Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 1.12.2020, 23:21
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 9, 10, 11  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1992 (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:08 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământul Noului Ierusalim pace și bună orânduială și bunăvoire!

Pace și slavă lui Dumnezeu pentru slava Lui cea mare! Cel ce a așezat piatra începutului cel nou, a Ierusalimului cel nou, care vine cu Dumnezeu și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, după cum este cuvântul scris în Scripturi.

Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel Care Și-a lucrat ieslea Sa în mijlocul Ierusalimului nou, care va fi peste România lucrat după planul cel din veac întocmit!

Pace vouă, iubiții Duhului Sfânt! Și iată, iarăși suntem în zi de praznic sfânt pentru ca să sărbătorim sărbătoare cerească pentru zilele de prăznuire care vor sta așezate de acum și până în veac peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care a fost lucrată de Dumnezeu prin mânuțele voastre, copii ai Duhului Sfânt. Și cum adică Sfânta Sfintelor, cum adică acest loc numit așa de Dumnezeu? Adică locul unde vine și se așează cuvântul lui Dumnezeu ca să fie întrupat în această carte și să fie apoi suflat peste pământ; adică ieslea lucrării Duhului Sfânt, Care va naște peste România Ierusalimul cel nou, care vine de la Dumnezeu, dar Eu zic că a și venit, căci a venit începutul Ierusalimului nou.

Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a așezat și a binecuvântat prin cuvânt ceresc locul în care să ia ființă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăiește cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieși din România și care va acoperi de lumină cerească pe cei ce vor veni și se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cerești, Cel Unul născut mai înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o ființă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute și nevăzute. Eu sunt Fiul Treimii cerești, Care M-am coborât din cer, și prin cuvânt M-am întrupat în pântecele Fecioarei cea proorocită, ca să iau trup și să fiu Dumnezeu și Om, și ca să fiu răstignit, în numele păcatelor făpturii lui Dumnezeu, și ca să înviez după trei zile, în numele învierii făpturii lui Dumnezeu; trei zile, după numărul celui de trei ori neamul lui Dumnezeu, de la Adam și până la întruparea în om a Fiului Treimii cerești. Și, iarăși, Eu sunt Fiul Treimii cerești, Care M-am coborât din cer ca să Mă înalț după înviere iarăși la cer, ca să stau iarăși de-a dreapta Tatălui, și apoi iarăși să vin să cercetez viii și morții, și să aduc cu Mine împărăția fără de sfârșit apoi. Și iată, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel prin Duhul Sfânt făcător de viață; Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl și Care S-a lăsat peste prooroci și peste apostoli ca să ia trup acest cuvânt și ca să se împlinească prin puterea Sa.

Eu sunt capul bisericii cea întocmită în sobor de apostoli, căci apostoli am lăsat ca să fie în numele Meu, și prooroci am lăsat în mijlocul lor, ca să fie cuvântul Meu în soborul bisericii apostolice cu care am ajuns până la vremea aceasta de împliniri cerești, căci iată vremea cea promisă prin prooroci, cea făgăduită ca să fie. Și iată, Domnul este credincios întru făgăduințele Sale, căci vremea este să se deschidă ochii orbilor ca să vadă împlinirile cele vestite din vreme.

Iată aici început de împărăție a Domnului Iisus Hristos, precum în cer așa și pe pământ, căci de aceea am rostit cuvânt și am zis că aceasta se va numi Biserica neadormiților și a neprihăniților, precum în cer așa și pe pământ, și de aceea am zis să fie lucrare de cuvânt și să fie împlinire și să fie rugăciune de slavă și de jertfă plăcută fără de sfârșit, precum în cer așa și pe pământ. Precum în cer, căci în cer este jertfă neîntreruptă de slavă și de rugăciune; de slavă pentru cele din cer, și de rugăciune pentru cele de pe pământ, și de aceea a așezat Domnul așa aici, ca să se poată spune acestei așezări „precum în cer așa și pe pământ, amin“. Dar acest „amin“, amin să fie, precum în cer așa și întru cele așezate aici de Dumnezeu. Amin.

Binecuvântat să fie praznicul punerii pietrei de temelie a altarului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, și va fi România Ierusalimul nou, cel pe care-l alege Dumnezeu în vremea aceasta, căci așa este scris în Scripturi: «Încă o dată voi alege Ierusalimul». Este scris, dar nu este înțeleasă această Scriptură și în zadar au căutat mai-marii legii bisericii și cărturarii lumii să scrie cărți peste cărți și să-și însușească ei dreptul la cuvânt peste mulțimile cele arse de sete, căci setea mulțimilor nu poate fi stinsă de nimic și de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din cer în locuri curate, în inimi curate și sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de cei semeți cu duhul, de cei cunoscători ai literei, și aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt, să se aplece și să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naștere în cei săraci în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început și până la sfârșit, dar Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta și nedespărțita Treime, Care Se numește Dumnezeu.

Se uită Sfânta Treime la preoții și la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desființat aceștia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica și era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, și am zis să fie așa și nu altfel biserica; așa întreagă și nu cu lipsuri ale trupului ei. Și iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimiși spre ea și să-și vadă ea goliciunea sa, și să se întocmească din nou biserica, și să fie ca la început și să-și trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi așezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut și această umblare, și iată, iubiții Mei, voi sunteți fiii bisericii cea dintâi, și am ajuns cu ea până la voi, și voi sunteți cei mai mici, și v-a așteptat cerul, iubiții Mei. Fiți tari și fiți dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveți a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeție și de slavă deșartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei și să încapă în acest nou toate semințiile Mele care au fost întâi și care au început întâi, iar când va ieși această carte, va fi iarăși trupul bisericii Mele așa cum l-am lăsat să fie. Va ieși această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte și să-i desfacă pecețile ei și să se vadă începutul cel nou, cel de atunci și cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, și am așezat în această grădină troiță vie, ca să se aducă întreită jertfă vie și curată, precum Eu curat sunt.

Binecuvântată să fie troița cea vie și lucrătoare de jertfă vie și sfântă și curată, și binecuvântați să fie cei trei fii unși care formează această troiță lucrătoare de înviere din morți. Binecuvântată să fie troița celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cerești. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiță ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea și va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie și am biruit cu ea porțile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiță vie de jertfă vie și cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.

Această așezare este lucrată de cer și nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toți trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Și iată, mai întâi a fost cuvântul, și apoi lucrarea cuvântului, și apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut și apoi să fie crezut și apoi să fie înțeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălțat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiță lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.

Să stați bine, să stați cu frică și să luați aminte, voi, cei ce stați așezați întru taina începutului cel nou, căci dacă voi veți sta așa, așa va fi să stea în curând România cea binecredincioasă, iar cea necredincioasă va primi veste pentru pocăință, și dacă nu se va pocăi de fărădelegile ei, va fi să fie dată deoparte de pe pământul cel sfânt al ei, căci scris este prin cuvântul Duhului Sfânt, și cele scrise se vor împlini.

Iară și iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveți putere de leu și de pui de leu, și această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteți cei din sămânța lui Iuda și a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început și până la plinirea neamului acesta. Umiliți-vă și plecați-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare și înfricoșătoare este taina în care sunteți așezați. Umiliți-vă și nu vă lăsați robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârșitul său.

Însemnați în cartea mărturiilor toate semnele care au lucrat de aici peste cei ce s-au lovit sau au pierit zdrobiți de această piatră, căci aceste semne vor veni tot mai mult, ca să servească slavei acestei taine cerești.

Acesta se va numi muntele cel sfânt al vremii plinirii cerești, și va fi să fie cinstit și slăvit cu mult mai mult decât muntele în care vorbea Dumnezeu cu glasul Său ceresc din pară de foc atunci când Moise a trebuit să se suie și să aducă cuvintele Domnului către Israelul cel de atunci. Nimeni nu s-a suit atunci acolo, ci numai Moise s-a suit, și a rămas Moise sfântul lui Dumnezeu după aceea, și s-a coborât la Israel și l-a făcut pe Aaron preot peste Israel, și asculta Aaron pe Moise, căci Moise venea de la Dumnezeu. Și iată, acum va fi mai mult decât atunci, și voi lucra minuni cerești, ca să cunoască cei ce se apropie să vină, să cunoască toți taina acestui munte ceresc, căci acest munte se numește: Cuvântul lui Dumnezeu, și această cetate se va numi: „Acolo este Domnul“.

Binecuvântată să vă fie veghea voastră peste această grădină! Binecuvântate să fie hotarele care împrejmuiesc și străjuiesc această înălțime cerească! Binecuvântată să fie puterea cea făcătoare de minuni care se odihnește peste această împărăție cerească!

Verginica este cu Mine și rostește de lângă Mine cuvânt peste acest așezământ sfânt.

– Pace vouă! De lângă Domnul rostesc pace peste voi, fii ai acestei grădini cerești! Și cum adică fiu al acestei grădini? O, iubiții mei, mare este această taină, mare este viața acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini cerești. Trăiți bucuria de prăznuire a acestei serbări în numele punerii pietrei pentru înălțarea Sfintei Sfintelor al cărei altar se numește ieslea Domnului Iisus Hristos în vremea aceasta. Vin iar să vă vorbesc și să vă învăț taina acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini, căci nimeni nu poate să-și ia singur cinstea să fie fiu al acestei grădini, ci numai cel ce are chemarea lui Dumnezeu, iar acela să stea apoi așa cum are așezare aici Dumnezeu.

E prea mare și prea cerească această lecție pe care am adus-o la voi. Voi veni în cuvânt și vă voi da această lecție, ca să fie adăugată în cartea legilor care vor străjui peste acest început de cer pe pământ. Țineți ce aveți, până voi veni cu această lecție, căci această lecție se va adăuga celor ce le aveți de împlinit și de trăit în aceste hotare cerești. Stați bine, stați cu frică de Dumnezeu și cu luare-aminte, că mare este taina acestei grădini, și voi sunteți încă mici cu împlinirea și cu ascultarea. Eu n-am venit să vă conduc rău, ci am venit să vă fac fii ai ascultării cuvintelor cu care vin din cele cerești. Învățați această lecție, lecția ascultării, mămică. Învățați să puteți, și iarăși zic: învățați să puteți, și după aceea veți putea să ascultați așa cum se așteaptă ascultarea cea de aici. Iarăși vă spun: învățați și îndeletniciți-vă cu cărarea mea spre voi, ca să puteți sta în taina ascultării, căci mare este puterea ascultării dacă este ascultare, fiindcă neascultarea, după cum este firul cărării mele către voi, neascultarea față de această orânduială cerească poate să vă aducă o mulțime de răni și vouă și lui Dumnezeu, Care trebuie să fie în toate drepturile Sale dumnezeiești în această grădină. Neascultarea este cheia cea de dincolo de porțile cele de aici și pe care o încearcă duhul rău ca să intre să vă facă rău. Neascultarea este o unealtă care se atinge de ochii celui care se numește fiu al acestei grădini; se atinge de ochii lui ca să-i împungă și să strice buna vedere a ochiului și să strice sănătatea, căci când ochiul este vătămat, se vatămă și trupul ochiului. Iubiți ascultarea, mămică, și nu uitați că mai înainte de ascultare este lucrarea smereniei, lucrare fără de care nu se poate învăța lecția ascultării. Învățați lucrarea curățeniei, mămică, dar această lecție vă voi aduce-o vouă în lecția de fiu al acestei grădini.

Fiți ascultători mie precum și eu am fost lui Dumnezeu. Fiți fii vrednici de această grădină, căci așa vi se cere vouă după chemarea pe care o aveți. Dar voi veni și vom învăța, iubiții mei.

Pace vouă, copii ai acestei grădini! Pacea mea v-o las vouă, căci pace am venit să aduc peste voi. Harul Duhului Sfânt să lucreze învățătură cerească peste voi toți. Amin, amin, amin.

22-07-1992

Cuvântul lui Dumnezeu

... Și mai grăiește Dumnezeu despre episcopul lumii din cetatea Târgoviște: n-a fost al Meu, nu M-a ajutat pe Mine, Dumnezeu, cu nimic. Nu M-a ascultat cu nimic, nu M-a cunoscut, nu M-a primit cu nimic. N-a primit. Am fost luat în batjocură pentru el. A aplecat urechea la planurile și bârfele lumești. A fost episcopul lumii, a fost oaie îmbrăcată în piele de lup. Ar fi mâncat oile lui Dumnezeu, așa ură are el pe oile Mele, pe poporul Meu cel sfânt. Râde de Mine, râde de poporul Meu. O, dar Eu vă spun: râde de el; de el și de turma lui, căci turma Mea e a Mea.

14-10-1992

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu grăiește din cele cerești, și se aude glasul lui Dumnezeu, iar cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu să se așeze și să întocmească încă o carte către cel ce este unsul României din partea Domnului Savaot.

Pace de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt, pace regelui României! Pace de la Maica Fiului Treimii cerești, și pace întru sărbătoare cerească de la mai-marii cetelor cerești, Mihail și Gavriil! Pace și sărbătoare în cer și pe pământ, căci serbările cele din moși-strămoși va fi să-și ia locul lor, iar fiii bisericii fi-va să se întoarcă cu fața spre părinți, după cum, apoi, părinții se vor întoarce cu fața spre fiii lor. România, cea întâi chemată între neamuri, fi-va întâia între popoarele pământului, căci ea s-a născut odată cu Domnul Iisus Hristos, și dacă ea s-a născut atunci, a fost apoi încreștinată de cel întâi chemat între apostoli, căci apostolul Andrei a venit și a botezat-o pe România încă de când era în scutece, și a fost creștină și a fost ortodoxă România; de la nașterea ei a fost creștină, și nu poate Domnul să uite pruncia ei și cămașa ei cea dintâi, și nu poate să uite Dumnezeu podoabele cu care a fost înveșmântată România, fiindcă de sub glia ei cea sfântă, tot cerul României strigă la Domnul și spune: „Doamne, până când ca să răscumperi pe cei ce stau la temelia acestui neam sfânt?“.

Și iată ce spun cei mari ai României, cei buni și mari și sfinți, care o țin pe România pe jertfa lor și pe credința lor, care a fost piatra bisericii cea din moși-strămoși. Ridică strigare regii cei dintâi și cei de pe urmă și toți voievozii cei sfinți, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al României; ridică rugă pentru România și se uită ca să vadă venind și stând pe regele cel mic, pe unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruința și gloria României. Și iată ce spune strămoșul și bunicul: „Regele României să aibă înfățișarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum strămoșii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este sfânt lui Dumnezeu, iar înfățișarea lui și fața lui să fie după chipul cel din moși-strămoși, în fața căruia să se plece cu cuvioșie tot fiul neamului său“. Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită și așteaptă ca să vadă gloria care va ieși de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu întocmește carte cerească și vorbește cu tine, Mihail al României. Așteaptă moșul și strămoșul tău să-ți vadă slava și puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul cel purtat de moșii și strămoșii cei sfinți. Lasă-ți podoaba cea sfântă să-ți înveșmânteze fața, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu lucrez la ea, lucrez după planul Meu, și vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnului! Eu lucrez prin cuvânt în România, și nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această lucrătură care lucrează din cer peste România, și nu va fi neam care să nu-ți cânte slava ta care este de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, și cine se va împotrivi planului Meu?

Ai grijă, iubitul Meu, ferește-te de lupi, căci lupii au luat acum haină peste haină și dau târcoale lucrăturii cea din cer. Fii mare cu Mine, că pielea de lup va fi vădită de sub mantia care o acoperă pe ea. Fii tare cu Mine, că nu mai vede Domnul credință pe pământ, iar Eu așa am grăit prin prooroci: «Cel care cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Așa am grăit, și iată, cei ce lucrează fărădelege nu iau în inimă această profeție, și se ascund sub mantie de miel, și vai, făptura Mea nu știe să deosebească stânga de dreapta sa! Dar Eu sunt Dumnezeu, și iată ce fac în zilele acestea, căci M-am așezat să dobor cele șubrede și să întăresc curățenia și sfințenia peste făptura Mea. Vin să curăț și să albesc și să despecetluiesc izvoarele vieții și să rostesc apoi prin servii Mei și să arăt: „Iată calea, și cel ce înviază să meargă pe ea“.

O, voiesc să așez pe piatră numele tău, căci așa ți-am vestit Eu ție, și voi rosti apoi din vârful ei numele regelui României. Așa am grăit, și aceste cuvinte mărturisesc pe pământ, pentru că Eu am fost împlinitor întru cei slabi și mici ai Mei și ai tăi, căci aceștia care dau trup cuvântului Meu sunt ai Mei și ai tăi, căci Eu le sunt lor Dumnezeu, iar tu ești unsul cel de la Mine și ești regele lor. Fii înțelept, căci Eu voi așeza pe piatră numele tău. Fii credincios. Eu sunt. Domnul este numele Meu, și lucrez ca să-ți gătesc venirea.

Cei ce stau pe scaunul bisericii Mele au început să-și arate dinții și ar voi să stârpească această lucrătură și ar dori să-l pună jos pe cel ce a împlinit porunca cea din cer de a așezat după lege piatra de temelie a începutului cel nou care vine din ceruri peste pământ și să fie precum în cer așa și pe pământ, după cum a fost făgăduința Mea. Și se va numi această lucrătură munte ceresc, munte de taină cerească, și din acest munte vor curge fericirile cele scrise în Scripturi peste cei ce vor fi numiți fericiți, și se va numi muntele fericirilor care vin cu Domnul și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, așa precum au spus proorocii în veacurile Mele.

Această piatră ridicată prin cuvânt și din poruncă cerească, va sta înaintea ta, rege al României, căci Eu așa am grăit, și ți-am vestit din vreme. Iată, pun înaintea ta această piatră și voi depărta apoi fărădelegea și nedreptatea din pământul celor vii, căci România va rămâne veșnic înaintea Mea și a ta, Mihail al României Domnului.

Eu sunt cu tine și te port pe umerii Mei, căci Eu sunt Domnul plinirii făgăduințelor cerești. Ridică-te spre Mine și rostește rugă pentru cei pe care-i am în fața Mea, în fața cuvântului Meu, căci s-au ridicat martori nedrepți asupra lor și nedreptatea a mințit sieși, șis-au ridicat cu teamă împotriva adevărului Meu cei ce stăpânesc cu nepăsare peste turma Mea. Roagă-te să se înmulțească sarea, și se va înmulți, căci nu mai este sare pe pământ. Puțină sare mai are Domnul pe pământ, iubitul Meu. Ridică mâinile spre Mine și cere, și va fi sare pe pământ, și va fi bună de sărat, și se vor întări oasele cele șubrede ale fiilor cei bineplăcuți cu inima lor și cu duhul lor. Eu lucrez din zori și până în zori, lucrez în calea ta și lucrez peste acești micuți ai Mei, căcirăutatea și necredința mai-marilor legii izbește cu gând să-Mi fărâme corabia cea lucrată prin cuvântul cel vestit din cer. România este corabia salvării făpturii Mele și din ea vor curge raze și lumini și izbăvire și cer nou și pământ nou, așa cum am făgăduit Eu, Dumnezeu.

Îmi întind pacea Mea peste tine și peste toată casa ta, Mihail al României. Pace ție, iubitul Meu, unsul Meu, căci cine poate șterge ungerea pe care o ai de la Dumnezeu? Pace și lege sfântă și chip după chipul cel din strămoși, cel din părinți cerești, după chipul Fiului lui Dumnezeu, din neam în neam până la tine. Ia sulul care stă sub piatra începutului cel nou, ia-l și desfă-l din nou, și te gătește în această oglindă, și vom intra pe poarta cea binecuvântată, care a luat ființă după planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl, Cel ce este întru Fiul și întru Duhul Sfânt al Treimii cerești, să fie cu regele României și cu fiii ei cei binecuvântați din care va răsări poporul cel nou care va lucra biruința Domnului!

Pace ție, Mihail al României Domnului! Amin, amin, amin.

13-11-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Se coboară din cer serbare îngerească și cuvântul lui Dumnezeu în ziua aceasta de prăznuire pentru mai-marii cetelor îngerești, Mihail și Gavriil.

Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este purtată pe îngeri și I se cântă cântarea slavei Sale: «Slavă Sfintei și Celei de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, din veci și până peste toți vecii cerurilor!». Amin.

Mai-marii îngerilor, Mihail și Gavriil, sunt în fața cetelor cerești și serbează cu toată oastea serbare de înviere, serbare de bunăvestire și de slavă peste așternutul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a coborât din cer, de la Dumnezeu, cu începătură nouă în mijlocul României cea binecuvântată și bine aleasă între neamurile pământului. Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Cel Mare, Fiul Tatălui Savaot, rostește cuvântul sărbătorii de azi.

Pace vouă, celor din așezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte pentru ca să fie puterea Domnului acest așternut dumnezeiesc. Pace vouă, și celor veniți astăzi la serbare cu cerul! Pace păstorilor și oilor Mele! Pace tuturor celor ce ați venit ca să stați cu sfatul Domnului la masă! E praznic astăzi, e praznic din praznicele poporului sfânt, cel născut de Verginica prin cuvântul acestei lucrări care este de la Dumnezeu. Această lucrare se numește Cuvântul lui Dumnezeu, iar această cetate și această iesle se numește așa cum scrie în profeți: «Domnul este acolo», fiindcă Domnul nu lucrează nimic fără să fi vestit din vreme prin prooroci.

Mai-marele arhanghelilor, Mihail, rostește în sfatul Domnului, și să se audă cele rostite: «Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte!», căci încă o dată se vor clătina cerul și pământul, precum este scris, și se vor arăta cer nou și pământ nou și vor dăinui cei scriși în Cartea Vieții Mielului, căci aceștia vor birui prin Sângele legământului cel nou, al Mielului lui Dumnezeu.

Pace peste așezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte ca să poată lucra din el lumină peste pământ și viață peste făptura Sa. Și cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, și măi oilor? O, dacă acest așternut dumnezeiesc nu ar fi fost pus deoparte pentru Domnul, atunci nu ar mai fi trebuit Dumnezeu să-l coboare prin cuvânt și să-l întrupeze prin cuvânt și să fie, și iată cortul Meu cel sfânt, din pragul căruia Eu Îmi anunț împărăția pe pământ. Și cum adică pus deoparte pentru Domnul? Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest așternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă deslușită cu ușurătate sau cu ușurință, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuț de pământ. Și dacă Domnul a numit cu numele Său această așezare, de aceea am rostit poruncă între poruncile cele pentru aici și am spus să se lucreze numai dinăuntru și nu din afară peste acest așezământ, pentru că aici nu este nimic din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. De aceea copiii Mei cei așezați aici de veghe și de lucru cu cerul și ca în cer, poartă greul care este din lume, așa precum și Domnul a purtat greul lumii. Lumea este sfărâmată sub greutatea ei, și de aceea am numit acești copii cu nume de fii ai acestei grădini cerești; de aceea, ca să lucreze cu tainele cerești și să stârpească prin lucrul lor cu Mine greutatea care stă deasupra făpturii Mele; să stârpească duhul lumesc și lucrarea lumească de pe pământul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a făcut pământul și pe om. Și iarăși zic vouă, că dacă acest așezământ sfânt nu ar fi fost pus deoparte, atunci nu l-ar mai fi întocmit Dumnezeu. Tot poporul creștin să creadă că acest așternut ceresc este o taină cerească pentru cele ce se vor vedea în zilele ce vin, și nu se poate ridica lucrare de ispitire asupra lui Dumnezeu.

N-a înțeles poporul cel răsărit de la această profeție, n-a înțeles nimeni ce fel de lucrare este această coborâre de cuvânt ceresc, și s-au zdrobit de această stâncă creștini după creștini, pentru că n-a ieșit creștinul din lume dacă s-a apropiat ca să vorbească cu Dumnezeu prin această profeție. Și nu numai că n-a ieșit din lume creștinul, că mulți din ei, după ce au pus degetul și au pipăit, după ce au gustat din acest izvor, s-au dus și s-au lipit cu lumea și cu cele din lume și li s-a scris necinstire, și au pătat pe Dumnezeu cei care au purtat numele și pecetea de creștini ai acestei lucrări, și acum vin și dau ocol de jur împrejur și se uită, dar în zadar se uită, pentru că a venit vremea să lucreze Dumnezeu și să știe tot creștinul că Domnul este sfânt și nu altfel. Iar cine a vrut să fie cu Domnul, s-a smuls cu totul din cel dintâi și s-a lăsat cu sfințenia și cu rudenia cea din cer și s-a scuturat de pământ și a stat în sărăcia cea de duh, că să aibă Domnul vas gol în care să toarne cele de sus, să toarne împărăția cea din cer, așa cum este scris: «Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cea care vine din cer».

Când Eu am chemat la Mine acest popor, el s-a semețit apoi, zicând că este cu această lucrare, și a întins mereu mâna și a băgat-o în acest blid și a luat de câte ori a voit, a luat după al său plac. Și dacă a luat așa, n-a fost bine la Dumnezeu, fiindcă cel ce nu ia cu Domnul, acela risipește tot ce ia. Și cum adică se cheamă să fi luat creștinul cu Domnul? Adică să-i fi spus Domnul să ia, și ce să ia, și când să ia, și nu dacă voia el să ia. De aceea am spus că s-a semețit cel miluit de Dumnezeu, și asta se cheamă că unul ca acela s-a zdrobit în această stâncă, pentru că n-a fost una cu Dumnezeu. O, dacă stă creștinul după placul lui cu Dumnezeu, asta nu se cheamă că S-a lăsat Domnul ispitit, și înseamnă că a ispitit pe Dumnezeu un astfel de creștin. Iată că și creștinii au stricat legile Domnului, și de aceea este vremea ca să lucreze Domnul. Și a făcut Domnul acest cort și l-a împrejmuit cu hotare pecetluite și a pus legea Sa cea sfântă la hotare, căci vremea este să lucreze Domnul, pentru că oamenii au stricat orânduielile Domnului, și de acum încolo Domnul pune la cercetare și va descoperi Domnul pe cele ascunse și dosite, căci orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume. Dar voi, iubiții Mei copii care sunteți din Dumnezeu, stați bine, stați cu frică și luați aminte, că mare este Cel ce este în voi, față de cel ce este în lume, iar cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta cuvintele voastre, și se vor cunoaște și se vor deosebi Duhul Adevărului și duhul rătăcirii, fiindcă Eu v-am dat vouă pe Duhul Sfânt, Care mărturisește pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vorbesc cu voi acestea, și altele vorbesc cu voi, ca să înțelegem cum adică pus deoparte pentru Domnul acest așternut ceresc. Grăiesc vouă acestea, și altele grăiesc vouă, ca să avem îndrăznire în zilele acestea, și precum sunt Eu, așa să fiți și voi în lumea aceasta, fiindcă nu este frică întru Mine. Altfel, nădejdea și dragostea voastră n-ar fi întreagă dacă ar fi frica lângă ele, căci frica are cu sine pedeapsa, iar dacă ați fi fricoși, n-ați fi desăvârșiți întru Mine. Creștinii care nu Mă au pe Mine, aceia au frică și li se vede frica, și de aceea am spus că am ridicat această corabie și am împrejmuit-o cu pecetea sfințeniei, ca să pun la cercetare inima acestui popor care s-a ascuns de Domnul și n-a mărturisit pe Domnul prin trăire. Și vine vremea să se vadă, dar a și venit, și se vede că orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume.

O, se potrivește această Scriptură cu creștinii acestui popor, că nu înțelege poporul Meu cum adică să-L mărturisească pe Hristos în trup. Adică să mărturisească în trupul lui creștinul și în inima lui pe Hristos și lumina lui Hristos și viața și voia lui Iisus Hristos, ca să fie din Dumnezeu creștinul. Și dacă nu mărturisește așa pe Domnul, atunci nu se poate spune că unul ca acela mărturisește pe Hristos venit în trup, nu se poate spune că este din Dumnezeu creștinul care nu mărturisește așa cu tot înăuntrul său. Unul ca acela nu are cu ce să deosebească Duhul Adevărului de duhul minciunii. Această trăire să fi fost trăită de cel ce s-a numit că este al lui Dumnezeu, și apoi se putea numi după adevăr fiu al lui Dumnezeu. Eu am venit trimisul Tatălui pe pământ și am ascultat de Cel ce M-a trimis și am fost în Duhul Tatălui și așa am ascultat pe Tatăl Meu în trupul Meu și n-am ascuns nimic Tatălui Meu, căci cine poate să se ascundă de fața Creatorului său? Și așa S-a arătat mare în Mine Tatăl Meu, căci Cel ce era în Mine, era mai mare decât cel ce este în lume, și Tatăl Meu n-a fost biruit în Mine.

Grăiesc vouă acestea, și altele grăiesc vouă, ca să fie învățată lecția care învață cum Se cunoaște Duhul lui Hristos față de duhul lui antichrist, care este în lume. Și pentru că lumea stă în duhul lui antichrist prin faptele ei, de aceea am zis să deosebesc un popor și să-l deprind cu Duhul Sfânt și să fie popor al Duhului Sfânt. Și dacă poporul chemat n-a iubit Duhul Adevărului și nici n-a voit să învețe să iubească adevărul și să rămână liber, iată, măi copii, a rămas în duhul lumii acest popor, și Eu n-am avut ce pune deoparte din acest popor ca să fie creștinul cu Dumnezeu. Și iată, vin curând, și nu știe poporul Meu ce înseamnă să fie cu Dumnezeu, și vor învăța neamurile această lecție și vor crede și se vor boteza și vor asculta de Dumnezeu, și nu va fi Domnul lipsit de roade, pentru că a făcut biruință Domnul cu brațul Său cel tare și a așezat cort sfânt pe pământ, și se va cânta cântec ceresc de înviere peste pământ și se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, precum este scris.

Iubiții Mei, cerul se bucură de voi și cu voi în ziua aceasta, căci dacă Domnul suferă cu voi și plânge cu voi și în voi, apoi Se și bucură cu voi și în voi. Mare și adâncă este această lecție despre duhul care mărturisește pe Hristos venit în trup. Vom face lecție aparte pentru ca să lucrați cu ea peste fiii neascultării, dar trebuie să învățăm bine în noi această lecție, pentru că această lumină se mărturisește pe sine numai dinăuntrul ei, măi tată.

Fiilor, vom lucra cu zile noi de serbare și cu lecții noi de serbare și vom schimba vasele înnoindu-le, căci untdelemnul cel nou stă în vase spălate, măi tată, și vasele trebuie ținute întru sfințenie și întru duh de adevăr. Adevărul se descoperă pe sine, pentru că așa este lucrarea sa, dar minciuna nu se descoperă pe sine pentru că așa îi este lucrarea sa.

Am rostit cuvânt și am zis că voi sta în sfat cu voi, și voi sta dacă am zis, și ne vom sfinți și vom înmulți sfințenia, că vremea este să lucreze sfințenia, iubiții Mei. Verginica este aproape de începutul cuvântului ei, și Domnul este în ea și lucrează în ea, iar ea lucrează după cum este cursul ei și al lucrării ei. Domnul Iisus Hristos este în ea, căci ea este întru Iisus Hristos, după cum și în trup la fel a fost. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, copii ai Duhului Sfânt, bucurie pentru praznicul mai-marilor arhangheli care sunt serbați astăzi în așternutul Domnului, Care este prin voi. Să fie zi de înviere alăturată zilelor învierii, să fie pace peste voi, copii ai Duhului Sfânt!

Pace vouă, măi mămică! Pace celor stătători zi și noapte la lucrul grădinii de aici! Pace celor ce au venit la serbarea cerului care se serbează azi aici! Luați aminte cu inima și cu împlinirea la lecția pe care v-a dat-o vouă Domnul Iisus Hristos în ziua aceasta. Luați aminte la duhurile voastre și la împlinirea lucrării lor, că mare este această lecție de azi, despre duhul care mărturisește pe Hristos în trup.

Fiilor, ascultarea de Dumnezeu Îl face pe Domnul să stea în inima celui ascultător, iar neascultarea îl scoate pe om dintre lăcașurile care sunt purtătoare de Dumnezeu. Unirea și părtășia cu cele din lume face duhul omului să nu-L mai mărturisească pe Hristos în trup. Fiți atenți la pașii voștri, la duhul vostru și la adevărul iubit de Dumnezeu, căci adevărului îi trebuie o față plăcută și curată ca să poată fi bineplăcut la Dumnezeu. Așa a spus Domnul în lecția de azi, că a pus acest așternut deoparte, și iată, nu numai cei stătători ai lui au această îndatorire, și mai vârtos o au cei ce vin și se înfățișează Domnului prin acest așezământ ceresc. Țineți cu toată ființa la sfințenia acestui așezământ, căci dacă duhul omului sau duhul lumii din om dă să se atingă aici, se pot stârni furtuni repezi, și nimeni nu le poate stârni în afară de cei atinși aici fără de sfințenie împlinită în toată clipa. Acești copii au avut de suferit în zilele ce au trecut, și eu le-am spus să nu cârtească și să poarte totul în numele sfințeniei și al legii sfințeniei care strigă la Domnul de sub piatra cea nouă care este de la Dumnezeu în această grădină. Dar azi, încă din zorii zilei am luat neputințele și suferințele de pe ei, ca să poată sta ei în fața celor veniți ca să se închine Domnului prin acest jertfelnic. Am trimis înaintea voastră pe copiii mei ca să curețe praful de pe voi și mirosul lumii de pe voi, și ce mai este de curățit am zis să curețe, și apoi să vă apropiați, căci eu nu voiesc să aveți vină la Dumnezeu. Așa și voi să voiți, măi mămică, fiindcă eu așa am spus, de câțiva ani mereu am spus: «Pregătește-te, creștine, că dacă ai ști ce vreme vine, nu ți-ar mai trebui nici mâncare, nici apă, nici traistă, și te-ai smulge din toate cele lumești ca să fii găsit cu Dumnezeu în ziua aceea. Chiar de ar fi să-ți rămână carnea, smulgându-te din legăturile care te țin, smulge-te și vino cu ce scapi, că-ți pune Domnul la loc ce ai lăsat și te face El întreg, dar ieși și fă-te gata pentru ziua aceea».

Împreună cu sfinții voievozi care sunt astăzi serbați, iată, cu ei vă spune mama Gigi: stați bine și cu frică și cu luare-aminte, că vine proba cea grea peste lume, vine schimbarea, și se va schimba fața lumii și va fi de groază fața lumii. Dar vine schimbarea la față a slavei Domnului, și se va vedea pe față slava Domnului, și orice strălucire de pe pământ își va pierde fața sub strălucirea slavei lui Dumnezeu.

Serbează cerul, serbează sfinții arhangheli pe unsul României și cântă Măicuța Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregătește calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profețite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se.

Să se destrame tot ceea ce este fără Dumnezeu și să se ridice cei ce poartă semnele Domnului și lucrările Domnului! Să cadă stăpânirile necredincioase și să se risipească planurile împotrivitorilor și să se arate calea cerească între oameni și să tremure făptura sub slava Ziditorului ei, că vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, vine Domnul să-Și arate împărăția Sa.

Să se întărească cel ce este ales din biserică și să mărturisească adevărul, căci adevărul îl va face mare și liber și va lucra înviere nouă și se va bucura făptura lui Dumnezeu care-L va primi pe Dumnezeu. Să fie bucurie peste cei ce așteaptă pe Domnul, iar cei ce nu știu cum să-L aștepte pe Domnul, aceia să învețe și să împlinească pregătindu-se, căci cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta de cuvintele lui Dumnezeu.

Mama Gigi atinge pe fiii acestei zile care s-au atins de această grădină cerească, și ca să credeți și să înțelegeți puterea și sfințenia acestei grădini, luați seamă la voi înșivă după ce veți merge întru ale voastre și veți fi slăbiți în trupul vostru un pic de vreme, ca să înțelegeți ce este sfințenia acestei grădini cerești și să credeți sfințenia celor de aici, care suferă în trupul lor orice atingere cu duhul de pe drum. Ei nu mai au puteri pentru ce este afară. Ei au puteri întru Dumnezeu și suferă când ies, așa cum suferă un pește dacă-l scoți din apă și îl ții afară câteva clipe. I-am deprins cu necârtirea, și ei se tem să cârtească.

Toți cei legați cu duhul aici, luptați la timp și la netimp pentru ținerea sfințeniei acestui așternut dumnezeiesc! Sfințenia acestui așezământ ceresc va lucra mântuire de la Dumnezeu pentru mulți, măi copii. Fiți sfinți cu trupul și cu duhul. Fiți curați, fiți cu mâinile curate.

Domnul Iisus Hristos și tot cerul sfânt scrie zi de sfințire și de slujbă cerească peste izvoarele Sfintei Sfintelor și așează această serbare alături de serbarea acestei zile. Binecuvântată și făcătoare de minuni cerești și sfințitoare și dătătoare de înviere să fie apa acestor izvoare cerești. Cetele îngerilor înconjoară crucea cea din vârful acestei pietre și cântă tropar de slavă semnului crucii care străjuiește peste Sfânta Sfintelor Domnului, căci astăzi este întreită serbare. Se împlinește un an de la înălțarea crucii pe altarul Sfintei Sfintelor Ierusalimului nou.

Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveți grijă de surioara mea, ca să înțeleagă și ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei și nici creștinii n-o lasă să fie așa cum voiește cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creștini care fură, măi mămică, pentru că așa cred ei că e bine. Fură și storc de la Domnul, și se duc și stau în nelegiuiri și în lume și își bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea și fură de la Domnul, și ea nu mai știe cum să stea față de Domnul. Am creștini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiți drepți și lucrați pe unde este de lucrat. Lucrați cu atenție și cu adevăr și cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creștinii acestui popor. Dar voi lucrați după felul lucrului cel din cer și păziți de duhul lumii lucrarea cea din cer, care nu este din lume. Feriți-vă, și iarăși zic, feriți-vă de lume. Iarăși zic vouă: copiii voștri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiți sfințenia, că vremea este aproape. Amin.

Sfinții arhangheli sunt cu cete de îngeri așezați peste acest așezământ și peste serbarea de azi. Binecuvântată să fie hrana cea pentru ființă, căci cerul stă cu voi la masă. Fiecare creștet să fie atins și mângâiat de cei serbați astăzi în cer și la voi.

Pace vouă! Pace și serbare scrisă în cer și pe pământ, căci oamenii vor să scoată serbările cerești și să nu mai aibă nume pe pământ, dar Domnul va răspândi sărbătorile Sfintei Sfintelor peste cetatea cea nouă a Noului Ierusalim și va fi veșnic sărbătoare de slavă cerească. Amin, amin, amin.

21-11-1992
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1992 (5)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:10 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică

Bucuria cerească se coboară și se așează prin cuvânt rostit de cer peste Sfânta Sfintelor Ierusalimului cel ceresc, cel nou, cel făgăduit de Dumnezeu prin prooroci ca să fie pe pământ, și iată, vremea plinirii proorocilor a început să se arate în calea celor ce au priceperea și stau așezați în nădejdea celor făgăduite de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat și lucrează prin prooroci, din veac și până în nesfârșitul veacurilor Domnului.

Slavă de la cer și până la pământ, căci cerul sfânt se închină și se pleacă și cântă celei care s-a dat pe sine locaș neprihănit și neumblat, ca să fie locaș aducător de făgăduință, locaș de sălășluire și de arătare a Celui Unul născut din Tatăl, Care Se numește Emanuel, pentru ca să se împlinească această lucrare în mijlocul oamenilor. Și așa a fost prin cea pururea Fecioară, căci prin ea a fost Dumnezeu cu noi pe pământ. Cum: cu noi pe pământ? Adică Sfânta Treime, Cea Una și nedespărțită, S-a arătat cu oamenii pe pământ prin Fiul ei, Iisus Hristos, Care este din Tatăl și în Tatăl și prin Care Tatăl a fost și este și va fi între oameni și în oameni, adică în făptura cea creată de Sfânta Treime prin cuvânt.

Slavă Maicii Mielului lui Dumnezeu, care este serbată de cer și de voi, cei așezați de Domnul în așternutul Său din zilele acestea! Slavă ție, Maică cerească! Slavă și mărire ție din cer și până pe pământ, căci astăzi se serbează intrarea ta dincolo de catapeteasma care desparte, și ai stricat despărțirea și ai primit apoi această bunăvestire și ai adus în mijlocul oamenilor pe Împăciuitorul, Cel ce a venit de la Tatăl, și El a stat cu oamenii și a rămas cu oamenii în veac, căci pentru aceasta a trebuit să vină și să Se arate între oameni, pentru ca să fie în veac cu oamenii lui Dumnezeu și prin oamenii lui Dumnezeu să fie.

Dar iată ce este pe pământ: este ceea ce a mai fost, după cum este scris că iarăși și iarăși este ceea ce a fost, căci oamenii cei fără Dumnezeu în duhul lor nu-L cunosc pe Domnul în oamenii lui Dumnezeu, și iată, spune Domnul Iisus Hristos, Cel născut din Tatăl mai înainte de vecii cerurilor, spune că a venit vremea ca să lucreze Dumnezeu, pentru că oamenii au stricat legile Domnului pe pământ din veac, până ce a venit vremea să Mă arăt desăvârșit, Om și Dumnezeu, ca să fiu apoi cunoscut în om și ca să Mă cunoască oamenii în ei și între ei. Și după ce am lucrat vremea cea de treizeci și trei de ani câtă vreme am lucrat ca Om și Dumnezeu, a fost apoi să las spre urmare lucrarea în om, pentru că de aceea a fost omul făcut și am venit la om, ca să-l îndumnezeiesc și să lucrez această îndumnezeire din neam în neam și să fiu cu oamenii până la sfârșitul veacurilor, iar după aceea să fie veacul cel ceresc și sfânt, precum Dumnezeu este ceresc și sfânt.

O, iubiții Mei copii, am coborât la voi prin cuvânt, și sunt prin cuvânt întru Treimea Care este Una, măi tată, măi copii ai ascultării. Fericiți vor fi fiii ascultării, căci nu este mântuire afară de cea care vine de la lucrarea ascultării. Copilul lui Dumnezeu care are ieșiri din lucrarea ascultării, acela se numește fiul rătăcit, care este întors cu forța și rușinat din pricina lipsei de ascultare.

Am trimis-o pe Verginica la voi cu o carte mare în brațe. Să știe toți cei de aici și cei legați de aici că am trimis-o ca să se arate cu cartea legii ascultării. Și dacă a venit, a deschis cartea și a citit cuvânt din ea și a spus: «Copile, să nu stai altfel cu statul tău, și să știi că în cartea aceasta scrie așa: să fii în ascultare și să stai sub ascultare, căci nu este mântuire afară de cea care vine prin lucrarea ascultării».

Este pe pământ o carte în care este scris cuvântul unui om înțelept care spune așa acel cuvânt: „Omul trebuie să fie și să făptuiască tot, în gând și în faptă, în așa fel încât în orice clipă cineva mai mare decât el îl vede întru tot și peste tot, fără să se poată prilej de ascundere sau de tăinuire de gând sau de faptă, și în felul acesta omul lucrează în fața celui mare lucrul cel cu ascultare“. Omul cel înțelept nu se mai întreabă cum vine aceasta, iar voi nici atât nu se poate să spuneți că nu se înțelege de voi această lucrare care se numește viață în ascultare și sub ascultare.

Omul care nu-și are viața în ascultare, acela nu este. Este, dar nu este, și iată sabie cu două vârfuri ascuțite, care la un capăt taie cu bine, și la celălalt capăt taie cu rău, căci omul cel care nu are Duhul lui Dumnezeu și care nu este măcar nici sub ascultarea altui om din apropiere, un astfel de om s-a așezat sub liberul voinței sale însăși și nu are pe nimeni mai mare decât el, mai cu putere decât el, în care să se bizuie; și un astfel de om nu este, pentru că nu are prin ce, nu are prin cine să fie cel singur. Eu nu aveam cum să fiu dacă nu era să fiu prin Tatăl, iar făptura lui Dumnezeu nu are cum să fie dacă nu este prin Cel ce a creat-o. Dar aicea, iubiții Mei, fiți treji și umblați la această comoară de înțelepciune, căci iată, în ziua aceasta de sărbătoare am venit cu o lecție care poartă în ea greutate de înțelepciune, un cuvânt cu greutate întru el însuși. Treziți-vă înțelepciunea, voi, și cei ce vor auzi acum și după aceea lecția aceasta de cuvânt ceresc și greutatea cerească a acestui cuvânt. Treziți-vă atenția duhului și așa să stați în vremea acestei lecții, căci această lecție își ia așternut peste locul în care Domnul cerurilor a așezat Sfânta Sfintelor coborâtă din cele cerești. V-am spus vouă în cel din urmă cuvânt rostit că locul acesta este pus deoparte pentru Dumnezeu, și dacă așa este această poruncă cerească, Eu voi vorbi cu voi și cu cei ce vor auzi această lecție, și să fie lecție vouă și păstorilor cu care am spus că voi sta în sfat ceresc, în sfat aparte. Și iată, treziți-vă înțelepciunea și înțelesul, păstori ai poporului cel chemat spre această lucrare. Luați această carte și mâncați-o, măi tată, că dacă veți vrea și Mă veți asculta, nu va mai fi nevoie să rostesc peste voi cuvânt de trezire și de atenție pentru cele cerești ale voastre; pentru cele cerești, și iarăși zic: pentru cele cerești. Și dacă am zis așa, Eu, Cel Care din suferință am zis, iată, zic vouă: nu mai fiți pământ, păstori ai poporului cel scris pe nume în sulul acestei lucrări, căci nu vorbesc despre această lecție pentru locul acesta; nu, pentru că locul acesta și ce este pe el este pus de Dumnezeu deoparte și lucrez deosebit, și lucrez peste el. Și de ce lucrez peste el? Lucrez pentru că am loc prielnic la lucru, pentru că ceea ce este pus aici la lucru este în ascultare și stă sub ascultare, și aceasta este taina tainelor locului acesta. Cei răsădiți în această grădină sunt nădejdea lui Dumnezeu, rămasă în ei de partea Domnului, Cel Care i-a așezat pe aceștia în această grădină, și de aceea am rostit poruncă de lege nouă și am spus: «Să nu pătrundă cele întunecate, peste lucrarea cea dinlăuntrul acestei grădini așezate de cer». Și cum adic㠄cele întunecate“? O, voi știți cuvântul care se întreabă pe sine și spune: «Cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău? Va locui neprihănirea și dreptatea și adevărul cel din inimă, și acestea nu se vor clătina în veac». Așa spune cuvântul, iubiții Mei, și cele ce se clatină am zis să nu locuiască în această grădină. Am zis pentru că Eu voiesc să locuiesc aici, măi tată. Voi vreți să locuiesc Eu aici? Și dacă spuneți că vreți, Eu nu Mă pot mulțumi cu cuvântul gurii. Voiesc mulțumire întreagă să am în această grădină în care Eu voiesc să am așternut și să lucrez din acest așternut. Iată, Eu sunt Dumnezeu și vă întreb să-Mi spuneți: oare, fi-va să vină o zi când voi putea să fiu cu voi aici ca și în cer? Vă întreb pe voi, pentru că Eu nu știu, și iarăși zic: nu știu ceea ce trebuie să știu de la voi, adică dinspre voi spre Mine. Eu am îndrăznit să rostesc și să spun: «Nu mai fiți pământ!». Am îndrăznit, pentru că Eu nu pot fi cu voi aici cu tot cu pământul vostru. Nu pot în cerul acesta așa cum sunteți voi învățați pe pământ. Am pus deoparte acest loc ca să fie cer, să nu fie tot pământ, și nici un suflet al acestui popor care este dincolo de porți, nici unul dacă l-aș lua și i-aș spune: „Hai și intră în acest cer al Meu!“, n-ar fi nici unul care să spună cu toată iubirea, cu toată frica și credința lui să spună: „Doamne, nu sunt vrednic să intru fără de haină cerească, și zi numai cuvântul Tău și sunt ca și intrat, și sunt mulțumit că ai Tu loc curat“, și n-ar fi nici unul care să spună cuvânt bucuros față de curățenia acestui loc adus de Mine din cer, cu așezare din cer.

