au fost cu tine atunci, că aceştia au păţit ca şi cei din Scriptura aceea care zice: «Bate-voi păstorul şi se va împrăştia turma». Iată, te-am ridicat şi ţi-am dat putere să suni şi să-ţi aduni turma cea risipită. Adun-o, tată, de prin toate prăpăstiile, de prin toate văile, de pe munţi şi de pe dealuri. Suflă, Verginico, suflă, tată, peste aceste oase uscate, ca să învieze şi să ştie că în mijlocul lor a fost Dumnezeu, Care a lucrat şi a proorocit şi a împlinit, şi va împlini cu acest popor al tău Scriptura aceea care zice: «Mulţime multă, îmbrăcată în veşminte albe va sta în faţa tronului şi va cânta cântarea cea nouă a Noului Ierusalim, care se coboară din cer». Spune, tată, vorbeşte, Verginico, şi cu cei pe care i-am adunat Noi astăzi, căci cel ce crede în trimişii Mei, în Mine crede acela. Amin.

– Slavă Ţie, Preasfântă Treime, şi pace de la Tine şi până aici unde sunt coborâtă cu putere de duh să scriu carte pentru cetatea Măneşti în care intram cu Tine odinioară, şi să-Ţi dau Ţie apoi cartea ca s-o adaugi cărţii de înviere şi de pecetluire a poporului meu.

Iubiţii mei, creştini iubiţi, copii ai lui Dumnezeu, v-am găsit scrişi la Domnul. V-am găsit trecuţi la numărătoarea poporului meu. Eu sunt aceea cu care voi mergeaţi îmbrăţişaţi pe calea cea cu Dumnezeu. Eu sunt trâmbiţa cea de deşteptare cu care a sunat Domnul în mijlocul acestui popor. Poporul lui Moise s-a învârtit în loc patruzeci de ani pentru patruzeci de zile pentru că a cârtit şi s-a lepădat de Moise, şi s-a răzvrătit poporul acela şi a picat în pustie cârtind împotriva manei cereşti, care cobora la ei în fiecare zi. Poporul acela a mâncat mâncare duhovnicească şi a băut din piatra duhovnicească ce avea să vină, căci piatra era Hristos; dar au căzut în pustie, căci s-au închinat la idoli, precum este scris că «au mâncat şi au băut şi s-au sculat să joace», şi s-au desfrânat şi au căzut cu miile într-o singură zi, şi ispiteau pe Dumnezeu şi mureau muşcaţi de şerpi. Dar iată, poporule al meu, a făcut Domnul aşa cu aceia ca să iei tu pildă de la aceia, şi s-au scris acele pilde spre luminarea noastră, s-au scris pentru noi, cei care am ajuns sfârşitul veacurilor.

Iată, sun din trâmbiţă să se audă. Sun cu putere, să se trezească poporul meu, de peste tot să se trezească. Trezeşte-te şi tu, popor al acestei cetăţi, că şi tu eşti trecut la numărătoarea poporului meu. Trezeşte-te, şi vino-ţi în fire! Întoarce-te la cuvintele vieţii din care te hrăneai odinioară! Scoală-te, copilul meu, scoală-te, ucenicul meu, şi hai cu mine, hai să mergem să nimicim pe vrăjmaşul cel din veac, care s-a războit mereu cu Israelul lui Dumnezeu. Scoală-te, că nici faptele tale cele rele nu vor putea sta în faţa lui Dumnezeu ca să te dezmoştenească pe tine, popor din vremea aceasta, pentru că nimic şi nimeni nu poate să blesteme pe cel binecuvântat, căci adu-ţi tu aminte de proorocul Isaia, prin care Dumnezeu scrie: «Iată, îţi iert fărădelegea, ca să nu te nimicesc».