Cel din vremea trupului Meu care a crezut în Mine și în sfințenia Mea, așa a spus: «Doamne, nu sunt vrednic să vii Tu sub acoperământul casei mele, și îmi e de ajuns cuvântul Tău, și voi afla mântuire și împlinire rugii mele». Acela a spus așa pentru că prețuia sfințenia Mea și nu voia să se apropie din pricina nevredniciei sale. Dar acela Mă primise în el și a lucrat minune prin aplecarea lui și L-a slăvit pe Domnul prin minunea credinței lui și i-a fost de ajuns ca să facă cer și Ierusalim ceresc în inima lui. Eu am intrat în casa lui prin ușa inimii lui, nu prin ușa casei lui, și iată, vă spun că poporul acestei lucrări nu are în el ce a avut acela și nu este nici unul care să nu intre aici în așternutul pregătit de Mine și pentru Mine și în care după voia Mea am așezat slugi și servi și vase de trebuință lui Dumnezeu după a Sa voie și nu după altă voie.

O, iubiții Mei, nu v-am spus niciodată ceea ce vă spun acum, că Mi-a ajuns durerea până la cele mai dinăuntru ale duhului, și iată ce spun Eu astăzi, după aproape patruzeci de ani de lucru în mijlocul acestui popor lipsit de dragoste, lipsit de milă, că n-a fost creștin să aibă milă de Mine, Domnul. Vă spun, și pentru tot poporul spun că nici un popor al vremilor lui Israel, nici o generație a lui Israel, nimeni din cei ce i-am iubit și i-am sprijinit prin vreme, n-a ispitit pe Dumnezeu așa cum a ispitit acest popor pe Domnul prin această lucrare, prin vasele acestei lucrări. Atâtea taine, atâtea așezări, atâta ordine trebuia să aduc peste vremea aceasta, și în tot timpul acestei lucrări am voit să aduc ordinea care oricum va veni peste pământ și peste biserica de pe pământ, adică peste oamenii care cred că Domnul este în ceruri. Dar n-a fost așezare venită cu Mine prin această lucrare, n-a fost iubire prin cuvânt, n-a fost îndreptare venită din cer care să nu fie apoi vândută și dată la moarte, și n-am avut loc pe pământ ca să îndrept măcar peste acest popor pe cele stricate și să curăț pe cele murdare și să mențin legile Mele între oameni. Și a trebuit să lucrez peste amestecătură, și amestecătura n-a voit să se curețe și să se despartă ca să dea Domnul deoparte binele care s-ar fi ales dacă ar fi voit să se aleagă. Dar nu s-a ales ca să fie grâul în dreapta și neghina lui în stânga și să pot lucra peste grâu, și grâul să lucreze peste neghină și să lucreze altoire în neghină. Se întorcea cuvântul Meu înapoi cu Mine în cer, că nu puteam să spun de biserică și de preoții ei, care au fost ai cezarului și care au mânjit biserica dând-o cezarului și dându-se pe sine cezarului cu tot cu turmă. N-am putut să-l fac pe om să fie cu Mine în taină și să nu se schimbe după aluatul cezarului. N-am putut, că Mă vindea poporul Meu și n-am putut. Și de ce Mă vindea? Mă vindea pentru că omul nu L-a mai avut pe Domnul prin preoție, pentru că nu se poate să fii preot al Domnului dacă nu ești despărțit de păgâni, dacă nu stai cu Dumnezeu.

Iubiții Mei, oamenii nebotezați nu sunt creștini, măi tată, dar n-am putut să fiu cu acest cuvânt până acum. Și cum adică așa ceva în vremea aceasta peste biserică? Iată, Domnul lasă peste voi cuvintele cu care mereu Se întorcea în cer, căci a fost pustiire peste biserică și a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoții și arhiereii au făcut zapis cu antichrist și s-au lăsat ca să fie dezbrăcați de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală și trupul cel gol al bisericii. Și dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu și cu legea cea din strămoși, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura și întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoți îmbrăcați cu Duhul Sfânt, care să lase urmași îmbrăcați cu Duhul Sfânt. Dacă preoția lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, și dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, și dacă antichrist prin vicleșug i-a șters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să țină legătura lanțului cea din uns în uns, și așa a rămas ungerea pentru preoție numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoție. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta și pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoșești, adică să asculte de lepădarea de credință, adică să-și vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reușit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Și s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, și au fost închiși și omorâți de puterea întunericului, și puțini a avut Domnul, în ascunzișul inimii lor, care au slujit și au putut lăsa slujirea cea din uns în uns. Și de aceea spun Eu că nu poți să fii preot dacă ești nebotezat și neîncreștinat, căci preoții cei care au fost apoi așezați de cei care dăduseră de la ei legea străbună, aceia nu au mai avut lucrarea Duhului Sfânt peste ei, și ungerea de preot n-a mai fost pusă la Domnul, și de aceea nici botezul cel după orânduiala datinei n-a mai fost pus botez, și iată că preoții cei puși după întreruperea cea de atunci, n-au mai avut ungere, și botezul n-a mai fost cu putere, pentru că nu este scrisă la Domnul preoția celor fără de ungere din uns în uns, și vreme după vreme s-a stins de tot puterea botezului, pentru că prea puțini au mai avut parte de preoți unși de Duhul Sfânt.

Am voit să lupt și să rup ceața aceasta și să Mă ajut cu poporul cel hrănit cu cuvântul Meu. Am așteptat să găsesc loc să pot vorbi cu acest popor, să-i pot încredința taina despre stricăciunea cea din biserică, dar el nu M-a ascultat în lucrarea legilor sfinte, dară să Mă mai fi ascultat ca să îndrept cu el stricăciunea care a stricat biserica! O, este un sul în cer care este scris pe pământ din poruncă cerească. Și ce este în acest sul? Este scris legătură împotriva celor ce au rupt ungerea cea adevărată a preoției, căci dacă cei ce au scris zapis cu antichrist ca să schimbe legile Domnului, dacă aceia au schimbat, am dat poruncă să se întocmească sul scris, care să lege din lucru pe cei ce au schimbat lucrul lăsat de urmașii Mei cei unși până la ei. Și scris este: «Ce este legat pe pământ, este legat și în cer», iar această legătură s-a legat pe pământ din porunca cerului, măi tată. Și dacă e greu de crezut aceasta, uitați-vă la fața bisericii și spuneți voi lui Dumnezeu ce a rămas din ea și ce este în spatele acestei fețe. Și iată lume nebotezată și neîncreștinată de nimeni atâta vreme. Și dacă ești neîncreștinat, cum se poate să fii preot după legea lui Iisus Hristos?

O, așa am dus Eu această durere lungă și n-am putut s-o spun poporului acestei lucrări, și nici acum nu crede acest popor, și nici chiar voi, iubiții Mei păstori, nu credeți durerea Mea și plânsul Meu și lucrarea pe care abia am putut s-o așez pe pământ așa cum este ea acum, așa cum aș fi voit de mult să fie și să trăiască peste acest popor. Că n-am avut nici vouă cum să vă spun cum poate omul să fie preot așa cum este scris în cartea Mea.

Nu mai este preot pe pământ, căci preotul trebuie să fie bărbat al unei singure femei în viața lui de om, dar cine să mai citească și să înțeleagă acest cuvânt? De ce, oare, credeți voi că am zis să fie preoți dintre cei curați în poporul Meu? Și de ce am zis Eu să Mă lăsați pe Mine să fiu mare peste acest popor? Pentru că Eu știu când așez pe cineva la lucrul preoției și știu dacă acela are mâinile curate și după lege, și știu toate mâinile, și pe cele curate, și pe cele cu sânge pe ele. Și n-ar fi asta tot, dar alta e durerea, că dacă omul s-ar lăsa născut încă o dată, adică s-ar lăsa născut de sus, și născut să fie apoi, atunci acela ar fi o făptură nouă și n-ar mai da să moară, de vreme ce se lasă născut de sus.

Iubiții Mei păstori, v-am spus Eu vouă, demult, un dor pe care voiam să-l plinesc peste poporul Meu, și așa am spus: «Măi păstorilor, aș voi ca voi să duceți viață de monah». Și de ce am spus Eu așa? Am spus ca să duceți viață de felul acesta și să prăsiți din ea în poporul Meu. Și dacă am spus atunci, Eu am spus acest cuvânt peste tot poporul Meu care voiește să se lase născut de sus. Și ce înseamnă să ducă viață de monah creștinul Meu? Înseamnă să iasă din trup și din lume și din pământul său și să-Mi urmeze Mie. Iată tâlcul vorbirii de atunci.

Măi tată, ce făceau oamenii care voiau să aibă viață de monah? Căci a plecat un om din familia lui, din casa lui, din pământul lui și din trupul lui și s-a dus din lume ca să ducă viață de monah. Și au început cei din rudenii să-l caute, și s-au dus și l-au găsit și l-au strigat să iasă ca să-i dea hrană adusă de ei, dar n-a ieșit monahul la ei, și a rostit cuvânt din pământul său cel nou și s-a auzit cuvântul său de către cei din rudenia cea după trup, și a spus lor: „În tot drumul bătut de voi până la mine n-ați mai găsit și pe altul flămând? Voi ați adus hrană pentru că aveți de mine dragoste trupească și firească, și eu nu primesc din pricina aceasta“.

Iată, iubiții Mei, câtă naștere de sus! Că nu se scrie la Dumnezeu monah cu rude trupești, și se scrie monah cu rudenie cerească, și n-am putut să fac această lucrare nici peste cei mari, nici peste cei mici ai poporului Meu. Am voit să fac din această turmă, turmă cerească, dar Avraam n-ar fi putut fi părinte al celor din făgăduință și nu al celor după trup dacă n-ar fi ascultat ca să iasă din pământul său și să meargă în pământul dat lui de Mine. Iată de ce nu poate nimeni înțelege de ce nu trebuie să vină aici creștinii, pentru că aici Și-a împlinit Domnul dorul Său cel mistuitor, ca să vadă în vremea aceasta pe pământ viață și trăire de monah după rânduiala lui Melchisedec, care a fost fără neam și fără spiță. Cel ce are înțelepciune, să înțeleagă cum vine aceasta peste lucrarea și peste viața unui creștin monah. Lucrarea aceasta este prea mare, iubiții Mei, este prea cerească, și de aceea n-o puteți trăi până ce nu vă lăsați născuți de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Și voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, și de aceea am luat un om și l-am atins de sus și l-am adus în casa aceasta a Mea și l-am uns preot și arhiereu și lupt din greu să-Mi desăvârșesc prin el înnoirea bisericii și tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unșilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea și stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Și iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat și a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfințirea cea din cer.

Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii și care au scris cărți peste cărți despre numele Meu și al legilor Mele, căci nu sunt cărțile acelea! Acelea sunt pământ, și în pământ se întorc, căci duhul cărților acelea nu este duh cu viață, din pricina celor fără de viață care le-au făcut pe ele, și nu sunt cărțile acelea, și stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu uns, care este numit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu și nu aceia l-au ales pe el, dar vai celor ce știrbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina lucrării acestui fiu! Acest fiu este ca o sabie, și vai celor ce se încearcă în tăișul ei, pentru că Eu sunt cuvântul acestui fiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare și de necredință. El este apostolul neamurilor pământului și numai Eu știu cum să lucrez peste el. Dar aici are Domnul Iisus Hristos de vorbit cu voi, păstori ai poporului acestei lucrări, căci se fac lucruri fără de rânduiala cea venită de sus, și aceste ascunzișuri se numesc lucrări fără de ascultare, se numesc lucrări care nu sunt venite din cer spre lucrare și se numesc lucrări lucrate din pământ, și Îmi faceți Mie bube lucrate în ascuns și făurite în afară de duhul ascultării. Se luptă duhul vostru cu duhul Meu și țineți morțiș să biruiți după voia duhului vostru, și nu duce la bine această luptă lucrată din lături. Iubiți și îmbrățișați cu bucurie această clipă de sfătuire cu Dumnezeu și lăsați-vă sub ascultare de Mine, fiindcă este mai bine să ascultați voi de Mine decât să ascult Eu de voi. Să vină, tată, și vremea Mea, mai întoarceți și celălalt capăt, că nu e bine să ascult numai Eu de voi. Vă prind necazuri dureroase din lucrarea aceasta pe care o lucrați voi de jos în sus și Mă țineți supus pe Mine sub voințele inimii voastre. Oare, nu vă este cu crezare ceea ce vă spun Eu? Eu sunt fericit cu duhul că a venit clipa să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu.

Stau cu Măicuța Mea și cu voi la masă, stăm împreună și Ne bucurăm de cele din cer și de cele pentru cer aduse în ziua aceasta. Eu primesc pentru Măicuța Mea cele ale iubirii voastre, iar voi primiți pentru slava Mea cele ale iubirii Mele. Iubire pentru iubire, și mergem înainte cu sfatul nostru împreună, iubiții Domnului Iisus Hristos. Și iată, sunt fericit cu duhul că am prilej plăcut să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu. Căci am venit cu această lucrare și am învățat pe cel ce a stat să asculte, iar cel care a putut să învețe auzind, acela lucrează peste viața lui poruncile Mele fără să mai ispitească și să obosească Duhul Domnului de jos în sus prin firul acestei lucrări. Este vorba de fiecare creștin în parte, dar dacă tu, creștine care ai fost primit cu această lucrare, dacă tu vii la poarta Domnului și pui plocon în față urmarea greșalelor tale, venite de la neîmplinire și de la călcare peste sfințenie și de la călcarea celor scrise în cartea Mea, atunci tu Îl bagi pe Domnul în noroiul faptelor tale, ca pe o slugă pe care o pui să-ți facă curățenie și să frece murdăria ta. Așa este cel ce vine cu murdării și cu necazuri făcute de neascultarea legii și cere cuvânt peste necazul adus plocon la poarta Domnului. De patruzeci de ani sunt străpuns de această durere și Mă las târât în noroiul faptelor și al necazurilor care vin de la neîmplinirile cele sfinte. Dar în acest loc pus Mie deoparte dacă aș fi lăsat poarta deschisă la îndemâna celui ce nu s-ar fi sfiit să vină nespălat, dacă legea sfințeniei nu era pusă la hotarele cele de aici, ar fi slăbit și aici puterea Mea și dreptul Meu și așternutul Meu, adică așternutul Meu cel din creștin, că nu intră creștinul cu frică, și intră cu mândrie că el poate intra.

Am copii bolnavi trupește și sufletește dintre cei care au intrat aici și apoi s-au atins cu cele ce nu pot intra aici, și le-am făcut hotar de oprire, adică s-au îmbolnăvit în trup de la atingerea cu cele ce nu pot intra aici, că nu rămâne creștinul cel intrat aici, nu rămâne în cele de aici, și pune mâna pe fărădelege și pune mâna pe sânge, măi tată, și pune mâna pe preț de sânge, dar nu numai mâna, ci și inima o pune, și vai, aceasta este moartea cea de a doua, după prima sa înviere odată cu atingerea de locul Meu de aici. Eu sunt aici înviere și viață în sfințenie, și cine moare după această înviere, ce să mai fac cu acela care se atinge cu moartea cea dinainte? Și iată ce vă spun: creștinul acestei lucrări trage de Domnul să-i profețească pace și împăcare când nu este pace între el și Dumnezeu. Și dacă el trage de la Domnul cuvânt de pace acela este cuvânt tras, și nu este după lucrarea păcii dacă nu are creștinul împăcare cu Dumnezeu prin păzirea poruncilor și a sfințeniei de duh și de faptă, căci taina împlinirii iubirii cerești este să iubești pe cel ce te dușmănește și te lovește, dar nu se poate întregi lucrarea aceasta dacă cel ce te lovește nu ajunge să te iubească și el pe tine. Iată, tată, că dușmanul tău trebuie să te iubească, și atunci se poate numi cuvânt de pace, și nu atunci când nu e pace. Dacă ar pricepe creștinul această înviere, abia atunci ar fi în drept să bată la poarta Domnului și să ceară. Altfel nu se pune că i s-a dat, și se pune că și-a luat singur, că a îndrăznit să ia în numele Domnului și de la Domnul.

Este o poruncă între poruncile Mele care spune: «Să nu te închini la alți dumnezei, în afară de Mine»; este, dar nu este înțeleasă această împlinire, pentru că aici altul este tâlcul prin această lucrare, adică să nu faci din nimic și din nimeni prilej de a te ascunde sub această lucrare cu altă lucrare care vine din afara ei, cu fapte care vin din afara ei, cu lucruri străine de duhul acestei lucrări, ca să nu fiți învinuiți la Domnul de slujire la alți dumnezei, că asta încearcă duhul rău, adică să vă învinuiască după lege, și mare greutate poartă în el cuvântul venit astăzi cu Mine.

Am pus aici, la temelia de aici, lege din cer, pentru că Eu nu pot să stau altfel între oameni, dar cei care au intrat în această grădină nu se pot deprinde ca să nu mai slujească la alți dumnezei. O, dacă tu, creștine, ai făcut copil, și dacă l-ai făcut și peste lege, dacă nu Mă are pe Mine copilul tău și neamul tău și casa ta, și dacă tu ai venit și te-ai atins de baia aceasta de înviere și iarăși mergi și te atingi de sânge, adică de neîmplinire, asta înseamnă că ieși de la Mine și te închini la altceva, și te atingi până și cu inima de cei morți și de moartea în care stau cei morți, și dorești apoi să vii să te atingi cu Dumnezeu și cu locul lui Dumnezeu.

O, iubitul Meu păstor, ce cauți tu, măi tată, în lume? O, cum să mai am Eu oi cu păstor? Și ce să mai facă oile dacă păstorul caută prin lume? Mă uit la tine că vrei cu două turme, că ești și cu turma lui Hristos, dar stai și în lucrarea lui Caiafa, și Eu așa am spus: «Ieși din lume, poporul Meu!». Măcar acum ieși, că acum poți, iubitul Meu popor, iubitul Meu păstor. Ieși, tată, că nu voiesc să te găsesc în lume și în lucrarea ei. Ieși din lume și nu mai mânca și tu cu Anna și Caiafa, că aceia sunt răstignitorii Mei, de atunci și până acum. Eu te-am deosebit prin această lucrare din cer. Ieși, tată, măcar acum ieși, și fii cuminte cu Dumnezeu și cu legile sfințeniei. O, am intrat și Eu în templu, dar n-am stat lipit cu Caiafa. Am intrat ca să împlinesc cele scrise, dar Eu nu M-am băgat în sinedriul acelora. Ce cauți tu printre cei din lume? Și de ce amesteci moarte peste viața pe care o iei de la Mine și după rânduială curată? Niciodată nu-și va schimba Caiafa haina, căci Caiafa iată ce face: se duce și dă în pretoriu pe creștin, și uitați-vă că Pilat și cu Irod se au iarăși bine ca și atunci. Fii înțelept și vezi ce dai în dreapta și ce dai în stânga, căci în dreapta trebuie să ai această lucrare și pe unșii ei, și trebuie să înțelegi această deosebire. Iată, copiii tăi nu sunt cu Mine. Crezi tu că este așa? Cei ce sunt băgați în monahie nu pot fi monahi în felul acesta, și nu vrei, tată, să Mă asculți ca să nu mai lucrezi cu ei din lături și să faci cu ei planuri fără de Mine. Nu ei sunt Dumnezeul tău. Eu sunt Dumnezeul tău, și pe Mine se cade să Mă iubești din tot cugetul și inima și virtutea și fapta ta. Fiți credincioși, că nu așa înseamnă să fii monah. Sfântul Serafim al Sarovului era de neam înstărit și distins în vremea aceea, și dacă a plecat din dragostea lui la monahism, acela a lepădat mărire și neam și cetate și rudenie, că nu se numește că ești monah dacă stai tot în lume, dacă stai tot în rudenii. Ce vă spuneam Eu înainte? Vă spuneam că nu mai am nădejde decât în monahie pentru că ea este curată și nu este lume. Așa este, iubiții Mei, și de aceea am zis: «Aș voi să duceți viață de monah, ca să am acest fel de viață în fața Mea și să aibă Domnul nădejde și lucrare». Dacă monahismul cel dinainte era așa de sfânt, așa de rupt de lume și de rudenie, de la voi se cerea și mai mult, și iată, n-am nădejde rămasă. Am pus aici această ordine, iar cei de aici au lăsat trupul și lumea și rudeniile și voia și-au lăsat-o, ca să am nădejde rămasă. O, e mare lucru să mai aibă Domnul așa ceva în vremea aceasta atât de întunecată, și uitați-vă în toate laturile și înțelegeți, ca să vedeți cerul și pământul în amurg și în amorțire. Dar uitați-vă din întuneric și vedeți această fereastră de lumină care stă în mijlocul întunericului și care nu este iubită de stăpânii pământului, căci lucrul acestei grădini este această fereastră, și Eu așa am zis să lucrez din mijlocul acestui popor: o spărtură în zidul întunericului și să pătrundă lumina prin această fereastră. Și iată lumina acestei lucrări care curge din cer ca să hrănească pământul cu lumină! Dar oamenii nu mai sunt obișnuiți cu lumina, și lumina le iese în cale și ei nu pot s-o primească, fiindcă lungă a fost vremea întunericului, căci nu mai este viață de monah în acest pustiu străin de lumină. Am deschis din cer această fereastră și se vede lumină prin ea și oamenii se supără. Se supără oamenii care sunt stăpâni peste întuneric, se supără pe această lumină, că nu mai sunt obișnuiți să vadă și să întindă mâinile spre lumină. Se supără, și au deschis război împotriva luminii și a arătării ei în mijlocul oamenilor, dar lumina aceasta le iese în cale, și fereastra ei se lărgește peste întuneric, căci nu poate întunericul să biruiască lumina atunci când ea se arată din culmile ei cerești; și dacă dă să citească cineva în ea, nu voiește nimeni să se plece și să înțeleagă, fiindcă așa este scris: «Auzind nu vor auzi și văzând nu vor vedea». Dar vor vedea, fiindcă vremea este să vadă orbii și să vorbească cei muți și să meargă cei ologi, căci vai oilor fără păstor!

Iubiții Mei, dacă credința nu este lucrătoare, zadarnică este o astfel de credință și nu este credință. Și iată ce voi face: voi coborî o lege forțată, o lege sfântă, din care va ieși ea însăși. Am spus nu demult că iau de jur împrejur popoarele din jurul României și voi slobozi foc și durere peste ele spre înțelepțire. Am spus că Măicuța Mea stă veghetoare peste România, căci România este grădina strălucirilor care vin peste ea. Am spus că voi lucra și peste România apoi, și deosebit voi lucra. Voi coborî o lege sfântă din care va ieși ea însăși. Și ce voi coborî? Voi coborî plăgi și urgie peste trupul făpturii Mele din România și o voi curăți până la os, și iată, iubiții Mei, suferința în trup va fi legea cea sfântă care va sfinți cortul Meu cel ales în creștin. Dați de veste peste poporul Meu, și cine este sfânt, să se sfințească și mai mult, iar cine stă prihănit, acela va primi legea suferinței, care va arăta în trup semnele Domnului Iisus Hristos și nimeni nu se va mai semeți în dreptul acestei lucrări.

Iubiți postul, cu trupul și cu inima. Ieșiți din lume și scoateți lumea din voi. Intrați și trageți ușa după voi și lucrați privegheri și slăviți pe Cel ce Se slăvește prin semnele care vin cu El. Dați drumul celor robiți de voi, și iarăși zic: folosiți-vă de prilejul de a ieși din robie. Cinstiți serbările cerului în voi și între voi și nu mai răspundeți la apelul cezarului în zilele Domnului. Sfințiți-vă din creștet până în tălpi, și iarăși zic, fiți sfinți, căci vremea este să începem judecata de la casa Domnului.

Nu mai fiți pământ, copii ai slavei care vine cu Mine. Fiți cer, și cer să rămâneți, dar și cerul să fie nou, iubiții Mei. Cercetați-vă simțirile și simțurile și nu ieșiți din cămara Mea și din viața Mea, că nici Eu nu voi ieși din viața voastră dacă vă veți asemăna Mie. Lăsați-Mă să lucrez Eu peste voi, după a Mea voie, că nu mai aveți vreme să lucrați după voia voastră spre Mine.

Cine este sfânt, să se sfințească încă, fiindcă nu este armă care să poată lucra împotriva acestei legi. Iar cine este prihănit și împărțit și amestecat, acela să primească legea sfințeniei care vine de la suferința cea lămuritoare și lucrătoare de curățenie. Eu sunt cu cei credincioși, și lucrătoare este credința din ei. Eu sunt, și planul Meu este cu Mine. Amin. Și voi da fiecăruia agoniseala sa.

Mi-e greu să vă spun mereu să fiți cu Mine, păstori ai poporului Meu. Fiți cu Mine, ca să fie și poporul cu Mine și nu fără Mine. Cum adică fără Mine? Adică fără păstor. O, poporul acesta este ca oile fără păstor, că face creștinul ce vrea, de parcă n-ar ști ce are de împlinit. Dacă i se întâmplă ceva prin dreapta socoteală a Domnului, trece peste păstor, trece și vine și pune plata păcatului plocon în fața lui Dumnezeu, de parcă n-ar ști Domnul ce trimite peste cel fără de ascultare. Aceasta este ispitire, păstori ai poporului Meu. E ca și cum ai merge la Domnul după ce te-ai băgat prin spini, și te duci și Îi spui: „Doamne, mi s-a rupt haina, mi s-a agățat în spini și s-a rupt“. O, pune mâna, creștine, și ți-o coase tu. Nu-L pune pe Domnul, că nu El ți-a rupt-o. Chiar și dacă ți-ar rupe-o El, coase-o tu, tată, coase-o tu și nu El, că Eu sunt mai sus decât tine, și trebuie ca Eu să rămân deasupra și nu sub tine să Mă așezi. Un așa fel de ispitire aduce o răsplată grea și aduce o rușine grea peste tine, creștine. Să-și coasă creștinul haina cea ruptă, că Domnul nu i-a dat-o ruptă, și i-a dat-o nouă, și când se rupe să și-o coasă creștinul, să și-o coasă cu căință, cu post, cu rugăciune, cu smerenie și cu pace, dar nu cu zbucium și nu cu răsunet, ci să nu știe mâna stângă ce face cea dreaptă, și așa se cheamă că ești ostaș care lupți, așa se numește că lupți și că iei răsplată luptând. Tu, măi tată, faci o greșeală, și Domnul spune să n-o mai faci încă o dată. Și ca să te facă să nu mai faci, așează cuvânt peste tine ca să fie cuvântul împotriva greșealei care se zbate să lucreze iar dinlăuntrul tău, și tu te superi și începi să te plângi și să Mă dai în vileag pe Mine, Domnul, și să dai în vileag rânduiala Mea. Și ce crezi că faci cu asta? O, e greu acest păcat, măi tată, și iată cum stați voi față de Mine. Oare, așa vă fac Eu vouă? Oare, Mă mai țineți voi de Dumnezeu?

O, cel care zici că e copilul tău a plecat dintr-un loc într-altul după a sa voie, a plecat să dea de bine și să-și facă un rost mai bun și mai liber și mai de stăpân (preotul Natanail, n.r.). O, Eu n-am luat parte la această faptă și nu-l va duce la bine această alergare de colo-colo, și de aceea spun Eu că nu mai este pe pământul Meu viață de monah. Dacă ți-aș spune apucăturile rele ale acestui fiu al tău, te-ai supăra pe Mine, măi tată. Dacă el ar fi monah cu adevărat și dacă tu ai fi voit să fii monah după adevăr, atunci el n-ar mai fi fost fiul tău, și tu n-ai mai fi fost tatăl lui, și s-ar fi numit că sunteți frați ai Domnului Iisus Hristos. Așa să se fi înțeles această viață, și atunci se putea vorbi că este monah acest fiu al tău. Și dacă ar fi fost monah, s-ar fi arătat prin viață, prin lepădare de trup și de rudenie, și nu s-ar fi arătat prin haină, că haina de monah, purtată pe dinafară, aceea stă împotriva celui ce nu stă monah înăuntrul său. El s-a dus acolo ca să facă necazuri lucrării lui Dumnezeu, și să știi că face. Dacă ar fi voit să stea acolo unde a fost mai înainte, acolo ar fi putut lucra câte ceva pentru lucrarea Mea și nu pentru lucrarea sa, căci unde este el acum, lucrează pentru lucrarea sa și face rău cu ea lucrării Mele. Sunt taine, tată, cele ce vă dau Eu vouă spre știre; sunt taine pecetluite între Mine și voi, păstori ai poporului Meu, și ce bine faci tu dacă le iei și le spui copiilor tăi cei monahi? Ei sunt monahi pentru tine, dar nu și pentru Mine, căci ca să fii monah pentru Domnul, v-am spus cum vine această sfințenie lucrată de monahul Domnului. Monahul trebuie să fie fără neam și fără spiță, și de aceea v-am spus Eu că nu mai este viață de monah.

Dacă voiești să Mă asculți, iubește această viață, tată, și nu mai căuta să pleci pe drumuri, că duhul de pe drum e duh lumesc și te atinge în inimă și te încântă dacă-l vezi, căci dacă ieși pe drum, îl vezi. De ce țineți voi morțiș să lucrați pe furiș de Mine? Nu, tată, nu mai slujiți Mie în felul acesta, că Eu nu scriu slujire Mie un lucru care este de la voi. Voi știți ce aveți de lucrat, căci vai oilor fără păstor! Păstoriți oile Mele cu cele ce aveți de la Mine și nu dați altfel de mâncare oilor Mele. Și dacă nu sunt împlinite cu viața, acelea sunt oi mici și firave, și nu le dați acelora mâncare tare, că se ridică din greșeală, din greșeala păstorilor, se ridică și dau să-și sfâșie păstorii. Vedeți voi ce înseamnă ordinea la lucru și chibzuința cea din cer? Oile care nu sunt împlinitoare sau care nu pot împlini din pricina strâmtorării, acelea sunt oi neîmplinite, și nu dați tainele Mele pe jos, că ele le iau și le pasc, și tainele acestea tari omoară oile cele firave, că așa a pierit poporul acesta și nu mai are Domnul turmă vestită prin puterea ei și prin mulțimea ei.

Nu arătați la nimeni tainele cele încuiate între Mine și voi, și între cei ce sunt între Mine și voi, că facem rău lui Dumnezeu și facem rău celui ce se luptă cu fariseii și cu cărturarii bisericii acestei vremi. Lăsați-Mă pe Mine să lucrez peste el, că nu mai voiesc să se strice legătura Mea cu el și credința lui în cele ce am Eu în această grădină. Voi l-ați mai despărțit o dată de Mine și de cei pe care-i am Eu în fața Mea. Nu mai lucra prin fiii tăi, măi păstorule, că nu fiii tăi sunt legătura ta cu cel uns de Mine, ci fiii Mei sunt legătura Mea cu el. Legătura care vine din alte fire, aceea nu este legătură. Dați de la voi acest obicei, că iată ce aud: aud că nu e de la Domnul această lucrare de cuvânt ceresc. Așa spune fiul tău care a venit să-și facă oi din oile Mele. S-a supărat fiul tău, dar Eu nu puteam să dau la tăiere oaia Mea. Fiul tău nu împlinește poruncile Mele și nu împlinește smerenia și n-a voit să stea acolo unde a fost ca să-i fi dat câte ceva de lucru și să fi lucrat ce i-aș fi dat. El este în lume și este cu lumea, dar voiesc să crezi ce-ți spun. O, și Eu sunt în lume, dar lumea nu are putere asupra Mea, pentru că Eu nu iubesc lumea, pentru că Eu nu sunt din lume dacă sunt în lume. Sunt în ea, dar nu sunt din ea, ci sunt de la Tatăl, și la El Mă uit, și cu El petrec în pustiul lumii; și hăinuța Mea e săracă și smerită, și Eu n-am ciucuri la haină și n-am haine cu fir și cu pietre scumpe și n-am cruce scumpă, căci crucea Mea e grea și plină de sânge și o duc în spate din greu și plâng prin lume. O, plângeți cu Mine, că nimeni nu mai plânge lângă Mine și cu Mine. Toți creștinii plâng cu copiii și după copii, plâng cu rudeniile de pe pământ, plâng și se tem de necazuri și vin și plâng să le iau necazurile și să le duc Eu, și nimeni nu mai are milă de Mine. Sunt plin de sarcină grea și cad sub ea și nu voiți să știți cum vine asta în lucrarea Mea.

O, de ce nu vreți voi s-o ajutați și pe sora lui Verginica, măi păstorilor? Iată, iar vă spun: ajutați-o și pe ea să fie cu Mine. Vă spun mereu, și nu voiesc să stea împotriva voastră acest cuvânt mereu spus. Păstoriți oile, măi tată. Învățați-le să nu mai întindă mâna. Învățați-le să lucreze și cum să lucreze. Voi vreți să pierdem toate oile? S-a umplut masa cea din cer cu cuvinte de ispitire de la creștini. În loc să slăvească pe Dumnezeu creștinul de câte ori are de suferit, el vine la vasul Meu și bate și îi zice ce a pățit, dar Eu sunt mai înainte de pățania lui. Creștinii vor să meargă cu ispitirea. Opriți păcatul ispitirii de Dumnezeu, care se urcă de la acest popor! Moise a pus căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece, și așa a lucrat Dumnezeu în poporul Său. Dar cum se mai numește ce se întâmplă în vremea aceasta? Cel ce a stat lângă Verginica, stă, și voiește să stea și lângă surioara ei. Dar ce a făcut acest popor? Știți voi ce a făcut? Că dă deoparte pe acest străjer ca să poată lua, ca să poată fura de la Domnul. Dar să aibă oile păstor, măi tată, și puneți și voi peste o sută și peste cincizeci și peste zece, că dacă nu este orânduială, atunci se numește babilon această îmbulzeală fără de orânduială, fără de așezare. Puneți străjeri pe ziduri, și să se țină seamă de așezările cele puse, că iată ce încurcătură de limbi ajunge la ușa lui Dumnezeu! Vorbesc cu voi din cer, și vă rog să nu vă mai îndoiți de lucrarea Mea, că dacă nu v-ați îndoi întru ea, Eu M-aș vedea din lucrul vostru, din duhul vostru, din iubirea voastră, din moartea și din viața voastră. Puneți-Mă la încercare, ca să vedeți că Eu sunt, dar nu vă mai îndoiți întru cele ce sunt cu Mine în această grădină. Și dacă nu Mă veți pune la încercare, atunci ce să fac? Să vă pun Eu, ca să vă fac credincioși? Eu vă mai spun o dată cuvântul Meu: Eu sunt, și sunt adevărat în această grădină. Sunt în luptă grea cu întunericul și cu necredința din vremea voastră. Abia mai pot în cei prin care lupt să-Mi ridic slava Mea pe culmi și pe înălțimi. Și dacă mai sunt atacat și de îndoiala de la voi, voi vreți să cad sub cruce? Eu voiesc să biruiesc împotriva Golgotei și să nu mai fie Golgotă în fața lucrării și desăvârșirii lucrării Mele, că nu sunt eroi cei ce biruiesc pentru neam fără de Mine, ci sunt eroi și ostași biruitori cei ce biruiesc pentru Mine și pentru poporul cerului sfânt, și care slujește cerului sfânt. Eu voiesc să biruiesc, dar să voiți și voi, și să Mă ajutați sub crucea vremii de azi.

Eu din iubire am stat cu voi în sfatul zilei de azi, și ferice vouă dacă Mă primiți. Ferice celui ce iubește lucrul acestei grădini și își spală veșmintele lui, și prin porți să intre cu Mine.

Tatăl și Fiul și Sfântul Duh simte odihnă după acest sfat. Să fie odihnă peste Duhul lui Dumnezeu Care lucrează din această grădină. Duhul este duh, iar trupul este trup. Să biruiască duhul împotriva trupului întru mădularele voastre, păstori ai poporului Meu. Eu las pacea și Duhul Meu peste voi, iar voi fiți locaș prielnic și primitor de Dumnezeu. Fiți ascultători Mie, precum Eu am fost Tatălui Meu. Eu sunt mai înainte de voi. Fiți ascultători Celui mai mare decât voi. Rugați-vă Tatălui cerurilor, așa cum Mă rugam Eu, dar ziceți ca și Mine: «Nu voia mea, ci a Ta să se facă, Tată al cerurilor, al fiilor cerurilor». Amin.

Pace vouă de la Domnul! Pace Domnului, de la voi! O, pace am lucrat între Mine și voi prin izvorul acestui sfat ceresc. Amin, amin, amin.

04-12-1992

Cuvântul lui Dumnezeu la un an de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Să fie praznic ceresc în ziua aceasta, să fie întreit serbat praznicul de hram al bisericii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Slavă din cer și până pe pământul Sfintei Sfintelor Domnului, căci în ziua aceasta de praznic, sfinții și îngerii cântă Sfintei și nedespărțitei Treimi, cântă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, cântă pe Măicuța Fiului Treimii cerești și, alături de ea cântă pentru Verginica sfinții și îngerii, cântă din trâmbițe pentru serbarea ei.

Pace din cer, pace de la Domnul Iisus Hristos, Cel lucrător în Tatăl și în Duhul Sfânt, că se apropie vremea să plinesc lucrarea Mea și să dau Tatălui în primire tot ceea ce Mi-a poruncit să lucrez, pentru că Eu am lucrat prin Tatăl, și pentru aceasta Lui Îi voi da împlinirea lucrării ce am avut-o de lucrat între oameni.

Te du, Verginico! Du-te și îți începe lucrarea cuvântului ceresc peste sărbătoarea ta, căci ești serbată în cer. Aceasta este ziua serbării tale de către cei din cer, și iată cântare de slavă și de acatist de la cei din cer, întru cei vii ai grădinii celei sfinte, pregătită pentru ca să fie lăcaș celor din cer, căci astăzi cântăm cântarea cea pentru tine, cântăm astăzi cântarea cea pentru Sfânta Sfintelor care a fost pecetluită cu cuvântul puterii după ce a fost coborâtă și așezată pe pământ. Și cântăm pentru întâmpinarea serbării apostolului Andrei, întâiul chemat de Domnul Iisus Hristos și care a fost apoi trimis să lase lumina Mea peste România. Eu eram întru acela, pentru că acela era întru Mine, și am pus temelie de lumină și de mântuire peste România și am ridicat pe ea neamul ei, și acum iarăși o voi albi și o voi lumina și o voi ridica pe piatra ei, pe temelia ei cea dintâi, căci pe ruinele ei voi ridica-o iarăși pe ea, și ea va sta înaintea Mea și Mă va primi. Eu vin curând, și ea Mă va primi. Eu Mă voi arăta, și ea Mă va vedea. Eu voi cuvânta, și ea se va pleca, și apoi se va ridica și va sta înaintea Mea în haină de sărbătoare. Eu voi fi Mire, și ea va fi mireasa Mea, și de la legământul Meu cu ea, se va arăta seminția lui Avraam, după cum a fost făgăduința Mea.

Nu mai este cunoștință peste făptura Mea, dar voi sufla duh de viață și voi lucra din această grădină, căci mântuirea cea mare își va arăta lucrarea ei în zilele ce vin. Așa va fi, pentru că așa este scris, pentru că așa este făgăduința cea din moși-strămoși, cea de la Avraam, și întru Treimea Cea Una și lucrătoare, de atunci și până la plinirea cea mare. Și iată că lumina Mea va vădi tot ce a fost, ce este și ce va fi, și ea va lucra împotriva celor ce se împotrivesc luminii, căci lumina a venit, dar lumea nu iubește lumina, pentru că lumina vădește faptele rele ale lumii și nu poate lumina să-și oprească lucrarea ei, pentru că lumina lucrează lucrând și se vede luminând; pentru că Domnul zice iarăși să fie lumină, și iată, este și va fi, precum zice cuvântul, căci Domnul așa a spus: «Să fie lumină!», și a fost lumină. Dumnezeu iarăși zice să fie lumină, și este, și va fi. Amin.

Te du, Verginico, și lasă carte peste ieslea lui Dumnezeu, căci Domnul este întru toți și întru toate câte sunt așezate peste ieslea cerească. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, celor purtători de Dumnezeu, pace vouă! Precum vă spune Domnul Iisus Hristos, așa și eu lucrez, căci lucrul lucrătorilor trebuie să fie ca lucrul Stăpânului lor.

Iată, am început lucrul meu în ziua aceasta. De la hotarul dintre zi și noapte am venit, și am dat mai întâi de la voi durerile și neputințele și greutatea care vine peste voi din lucrarea pe care o purtați în numele lucrărilor cerești care se lucrează pe pământ. Am venit din timp și am făcut ușurare și am luat de pe voi tot ce vă slăbește ființa și trupul, ca să fie ușurare vouă în ziua aceasta și să pot veni prin voi și să pot întocmi cartea acestei sărbători. Mi-e milă de voi. Eu văd că sunteți frânți, că sunteți mici, că vă doboară cele grele și cele multe. Mi-e milă, că sunteți puțini sub crucea acestei lucrări, dar puterea stă în puterea lui Dumnezeu, și nimeni nu va putea birui această lucrare, iubiții mei. Acesta să vă fie gândul cel mângâietor, și mângâiați-vă cu aceste cuvinte și cu această nădejde. Iată, când vine dimineața și ziua se așează în făgașul ei, ea nu mai pleacă până ce nu vine seara, și noaptea o biruiește pe ea. Dar este și altfel, că și noaptea se depărtează odată cu lupta dintre noapte și zi, căci zorile dimineții se apropie și se întind, și se împrăștie puterea nopții și se face ziuă, și lumină se face peste noapte, căci noaptea este biruită de zi. Așa a fost cu vremile Domnului, cu vremea făpturii Domnului, de la începutul făpturii și până la învierea cea de după moarte, căci după ce omul a fost creat, a început lucrul lui Dumnezeu peste om, și de atunci, din zorii aceia, din dimineața aceea și până s-a făcut seară și noapte, a stat dimineața cea vie peste făptura cea creată de Dumnezeu și a venit apoi noaptea peste zi, căci a fost o dimineață și o seară, și aceasta a fost vremea lucrării lui Dumnezeu. Iar plinirea și desăvârșirea lucrării Sfintei Treimi se întregește în zilele ce vin, căci noaptea va fi biruită de zorii dimineții, și zorii ei se vor întinde și se va arăta ziua, iubiții mei, și noapte nu va mai fi apoi, căci lucrarea lui Dumnezeu așa este, o zi și o noapte este, după care intră zorii și se întind, și rămân în veci întru lucrare împlinită, întru taina lucrării dumnezeiești.

Mângâiați-vă cu aceste cuvinte, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte, că noapte nu va mai fi apoi. Un pic, și Domnul va acoperi cu slavă lucrarea Sa, și moarte nu va mai fi, și va fi învierea care vine cu Domnul, și noapte nu va mai fi, și va fi lumina cea neînserată, care vine cu Domnul și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, întru slava pregătită cu trudă și cu nădejde. Fiți fii ai nădejdii celei făgăduite, căci făgăduințele, Domnul nu le ia înapoi, și vi le dă vouă, celor ce credeți în ele. Amin.

Astăzi este serbare cerească. Mama Gigi serbează în cerul cel de sus și în cel de jos ziua înălțării ei între cei vii și veșnic vii. Și lângă această zi care este așezată ca zi de hram peste grădina Domnului, serbăm și sărbătoarea întru cinstirea zilei de pecetluire a hotarelor cele din afară și a cortului cel dinăuntru care s-a săvârșit cu un an în urmă după ce voi ați împlinit această piatră de mărturie a lucrării Domnului care a fost de la El prin noi, căci noi am fost și suntem în Domnul, și Domnul în noi a fost și este întru lucrarea Sa.

Această masă de nuntă să-și aibă legile ei, de la așezarea ei și până la nesfârșitul ei, că nu se poate masă de nuntă, masă cerească de nuntă, fără de nuntași îmbrăcați după legea mesei nunții cerești. Nu cumva să se încumete vreun mesean să intre prin lături sau peste porți la această masă; nu cumva să intre fără de haină, că știți ce este cu unul ca acela. O, nu veniți la masa acestei grădini, nu veniți cu haină ruptă sau nespălată; nu veniți cu pete pe haină. Spălați-vă bine, iubiții mei cei scriși în Cartea Vieții Mielului, căci turma aceasta mică este scrisă în cer, și din ea se va ridica o turmă mare, care va intra pe porți la Dumnezeu. Fiți sfetnici cerești și atenți pentru această grădină și pentru împrejmuirile ei, dar nu mai puneți mâna pe cei morți, că aduceți suferință și aduceți atingere străină de sfințenia acestei grădini. Păstrați-vă locaș dăruit lui Dumnezeu, căci inima este locașul lui Dumnezeu în voi. Să nu mai fie nici cea mai mică urmă de idol în inima purtătorilor de Dumnezeu și peste lumina care vine cu Dumnezeu. Eu voi lucra fără timp, căci Domnul a spus că este vremea mea și este vremea să lucrez. Voi lucra fără timp și voi face lucrare tare, și prin ea îi voi face pe toți necredincioșii care s-au depărtat de la mine și m-au hulit, care au păcătuit asupra duhului meu, îi voi face pe aceia să-și rostească cu gura lor învinuirea nebuniei lor; îi voi face să profețească cele ce au fost și cele ce sunt, și se va îngrozi inima din ei și vor crede că Domnul a lucrat lucrarea acestei grădini. Îi voi înțepa până la os, și ei vor sări de durerea duhului și de durerea trupului, căci eu mă voi ridica și voi fi dacă voi lucra. Voi îngenunchea pe cei necredincioși, pe cei ce-L fac eretic pe Domnul în această lucrare. Voi amuți cuvântul necredinței lor și mă voi grăbi, căci crucea celui uns peste biserica de azi, dă să-mi slăbească puterea acestui fiu. Mă voi grăbi spre el și mă voi împărți în toate laturile și voi fi lângă el și în el și în tot jurul lui, și voi fi lui armătură din partea Domnului. Voi sta eu în laturile toate, și pe el îl voi ține înăuntrul meu, și voi lucra eu, și voi lupta eu, că mi l-au slăbit fariseii și cărturarii și arhiereii care s-au pus pe sine peste turmă în numele Domnului Iisus Hristos. Această înșelăciune va fi vădită, că eu voi lucra și voi vădi putreziciunea lor, căci Domnul așa a zis:

– Te du, Verginico, și ia puterea luptei și biruiește pentru îngerul bisericii și pentru fiii cei vii ai Noștri! Amin.

– Și voi merge la unsul României și voi vorbi în el și voi curăți aria din jurul lui, căci paiul uscat este uscat și nu este verde, și el va vedea că este uscat și îl va da de la el. Și nu te teme, turmă mică, eu sunt cu tine, din partea Domnului Iisus Hristos sunt cu tine.

Nu vă temeți, voi, vestitorii buneivestiri, căci vine vremea cea de după ea, iubiții mei copii. Duhul rău voiește să vă biruiască, și iată ce vă spun, că el va fi prins în însăși cursa pusă de el.

Încă o dată vă spun că am întors armele asupra celor ce le-au făurit, și aceia vor mânca rodul agoniselii lor, fiindcă biserica este pregătită să intre în matca ei cea dintâi. Domnul nu dă înapoi întru voi. Nu vă lăsați spre deznădejde, nu se poate așa la Dumnezeu, și Domnul merge înainte, întru voi, și veți birui prin Cel ce este în voi. Lăsați-i pe cei potrivnici să-și scoată armele pe masă și să fie văzute, căci după aceea voi lucra la timp, să știți că voi lucra, și îi voi face să mărturisească ei înșiși lucrarea lor murdară. Lucrați cu arme cerești, că mare este biruința lor și a celor ce le poartă pe ele, căci ele nu lucrează moarte, și lucrează înviere.

Am întocmit carte și cuvânt, ca să se împlinească cuvântul. Vă voi înconjura pe voi din toate laturile și voi pleca numaidecât să stau lângă cel uns din biserică, și mă voi împărți în zeci de mii de laturi și îl voi înconjura cu armătură de biruință și mă voi arăta în jurul lui lucrătoare. Sunt cu voi și cu el. Până și cu cei potrivnici sunt; sunt, ca să le stârpesc împotrivirea.

Hai să mergem înainte în numele Sfintei Treimi! Să mergem înainte, iubita mea cetate, cereasca mea cetate, că întărite îți sunt ție temeliile și nici un neam nu te va birui, și ți se vor pleca ție neamurile pământului. Amin.

Pacea mea o las vouă! Precum a biruit întru mine Domnul, și eu voi birui întru voi, și Domnul va hrăni încă o dată mulțimile cu apă vie, cu hrană vie, și mulțimile vor străbate pustiul și vor ajunge la Domnul, și Domnul va cuvânta și va lua și va împărți și va hrăni încă o dată mulțimile. Amin, amin, amin.

12-12-1992
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1993
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:13 View PostDownload Post

Anul 1993

   * 14-01-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare
   * 17-01-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 22-02-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 23-04-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 27-05-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 12-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai
   * 13-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților
   * 20-06-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu
   * 14-07-1993 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 28-08-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 29-08-1993 Cuvântul lui Dumnezeu către Marian și Victoria Zidaru
   * 21-11-1993 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Pace vouă! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace vouă, celor credincioși făgăduințelor Mele pe care le-am rostit pe vremea trupului Meu! Pace și Ierusalim nou peste făptura Mea, că pentru aceasta am venit cu această lucrare pe pământ, dar n-am găsit loc la nimeni, și am găsit la voi, cei care ați cunoscut că Eu sunt Cel ce sunt, că Eu sunt Cel ce vin, precum scrie în Scripturi. Eu sunt prin cuvânt cu voi, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă cuvintele Duhului Sfânt, cuvintele Tatălui și ale Fiului și ale Duhului Sfânt, și am grăit la voi și am poruncit să scoateți apă vie din această fântână și să turnați peste cei ce vor sta și peste cei ce nu vor sta sub această ploaie timpurie și târzie, iar cei ce vor crede cuvintelor Mele, vor învia și vor lua viață; și, iarăși, cei ce se vor lepăda de Cel ce grăiește din ceruri ca să-Și trezească ciobanii și turma, aceia se vor lovi de această piatră și se vor zdrobi în ea. Eu sunt această piatră care se numește Cuvântul lui Dumnezeu, Care grăiește din muntele cel sfânt, din cele cerești grăiește Cuvântul lui Dumnezeu. Fericiți vor fi cei ce Mă vor primi și vor alerga să asculte și să creadă pe Dumnezeu Cuvântul și să împlinească viață sfântă înaintea Celui ce vine. Am zis vouă să vestiți de pe acoperișuri această lucrare de cuvânt dumnezeiesc, și am împlinit dacă am zis, căci voi sunteți supușii Mei, fiii Mei, sunteți așternutul Meu întru care am fost primit și întru care am binevoit și întru care lucrez prin cuvânt.

O, copii ai credinței! Amin, amin zic vouă: nu mai este credință pe pământ. Dar cine zice lumea că sunt Eu? Că iată, femeia samarineancă este de atunci și până acum, și una ca aceea crede și cunoaște vremea cercetării care vine cu Mine, fiindcă așa am spus, că oriunde se va lucra Evanghelia Mea, acolo se va vedea credința acestei femei, căci M-am întâlnit cu ea la fântână și am lucrat, și tot așa lucrez și azi.

Dar cine zice lumea că vorbește la voi? Dar cine zice sinedriul că sunt Eu, Cel ce grăiesc la voi? Că iată, ca și atunci, zice că sunt demon, zice că nu sunt, zice că sunt mort și că voi vorbiți cu un mort. Nici măcar prooroc, nici măcar Ilie nu mai zice că sunt, nici măcar atât. Dar voi cine ziceți că sunt? Voi ziceți că Eu sunt Cel ce sunt, și să audă cărturarii și arhiereii și învățătorii legii, și mulțimile să audă ce ziceți voi despre această lucrare care se numește Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin zic vouă: a venit ziua ca să vorbesc încă o dată din Scripturi în casa Tatălui Meu. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează din cele cerești, lucrează cuvântul peste sinedriul turmei române.

Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă, voi, ciobani ai turmei creștine; voi, slujitori ai celor sfinte; voi, învățători și tălmăcitori ai legii, și voi, cărturari, apropiați-vă de Cel ce grăiește vouă din cele cerești, din dreapta Tatălui Treimii cerești, Care Se numește Dumnezeu. Vreți, nu vreți, credeți sau nu, apropiați-vă și ascultați, ca să-L vreți și să-L credeți pe Dumnezeu și să vi se scrie dreptate lucrată din credință. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, al Cărui nume este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt Omega și Alfa, căci Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit. Eu sunt începutul cel nou, care vine cu Mine. Dar cine ziceți voi că sunt Eu? Ziceți că sunt demon, că sunt duh rău, că sunt prooroc mincinos. O, nu zi așa, Ierusalime, nu arunca cu pietre în Mine, că Mă duc de la tine dacă zici așa și dacă faci așa; Mă duc și nu mai stau cu tine dacă nu te uiți în această lucrare ca să Mă cunoști. Mă duc, și Mă vei vedea când voi veni și când se va auzi cântare de îngeri: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!“. Amin.

Să nu zici, Sioane, că sunt demon, să nu zici ca atunci. Uită-te în această lucrare pe care Eu o lucrez de mult; uită-te și vei vedea pe Cel Care este scris că vine. Dar nu voiesc să vin spre tine pe neștire, nu voiesc să te găsesc dormind sau zăcând, nu voiesc să vin ca un fur, că dacă vin așa tu ce faci atunci și ce-Mi dai Mie atunci? O, trebuie să-Mi dai rod viu și rămas în picioare. N-am venit să-ți vestesc o altă Scriptură, căci Cel ce a înființat Scriptura, Acela este Cel Care vorbește cu tine. N-am venit cu o altă Evanghelie, căci Evanghelia Eu sunt, dar n-ar încăpea în lumea aceasta cuvintele Domnului Iisus Hristos, și încap în cei născuți de sus. Eu sunt Iconomul Cel bun și Cel credincios și voiesc bine ție, Sionul Meu iubit, și voiesc să șterg vina și să scriu jumătate, și voiesc să șterg păcatul necredinței și să scriu jumătate, și voiesc să șterg păcatul hulei și să scriu jumătate. Dar dacă tu osândești după legea ta, să știi că voi veni pe neștire și voi pune această lege la judecată cu tine și îți voi aminti că n-ai lucrat după ea, că n-ai lucrat iertare, nici măcar ca iconomul cel păgân.

O, ciobani ai turmei Mele, cine ziceți voi că sunt? Eu sunt Cel ce am luat jugul legii de pe grumazul turmei Mele și am pus acoperământul legii dragostei peste biserica Mea și am zis să nu se osândească frate pe frate, și am stat întins pe cruce ca să auziți voi cuvinte de pe cruce, căci așa am spus: «Părinte, iartă-i, că ei nu știu ce fac!». Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit prin prooroci, și nu sunt ce spuneți voi că sunt. Eu nu sunt dintre hristoșii mincinoși care sunt în lume. Eu sunt Hristosul lui Dumnezeu și nu sunt în trup, ci în Duhul Sfânt sunt.

O, sinedriule al bisericii Mele, n-am adus pe pământ această lucrare ca să fiu judecat din nou de arhierei și de cărturari și de farisei, și am venit ca vindecător pentru salvarea omului de la moartea cea mare. Nu sunt prooroc mincinos, n-am venit în casa ta ca să fac stricare de lege, și am venit să-ți îngrijesc rana necredinței și a păcătuirii, ca să nu te găsesc cu mădulare stricate când voi bate ca să Mi se deschidă.

Dar ce ziceți voi că înseamnă proorocul mincinos? Acela spune că nu este Dumnezeu și mai spune că aici e și raiul și iadul. Proorocul mincinos nu mărturisește pe Iisus Hristos venit în trup și nu este de la Duhul lui Dumnezeu acela. Și cum adică Iisus Hristos în trup? Adică să trăiești cu trupul așa cum a trăit Hristos în vremea trupului Său, cu duhul și cu trupul viu, după chipul și asemănarea Mea.

O, biserica Mea, de ce ai rămas numai pe dinafară cu Mine? De ce crezi tu că biserica lui Hristos e zidul cel sub care intri ca să zici că ești biserică Mie? O, proorocul mincinos te vede și te știe că nu ești ca Mine și se bucură și râde de numele tău de creștin. Proorocul mincinos nu face voia lui Dumnezeu în trupul său, și se bucură și râde de Mine când te vede pe tine că nici tu nu faci voia Celui ce-I pronunți cu gurița numele în fața turmei tale. O, ce mare este Scriptura aceea care-ți spune ție că Mă cinstești cu buzele, dar cu inima ești departe de Mine; care-ți spune ție că auzind nu auzi și văzând nu voiești să înțelegi și să crezi că Eu sunt și că lucrez peste via Mea.

O, Ierusalime, o, turmă din vremea aceasta, nu-Mi căuta vină după lege, că acum nu Mă mai ascund, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu nu se poate lega. Eu am venit spre tine cu această lucrare și îți spun ție să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să-L iubești cu viața ta, și să iubești pe fratele Meu ca pe tine însuți, căci cel ce nu este fratele Meu, acela nu este aproapele Meu și nu este aproapele tău; acela s-a dus să lucreze la alt stăpân și ascultă de alt stăpân și nu este acela aproapele Meu și nu Mă pot arăta aceluia dacă el nu Mă iubește pe Mine, Dumnezeu. Eu nu dau tainele Mele pe mâna necredincioșilor, și le dau credincioșilor, dar adevăr adevărat scrie în Scripturi că nu mai vede Domnul credință pe pământ și de aceea nu știu cei de azi să cunoască tainele lui Dumnezeu.

O, sinedriule care stai și judeci peste turma Mea! Dar cine zici tu că sunt Eu, Cel Care grăiesc acum cu tine? Îți spun Eu cine zici că sunt. Sunt Cel judecat de tine, judecat de blasfemie în sinedriul tău. O, și cei de atunci nu ziceau altfel, dar astăzi zic Eu altfel: Eu sunt Cel Întâi-Stătător în casa Tatălui Meu și Mă uit la tine cum faci păcatul blasfemiei și îți spun: nu mai fă blasfemie față de cele scrise de Mine ca să le împlinești și ca să te sfințești. O, ce am lăsat Eu peste tine? Am lăsat legea dragostei și am spus să Mă iubești cu inima și cu cugetul și cu darurile și cu sufletul și cu mersul tău cel bun. Am lăsat această lege peste tine și tu nu faci cu tine după legea Mea, și faci blasfemie și calci peste obrazul și peste duhul aproapelui tău, căci aproapele tău este acela care lucrează după legea Mea cea sfântă.

O, slujitorilor de cele sfinte ale Mele! Eu am spus că cele sfinte nu se spurcă, dar uită-te, preotule; uită-te, slujitorule, uită-te bine la mâna ta și la inima ta și nu le lăsa spre spurcare, că mâna ta se atinge de cele sfinte ale Mele, și cele sfinte ard și curăță orice murdărie și pedepsesc păcatul blasfemiei asupra celor sfinte ale Mele. Dar iată, aproapele Meu este fratele tău, este aproapele tău, și Eu am spus să nu-ți acoperi păcatele tale și am spus să nu osândești pe fratele tău, că dacă defaimi pe cel sfințit, pe cel uns de Mine, și dacă tu osândești pe fratele tău, să știi că nu ești un iconom al împărăției Mele dacă faci osândire peste cel uns de Mine ca să păstorească turma Mea. Nu fă răutate cu mintea, și judecă cu inima, și iubește-l pe fratele tău care crede în Dumnezeu și care crede tainelor Mele cele greu de înțeles. Iubește pe cel ce Mă iubește pe Mine, iubește pe cel ce iubește viața cu Mine, că dacă nu vei face așa Eu cum să te primesc în corturile drepților? Eu cum să-ți șterg păcatul blasfemiei pe care-l faci peste cele sfinte ale Mele?

Ai făcut în numele Duhului Sfânt carte și lege și dogmă peste tine, și Eu am zis că e bună cartea aceea și cârma aceea; am zis după sfatul tău, și vai ție, sinedriule și preotule, și ție, monahule, vai, dacă Eu te voi pune față în față cu cartea aceasta, că te-am lăsat s-o faci ca să Mă uit apoi ce faci și ce nu faci din ea. Că iată ce faci din ea: faci judecată asupra creștinilor Mei, care ies din lume și din ranguri și din pământul lor și din trupul lor, ies ca să calce după voile Mele cele sfinte și curate. Cel ce Mă iubește pe Mine, acela lucrează poruncile Mele. Legea este pentru cei nedrepți și nu pentru cei drepți, și tu te scoli acum și judeci pe cel ce Mă ascultă pe Mine, pe cel ce petrece întru poruncile Mele, și voi veni pe neștire și îți voi spune că ești crud și osânditor, și am să-ți iau dregătoria dacă nu vei lucra după pilda iconomului cel necredincios care a lucrat milă și nu judecată. Iată, râde de tine proorocul mincinos și este păcat să-i dai proorocului mincinos prilej de blasfemie asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Am venit în casa Tatălui Meu și tu zici că nu sunt Cel ce sunt. O, și Eu sunt cu voi mereu, sunt întru Duhul Sfânt, Cel coborât în sfatul vostru, și sunt cuvântător prin prooroci în sfatul vostru.

O, biserica Mea, am venit prin cuvânt ca să te întreb ce faci, și ca să vezi tu ce faci, și ca să-ți arăt ce faci, că este scris ce faci. Am venit să-ți spun, ca să nu poți spune că n-ai știut de la Duhul Sfânt. Nimic nu este ascuns de la fața lui Dumnezeu, dar mai crezi tu în această Scriptură? Și iată ce-ți mai spun: am venit să-ți spun că au trecut aproape patruzeci de ani de când lucrez lângă tine o lucrare cerească pe care Eu am adus-o cu Mine de la Tatăl Meu. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis cu această lucrare pe pământ, dar, ca și atunci, n-am avut loc cu ea în casa Tatălui Meu, și am fost primit și adăpostit într-o iesle săracă și am stat cu ea în mijlocul unui popor umil și mititel și neluat în seamă de stăpânii pământului. Am trecut cu un mănunchi mititel de inimi vii prin Marea Roșie și am sfărâmat lumea din ei și i-am păscut și i-am adăpat prin pustiul necredinței și le-am dat pâine din cer, căci scris este în Scripturi că omul nu numai cu pâine, ci și cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu se hrănește și trăiește viu. Am dat acestui popor mititel tainele pe care mai aveam să le aduc, că nu puteai tu purta atunci tainele cele pentru acum și ca să nu Mă fi vândut lui Irod. Și am lucrat și am împrejmuit apoi o grădină și am zis să nu mai fie ca pe pământ în această grădină, și am zis să fie un început de Canaan acest staul mic în care-și are iesle cuvântul Meu.

O, arhiereule, și cărturarule, și învățătorule, crezi tu că la botezul Fiului lui Dumnezeu a vorbit glasul Tatălui Treimii Dumnezeiești? Așa să înțelegi și această lucrare pe care ți-o descopăr Eu ție, și nu te mânia pe cei ce au ținut-o vie. Să nu îmbraci haina mâniei ca să faci rău și să vii cu necredință asupra acestei grădini curate din care te îndemn și pe tine să duci viață sfântă și să-ți faci hăinuță nouă și inimă credincioasă făgăduințelor rostite de Dumnezeul tău. N-am venit de la Mine Însumi, ci Tatăl M-a trimis. Am venit și M-am supus ție și orânduielii din tine, biserica Mea. N-am putut bate la ușa ta ca să Mă vezi, și am venit tainic, și am chemat pe un Nicodim și am vorbit cu el din cele cerești și M-am supus ție prin mâna lui, și acum iată ce fac: vin cu el de mână în fața ta, sinedriule de acum, și ferice ție dacă vei crede că sunt cu el în mijlocul tău. Și dacă ai vrea să-l osândești pe el pentru că a ascultat și a crezut că Eu sunt, atunci nu pe el, ci pe Mine M-ai osândi.

Iată ce pace în cuvânt! O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foișorul tău și al Meu. Eu sunt. Pace ție! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ținut ascuns de irozi și de iude. De patruzeci de ani vin și vorbesc în mijlocul lui și îl înfășor în duhul păcii și îi spun: «Pace ție, popor mititel!». Și l-am numit mănunchi de floricele, și pe aceste floricele le-am numit ieslea Mea cea caldă, ieslea cuvântului lui Dumnezeu, și am ajuns cu cel mititel la țărmurile Iordanului, dar lungă și grea a fost calea prin pustiul necredinței. O, și Eu știam, Sionule, știam că ești nepregătit și că ești tare la cerbice și n-am bătut prea mult ca să-Mi deschizi, dar am scos deasupra această fântână de miere și am făcut gard în jurul acestei vii, ca să fie sfânt pământul acestei grădini și să am în această grădiniță un Eden mititel, din care să încep o înviere de la Mine, o mireasmă învietoare și un curs de apă curată și netulburată, din care să scot și să dau mulțimilor însetate ca să prindă duh de bucurie și de sfințenie și de pace cerească și veșnică; până și lupilor să le dau să bea și să pască lângă mieii Mei, și să fie și ei miei, că mult iubesc Eu țara ta, poporule român!

O, tu te-ai născut odată cu Mine în lume, țara Mea! Când am venit Eu întrupat în lume, tot atunci te-a înființat și pe tine Tatăl Meu, și am trimis apoi la tine pe cel întâi chemat între ucenicii Mei și a suflat peste tine duh nou și Duh Sfânt, și te-a încreștinat pe tine cel întâi chemat al Meu, și Tatăl Meu te-a numit de atunci întâia chemată, după rangul celui întâi chemat la apostolie. O, dar tu ai fost apoi o martiră, țară iubită de Tatăl Meu, ai fost în toată vremea piatră de încercare între neamuri, și iată ce a avut Dumnezeu păstrat pentru tine ca să-ți dea plata răbdării. A avut pentru vremea aceasta o lucrare Tatăl Meu, și M-a trimis cu ea la tine ca să te curăț și să te trezesc și să faci voia Tatălui Meu și să chemi apoi sub vița ta pe cel ce te-a oropsit și să-i dai de la Mine ca să fie și el ca Mine și ca tine, și să-Mi faci tu Mie cămașă nouă, biserică nouă, curată și sfântă, așa cum a fost biserica Mea cea dintâi. O, vino în dragostea cea dintâi! Vino, iubito, ca să vin și Eu cu slavă văzută și să cânți tu cu Mine cântarea lui Dumnezeu! Vino în dragostea Mea! Iată, Eu nu te las să mori în sângele tău, și vin spre tine și sun din trâmbiță peste tine. O, lasă-te trezită de Dumnezeul tău și spală-te și sfințește-te și fii în legea Dumnezeului tău, iubito!

O, ciobani ai bisericii! Eu sunt capul bisericii. Eu sunt Păstorul Cel bun, după rânduiala lui Melchisedec. Am venit la tine, biserica Mea, și am venit la ciobanii turmei tale. Am venit să-ți văd fața și să-ți amintesc cum să fie fața ta și inima ta și viața ta întru viața Mea. N-am venit să stric legea, și am venit să-ți amintesc să nu mai calci, să nu mai strici legea Mea, și să te îndrepți spre Mine, că Eu sunt Cel ce iert păcatul tău, dar fii cu iconomie cerească întru duhul tău, ca să poată lucra Duhul Sfânt peste duhul tău, peste sfatul tău, peste sinedriul tău.

O, sinedriule, să nu primești în inimile tale duhul minciunii și al măririi de sine, să nu primești duhul lumii și al lăcomiei, și să cunoști cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de acești prooroci mincinoși, că aceștia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăția cerească și întărește-ți sfințenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ție și vei fi vie. Vorbește-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, și să aibă apostoli, și prooroci, și învățători, și tălmăcitori ai limbilor cerești, și să fii curată, biserica Mea, și să învieze lumea la glasul tău și să vadă calea și să meargă pe ea. Scris este: «Cel ce cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu», dar tu să umbli cunoscând și vorbind ca Domnul tău, de pe muntele Său. Amin.

O, slavă Ție, Tatăl Meu ceresc, că ai fost și ai vorbit în Fiul Tău, în casa Ta și a Fiului Tău și a Duhului Nostru Cel Sfânt, lucrător peste Sion.

Am venit în foișorul apostolilor Mei și zic și astăzi: Pace vouă! Eu sunt, în Duhul Sfânt sunt. Ferice vouă, celor ce veți cunoaște că Eu sunt Cel ce sunt, căci biserica este cerească și nu pământească. Ferice celor ce cred duhurilor cerurilor. Nu ucideți duhurile cerurilor. Nu îngrădiți cu litera pe Duhul Sfânt. Nu judecați pe Dumnezeu întru lucrarea Sa. Eu sunt cu cei mici, cu cei slabi; cu cei neluați în seamă am venit spre voi. Precum a crezut în Domnul, Noe și cu casa sa, așa au crezut și cei cărora le-am vestit în vremea aceasta, și aceștia nu împlinesc nimic până nu vin să le vestesc, și ei așa lucrează, precum grăiesc Eu. Să nu se lucreze ispitire peste locul Meu de la ei, căci veți vedea în curând cumpăna lui Zorobabel în mâinile lui Dumnezeu.

Pace ție, Sionul Meu! Amin, amin zic ție: nu de la carne și de la sânge vei pricepe tainele dumnezeiești, și vei pricepe de la Duhul Sfânt, Care lucrează peste tine dacă tu lucrezi întru Duhul Sfânt și dacă voiești să fie vie viața ta. Am zis că nu va rămâne piatră pe piatră să nu se risipească, dar piatra bisericii se va întări până în veac, și va fi stare cerească peste biserică, și voi face să fie înțeleasă această lucrare de nou Ierusalim peste făptura Mea.

Am venit să las pace peste cei fără de pace și am venit să iau pacea celor fără Dumnezeu, să iau pacea lor de la ei, și să dau acestora pacea lui Dumnezeu, căci pacea Mea este bună, și jugul Meu este ușor.

Amin, amin zic vouă: vine ceasul, și a și venit, să se așeze la loc împărăția lui Israel, căci Israel este poporul cel credincios, și vine Domnul să-Și așeze împărăția Sa peste făptura Sa. Amin, amin, amin.

14-01-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dumnezeu răspunde la glasul inimii. Pace inimii din al cărei glas se strigă și se aude la cer! Pace ție, inimă mică! Dar Eu am sălaș în inima ta mică și o fac mare prin sălășluirea Mea în ea, și o fac scaunul Meu de domnie, iar din cortul inimii tale fac așternut picioarelor Mele, căci numele Meu este Creatorul tău. Amin.

Am auzit, și iată-Mă, dar nu te teme de lovituri, nu te teme de armele care nu lovesc în tine, ci nimeresc înapoia lor precum este orânduiala pusă de Dumnezeu. Armele cele rele, cele pornite spre rău, acelea n-au ținta înainte, și o au înapoia lor; acelea își au ținta spre locul din care pleacă glonțul lor. Nu te teme de armele care varsă foc din gura lor. Nu te teme, copil păzit de Dumnezeu, că Eu am spus că voi preface armele în fiare de pluguri, și cele scrise vin spre împlinire. Și dacă tu ai pus mâna pe plug, nu te mai uita înapoi, că Eu ți-am spus ție și te-am învățat să fii vrednic de împărăția lui Dumnezeu dacă ai pus mâna pe plug.

Am început desțelenitul la rădăcina ogorului Meu și M-am sculat să îngrijesc via Mea cea culcată la pământ. Un picuț stau în sfat cu tine ca să-Mi spui că tu ești cu Mine și nu fără Mine, și ca să-ți spun că sunt cu tine și nu fără tine. Dar să fiu cu tine, și tu știi cum vine această lucrare ca să fiu Eu cu tine. Scoate frica afară din tine și nu căuta să cazi din cer, copilule plăpând. Lasă cerul să te țină în sânul său, că nu este alt cer în afară de Mine, dar fii înțelept, căci cerul Meu este inima ta, și în ea este domnia Mea.

Nu cumva să slăbești sau să te lași doborât de cei vicleni și ispititori care ar îmbrăca haină peste haină. Nu cumva să te clatini, că iată, îți spun: că sunt dintre oile Mele oi care abia așteaptă prilej să se ducă spre împrăștiere. O, să nu uiți că Eu Mi-am dat viața pentru oi și am fost Păstor iubitor de oi, căci oile Mele sunt cele care ascultă de glasul Meu și îl împlinesc pe el. Mă doare când aud că înclini să zici ce ar zice sfatul celor ce n-ar putea crede în lucrarea Mea din vremea aceasta. O, să nu strici pe cele zidite și nu așa să zici, ci altfel trebuie să zici. Să zici că Eu sunt această lucrare care se numește Cuvântul lui Dumnezeu, că dacă nu ai zice așa, Eu pe cine aș mai avea de partea Mea ca să am prin cine coborî în sfatul bisericii? Căci scara pe care Eu cobor cu lucrul Duhului Sfânt în zilele acestui sfat, este credința ta în mijlocul celor care au pierdut frica de Dumnezeu și dreptatea din Dumnezeu și dragostea de Dumnezeu.

O, Eu am voit să fii între ei, dar n-am voit și nu voiesc să fii dintre ei, că nu te-ar mai fi uns mâna Mea cerească între ei dacă n-aș fi avut de împlinit o lucrare de trezire prin tine. Nu te-aș mai fi trimis printre ei dacă n-ai fi fost cu lucrarea Mea din vremea aceasta. Și iarăși îți amintesc: Eu Mi-am pus viața pentru oi, iar tu pune-ți credința în Mine pentru dragostea de oile turmei Mele, de oile cele grase și sănătoase și de oile cele slabe și, iarăși, de oile care au murit, că nu le pot lăsa în moarte, copile pus de Dumnezeu ca să păstorești turma Mea din vremea aceasta. Am spus că Mă rup și Mă împart în zeci de mii de laturi, și de ce te mai lași lovit dacă Eu stau în laturile toate? O, Eu mereu ți-am spus să nu mergi alături cu îndoiala care dă să înjumătățească biruința cea bună. Dar Eu, ca un Dumnezeu bun și plin de răbdare, am șters de fiecare dată și am scris altceva și am dat mereu de rușine pe duhul rău, dar acum, iată, și Eu trebuie să fiu ajutat de tine ca să fii tu ajutat de Dumnezeu.

Când eram pe cruce, așa am zis: «Tată, de ce M-ai părăsit?». Auzeam de jos, de sub cruce, cuvinte de râs de la cei necredincioși arătării Mele, și așa se auzea: «Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, salvează-Te pe Tine Însuți!», și ziceau: «Să-L scape Dumnezeul Lui!». Dar iată că astăzi zic Eu: dacă tu ești fiul Meu, salvează turma Mea și nu te lăsa fără lucrarea Mea, că ea este mâncarea cea curată și vie, care se coboară din cer peste cei loviți de foametea necredinței.

Am spus în vremea acestei lucrări că M-am coborât pe malul mării ca să beau apă și am găsit numai pietriș și apă tulburată de picioare nespălate și de călcături străine de Dumnezeu. Nu te teme. Eu sunt cu tine, așa cum am fost cu Daniel între lei, căci Eu voi face miei din lei și voi vorbi prin gura lor după ce voi închide graiul lor. Adu-ți aminte de credința lui Daniel, căci Daniel numai de Dumnezeu s-a temut, dar nu s-a temut de împărați sau de înțelepți sau de lei. Nu uita că înțelepții pământului nu sunt înțelepți ai cerului, dar tu fii înțelept născut din cele de sus și nu din cele de jos. Nu fi cu cei de pe pământ, și să fii cu cei din cer peste pământ, căci cerul înseamnă Dumnezeu.

Este scris despre Dumnezeu că în soare Și-a pus locașul Său, și El iese ca un Mire din cămara Sa. Și cum adică pilda aceasta? Adică luminătorii puși peste turma Mea, adică apostolii, adică arhiereii cei mari și cei mici, de la care trebuie să se vadă ieșind și umblând Hristos, luminând calea turmei Sale dinlăuntrul ei; adică Mirele și mireasa Sa. Dar iată, întuneric de trei zile dă să se așeze peste soare ca să-și piardă luna lumina sa și ca să se unduie stelele și ca să se clatine cerurile și puterea lor cea bună, și iată, încerca-voi credința păstorului și privi-voi peste credința oilor. Dar nu așa să fie peste cei credincioși ai Mei, ci ei să stea ca ceara cea curată, arzând și stând în sfeșnic înaintea Domnului și înaintea întunericului, luminând și văzându-și lumina lor prin întuneric, căci semnul Domnului nu va zăbovi, iar îngerii luminii vor suna deșteptarea întru numele Domnului, și Evanghelia se va întinde în toate laturile, și Domnul va lucra lucrarea Sa. Nu te teme, că toate acestea vor aduce împărăția Mea vouă, celor care ați lucrat calea ei spre oameni. De ce să te temi? Eu lucrez izbăvire cerească și nu pământească, și apoi soarele va străluci de șapte ori mai mult decât am făgăduit prin prooroci. Sfârși-se-vor toate cele lumești și se va arăta o împărăție curată, dar lucrați-Mi la ea, iubiții Mei cei credincioși făgăduințelor Domnului Iisus Hristos, căci Eu cobor lumină nouă și înnoiesc cu Duhul Sfânt, Care va arde pământul cel rău și va rămâne pământul nou, care va purta în el cerul cel nou, și aceasta este Scriptura de nou Ierusalim, coborât din cer.

Oamenii pământului nu știu să înțeleagă această Scriptură care este din cer. Nici măcar nu știu aceștia că biserica Mea este cerească și nu pământească, și că Eu nu locuiesc cu Ierusalimul cel nou în locașuri omenești, ci locuiesc în locașuri care vor să fie cerești și nu pământești. Dacă Eu am poruncit și am cuvântat să se înființeze o piatră de mărturie, și cuvântul Meu s-a coborât cu Mine din cele cerești, iată, Eu sunt Dumnezeul nevăzutelor și al văzutelor celor cerești și nu al celor pământești, și sunt al celor pământești care înseamnă cele cerești, dar Domnul nu mai vede credință pe pământ și nu mai vede înțelepți cerești, și vede numai înțelepți pământești și rămași pământ, adică înghițiți de pământ, adică fără înțelepciune din cer. Așa am grăit prin vreme în această lucrare, și am spus că o voi scoate deasupra, și am spus că cine va lovi în ea și nu va crede în ea, acela va fi înghițit de pământ și își va pierde înțelepciunea care vine de la veacul acesta.

Am venit și am răspuns la glasul inimii tale, copile care stai cu gurița deschisă ca să primești din cer. Iată-Mă, și nu voi pleca de lângă tine, dar nu te teme cu Mine. De vei trece prin întuneric, Eu sunt cu tine. De vei trece prin foc și apă, tot cu tine sunt. Și vom face altar din credința ta, și vom face ce a făcut Ilie în vremea jertfei sale către Dumnezeu, dar tu să strigi ca el, și Eu voi coborî pe Duhul Sfânt și va mistui necredința de pe pământul României Domnului. Amin.

Sunt acoperământul tău, sunt veșmântul tău cel dinăuntru și cel dinafară, sunt puterea ta cea bună, sunt cuvântul tău cel de foc lucrător și ziditor, și sunt cu tine, dar nu te teme cu Mine, dar nu te rușina cu Mine, dar nu te opri din lucrul cel ce aduce viață peste cei ce nu mai știu ce este viața Mea. Frica nu este pentru tine. Frica este pentru cei ce nu mai au frică de Dumnezeu, iar cine n-are frică de Dumnezeu, acela nu are început de înțelepciune. Dacă cineva ar da cu piatra în tine, tu atunci ar fi să le spui că cine dă cu piatra, acela va fi ucis de ea. Așa trebuie să știi să lucrezi, că nu este armă rea care să-și aibă ținta în față, și aceea își are ținta înapoia sa. Dar arma ta sunt Eu, Cel ce iert pe cel ce te-ar lovi, pentru că tu îl ierți pe acela, și el se face miel și nu mai știe să tragă cu arma rea, cu arma străină de legea iubirii.

Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofilești înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ și risipește toată iscusința cea care iese de la oamenii necredinței. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, și nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăznește, Eu am biruit lumea, și tot așa este și lucrarea ta. Ce-ți poate face ție omul? Eu sunt cu tine. Ce-ți poate face omul când ai pe Domnul în fața ta? Îndrăznește, vremea e târzie. Îndrăznește, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viața oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou și curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.

Pace ție! Pace inimii tale și glasului Meu înlăuntrul inimii tale! Amin, amin, amin.

17-01-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Pace sfântă, pace dumnezeiască, pace roditoare de înțelepciune cerească peste ființa ta, peste inimioara ta, copil slăbit, copil lovit și zdrobit, copil lovit în luptă cu necredința din vremea aceasta. Eu pe cei drepți îi încerc cu necazuri și cu neînțelegeri, îi mustru, îi bat ca să le cunosc credința, iar pe cei păcătoși îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, și îi voi scula odată cu venirea Mea și le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puși la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.

Pace ție, fiule slăbit, copil trecut prin furtună mare, copil legat în lanțuri de împărații și puternicii veacului acesta al necredinței! Deschide-Mi, tată! Eu sunt. Plângând sunt. Eu îți zic iară: nu te teme. Ridică-te și te întărește. Tu ești un copac mare pe malul unui râu mare și ceresc, dar necredința de pe pământ a oprit ploaia lui Dumnezeu și s-au veștejit rădăcinile copăceilor de lipsa apei cerești, și Mă uit că se ofilește rădăcina ta de lipsa apei care s-a tras spre cer, și râului vieții i se zvântă albia de secetă, și tu dai să te usuci, și nu pot, nu pot, tată, să te las să te usuci, căci lucrarea Mea va izvorî de acum cu îmbelșugare. Am luat apă cu gurița și am coborât să stropesc albia râului vieții și s-o fac să-i fie sete și să vrea apă și s-o umplu apoi, și să crești tu pe colinele acestei lucrări, după cum îți este menirea de la Dumnezeu în vremea aceasta, și să vină păsările cerului să-și facă cuibușor ceresc în coroana copacului tău.

E plin pământul de păcură și nu mai am oază verde și nu mai am cu ce să-Mi hrănesc turma cea flămândă, și Mă uit la oaia care nu vrea să moară. De aceea te-am luat și te-am altoit din vreme și te-am crescut cu bucătura și te-am făcut mare și te-am vestit pe nume și te-am numit îngerul bisericii Mele din vremea aceasta, și am zis: nimeni să nu ia cununa de la tine, și să fii, de la Domnul, salvatorul oilor care vor viață adevărată. Și dacă aceasta este lucrarea Mea peste tine, iată, vin să-ți vestesc că Mă scol întru dreptate ca să împlinesc o Scriptură care este scrisă de Duhul Sfânt, de cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Mă scol, copilul Meu, ca să te scol Eu pe tine, ca să te trec de ceasul ispitei, că vine ispita peste lume, vine încercarea peste biserica Mea, dar ține ce ai de la Mine, ca să te găsesc întru cele ce ai de la Mine și să te fac stâlpul bisericii lui Dumnezeu și să nu mai ieși afară, și să vestim numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care vine cu Mine din cele cerești, căci nou este numele Meu, cel din veac nou.

Vine lepădarea de credință peste biserica Mea, căci păcatul pustiirii a cuprins locașul sfințeniei Mele. Și atunci picioarele tale se vor descălța și vor primi închinarea celor ce se zic pe sine că sunt cu Mine, dar nu sunt cu Mine, și aceia vor vedea că te-am împodobit și că te-am iubit, căci cei ce n-au nevoie de cuvântul care vine de la Mine, aceia n-au vedere și n-au veșmânt, și vor veni la fântâna acestei lucrări și vor cere pe Dumnezeu și se vor unge și vor lua vedere, și hăinuță vor lua, căci voi împărți cu tine și le vom acoperi goliciunea și le vom spăla rușinea.

Mă scol, copilul Meu, și las pe pământ glas de trâmbiță și nu te voi lăsa să te pierzi sau să spui că piere lucrarea Mea, și îți zic ție să spui despre lucrarea Mea celor ce te vor întreba de ea și să n-o ascunzi, că tu nu poți s-o ascunzi, pentru că lucrarea aceasta nu va pieri, și se va întări și se va împlini. Mă scol și voi lucra și nu voi lăsa să se ridice nimeni la luptă cu Mine și cu lucrarea Mea. Eu am ieșit biruitor în fața arhiereilor pământului și n-am îngenuncheat lucrarea Mea în fața lor, căci sunt Cel ce am înviat din moarte, din moartea cea gătită Mie de arhierei și de cărturari, și nu Mă las îngenuncheat de cei fără de lege, de cei cu viață moartă, dar Mă las biruitor în cei cu viață și cu moarte vie, că nu știu înțelepții pământului să cunoască taina aceasta, a vieții celei vii și a morții celei vii.

Mi-e dor de tine. Am venit prin cuvânt, și cu el suflu peste tine. Trezește-te! Mi-e dor de tine, și am împărțit acest dor în vasele Mele în care Eu Mă deșert și Îmi lucrez lucrarea. Mi-e dor de lucrul vaselor Mele. Mi-e dor să ud grădinița Mea în care Mi-am strâns copilașii ca să rămân cu ei și ca să ud cu ei pământul cel uscat.

Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâșiată de sete. Mulțimi multe de oi au luat și au cunoscut gustul fântânii Mele cerești atunci când Eu am luat și am turnat peste păstori. Mulțimi multe de oi M-au cunoscut și au luat și au băut și au prins duh de viață și au plecat la drum spre izvor, și voiesc să torn din cer și să le deschid gurița să bea și să se ridice pe picioare. De patruzeci de ani lucrez la această potecuță; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră și pietruiesc această cărare de slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu și cobor mereu, căci Eu sunt Cel ce Mi-am dat viața pentru oi și dat sunt, copilul Meu, și nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig și să le adun și să le adăp și să le pasc, și voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia și să împartă glasul Meu și cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea de azi. Voiesc să ies și să încălzesc cu soare ceresc și cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, și să se coacă strugurii cei legați și să vin să-Mi culeg via și să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea din România nu știe ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu știe unde ești și cum ești și ce faci. O săptămână întreagă Mi-am ținut turma trează și așteptând când tu ai stat pentru Mine în fața arhiereilor și cărturarilor.Acest om care-Mi tulbură planurile este trimisul celor pecetluiți în lucrarea duhului minciunii (Sorin Dumitrescu, n.r.), că aceia au intrat în frică în fața adevărului de nou Ierusalim pe pământ. România Mea știa și aștepta. E destulă vreme de când am profețit taina de nou Ierusalim, și știau mulțimile că se va arăta această lucrare. Mă împărțisem în mii de laturi și venisem să pun putere și credință și iubire peste tine, și eram în lucru, și era în clocot și în copt fructul adevărului de nou Ierusalim, și tu erai așezat de Mine. Și s-a arătat duhul minciunii și a urzit stricăciune și necredință și a intrat într-un om și l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire și de pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredința. Și ce zici că voi face cu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiți în lucrarea duhului minciunii, că aceia au intrat în frică în fața adevărului de nou Ierusalim pe pământ.

Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deșarte, sunt împărații pământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, și au ceata lor de slavă pământească și au semnat legământ cu împărăția pământului și au ordin să lupte împotriva împărăției cea din credință răsărită pe pământ, căci mândria și trufia omului este slava deșartă, care vine de la lucrarea întunericului, precum smerenia și iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei și ai mândriei pământului sunt luceferi ai pământului și nu ai cerului, dar oamenii umiliți și lucrători întru curățenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt și sunt luceferi ai luminii veșnice.

Iată, vin în fața acestei grădini mulțime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale iscoadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, și aceia se dovedesc fii ai necredinței din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima și cu viața și cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neștire de lucrul Domnului; unul ca acela nu lucrează împotrivire pe nici o cale și peste nimeni; unul ca acela nu se teme și nu folosește iscodire. Acela stă întru Dumnezeu și primește minunile lucrătoare din cer și primește pe Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu.

Această lucrare de cuvânt coborât din cer, este o spărtură prin întuneric, este o fereastră prin care vine lumina lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu Cel curățitor, dar cei ce sunt pământ se tem de lumina aceasta.

Știi tu ce fac împărații pământului, puternicii pământului? Aceia fac ce a făcut Irod când s-a temut de pruncul cel proorocit ca să vină de la Dumnezeu. Irod n-a fost ceresc nici atunci și nici acum, dar acum Domnul este văzut tainic, și este văzut numai de cei ce-L primesc pe El. Iată, vin și intru și rostesc pace, așa cum a grăit Tatăl Meu la botezul de la Ioan. Grăiesc și spun: aceasta este lucrarea și biserica întru care binevoiesc și din care voi prăsi biserică nouă și curată pe pământ, turmă vie între neamurile pământului.

O, dar tu te-ai lăsat biruit, măi tată. M-ai lăsat pe Mine mic, și pe cei ce te-au încercat i-ai lăsat mari peste tine, și Eu am fost doborât întru tine. Îți trimisesem carte cerească și eram cu tine, dar M-a doborât îndoiala ta, de la locul Meu de lângă tine și și-a făcut loc urzirea vicleșugului celor de pe pământ, și Duhul Sfânt a fost bătut în cuie și n-au lucrat mulți la această răstignire. Puțini au lucrat, crezi? Dar dacă te-ai lăsat în jos, s-au luat după această lucrătură și nu s-a mai văzut credința și lucrarea ta, și mulți dintre ei s-au supărat că te-ai lăsat în jos și nu M-ai ținut bine pe Mine, și M-ai scăpat jos și M-ai fărâmat. Dar nu te teme. Eu de prea mult timp vorbesc din cer cu tine, și de aceea îți zic: nu te teme. Eu Mă ridic și Mă adun și lucrez cu putere, căci e vremea zilelor Domnului, despre care scrie în Scripturi. Crede tu ce-ți spun, că și cel ce este acum alături de tine (arhiereul Bartolomeu Anania, n.r.), și acela a spus: „De ce a făcut aceasta, de ce s-a lăsat?“. Inimi multe și mari au spus la fel în noaptea aceea. România Mea, cea care Mă așteaptă cu Noul Ierusalim, era rănită, era ca o răstignită în noaptea aceea, și voiesc să o scot din deznădejde, că nimeni, tată, nici o oaie grasă și sănătoasă și vie nu mai are curaj să meargă după păstorii de acum. Tu erai o nădejde pentru oile Mele din România, și acum numai cei orbi se fac că merg în turmă cu păstor, dar n-au păstori, căci toți sunt furi și omorâtori de Dumnezeu și de oi și de viață sfântă, și oile se ascund și mai mult.