Ridică-te, măi creştine, ridică-te cu dragoste ca să nu fii ridicat cu tăria lui Dumnezeu, că tu ştii ce scrie în Scriptura aceea: «Sluga aceea care a ştiut de la stăpânul ei ce să facă şi n-a făcut, acea slugă va fi bătută mult». Împacă-te cu Domnul, măi poporul meu, ca nu cumva pârâşul tău cel din veac rău să te dea pe mâna temnicerului ca să nu poţi scăpa de acolo până ce nu vei plăti şi ultimul bănuţ. Am venit întru întâmpinarea ta, şi am putere să te ridic într-o clipă şi să te împac cu Domnul într-o clipă, numai să vrei, creştine, că uită-te tu că vine Domnul şi Se împacă cu tine; vine şi îţi iartă totul şi nu te nimiceşte; vine să facă din tine lumină pe pământ; vine să Se aşeze în tine, să intre în tine cu împărăţia Sa, căci aşa stă scris cuvânt din timpul trupului Domnului: «Împărăţia Sa nu vine vădit; ea este în voi», dar a venit vremea Scripturii care zice: «Vine Domnul să strângă la un loc popoare şi limbi ca să vadă slava Sa», şi când acest pământ binecuvântat şi ales şi numit cu nume nou, rostit de gura Domnului, va fi ridicat întru mărire, şi fericit va fi acela care va crede cuvintelor proorociilor din cartea acestei lucrări lucrate la sfârşitul veacurilor, că aceste cuvinte sunt adevărate, căci Domnul duhurilor proorocilor le-a trimis şi le-a scris spre mărturie. A trimis Domnul cuvintele cele care s-au scris, ca să mărturisească aceste cuvinte despre cele ce trebuie să se întâmple în curând, aşa cum scrie în Cartea Adevărului.

Am venit să întregesc trupul acestui popor, căci trupul acestui popor este desfăcut şi risipit prin toate locurile pustii. Luaţi pildă ca să credeţi, că eu ştiu că poporul acesta este tare la cerbice şi este fără de credinţă. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată şi apoi le-ai negat. Ia pildă de la sfinţii pe care-i măresc creştinii, căci sfântul mucenic Mina a plecat la Domnul şi s-a întors înapoi cu trupul şi a vorbit cu cei păcătoşi şi a întregit la loc trupul cel desfăcut în bucăţi şi îngropat bucată cu bucată de omul cel răufăcător care uitase că Domnul este şi vede şi vădeşte. Dar creştinul cel tăiat în bucăţi era rugător al sfântului Mina, şi iată minunea cea cunoscută prin credinţa binecredinciosului creştin. Dar pe mine, ce durere mare, ce suspin greu pe duhul meu, că am stat atâta vreme în faţa acestui popor şi am suferit şi am plâns şi am purtat chin şi spaimă de la stăpânii lumii şi de la irozii din vremea aceea. Am stat în faţa Domnului atâta vreme pentru tine, poporule creştin, şi n-ai să-I poţi spune Domnului că n-ai ştiut; n-ai să poţi, că ai văzut că Dumnezeu ştie totul. Ai văzut cum i-a spus lui Cain întrebându-l de sângele fratelui său, şi a zis Cain că nu ştie de sângele fratelui său, dar în zadar a zis, măi creştine. O, n-ai să poţi spune nimic. Este scris la Dumnezeu că eşti fiu al acestei lucrări şi n-ai să ai unde te ascunde, oricât îţi este de greu să crezi, că nici timp n-ai să ai ca să te gândeşti să te ascunzi. Mai e prea puţin timp, şi iată, am venit cu iubire către tine ca să plâng cu tine vremea despărţirii şi să ne unim apoi, ca să folosim bine picul acesta de timp şi să ne ridicăm şi să ne iertăm şi să ne împăcăm, că apoi avem de lucru, poporule al meu. Uită-te peste lume, că lumea este moartă şi trebuie înviată această lume. Scoală-te, poporul meu iubit, că de tine este scris că vei învia morţii, şi ei se vor ridica din mormintele lor, la cuvântul tău. Aşa este scris în Cartea Adevărului, căci cel ce crede lui Dumnezeu, râuri de apă vie şi de viaţă vor curge din gura aceluia.