Mă uit mereu la cei din cetatea în care stai, Mă uit în urma celor ce plângeau la glasul tău de păstor, Mă uit la cei ce și-au dat girul pentru tine, că aceia erau oameni curați față de tine și față de cauza ta cea întru Mine, oameni mari, cu ranguri și cu speranță, și Mă uit și îi văd că nu mai știu aceia cine ești, și zic că te-ai dat de partea celor îmbrăcați în piei de oi și încărcați de nedreptate și de vicleșug, și zic că te-ai făcut și tu asemenea acelora, și se întreabă toți: „De ce n-a rămas acesta pentru cei curați?“. Iată, îți zic ție: nimeni din ei nu se aștepta să te lași biruit, și a fost cutremur mare în clipa aceea de clătinare a ta, dar lucrarea Mea a biruit, și a fost glorie de partea lucrării Mele.

O, dacă nu aveai îndoială și dacă M-ai fi ascultat ca să nu te temi, era mare biruința, și ar fi cântat cete multe cântarea biruinței României și vremea Noului Ierusalim, că iată, îți spun: plânge duhul regelui României și nimeni nu e curat pentru el, și voiesc să biruiesc mai din vreme pentru el și pentru România, așa cum am cuvântat. El a crezut în Mine și în tine și a așteptat de atunci mereu, și a venit și la el furtuna, dar el n-a cunoscut-o, și a depărtat-o. O, mare este stricăciunea care vine de la îndoială, căci iată, îndoiala aduce suferință peste cei ce așteaptă pe Dumnezeu.

Eu voi lovi pe România pentru cei necredincioși din ea. Eu voi merge înainte cu cele cuvântate spre împlinire, dar greu e lucrul peste necredință, și am să cobor o lege sfântă din care va ieși ea însăși, și voi slobozi plăgi și suferință și sete și foame împrejurul celor ce se luptă cu lucrul Meu. Voi lua rodul de pe pământ, și am spus din vreme că-l voi lua, și voi rosti apoi o zi de pocăință. Și în ziua aceea voi face cu tine ce am făcut cu Ilie în vremea jertfei sale, iar pe cei ce slujesc lui Baal îi voi lua de pe pământ.

Spune-i celui ce este acum alături de tine, spune-i despre lucrarea Mea, spune-i că Eu sunt și că am de lucrat biruință pentru România, și spune-i că tu n-ai împăcare fără de lucrarea Mea, căci vreau să te scoli bine și să vadă România Mea că te scoli cu Mine, și să aducem pe unsul României, ca să-Mi retrag mânia și certarea și să dau binecuvântare peste țara iubirii Mele, peste grădina Măicuței Mele.

Eu nu pot să rămân fără de tine. Este mare și adevărat acest cuvânt: Eu nu pot să te las fără această lucrare. Eu nu voiesc să te trezesc cu spaimă. Eu nu voiesc să-i pedepsesc pe cei ce te-au smuls de lângă lucrarea Mea. Voiesc să fii stâlpul cel tare al bisericii Mele din România și să fie biserica Mea așa cum a fost întâi, curată și sfântă și tare ca aceea, vie și adevărată ca aceea, căci vin, iubitul Meu, vin cu slavă văzută peste România Mea, și de ani de zile am grăit peste tine, și am împlinit ce am grăit.

Am venit spre tine iar. Scoală-te, tată, scoală-te iar! E vremea României Mele și voiesc să aduc pe unsul României. Nu fi plăpând. Fii tare și scoală-te! Uită-te peste fața pământului și vezi că nu mai este cale sfântă ca să se vadă bine. Așa îți zic: scoală-te! Și dacă nu poți, scoală-te pic cu pic, dar scoală-te, și iarăși zic, scoală-te! Sprijinește-te cu cel ce este cu tine și spune-i despre lucrul Meu și te ridică sprijinit de el, că sufletul lui te iubește, dar spune-i tu despre Mine, și el va lupta pentru Mine și pentru tine. Eu și cu lucrarea Mea sunt cu tine, și vei vedea că sunt să-Mi împlinesc lucrarea, dar păzește-ți viața întru sfințenie, căci viața monahului trebuie să fie cerul Meu și puterea Mea și biserica Mea cea cerească. Să nu te atingi de moarte. Să fii curat, așa cum știi că este învățătura Mea din locul ieslei Mele. Să fie pace între Mine și tine, să fie dragostea dintâi între tine și lucrarea Mea, căci cel ce este scris în sulul acestei lucrări, pe acela îl voi striga pe nume și voi sta cu el la masa Mea. Amin.

Copilul Meu, să nu te lovești, să nu te murdărești, să nu pierzi lucrarea Mea și lucrul ei, căci ea te va vesti mare, și vei lucra din loc în loc Ierusalim nou peste biserica Mea, peste făptura Mea.

Pace ție! Cu dor dumnezeiesc, pace ție, unsul Meu după rânduială cerească! Să nu părăsești pe copiii Mei. Ei sunt mici și n-au frică. Tu ești mai mare, și nici atât să n-ai frică. Ei sunt fără de apărare pe lume, dar Eu sunt apărarea lor cerească.

Pace ție, și stai pe cărare! Eu sunt cărarea și viața ta. Eu sunt și adevărul tău. Eu sunt, și sunt cu cei credincioși făgăduințelor Mele.

Am luat masă cerească cu tine. Să fie hrana Mea întru tine! Să fie pace și iubire între tine și lucrarea Mea! Mângâierea Mea o las peste tine. Mângâierea Măicuței Mele o las peste tine. Amin, Amin, Amin.

22-02-1993

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aștearnă cuvântul Meu și să se dea de știre, și spre lucru apoi. Amin.

Voi, cei ce străjuiți întru întâmpinarea glasului Meu, lucrați, tată, și dați trup cuvântului glasului Meu. Pace vouă, și așezați-vă să dați cuvântului Meu ființă în această carte, căci cartea aceasta, Eu sunt, Eu, întru cuvânt rostit, pentru ca să se împlinească cuvântul cel rostit de Dumnezeu. Amin.

O, copii ai cuvântului Meu, mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt dacă ar fi credință pe pământ, dar iată, Fiul Omului nu mai vede credință pe pământ, nu mai vede la nimeni, tată, la nimeni dintre cei spre care am venit prin glasul cuvântului Meu pe care-l las peste voi. Tot așa am pățit și când am venit în mijlocul lui Israel, tot așa, tată. Venisem la poporul Meu, venisem între ai Mei, dar n-am fost prețuit și n-am fost crezut și n-am fost cunoscut că am venit de la Tatăl. Tot așa și acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaște, căci ceea ce a fost, iarăși este, și nu Mă prețuiește, și trec prin ea ca un necunoscut, și ea nu cunoaște Duhul Meu, și nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii.

O, copii ai cuvântului, ce mare slavă s-ar arăta de la această lucrare de cuvânt din cer coborât dacă aș fi primit și cunoscut de cei ce sunt ai Mei prin mărturisirea lor întru credința cea dreaptă, întru biserica cea una sfântă și apostolească și sobornicească. V-am trimis pe voi cu cuvântul Meu din loc în loc, din cetate în cetate, și voi merge cu voi până la ziua de odihnă, tată, și ne vom odihni de osteneli, că Mă voi lăsa văzut, și slava Mea va prinde sub ea toată necredința. Eu nu lucrez nimic fără să vestesc mai întâi, așa după cum a fost în toată vremea lucrarea dumnezeiască, fiindcă scris este: «Nimic nu împlinesc fără să dau de știre», că nu vreau să lucrez pe neștire.

Eu sunt Domnul milei și al îndurărilor, și iată, trâmbițez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii și să nu lucrez pe neștire. Binecuvântată să fie vestirea cuvântului Meu din loc în loc, vestirea serbării întoarcerii slavei pe norii slavei, după cum scrie în Scripturi.

Iată încă o cetate vestită. Binecuvântată să fie lucrarea începutului vestirii Fiului lui Dumnezeu peste cetatea Timișoara. Binecuvântat să fie duhul și inima celor credincioși din această cetate. Dar această cetate are trecere la Mine, și iată ce vă spun: vă amintesc de cuvântul Meu adus vouă, că v-am spus să credeți în Mine și să nu vă tulburați sau să vă speriați când vor veni peste voi stăpânii veacului acesta ca să vă piardă dinaintea Mea, și v-am făgăduit vouă cu puțin înainte, că vor veni spre voi, dar Eu voi întoarce atunci armele lor spre ei, și vă voi izbăvi, și vor pieri ei la vremea hotărâtă de Mine, și pe care v-am vestit-o vouă până să se împlinească. Și iată, această cetate a dat din ea prețul pentru ocrotirea lucrării cuvântului Meu, și în clipa cea grea care venise pentru voi, ea a scos foc din mijlocul ei și i-a doborât pe cei ce se întăriseră peste Dumnezeu, și Eu v-am izbăvit pe voi, copii ai cuvântului Meu. Și iată, s-au scurs patruzeci de ani de când Eu cuvintez și vestesc din vreme și lucrez la vreme, și lucrez peste voi, căci voi sunteți martorii Mei din vremea aceasta. Eu sunt fără de timp, dar iată, sunt cu voi în timp și lucrăm peste timp, ca să ieșim din el și să le așezăm pe toate la locul lor cel dintru începutul lor, căci toate au căzut prin om, prin căderea omului cea de la început, și se lucrează la întoarcerea acasă, tată. Și iată, vine Fiul lui Dumnezeu să-Și așeze la loc cele ruinate, cele risipite, cele răvășite, să-Și așeze la loc împărăția cea dintru început, așezată de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt. Amin.

Eu trebuia să ies deasupra cu acest izvor ceresc, cu acest râu al vieții, ca să se întoarcă la matca sa, la matca râului vieții, tată, și să se deprindă făptura cu întoarcerea acasă, cu întoarcerea la Mine, ca să nu mai fie moarte și fărădelege, și de aceea vă folosesc pe voi, care purtați lucrarea Mea, ca să vestim toată făptura că vine Domnul întru ale Sale, și să se așeze la veghe toate ale Sale și la viață fără de moarte.

Să nu mai fie nepăsare, și să fie veghe și așteptare. Să nu mai fie necredință, și să fie mărturisirea Duhului Sfânt peste toată făptura. Să nu mai fie fărădelege, și să fie sfințenie de duh și de trup înaintea Celui ce vine cu slavă, că scris este despre sfințenie că fără de ea, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, și cele scrise nu se pot desființa la Dumnezeu. Dacă oamenii desființează cele rostite de Domnul, călcând peste cele rostite, iată, cele rostite vor sta față în față cu cei ce le calcă pe ele, și Domnul Iisus Hristos va birui prin sfințenie, prin cei ce o iubesc pe ea. Amin.

Iată, tată, mai-marii cei de peste voi vă ridică vină vouă, vă aduc vină de mândrie și vă sfătuiesc să lepădați cuvântul și glasul Meu care se lasă deasupra voastră, deasupra ieslei cuvântului Meu. Ei vă învinuiesc de mândrie, dar Eu rostesc cuvânt și spun: o, de ar cădea toată făptura în ceea ce sunteți voi căzuți! căci voi sunteți căzuți în brațele dragostei de sfințenie și de cer și de veșnicie cu Mine. Această viață este o datorie, este și mai mult decât atât înaintea lui Dumnezeu. Cei ce iubesc pe Domnul cu adevărat, unii ca aceia nu pun vină peste voi, dar iată, Eu nu mai văd credință și lumină la fiii oamenilor. Fiii oamenilor nu caută spre fiii lui Dumnezeu ca să primească mărturisire despre Mine și ca să creadă în Mine. O, nu mai este frică de Dumnezeu, căci înțelepciunea care vine de la om a înșelat și pe fiii credinței, măi copii, și pier fiii credinței din lipsă de înțelepciunea care vine din cer. Dar n-am făgăduit Eu acest har al Duhului Adevărului pe Care lumea nu-L cunoaște? Și iată, nici fiii credinței nu-L cunosc pe El întru lucrarea Sa. Și se va ridica Israel cel după trup și va primi botezul credinței cea de la Iisus Hristos, și tu, poporule creștin, ce vei face dacă nu-L cunoști pe Cel mărturisit de tine, pe Fiul Omului, Care a venit să te răscumpere din fărădelegile și din firea cea căzută prin păcat? Ce vei face, tată, dacă nu te vei ridica să stai bine și să stai cu frică și cu luare-aminte înaintea Celui ce vine pe nori la tine? că iată, s-au scurs cele două veacuri despre care cuvântă Scriptura, și Eu Mă voi lăsa văzut, după cum este scris. Amin.

Copii ai vestirii cuvântului Meu, vin după voi cu cuvântul Meu, ca să începem lucrul împreună peste această cetate care are trecere la Mine. Ea a plătit prețul vostru, și Eu v-am izbăvit pe voi, iar celor ce au plătit prețul vostru le-am dat loc aparte până la arătarea Mea, până la ziua cea mare, tată, iar pe voi v-am îndemnat să stați tari întru lucrarea Mea și să lucrați întru ea pentru toată făptura. Nu vă temeți de cei ce vă împung. Tot așa am fost și Eu împuns de cei care ziceau că sunt ai Mei, dar Eu lucram întru Tatăl și mergeam înainte, și am mers înainte pentru cei ce au crezut că am venit de la Tatăl. Nu vă temeți, nu lăsați jos lucrarea Mea, că dacă cei ce vă împung nu cred că Eu sunt între voi prin cuvânt, ei cred că aduc slujire lui Dumnezeu împungându-vă pe voi. Da’ de unde! că ei împung pe Cuvântul, și ei nu știu și nu înțeleg că voi lucrați tot ce vă aduc Eu să lucrați pentru făptura cea căzută, și lucrați întru Mine, așa cum și Eu am lucrat întru Tatăl după întruparea Mea din om. Nu vă clătinați, lăsați necredința celor ce nu cred și rugați-vă la Mine pentru ca să cobor pe Duhul Sfânt și să stârpesc necredința. Cei ce vă lovesc pe voi nu iubesc sfințenia și nu-L văd pe Domnul, dar cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul și patimile și gusturile și voia, și aceia umblă în Duhul, și aceia dacă ar mai fi ar înțelege că voi ați fost aleși de Mine ca să lucrați întru Mine. Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am cerut ca să stați sub ascultarea voii Mele și să lăsați voia voastră, și nu este har mai presus de harul celor ce se dau lui Dumnezeu la cererea lui Dumnezeu, întru frângerea voii libere. Cei ce lovesc în voi, aceia au lovit și în Mine. Cei ce au păzit cuvântul Meu, aceia îl păzesc și pe cel dat de Mine vouă spre știrea tuturor, iar cei ce-l leapădă ca pe o minciună, aceia nu cred în Dumnezeu și nu păzesc cuvântul Meu.

Se binecuvintează călătoria voastră, copii ai rostirii cuvântului Meu peste mulțimi. Binecuvântați să fiți voi, cei care luați cuvântul Meu să-l duceți la Timișoara și la copiii care au misiunea vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Sunt cu voi pe cale, tată. Binecuvântată să vă fie corăbiuța, și iată, Eu și cu oștirile cerești mergem pe cale cu voi întru ducere și întoarcere, întru intrări și ieșiri, întru ieșiri și intrări. Amin.

Binecuvântată să fie România, țara întoarcerii Mele la ai Mei, țara trâmbițării cuvântului lui Dumnezeu peste fiii cei credincioși ai tuturor neamurilor pământului. Și se va coborî pe pământ cer nou și pământ nou, întocmit la cuvântul Meu, și toate neamurile pământului vor vedea lumină mare și se vor boteza, căci Eu sunt Domnul, și sunt credincios făgăduințelor Mele. Și va învia Israel cel căzut, și la vederea luminii va primi mărturisirea mântuirii cea de la Iisus Hristos, căci Tatăl Meu nu primește pe nimeni fără Mine. Și va fi altoit Israel, și va fi făptură nouă Israel și va lucra lucrare de nou Ierusalim, căci toate se fac noi prin cuvânt, și iarăși se lucrează prin cuvânt. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul și pe om, iar acum iarăși se lucrează prin cuvânt și se fac cer nou și pământ nou și om nou, după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer și pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, și nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfințenie și întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ți cunoști menirea ta întru neamurile pământului, și voi lucra cu toate oștirile cerești și voi birui ca să aduc pe cel pus peste tine, pe cel pus de Mine, și care așteaptă mâna Mea cea tare ca să lucreze și să-l aducă. Eu voiesc sărbătoare și nu întristare. Eu voiesc iubire ție. Eu voiesc să aduc pe cel uns de Mine pentru tine, și voi lucra ca să biruiesc împotrivirea cea omenească, voi lucra prin puterea care iese de la sfințenia celor ce umblă cu Mine.

Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăși înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcere acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea și așteptarea, intrările și ieșirile, duhul și iubirea și credința lui în lucrările Mele peste România și peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.

«Iată, noi le fac pe toate». Eu așa am făgăduit, dar e mare lucru să înțeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea și fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieșit cu lucrarea cuvântului, și voi lucra prin cuvânt, și cuvântul se va întrupa și toate se vor înnoi la cuvântul lui Dumnezeu.

Rostesc binecuvântare peste păstorul bisericii din cetatea Timișoara, peste cel blând, peste cel credincios, dar vreau să fie credincios, și să-i dea și celui plăpând pe care-l am scris în această carte și care s-a ascuns de Dumnezeu. Vai celor ce au stins lumina acestei lucrări din inima acestui fiu al Meu, Irineu, care a greșit lui Dumnezeu clătinându-se. Să fie duh de credință peste duhul bisericii Mele și să învieze sfințenia cea care va sta înaintea Mea în biserica Mea. Iată, vin la turma Mea, și ea se întoarce de la Mine. Eu sunt, și ea se întoarce cu spatele la Mine, dar Eu o voi tămădui de necredință și voi sufla peste ea, și ea va sta înaintea Mea.

Pace cerească peste păstorul bisericii din această cetate! Pace ție, păstor al bisericii Mele, căci biserica este cerească, nu este pământească, precum nici Eu nu sunt. Eu sunt din cer, nu din pământ, și tot așa și biserica Mea, care voiește cu Mine și cu cerul. Pace ție, și nu privi cu îndoială lucrul Meu din vremea aceasta. Eu sunt. Întru cuvântul glasului Meu lucrez, și am iesle de coborâre a glasului Meu. Eu sunt cu România, dar vreau să fie viu trupul bisericii Mele din ea și să stea cu fața spre părinți, ca să se întoarcă și părinții cu fața, și să lucreze din cer peste biserică părinții, și să se vadă peste ea chipul ei cel dintâi. Amin.

Pace vouă, celor ce stați cu cuvântul Meu înaintea mulțimilor din această cetate! Și vom merge cu vestea cerească până la ziua de odihnă.

Pace vouă, celor ce ați adus cuvântul Meu de la ieslea lui pentru această cetate, ca să fie întocmit și rostit pentru ea! Pace și Ierusalim nou și ceresc peste duhul și trupul acestei cetăți!

Pace și biruință pentru cărarea unsului Meu Mihail, căci cerul sfânt duce luptă spre biruință pentru întoarcerea celui uns. Eu sunt. Pace vouă! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace peste Israel! căci Israel înseamnă popor credincios lucrărilor cerești, întru duh dumnezeiesc. Amin, amin, amin.

23-04-1993
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1993 (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:17 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Fiul Treimii Dumnezeiești rostește cuvânt peste grădina Sa cea pregătită prin cuvânt ca să stea înaintea Sa și să se audă glasul Său peste grădina Sa cea aleasă. Amin.

Eu sunt Cuvântul. Pace vouă, căci numele Meu este Cuvântul! Pace vouă, și înălțare vouă, că e praznic de înălțare! Iată, înălțarea Mea la Tatăl a fost ca să Mă duc și ca să pot veni la cei ce poartă numele Meu întru ei. Iar înălțarea celor ce cred în Mine, este întoarcerea Mea la ei și întru ale lor, ca să fiu cu ei, ca acolo unde sunt ei, să fiu și Eu. Și iată, sunt cu ai Mei, cu cei ce cred și aud pe Domnul, căci Domnul așa lucru are în vremea aceasta.

Pace peste România Mea și înălțare spre Mine ca să pot veni la ea, după cum am făgăduit, căci în ziua când Eu M-am înălțat lângă Tatăl, am văzut planul în mâna Tatălui Nostru și am văzut nașterea unui popor și slava pe care i-a dat-o Tatăl la naștere, căci de la naștere a fost uns acest popor, și de atunci și până acum cerul îi lucrează slava.

Duhul potrivnic n-a mai avut tihnă și s-a sculat ca să prigonească acest popor, și România a fost în toată vremea sub crucea ei, dar ungerea cea dintru început i-a păstrat sănătoasă sămânța, și a ajuns Sfânta Treime cu România, și vine vremea să-i fie plătită răbdarea de sub cruce. Iar voi, cei așezați de Mine ca să stați în fața Mea, întăriți-vă inimile și genunchii întru nădejdea acestei făgăduințe și stați cu mâinile în sus, ca să primească România slava ei. E zi de înălțare. Înălțați inimile și credința și strigarea și stați bine în numele României. Stați în slava Mea, stați cu România în fața Mea și purtați-o spre Mine, ca să Mă port spre ea și să-i dau slava Mea.

Cobor la voi cu întărire și cu putere ca să vă dau din ele și să puteți, iubiții Mei, că nu vă las fără cer, nu vă las fără biruință, și veți putea cu Mine. Eu pentru aceasta M-am dus la Tatăl, ca să pot veni iar la ai Mei, ca să pot veni la voi, cei ce stați înaintea slavei Mele, care va fi văzută peste România.

Să nu se tulbure inimile voastre pentru cercetarea României. Eu sunt, și sunt ca s-o trezesc și ca să n-o găsesc fără de veghe. Eu sunt cu milă peste ea. Sunt venit cu zdruncin, dar am amestecat mila și lucrez ca s-o deștept. Am trimis carte unsului României și i-am spus că voi trece ca s-o trezesc pe ea și n-am lucrat până n-am cuvântat mai întâi. I-am spus unsului Meu că voi fi necruțător ca să-i gătesc venirea. I-am spus că prin puterea pe care o las peste această grădină voi lucra cu putere, și el va veni la locul său. Voiesc să vin și să las iar carte, și să meargă spre el cartea Mea, și să fie el întru cele de la Mine, ca să se lucreze cu cerul pentru cărarea cea bună, dar ridicați glasul credinței celor făgăduite și stați întru puterea Mea, ca să răspândesc credință adevărată pentru lucrul acestei grădini, căci Eu sunt.

Cel ce grăiește la voi, să Se audă și să nu fie tăgăduit, că iată, cerul lucrează cu pământul. Lucrează Domnul cer nou și pământ nou, și biruința aceasta este așteptată de veacuri, iubiții Mei. Voiesc să întrupez cerul cel sfânt în cei aleși ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi în preajma unsului Său. O, Mă uit peste înțelepții României și Mă doare, și voi să-i strig și să le spun de Mine, și ca să fie ca Mine și nu ca ei, căci am cerul în brațe și voiesc să-l așez întru ai Mei și să lucrăm minuni și slavă despre care nu s-a mai pomenit.

O, dacă tu, România Mea, dacă ai ști tu să Mă primești ca pe bunul tău, te-aș slăvi fără să mai guști plata necredinței și a netrezirii. Dar iată, trec pe deasupra ta și strig ca să te ridic și ca să știi cum să-ți fie statul și umblatul, și ca să înveți să deosebești dreapta de stânga ta și să te îmbrățișezi cu Creatorul tău, Care vine ca un Mire la tine, și ca să vii în dragostea dintâi și întru sărbătoare la masă cu Mine. Căci voi întinde masă cerească în mijlocul tău, și va veni ca să te vadă mulțime însetată de Dumnezeu, dar legea ta va fi cerească, și va fi legea sfințeniei peste tine, și Eden curat în tine, și Duh Sfânt lucrător și împărțitor de la Mine prin tine, prin cei ce vor voi cu Mine și ca Mine, dar scoală-te și te înalță și caută spre Mine și dă de la tine necredința.

O, iubiții grădinii Mele, fericiți sunt cei ce cred acestei lucrări dumnezeiești care este născută în România, iar cei ce nu cred, vor fi luați cu spaimă ca să vină spre cele lucrate de Dumnezeu în ea.

Sărbătoare cu pace. Pacea Mea dau vouă; vouă, celor ce stați înaintea Mea; vouă și celor veniți la izvor, ca să beți și să fiți vii și să aveți pe Duhul Sfânt și să-L împărțiți pentru slava României și pentru înălțarea ei spre slavă văzută. Iată, suflu peste voi și peste inimioarele cele dulci care au venit la izvor. Dulcele lor și dulcele cel ceresc să se facă un vas ceresc din care să ia și să învieze cei ce vor lua. Îmi ating mâna Mea cea cerească, cea nevăzută, și pun pace și veșnicie și iubire și putere de neînvins pun pe creștetul celor ce beau din cer în ziua aceasta de mărturie cerească. Eu sunt. Prin cuvânt sunt. Din veac și până în veac prin cuvânt sunt și lucrez întru cei ce se sfințesc pentru ca să primească pe Domnul.

Hristos, Domnul Cel înălțat la Tatăl și nedespărțit de cei ce știu să creadă și să lucreze prin El, vă dă vouă urare creștinească. Din cele cerești rostește Domnul: Hristos S-a înălțat! Adevărat să fie cuvântul acesta, căci dacă nu S-ar fi înălțat, n-ar fi venit la ai Săi ca să fie cu ei și în ei cu împărăția Sa cea veșnică. Și iată, vremea biruinței și a arătării slavei văzute vine din ceruri și se pregătește venind.

Iată, cu voi sunt! Binecuvântată să vă fie vouă iubirea și credința și veghea și sărbătoarea acestei clipe cerești cu tot ce aduceți numelui Meu și în numele Meu. Vă prind și vă cuprind și vă încălduresc și suflu Duh ceresc peste voi și peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă și să fie duhovnicești și sfinți pentru vremea slavei celei mari.

Verginica este cu oastea de sfinți și de îngeri și lucrează deasupra României și cântă împreună cu Maica cerească și nu va fi încetată cântarea cea pentru România:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

Cerul cântă la voi și în voi. Nu vă ofiliți sub loviturile aruncate în voi. Ce vă poate face omul? Cereți pe Duhul Sfânt peste cei ce batjocoresc locul ieslei cuvântului Meu; cereți să le iau solzii și să vadă; cereți, și aceștia vor primi, și vor lăsa armele lor și vor lua sfințenia Mea și vor sta în ea, și prin ea vor crede.

Pace vouă! Ca unor copii mititei vă dau pacea și liniștea cea întru Mine. Pace vouă, și celor ce vor crede prin voi! Cel ce primește cuvântul vestit, plată de vestitor va avea. Amin, amin, amin.

27-05-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Dumnezeu este Domnul, și Se arată, și lucrează prin cuvânt, căci Cuvântul este numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu se lasă peste ieslea cea nouă, care este așezată în România.

Pacea Mea și cuvântul Meu și masă cerească între Mine și tine, unsul Meu, căci tu ai ungere cerească și nu pământească. Stau din nou în sfat ceresc cu tine și lucrez prin cuvânt ca să-ți întăresc și să-ți desăvârșesc credința și statura față de lucrarea pe care o lucrez din cer peste pământ după cum este scris în vremea aceasta. Ia aminte și te așează bine. Ia arma credinței și coiful mântuirii și stai bine, iubitul Meu. Nu te teme, nu te clătina. Eu sunt; Eu și slugile Mele prin care-Mi cobor lucrul și cuvântul, căci Domnul așa a lucrat în veacurile Sale. Așa și acum este lucrul Domnului, căci România Mea și a ta are pregătită cunună de slavă și rochie de serbare în mijlocul neamurilor, după cum am vestit Eu din vreme.

Am vestit-o pe România prin proorocii cei mari, prin care Tatăl Meu Îmi pregătea venirea în lume. Am vestit de un popor nou, de un lucru nou, de o țară a strălucirilor, care va fi piatră de tocmeală între neamurile pământului și care va lua cununa biruinței la plinirea răbdării ei. Am coborât această lucrare pe pământ și sunt prin ea în mijlocul României și stă cerul deasupra României lucrând și binecuvântând din această grădină în care Mi-am așternut văzut ieslea cuvântului Meu. Dar voiesc să Mă las văzut și slăvit peste România Mea, că iată ce-ți spune Domnul tău, rege al României. M-am suit la Tatăl după înviere și am văzut în mâna Tatălui Meu planul pentru țara alegerii cerești, căci odată cu întruparea Mea între oameni a întrupat Tatăl Meu pe România, și așa s-a născut un popor care a mers odată cu Mine, purtând prin vreme crucea Mea și taina biruinței cu care Mă voi întoarce în fața tuturor neamurilor pământului.

Este scris în Scripturi despre taina întoarcerii Mele, căci am lăsat făgăduința înfăptuirii de cer și de pământ nou, peste care va domni dreptatea și adevărul și peste care se va lucra viață fără de moarte, și peste care nu va mai lucra timpul. Și iată, dau să vin văzut și să suflu peste România Duh Sfânt de încopilărire și de naștere de sus, de naștere cerească, după cum este scris în Scripturi în vorbirea Mea cu Nicodim cel de atunci, căci așa i-am spus: «Cine nu se va naște de sus, din Duhul Sfânt, nu va intra cu împărăția cerurilor, care se lasă pe pământ». Iată, dau să suflu cer nou și pământ nou, căci cele rostite vin spre împlinire și nu se iau înapoi cele făgăduite.

Nici un popor nu are rostită o pildă mai frumoasă și mai veșnică peste el ca și pilda rostită de poporul român. Eram cu apostolii cei de atunci și rosteam pilde și ziceam: «Cu cine voi asemăna împărăția cerurilor?». Și ucenicii înțelegeau pildele și înțelegeau ce este împărăția cerurilor. Dar poporul român a dat din el o pildă și a vorbit din sufletul său despre un împărat care are întru sine o împărăție prin care va aduce tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte. Eu sunt, și sunt în brațe cu această împărăție ca să o dau celor ce au ridicat pilda aceasta spre ceruri, și nimic nu împlinesc fără să vestesc mai întâi. Și iată, dau să lucrez văzut și să suflu peste acest neam duh de încopilărire și de înviere și de neprihănire, că vine vremea Scripturii care spune că pământul va da înapoi pe morții de sub el.

Iată, trâmbița cerească sună de șaptezeci de ani în mijlocul României. Au trecut șaptezeci de ani de stăpânire străină de Dumnezeu, și fiara roșie își risipește ultimele zvârcoliri și se arată zorile împărăției cea care va lucra dreptatea Domnului și cununa dreptății și a fiilor ei. Scoală-te, tată, scoală-te bine, și să crezi tu apoi în lucrarea Mea, să crezi mai mult decât până acum. Eu sunt această lucrare de nouă și bună vestire și nu sunt străin prin cele ce lucrez, căci am vestit din vreme și apoi am lucrat. De patruzeci de ani cobor cuvânt în mijlocul României, de patruzeci de ani pietruiesc calea Mea ca să vin cu slavă văzută peste țara cea născută odată cu Mine în trup și în duh. E mare taina despre România; e cerească și e adevărată, iubitul Meu. E mare taina Mea cu tine. Nu e înțelept pe lume ca să priceapă taina Mea, dar este înțelepciune cerească pe pământ, și cu ea lucrez spre desăvârșire peste cei credincioși care nu Mă tăgăduiesc.

Iată, înțelepții României nu știu să Mă iubească după adevăr și nu știu să te iubească nici pe tine, căci taina iubirii nu se poate lucra de cei ce iubesc slava cea trecătoare. Înțelepții României nu au viața Mea întru ei și nu sunt deprinși să lucreze întru Mine prin lucrul lor peste România. Iată, iubitul Meu, Duhul Meu e îndurerat pentru necredința care lucrează împotriva acestei grădini cerești, așezată de Mine prin cuvânt în mijlocul României. Vin spre tine și îți spun să nu lucrezi după sfatul celor ce dau să lovească în această piatră, căci vei vedea în curând pe unii ca aceștia învinovățiți de cer că sunt împotriva Mea și a ta. Îi voi scoate vinovați față de Mine și față de tine pe cei ce au căutat și caută încă să se lupte în dreptul acestei lucrări. Eu am lucrat prin cei mititei, prin cei ce știu să se lepede de sine și să creadă lucrărilor Mele ca să pot da trup și ființă tainelor Mele cele vestite prin prooroci. Eu stau cu cerul mâinilor Mele peste creștetul acestui așezământ ivit din cele cerești pe pământ. Nici tu să nu stai altfel, și să-ți lași mâna pusă deasupra numelui acestei grădini, căci ești rostit de Dumnezeu, ești rostit pe nume și ești mărturisit prin piatra care stă de strajă peste grădina cuvântului Meu. Am pus înaintea ta această piatră și această lucrătură curată, și de aici lucrez putere în fiecare zi și îți gătesc calea ca să vii.

Mai-marii bisericii s-au împietrit și au lovit în cel ce este între ei și l-au amenințat și i-au oprit pașii spre izvorul Meu de aici, dar el rabdă și așteaptă în taina inimii și crede împlinirilor vestite și crede că vor veni și se vor vedea împlinindu-se. El s-a izbit de zidul necredinței lor și stă rănit, și stă; stă, că i s-a luat mersul său și stă cu pașii, dar cu duhul strigă: „Până când, Doamne, ca să-Ți arăți lucrarea Ta între ei și să-Ți urmeze?“. Dar taina acestei lucrări lucrează peste România și mulțimi multe vin să vadă ieslea cuvântului Meu prin care curg izvoarele sfințeniei și arătarea nădejdii care va slăvi pe România și făptura cea credincioasă din ea.

Iată, așa am spus atunci: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, credință pe pământ?». Dar am o rămășiță rămasă vie, și vom sufla Duh viu și va lucra Duhul Cel viu și va învia peste făpturi. Pleacă-ți genunchii tăi, rege al României. Ridică mâinile spre ceruri și cere, și va primi România, dar cere prin credința ta, cere biruință pentru grădina cuvântului Meu și peste credința fiilor Mei din ea, și cere izbândă cerească pentru cel din biserică, cere biruința Mea, și a ta, și a lui, căci așa va lucra lucrarea Mea cea vie și curată și dreaptă peste România. Cel ce se iubește pe sine, nu poate peste România, iar cărturarii și învățătorii și înțelepții României nu știu cum să se trezească, nu știu cum să stea pentru România, căci fără Mine nu se poate sta.

Au trecut trei ani de când cei de rang mare voiesc să te aducă la locul tău. Ei voiesc, dar nu știu cum să voiască. Ei te iubesc, dar nu știu cum să te iubească, fiindcă voința și iubirea dacă nu-și arată rodul lor, acestea sunt neputincioase prin ele, dar în Domnul nu tot așa este. Domnul este împlinire prin iubire, este împlinire prin credința cea bună. Fii credincios, că vremea e târzie și avem de pregătit cărarea slavei. Fii dârz și îndeamnă pe poporul Meu și al tău spre duh statornic și spre iubire de Dumnezeu.

Voi sufla cu Duhul Sfânt ca să întrupez cerul sfânt în cei curați ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi curați și adevărați în preajma ta. Voi depărta din preajma ta pe toți cei ce se iubesc pe sine mai mult decât pe România. Voi lucra să deosebesc adevărul de neadevăr și voi întări scaunul României și îi voi da sfetnici buni și cu inima curată și cu iubire nefățarnică. Nimic nu este mai plăcut înaintea Mea ca și omul bun și curat în gândurile și în lucrările sale. Și voi lucra această lucrare în jurul tău și voi întări calea Mea printre oameni și le voi da pe Duhul Sfânt, căci duhul lumii a ajuns la sfârșit.

Ai grijă, iubitul Meu, nimic fără Mine. Când Eu lucram o lucrare în fața Tatălui Meu Mă așezam mai întâi cu mâinile ridicate și ceream la Tatăl înfăptuirea cea bună, cea din credință, și apoi Mă ridicam și lucram ceea ce ceream spre împlinire. Când l-am ridicat pe Lazăr din moarte am stat mai întâi cu mâinile spre Tatăl și I-am cerut, și apoi I-am mulțumit, și numai apoi am împlinit strigare peste Lazăr. Iar tu lucrează ca Mine, și vei primi de la Sfânta Treime. Vremea este ca numai așa să lucrăm. Dacă vei crede în oameni, să crezi prin Mine, ca să se împlinească după credința ta. Eu prin credința unșilor Mei lucrez și împlinesc, iar planurile cele rele și ascunse le zădărnicesc prin cei ce nu au mâinile curate și lucrează cu ele împotriva unșilor Mei și a copiilor Mei. Fiii împărăției Mele sunt purtați de brațele ei și nu este altă putere pe pământ și în cer.

Iată ce-ți trimit: îți trimit binecuvântare pentru întoarcerea acasă. Eu voi fi întru cei ce lucrează pentru calea ta acasă. România va învia și te va cere, și vei fi lucrător peste sufletul României. Voi lucra minuni văzute, ca să dau deoparte pe cei ce sunt acum, căci răbdarea Mea voiește întoarcerea tuturor celor ce au păcătuit împotriva Mea și a ta și a României. Dar vom avea de lucrat apoi, ca să așezăm înviere bună și tare peste sufletul României.

România Mea și a ta a uitat de Dumnezeu, nu-și mai știe Dumnezeul și datinile ei curate și sfinte și nu știe cum să se întoarcă și ca să fie plăcută Mie viața ei. Voiesc stâlp viu în biserica Mea, și care să lucreze dreptate peste turma Mea și a ta. Nu mai pot cu păstori care nu au milă de turmă, care dorm și se veselesc din sângele turmei Mele. Eu nu așa am lucrat în mijlocul turmei. Eu umblam și alinam și hrăneam și cercetam, și eram ca o slugă pentru turmă, vindecându-i ranele și înțelegându-i credința și suferința. Eu nu aveam tron și casă. Casa Mea era aceea ca să fac voia Tatălui Meu și să lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl. Iată, voiesc să stau cu împărăția Mea pe pământ și să lucrez din ea cer nou și pământ nou și viață fără de moarte să lucrăm. Stai întru Mine, dar întărește-te întru Mine și scoală toată casa ta ca să stea bine întru Mine și întru sfințenie, căci așa vom putea peste România, ca să se ridice spre Mine sufletul României. Adu-ți aminte de toate cuvintele Mele trimise ție, și hai, ca să fim gata pentru începutul cel nou, cel ceresc, cel fără de sfârșit. E vremea Scripturilor împărăției cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.

Iată, am pus înaintea ta lucrare de mărturie și grădină de început nou, și cât aș vrea să te văd intrând cu Mine pe poarta cea gătită de cer pentru slava Mea și a ta! Scoală-te, tată! Scoală-te așa cum M-am sculat Eu prin această grădină, căci M-am ridicat în picioare ca să arăt încă o dată cum să stea înaintea Mea fiii împărăției care vine cu Mine. Gătește-te, tu și toată casa ta, căci Eu am ales pe România pentru slava Mea din ea, și iată, voiesc să-i scot deasupra slava ei cea ascunsă în taina cea cerească și să-i dăm frumusețea cea dintâi, și veșmântul cel alb să-l dăm pe ea, și să cânte ea înaintea Mea: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, Cel ce iarăși vine!“. Amin.

Fii credincios ca Avraam, căci el a dorit să vadă zilele acestea, și iată, le vede venind și se bucură toată seminția lui Avraam care a crezut de departe și a nădăjduit spre zilele acestea. Voi lucra să-l scot din durere și din așteptare pe cel ce-l am uns din biserica Mea, și voiesc să lucrați împreună ca doi unși cerești, vestiți din același izvor, vestiți de Dumnezeu și nu de oameni. Eu sunt Dumnezeul minunilor și al împlinirilor cerești, rostite prin cuvânt, prin Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești.

Cerul rostește binecuvântare pentru întoarcerea regelui României. Dumnezeu Cuvântul învăluiește cu Duhul Sfânt pe România ca să se pregătească pentru slava ei. Domnul va da la o parte pe cele șubrede și va pregăti biruința împlinirilor Sale. Amin.

Pace ție, Mihail, rege al României! Pace și sfințenie și credință care se cere în vremea aceasta! Vom fi și vom lucra și se vor așeza la loc cele ce au fost, iar tu, iarăși vei fi. Fii întru Mine, și iarăși vei fi văzut peste România și în casa ei și a ta. Am luat cu tine masă cerească. Nimeni, și nici un duh străin de Mine să nu împuțineze masa Mea cu tine. Și vom sta în taină la masă cerească și vom face sfat și vom lucra cerește peste România.

Binecuvântată să fie lucrarea ta peste sufletul României, că-ți voi da sfetnici curați și buni, pe care să-i deprinzi întru Mine, dar casa ta să fie oglinda cea în care va să se uite România și să lucreze împărăția Mea peste ea, căci voiesc să scot răul din casa Mea și din viața poporului Meu cel binecuvântat, iar fărădelegea și viața fără Dumnezeu să iasă din hotarele cele alese pentru slava și sfințenia zilelor ce vin. Eu sunt cu tine, dar să fiu prin lucrarea ta. Lucrarea ta să semene cu lucrarea Mea, după chipul și asemănarea Mea. Mi-e milă de România și nu voiesc să o mai bat, nu voiesc să o mai zdruncin sau să o curățesc cu mustrare. Voiesc să vin cu liniște și cu pace și cu nădejde peste ea. Voiesc să-i pun veșmânt de mântuire și cunună de biruință. Voiesc să fie ca Mine, și să am împărăția Mea în ea, și să lucrez din ea lucrarea Duhului Sfânt, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci.

Dumnezeul cerurilor a întocmit carte de mărturie peste unsul României. Harul Duhului Sfânt să fie cu tine, rege al celei binecuvântate; cu tine, și cu toată casa ta. Amin, amin, amin.

12-06-1993

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților

Se binecuvintează și se sfințește cântarea de slavă pe care o aduceți în ziua aceasta de serbare cerească. Se serbează și pe pământ și întru cele cerești sărbătoarea duminicii tuturor sfinților.

Pace și binecuvântare cerească peste așezământul ieslei cuvântului Meu și peste voi toți cei care stați, și cei care sunteți alăturați, și cei care iubiți așezământul Domnului Iisus Hristos. Iată Eu și ieslea Mea în mijlocul oamenilor, ca să-Mi pot lucra împărăție veșnică între cei iubiți care vor îmbrățișa viața împărăției Mele. O, și când văd sfinții cerului, care astăzi sunt serbați, când văd că se gătește plata răbdării și a credinței și a iubirii lor cu care au luptat spre Domnul, se veselesc sfinții și vă înconjoară și vă învăluie, fiilor, și vă poartă pe aripile slavei cerești din iubire în iubire, căci sfinții sunt iubire și vă poartă pe voi din slavă în slavă, căci sfinții sunt în slavă cerească.

E mare sărbătoare, și în mijlocul serbării stă Verginica în haina slavei și serbează cu sfinții trecerea a șaptezeci de ani de la venirea ei între oameni. E mare taina venirii lui Verginica, dar e mare taina venirii ei între sfinții cerului, căci puterea cea pentru voi este de atunci o îmbrăcare cerească și o tărie cu care ați fost îmbrăcați voi, cei care ați fost găsiți lângă ea atunci când ea a pătruns în slava cerească. Ferice creștinilor care o au pe Verginica. Ferice celor care știu bine cum să o aibă pe ea. Ea se poartă alături de Maica Fiului lui Dumnezeu. Ea are trecerea zilelor de acum când cei din necazul cel mare au pătruns și pătrund în taina împărăției cea din cer lucrată pe pământ.

Ferice celor ce au înțeles taina acestei lucrări dumnezeiești, care s-a născut de la Verginica. Eu am spus că ea se va arăta celor ce o știu pe ea, și i se va vedea slava pe care o are de la Dumnezeu, căci trupul ei a fost sălașul Meu cel supus, și Eu voi lucra cu ea mai mult decât cu Moise în fața slavei cerești. Ea este însoțită în lucrarea ei de Moise și Ilie, așa cum am fost Eu, dar ea are pe Măicuța Mea și pe fiul cel dăruit de Mine ei când eram pe cruce, și toți lucrează în vremea lui Verginica, toți sfinții și părinții, toți arhanghelii și îngerii, toți au intrat cu Verginica în sărbătoarea pregătirii României pentru slava cea văzută a împărăției lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și va veni Stăpânul viei și va fi frumusețe cerească și se vor împărți fericirile pentru fiecare ceată, pentru fiecare slavă, și se vor așeza scaunele, dar se va așeza masa apoi, și Domnul lucrează împreună cu cerul și va sta la masă cerească împreună cu cei ce lucrează de pe pământ pentru gătirea cămării de nuntă și pentru muzica ce va fi cântată de corurile îngerești deasupra pământului nou care răsare din el și care va da din el rodul vieții cea fără de moarte a veșniciei.

Lucrați cu sfinții, fiilor, și fiți precauți și iarăși fiți, ca nu cumva să se mai stingă flacăra care arde la voi. Să nu cumva să slăbească fierbințeala cu care stăruiți acum. Să nu aveți grijă mai mare ca și grija pentru a ține aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost așteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine și Care grăiește din Sine. Nu cumva să se stingă această trăire la voi, și din zi în zi să fiți tot mai adevărați prin ceea ce aduceți voi jertfă din inimile voastre, din duhul vostru spre Duhul Sfânt, căci Tatăl Meu așa închinători voiește. Vă dau pe Duhul Sfânt ca să lucreze în voi, și mereu vă dau puteri cerești ca să purtați pe Duhul Sfânt și să dați din El lui Dumnezeu și celor ce vor fi cu Dumnezeu. Duhul să nu-L stingeți, iubiții Mei, dar aici trebuie să vă lăsați ajutați încă. Nimic nu este mai de preț ca viața Duhului Sfânt în voi, dar în privința asta nu se poate copilărie în voi, nu se poate. Puneți-vă control și stați sub semnul atenției de duh, și stați, iubiții Mei, dar nu stați voi. Stați întru Duhul Sfânt ca să stați, că iar vă spun: nimic nu-i mai de preț ca Duhul Sfânt din voi; din voi spre Mine, și din Mine spre voi. Căutați această libertate de neînvins și nu veți fi învinși întru nimic, pentru că Duhul Sfânt vă face liberi și cu îndrăzneală la Sfânta Treime.

Eu voi vorbi peste pământ, și pământul va auzi glasul Meu și se va bucura. Eu voi cuprinde în Duhul Sfânt mare parte din făptura Mea din România, și apoi multe gloate vor sta aplecate la slava Mea din ea și vom vedea lucrarea credinței care va ieși din România, dar stați lumină în fața Mea, și Eu voi da lumină peste mulți, care vor primi vestea cea mare a împărăției care vine cu Mine.