Copii ai acestei cetăţi, iată, şi vouă vă spun, sculaţi-vă, şi fiţi întru Iisus Hristos! O, nu-i de ajuns să crezi ce-ţi spun, căci trebuie apoi să-L aşezi pe Domnul în viaţa ta, în trăirea ta de fiecare zi. Ridică-te cu dragoste, ca să-L poţi cerceta bine pe Iisus Hristos, şi ca să te cerceteze şi El pe tine apoi, să te curăţească de necredinţă, de neputinţă, de stricăciune, şi ca să se vadă Domnul la tine. Dar fii atent, că se aşează de la cer Ierusalimul cel nou, şi fii atent că va fi ceresc, şi nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinţei nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios, căci iată, poporule al meu, vremea aceea în care trupul acesta stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire ca să biruim moartea. Scriptura aceea care spune aşa, nici ea nu se poate desfiinţa, aşa cum nimic nu se poate scoate sau adăuga la cuvintele acestei cărţi, dar vai aceluia ce scoate sau adaugă, căci ştii ce este scris pentru acela.

Vreau să se împlinească cu poporul meu biruinţa asupra morţii, şi de aceea strig ca o disperată şi umblă duhul meu strigând prin toate cetăţile, prin toate colţişoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în braţele şi în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale şi să fac poporul să fie curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine, poporul meu, vine să te tocmească pentru culesul viei şi să facă cu tine înviere pe pământ. Vrei, nu vrei, te strigă. Şi dacă n-ai să vrei să te aşezi bine cu El, şi dacă o vrea El să rămână cu tine şi tu nu vrei, te va lua şi te va împinge de la spate, că iată, mi-a dat Domnul în mână trâmbiţa şi sabia pentru deşteptarea ta, popor al lui Israel din zilele acestea. Vino, popor iubit, că întru tine Domnul a binevoit, şi întru tine binevoieşte şi acum, dar vino, că făgăduinţa cea pentru tine nu se poate desfiinţa. Vino cu mine, că iată, mă cere Domnul să mă înfăţişez cu tine gata la lucru, dar lasă-te lucrat, măi Israele. Nu te împietri, căci astăzi strigă Dumnezeu la tine, şi să ştii că Domnul mi-a dat putere mare, ca să pot trece şi prin piatră dacă vei fi de piatră.

Copii ai lui Iisus Hristos, voi sunteţi martorii Săi, şi va trebui să mărturisiţi despre lucrarea de mântuire a Duhului Sfânt, Care întreieşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt este Dumnezeul Sfintei Treimi, Cel din vremea de sfârşit. Vine sfârşitul lumii, măi creştine. Vine sfârşitul duhului lumii. Scoate din tine duhul lumii, şi vei fi viu şi vei face parte dintre cei scăpaţi cu viaţă, vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu. Se întocmeşte numărătoarea cea nouă a poporului cel nou, că va fi nou, va fi nestricăcios, va fi ceresc acest popor şi va moşteni pământul cel nou, căci în curând va fi nou, va fi de două ori nou acest pământ al făgăduinţei, căci în el şi din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim. De aceea vreau, creştine, să te fac nestricăcios şi ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului nou se va uni cu cel ceresc şi se va auzi cântarea cea nouă: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace!». Şi se va auzi cântând: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce iarăşi vine!». Amin.

Să se scrie această zi şi de tine, cetate înviată, că iată, se scrie şi de cer. Amin, amin zic vouă, mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în zilele ce vor urma decât celor ce strigă Domnul acum la ei, şi ei vor tăgădui pe Domnul.

Să creadă în Dumnezeu această cetate şi să se ridice! Amin. Domnul m-a împuternicit să suflu peste pământ şi să se facă cer pământul tău şi trupul tău, Israele. Iată, suflu peste voi acum. Luaţi din duhul meu, căci duhul meu este împuternicit de Duhurile Preasfintei Treimi, Care suflă înviere peste cei din mormântul necredinţei. Ridicaţi crucea, ridicaţi porţile să intre Împăratul slavei, să intre împărăţia lui Dumnezeu în voi, copii ai lui Israel!