Verginica are armură cerească pentru voi. Ea este armură pentru voi. Ea și cordoanele de sfinți și de îngeri vă învăluiesc pe voi și acoperă de jur împrejur ieslea Mea de la voi. Ea este stăpâna grădinii de la voi și are în grijă pătuțul Meu de la voi.

Verginica așează serbare cerească peste voi. Amin, amin, amin.

– Mama Gigi grăiește de deasupra și din lături și de jur împrejur și se dă vouă ca o sărbătorită între cei cerești, care sunt aici cu voi pentru ea, pentru sărbătoarea ei în mijlocul sfinților.

Pace dumnezeiască, și vestire de pace vă dau vouă! Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel ce este în Tatăl! Pace vouă întru cei cerești, care sunt la voi! Sunt cu voi, sunt, și voiesc să ținem strânsă legătura, dar voiesc să fiți mari cu atenția și cu lumina Duhului Sfânt, căci vreau să trec cu voi din slavă în slavă, și iarăși să aduc la voi și peste voi slavă cerească. Vreau să lucrez mereu peste voi lucrarea duhului descoperirilor cerești, așa cum sunt proorociile cele din Scripturi. Vreau să mă vadă cerul lucrând în voi și de la voi, dar vouă vă trebuie lucrare de atenție în voi și din voi. Vreau să înțelegeți cu Duhul Sfânt și să știți să ieșiți mereu din voi, ca să nu greșiți în luptă, măi copii. Acum nu mai este vreme să stați voi în voi, că uitați-vă și voi ca să vedeți ce bine se cunoaște la voi atunci când sunteți voi înăuntrul vostru, și să nu vă pară rău apoi când lucrați voi din voi. O, să nu vă ascundeți în voi! Eu am vedere cerească între voi, și o pun la lucru dacă o am, dar cel mai greu este atunci când voi dați să vă ascundeți chiar și atunci când nu mai aveți cum. Aici este măsurătoarea mea peste voi, și vă măsor curăția inimii și duhul umilinței față de cele cerești, și vă măsor mărimea lucrării voastre lăuntrice, dar pentru mine nu puteți intra înăuntrul vostru și ca să nu știu ce faceți înăuntru, pentru că eu vă am de la Domnul, și dacă vă am, nu se poate ascundere în voi. O, dacă aș vedea bucurie pentru scoaterea celor ascunse din voi, aș lucra încontinuu și v-aș curăți înăuntrul din voi, și ați vedea atunci puterea luminii Duhului Sfânt care ar ieși din voi spre Dumnezeu. Sunteți atât cât sunteți, și nimeni din voi nu are întâietate peste voi; nimeni. Dar să aibă Duhul Sfânt libertatea Sa în voi și de la unul la altul, căci eu sunt cu cerul peste voi, iar voi slujiți unul altuia în numele cerului, și aș voi să fiți plini de toate darurile ca să slujiți unul altuia cu ele spre desăvârșirea sfințeniei, măi copii. Lucrați lucrarea desăvârșirii sfințeniei din voi. Lucrați, și va fi lucrarea Duhului Sfânt pe față lucrând și văzându-se lucrând. Eu v-am spus mereu că pacea de la voi este cel mai frumos și mai prielnic așternut pentru Duhul Sfânt al Domnului și pentru învederarea lucrării Duhului Sfânt.

Ascunderea înăuntru se numește moarte, atunci când lucrarea învederării Duhului Sfânt stă lucrând peste voi și între voi. Nici măcar cea mai mică mâhnire sau tăcere în voi nu trece peste voi fără să nu lucreze moarte pentru Duhul Sfânt. De aceea stau de atâtea ori între voi și lucrez prin cine pot în fiecare clipă ca să dobor și să scot moartea din voi și s-o ard și s-o arunc apoi în brațele ei ca să nu mai caute la voi, căci când vreunul din voi se caută mai mare decât altul, atunci acela cade prăbușindu-se în clipa aceea, și iată, nu iese decât prăbușire pentru cel ce se mărește pe sine împotriva celui mai slab sau mai stângaci sau mai răbdător. Lucrarea iubirii dintre voi, aceea s-o căutați, iar lucrarea măririi deșarte nici să se pomenească între voi, așa cum se cuvine sfinților.

E ziua mea în voi, și eu vă sărbătoresc pe voi întru numele meu pe pământ, dar și între cei din cer, pentru că voi sunteți întru mine și vă am cu mine între cei din cer. De aceea am zis vouă să cereți în numele meu și veți primi de la Domnul. Cereți, și veți vedea primind și veți înțelege ce mare trecere am la Dumnezeu. Cereți în numele meu, dar e mare înțelepciune ca să știți cum să cereți în numele meu. Nimic să nu vă despartă de numele meu. Purtați numele meu când vă rugați, purtați-vă spre cer cu mine în față și luați numele meu. Fiți precauți, ca să nu se cuibărească răul duhului rău între voi. Stricați de fiecare dată cuibarul duhului rău, ca să nu-și lase rod în voi. Împotriviți-vă răului cu toții laolaltă, și el va pleca de la voi, dar iară vă rog, și mereu vă rog: faceți cât mai des cercetare peste voi. Cercetați-vă unul pe altul și desființați mărirea de sine și ascunderea de sine dintre voi. Nu stați ascunși în voi, nu stați nici unul, și să vă vedeți unul pe altul, căci așa puteți lucra unul peste altul cu iubire și cu mântuire.

Nu mai folosiți dezvinovățirea față de cele rău lucrate sau neatent judecate. Învățați rugăciunea nedezvinovățirii voastre înșivă. Eu nu pot mătura bine colțurile și cele ascunse ale voastre dacă puneți mâna ca să nu se vadă praful care vă îneacă, dar se vede; și nu vreau să suflu, și vreau să mătur cu blândețe și cu răbdare, numai să am ușa deschisă în voi și să pot face curat în voi. Aș voi să nu mai am ce curăți de peste voi, și de aceea caut să lucrez mai mult cu cele curate, ca să vă deprindeți să nu vă mai murdăriți niciodată, dar să și știți cum vine și în ce fel se pune murdărie pe voi.

Voi sunteți fiii hăinuței albe și ai cununiței albe și neprihănite. Fiți vrednici și faceți-vă vrednici de acest veșmânt dat vouă de Împăratul nunții cerești. Fiți fii ai nunții care s-a coborât la voi și stați în haina nunții la masă. Am venit la masă cerească, am venit cu ea la voi, cu masă cerească și cu meseni cerești la ea între voi.

Binecuvântată să fie sărbătoarea tuturor celor din cer între voi. Iată ce rostesc eu azi la voi: rostesc mulțumire pentru darul ridicat de voi și zic: se sfințește și se binecuvintează crucea cea întreit lăudată și lucrătoare, pe care ați pus-o de strajă în numele meu, iar voi, stropiți peste ea cu apa cuvântului acesta, și stropiți și peste voi, și stropiți tot așezământul ceresc de la voi, și stați apoi de prânziți, și cerească să vă fie hrana voastră!

Mama Gigi vă dăruiește vouă sănătate de duh și de trup, și pecete cerească peste voi, față de cele din jurul vostru prin care treceți.

Cei doi copii ai mei care poartă grijă de grădina mea, să aibă binecuvântarea cerească pentru călătoria lor și să se întoarcă pentru lucrul de aici și să aibă rod dumnezeiesc peste lucrul și prin lucrul lor. Să stea atenți cu fața spre mine, că eu sunt aceea care cercetez tot ce trebuie să se lucreze și tot ce e nevoie, și aduc la timp. Vă voi trimite mereu tot ce este nevoie și vă veți minuna pentru grija ce o port eu pentru lucrarea lui Dumnezeu prin care voi lucrați.

La toți copiii mei cei lipiți de voi le dau îmbrățișarea mea care este cu voi. Stați atenți la semnalul ceresc, căci voiesc să mângâi și să dau putere celui ce este în biserica cea din afară, să-i mai întărească Domnul nădejdea și răbdarea încă un pic. Un pic, și picul acesta va pleca de la el și se va scula pentru dreptatea cea cerească. Stați atenți, că va veni Domnul pentru el.

Măi copii, las lucrarea păcii peste voi, și să pătrundă în voi lucrarea păcii, ca să pot lucra prin ea. Lucrați lucrarea păcii unul peste altul și stați descoperiți prin ea. Stați în duhul păcii cerești, căci cerul vă învăluiește pe voi în mantia sa.

Binecuvântarea cerului să rămână peste voi. Ocrotirea cea fără de sfârșit a cerului sfânt să vă facă demni de ea și tari prin ea.

Mama Gigi vă sărută frunțile și inimile, în duhul sărbătorii de azi. Amin, amin, amin.

13-06-1993

Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Dumnezeu Cuvântul lasă lucrare de pace peste voi și în pacea Sa din voi. Lucrarea păcii de la voi este pătuțul Meu cel cald și cel primitor de cuvinte cerești.

Eu sunt. În cuvânt sunt, căci Cuvântul este numele Meu și lucrez peste grădina Mea așezată peste voi.

Iată, în zorii duminicii de azi rostesc din nou cuvânt peste lucrările cerești, răsărite de la voi. Rostesc cuvânt de binecuvântare și zic: Se sfințește și se binecuvintează prin cuvântul Meu semnul Meu așezat prin mânuțele voastre înaintea porții Domnului. Se binecuvintează semnul sfintei cruci care a răsărit, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Binecuvântați să fiți voi, binecuvântații Mei. Iată, las peste voi cuvântul binecuvântării Mele pentru semnul îmbrățișării Mele, care va sta în fața voastră înăuntrul ieslei Mele, înaintea mesei Mele cu voi. Semnul îmbrățișării prin crucea îmbrățișării și a slavei Mele prin această lucrare.

O, dacă cei care aud despre lucrarea Mea cu voi ar ști câtă slavă cerească este prin ea în cer și pe pământ și la voi și cu voi mereu, nici unul n-ar mai mânca și n-ar mai bea, și și-ar pune haină de nuntă și s-ar apropia de Mine, și de cer, și de voi, și ar lăsa calea lor cea spinoasă. O, dar voi începe slava cea văzută, căci voi ați lucrat și lucrați mereu cărarea ei, și cărarea se va împlini, și Eu voi străluci peste voi întru slavă și întru îngerii slavei Mele.

Acesta este locul sfințeniei, locul slavei Mele. Dacă pe muntele Sinai a fost așa pentru coborârea Mea întru legile cele de la Moise, cu mult mai mult este astăzi prin locul coborârii sfințeniei Mele și al cuvântului, căci Eu sunt Cuvântul. Voi sunteți străjerii sfințeniei Mele și ai locului coborârii Mele întru cuvânt, întru Evanghelie de cer și de pământ sfânt, căci Evanghelie se numește cuvântul lui Iisus Hristos, rostit de Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cerești. Și s-a întins, și încă se va întinde Evanghelia slavei Sale, până la toate marginile cerului, și apoi Eu voi fi Mire încununat de slavă peste România Mea, peste muntele coborârii Mele, și de aici va merge slava Mea și va aduna pe cei ce vor fi fiii slavei care vine.

Dar iată, am în ziua aceasta coborâre de cuvânt peste cel firav care este în biserica cea din afară. Am adus semnal la voi că voi veni pentru masa Mea cu el, și iată, așez masă între Mine și el. Se binecuvintează această masă cerească, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Iubirea Mea cerească, și masa Mea cu tine și după tine! Căci Mă port după tine cu cele coborâte, iubitul Meu, copilul Meu cel firav, cel fricos, cel pitit cu lucrarea Mea, pitit printre cei răstignitori ai Mei, care nu știu să cunoască lumina Mea și să stea în ea și în duhul descoperirilor cerești prin lumină. Îmi desfac brațele de pe semnul răstignirii și te cuprind și stau cu tine în brațe și stăm cuprinși și, voiești sau nu, iau masă cu tine, copil flămând, care nu mai știi să mănânci. Copilul care nu mănâncă, slăbește, se îmbolnăvește și slăbește, iubitul Meu copil, flămândul Meu copilaș. În loc să fi fost voinic și înalt și tare, iată, ești un copilaș, un copilaș firav, care nu mai poate lucra de slăbit ce este. Dar Eu vin și îți desfac gurița încleștată și inimioara învârtoșată și torn din râul vieții și îți adaug apă și hrană tare ca să suflu întărire peste viața ta cu Mine, dar să nu Mă tăgăduiești. Eu sunt. Nu cumva să Mă tăgăduiești. Dacă din slăbiciune, dacă din teamă sau din necredință ai dat uneori să Mă tăgăduiești, nu te mai lupta nici cu tine, nici cu Mine, tată. Eu sunt. Caută să fii întreg și să știi bine că Eu sunt, și sunt cu izvorul vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu, care curge netulburat, neamestecat, și care curge, iubitul Meu. Dacă te temi de arhiereii lumii, dacă duhul temerii de ei te-a smuls de la izvor, Eu Mă voi judeca cu ei și te voi scoate din lanțuri. Dar dacă duhul rușinii te va învinge ca să te facă să te rușinezi cu lucrarea Mea în fața celor ce sunt pe pământ, măsoară-te cu cuvintele care spun că cel ce se va rușina cu Mine înaintea oamenilor lumii, aceeași măsură o voi da lui înaintea Tatălui Meu din ceruri.

Duhul încopilăririi, Eu îl iubesc fără de margini, dar nu se poate copilărie întru credință și întru lucrarea credinței; nu se poate așa. În numele cerului Meu și al sfinților cerului Meu îți dau în dar duhul bărbăției pentru cele venite de la cer în vremea aceasta. Eu vin să Mă desăvârșesc în zilele ce vin, dar aceasta cere o pregătire mare, o lucrare mare de la Mine, o bărbăție cum n-a mai fost la cei de până acum. Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie așa de mare ca să ajungă pentru toți cei care vor fi și pentru toți cei care au fost și care iarăși sunt, dacă slava aceasta va covârși cerul și pământul, apoi bărbăția pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ.

Să nu te rușinezi lângă lucrarea Mea care aduce cu ea slava Mea peste pământ. Să nu te ascunzi ca s-o mărturisești când ești întrebat despre ea. Să te scoli, tată, și s-o ții în față și să spui că Eu sunt. Tu n-ai cum să te pitești de lucrarea Mea cu tine, de lucrarea Mea și de grădina Mea așezată în mijlocul României. Tu n-ai cum să fugi, n-ai unde și n-ai cum. Tu ești scris în cartea Mea, ești prins în ea cu începutul cel nou, care vine cu Mine, căci vin cu nașterea din nou, vin cu nașterea de sus și cu înnoirea lumii, și vin, iubitul Meu, și lucrez cu socotință cerească.

O, dacă Eu lucram minuni înțelese de oameni, nu această slavă voiesc Eu să aduc acum; nu așa, tată, că n-aș fi ajuns prin vreme cu lucrarea și cu locul lucrării și cu fiii lucrării Mele dacă n-aș fi fost ascuns de slava cea văzută. Eu n-am voit să las din nou mărturii împotriva celor ce ar fi văzut lucrarea Mea lucrând prin semne. Eu voiesc să arăt slava Mea, și lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit și trebuie o credință minunată de la cei ce sunt așezați în staulul acestei lucrări, și nu este din veac în veac minune mai mare decât credința cea care a lucrat și a rămas lucrarea ei de la Avraam și până peste toată seminția lui, căci cei ce sunt purtați de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, și mai mare se va chema cel ce va lucra acum.

O, cât ți-am dat Eu ție, tată! Am scos mereu din această fântână cerească și ți-am dat ca să ai bogăție cerească și să te hrănești cu ea și să crești prin ea și să crezi și să înțelegi vremea în care suntem și să pot să-ți cer și Eu ție după măsura pe care ți-am dat-o, că iată, vrăjmașii vieții veșnice s-au sculat și se scoală împotriva acestei lucrări minunate, că ei nu știu ce este sub această taină. Și Eu spun la toți lucrătorii Mei, la cei ținuți în brațele acestei lucrări, că mai mare păcat au cei ce cunosc taina și nu o lucrează pe ea peste inimile lor, decât cei ce nu știu ce este această venire a Mea. Eu am dat mult, și ți-am dat și ție mult, și ai cu ce lucra peste cei ce nu cunosc. Și dacă nu poți să vorbești, dacă nu te lasă să vorbești, nu scrie ce vor necredincioșii, și scrie, tată, ce voiesc Eu și spune-le cum sunt Eu întru lucrarea Mea, și scrie tu pentru toată România Mea, căci ți-am făcut loc peste loc ca să poți mărturisi, ca să poată mărturisi inima credinței tale.

Vino, tată, întru învierea ta, și a bisericii Mele din România! Vino, că ai spus că-ți este milă de biserica Mea și de cei ce stau peste ea. Îți trebuie curajul mărturisirii peste turma Mea, ca să vin cu mila Mea văzută peste România, ca să n-o mai bat, ca s-o întorc cu milă și nu cu durere și nu cu spaimă. Așteaptă cerul cu slavă deasupra României, și adevărată este această așteptare. Eu așa ți-am zis: scoală-te, tată, ca să mărturisești pentru Mine! Scoală-te ca un viteaz și scoate din moarte biserica Mea!

Iată, Mă port după tine și Mă uit că ți-a slăbit duhul vorbirii în fața mulțimilor. Nu așa, tată, ci spune despre lucrarea Duhului Sfânt peste pământ și despre duhul descoperirilor cerești pe pământ. Nu te teme de trupuri; tu ai ungere cerească și nu pământească. Ai fi fost de neînvins dacă ai fi voit să stai prin această lucrare atunci când a fost să o mărturisești pe ea. Dar fii de neînvins, că asta este lucrarea Mea cu tine.

Am pus peste tine duhul înțelepciunii vorbirilor cerești, și lucrează, tată, cu el. O, de când ai dat lucrarea Mea de lângă tine a slăbit lucrarea ta și tăria ta, și Eu aștept lângă această fântână, te aștept să vii. Vino, și iarăși zic: vino! Și dacă am zis să vii, să știi că vei veni, căci adevărat sunt prin cuvânt. Și vei veni, și te va durea vremea despărțirii, dar Eu, ca un bun, te voi mângâia și te voi cuprinde.

Am spus mereu că îndoiala înjumătățește biruința Mea peste pământ, și ai văzut că așa este. Scoală-te cu Mine, și să cazi apoi în genunchi și să ceri să ajut necredinței tale, că mare Îmi este întârzierea slavei din pricina credinței tale care s-a zbătut cu necredința care vine peste tine. Cuvântul Meu este mai dulce și mai veșnic decât cuvintele care vin peste tine de la slujitorii bisericii. Ia de la Mine și urcă tu la Mine cu tine, căci sunt adevărat prin această lucrare de cuvânt dumnezeiesc. Din nou îți zic: Mi-e dor de tine și de slava ta de la Mine; de la Mine și nu de la arhiereii pământului.

Iată, las sănătate trupului și duhului tău ca să nu te mai temi de cei de pe pământ. Sănătate ție, căci duhul tău este bolnav, iubitul Meu. Eu te iubesc ca Dumnezeu și nu ca omul. Ei au duhul geloziei asupra ta, dar Eu voi scutura duhul împotrivirii de la ei, și cu cine să fac Eu această lucrare de scuturare? O, am nevoie de trup de pe pământ, de trup și de gură și de lucrare între ei.

Scrie tu epistolă către mai-marii bisericii și să pui în ea descoperirea lucrării Duhului Sfânt din vremea aceasta și să cunoască toată România cea care așteaptă biruința ta prin această lucrare. Eu prin această lucrare te voi ridica să stai în fața turmei Mele și înaintea slavei Mele. Prin lucrarea Mea, tată, și nu altfel; și iarăși zic: nu altfel. Prin ea te-am ridicat ca să fii. Am rostit cuvânt și am împlinit peste tine și așa am lucrat, și tot așa lucrez. Lasă-te cuprins de duhul înțelepciunii care vine din cer, că mare taină este ca să știi ce este cerul și cele ce vin din cer. Lasă-te cuprins de Mine și stai îmbrățișat cu Mine, și iarăși zic: mare taină este ca să înțelegi îmbrățișarea Mea cu tine prin această lucrare cerească. Lasă-te hrănit de Mine și din dulceața fructului pe care l-am lăsat din cer prin cuvânt peste această grădină, și vei vedea din nou puterea de neînvins prin tine de la Mine. Nu este greu, tată. A fost greu până ce am luat capacul fântânii Mele, dar acum s-a umplut pământul de bunăvestirea izvorului Meu, care vine de la cer și care se vede în mijlocul României. Mulțimi multe îți văd numele întipărit pe această piatră nouă, și Eu nu iau înapoi cele rostite, căci credincios sunt pentru cele rostite.

O, să nu mai mori, copilul Meu. Să nu te mai lași ucis de nimeni și de nimic, și să fii viu, alături de lucrarea Mea, căci prin ea vei fi solul Meu și vestirea Mea peste veacuri, căci vin cu cele de sus, întru împărăție de viață fără de moarte peste făptura Mea. Înnoadă firul și mergi pe el spre cei ce stau în fața Mea în grădina binecuvântării Mele. De cine te înspăimânți? Cine te înspăimântă? Tu ești din partea Mea arhiereu în grădina Mea cerească, adusă pe pământ pentru înnoirea lumii, și vei fi peste biserica Mea, și ea se va ridica și va lua calea Domnului după adevăr.

Iată, suflu peste tine: scoală-te! Așteaptă cerul, așteaptă țara alegerii Mele. Scoală-te și biruiește necredința, căci voi pune cuvintele Mele în gura ta și în mâna ta. Se apropie întoarcerea unsului Meu Mihail, și să fii, tată, așezat bine cu Mine și cu lucrarea Mea care va fi ridicată de Dumnezeu peste România. Spală-te cu apa cea din grădina iubirii Mele și nimeni să nu se ridice împotriva ta și a locului tău lângă lucrarea Mea!

Iată, te cuprind în pacea Mea, te cuprind în mângâierea Mea și te întăresc cu biruința Mea, căci voiesc să Mă ridic din junghierea în care sunt așezat pentru mântuirea făpturii Mele, căci a venit vremea împărăției cerurilor pe pământ, după cum este scris în Scripturi.

Darul păcii și al tăriei cerești să te mărească pe tine din partea Domnului Savaot, Care M-a trimis.

Pace peste grădina cuvântului Meu, și peste izvorul ei, și peste fiii Mei din ea! Amin, amin, amin.

20-06-1993
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1993 (3)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:18 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Dumnezeu a vestit lucrare de cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Său, care s-a coborât în România. Cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh se coboară și așează masă cerească. Domnul Iisus Hristos ia masă cerească în mijlocul poporului Său hrănit vreme de aproape patruzeci de ani în pământul României.

Cel ce primește cuvântul Meu, pe Mine Mă primește acela, căci iată, în zilele voastre am lucrat și lucrez o lucrare pe care dacă o aude cineva nu știe să creadă în ea, nu știe cum să creadă în ea, dar voi știți că această lucrare sunt Eu și că lucrez în Duhul Sfânt, așa cum am lăsat cuvânt când M-am dus la Tatăl, căci așa am spus ucenicilor Mei cei de atunci: «Nu vă întristați. Vă va fi de folos ca Eu să Mă duc la Tatăl. Și pentru că Mă duc, vă voi trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, Care vă va vesti vouă de la Mine, Care din al Meu va lua și va aduce vouă, și cele viitoare vă va da vouă de știre». Și dacă M-am dus la Tatăl Meu, am spus cuvânt peste cei ce-i aveam din lume dați de Tatăl Meu; i-am trimis și le-am spus: «Mergeți în toată lumea și spuneți că s-a apropiat împărăția cerurilor. Mergeți și botezați și lucrați în numele Meu peste cei ce vor crede în Mine prin voi». Amin.

O, de două mii de ani lucrez și strig făptura Mea să vină la masa Mea. Am venit acum două mii de ani și M-am dat să fiu viață și hrană și veșnicie peste făptura care vrea să creadă în Mine, și tot de atâta vreme am așteptat nașterea acestei lucrări care este cu voi. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care a venit să întregească întreita lucrare a Treimii Dumnezeiești. Toți cei care sunt lucrători ai cerului sfânt, care au venit într-ale cerului sfânt, toate cetele cerești au așteptat nașterea acestei lucrări care se numește Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pregătit un vas pe pământ și am lucrat ca să-Mi fie Mie trâmbiță, ca să am cum să vorbesc, ca să las cuvântul Meu vouă, celor ce erați scriși în cartea Tatălui Meu ca să vă nașteți din nou prin această lucrare. Și dacă voi ați cunoscut de la Duhul Sfânt că Eu sunt, am venit mereu să fiu cu voi prin cuvânt și să fiți voi poporul Meu. Eu să vă fiu Dumnezeu, și voi să-Mi fiți fii, după cum este scris: «Voi locui în ei și voi umbla și voi fi Domnul lor, și ei vor fi poporul Meu și Însuși Dumnezeu va fi cu ei și va șterge lacrima de pe obrazul lor».

Când am venit întrupat în lume ca să lucrez lucrarea cu care Mă trimisese Tatăl, n-am încăput cu ea în cei de atunci, că n-au cunoscut aceia vremea cercetării care venise cu Mine de la Tatăl. Și dacă toți au dat să Mă stârpească, așa le-am spus: «Voi vreți să Mă ucideți, pentru că nu încape în voi cuvântul Meu, pentru că voi nu sunteți din Tatăl Meu, că dacă ați fi din Tatăl, ați cunoaște că de la Tatăl am venit și că El M-a trimis».

O, copii ai Ierusalimului cel coborât cu Mine prin această lucrare! Iată-Mă cu voi prin cuvânt. Ferice celor ce au încăpere pentru nașterea cuvântului Fiului lui Dumnezeu, Care lucrează din veac și până-n veac prin cuvânt. Iată, am sunat și v-am cules de la locurile voastre ca să stăm și să cinăm din nou. Pace vouă! Eu sunt cina cea tainică din care vă hrăniți voi împreună cu Mine. Eu sunt Mirele, voi sunteți mireasa Mea cea adevărată, cea cu candela aprinsă, cea înțeleaptă, care știe de la Mine cum să vegheze, cum să se îmbrace și cine s-o îmbrace.

O, poporul Meu iubit, te-am strigat ca să vii, și să stau din nou în sfat cu tine, și să stai tu la masă cu Mine și cu Măicuța Mea și cu sărbătoarea sa în mijlocul tău, popor iubit de Dumnezeu; și cu Verginica, măi poporule, căci ea este cea care te-a născut pe tine pentru Mine prin această iesle gătită pentru cuvântul Meu, care vine și se lasă peste tine să ai tu viață din Duhul Meu, Cel ce grăiește peste tine.

Mă uit cu patruzeci de ani înapoi și o văd pe Verginica lăsându-se sub arsura Duhului Sfânt cu Care venisem s-o pețesc ca să fac din ea trâmbiță a cuvântului lui Dumnezeu și ca să-Mi ridic un popor luminat, în mijlocul acestui neam pe care-l iubește Dumnezeu și pe care îl pregătește ca să-I fie scaun de domnie și cărare de slavă peste popoare. Venisem din cer în calea unei copile pe care Eu o aveam săracă cu duhul, sărăcuță cu rangul, sărmană sărmănuță între oameni, și am lăsat Duhul Meu peste ea ca să știe ea prin Mine și să Mă cunoască și să se lase sub arșița Duhului Sfânt și să cuvintez cu cuvântul Meu prin ea și să dau hrană din cer poporului care era scris să se nască prin lucrul Meu cu Verginica. O, și ce pustiu a fost pustiul prin care am trecut Eu cu tine, popor chemat de Domnul la masa cea de nuntă! Că dacă am văzut că cei de până la tine nu mai voiau să vină, dacă am văzut că-și vedeau de ale lor, dacă am văzut că s-au încurcat cu cele scoase astăzi și că au de făcut de ale lor, atunci am ieșit la drum și am plâns amar în fața mesei Mele plină cu cele de la Mine, și am zis să văd masa plină. Și am început să strig și să Mă uit să văd venind săracii și șchiopii și muții și rătăciții și leproșii, dar ei nu știau cum să vină, nu mai știau cărarea dacă cei ce-i învățau pe ei nu mai vegheau cu Dumnezeu și nu mai știau că trebuie să vină Mirele. Strigam și iar strigam, și plângeam după oile Mele, și ele nu mai știau cum este glasul Păstorului. Și am plecat din loc în loc la răspântii și am strigat din cortul acestei copile care s-a lăsat folosită de Dumnezeu, și ai venit tu la masa Mea cea sfântă, poporule care erai scris ca să fii pentru această lucrare, și stau de atunci cu tine la masă și te-am deprins să mănânci și cum să mănânci și ce să mănânci și ce să nu mănânci ca să poți să fii viu prin valea morții care-și desface gura ca să înghită făptura lui Dumnezeu. O, și te-am văzut flămând din nou, și te-am văzut slăbind, căci copilul care nu mănâncă slăbește și se îngălbenește, și tu trebuie să înflorești și să te desfaci acum, că vine vremea cea vestită de Mine peste tine, popor așteptat de Dumnezeu. Că Eu am ridicat din tine fii, și fii din fii, și merg înaintea ta ca să te aduc până la Iordan și ca să te trec în Canaan și ca să te așez în grădina Edenului, ca să nu fie ea lipsită de tine, popor al Ierusalimului care se va arăta peste tine și de la tine.

O, Eu am așezat începutul cel nou, care vine cu Mine la tine, dar tu să te lași pregătit, să te lași hrănit până la creșterea deplină, până la învierea cea mare care lucrează peste tine, că iată, M-am uitat peste tine, turmă iubită, și am ales din mijlocul tău fii sănătoși și curați pentru Mine și i-am pus la lucru în fața ta, și i-am pus înaintea Mea pentru tine și pentru slava ta, popor al cuvântului Meu. Și am împrejmuit o grădiniță și i-am așezat în ea și am pus la hotarele ei legea sfințeniei, și am pus peste ea viață de Eden și de cer coborât dintru ale Mele, și iată ce fac: îi strămut pentru o clipă ca să vină în calea ta, turmă iubită, și ca să aducă glasul Meu peste tine și ca să stai tu din nou la masa cuvântului Meu. Eu sunt; Eu și trimișii Mei spre tine.

Dacă ești șchiop, popor iubit, scoală-te și umblă; și umblă pe urmele Mele ca să nu mai șchiopătezi niciodată. Dacă ești slab, ridică-te și te-ntărește și ia din Duhul Meu și stai cu Mine pe cărare, că la capătul cărării e sărbătoarea cerului pe pământ. Dacă ți-a slăbit văzul sau auzul, iată, Duhul Meu stă gata să Se atingă de tine și să fii vindecat. Dacă graiul ți-a amorțit și dacă înăuntrul tău nu mai are grai despre Mine și despre împărăția Mea din tine, Eu dau râu cuvântului Meu, și să te faci tu râu al cuvântului vieții peste făpturile cele însetate, că a venit vremea să fii tu sare și să sărezi în jurul tău pe cei ce nu Mă au pe Mine. Eu sunt întru tine, copil al poporului cel nou. Eu sunt iar, precum am fost atunci. Sunt Cel ce dau vedere orbilor și iau vederea celor ce nu știu să-L vadă pe Dumnezeu. Sunt Cel ce dau cuvânt muților și îi scol pe cei din moarte. Eu sunt Cel ce aduc sfârșit lumii și început făpturii Mele. Eu am venit la tine ca să te vestesc din timp, că nimic nu lucrează Dumnezeu fără să vină să vestească mai întâi, poporul Meu.

Am ridicat în zilele acestea piatra de mărturie, în numele lucrării Mele cu voi, și am împlinit peste mulțimi vestirea acestei lucrări pe care Eu o săvârșesc în taină cu tine de patruzeci de ani. Am ridicat piatra mărturiei, dar am trecut mai întâi pe la tine, popor al acestei mărturii. Am străbătut cetate cu cetate, pe unde are Dumnezeu pe cei ce au stat la masa acestei lucrări, ca să vestesc pe poporul cel hrănit și să-i spun să fie cu veghe și cu hăinuță îngrijită și cu lumină cerească peste el, și să fie gata pentru începutul cel nou, care vine cu Mine. Am întocmit carte de mărturie peste fiecare cetate și am stat în sfat ceresc cu tot poporul acestei lucrări, și apoi am dat de veste să se ridice turn de mărturie care să stea în fața lui Dumnezeu și spre care să privească Domnul și din care să lucreze salvarea cea mare și răsplata cea biruitoare, care vine de la Mine. Și iată, lucrez la cârma acestei corăbii și stau ca pe muntele fericirilor și grăiesc peste tine ca să te așez în legea sfințeniei și să te am după chipul și asemănarea Mea pentru sărbătoarea care vine cu Mine. Am venit să te învăț din nou, ca să fii după chipul și asemănarea Mea, căci cele ce au ieșit astăzi, dau să te prindă și să te ascundă de la fața Mea ca să nu mai poți tu să stai în fața Mea, poporul Meu.

O, Ierusalime, știi tu de ce am venit la tine și te-am adunat ca să-ți vestesc cele din urmă? Deschide-ți inima, Israele, și să nu fii, tată, mititel cu inima sau cu credința, că iată, a venit vremea să te sprijini tu pe povața Mea și numai pe ea, ca să nu pieri tu sub greutatea zilei de acum. Eu ți-am vestit ție, popor iubit, că se ridică dinspre apus o vreme rea. Ți-am spus mereu, și n-am dormit în fața ta, și ți-am vestit din vreme să te lași îmbrăcat în haina nunții și să intri în odaia nunții ca să nu pieri pe afară, copil hrănit din masa cerului. Am fost cu tine pe cale și te-am învățat mereu și ți-am spus cu ușorul tot ce vei avea de trecut, dar ai fost greoi pe drum cu Mine și n-ai lucrat de ajuns de bine, de ajuns de mult, de ajuns de răbdător, și iată, acum te-a înconjurat din părți pâcla zilei de azi, și tu nu ești deprins s-o simți și s-o cunoști, căci pâcla aceasta are multe învelișuri, și se iau unul câte unul ca să nu-i vezi tu miezul și ca să te scape din cale și ca să intri în odaie și ca să fii adăpostit sub cortul lui Dumnezeu.

Iată, tată, că tu ai fost cu veghea slabă și n-ai plâns așa cum a plâns proorocul Ilie când se tânguia în fața lui Dumnezeu că nu mai este nimeni de partea Domnului și că a rămas singur în pustiul necredinței. Ilie nu mai avea nimic în el decât râvna pentru întoarcerea lui Israel spre Dumnezeu. Și dacă el, pe pământ fiind, se lăsase mistuit de râvna pentru mântuirea poporului cel ales, oare, ce este cu el acum când este ceresc?

Poporul Meu cel nou, tu nu știi, tată, ce pildă a fost cu Ilie când plângea la Dumnezeu să i Se arate Domnul și să-i mângâie durerea care venea din râvna lui cerească. Și s-a dus pe munte și a mers nemâncând și nebând, ca să-L vadă pe Domnul apoi, și Domnul i-a spus să intre la adăpost în gura unei peșteri, și a fost venită vijelie mare, și a venit apoi cutremur mare, și apoi a fost foc venit, și toate acestea zguduiau muntele și stâncile, și Domnul nu S-a arătat lui Ilie în acestea. Și a venit apoi o adiere de vânt ușor și lin, și numai atunci a fost să vadă Ilie slava și glasul Domnului. Așa să înțelegi tu vremea dinaintea arătării slavei Domnului, căci în jurul tău suflă vijelie și munții se clatină și focul mistuie în jur, și Domnul pune mâna Sa peste tine așa cum a pus-o pe ochii lui Moise când a trecut Domnul prin fața sa cu slava Sa. Și apoi vine Domnul cu adierea Sa la tine și va sta cu tine ca să te aibă mereu, dar ai grijă prin cele ce te înconjoară până la arătarea slavei Domnului, cea care vine pentru tine fără înspăimântare, și vine cu blândețe și cu pace dacă tu vei ști să stai atent și ascuns de cele ce suflă până la trecerea lor. Fii atent, că Domnul trece cu răsplata Sa, cu slava Sa, cu dreptatea Sa și cu despărțirea binelui din rău, și vrea să te scoată din vijelie și din cutremur și din foc, și vrea să te dea de-a dreapta slavei Sale și nu de-a stânga slavei Sale, căci toată lucrarea Sa se numește slava Sa, după cum este scris: «Lăudați pe Domnul stelele și lumina; lăudați pe Domnul focul și grindina!».

Ierusalime, popor cu nume dumnezeiesc! Deschide-ți înțelepciunea ca să cunoști cum e vremea în care ești și semnele ei, măi tată, ca să pot Eu fărâma cu tine lucrarea lui antichrist, care lucrează de mult și stă la pândă în calea biruinței Mele, în calea biruinței tale cu Mine, poporul Meu cel de la sfârșit. Antichrist a lucrat odată cu Mine și a furat mereu taina Mea pentru pregătirea biruinței cerești pe pământ, și a fost mereu neliniștit, și a căutat să-și facă armură ca să scape cu viață lucrarea lui cea fără de sfințenie, că nu-i place lui antichrist sfințenia; nu-i place, că nu-l lasă sfințenia să fie în pofte și în măriri și în desfătări. O, și ce Mi-au făcut Mie slugile lui antichrist! Că iată, a acoperit fața pământului cu ostașii lui, și lucrează bine instruiți ca nu cumva să-și piardă stăpânirea ce o are peste pământ, că el nu poate suporta să înțeleagă că pământul a fost creat prin cuvântul lui Dumnezeu și că Domnul este Stăpânul puterilor în cer și pe pământ. Și iată, lucrarea cea potrivnică lui Dumnezeu s-a ridicat în picioare pe pământ și s-a unit cu cele ascunse în adânc, și și-au ascuns bine fața slugile lui satana, și și-au făcut împărăție ascunsă, și acum dă să iasă deasupra cu cele lucrate în ascuns și să se dea drept Dumnezeu și să meargă toată făptura Mea după el.

O, de când a aflat omul duhului rău că Eu M-am apropiat cu slava pe care o pregătesc de o bună bucată de vreme pentru arătarea Mea, după cum este scris, și-a făcut ascunzișuri în peșteri și în stânci și și-a făcut împărăție peste împărăție pe pământul lui Dumnezeu, și lucrează cu dibăcie și cu înțelepciune omenească, și Eu așa v-am cuvântat când am zis s-o iau pe Verginica întru cele cerești. Așa ți-am spus: «Ce vei face tu, poporul Meu, când voi lua cuvântul Meu din mijlocul tău și te voi lăsa pentru o vreme? Că tu vei zice răului bine, și vei zice că omul este Dumnezeu». Și iată, vine vremea aceasta, și ea este în fața ta ajunsă, că oamenii duhului rău au luat din învățătura Mea și au pus-o deasupra lucrării lor ca să nu se vadă, și au furat de peste tot lucrarea tainelor cerești, pentru că iubitorii lui Dumnezeu n-au avut învățători destoinici peste ei. Și de ce n-au avut? N-au avut, fiindcă toți cei ce s-au așezat peste turma lui Dumnezeu au făcut legătură cu cele ale cezarului și au lăsat pe cezarul să intre peste toate cele ale Domnului până ce a nimicit curățenia și sfințenia cea din biserică, până ce a strămutat tot ce a fost bine așezat de părinți, iar slujitorii lui Dumnezeu s-au lăsat cumpărați de cele de pe pământ, și apoi s-au lăsat înghițiți de tot ce este astăzi în lucru, iar pe Domnul L-au înșelat așa cum înșeală mireasa pe mire și înainte de nuntă și după nuntă, și nu mai este veșmânt adevărat și curat. Așa sunt slujitorii bisericii de azi, care-și ascund rușinea trădării învelindu-se cu haina nunții, cu haina de mireasă, și înșeală un norod mare care se strânge la nuntă. Tot așa și cei ascunși sub haina bisericii, înșeală norodul cel mult, și așa a ajuns vremea orbului care cade în prăpastie bazându-se pe călăuză oarbă. Și precum haina cea din afară ascunde pe cel întinat, tot așa este și cu lucrarea lui antichrist, care a cuprins totul, care s-a atins și a pus învățătură de a lui Dumnezeu peste întinarea sa, ca să nu se vadă înșelăciunea sa și ca să tragă de pe cale pe cel ce merge cu Dumnezeu, și să nu știe acesta că duhul lui antichrist îl momește cu față ascunsă. Și iată că v-a prins și pe voi în mari ispite, și plânge Dumnezeu deasupra voastră și vine și vă amintește cele vestite vouă din vreme, că Domnul vede înainte și vine să vă aducă vouă de știre ca să nu cădeți în ispită, copii ai lucrărilor cerești.

Măi tată, așa am spus Eu, din vreme am spus: «Copil hrănit din cer, ia aminte și nu uita, că vine ziua să fii ispitit cu cele scoase astăzi, dar Eu îți spun să fii cuminte și să stai în ograda Domnului și să nu te întinzi să iei să mănânci din fructele altei grădini, străină de învățătura pe care o cunoști, că vine duhul rău peste tine și îți face dulce hrana străină și te duci și Mă lași fără tine, copil hrănit din cer». Și iată, văd copii din poporul Meu care au luat și au mâncat amestecătură otrăvită, care vine din lucrarea iadului, și îi văd ofiliți și abătuți și atinși de licoarea cea cu față ascunsă, care ucide cu ușorul sufletul celui drept care ia din altă grădină. Și dacă tu, popor iubit, nu te trezești acum ca să crezi și să asculți ce-ți aduc Eu de știre din cer, să știi că oamenii duhului rău, care umblă acum să te otrăvească cu învățătura cea cu față ascunsă, nu vor avea ce face cu tine și te vor azvârli, că Eu un picuț mai am și voi lăsa descoperit semnul Meu, și omul rău va vedea acest semn cu care ai fost tu însemnat și binecuvântat de Mine. Eu ți-am spus ție și aceasta: ți-am spus că nu vei avea cum să te furișezi de lucrarea cuvântului Meu, că dacă nu de multe ori, măcar o dată ai fost însemnat de semnul cel ceresc al binecuvântării care a coborât cu Mine de câte ori am venit și am grăit peste tine și am binecuvântat pe cel ce a stat la masă cerească cu Mine. Un picuț mai am de întocmit lucrarea cuvântului Meu, și va fi să-ți arăt semnul Meu deasupra ta, copil al poporului hrănit de Dumnezeu. Voi arăta cuvântul Meu și voi arăta și cuvântul tău față în față cu Mine. Și dacă nu vei fi găsit sub cortul Meu, vei fi întrebat de îngerii care se ridică să-Mi culeagă rodul lucrării și te vor întreba: „Suflete, când ai mințit pe Dumnezeu? Atunci, sau acum?“. Și vei fi găsit scris în cartea acestei lucrări când îngerii o vor deschide și vor rosti din ea, și tu nu înțelegi cum va fi această lucrare când se va vorbi de pe acoperișuri despre taina cea lucrată cu tine de Dumnezeu, și acoperișurile se vor pleca la pământ, și tu vei fi sub ele și te vor prinde sub ele ca pe un trădător, și nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț, că Domnul nu uită nimic din cele lucrate cu tine, popor al cuvântului Meu.

Eu am venit din cer cu această lucrare de cuvânt și am strâns sub mantia Mea pe cel cu duhul sărac, pe cel sărac cu mărirea și cu rangul, pe cel curat cu inima, și a fost să vorbesc unui popor mic cu învățătura, smerit cu inima, umilit sub piatra vremii și depărtat de lucrarea lui antichrist, cel cu deșertăciune oarbă și ieșită de la trup. Eu am căutat spre cel cu duhul mic, spre cel ce știe să se lase mic sub mâna lui Dumnezeu cea ocrotitoare, și a fost să vorbesc cu cei smeriți, care știu să primească de la Dumnezeu, că iată, duhul măririi de sine a izgonit înțelepciunea din oameni, și a rămas peste oameni duhul rătăcirii de sine, și înțelepciunea trupească s-a făcut stăpână peste om și s-a umplut pământul de trupuri. Și a venit duhul rău și a găsit case pustii și a intrat și s-a așezat și a lucrat înțelepciune din iad, și rătăcirea cea de la sfârșit este mai mare decât în toate veacurile. Și Se uită Dumnezeu la tine, popor hrănit din mană cerească și adăpat din apa râului vieții; Se uită și întinde mâna după tine ca să te deosebească și să te cunoască și să te binecuvinteze, și să te respingă lucrarea lui antichrist atunci când va lucra să pună pecetea cea groaznică peste tot trupul laolaltă. Eu pentru asta am venit și te-am chemat și te-am ales apoi, ca să stai la masă cu Mine și ca să pun semnul cel viu peste tine, pentru ca să se zdrobească prin tine puterea semnului celui rău.

O, duhule potrivnic, ce-ai făcut tu cu întinderea ta cea rea! Dar ce zdrobire îți pregătesc Eu ție, și ce biruință se va coborî din cer asupra ta și a servilor tăi, care n-au mai avut odihnă ca să-ți plinească lucrarea ta cea oarbă! Iată, vine ceasul, și a și venit, să te culc la pământ și să-ți dezvelesc planul cel mârșav, cu care ai stat ascuns și ai lucrat împărăție mincinoasă. Eu sunt Cel ce a făcut ființa ta cea dintâi, dar tu te-ai semețit peste Creatorul tău și ai căzut spre stricăciune. Dar iată, cele fără Dumnezeu nu vor mai rămâne, și se va așeza împărăția Domnului și voi răscumpăra făptura.

Israele hrănit de Dumnezeu, tu ești unealta Mea cu care voi ara și voi grăpa și voi însămânța din nou, ca la început, și se va arăta din nou Edenul cel sfânt și curat și nestricăcios. Dar fii credincios și fii mare, Israele, căci cele ce sunt astăzi, nu sunt cele ce vor fi mâine. Nu te lăsa prins sub puterea banului, că banul este singura unealtă cu care lucrează din toate laturile fața lui antichrist, omul fărădelegii.

Ce vei face tu când vei vedea cu ochii duhului semnul pieirii pe care-l folosește antichrist? Ce vei face, tată, tu, cel care ai semnul Domnului pe creștetul tău? Te vei îngrozi și vei da să fugi și vei da să arunci de la tine punga și haina zilei de azi, a stăpânirii de azi. O, dar vei fi văzut fugind, pentru că tu va trebui să fugi atunci, că vei fi oricum azvârlit pentru semnul de pe tine, tată. Și cum va fi aceasta? Așa va fi, că nu va putea lucra peste tine semnul lui antichrist, și toți se vor întreba: „Ce este cu acesta? De ce nu se așează pe el sceptrul nostru?“.

O, îngerii Mei cei nevăzuți vor împlini răsturnarea cea mare a lucrării lui antichrist, dar trebuie să-ți vestesc ție, popor cu pecete cerească, să te grăbești ceas cu ceas și să ieși din timp și să intri cu Mine în corabia sfințeniei de duh și de trup și să fii înțelept, că Eu ți-am dat prilejul să poți lucra, și ți-am făcut cale și loc ca să te așezi cu Mine și să lucrezi la împărăția Mea, popor tocmit pentru vița și vinul cel nou. Fugi de iubirea de argint și nu mai umbla în piața duhului rău, că duhul rău a scos o învățătură nouă și a aruncat-o pe drumuri ca să te apleci și tu s-o iei și s-o mănânci. Dar nu lua; fii înțelept și nu-ți murdări nici ochii, nici auzul, nici mintea, nici hrana, și pune mânuța la lucru și fă-ți cu munca ta și te îndeletnicește să te dezlipești de dușmanii Duhului Sfânt.

Ți-am spus din vreme să te îndeletnicești, popor iubit, și să știi să-ți faci singur și să cunoști darurile lui Dumnezeu, și măiestriile toate să le ai în mijlocul tău, ca să ai timp să te curățești de sub mâna stăpânului cel murdar pe mâini, cel murdar de sânge și de moarte, cel mort față de Mine. Eu vreau să-l înviez și pe el prin tine. Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu și nu mai este vreme, și tu trebuie să fii curat, curat și spălat de cele nelucrate de Mine și de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată. Satana și-a împlinit lucrarea, și iată ce devreme a venit împlinirea lui cea rea, și voi n-ați priceput ca Dumnezeu. Vreme pentru cei răi nu mai este de mult. Răul și-a plinit lucrarea și cupa sa, dar am mai zăbovit Eu, tată, ca să vă bag la adăpost, fie cu voia, fie cu spaimă să vă bag sub mantia Mea, ca să pot slobozi vijelia și cutremurul și focul peste cei ce se cred stăpâni pe lucrul mâinilor lor, pe lucrul cel rău, pregătit împotriva lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, câte te-am învățat Eu pe tine, tată! Am stat cu tine în sfat așa cum învață tatăl pe fiii săi, și ți-am spus ce vine și ți-am spus mereu ce să faci ca să fii pregătit. Am stat ascuns cu tine prin vremea cea roșie și te-am povățuit pas cu pas și ți-am vestit dinainte și am spus să fii după chipul și asemănarea Mea, ca să nu-și lărgească duhul rău gura ca să te sperie și să te slăbească și să te înghită apoi. Când te vedeam slab și fricos și încercat de ispite, Îmi întindeam mâna și nu te lăsam așa, și tu cunoșteai brațul salvării, întins deasupra ta. Așa am fost Eu pentru tine, popor mititel, popor din vremea aceasta, pentru că nu tu M-ai ales, ci Eu te-am ales pe tine. Și dacă Eu te-am ales ca să fii al Meu, alege și tu acum, tată, alege-Mă pe Mine și rămâi cu cele ale Mele, că dacă vei face așa, Eu voi trimite pe îngerii Mei și îți voi aduce hrană cerească și îngerească după ce antichrist nu-ți va mai da nimic și nu-ți va mai lua nimic un picuț de vreme pentru încercarea ta întru Mine.

Pe vremea împăraților tirani și păgâni s-a dat poruncă odată să se mânjească cu sângele jertfelor idolești hrana cea din piață, și din care mergeau și cumpărau și cei credincioși ai lui Iisus Hristos. Și am dat duhul descoperirii și am vestit pe creștinii Mei să nu ia nimic de la păgâni, din pricina celor ce au spurcat hrana cea spre vânzare, și le-am spus să moaie grâu și să mănânce și să nu se atingă de stricăciune, și au ascultat pe trimisul Domnului și și-au scăpat viața și curățenia vieții. Așa să fii și tu, popor din vremea de azi. Fă tot ce poți și lucrează cu mâinile tale și ară și seamănă și roagă-te și dă Domnului munca ta, iar Domnul îți va da rodul muncii tale și vei avea curățenie și duh de sfințenie peste tine. Eu mereu am venit și te-am rugat. O, și cât te-am rugat, și câte ți-am spus Eu să le lași, și să nu le mai iei și să nu le mai faci! Și acum, iată, te prind toate fără de veste, că tu n-ai voit să asculți și să împlinești încă de când ți-am spus, ca să fi fost acum deprins cu ascultarea și cu răsplata ascultării. Eu am venit acum și te-am strâns ca să-ți spun să Mă asculți și să ieși de sub învinuirea duhului rău și să te scoli asupra lui antichrist și să lucrezi cu cele ce te învăț Eu, că Eu îți vin în ajutor și îi port de grijă celui ce Mă ascultă în vremea aceasta.

Scoate de la tine neatenția și veghează, și iarăși zic: veghează bine, creștine, că vremea e cețoasă și are față ascunsă, și tu trebuie să fii găsit curat și neamestecat. Nu te frământa; ajunge zilei grija ei, și Eu voi lucra minuni cu tine, poporule creștin. Dacă tu te-ai frământa, Eu ce mai am de făcut? Eu sunt Cel ce port grijă de tine, Israele, dar îndeletnicește-te să stai de vorbă cu Mine și să știi să te hrănești cu cele din cer, și să crezi că celelalte îți vor fi adăugate. Iată, lucrarea lui Lucifer a intrat în toate trupurile, și unde nu poate mai mult, pune frământare peste cei neputincioși, dar nu poate omul să adauge nimic la statura sa.

Copilul Meu, cine Mă are pe Mine de Dumnezeu, acela Îmi dă Mie viața și veghea și grija. Unește-te, tată, uniți-vă într-un singur gând, într-o singură voie și fiți asemenea unii altora întru Hristos. Fiți după chipul și asemănarea Mea și fiți unul altuia asemenea. Uitați-vă la doi frați gemeni, că uneori se deosebesc greu unul de altul. Mai mult trebuie să vă asemănați voi unul cu altul întru Hristos, întru sfințenie și veghe. Fiți după chipul și asemănarea Mea. De atâta vreme vorbesc din cer cu voi ca să vă ridic întru cele ce sunt din cer peste voi!

Am venit să fac cer pe pământ și am așezat la lucrul cel de bunăvestire lucrarea cuvântului peste mulțimi. O, dar lumea nu știe cât știți voi de la Mine! Vine vremea să vă ceară lumea pâine și sare și apă din cer. Vine ziua să fiți lumină prin întuneric. Vreți sau nu, meritați sau nu meritați, dar această lucrare de cuvânt dumnezeiesc va vădi pe fiii cei ascunși sub aripa ei, și ei vor fi împărțitori ale celor ce vin pentru înnoirea făpturii și pentru ridicarea din moarte. E mare taină lucrarea care vă cuprinde pe voi în taina ei. E mare lumina care va lucra dinăuntrul ei, căci semnele dumnezeiești o vor însoți pe ea și orice cuvânt rostit prin ea se va face faptă văzută.

Am venit, Israele, să-ți aduc cele ce mai ai de lucrat și de împlinit, să-ți spun să te îndeletnicești cu cele în care va trebui să fii găsit atunci când va trece mânia Mea peste cei fără Dumnezeu. A venit vremea să iei pe tine cămașa sfințeniei, care nu va arde pe tine, și tu nu vei arde în ea atunci când mânia Mea va trece peste pământ ca să-l curăț de lume și de duhul lumii și de fărădelege. Nu te încânta ca să te duci să te scape cineva și să te hrănească cu altă nădejde, mincinoasă, că iată, arhiereii și preoții nu Mi-au deschis ca să vadă cine bate, și au spus că nu sunt Eu, și au spus că am demon. Au spus și acum cum au spus atunci, că n-aveau cum să spună altfel, de vreme ce ei nu iubesc căile Mele și legea sfințeniei, în care trebuie să stea un slujitor al cerului sfânt.

A ajuns vremea cea grea când s-a așezat urâciunea pustiirii pe scaunul cel lăsat să fie sfânt, și iată ce șir de slujitori rabdă Dumnezeu, că fac negoț cu Duhul Sfânt și își cumpără scaune și nu se mai așează astăzi slujitori după descoperire cerească așa cum era așezarea în biserică, și nu mai are cine cerceta și cine judeca purtarea unui slujitor; nu mai are, tată, că seamănă unul cu altul, de la cel mai mic până la cel așezat în capul turmei, și turma se prăbușește sub stricăciunea vremii, și numai Domnul are milă de turma cea pribeagă. Nu mai am păstori care să-Mi caute turma și s-o hrănească din duhul descoperirilor cerești așa cum era așezarea în mijlocul bisericii Mele, și iată, antichrist se bucură și își desfășoară țărușul și învățătura cea stricată, din care iau și gustă până și creștinii Mei, și nu mai e durere mai mare în cer.

O, tată, după ce trebuie să se cunoască un trimis al Meu? După ce să cunoști tu pe cel ce vorbește de la Mine sau cuvintează în numele Meu? Întreabă legea, tată, și cu cele din ea uită-te peste cel ce vorbește despre Dumnezeu, că scris este: nu lua să mănânci sau să rumegi fără să cunoști hrana, și caută să cunoști învățătura falsă, că nu mai e decât să învieze morții și să facă semnele cele din urmă, cele scrise că vor fi făcute. Tu să nu vrei semne, tată, și să nu crezi în alt dumnezeu în afară de Mine. Că va veni cernere mare, și ispită lucrată cu trudă; va veni și va spune că sunt trimiși să te ia și să te ocrotească, și îți vor promite viață și hrană și scăpare, dar tu nu vei fi luat fără de veste, și vei cunoaște pe cel ce vine înaintea Mea dacă vei fi găsit în duhul sfințeniei, în cămașa sfințeniei.

Ferește-te de iubirea de argint și dă pe cât poți de la tine toate poftele, fie ele cât de mici. Pe cât poți de mult, tată, iubește sărăcia și umilința de bunăvoie și fii ca strămoșii tăi cei de la început, ca să nu te încânte ispitele care vin ca să te încerce și să te scoată de la Dumnezeu. Că va veni un duh de nepăsare peste oameni, dar Eu spun că a și venit, și lumea nu cunoaște fața acestui duh, și omul se vinde rob duhului cel de la sfârșit, și nu știe lumea și duhul lumii cel de la sfârșit că se va sfârși pe veci. Eu în lume n-am loc cu cuvântul, că nu încape cuvântul Meu în ei. Nu Mă duc nici la împărați, nici la cărturari, nici la înțelepții pământului, nici la bogații acestui veac, nici la arhierei. Nu Mă duc, și stau cu tine și te învăț și te luminez și te păzesc de lupi, și de iude te păzesc dacă tu păzești pașii tăi și îi așezi pe urmele Mele. Te hrănesc pe tine cu cele din urmă, și voi arăta peste tine slava Mea, iar peste cei ce nu vor vrea să Mă cunoască nici atunci, voi lucra să-i dau la o parte din calea slavei Mele și voi birui cu împărăția Mea care se va vedea de la tine. Tu ești poporul Meu prin care Eu Mă voi slăvi în fața necredinței de pe pământ, ca să știe necredincioșii că Eu sunt Dumnezeu, ca să știe că nu este alt dumnezeu în afară de Mine; și își va vedea înțeleptul acestui veac nimicnicia și fuga lui după deșertăciune.

O, se miră cei din cer de creștinul care mai are astăzi pe Dumnezeu, dar de creștinii cei tari se bucură cerul, și de peste tot oastea celor cerești se apropie și lucrează, strigați ori nestrigați. O, chemați sfinții și îngerii, chemați-i, că oastea cerească este în lucru cu voi, și toți sfinții fac cordon în jurul copiilor Mei și se luptă pentru ei. Dar Măicuța Mea stă cu brațele și cu lucrarea și cu veghea și cu minunile deasupra României celei alese de Dumnezeu, și când te vede pe tine, popor ales de Mine și hrănit de Mine, ea ridică mâinile înaintea Treimii Dumnezeiești și cere mereu, și primește pentru tine și pentru România.

Iată prăznuire în cer și pe pământ, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în numele zilei ei de înălțare când ea s-a ridicat de pe pământ la cer. E praznic sfânt în mijlocul tău, popor iubit de Dumnezeu. O, lumea a călcat în picioare prăznuirile cerești, căci Antichrist a făcut stricăciune peste biserică, și Dumnezeu a răbdat mult de tot și a ascultat plânsul strămoșilor și al sfinților care strigă mereu: „Până când, Doamne?“.

O, copiii Mei, Eu vin cu slava Mea și voi da iar înfățișare cerului pe pământ și voi sfârși cu duhul lumii, că lumea a ajuns la sfârșit. Ai grijă, fiule tată, ai grijă să nu ai în tine duhul lumii, ca nu cumva când Mă voi atinge, să tragă la tine unealta de curățire. Ai grijă să n-ai în casa ta nici un pic de moarte, și dacă ai, strigă la Dumnezeu fără răgaz, strigă cu inima zdrobită, să dea din casa ta duhul lumii, că iată, și între voi am case în care doi sunt împotriva a trei, și trei împotriva a doi.

O, creștine, Mă doare când văd că tu mergi pe calea cea cu sfințenie și copilul tău iese și vine și iubește lumea și lucrează fărădelege și stă împotriva Mea și a ta, și unii din ei vând viața ta și a Mea, și se duc la oamenii lumii și petrec cu ei, și vin și pleacă de la tine, și iar vin și stau cu lumea în ei lângă tine și lângă adăpostul tău, tată. Și te întreb pe tine: ce să fac cu tine ca să te țin curat și neatins de cel fără de lege și să nu fii găsit alături cu cel ce calcă în picioare sfințenia cea cerută acum pentru scăparea copiilor Mei? Ai văzut pe Israel când era răspândit printre cei din Egipt, că M-am dus și am însemnat peste casa lui, și când am trimis îngerul morții, a fost ocolit Israel. Dar acum, cum să-ți însemnez locul tău și ograda ta ca s-o bag sub ocrotire? Că fiul casei tale și fiica ta ies și se duc în lume și fac ce face lumea și poartă haine ca lumea, și nu iubește pe Dumnezeu copilul tău. Iată, iar îți spun, precum ți-am mai spus: dă de la tine mila cea dăunătoare și deosebește-te de cel ce nu vrea ca Mine și ca tine, și nu sta părtaș la îngăduința păcatului, și curăță de moarte ograda ta. Nu-ți mai lua în brațe copilul greșit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău și pe tine, tată, și îți găsește casa întinată, și nu mai este vremea să te întinezi. Și va fi iar ca în vremea lui Noe, și tu să fii ca Noe, cu toată casa ta, că iată, precum atunci oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau și nu credeau pe Noe, aidoma și acum este, și tot așa se va întâmpla, dar tu îndeletnicește-ți toată casa să fie găsită așa cum a fost casa lui Noe, sub curățenie, sub ascultare și plină de credință și de lumină cerească. Fii așa cum a fost Iov și nu sta nepăsător și roagă-te Domnului pentru cei ce nu ascultă din casa ta, și dacă Domnul vede că nu se ridică spre sfințenie și spre ieșire din duhul lumii, vine ceasul alegerii, și va fi tras fiecare acolo unde trage, și voi lucra prin rugăciunea ta și voi scoate de la tine pe cel ce nu ascultă de legea sfințeniei, care pregătește slava lui Dumnezeu, că vremea este așa cum scrie: «Cel ce este sfânt, să se sfințească încă, iar cel ce se spurcă, să se spurce încă».

Dacă nu vrea copilul tău să iasă azi din lume și din ale lumii, mâine nu mai poate ieși, tată, și rămâne lipit acolo unde trage, și va fi găsit acolo. Scoală-te și strânge casa ta și spune-i de la Dumnezeu și vezi ce alege casa ta, și fă început nou și curat și tainic în ograda ta și despică binele de rău la dreapta și la stânga și stai de veghe cu Mine în dreapta Mea, tată, și nu te apleca spre cel ce stă în stânga Mea. Stai de-a dreapta Mea până ce voi pune pe cel potrivnic sub puterea Mea. Când faci curățenie în casa ta, tu dai afară praful și gunoiul și ce este alterat și stricat, care împrăștie miros rău, și scuturi și mături și speli murdăria. Așa să faci și pentru Domnul, și pentru locul Său din casa ta, din ograda ta, și să miroasă a smirnă și a tămâie în casa ta, copil al Edenului care vine cu Mine.

Am trimis cuvânt ceresc peste poporul Meu și am spus să se întoarcă la hrana cea din Eden creștinul, ca să rămână viu și ca să se sfințească. Eu așa am lucrat cu tine, popor cules din lume, și ți-am adus de știre una câte una, cu ușorul, ca să nu ți se pară greu. Și când era calea mai largă, Eu strigam și îți spuneam că vine vremea să fie ușa strâmtă când va fi să intri în odaia slavei lui Dumnezeu, Care va veni înaintea ta ca să te întâmpine în necazul cel mare. Eu știu ca Mine și nu ca tine. Eu știu, tată, de ce-ți cer și această treaptă. Eu nu vreau să te las să-ți fie greu atunci când nimeni nu-ți va mai da nimic, și vreau să fii pregătit bine și din vreme, ca să te cunoască Dumnezeu și să-ți trimită atunci hrană cerească, așa cum i-am dat lui Israel în pustie, că și atunci am voit cu tot dinadinsul să-l fac curat pe cel ce era binecuvântat, dar el a poftit de pe pământ și a picat din cer, și nu s-a bucurat de mana care venea din cer. Așa este și acum: nu se bucură creștinul ca să învețe cum să se întoarcă acasă, și vrea ca pe pământ, dar Eu voi face cer pe pământ, și va fi precum în cer așa și pe pământ.

Primește, tată, vestirea Mea și hrănește-te cu cele ce au fost date la început spre hrana făpturii Mele, că vreau să sfârșesc cu duhul cărnii, cu duhul lumii din tine. Tu vezi bine că duhul poftește împotriva trupului, iar trupul, împotriva duhului. Să biruiască duhul, tată, să-ți fie duhul mai tare decât trupul, căci ceea ce iese de la trup, trup este, iar ceea ce iese de la duh, duh este. Eu am binecuvântat, așa cum spui tu, și am zis să se mănânce dacă omul a mâncat, dar de la început n-a fost așa. La început l-am făcut pe om și i-am suflat viață fără de moarte, și omul nu M-a ascultat, și a cunoscut moartea și a murit. Dar Eu voiesc să-i dau înapoi viața cea fără de moarte și tinerețea cea fără de bătrânețe, și aceasta este lucrarea la care voiește Domnul să ajungă.

Te-am ales pe tine, popor cules din moarte, și te-am urcat treaptă cu treaptă ca să te aduc până la sfințenia Mea, și ca să fii unealta Mea și să lucrez cu tine învierea cea mare care se așteaptă de tot cerul sfânt. Iată, am descoperit lumii lucrarea cuvântului Meu, care te-a însoțit pe tine din cer, și apoi am așezat un început nou și curat și sfânt în mijlocul oamenilor și am așezat trăire cerească, și voi mai așeza tot ce mai este de așezat, și apoi Mă voi slăvi în fața oamenilor de pe pământ și va înțelege făptura Mea taina Ierusalimului nou care vine din cer pe pământ, care coboară pic cu pic și care se întocmește prin cuvântul lui Dumnezeu.

O, popor român, tu ai dat din tine o pildă care a venit de la Duhul Sfânt întocmită. Nici un popor de pe pământ n-a mai dat-o; numai tu ai dat-o, și s-a scris profeție din sufletul tău, popor al slavei care vine cu Mine la tine, după cuvântul tău ieșit de la Duhul Sfânt. Eram cu ucenicii și cutreieram din loc în loc și slobozeam pilde și spuneam: «Cu ce voi asemăna împărăția cerurilor?», și multe pilde am lăsat spre învățătură și spre făptuire, căci tot cuvântul care iese de la Dumnezeu, care iese de la Duhul Sfânt, acela este faptă încă de la rostirea lui. O, popor român, tu ai dat din tine pilda despre împăratul care are tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, și dacă așa ai grăit, iată, Eu am ieșit cu această lucrare în întâmpinarea ta și am ales din tine și am început lucrul acestei împărății a Împăratului Cel ce are cele rostite de tine. Eu sunt Împăratul Care are acea împărăție, și voiesc să vin cu ea la tine și s-o las în tine și să încep cu tine întoarcerea spre începutul cel în care nu era moarte. Și va înceta orice știință, și va fi împărăție cerească, precum a fost întâi. Întoarce-te la starea cea dintâi, întoarce-te spre cele fără de moarte și bea din fructul vieții și fă, creștine, ce te învață Dumnezeu, căci toate se vor sfârși, dar Domnul va rămâne cu moștenirea Sa și cu fiii ei.

Iată, Verginica este cu Mine și se bucură cu duhul, și este slăvită și iubită și ajutată de toți sfinții cei de până la ea. Ea are trecerea acestor zile și este vie, și este viu și lucrător duhul ei. Ea are trecere mare, tată, că M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci și cinci de ani, prin cuvânt, și acum, iată, și Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, și n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost și este prin Verginica. Că dacă am luat-o, iată de ce am luat-o: ca s-o pot trimite iar la voi, ca să vă aducă spre cele ce au fost dintru început, ca iarăși să fie.

Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu și cu trimișii lui Dumnezeu. Amin.

Adevăr adevărat grăiesc, că Verginica lucrează de lângă Mine; din cele cerești lucrează Verginica peste poporul ei.

Verginico, slobozește cuvânt, tată, Eu în tine, și tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, așa cum a fost pentru Moise și pentru Ilie, care au venit din cer și s-au așezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat fața slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ție, fiică cerească! Pacea Mea și cuvântul Meu prin tine! Amin, amin, amin.

Verginica are poruncă dumnezeiască să lase glas și cuvânt peste ieslea cuvântului ceresc.

– Pace vouă, fiilor! Dacă aici este vreun fiu al lumii, acela poate și el spune cum au mai spus și alți fii ai lumii, care au spus despre voi că voi vorbiți cu morții.

Pace vouă, celor vii, care credeți în minunile lui Dumnezeu coborâte în vremea aceasta! Precum Domnul este viu și lucrează până peste toți vecii, și eu sunt vie și lucrez, că eu am fost unealtă dumnezeiască, făcută de Dumnezeu am fost, și n-am făcut ce am voit eu așa cum fac oamenii cei fără Dumnezeu, și am stat sub voința Celui ce m-a făcut, ca să-I fiu Lui unealtă, și trâmbiță să-I fiu, și cort, și să ridic fii din fii și apoi să vin întru cele cerești, și din cer să-l hrănesc și să-l adăp pe cel născut din cuvântul lui Dumnezeu care v-a grăit de la mine.

Pace vouă, măi fiilor! Pace vouă, celor ce mă cunoașteți cu trupul! Pace vouă, celor ce mă cunoașteți cu duhul! Dacă sfântul mucenic Mina a ieșit în calea celui ce l-a chemat și l-a însoțit pe el pe drumul primejdiei, așa să credeți și voi în însoțirea mea, dar lumea nu știe cum vine această lucrare. O, și biserica Domnului pe astfel de mărturii stă în picioare dacă stă, căci cei vii au lucrat și după trecerea din trup, și au lucrat cu adevărat, și a rămas la temelia credinței bisericii creștine lucrarea lor.

Dacă Domnul a lucrat prin mine atâtea minuni cât am stat cu voi, cum să nu fie aceeași lucrare de la mine când acum sunt cerească? Ba și mai mare lucrare se începe acum de la Domnul prin mine și prin duhul meu și prin arătarea mea între voi.

Eu am venit în calea ta, popor iubit și hrănit de Dumnezeu prin mine. Eu de aceea m-am dus; m-am dus ca să pot veni din cer la tine, și cu putere cerească să vin. Eu sunt cu tine ca să te ajut. Când ridici o greutate, eu te găsesc sub ea și mă bag sub ea lângă tine. Când intri prin spini și îți sângerezi picioarele și brațele, eu și acolo mă bag după tine, și te scot și te așez pe cărare și te îndemn să stai pe cărare. O, și tu nu vrei să intri la adăpost când vine Domnul și îți spune că toate se vor clătina. Eu sunt deasupra cu veghea și mă uit să te văd veghind, dar tu trudești mereu pentru grămada ta. O, copilul meu, caută să strângi numai ce-I place lui Dumnezeu, numai ce seamănă cu legea cea cerească și nouă, care va rămâne stăpână peste cele noi care vin de la Tatăl. Domnul iarăși vine, și vine cu legea sfințeniei, și nu vine cu altă lege așa cum dai tu să spui, că în afară de legea sfințeniei nu va mai fi altă lege. Cele vechi trec și se șterg, și se aștern în locul lor cer nou și pământ nou, și nimic necurat, nimic vechi, nimic omenesc nu va mai rămâne între cele noi. Și va fi hrană îngerească, așa cum a fost la început, și sfârșitul merge să se apropie de începutul cel dintâi. Iată, cei ce sunt furați de frumosul cel de azi și de minunile cele rele de azi, aceia niciodată nu vor putea cunoaște adevărul, că fața lumii a acoperit pe cele ce sunt din lume, și lumea s-a ascuns de adevăr.

Popor cu nume nou, stai aproape de mine și de duhul meu, care lucrează în tine cele cerești. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzește și te ține treaz, fiule. Căutați să semănați cu mine, și veți vedea apoi cu cine semănați și vă veți bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veți semăna cu mine cum veți putea îndura clipa aceea, fiilor?

Am venit spre tine, copil care te-ai depărtat de lucrarea mea, și grăiesc peste cel ce s-a depărtat și întreb: de ce ai plecat de lângă mine? Că eu voiesc să-ți aud glasul și să-mi spui: „O, dacă nu-i târziu, primește-mă iar, ca pe cel pierdut!“. Eu am venit mereu la voi și v-am spus să lăsați poverile, că poverile fac din voi pământ și nu mai știți să vă sculați pentru masa cerească. Iubiții mei, dacă voi sunteți ai lui Hristos ca să vă asemănați cu Domnul, apoi voi trebuie să vă asemănați între voi, unul cu altul să vă asemănați.

Sun din trâmbiță peste tot poporul meu. Am sunat și l-am adunat, de peste tot l-am adunat, ca să-i spun să folosească veghea cu un ceas mai devreme. Domnul te cheamă spre cele ce vor rămâne, te cheamă, popor iubit, și îți spune iar să fărâmi idolii tăi, și pofta s-o fărâmi, și fărădelegea s-o fărâmi din calea ta, că Domnul stă cu dragoste, stă cu timpul oprit ca să te bage la adăpostul Său și ca să dea drumul apoi la curățirea drumului slavei Sale.

Am venit cu Domnul în calea ta, popor al Ierusalimului, și iată, te îmbiu să mergi atent și să te tragi din fața mâniei care va veni. Sună și tu, așa cum am sunat eu și te-am adunat în casa ta și a mea, căci casa ta este lucrarea lui Dumnezeu, care te-a hrănit și te-a crescut pe tine prin mine. Sună și tu, și adună-ți casa și fă sfat și trezire. Fă-ți datoria, așa cum mi-o fac eu, și ieși din moarte, tu și toată casa ta. O, iată ce te povățuiesc eu: nu mai întinde mâna ca să mănânci din masa lumii, că tu ești un popor ales de Dumnezeu și deosebit pentru Dumnezeu. Stă satana pe la toate răspântiile, pe la toate colțurile ca să iei de la el și să mănânci și să bei și să nu fii curat. El iese în calea ta ca să-ți momească pofta și să te atragă să iei de la el, și el este întinat și murdar și rob și face lucrare rea pe pământ, ca să-ți iasă ție în cale și să te ademenească. Și dacă tu nu voiești să intri și să stai cuminte în ograda ta, în grădina ta, măcar atât să faci, să nu mai iei din mâna celor fără de Dumnezeu. Obișnuiește-te din timp, fiule, și te deprinde să-ți ai mâinile tale, că oamenii mănâncă oameni, mănâncă mortăciune și fac licoare din iad și pun spurcăciune în ea ca să te atingă pe tine de spurcăciune și să-ți slăbească mintea și credința și iubirea.

O, nu mai lua, creștine, învățătură de pe drum, căci ceea ce înveți tu, de pe drum luat, nu este bun pentru tine. Tu ești fiul lui Dumnezeu, și nu te băga în încurcarea limbilor celor străini de Dumnezeu. Mă uit la tine cum te duci pe drum și aduni știință și îți învălmășești mintea cu cele scrise de slugile lui antichrist, că toate cele ieșite azi sunt presărate cu otravă din iad ca să te facă să nu-L mai înțelegi pe Dumnezeu, ca să te facă să dai deoparte cele ce vin de la cer, cele ce izvorăsc din cuvântul lui Dumnezeu, și să nu-L mai înțelegi pe Domnul apoi.

Am spus copiilor mei cei ce sunt puși de veghe la ieslea cuvântului meu, le-am dat de știre să nu pună mâna pe nimic din ceea ce este astăzi ieșit, să nu cerceteze limbile cele încâlcite, care au ieșit să momească și să încurce calea spre cerul cel din Dumnezeu.

Nu mai pune mâna, creștine, ca să citești învățătura care vine de la om cu fața ascunsă. Nu mai căuta altceva decât cele ce-ți aduc eu, că eu știu ce-ți aduc, dar tu nu știi ce să iei ca să înveți. Tu nu-i cunoști pe cei ce se strecoară cu învățătură cu fața ascunsă. Aceia sunt slugile iadului, copilul meu. Întreabă-te tu de unde vin aceia, și stai bine, ca să deosebești duhul cel rău, care vine cu fața ascunsă ca să iei de la el și să te învinuiască apoi la Dumnezeu. Tu ești popor binecuvântat și ai hrană de la mine și ai apă neamestecată. De la mine ai ceea ce-ți trebuie ție, dar nu mai întinde mâna în alt blid, că eu am stat în fața ta cu Dumnezeu și ți-am spus ce să faci în vremea aceasta.

Mi-e dor de viața ta, de sfințenia ta, de duhul tău curat mi-e dor. Mă așteaptă Dumnezeu cu tine, popor al Noului Ierusalim. Sun din trâmbiță ca să te adun întru cele cerești, ca să suflu praful de pe tine, ca să te învăț să stai în haina nunții și să stai cu cerul la masă, și să stai cu mine.

Ferice de casele de creștini care n-au sub adăpostul lor vreun fiu al fărădelegii, că acelea vor fi sub acoperământul lui Dumnezeu. Vreau să scot moartea din voi și s-o arunc apoi în brațele ei și s-o ard, să nu mai caute spre voi. Luați mânuțele voastre și puneți-le la lucru pentru voi, că mâinile voastre sunt binecuvântate de Domnul, și nu vă mai folosiți de mâini străine. Pe cât puteți de mult începeți această trecere, și cerul va veni în ajutorul vostru.

Nu iubiți luxul, nu iubiți argintul, nu iubiți poftele veacului acesta. Salvați-vă copiii din mâinile lui antichrist, că se va frânge inima în voi când veți vedea pe copiii voștri fără de scăpare. Învățătura de afară este stricată mai mult decât oricând, și îți dezbracă de sfințenie copilul tău. O, dacă eu aș veni și ți-aș cere un copil ca să lucreze cu mine, tu nu te-ai teme să spui că e al tău și că nu-l dai. Și decât să te împotrivești, eu nu vin să ți-l cer, că împotrivirea ta ar însemna pieirea copilului tău, așa cum a arătat Domnul plata împotrivirii. Dar în brațele lui antichrist îți dai copilul, și la învățătura lui îl lași.

O, creștine, deschide ochii și uită-te bine ce fel de vreme este afară și nu mai lua în glumă cuvântul lui Dumnezeu care-ți spune să intri sub adăpostul Său și să-ți faci adăpost așa cum te învață Domnul. Vine vremea când nu mai poți să te urci pe carul sau pe cămila cezarului, că-ți va cere semnul, și dacă nu-l ai nu te va primi. Vine vremea să nu mai poți să mergi nici cu corăbiuța ta, că și acolo ai nevoie de cezarul, de la care nu poți lua și la care nu poți da tu, cel ce n-ai zis ca el. Dacă tu vei înțelege, va lucra Domnul prin tine sfărâmarea lui Antichrist și vei doborî planul lui și puterea lui, dar agonisește-ți putere prin lucrarea sfințeniei, copilul meu. Fii înțelept, că ți-a venit Domnul în ajutor ca să poți să-ți faci adăpost și ca să asculți, căci de la lucrarea ascultării de Dumnezeu va răsări sfărâmarea lucrării potrivnice lui Dumnezeu. Domnul strigă de multă vreme și îți spune de mult, fiule. Deschide cartea acestei lucrări, și nu vei mai putea spune că nu ți-a cerut Domnul să ieși din cele ce sunt astăzi.

O, mă uit, și mi se umple duhul de bucurie și de iubire pentru voi. Și iarăși mă uit, și mi se umple iarăși duhul, dar de durere se umple pentru unii din voi. Vai, fiilor, vai, că pe unii din voi v-au atins din plin învățăturile de azi și stricăciunea din care se nasc ele. Lasă-mă să te învăț, creștine, că vremea este prea rea, fiule, și este ascunsă de fața ta și nu știi s-o cunoști. Lasă-mă să-ți deschid mintea și înțelepciunea și lasă-mă în calea ta să stau, că eu privesc cu ochi cerești în jurul tău și văd lupi și vulpi care dau să te tragă în vizuina lor și să te sfâșie.

Măi creștine, ai grijă de copilul tău dacă zici că e al tău; ai grijă ca să-l ai, și dă-i mereu cele din cer. Dă-i și lui, și ia și tu pe cele de la Domnul, ca să ai și ca să fii, creștine. Tu ești ca aurul pentru Dumnezeu, dar să fii, copilul meu. Tu ești comoara lui Dumnezeu, dar să fii, și să nu te cheltuiești, că Domnul va răscumpăra cu tine toată făptura, cea care a fost și care este, și vei fi lumină de la Dumnezeu și vei sta peste întuneric și vei lumina pe veci.

Eu iar am să sun și am să te mai strâng ca să mănânci cu Dumnezeu și să-ți aduc la timp cele ce mai sunt, iar tu adună-te de pe drum și intră și veghează și te roagă. Te-ai supărat pe mine, popor iubit, când ți-am vestit să stai în căsuța ta și să lucrezi sfințenie peste tine, că nu mai e vremea să ieși și să treci printre morți. Dar eu știam și știu de ce ți-am cerut să nu mai ieși, și tu nici acum nu înțelegi cum vine această taină și de ce am venit ca să ți-o spun. În lume-i numai moarte, creștine. Mâinile și lucrul lumii sunt murdare și întinate, și tu ești popor binecuvântat și cu mâini binecuvântate. Învață-te să fii gospodar peste tine. Învață să fii cum au fost cei de la început, că tot pământul va fi să fie scos de sub talpa lui antichrist, și tu vei fi așezat pe pământ nou, după cum Domnul ți-a făgăduit.

Să fie pace între tine și Dumnezeu, și așa să trăiești în veci, căci Domnul a lăsat numai pace peste voi.

Pace vouă, copii ai lucrărilor cerești care lucrează pe pământ! Pace și răbdare sfântă! Pace sfântă peste voi, fiilor! Binecuvântați să vă fie de Domnul pașii întoarcerii întru ale voastre. Cerul vă aduce mulțumire, și veți simți plata cea bună pentru că ați venit să cinați cu Dumnezeu. Mirul Duhului Sfânt să curgă peste voi și să vă umple de puterea care vine de la lucrarea sfințeniei. Dau Domnului mulțumire și spun: Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit. Amin.

– Pace ție, Verginico! Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Pacea Mea cea sfântă să fie peste voi!

Eu sunt; Eu și trimișii Mei, și cine-i primește pe ei, pe Mine Mă primește, iar cine nu-i primește pe ei, pe Mine nu Mă primește acela, și tot așa va fi și el primit. Precum sunt Eu primit, tot așa va afla primire cel care primește.

Pace și Ierusalim nou peste tine, popor al slavei care vine de la Mine! Ierusalime, fii vrednic de numele tău nou, care vine la tine din ceruri, că slava Mea te va însoți, și vor cunoaște noroadele pe poporul Meu cel binecuvântat.

Amin, amin zic vouă, că s-a coborât la voi împărăția lui Dumnezeu și slava care vine cu ea, și tu, Ierusalime, vei fi poporul Domnului, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

28-08-1993
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1993 (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:20 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu către Marian și Victoria Zidaru

Eu sunt cu voi tot timpul. Pace vouă! Eu sunt tot timpul cu voi, dar să și grăiesc la voi atunci când am de grăit.

Pace vouă! Eu sunt pacea cea din voi și cea dintre voi și cea între voi. Amin. Sunt din toate laturile cu pacea Mea în voi și cu pacea Mea din voi. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, și n-am adus altceva mai mult decât pacea Treimii Dumnezeiești pe pământul cel creat prin cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Pace ție, Ierusalime nou și mititel! Dar vei fi mare, tată, că dintr-o scânteie voi aprinde totul. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să se aprindă de acum focul Duhului Sfânt, care luminează înăuntrul făpturii Mele! Despre focul acesta vorbesc Eu cu voi, copii ai Duhului Sfânt. Iată ce înfiere, măi copii, copii ai Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care este în Tatăl și în Fiul, copii de la sfârșitul lucrării dumnezeiești. Am venit să cuvintez între voi ca să se împlinească cuvântul; să arunc focul Duhului Sfânt pe pământ și să se aprindă de-acum; să pregătesc frumos cărarea slavei Mele, cu focul Duhului Sfânt, și să vin să stau apoi în mijlocul poporului român și să-l păstoresc cu toiagul păcii și al dreptății, măi tată. Așa se roagă Verginica, se roagă să cobor pe Duhul Sfânt peste România și să-L vadă România și să iasă în întâmpinarea Lui. Dar Eu am coborât mai întâi scânteia, ca să nu fi venit pe neștire, fără să fi vestit mai întâi.

Grădina de la voi și Duhul Sfânt din ea, aceasta este scânteia, tată, și va lua foc tot pământul României din focul de la voi. Fericiți cei ce iau pe ei cămașa sfințeniei, că acelora nu le va lua foc cămașa și nici nu vor arde în cămașa lor. Fericiți veți fi voi când vor veni din zi în zi munții plecându-se și acoperișurile înclinându-se ca să ceară din râul vieții și ca să învețe legile sfințeniei, că nu va mai fi ca și până acum, fiindcă altfel va lucra Domnul acum. Va lucra văzut, va lucra cu cele cerești, care nu s-au văzut până acum. Căci dacă cerul va coborî pe pământ ca să se așeze cer nou și pământ nou, după cum este făgăduința din Scripturi, altfel va fi decât în vremea lui Moise, altfel va fi acum, la sfârșitul plinirii lucrării lui Dumnezeu, pentru că va trebui să nu se mai întrebe omul unul pe altul cum este sau ce este sau ce spune Dumnezeu, fiindcă Însuși Domnul va fi, pentru că Eu voi veni văzut înspre făpturi, căci dacă focul Duhului Sfânt se va coborî peste făpturi, apoi ochii făpturii va fi să se deschidă și să vadă ce este dincolo de cele nevăzute până acum, și apoi împărăția va fi în Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.

«Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, și tot ochiul va vedea această slavă». Acesta este cuvântul care va fi să fie văzut de dincolo și de dincoace de cele nevăzute acum. Și vor fi văzute de ochii Duhului Sfânt, Care va coborî peste făpturi. De aceea v-am spus Eu mereu că dacă numai o mână de inimi am care să vrea să se alăture pentru pregătirea acestei cărări pe care va veni slava aceasta, apoi Eu, Domnul, cu mâna aceea de inimi Îmi voi aduce la îndeplinire planul pentru care trudește Sfânta Treime, trudește de șapte mii de ani, de atâta vreme, tată. Omul nu a căutat în nici o vreme să întrevadă îndeajuns și să se pregătească pregătindu-se, și să întocmească împărăția lui Dumnezeu și să-I iasă Domnului înainte cu împărăția pregătită, după cum o pregătise Domnul în Eden. Omul nu a mai căutat de atunci să dea iar înfățișarea Edenului pe pământ. A căutat, dar nu așa cum zice Domnul ca să fie precum în cer așa și pe pământ. De aceea Îmi trebuia un popor pe care să-l iau și să-l scutur de moartea din el și de cea de pe el și să-l așez în legea sfințeniei și să-l pun să lucreze precum în cer așa și pe pământ, că altfel nu se poate întocmi din nou grădina Edenului pe pământ. Nu se poate fără Dumnezeu, nu se poate, tată. Nu se poate fără cuvântul lui Dumnezeu, pentru că la început, cuvântul a fost, și așa a lucrat Domnul, prin cuvânt a lucrat. Și fiindcă omul lui Dumnezeu nu a mai înțeles cum trebuie această lucrare a cuvântului, de aceea nu s-a mai așezat omul lui Dumnezeu la lucru ca să aducă din nou pământul întru grădină de Eden, unde nu mai este decât viață fără de sfârșit, întru Duhul Sfânt al vieții Treimii Dumnezeiești, Care este fără de sfârșit.

De atâtea ori a încercat cuvântul să se facă faptă! Atâția prooroci care au vorbit din Dumnezeu! Dar le trebuia la aceștia și popor care să împlinească cuvântul cel viu. Și iată, tată, M-am așezat la lucru și cuvântăm, și cuvântul se face faptă și se lucrează viața cea din Eden, și Duhul Sfânt suflă în această scânteie până se aprinde în jur, și peste tot apoi, și moartea va fi înghițită de biruință și nu va mai fi. Iar voi întăriți-vă și lucrați, căci Eu și cuvântul Meu lucrez. Nu-i nimic dacă satana lucrează zi și noapte, dar Dumnezeu lucrează de zeci de mii de ori mai mult, și noapte nu va mai fi, și va fi ziua lui Dumnezeu, cea fără de apus, și Domnul va lumina pe pământul cel nou.

Copiii Mei, rostește Domnul cuvânt peste cei doi care au de îngrijit lucrarea lui Dumnezeu. Binecuvântații Mei, să vă fie drumul vostru binecuvântat, și să vă fie îngerii Mei în dreapta și în stânga și în față și în spate și în toate laturile care întocmesc întregul cel ce este de la Dumnezeu, căci din Samaria veți aduce Domnului cele ce are Domnul trebuință. Al Meu este pământul și tot ce e pe el, și pământul se închină Domnului întru roadele sale. Mergeți și culegeți, tată, culegeți roadele ascultării și înmulțiți talantul, și din unul să fie apoi zece, și din zece să fie zeci de mii, și să cuprindă Domnul pământul cu planul cel nou, care se numește mântuire. Mântuirea este aproape, tată, este la uși, și împărăția ei va fi așezată pe pământ, și pământul va fi nou, împreună cu cerul cel nou. Fiți cer nou pe pământ, ca să ia viață pământul. Mergeți, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și binecuvântată să vă fie calea cea pentru Dumnezeu, căci cerul și cei din cer merg cu voi și lucrează în voi și din voi și pentru voi și pentru Noi, fiilor. Vă voi arăta în orice clipă că sunt cu voi și în voi și pentru voi înspre voi din lături. Mergem să lucrăm, tată, și vom lucra minunat, măi copii. Verginica va fi mare cu voi, și se va împărți și va lucra mai mult ca oricând, că e vremea, tată, să întețim graba și împlinirea, și biruința să o întețim.

Verginico, iată, îți dau bucuria ca să le dai tu cuvântul bucuriei tale copiilor tăi cu care vom călători. Binecuvântată să-ți fie grăirea ta cu ei. Amin, amin, amin.

– Mama Gigi grăiește vouă de lângă Domnul, măi copii. Mama Gigi merge în călătorie. Se duce în Samaria cu copiii ei. Se împarte ca să se ducă și în călătorie.

Pace vouă, celor ce călătoriți în numele Domnului! Marian și Victoria și Verginica sunt pregătiți de călătorie binecuvântată de Dumnezeu, și însoțiți de Dumnezeu și de sfinți și de îngeri și de puteri și de daruri, măi fiilor. Vom fi purtați de îngeri și de aripile cerești, și toate se vor binecuvânta în fața noastră, și toate ne vor primi, și se vor pleca toate cele ce sunt în calea noastră. Mergem în misiune cerească, și vom lucra repede ca să venim și înapoi, ca să lucrăm. Să lucrăm mereu și bine și cu cerul, și cerul să ne dea apoi răsplata muncii lucrate cu dragoste și cu credință în Cel ce ne poartă.

Toată oastea cerească se unește pentru însoțire pe cale. Fiți curați cu inima. Eu sunt cu voi tot timpul, precum Domnul tot timpul e cu voi. Fiți curați cu inima, fiilor. Fiți smeriți sub mâna Domnului, sub puterea Domnului, Care lucrează peste voi, cei ce ați luat spre ocrotire via Domnului cea nouă. Fiți curați cu inima. Eu sunt cu voi pe cale și țin ștergar ceresc în mână și vă șterg mereu pe mâini și pe picioare. Vă spăl și vă șterg de tot ceea ce vă atinge străin, dar voi sunteți curați, pentru că eu v-am spălat și v-am șters, și cine este spălat și curat, nu mai trebuie să se spele decât pe picioare, și pe mâini uneori. Pe picioare mai mult, și pe mâini uneori. Eu sunt cu ștergar ceresc în mână și sunt lângă voi în călătoria care începe, și vă șterg și seara și dimineața și în toată clipa de câte ori știu eu că trebuie. Luați apă sfințită și folosiți-o cu picătura, ca să ajungă să vă ștergeți cu ea pe picioare și pe mâini, și să o atingeți și de hrană, cu picătura să o atingeți. Umeziți-vă mânuțele cu apă sfințită și cu mir sfințit, și se vor sfinți prin voi cele ce se ating de voi, cele pe care le atingeți voi. Fiți ușori, și nimic nu este greu, și toate vor trage la ce este ușor. Fiți sfinți între cei care vă vor întâlni pe voi. Fiți binecuvântați de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt. Mireasmă cerească și duhovnicească să vă însoțească pe voi, și din ea să răspândiți pe cale și să vă miroasă toți ca pe niște flori din Ierusalim, ca pe niște roade din Eden. Amin.