Scoală-te, Israele, că te aşteaptă neamul tău, te aşteaptă Avraam şi Isaac şi Iacov, te aşteaptă trupul seminţiei tale, te aşteaptă rădăcina ta, Israele, căci vei sta la masă cu toată seminţia ta şi cu toţi cei care se vor adăuga ţie după făgăduinţa făcută prin Avraam cel credincios; vei sta la masă cu cerul, Israele, căci cele vechi trec de acum, şi cerul cel nou şi pământul cel nou vor căpăta înfăţişarea cea dintâi, şi Domnul va străluci, şi va fi lumină. Când Domnul a zis: «Să fie lumină!», aşa a fost; a fost lumină. Iată, încă o dată zice Domnul să fie lumină, peste tot să fie lumină! Amin.

Pace vouă, celor ce v-aţi ridicat din această cetate! Pace şi sărbătoare de aducere-aminte! Pace acestei cetăţi, şi înviere şi lumină de la răsărit peste tine, cetate a poporului meu! O, numai voi aţi venit? Dar cei mulţi, unde sunt?

Pace şi întreită putere peste voi, ca să daţi deoparte lespedea cea rece care a căzut şi a strivit fiii acestei cetăţi. Iată încă o zi de mărturie, încă o carte, încă o zi de înviere. Părinţii tăi, Israele, au dorit dar n-au văzut aceste zile, dar iată, ei se bucură cu tine, că văd şi ei acum, şi saltă de bucurie părinţii tăi, măi popor al lui Israel. Dă-i mâna seminţiei tale, Israele! Ieşi în întâmpinarea zilei celei mari şi fii gata, că Domnul, Care-Şi ascunde faţa acum, iată, Se arată în curând. Amin.

Pace vouă, şi încă o dată, pace vouă! Pacea cerului să nu se întoarcă, şi să rămână cu voi! Amin. Pace ţie, popor al Noului Ierusalim! Pace ţie, Israele nou! Amin.

Sunt în mână cu sigiliul acestei vremi, sunt în mână cu trâmbiţa deşteptării şi cu pecetea Dumnezeului Cel viu, a Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov. Este scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări, că multe case de creştini care nu vor avea semnul lui Dumnezeu vor fi lovite de unealta de nimicire care vine în urma mea, de unealta morţii, măi Israele. Lasă-te pecetluit, şi fii apoi creştin după adevăr. Aruncă din casa ta armele duhului rău şi fii copil al iubirii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, Israele. Dă de la tine legea ta, că nu e bună legea ta, şi ia legea lui Dumnezeu, ca să nu mai mori, creştine. Leapădă pofta trupului, leapădă pofta pântecelui şi nu fă ce au făcut cei din vremea lui Noe care n-au vrut să ia aminte şi n-au vrut să creadă aşa cum a crezut Noe şi cu casa lui de şi-au făcut barcă de salvare. Vai, creştine, veghează, că aşa va fi şi acum, aidoma ca în vremea lui Noe când toţi mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, şi a venit fără veste moartea peste ei, dar Noe şi cu casa lui au stat curaţi şi credincioşi şi au câştigat viaţa.

Ieşi din lume, poporul meu, că lumea a ajuns la sfârşit! Ridică-te şi te naşte din cer, căci ce este din trup, trup este, dar ce este din duh, duh este, poporule creştin. Nu mai fi lume, Israele, că lumea a ajuns la sfârşit.

Ierusalime, fii vrednic de numele tău, căci va trebui să mărturiseşti cum ai primit tu acest nume nou, că pe fruntea ta se va vedea scris nume nou şi numele cetăţii celei noi, a Ierusalimului cel nou.

Pace ţie, Ierusalime nou! Amin.
Pace ţie, Israele. Amin, amin, amin.

26-12-1990