O, copiii mei cei cu veghea, mai vorbiți între voi și căutați să vă asemănați unul cu altul și învățați pe toți cei uniți cu voi să se asemene cu voi, să fie ca aici și nu ca ei. Las binecuvântarea Domnului peste graiul vostru. Cuvântul meu să fie prin voi, și fericit este cel ce primește îndreptarea, căci va lua cununa vieții și nu va rămâne neîndreptat. Dați cununa vieții. Celor ce mușcă din această cunună, să-i învățați să nu mai rupă din ea. Fericit cel ce rabdă mustrarea spre îndreptare, că acela va avea cununa vieții, pe care a pregătit-o Dumnezeu celor ce cred în El.

O, veghetorii mei, v-am dat și vă mai dau mereu darul vederii celor dinăuntrul inimilor. Intrați înăuntrul inimilor dacă vedeți că iese miros străin, și aerisiți locașul din creștin. O, cât aș voi să fiți unul asemenea celuilalt! Ați văzut glasul Domnului despre pilda celor doi frați gemeni, pe care cu greu îi deosebești. Mai mult trebuie să semănați voi unul cu altul. Fiți asemenea unul altuia în Domnul, și veți fi după chipul și asemănarea lui Iisus Hristos. Lucrați unul peste altul. Lucrați des cu cercetarea. Lucrați după așezarea de la Domnul.

Binecuvântată să vă fie lucrarea veghii, că eu lucrez; eu și nu voi; Domnul și nu voi. Amin, amin, amin.

29-08-1993

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Se rostește binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Se binecuvintează prin rostire de cuvânt cerul cel nou și pământul cel nou și Ierusalimul cel nou, care s-au lucrat și s-au coborât de la Dumnezeu, întru purtarea tronului și a cortului lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.

Iată, deschid izvoarele Mele ca să curg Eu spre voi și să beți voi, să beți mereu din râul vieții și să vă hrăniți din pomul vieții, care este udat de râul vieții și care crește și rodește în mijlocul Ierusalimului ceresc.

Pace vouă de la Tatăl! Pace vouă, copii ai Fiului Meu întru Care am binevoit! Pace vouă de la Mângâietorul, pe Care L-am trimis fiilor Fiului Meu după ce Fiul Meu Și-a plinit lucrarea Sa peste voi, așezându-Se apoi în voi prin acest Mângâietor dat Lui de Mine pentru ca să vină cu El la voi, pentru ca să vi-L dea vouă și ca să fie cu voi până la sfârșitul veacurilor.

Pacea Mea v-o dau vouă, pacea Mea o las vouă, tată! Precum v-o dă Fiul, așa și Tatăl v-o dă, ca să aveți voi purtare de Duh Sfânt întru Noi, întru Mine și Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit. Dacă Eu sunt fără de început, dacă sunt mai înainte de toți vecii, tot așa și Fiul Meu, tot așa și Adevărul Meu, Care este Fiul Meu și Moștenitorul Cel cu Mine în moștenire.

Dar îngerii cei făcuți pentru slava Noastră, pentru lucrarea Noastră nu au putut fi decât slavă până ce Dumnezeu a făcut cerul și pământul și pe toate cele văzute și pe cele nevăzute, și pe om luat din pământ. Și iată, făptura cea făcută de Noi din pământ și căreia am suflat Noi duh de viață, făptura aceea a stârnit tulburare în lumea îngerilor cei făcuți prin cuvânt așa cum toate s-au făcut prin cuvânt; toate, în afară de om. Toate oștirile îngerești formau slava lui Dumnezeu ascultând lucrarea slavei. Dar după ce Noi l-am făcut pe om, am zis omului să asculte de cuvântul cel rostit, pentru ca să fie ascultat cuvântul, pentru ca să se împlinească el. Dar cuvântul rostit peste om nu s-a împlinit, tată. De ce, tată, nu s-a împlinit? De ce s-a călcat peste cuvânt, și cum s-a putut întâmpla aceasta? S-a semețit omul, tată. Îngerii erau duhuri, și duhurile nu fac nici o lucrare fără trupuri, fără să aibă locaș trupuri. Și dacă l-am făcut pe om cu trup și dacă am suflat duh de viață peste el și dacă apoi M-am odihnit în el, M-am odihnit cu tot cerul în el, în pământul pe care l-am lucrat, căci după ce l-am lucrat și l-am terminat M-am odihnit în el, M-am odihnit în lucrarea Mea, tată, a Mea și a Fiului Meu, întru Duh dumnezeiesc.

Fiți atenți, măi copii, luați aminte bine, că astăzi este sărbătoare de îngeri, dar voiesc să înțelegeți bine și atent. Fiți cu duhul atent și aplecat spre înțelegerea întru Dumnezeu, căci facem sfat îngeresc și ceresc ca să înțelegem lucrarea îngerilor. Mai-marii oștilor îngerilor, Mihail și Gavriil, aduc serbare în sobor peste Ierusalimul cel din cer dat vouă ca să fie îngerii lucrând peste voi în această zi de sărbătoare. Fiți cu duhul atent și ridicați-l spre Mine, ca să înțelegeți sfatul Domnului între voi, că după ce l-am făcut pe om, M-am odihnit întru el. Și cât M-am odihnit? Puțin de tot M-am putut odihni în lucrarea mâinilor Mele, căci în vremea odihnei Mele în om, omul s-a bucurat de toată slava lui Dumnezeu care mișca în Eden, care plutea în Eden, purtată de om, de trupul omului și de mișcarea trupului omului, care purta în ea slava Mea.

Am făcut om din om ca să nu fie omul singur, ca să fie mare slava Mea întru lucrarea omului. Îngerii erau cu Mine și cu slava Mea în om, și omul era atunci purtător de Dumnezeu, locaș al slavei lui Dumnezeu. Toate cetele de arhangheli și de îngeri își găsiseră odihna în om, căci făceau parte din slava Mea, și omul era slujit de îngeri, precum Dumnezeu. Și l-am iubit pe om și l-am pus împărat în Eden, căci i-am făcut o grădină de Eden peste care să fie omul împărat. Și dacă l-am pus împărat peste Eden, a folosit gând ascuns, care a fost slujit de îngeri, și acest gând ascuns a primit slujirea îngerilor prin căpetenia îngerilor.

Omul era pus împărat, și apoi s-a semețit și a spus: «Pune-voi scaunul meu și îl voi așeza deasupra norilor; peste Cel Preaînalt îl voi pune». Și iată, acest gând ascuns al omului, care ar fi fost să primească slujirea îngerilor, a cutremurat Edenul și cerul cel de deasupra, căci omul cel din pământ făcut a tânjit să se înalțe deasupra Creatorului său. Și cum a început îngerul cel întâi peste cetele îngerilor, cum a început să cugete a sluji gândului cel ascuns al omului, s-a zdrobit de muntele semeției care crescuse în om, și Domnul nu a mai simțit odihna în om, și îngerii au început să cadă de la fața lui Dumnezeu, din cinstea în care erau. Și pe când îngerii cădeau, Domnul a trezit pe Mihail și a strigat prin el: «Să stăm bine și să luăm aminte cu frică!». Și când a zis „cu frică“, s-a oprit căderea îngerilor, din pricina cuvântului de supunere.

Iată, tată, ce a făcut omul! S-a făcut prilej și locaș de cădere a îngerilor. Ca fulgerul de repede s-a produs această cădere a omului, ca gândul de repede, căci când omul a gândit, au căzut îngerii și s-au făcut satane. Și ce înseamnă satană? Satană înseamnă schimbarea binelui în rău, și când binele se transformă în rău, începe o luptă de vrăjmășie împotriva binelui, și se naște o putere care se numește rău, puterea răului împotriva puterii binelui, a lui Dumnezeu. Și iată, așa s-a format atunci satana, născând putere vrăjmașă, care se duce la Dumnezeu și învinuiește pe om în fața lui Dumnezeu. Ca fulgerul s-a născut această putere potrivnică binelui, și se numește satană această putere rea, dar ea a căzut de la fața lui Dumnezeu, după cum este scris: «Am văzut pe satana, ca fulgerul căzând din cer».

Și după ce puterea aceasta a căzut pe pământ, pe care pământ a căzut? A căzut în om, a căzut peste om și peste înțelepciunea omului, căci satana a luat apoi chip de șarpe, și a lucrat acest înger căzut, a lucrat prin șarpe și a rostit cuvânt de ispită îndemnându-l pe om să nu asculte de Dumnezeu ca să cadă și omul dacă el a căzut cu ceata lui cu tot. Căci Lucifer era cel dintâi înger peste îngeri și peste cetele de îngeri și avea ceata cea dintâi, alături de lumina și de fericirea lui Dumnezeu; adică era primul, el și ceata lui lângă scaunul lui Dumnezeu, lângă lumină și fericire, măi tată, și de aceea i se zicea Lucifer, adică Luceafăr, căci el își lua strălucirea din lumina fericirii dumnezeiești.

S-a supărat Lucifer pe om; a dat vina pe om pentru căderea lui. El era îngerul înțelepciunii lui Dumnezeu, și când S-a odihnit Domnul în om, s-a odihnit și el și ceata sa, dimpreună cu toate oștirile cerești, și în om s-a întâmplat căderea lui, căci duhurile îngerilor lucrează prin trupuri lucrarea lor. Și s-a luptat apoi Lucifer ca să-l cadă și el pe om din cer, și a intrat în șarpe și a ademenit pe om, și s-a născut de atunci lucrarea vrăjmașă binelui și fericirii omului în cer, și omul a fost dat afară din cer și a fost pus în locuința morților. Dar Eu am trimis pe Fiul Meu ca să ia trup și să strice lucrul lui satana dărâmându-l de peste tot, și apoi să plinească înfrângerea și distrugerea lui la venirea Lui.

Iată ce înseamnă să se lase omul stăpânit de satană! Și de aceea Eu am ridicat oameni dintre oameni, care alungă pe satana. Când regele Saul era chinuit de duhul lui satana pentru păcatul măririi de sine, el a fost eliberat de satana prin cântarea lui David. Dar cu greu se poate face așezare de Dumnezeu în omul în care locuiește acest înger, căci Saul era mereu văzut cu Lucifer în lucrarea sa. Iată păcatul lui Lucifer lucrând în om prin mărirea de sine, prin părerea de sine! De aceea L-am trimis pe Fiul Meu; L-am trimis să strice lucrarea satanică și să Se arate oamenilor ca să-i învețe să ia din nou chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și cine se lasă învățat și ajutat de Fiul Meu, acela face ce a făcut Fiul Meu și se coboară la smerenie, ca să nu-și încerce Lucifer stăpânirea în omul care primește pe Fiul Meu.

O, Tatăl Meu, de aceea am zis Eu la oameni: «Eu sunt calea!». Așa le-am zis când Tu M-ai trimis la oameni, și cine M-a crezut, a luat-o pe calea aceasta și s-a izbăvit de acest înger vrăjmaș. Amin.

O, iubiții Mei, prietenii Mei, frații Mei întru Tatăl! Așa am zis: «Eu sunt calea!». Și cum adică Eu? Eu am fost coborât până la voi ca să vă iau apoi cu Mine la Tatăl. Iată coborâre și înălțare. Aceasta este calea pe care v-am arătat-o Eu. Întâi M-am coborât, și apoi M-am înălțat. Dacă Eu nu Mă cobor la voi, cum ați putea să vă înălțați voi la Tatăl? Tatăl nu primește pe nimeni fără Mine, pentru că El M-a trimis să Mă cobor și să-i aduc cu Mine pe cei la care Mă cobor, pe cei în care Mă cobor. Eu sunt Fiul Tatălui, și M-am coborât în voi ca să vă învăț și pe voi să lucrați și să stricați lucrarea lui satana.

Când a venit la Mine cel bolnav cerându-Mi să-i vindec trupul de boală și de duh rău, l-am vindecat și i-am zis: «Du-te, dar de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău». Și ție, măi poporul Meu, ție cum ți-am zis când ai venit ca să fii cu Mine? Căci te-am primit și te-am vindecat prin cuvânt de plata păcatelor de până atunci, adică te-am iertat și te-am primit și nu ți-am zis: „Du-te, și să nu mai păcătuiești!“, și ți-am zis: „Vino, și să nu mai greșești; vino și stai cu Mine ca să nu-ți fie ție rău!“.

O, măi copii, iată, în ziua aceasta de sărbătoare vorbesc cu poporul acestei lucrări. Am vorbit atâția ani cu poporul acestei lucrări. Sunam din trâmbița cea dumnezeiască și îl anunțam să se adune la masa cuvântului Meu, și venea poporul acestei lucrări, dar auzind nu auzea și venind nu venea. Nu venea, fiilor, nu venea, că dacă venea, venit era și venit rămânea. Venea și se întorcea, venea și pleca, și nu venea. Nu venea dacă făcea așa. Îl strângeam mereu, ca să-l vindec mereu. De câte ori cădea, îl sculam iertându-l, că el nu se scula. Îl sculam Eu, că el nu se scula, căci ca să te scoli înseamnă să urăști căderea și să nu mai cazi. Dar Eu îl sculam, și el se ducea de la Mine și cădea iar. Cădea, pentru că era semeț, că nu o să se audă niciodată să cadă cineva dacă nu se semețește ridicându-se deasupra lui Dumnezeu. Dacă Eu veneam și îi spuneam să nu mai facă, el nu făcea așa, el făcea mereu împotrivă, și asta se numește că iar cădea semețindu-se deasupra scaunului lui Dumnezeu. O, și când auzeam mereu așa cum aud și acum de la acest popor că zice c㠄Dumnezeu e bun și știe că satana e de vină și vede lupta noastră cu satana“! O, măi creștine, nu ai să vezi niciodată pe cel ce se luptă cu satana, și ca să nu-l biruiască pe satana; niciodată, fiule. Și ai să vezi mereu pe satana în calea omului biruindu-l pe cel ce nu se luptă cu satana. Numai cel ce nu se luptă, numai acela e biruit, numai acela. Cel ce primește pe acest înger, acela devine satană care luptă împotriva lui Dumnezeu, împotriva împărăției lui Dumnezeu, și acela Îi răstoarnă scaunul lui Dumnezeu, statul lui Dumnezeu înăuntrul său. Eu de aceea am venit cu această lucrare, ca să așez la loc drept scaunul lui Dumnezeu, să-l așez ca să stea, și ca să împărățească stând. Dar de la căderea lui Lucifer nu s-a mai pomenit să stea Domnul în omul care are pe acest înger înăuntrul său.

Iată, vorbesc cu voi despre îngeri, ca să cunoașteți voi pe acest înger rău și să nu-i dați împărăție, fiilor, să nu-i dați, să nu-i mai dați. La o parte din voi vă zic să nu-i dați, dar la o parte din voi vă zic să nu-i mai dați. Eu am venit să dărâm scaunul lui Lucifer, dar dacă poporul Meu nu va deosebi pe acest înger căzut din cer, se va lăsa mereu momit de șarpele care mușcă după ce momește, și apoi Lucifer, văzând, se duce și învinuiește pe om. De aceea, creștine, îți zic ție: ascultă de Dumnezeu și de cuvântul Său, căci dacă omul cel din Eden ar fi ascultat de cuvântul rostit peste el, nu ar mai fi ajuns să vadă rodul păcatului acesta.

Iată cel mai mare și cel mai bătrân păcat! Neascultarea este acum ca o brățară pe care creștinul poporului Meu o poartă cu el în toată vremea, și această brățară se va desface în două și îți va prinde amândouă mâinile, măi creștine, și vei fi dus acolo unde nu voiești. Și dacă nu voiești să fii dus la locul neascultării, aruncă de la tine, aruncă brățara cumpărată de la străinii lui Dumnezeu, și cumpără de la Mine salbă de nuntă și haină de nuntă și nu umbla pe drumul neascultării de cuvântul lui Dumnezeu; nu umbla în tine cu acest înger rău, că el te pică din cer, fiule, te trage din cer. Nu fi nepăsător, nu fi azi nepăsător, că mâine nu vei putea să te tragi de la plata nepăsării.

O, Eu așa am spus: «Privegheați și vă rugați neîncetat, ca să nu cădeți în ispită!». Dar ce înseamnă să te rogi? Înseamnă să te pleci lui Dumnezeu, ca să nu te pândească acest înger întunecat. Ce făceam Eu când mergeam în casa Tatălui Meu? Luam cartea Tatălui Meu și citeam din ea și arătam tuturor lucrarea Tatălui Meu, și așa făceau și apostolii Mei apoi, și așa să faceți și voi, fiilor; neîncetat să fiți așa, ca să nu cădeți în ispite. Cel ce face așa mereu, acela se ridică mereu spre cer, dar pe scara pe care M-am coborât Eu, pe calea pe care M-am coborât Eu. Eu sunt calea, și v-am dat-o vouă, căci v-am dat vouă mai mult decât la oricare popor al vremii lui Israel. Eu sunt, și ți-am zis: «Vino! Vino, și de acum să nu mai greșești calea! Vino, ca să sărbătorească îngerii în tine, îngerii cei care nu au căzut!». Și de ce nu au căzut și aceia? Aceia au stat cu frică în lucrul lui Dumnezeu și au luat aminte la statul lor cu Dumnezeu.

Venea mereu acest popor la această sărbătoare, venea la praznicul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. Eu când prăznuiam cu ucenicii Mei praznicul împărăției lui Dumnezeu, care venise cu Mine, hrăneam mulțimile cu vederea minunilor și a semnelor care Mă însoțeau de la Tatăl. Le hrăneam vederea și auzul și mirosul și gustul cuvântului și lucrarea văzută și pipăită la vederea cuvântului împlinit, și apoi sfârșeam minunea punând masa cu hrana cea pentru trup, și tot din cer puneam și hrana pentru trup, care se gătea prin cuvânt și prin rugăciunea Mea către Tatăl, de la Care ceream și de la Care primeam.

Când am fost chemat în casa fariseului care făcuse ospăț mare, Eu M-am dus. Și de ce M-am dus? Pentru că așa este scris: «Cel ce îți zice să mergi cu el o milă, mergi două; cel ce îți cere, dă-i, și nu te întoarce de la el». Și Eu M-am întors spre acela și M-am dus la ospățul său, dar M-am dus cu ospățul Meu în mijlocul ospățului său, și le-am înmulțit ospățul Meu, adică am înmulțit cuvântul Meu, căci el pentru cuvintele Mele Mă căuta. Și ce am mâncat Eu în casa lui și la masa lui? N-am mâncat, dar am mâncat mâncarea pe care o aveam Eu de mâncat, și am lucrat de l-am scos pe îngerul acesta rău din ei și le-am arătat calea Mea în ei, ca să știe ei lucrul lui satana, căci pentru aceasta venisem. Am intrat și am văzut acest înger semeț, care-și lua loc la masă cu semeție pământească dacă a căzut pe pământ. Erau veniți la masă oameni bogați și cu haine moi, și duhul lui Lucifer care era în ei dădea târcoale să Mă ispitească spre slava deșartă. Și, de unde, că voi știți ce am făcut Eu acolo și pentru ce M-am dus acolo. Am intrat și am privit și am văzut cum se așezau toți la masă, și am privit peste hainele lor moi, care purtau în ele mărirea slavei pământești, și M-am apucat de lucru, și de dărâmat M-am apucat, de dărâmat lucrarea lui Lucifer, și am spus: «Când ești chemat la masă, nu te grăbi să iei locul cel mai bun și cel mai sus, că vine în urma ta unul care e de rang mai mare, și te scoală și te dă pe un loc mai jos, și se așează cel pentru care e pregătit scaunul». De ce am spus Eu așa? Ca să nu iau loc la masa aceea, ca să le stric gustul cel trecător, căci Eu nu M-am așezat la masa bucatelor lor și pe scaunul împărăției lor, și nu aveam cum să lucrez altfel ca să nu Mă așez, și i-am smerit și pe ei, și s-au sculat și ei de la masa lor. Și iar am adăugat cuvânt, ca nu cumva să-Mi întindă pâinea lor, și am zis așa: «Când faci ospăț, să nu chemi neamurile sau prietenii sau cunoscuții, ci cheamă săracii, care nu-ți pot da înapoi, ca să fie primit la Dumnezeu lucrul tău și ospățul tău în numele lui Dumnezeu». Și iată, așa l-am slăbit pe acest înger care stăpânea în ei, și am lucrat calea coborârii Mele în ei. Și dacă Eu nu Mă coboram, nu-i puteam înălța spre smerenie, nu-i puteam scula de la masa semeției deșarte.

Așa făceam Eu la praznicul sfinților arhangheli, unde venea și se aduna aproape tot poporul Meu, dar Eu nu încăpeam atunci mai întâi cu calea Mea în inima poporului Meu, căci se puneau mese lungi cu bucate, și stăteam și așteptam să se sature poporul Meu, că altfel el nu mai stătea la masa smereniei cuvântului Meu. De aceea nu a stat poporul Meu cu Mine, și de aceea nici nu puteam să-l pierd cerându-i să aibă același lucru cu Mine. Îl lăsam să mănânce, ca nu cumva să cârtească pe cale spre Mine, că nu pot spune pe cale cu Mine, și pot spune pe cale spre Mine. Eu i-am spus: „Vino, poporul Meu, vino și să nu mai greșești!“. I-am spus „Vino!“, pentru că Eu am venit să stau cu el, dar el nu a stat cu Mine. Nu i-am spus: „Du-te, și să nu mai păcătuiești!“, și i-am zis: „Vino, și să nu mai greșești, și stai cu Mine, ca să nu mai greșești și ca să nu mai flămânzești!“. Dar iată, Eu am pus masă la praznicul sfinților arhangheli în grădina începutului cel nou și pe care-l unesc cu începutul cel dintâi. Nu mai am popor cu trup cum aveam altădată când era ușa chemării largă și așteptând, dar Duhul Sfânt vorbește cu poporul Său, și va merge să-i dea cuvântul Său.

Vorbește Domnul cu tine, poporul Meu care ești cu duhul venit la praznicul cerului. Dar iată, sloboade Domnul un picuț de tăcere de cuvânt, și merg cei din grădina cuvântului, merg să guste ale Mele dintru ale Mele, și iar vom lua cartea și vom așeza în ea cele ce vor fi să ia ființă în cartea aceasta. Binecuvântată să fie hrana cea pentru trup, și cerească să fie prin binecuvântare. Și nu se zice: „Poftă bună!“ la masă, căci pofta a scos pe om de la masa cerului, și se zice „Binecuvântată să fie masa, și bucatele ei să fie cerești!“. Și vom merge apoi înainte cu cuvântul cel despre îngeri în această zi de sărbătoare. Amin, amin, amin.

*

Iată, mergem înainte și cu duhul atent, căci duhul îl ține treaz pe creștin în fața înțelesurilor tainelor lui Dumnezeu. Să nu fim slabi nici cu trupul, dar îngreuierea trupului vine de la neatenția duhului, iubiții Mei. Eu am vorbit mult de tot poporului Meu cel de azi, care a avut pe masă tainele lui Dumnezeu, și poporul nu a îmbătrânit în înțelepciune după câtă carte a mâncat de la Mine. Și unii din poporul Meu nu au folosit nimic din multa vorbire a lui Dumnezeu, și ca și tânărul care la vorbirea lui Pavel i s-a îngreuiat duhul și trupul și a căzut de sus și a murit, așa și trupul acestui popor, dacă nu a avut în el duh atent a adormit în casa tainelor înalte și a căzut jos din pricina somnului adânc al duhului, și a stat cu trupul căzut, și Eu mereu îl deșteptam și îl înviam, așa cum Pavel a înviat pe tânărul care a căzut de sus din pricina îngreuierii și a somnului adânc în care stătea.

O, iubiții Mei, cât de greu a pătruns Dumnezeu cu lucrarea Lui peste om, cu lucrarea de răscumpărare din plata păcatului neascultării și a robiei lui Lucifer! Căci oamenii au făcut numai rău pe pământ, și a pierdut Domnul pe tot omul de pe pământ aducând înec peste pământ, și a rămas un om cu casa sa, un om pe care l-a văzut Dumnezeu că-i plăceau căile dreptății, și apoi a lucrat Dumnezeu peste Avraam și a rostit prin el făgăduința mântuirii omului. A venit atunci Tatăl Meu și S-a folosit de trup și a ieșit înaintea lui Avraam și l-a binecuvântat pe Avraam, și a răscumpărat Dumnezeu pe om prin făgăduința făcută peste Avraam și peste urmașul lui Avraam, Care avea să vină la vremea cuvenită să plinească taina răscumpărării. Iată, Tatăl Meu l-a binecuvântat pe Avraam, Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam, căci Melchisedec era preotul lui Dumnezeu și era mai mare ca Avraam. Nimeni nu putea fi mai mare ca Avraam pe pământ, căci lui îi dăduse Tatăl Meu făgăduința, și iată, Cel mai mare ca Avraam l-a binecuvântat pe el. A folosit trup Tatăl Meu și L-a binecuvântat pe Cel mic, pe Fiul Său L-a binecuvântat în Avraam. Și cine l-a făcut preot pe Melchisedec? Căci tatăl său cel după trup era slujitor la idoli și jertfea copii ai cetății Salemului închinându-se idolilor, și pe Melchisedec l-a durut prea tare această nelegiuire și a ridicat mâinile spre Tatăl Meu și a rostit cerere să fie pierdută toată țara Salemului și să nu mai rămână nimic din ea, ca să nu se mai săvârșească atâta rătăcire și minciună. Și a pierit în clipa aceea, într-o clipă a pierit cetatea și nu s-a mai cunoscut că a fost, și a rămas el singur și a plecat la Dumnezeu și s-a sălășluit în munți, și Tatăl Meu l-a numit preot al Său, pentru că Melchisedec a adus jertfa dragostei sale pentru Domnul, și nimeni nu a adus o mai mare jertfă ca și el. El a adus jertfă Domnului toată cetatea, toată spița, și tot neamul său l-a adus jertfă numai cu cuvântul, iubiții Mei, și a rămas fără spiță, fără neam, fără început și fără sfârșit. Nu se mai cunoștea începutul său, începutul neamului său pe nicăieri, și nici urmă din sfârșitul neamului său, că așa de bine s-a așezat locul în care era Salemul, că nimeni dacă ar fi trecut pe deasupra nu ar fi bănuit că acolo ar fi avut loc o schimbare. Cine mai putea ști de începutul zilelor sale? Nimeni, așa cum nimeni nu a cunoscut sfârșitul său. El era preotul lui Dumnezeu, pentru că Îi adusese jertfă lui Dumnezeu tot ce a fost al său, toată moștenirea lui, și el nu a rămas cu nimic decât cu trupul său și cu Dumnezeul său.

O, mare taină este aceasta, dar voi nu o puteți purta acum, copii ai poporului Meu, căci Tatăl Meu a folosit trup și a binecuvântat pe Avraam și pe urmașul său, și aceasta este lucrarea Tatălui Meu, în care și voi stați, și iată, lucrați după rânduiala lui Melchisedec, și prin cuvânt lucrați, așa cum Melchisedec prin cuvânt a adus jertfă lui Dumnezeu și a fost numit preot în veac, preotul lui Dumnezeu, prin care Tatăl Meu Și-a făcut lucrarea Sa de pecetluire a făgăduinței făcute peste Avraam.

Cu cine să vorbesc Eu despre lucrarea Tatălui Meu? Să vorbesc cu bătrânii acestui popor, căci cu tinerii nu pot vorbi tainele cele mari. Dar unde să fie bătrânii? Dar sunt bătrâni în poporul Meu? Iată, cei tineri sunt bătrânii poporului Meu, și vorbesc spre ei, și să îmbătrânească poporul Meu, că vremea e pe sfârșite, și a îmbătrânit vremea așteptând să crească înțelepciunea lui Dumnezeu peste oameni.

O, poporul Meu, te-am tras lângă Mine ca să te așez apoi și să judeci toate semințiile pământului, după cum am rostit peste Avraam când i-am spus: «În tine se vor binecuvânta toate neamurile». Avraam a fost omul peste care Tatăl ceresc a rostit făgăduința, și în calea căruia a ieșit cu pâine și cu vin și cu untdelemnul ceresc al cuvântului făgăduinței. Avraam a fost cu binecuvântare tainică, și a lucrat Ea Însăși, Sfânta Treime apoi, și Și-a plinit făgăduința până la capătul lucrării ei, căci așa s-a spus: «Ție, și urmașului tău». Și iată, Cel ce a purtat rodul pomului vieții a fost făgăduit lui Avraam, măi copii, și de aceea Avraam a avut făgăduința, și de aceea se spune așa, dar nu se înțelege lucrarea aceasta de către fiii poporului Meu, de către bătrânii poporului Meu. Eu, Domnul Iisus Hristos, eram în sânul lui Avraam, eram făgăduit de Tatăl Meu, și de aceea s-a pus peste Avraam Scriptura care spune: «În tine se vor binecuvânta toate neamurile!», adică în coapsele lui Avraam, prin cuvântul făgăduinței.

Iată de ce s-a mântuit omul care a fost mai înaintea întrupării Mele între oameni: pentru că Tatăl Meu a pregătit în sânul lui Avraam locul așteptării Fiului Său Cel întrupat, căci pomul vieții, măi copii, Eu sunt, și am fost așteptat să port rod și să fiu catapeteasmă de intrare în rai, și de aceea zice Scriptura că nimeni nu poate să intre decât prin Mine, și zice că Eu sunt ușa, și pe ea s-a făcut primul pas în rai. Eu am înviat întâi dintre morți, și apoi fiecare, la rândul cetei sale după cum a fost făgăduința rostită. Și cine a fost primul intrat în rai? Iată, tâlharul a intrat în rai, și deși a avut cu el cheia nu i s-a deschis ușa până ce Eu n-am înviat mai întâi. El a ajuns cu crucea și a vestit pe îngerul din fața raiului, dar acela nu i-a deschis până ce Eu n-am ajuns, căci mai întâi am fost în iad, și apoi am înviat, și am devenit ușa de intrare spre pomul vieții, care este în rai, care este Sfânta Sfintelor Treimii Dumnezeiești, și atunci s-a început împărăția lui Dumnezeu peste cei vii și peste cei morți.

Dar lumea cea fără cunoștință nu înțelege nimic, căci atunci a biruit Dumnezeu peste moarte, și moartea a fost înghițită de biruință, căci fiecare suflet, de atunci, se ridică la rândul cetei sale și înviază dacă a plecat spre Mine însoțit de Mine, după cum este scris: «Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de învierea cea dintâi, căci asupra lor moartea cea de a doua nu mai are putere, și sunt preoți ai lui Dumnezeu și împărățesc cu Hristos o mie de ani». Iar cei ce nu au plecat întru Hristos, aceia nu înviază, și așteaptă cealaltă mie de ani, și iată, satana și-a sfârșit, aproape, nimicirea sa și înșelarea sa peste neamurile pământului, iar cei morți întru Hristos se vor ridica cu toții, spre răscumpărarea trupurilor lor, căci ei au împărățit cu Hristos, și împărăția lui Hristos se așează să judece.

O, poporul Meu, nici acum nu poți purta această taină a învierii morților, nici acum, și ar fi trebuit să o pricepi până acum. Dar Eu am pus capac bine așezat peste taina aceasta, și iată, cei înțelepți pricep această taină care este rostită atunci când tu spui așa: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». O, dacă așteptai, știai ce aștepți, și dacă știai, așteptai. Dar nu ai așteptat, și iată, nu știi, și ochii tăi sunt ținuți să vadă și nu vezi, că nu citești cartea și nu știi dacă nu citești. Și ca să citești în ea și ca să înțelegi, trebuie să fii coborât din cer, măi creștine, trebuie să te sui la cer și să te cobori să citești apoi. Eu am venit să-ți dau mâna și să-ți arăt cele cerești, și tu nu Mi-ai dat mâna ca să vii cu Mine și să vezi și să înțelegi și să crezi. Eu am venit cu cerul spre tine, poporul Meu, dar tu nu vezi, căci ochii tăi sunt ținuți să vadă, sunt ținuți de necredință și nu Mă cunoști în frângerea pâinii așa cum M-au cunoscut după înviere cei din Emaus. Dar și acum tot după înviere sunt, și sunt cu tine pe cale și îți vorbesc din Scripturi, dar ochii tăi nu-și mai dau drumul ca să vadă, și Eu vin să te rog să-ți cumperi untdelemn de la Mine și să-ți ungi ochii și să vezi, ca să iei aurul și veșmântul Meu pe tine, că iată, Eu stau și bat la ușa ta. Deschide-Mi, deschide, ca să vezi! Și dacă nu vei vedea, înseamnă că nu-Mi vei deschide, dar dacă Eu te iubesc, te voi mustra cu dreptate ca să vii spre pocăință, poporul Meu de la sfârșit, că străin ești tu, popor de la sfârșit, și nu te mai uiți spre începutul tău.

Eu vreau să te unesc cu începutul tău, fiule, ca să nu rămâi pentru sfârșit. Vreau să te aduc iar întru început, că iată, pomul vieții, care era în rai, în raiul cel din Eden, era singurul din pomii raiului care nu avea rod; era alături de pomul cunoștinței binelui și a răului, dar nu avea rod pomul vieții, că dacă avea, lua omul și din acela, că nu a ascultat omul ca să nu ia și ca să nu moară, și de aceea a fost omul scos, ca nu cumva să întindă mâna în vremea rodului și să rupă rodul fără să fie împlinit; ca nu cumva să ia și să trăiască în veci în rai în neascultare. Și a fost pus iarăși pe pământ omul, și el a tras spre pământ și s-a întors în pământ. Dar pomul vieții Eu eram, și am purtat rod acum două mii de ani și am fost ușa de intrare spre pomul vieții. Eu eram pomul vieții, și tot Eu eram ușa spre pomul vieții, și am înviat și am legat pe diavolul pentru o mie de ani și am împărățit întru împărăția Mea. Dar voi nu înțelegeți cum a fost aceasta, că omul cel ce se închina lui Lucifer, acela forța fiii împărăției Mele, forța pe cel ce credea în Hristos să se plece fiarei făcute de mâna omului, și dacă nu se închina fiarei, era mucenicit pentru mărturia lui Hristos, căci Eu împărățeam în cei credincioși Mie și biruiam prin sângele cel vărsat întru numele Meu și pentru mărturia Mea și ridicam gloatele spre credință și împărățeam și sfințeam pământul, și diavolul era legat. Cel ce aude bine, acela să înțeleagă, căci diavolul nu biruia pe creștinii Mei, pe fiii împărăției Mele peste care Eu împărățeam.

Și iată, tată, ce străin ești tu de început, poporule creștin de la sfârșit. Că după ce au biruit toți din vremea aceea cât diavolul a fost legat, apoi Eu i-am sculat pe toți ca să împărățească cu Mine o mie de ani, și aceștia sunt cei ce te ajută pe tine azi, poporule de la sfârșit. Aceasta este biserica Mea cea de la început, cea dintâi, dar iată, cea de la sfârșit, ajutată de atâția sfinți mucenici care s-au sculat și au împărățit lucrând întru putere, s-a lăsat momită de diavolul, cel care a fost dezlegat pentru puțină vreme, și a intrat sămânța rătăcirii în cei credincioși, căci fața ascunsă a diavolului a rămas în mintea oamenilor și s-au despărțit oile de capre, și oile au rămas puține și s-au făcut capre și s-au ales la dreapta și la stânga. Dar lupul cel pribeag căuta mereu la oi, că ele erau puține, și băga frica în oi și în ciobanii de la oi, și oile nu s-au luptat, și nu trezeau pe ciobani, și au început să se ascundă pe dealuri și pe munți, până ce nu au mai știut drumul spre staul. Și iată, biserica cea de la sfârșit s-a înstrăinat de început, căci oaia nu a mai păscut pășune cunoscută și s-a învățat să rătăcească fără păstor și nu Mă mai cunosc oile de la sfârșit, nu mai cunosc glasul Păstorului. Și ce să fi făcut Dumnezeu, decât ceea ce era scris, ca să înceapă să sune din trâmbițele Sale și să anunțe calea venirii Mirelui la mireasă, la biserica Sa.

Dar odată cu trâmbițarea, iată, și Gog și Magog au primit dezlegarea diavolului peste ei, ca să-și umple cupa rătăcirii lor și să fie apoi mistuiți de focul cel din cer coborât, de Duhul lui Dumnezeu, Care va curăți fărădelegea de pe pământ. Iată și sfârșitul acestei săptămâni dumnezeiești, care a purtat în mijlocul ei trâmbițarea legământului cel pentru sfârșitul tainei lui Dumnezeu și pentru încetarea jertfei și pentru venirea și pregătirea venirii Domnului Iisus Hristos. Și dacă Eu am venit, totul a încetat dacă am venit, și am lucrat apoi ca să mai scap ceea ce mai era de scăpat, și de aceea am spus Eu atunci că s-a luat de pe pământ scaunul împăraților, iar cei ce mai vor să împărățească, să stea ca Domnul, pe cruce, și nu altfel. Și, de unde?! că împărații nu au cunoscut nimic, și au rămas la locul lor. Dar aceia nu au împărăția Mea, și o au pe a lor, și nu rămâne nimic la deschiderea cărților care se vor citi, așa cum am spus Eu acestui popor, că așa i-am spus, și demult i-am spus: «Copii ai poporului Meu, puțin mai e și vom da mâna, și vom citi cartea proorociei de azi, de la început și până la sfârșit, în fața a mii și milioane de făpturi». Și am spus că «Mare va fi ziua aceea când Eu, Domnul, voi profeți în fața a multe popoare și se va zidi din nou biserica cea dintâi».

Și iată, Gog și Magog cântă și țipă și se zvârcolește, și diavolul zbiară ca niciodată, și proorocul mincinos își vede minciuna, căci veacurile sunt în mâinile Tatălui Meu și nu este înțelept să priceapă aceasta. Nici profeții nu au priceput ce scriu, nici cei de departe, nici cei de aproape, și stau și se uită din cer și nu pricep cum vine, căci iată, tainele se descurcă pe pământ, și raiul și Ierusalimul se așează ca să primească pe cei ce vor veni la sărbătoarea acelei zile când se va deschide cartea aceasta și se va citi din ea, și vor sta în față morții cei mari și cei mici și se va deschide iezerul cu foc pentru cei mincinoși, pentru moartea cea de a doua.

Copii ai poporului Meu, sculați-vă și învățați lecția aceasta, ca să știți cum vine să așteptați învierea morților și viața veacului ce va să fie. Toată lumea zice că e mincinos Domnul prin profeții Săi, dar nu e așa. Lumea nu înțelege că Eu Mi-am anunțat împărăția, și nu înțelege dacă nu se întoarce să se uite spre început. Și iată, morții vor învia, dar Eu vă spun că au și înviat, și lumea nu va avea ochi să vadă, căci ochii lumii sunt ținuți să vadă.

O, poporul Meu, de câte ori am voit să-ți deschid ochii, și nu ai voit! De câte ori te-am băgat sub mantia Mea, și nu ai stat! Iată, ești cu inima pustie. Deschide-Mi, ca să intru și să-L cunoști pe Cel ce vine întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și să mănânci cu Mine Paștele cel nou întru împărăție nouă, poporul Meu de la sfârșit care ești lângă venirea Mea. Dar Eu îți zic că am venit, și tu nu M-ai cunoscut. Cine a grăit cu tine, popor de la sfârșit? Nu a grăit Dumnezeu cu tine? Oare, altcineva a grăit cu tine? Și tu ce ai făcut? Tu ai mâncat și ai băut și te-ai însurat și te-ai măritat și ai înmulțit păcatul trupului tău și ai zis că trăiești după carte. Și Eu lucram lângă tine cetate de scăpare, și rai, și Ierusalim nou; lucram și te strigam să intri și ziceam: «Intră, poporul Meu, și trage ușa după tine!». Și îți mai spun și azi: intră, poporul Meu, în binele tău și al Meu, că pentru tine am binele Meu! Intră, ca să nu rămâi pe afară, că nu ai să mai cunoști locul unde ai stat! Intră, și să nu mai ieși afară, că afară sunt câinii și desfrânații și vrăjitorii și închinătorii la idoli și cei ce iubesc minciuna. Minciună este în gura celor ce mai spun că este încă vreme. Nu mai este vreme, dar te așteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuț mai avem de călătorit, și la capătul călătoriei e sărbătoarea cerului pe pământ, și voi frânge pâine și îți voi da, și Mă vei cunoaște și te vei bucura pe veci. Întreabă pe Dumnezeu ca să înțelegi. Vino și bate și Mă întreabă ca să-ți spun ce nu înțelegi, poporul Meu de la sfârșit, ca să nu rămâi pentru sfârșit.

Am încă multe să-ți spun mai înainte ca să Mă arăt venind în fața ta, dar le poți tu purta de acum? Puține mai sunt de călătorit și de împlinit, dar cine, tată, te-a orbit? Cine ți-a făcut așa ceva? Eu am venit și M-am răstignit și am rămas pentru tine și ți-am dat cheia împărăției Mele; ți-am dat crucea, cu care am descuiat Eu raiul, căci pentru tine l-am descuiat, iar Eu am luat ca să port cheia morții și a iadului ca să nu te mai bage nimeni acolo. Dacă o dădeam la altcineva, te băga altul înapoi. Dacă ți-o dădeam ție, tu ești răutăcios, și îl bagi pe fratele tău în iad când te superi pe el. Ți-am dat cheia raiului ca să descui și să intri, căci Eu sunt ușa pomului vieții, și să biruiești, fiule, ca să mănânci cu Mine, poporul Meu, că tu nu știi cum vine această taină mare, care este în mâna Mea și pe care voiesc să ți-o întind și să te prinzi de mână cu Mine.

Trezește-te spre Mine, că Eu sunt ușa, și sunt împărățind cu sfinții și cu proorocii, care lucrează cu tine, popor de la sfârșit. Trezește-te, că tu trebuie să mergi cu Mine și s-o trezim pe cea iubită, s-o trezim pe România, că pentru asta te-am trecut prin această școală, ca să mergi cu Mine când te chem să mergi. Mergi cu Mine, măcar o milă mergi dacă nu vrei să mergi două, că te iau Eu apoi în spate pe drumul vestirii dimineții. Mergi, că iată, îți dau binecuvântare ca să mergi, că te chem la praznicul cerului pe pământ.

Iată, Eu strig peste România, strig să o trezesc, și tu să nu stai cu mâinile în buzunar, să nu mai stai așa. Nu vă învață însăși firea cât de urât este ca să stea omul cu mâinile în buzunar? Dar creștinului îi stă rău, și necuviincios îi stă, când stă de vorbă unul cu altul, când stă cu mâinile în buzunar creștinul. Creștinul cel plăcut de cer nu ar trebui să aibă buzunar pe haina lui, că dacă are, bagă mâna și stă cu mâinile în buzunar, și rău Mă umple de durere satana, că se bucură satana de creștinul care stă în această poziție necuviincioasă. Creștinul cel împlinit în statul său cu Dumnezeu, trebuie să-și aibă la gât sau la piept trăistuța sa, ca să nu poată sta cu mâinile. Creștinul trebuie să fie cu îmbrăcăminte cuviincioasă și acoperită de slavă cerească și nu pământească. Dacă i-aș spune cum ar fi să aibă haina sa, aș fi hulit de creștin. Dar vouă, celor ce credeți în întoarcerea Mea, vă spun: nu mai folosiți buzunarele, și acoperiți cu haină înfățișarea trupului vostru, cu haină de creștin și nu cu haină de păgân. Vine vremea să aveți înfățișare plăcută, de creștin. Faceți-vă cu mânuțele voastre hăinuțele și lăsați-le să cadă bine și plăcut pe voi, că e vremea să ieșiți din lume și cu această înfățișare. Deosebiți-vă, ca să cunoască lumea pe creștinul Meu și după veșmântul cel de afară.

Nu mai purta, creștine, haine moi și subțiri. Nu așa, fiule. Până când așa? Eu vreau să te deosebești în mijlocul celor cu viața păgână. Creștinii cei mai bătrâni ai neamului tău aveau îmbrăcăminte smerită, care acoperea necuvioșia trupului. O, nu am avut cum să-ți spun că nu-Mi place acoperământul trupului tău, creștine. Nu ai avut dragoste ca să fii și ca să pari smerit în mijlocul oamenilor. Ai fi avut mai multă putere în fața morții, dar nici tu nu ai iubit viața. O, ce fel de haină aș fi iubit Eu ca să o ai pe tine! Dar nu am putut pătrunde peste tine cu această lege sfântă și cuvioasă, și nu te-ai cunoscut nici așa din lume. Și dacă te-aș ruga acum să fii cuviincios la portul de creștin, ai zice că nu ai bani, așa ai zice, așa ai să zici. Dar nu așa, măi creștine, nu mai sta așa, nu mai sta cu mâinile în buzunar de-acum. Fă-ți o trăistuță mică și leagă-ți-o de gât sau prinde-ți-o de cămășuță în dreptul pieptului. O, când văd hăinuța ta așa de puțină, așa de mică, așa de strânsă, Mă doare, să știi că Mă doare, și nu vrei să ieși din lume.

Nu mai sta, creștine, cu mâinile în buzunar. Rupe buzunarul de pe haina ta și nu mai sta cu mâinile în buzunar, și hai la lucrul cărării Mele, hai să terminăm de pietruit cărarea venirii Mele cea văzută de tot ochiul! Hai să pregătim pe România, că acest pământ după ce va fi curat va sta în fața slavei Mele și va purta slava Mea și a ta dacă tu te scoli acum să iubești slava Mea în tine.

*

Grăiesc cuvânt ceresc peste ieslea cuvântului Meu din mijlocul României. Eu sunt Domnul duhului și al trupului tău, căci trupul tău este de la trupul Meu și până la plinirea vremii cerurilor, o, România Mea, țara alegerii Mele! Și de ce te-a ales Tatăl Meu pe tine? O, tu te-ai născut odată cu Mine pe lume. Ți-a făcut Tatăl Meu un trup, odată cu trupul Meu ți-a făcut ție trup, și a suflat apoi peste trupul tău duh de viață, căci a venit la tine cel întâi chemat al Meu și te-a încreștinat și te-a botezat întru numele Meu și de aceea te numești întâia chemată între neamuri. Dar neamul tău știe, oare, taina aceasta? Crede, oare, minunea aceasta cerească?

Erai frumos lucrată în mijlocul neamurilor pământului, căci pământul tău poartă o taină mare, pe care tu nu o știi, și taina aceea te-a învățat în taină să fii cuminte și să nu dorești nimic din ceea ce este al aproapelui tău, și numai tu ai împlinit porunca aceasta între neamurile pământului. Și te-ai păstrat mireasă Mie, căci Tatăl Meu M-a logodit cu tine la nașterea ta, și a sălășluit Dumnezeu în tine cu Duhul, pentru că tu nu ai iubit alți dumnezei, de la nașterea ta și până la capătul bisericii cea dintâi, care a viețuit cu trupul în mijlocul tău. Iar tu apoi, tu, din una curată și neîntinată, te-ai lăsat amăgită, și s-a ales din tine, apoi, la dreapta și la stânga, și oile Mele cele credincioase au rămas puține la dreapta Mea, iar celelalte, dând să Mă despartă în două, și-au rupt cămașa cea dintâi și au luat o cămașă nouă și o purtare nouă, și ai devenit din una, două, biserica Mea, căci în tine, Românie, a lucrat Tatăl Meu proorocia cea din urmă, și tu nu ai cunoscut aceasta. Iar când diavolul a fost slobozit ca să lucreze înaintea venirii Mele, după cum este scris, tu, biserica Mea, nu ai vegheat atunci, și a pătruns în tine păcătuire, și ți-ai întors fața ta de la părinți și de la Mine. Și iată, taină neînțeleasă, că dintr-o femeie desfrânată, dintr-o biserică desfrânată care a înșelat pe Iubitul ei, s-a născut antichrist, cel care te-a prins în păcat, și te-a pustiit mereu de atunci, și ți-a murdărit veșmântul trupului tău. Dar Mirele tău te răscumpără și face din mijlocul tău salvare ție, căci tu ai fost dintru început în dreaptă credință, și Domnul tău nu uită veșmântul tău cel dintâi.

Eu sunt Cel ce am cheile morții și ale iadului; le am de atunci de când l-am legat pe cel rău ție, iar ție ți-am dat cheia împărăției Mele ca să stai în ea și să nu ieși din ea și să nu te duci să lucrezi la alt stăpân. Dar iată, duhul potrivnic a fost slobozit la vremea sa și a înconjurat cetatea ta, dar Eu vin iar și ca și atunci voi birui pentru tine, biserica Mea cea de la sfârșit. Dar străină ești tu de început, străin e omul de la sfârșit, străin este de început, căci cel de la sfârșit nu s-a jertfit cu trupul și nu a cunoscut pe cel ce ucide duhul său, pe cel ce a înconjurat cetatea duhului său. Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, și tu nu cunoști vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbițe (prima trâmbiță apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înființarea Partidului Comunist din România, n.r.) și am lucrat lucrarea Mea, și voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari și am sunat în toată vremea cea roșie, și a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. Și va învia în tine biserica cea dintâi și se va zidi din nou, căci Dumnezeu lucrează și unește sfârșitul cu începutul, și va fi Ierusalim ceresc pe pământ.

România Mea, trezește-ți păstorii și te adună întru Duhul Meu și paște pășune curată, ca și cei de la început, care cer răscumpărarea strigând: „Până când, Doamne?“. Scoală-ți bine păstorii, și ca să te păstorească și nu să împărățească peste tine și nu să ia cheile împărăției Mele și să le ascundă de la fața ta. Sun din trâmbiță peste tine. Eu sunt, și prin cuvânt sunt în mijlocul tău ca să te scol din moarte. Scoală-te, nu te pierde vremii acesteia, că e vremea să te scoli și să stai înaintea Mea. Eu sunt, și sunt în calea ta cu calea Mea, ca să te adun și să-ți iau crucea și să fac din ea steag de biruință pentru tine. Dar iată, păstorii tăi Mă gonesc ca pe un stricător și, ca și cei de atunci, zic că nu sunt Eu. Eu sunt, prin cuvânt sunt, și lucrez prin cuvânt ca să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească și curată și sfântă, dar păstorii tăi au ieșit la Mine cu săbii și cu ciomege, ca și atunci. Am bătut la ușa lor ca să le spun de Mine și de tine, dar ei împărățesc și se odihnesc și nu vor să iasă din ei ca să intre întru Mine.

Eu sunt, și am venit să ridic biserica cea ruinată și s-o clădesc pe temelia cea dintâi, și am ridicat un vestitor (arhiereul Irineu, n.r.) și l-am trimis cu vestea cea din urmă, dar ei l-au luat și l-au răstignit și i-au luat mersul și i-au dat hlamidă de ocară și l-au îmbrăcat, ca și pe ei, în haina lui antichrist și l-au forțat să tacă și să nu vestească peste tine ridicare și înviere în fața Celui ce vine, și au răstignit pe Duhul Sfânt sculându-și iscoadele ca să pună în temniță cuvântul lui Dumnezeu. O, dar cuvântul nu se poate lega! El iese din cuie și zidește biserica.

O, biserica Mea, cum nu ai cunoscut tu vremea cercetării tale! Căci Simeon a fost legat să nu moară până ce a văzut pe Fecioara purtând pe Fiul lui Dumnezeu. Iar tu prin același cuvânt ești legată ca să nu poți învia până ce vei vedea lucrarea cuvântului Meu în mijlocul cerului, până ce vei vedea pe Cuvântul cuvântând și rostind: „Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc și prin care vin apoi văzut de toți cei care Mă împung acum, căci iată, am venit pe neștire și nu ai fost pregătit, poporule de la sfârșit“. Și iată, vin și îți vestesc că vin, și tu ești tare la cerbice și nu iei de la Mine untdelemn ca să-ți ungi ochii și să cunoști venirea Mea.

Românie, Românie, trezește-ți păstorii, că vine Dumnezeu la tine! Și va veni un Leu și va lega toți lupii, și vei cunoaște pe cel ce este venit la tine, și îți vei spăla fața și vei sta înaintea Mea, căci Eu întru tine binevoiesc. Cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt este primit de cei ce au pe Duhul Sfânt, de cei purtați de Duhul Sfânt, dar păstorii bisericii Mele din România au primit pe Iuda, cel care vinde pe copiii cuvântului Meu. I-au deschis lui Iuda, dar cuvântului Meu nu i-au deschis ca să-L priceapă pe Duhul Sfânt și să creadă venirii Mele și ca și atunci Mă fac eretic și stricat și Mă scot din casa Tatălui Meu, așa cum Mi-au scos ca pe niște eretici, pe cei ce poartă cuvântul Meu întru venirea sa.

Iată Eu și pruncii Mei și ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ți se spargă casa, și a venit furul și te-a legat pe întuneric și ți-a prădat bogăția cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului și am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ți le dau înapoi și să clădești biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ți stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primești, Eu te iau de pe temelie și zidesc cu cei credincioși, și biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, și voi răscumpăra făptura Mea, și voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, și nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.

Iată, Eu fac un lucru nou, un lucru ceresc în mijlocul tău, un timp ceresc și un trup ceresc peste biserica Mea din tine, Românie blagoslovită de Tatăl Meu. Și voi fi împlinitor prin cuvânt, și sfârșitul se unește cu începutul, și pământul se unește cu cerul în lucru văzut. Eu bat la ușă, Eu stau la ușă și bat. De va deschide cineva glasului Meu, voi cina cu el prin cuvânt și Mă voi arăta lui, că Eu pe cei smeriți îi iubesc, iar pe cei semeți în duhul lor îi voi pleca, și se va auzi Scriptura care spune: «Unde este înțeleptul acestui veac?». Iată, cei mari nu-Mi deschid, dar pruncii aud glasul Meu și se bucură văzând ziua aceasta și vremea aceasta.

O, dacă Eu nu aș fi scurtat apăsarea acestor zile, nu ar mai sta nici un trup înaintea Mea, dar pentru cei cu duhul smerit, Eu ascund fața urgiilor care sunt peste lume ca să încerce pe toți câți locuiesc pe pământ. Iar tu, Românie, vei fi Mie domnie, și cel necurat va fi luat din tine. Scoală-te, ca să-Mi auzi glasul și ca să cinez cu tine, căci Tatăl Meu așează în tine nuntă cerească și biserică curată, și va da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.

21-11-1993
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:25 View PostDownload Post

Anul 1994


   * 09-01-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic și arhidiacon Ștefan
   * 12-02-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan
   * 15-02-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 06-03-1994 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoșatei judecăți
   * 10-04-1994 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 23-04-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
   * 01-05-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului
   * 03-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena
   * 09-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 19-06-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
   * 18-07-1994 Cuvântul lui Dumnezeu
   * 02-08-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 27-09-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 16-10-1994 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 23-10-1994 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 04-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 12-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 14-12-1994 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic și arhidiacon Ștefan
09-01-1994


Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt binecuvintează cuvântul și sfatul cuvântului care se coboară acum din sânul Treimii cerești pentru ca să hrănească poporul cel cu nume sfânt. Amin.

Eu sunt pâinea care se coboară din cer. Eu sunt Cuvântul, și cobor la poporul cel cu nume sfânt, ca să-l hrănesc prin cuvânt. Cuvântul este pâinea care se coboară din cer și din care se hrănesc cei ce cred din poporul cel cu nume sfânt, iar cei ce nu cred pe Dumnezeu Cuvântul, Care Se coboară prin cuvânt, aceia se hrănesc prin auz, dar nu și prin credință, și aceia nu se hrănesc, și aceia nu cresc mari prin cuvânt. Aceia sunt piperniciți, și dacă au putere, n-au putere bună, și au putere dăunătoare pentru mântuire, și au putere de necredință cei ce nu cred.

Pace ție, popor cu nume sfânt! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, popor cu nume de Ierusalim, căci Ierusalim este nume sfânt, și acesta este numele pe care-l porți din darul lui Dumnezeu, popor cu nume sfânt, popor unit cu Ierusalimul cel de sus, care s-a coborât peste tine, după cum era scris în Scripturi pentru vremea aceasta, și despre care a scris Ioan cel iubit prin Scriptura care grăiește: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, iar glasul Celui de pe tron a grăit: iată, noi le fac pe toate». Amin.

O, popor cu nume sfânt, proorocit din vremea începutului împărăției cea nouă a lui Iisus Hristos! Am hotărât să cobor iar spre tine prin cuvânt și să-ți amintesc să nu fii numai cu numele popor al lui Dumnezeu, ci să fii cu viață sfântă și pregătită bine înaintea Celui ce vine. Dar nu să te pocăiești numai pentru o vreme, nu așa, și să stai mereu priveghind. Nu priveghea numai un timp, ci priveghează până la capăt și crede până la capăt și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze peste tine cum știe El, cum vede El că trebuie. Să nu fii numai cu numele popor al acestei lucrări dumnezeiești, și să fii cu ființa și cu viața și cu toate îndeletnicirile, și să fii cu credință și prin credință, că aceasta va fi prima fericire rostită peste fiii acestui popor: ferice celui ce a fost chemat și a crezut apoi în această lucrare a lui Iisus Hristos, Care a venit prin cuvânt ca să-Și gătească bine calea celei de a doua arătări în mijlocul oamenilor. Ferice vouă, celor ce credeți în această coborâre cerească pe pământ! Și iarăși zic: vai vouă, celor ce ați dat de acest izvor, de acest cuvânt de mântuire, și ați fost necredincioși și ispititori și ați părăsit această coborâre cerească!

Poporule iubit, scoală-te spre fericire și nu spre vaiet, că aceste două cuvinte vor conduce de-a dreapta și de-a stânga pe fiii acestei lucrări.

O, am încă multe să-ți spun, popor cu nume sfânt, dar le poți tu purta de-acum? Iată, cei ce cred pe Dumnezeu Cuvântul se bucură purtând tot ce aduce cuvântul de la Dumnezeu, iar cei ce nu cred, aceia nu pot purta cele cu care Eu vin de-acum. Aceia nu pot crede, fiindcă celor ce ispitesc pe Dumnezeu Cuvântul întru lucrarea Sa, acelora nu le este dată puterea să creadă. Eu așa am spus celui ce M-a rugat de vindecare zicându-Mi: «Doamne, dacă poți, fă-mi bine», iar Eu i-am răspuns: «Dacă poți crede, totul se poate împlini». Și am auzit credința lui și rugăciunea lui ca să-l ajut și ca să-i dau putere să creadă, căci a spus: «Cred, Doamne. Ajută-mi în necredință, ajută-mi să cred».

Apostolii Mei credeau, și se rugau să le măresc credința, dar nu stăteau nepăsători în credință. Se rugau spunându-Mi: «Adaugă, Doamne, credinței noastre, adaugă credință». Și tu, iubitul Meu popor, ai avut în mijlocul tău slava lui Dumnezeu, și tot n-ai știut cum să crezi în ea, căci lucrarea aceasta este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, dar cine n-a stat mic sub ea, acela n-a înțeles pe Dumnezeu întru lucrarea Sa, întru mărirea Sa, căci acela n-a folosit sfiala cea sfântă de care avea atâta nevoie acest popor chemat, ca prin sfiala cea sfântă să fi dobândit har înaintea lui Dumnezeu.

Iată ce veste îți dau, iubitul Meu popor, chematul Meu ucenic, primitul și miluitul Domnului. Îți dau veste pentru lucrarea smereniei și a pocăinței întru tine, tată. Îți dau de știre că tu n-ai avut sfială față de Mine și față de cuvântul Meu lăsat peste tine și față de măreția Mea în mijlocul tău. Și dacă n-ai avut, și dacă n-a fost să se defăimeze numele Meu și lucrarea Mea, iată, te-am ținut așa cum ai stat, așa cum ai vrut să stai și cum ai vrut tu să-L înțelegi pe Dumnezeu. Și s-a întâmplat cu fiul acestui popor așa cum a fost cu Saul, care era uns prin prooroc, dar care făcea ca el și nu ca Dumnezeu, că venea să întrebe pe Dumnezeu și după ce a plecat Samuel proorocul din mijlocul poporului Israel, dar Domnul nu S-a mai uitat spre Saul și nu i-a dat răspuns prin nimeni și prin nimic. Și când el a văzut așa, s-a dus să întrebe prin fir străin de Dumnezeu, străin de lucrarea care-l unsese pe el, și a rostit Samuel din mormânt moartea lui Saul pentru necredință și pentru mărire de sine și pentru împotrivire, măi copii.

O, n-ai fost smerit, popor iubit, și mereu M-ai ispitit, iar când nu-ți mai plăcea să Mă port cu dreptate cu tine, plecai, tată, și te duceai să întrebi pe la prooroci, ca să faci tu din ei prooroci mincinoși împotriva Mea și a lucrării Mele cu tine, popor miluit de cuvântul cel rupt din brațele Treimii cerești. Și te duceai din acest braț și nu stăteai cu Mine și cu cina cuvântului Meu în mijlocul tău. Și Eu am venit mereu și te-am învățat și te-am îndemnat și ți-am pus mereu mâna pe ochi ca să vezi, dar tu nu cunoșteai mâna Mea cerească și te supărai pe mâna Mea și pe alifia Mea, pentru că tu ziceai mereu că vezi bine, poporul Meu iubit, și nu te-ai lăsat lucrat de Mine, tată, și iată, acum vin în calea ta ca să te îndemn spre pocăință și ca să lucrez Eu pentru pocăința ta și nu pentru necredința ta, că va fi greu și dureros dacă vei rămâne să lucrez peste necredința ta, că Eu voi veni, și vei vedea că am fost Cel ce am lucrat ca să te izbăvesc. Adu-ți aminte de Petru, care a plâns cu amar când a ajuns să înțeleagă că Eu am fost Cel mărturisit de el Hristosul lui Dumnezeu și că n-am fost mincinos întru lucrarea Mea între ucenicii Mei de atunci. Și după aceea i-a părut rău pe veci lui Petru că n-a lucrat cu sfială față de Dumnezeu, Care venise să fie cu el. Că Eu când M-am plecat să-l spăl pe picioare, el s-a scuturat împotrivindu-se, deși Eu îi spusesem lui prin cuvânt: «Ceea ce fac Eu acum, tu nu înțelegi, dar vei înțelege». Și iar, din nou fără sfială, a zis apoi: «Doamne, spală-mi și capul». Și Eu, răbdător și smerit, i-am spus: «Cel ce s-a spălat este curat». Eu lucram ca să-i pregătesc și să-i împlinesc întru lucrarea Mea pe care aveau s-o ducă din loc în loc apoi, dar ei, ca niște neînțelegători și nesfioși, loveau în cuvântul Meu cel rostit peste ei și Îmi întorceau cuvântul cu alt cuvânt, că nici ei și nici tu, poporul Meu, nici tu, ucenicul Meu cel de acum, nu înțelegi că da e da și nu e nu, iar cel ce nu face așa, acela cade în judecată prin această împotrivire. Așa este scris: «Da al vostru să fie da și nu să fie nu, ca să nu cădeți în judecată».

Eram la cină și vorbeam cu ucenicii Mei, ca să-i pregătesc prin cuvântul rostit peste ei și prin împlinirea cuvântului rostit, că de aceea rosteam cuvinte, rosteam ca să se împlinească. Le-am dăruit cina ca să înțeleagă ei că în felul acesta voi rămâne cu ei în veac. Și pe când îi învățam, i-am spus lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu, i-am spus că satana vrea să-i cearnă vânturându-i ca pe grâu. I-am spus: «Petre, Eu M-am rugat ca să nu piară credința ta cea mărturisită și să te întorci după patima Mea ca să întărești pe ucenici cu această mărturisire». Eu am fost adevărat Hristosul Domnului, dar ei n-aveau atunci cum înțelege decât cu credința, așa cum a fost și cu Avraam. Așa i-am spus lui Petru: «M-am rugat ca să nu piară credința ta», dar el din nou și-a întărit cuvântul său spunând că el este gata să meargă la moarte cu Mine și că nu Mă va părăsi. Iată ce înseamnă cuvântul rostit, căci ei aveau ungere de la Mine și așa era și la ei, da al lor trebuia să fie da. S-a grăbit Petru, și dacă nu s-a ținut de cuvânt, a căzut în judecată, după cum este scris: «Da, da, și nu, nu, ca să nu cădeți în judecată». N-a stat Petru cu sfială de vorbă cu Mine, și atunci i-am vestit că până la cântatul cocoșilor se va lepăda de Mine. Nu era smerit acest ucenic, n-avea sfială, și se purta cu Mine ca și cu un om, dar Eu eram și Dumnezeu.

O, poporul Meu iubit, tot așa te-ai purtat și tu cu Mine prin această lucrare, și de aceea te-ai lepădat mereu de Mine până acum. Te-ai lepădat de Mine, tată, și n-ai stat până la capătul cinei cu Mine. Cine a plecat înainte de terminarea cinei? Stăteam cu ucenicii întru cina cea tainică și am frânt din pâine și le-am pus pe masă, și am pus și paharul, și am rostit lucrarea cinei, și Iuda a luat bucățica, și apoi a ieșit numaidecât, și a făcut rău dacă a plecat mai înainte de sfârșitul cinei. Iată ce înseamnă să nu stai până la sfârșit cu Dumnezeu și cu izvorul care ți-a spălat ochii ca să vezi. Așa se întâmplă cu cel ce pleacă de lângă Mine, acolo ajunge cel ce pleacă, fiindcă cel ce pleacă, acela M-a și vândut. Dar n-ai înțeles Scriptura aceasta, popor chemat de Mine la cina cuvântului Meu, că dacă înțelegeai, nu plecai și nu Mă vindeai, și erai acum ucenic întărit, și ai fi plecat cu Evanghelia Mea ca să deschizi ochii oamenilor mărturisind această lucrare cerească, această cină cu care Eu stau în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, care ai mâncat din cer și nu de pe pământ, ca să ai nume sfânt și ca să fii sfânt, că nu poți să ajungi cu sfinții din cer dacă acum nu ești sfânt, dar cine înțelege această adâncime de cuvânt?

Am auzit cuvântul unui preot care a spus că sfinții nu sunt pe pământ, și sunt numai în cer. Dar prin ce au ajuns aceia sfinți ai cerului? Nimeni nu poate fi în ceata sfinților în cer dacă nu a fost sfânt pentru această plată de sfânt, căci în cer nu este ca pe pământ. Pe pământ e numai nedreptate și slavă deșartă și răsplată mincinoasă, dar în cer nu e ca pe pământ, iubitul Meu popor, și acest adevăr trebuie să-l înțelegi acum, tată, că dacă ai fi știut să înțelegi că în cer nu este ca pe pământ, poate că te-ai fi sfiit mai mult în fața lui Dumnezeu. Dar tu ai fost mai neaplecat decât Petru atunci, și mult mai lungă vreme am stat Eu biruit de tine așteptându-te să te îndupleci și ca să înțelegi cuvântul rostit de Dumnezeu și să stai cu sfială lângă Mine. O, Eu sunt prietenul tău, așa cum am spus, dar sunt din cer, tată, și Eu am spus că împărăția Mea nu este de pe pământ, și este din cer. O, de câte ori M-ai pus tu dregător peste pământul tău, de câte ori! Și tu știai că Eu nu sunt de pe pământ, dar în zadar știai, că tu n-ai fost cu sfială față de Dumnezeu, Care este din cer. Așa și Petru a făcut, tot ca tine a făcut, cu toate că Mă mărturisise pe numele Meu de Fiu al lui Dumnezeu. Așa și tu, fiule, și M-ai învârtit cu tine patruzeci de ani. Și dacă acum am făcut o iesle nouă și un cuvânt nou, lasă-Mă ca în cer în această iesle, poporule iubit, că de aici Eu te învăț numai din cer, ca să te deprind să fii ceresc, copilul Meu. Te așteaptă cerul, tată, și tu nici acum nu știi ce înseamnă cer, dar iată, Eu vin acum prin cuvânt nou și îți spun că nu este cer lucrarea ta, că ție ți-a pierit credința cea bună, și nici nu te-ai rugat să-ți ajut în necredință, să-ți ajut ca să nu pățești ce a pățit Petru, căci câtă istețime a dat el să dovedească, pe atâta nevrednicie și nestatornicie a dovedit față de Dumnezeu.

Cerul nu este pământ, tată. Cerul este cer, și pământul este pământ, și este cerească unirea cerului cu pământul, nu este pământească. Dar cum să fac Eu cu tine ca să știi bine această taină cerească? Iată, pentru această înțelepciune îți trebuie ție aplecare și pocăință adevărată și amănunțită, și sfială sfântă îți trebuie în fața cerului, că s-a aplecat cerul până la tine, poporul Meu iubit, s-a aplecat ca să te învețe ce este cer, și ce este pământ, și ce este om ceresc și trup ceresc, că, fii atent, sunt și trupuri cerești, și trupuri pământești. O, de când trebuia să fii tu ceresc, popor cu nume din cer, popor cu nume sfânt, că asta este lucrarea la care trebuie să ajung Eu cu tine, Israele al făgăduinței. Am venit prin cuvânt în calea ta ca să te îndemn spre pocăință, și ca să lucrez apoi lecție cerească peste tine. Am venit să te nasc din nou, să te nasc din cer și să nu-ți mai întinezi apoi cămașa cea pentru vremea aceasta, căci trebuie, tată, să-ți dau pe tine cămașa slavei care vine din cer pe pământul României, poporul Meu cel sfânt din mijlocul acestui pământ binecuvântat și proorocit de Dumnezeu.

Iată, lucrez lecție cerească peste tine, dar tu trebuie să înveți, tată, să înveți ca să știi ce să faci să fii moștenitor al slavei care vine cu Mine. Un picuț, și vin pe nori la tine ca să vadă și lumea că sunt cu tine, poporul Meu cel mic, întru care am binevoit Eu pentru răscumpărarea făpturii. Tatăl Meu a binevoit întru Mine, iar Eu L-am ascultat întru toate pe Tatăl, dar tu, popor iubit, puțin de tot L-ai ascultat pe Cel ce a binevoit în mijlocul tău cu lucrare cerească.

O, popor cu nume sfânt, atâta răbdare am avut cu tine! Cu atâta răbdare te-am hrănit și te-am răbdat învățându-te, ca să știi lecția împărăției cerurilor, tată, și să încep cu tine împărăția cerurilor cea văzută, împărăția Mea întru duhul și trupul tău, popor cu nume sfânt și cu alegere cerească, fiindcă din nou amintesc: nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, copii ai poporului Meu, și v-am ales ca să vă deprind să aveți fire dumnezeiască, așa cum a fost firea trupului Meu. Eu de aceea am venit de la Tatăl și am luat trup, ca să arăt la oameni ce va să zică firea dumnezeiască în om. Am luat asupra Mea toată firea omenească pentru ca să pot risipi păcatele oamenilor osândindu-le în trupul Meu, și să le osândească și oamenii apoi în trupul lor, dar oamenii au rămas uniți tot cu păcatele, pentru că oamenii n-au luat de la Mine chipul firii dumnezeiești.

O, ce lecții de fire dumnezeiască am lăsat Eu la oameni, dar oamenii nu s-au folosit de această minune, căci Eu am fost minunea întrupată a lui Dumnezeu în om, și am devenit apoi calea oamenilor spre împărăția Tatălui Meu, Care M-a mărturisit pe Mine din cer ca Fiu al Său în vremea botezului Meu prin Ioan.

O, poporul Meu, învață de la Mine, măcar de acum învață, măcar de acum mănâncă pâine din cer, căci cuvântul acesta este pâine cerească, și nici nu știi tu ce înseamnă această taină de coborâre a cuvântului la tine. Dar Eu vreau să lucrezi cu Mine ca să știi tu taina cuvântului Meu, că iată ce-ți spun Eu, iar ceea ce spun, pe unii vă va bucura, iar pe mulți din voi îi va îndemna spre pocăință, și apoi spre înțelepciune. Și iată ce-ți spun, popor iubit: îți spun că Eu, cât am stat cu oamenii, am lăsat cuvintele Mele pe pământ, și am lucrat în două feluri și atunci, așa cum am lucrat și cu tine, poporule chemat la mila Mea cerească. Și cine M-a osândit atunci, aceia Mă osândesc și azi prin aceleași cuvinte de ispitire. M-au osândit atunci oamenii legii și ai cărții. Mă osândeau pentru că nu Mă cunoșteau, fiindcă Eu eram din cer și nu din pământ. Eram Omul Cel nou, Cel ceresc, Cel născut de la Duhul Sfânt, fără de sămânță, Cel născut din Fecioară, ca să fiu Om și să port fire dumnezeiască arătând omul cel nou, născut din Duhul Sfânt, ca să-l sui din nou la cer pe omul cel făcut din pământ, precum este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi cu suflet viu, iar cel de al doilea, cu duh dătător de viață».

Am venit de la Tatăl și M-am făcut Om de la Duhul Sfânt, și când un om a venit și Mi-a spus «Învățătorule bun», Eu am coborât până la starea lui de om și i-am zis: «Să nu-Mi zici bun, că Unul Dumnezeu este bun». O, dacă ar fi făcut așa oamenii, dacă măcar tu, poporul Meu, te-ai fi purtat ca și Mine mai înainte de arătarea Mea cu care vin curând, dacă ai fi voit tu să porți această fire a Mea, Eu te aveam și acum, și te aveam mare, și aș fi lăsat putere peste tine, dar n-ai avut loc în tine pentru puterea Mea. Ai văzut în ce stătea puterea Mea? În smerenia Mea față de Tatăl, Cel ce Se numește Dumnezeu. Dar tu, popor iubit, nu te-ai smerit în fața acestei lucrări care a venit cu Mine de la Tatăl. Dacă te-ai fi smerit ca și Mine, ai fi văzut pe Domnul în această lucrare și nu te-ai fi despărțit niciodată de El, că de tine a fost mai ușor decât atunci, pe vremea apostolilor Mei. Tu n-ai suferit ce au suferit mucenicii Mei de la cei ce încercau credința lor în Domnul, că ucenicul Meu cel de atunci Mă alegea pe Mine până la moarte, și dacă era omorât de necredincioși, era minune mare, că din unul se ridicau zece, și o mie, și milioane de fii ai împărăției Mele cea nevăzută de ochii cei ce nu văd. Dar tu, tată, numai un pic ai fost luat la întrebări despre Mine, și te-ai și clătinat, și te-ai și speriat, și te-ai și ascuns, că Eu știam că ești laș și fricos și fără dragostea cea întreagă, și te îndemnam să te ascunzi cu lucrarea Mea. Dacă aș fi văzut că ai putere de credință și de minuni prin credință, nu te-aș mai fi îndemnat să te ascunzi, și te-aș fi trimis din vreme la dregători și la împărați și la cei morți. Dar tu ai fost fără curaj, și Eu te-am miluit, că dacă aș fi vestit la vreunul din voi patimă așa cum am vestit pe Petru, n-aș mai fi avut acum popor. Dacă te-aș fi lăsat în suferință, poporul Meu, ai fi spus că nu sunt cu adevărat cu tine prin această lucrare și M-ai fi tăgăduit. Dar te-am ținut Eu ca să stai, tată. Și pentru că Eu te-am ținut și te-am numit poporul Meu, tu ai zis în cugetul tău că ești bun, și ai zis și altfel că ești bun, că dacă Eu încercam să te curăț de nedreptate și de fire, tu nu Mă primeai, și te supărai, pentru că tu credeai că ești bun și nu voiai să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis că sunt bun, iar Eu în tot timpul lucrării Mele peste acest popor n-am putut să țin pe nimeni cu Mine decât mângâindu-l și numindu-l bun, și fiul Meu numindu-l, fiul Meu bun. O, cu câți a trebuit să Mă port așa! Aproape cu toți, tată, că altfel nu aveam acum popor din lume luat. Din lume l-am luat pe fiul acestui popor și i-am zis fiu bun, dar n-am auzit de la fiul acestui popor să spună și el ca Mine ca să se asemene cu Mine, să spună și el: „Doamne, numai Tu ești bun, căci Unul este bun, și Acela este Dumnezeu“. N-ai avut fire dumnezeiască așa cum M-am arătat Eu pentru ca să înveți de la Mine, dar nici de la părinții tăi cei de după Mine n-ai luat pildă, creștine, că ei prin umilință și smerenie și prin frângerea voii și a firii au ajuns în ceata drepților cei buni, care au luat fire dumnezeiască între oameni.

Eu dacă nu te-aș fi mângâiat și dacă nu te-aș fi lăudat, nu stăteai cu Mine, poporule iubit de Dumnezeu, că iată, te-am pus la probă ca să-ți încerc inima ta cea ascunsă înăuntrul tău, și ca să-ți arăt cum ai stat tu cu Mine până acum, și ca să-ți spun cum trebuie să stai lângă Mine. Te-am pus la probă folosind acum cuvântul Meu precum în cer, nu precum pe pământ. Am făcut o grădină nouă și curată, și lucrez cu glasul cuvântului Meu în ea, și iau din această grădină apoi, și îți arăt și ție cuvântul glasului Meu, al Evangheliei cea nouă, care vine la tine cu dreptatea cea dumnezeiască. Și dacă am ieșit cu fiii acestei grădini trimițându-i în numele Meu cu cuvântul Meu în calea ta și dacă nici așa n-ai cunoscut că Eu sunt Cel ce am bătut la poarta cetăților poporului Meu, am început apoi să lucrez peste locul grădinii cuvântului Meu și am împrejmuit cu legea sfințeniei ieslea aceasta și am mers înainte cu mărturisirea lucrării Mele în mijlocul tău, poporul Meu iubit, și am început să strig peste mulțimile care n-au cunoscut glasul Meu așa cum l-ai cunoscut tu și să spun mulțimilor despre un popor care a stat la masa cuvântului Meu și să le dau și mulțimilor cuvântul Meu. Dar cuvântul Meu lucrează acum după dreptatea Mea și nu după dreptatea ta, poporul Meu. Și iată, așa te-am pus Eu la încercare, tată, ca să văd dacă te apleci măcar acum să Mă primești să lucrez peste tine întru dreptate, tată.

Am lucrat multă vreme în două feluri peste tine, poporul Meu. Am lucrat peste inimi ispititoare, și puțin ogor am avut din inimi neprihănite. Așa am lucrat și când am venit în trup, că veneau ispititori ca să Mă prindă în cuvânt, și Eu le răspundeam acelora, dar ucenicilor Mei cei curați cu inima le răspundeam deosebit și cerește, tată.

Ia adu-ți tu aminte, ucenicule de acum, de convorbirea Mea cu cel ce M-a ispitit întrebându-Mă: «Doamne, se cuvine să-și lase omul femeia?». Vedeți voi ce a avut el să Mă întrebe? Eu i-am răspuns după cum a fost întrebarea, căci a fost întrebare de la trup și de la fire dacă a întrebat așa ceva. I-am răspuns întrebând legea, că el avea de gând să Mă prindă ca pe un călcător de lege, și i-am zis: «Ce v-a spus Moise?». Și a continuat și el și Eu amintindu-i de orânduiala lui Dumnezeu cea dintru începutul cel curat. El Mi-a zis că «Moise a dat voie de despărțire cu carte de despărțire», iar Eu i-am răspuns arătând învârtoșarea celor pentru care s-a scris această lege, că legea nu este scrisă pentru cei ce lucrează drept, ci pentru cei ce lucrează nelegiuire, căci pentru cei nelegiuiți este lege aparte, adică lege mai îngăduitoare cu nelegiuirea, ca să nu piară omul până la capăt, tată. I-am răspuns celui ispititor, celui trupesc, celui învârtoșat și i-am spus că n-a fost așa de la început, și i-am spus că în vremea învârtoșării inimii omului a venit legea. I-am spus că de la început a fost bărbat și femeie, și vor fi amândoi un trup, precum a fost de la început. Întâi a fost un singur trup, și după aceea s-a făcut încă unul, ca din unul să fie bărbat și femeie întru unirea cea de la început. Și ce ziceți voi că a înțeles cel ispititor? Vă spun Eu ce a înțeles, că a înțeles trupește și nu cerește, fiindcă înțelepciunea care vine de la trup, aceea este lege peste trup, și legea osândește duhul și îl trage la trup și la înțelepciune de trup, și nu M-a putut prinde în cuvânt cel ispititor, că el nici n-a înțeles vorbirea Mea cea dintru început. Dar peste ucenicii Mei, care erau de față, a lucrat înțelepciunea cea dintru început, și ei au înțeles vorbirea Mea în celălalt fel, în felul cel bun dintre cele două feluri de vorbiri peste două feluri de inimi. Ei au înțeles cum a fost lucrarea și așezarea întru început și că Cel ce i-a făcut pe cei doi la început i-a făcut bărbat și femeie, și nu sunt doi, ci sunt unul, uniți întru Domnul, și ceea ce a unit Domnul să nu despartă omul.

Ucenicii au înțeles taina cea dintru început și au spus: «Doamne, dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este omului de folos să se însoare». Iar Eu le-am spus lor că nu toți pricep această taină, ci numai cei cărora le este dat de la Dumnezeu să priceapă, și le-am deslușit lor lucrarea curățeniei de fire și de trup și le-am adăugat că unii încă din pântecele mamei lor iau fire duhovnicească și se nasc cu ea și viețuiesc cu ea în mijlocul oamenilor, și sunt aceștia, așa cum spune cuvântul, fameni încă din naștere. Dar fiți atenți, copiii Mei, că în această grupă de fameni puțini de tot sunt născuți așa pentru ca să fie lucrători ai împărăției cerurilor, așa cum a fost Pavel apostolul și multe alte scule dumnezeiești. Fiți atenți, că în această grupă de fameni este altceva, este lucru care vine de la păcate trupești, tată. În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuți așa din pântecele mamei lor, și sunt alți fameni făcuți de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfințenie de fire și de trup s-au făcut pe ei înșiși fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăției cerurilor. Aceștia din urmă sunt adevărații monahi, după vorba care se tâlcuiește în biserica de azi, cu viață de famen. Acest fel de oameni, și dintre bărbați și dintre femei, sunt și vor fi mulți laolaltă, și sunt mulți laolaltă bărbați și femei, așa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viață de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se pitește și pleacă din calea ispitei trupești, și acela nu s-a făcut mai întâi famen, și este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuși famen pentru ca să fie locaș al împărăției cerești cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea și viața în care trebuie să te așez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cerești, ca la început când era bărbat și femeie dintr-unul. Eu aș voi să poți purta de acum taina aceasta pe care am să ți-o spun de mult, pe care ți-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înțelesul ei cel tainic și adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine își are firul ei întru început când omul era în Eden și când din bărbat a luat Domnul pe femeie, și a făcut Domnul bărbat și femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat și femeie numindu-se acest trup.

De aceea am zis Eu că te-am pus la încercare ca să-ți arăt credința și înțelepciunea cu care ai stat în această lucrare vreme de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, căci numele tău este numele Meu pe care-l porți tu mâncând de la masa Mea de cuvânt dumnezeiesc. De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la nașterea Mea și a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum.

Aș veni la tine, popor iubit, ca să-ți spun de acum taina despre România, dar tu nu o poți purta nici acum, și iată, Eu mai aștept un pic. Tu n-ai putut purta nici taina Mea despre tine, tată, pentru că tu nu M-ai ascultat ca să vorbesc Eu cu tine ca în cer și ca să înțelegi ce înseamnă cer, să înțelegi de-acum. Tu n-ai putut să Mă asculți ca să te fi făcut famen pentru ca să fii locaș al împărăției Mele întru tine, să te fi făcut famen tu și toată casa ta și să încep cu tine să repar stricăciunea care s-a iscat din pricina necredinței și a neascultării omului cel de la început.

Omul cel de la început n-a crezut că va muri dacă va lua din cele oprite de Mine, și i s-a socotit necredință dacă a luat, și de la necredință a murit omul prin păcatul neascultării. Dacă tu credeai, creștine, tot ce ți-am spus Eu din cer, era acum cer pe pământul acestei lucrări, așa cum a fost la început când nu era moartea venită peste om, și aș fi lucrat pentru tine cer nou și pământ nou și om nou, îmbrăcat întru nestricăciune, și aș fi dat mâna prin mâna ta la mulți. Dar din lipsa ta de smerenie, tu n-ai dobândit har, creștine, și te-ai împotrivit ca și Petru când lucram Eu peste apostolii Mei taina cuvântului despre împărăția cerurilor, care este făcută și întocmită din clipa când Eu M-am întrupat născându-Mă Om din Fecioară. Nici ție, popor iubit, nu ți-a spus mai mult această taină a Mea despre nașterea Mea din Fecioară, venit de la Tatăl și de la Duhul Sfânt în Fecioară, ca să Mă nasc și din trup și să iau asupra Mea firea omului, și să repare Dumnezeu ce a stricat omul. Iată, întru început a lucrat Tatăl Meu, și spre sfârșitul vremilor iarăși a lucrat făcându-l iar pe om din cer, și iarăși lucrează, voind să-l învieze pe tot omul prin lucrarea Duhului Sfânt întru Tatăl și Fiul, prin Care toate s-au lucrat.

O, poporul Meu, măcar să fi voit și tu să zici cum am zis Eu celui ce Mi-a zis „bun“, să fi zis și tu la fel, că nu ești bun și că Unul singur este bun, că dacă tu ai fi zis așa, ai fi căpătat har, tată, și ți s-ar fi înmulțit harul Meu peste tine, și ți-ar fi fost de-ajuns și nu ți-ar mai fi trebuit nimic, că Eu Mă desăvârșeam întru tine prin harul Meu așa cum în neputința lui Pavel Eu M-am desăvârșit prin harul Meu. Iată, Pavel, apostolul Meu, câtă vreme a zis că e bun, el a făcut numai rău lui Dumnezeu când S-a arătat Domnul la oameni prin Fiul Său Cel întrupat.

Am venit întrupat, și am crescut, și am lucrat trei ani și jumătate descoperit, și vindecam orbi și ologi ca să se ducă vestea despre împărăția cu care venisem de la Tatăl, iar Saul cel râvnitor al legii căuta să afle pe cei vindecați și îi afla și îi omora ca să stârpească lucrarea de vestire a venirii lui Mesia, că după ce l-am vindecat pe orbul cel din naștere, după câteva zile a plecat Saul după el și l-a omorât. Și zicea Saul că era bun pentru Dumnezeu și râvnitor pentru lege, și Eu am ieșit în calea lui și i-am oprit nebunia și l-am mustrat cu orbire și l-am lăsat cu semn, și l-am trimis apoi să Mă vestească pe Mine mărturisind întâlnirea Mea cu el spre Damasc când Eu l-am orbit și nu i-am mai dat înapoi vederea decât prea puțin, că Eu n-am tras înapoi semnul Meu de pe el chiar dacă el M-a rugat cu rugă întreită să-Mi trag semnul de pe el, căci îngerul satanei îl chinuia cu rușinea în fața iudeilor, în fața celor de un neam cu el. Iată, tată, Eu nu M-am putut desăvârși cu harul Meu în Saul până ce nu l-am umilit, până ce nu l-am smerit forțându-l să slujească neamurilor cu numele Meu și al împărăției Mele, supunându-l sub înțelepciunea cea din cer și nu de pe pământ. Și s-a pocăit Pavel, împins de Dumnezeu, și s-a lăsat apoi sub harul lui Dumnezeu mărturisindu-și tuturor faptele lui potrivnice lui Hristos și tragerea lui de partea lui Hristos, la lucrul lui Hristos, Cel pe Care-L prigonise cu atâta râvnă.

Iubitul Meu popor, Eu am avut răbdare mare, tată, și încă mai am și acum. Mai am câteva clipe de răbdare pentru ca să-ți dau ție har, că scris este: «Dacă cel ce ți-a greșit se întoarce pocăindu-se, iartă-l. Chiar dacă de șaptezeci de ori câte șapte îți greșește și se întoarce cerând iertare și pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce, tată. Dar și dacă se întoarce, caută și îl îndreaptă pe acela cu duhul blândeții, dar ia seama peste tine însuți, să nu te lași ispitit de slăbiciunea lui; ia seama să nu cazi și tu în ispită; ia seama la dreptatea Domnului și nu altfel. Folosește-te de Dumnezeu, și să-ți fie da, da, și nu, nu, ca să nu cazi în judecată, copile al poporului Meu. De aceea ți-am spus în cuvântul acesta că Eu am lucrat în două feluri peste poporul Meu. Am răspuns într-un fel peste cel ce venea trupește la Mine și Mă ispitea, așa cum a venit cel ce M-a întrebat dacă e bine să-și lase omul femeia, și Eu i-am răspuns după cum a fost ispitirea lui, dar în alt fel le-am răspuns Eu ucenicilor Mei, care înțeleseseră taina lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu în om.

Așa am pățit Eu și în mijlocul tău, popor cu nume sfânt, și cât aș fi voit să ai tu pe Duhul Sfânt ca să fii cu Duhul Sfânt în duhul tău și să te întorci la viață din cer! Câtă răbdare am avut Eu cu tine și cât de frumos te-am povățuit ca să ajungi să înțelegi și să te lași cu împărăția Mea în trupul și în duhul tău! Dar să știi, tată, că voi ieși în calea ta văzut, voi ieși, ca să crezi în Mine așa cum a crezut Pavel, și să las apoi har peste tine, și să te folosesc pentru pregătirea cărării întoarcerii Mele, căci orice lucrare, orice sărbătoare trebuie pregătită ca să vină. Când se apropie ziua nunții, trebuie pregătită această sărbătoare, tată. Și cu cine s-o pregătesc? Cu cei la care n-am fost cu cuvântul Meu de pregătire? O, Eu pe tine te-am pregătit, poporul Meu, și ți-am dat nume nou și sfânt, și vreau să-ți dau har, creștine. Scoală-te și umblă, tată, și umblă repede, ca să răscumperi vremea și lucrul cel rămas în urmă, că iată, se așează mesele și bucatele și nunta, și Eu vin să stau în fața ta și să te sărbătoresc, și să Mă sărbătorești, și unul altuia să ne dăm cinste pentru lucrarea cerului. Eu să iau de la Tatăl cinstea pentru că am lucrat cu voi, iar voi să luați de la Mine cinstea pentru că ați lucrat cu Mine, copii ai poporului Meu. Iată, vine clipa să dau rodul Meu Tatălui, dar caută, creștine, să fii în mâna Mea, ca să te cunoască Tatăl Meu în lucrul Meu.

Ia de la Mine fire dumnezeiască, poporul Meu, și să nu mai fie dezbinare în trupul tău, tată, și să fii trup tare și întreg în mădulare, și după numărul mădularelor. Nu cumva să fie lipsă în trup. Să se scoale unul din poporul Meu și să rostească numărul mădularelor trupului lui Hristos în poporul lui Hristos, în biserica lui Hristos.

Lasă-te născut de sus, creștine tată, ia fire dumnezeiască între oameni, ia lucrarea Mea, ia puterea Mea, și arată-te oamenilor cu Mine. Dacă ești bolnav și nu poți, iată, Eu te vindec de tot ce este rău ție, și nu mai spun: «Du-te, și să nu spui nimănui», și îți spun: du-te și să spui tuturor despre lucrarea lui Iisus Hristos care este cu tine. Scoală-te și Mă vestește pe Mine, că pe tine te vestești, pe tine lângă Mine, ca să vin lângă tine și să Mă arăt că sunt lângă tine, și să te vadă lumea cu Mine, creștine al împărăției lui Dumnezeu.

Lucrarea voastră să se asemene, și să nu-Mi faceți răni. Sunt ca și pus în lanțuri, tată. Necredința oamenilor, ba și necredința poporului Meu, e lanț pentru Mine în vestirea cuvântului Meu. Vestiți lucrarea cuvântului Meu și adevărul ei, și să vă asemănați unul cu altul la lucrul Evangheliei Mele. Puțini din voi au îndrăzneală pentru vestirea lucrării Mele, și iată, nu sunteți la fel în lucru, ca să aibă rod lucrul, ca să se grăbească ziua venirii Domnului în chip văzut. Aduceți-vă aminte de Pavel când spunea despre vestitorii lui Hristos, că unii vesteau pe Domnul din pizmă, din ceartă, iar alții, cu voie bună. Unii erau apărători ca să apere pe Pavel, pe care-l iubeau pentru Evanghelia Mea, iar alții, cu gânduri necurate, vesteau pe Hristos din invidie, spre dezbinare și spre gelozie și spre suferința lui Pavel. Dar la voi să nu fie așa, să nu fie fățărnicie în vestirea cea mare a cuvântului Meu peste lume, și să fie adevăr și credință, și să fie dragoste și umilință, și să nu fie dezbinare în trup.

Primiți cuvântul Meu și luați-l în voi și mâncați-l, și fiți atenți întru venirea Mea, fiți atenți că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeți în cuvintele Mele și nu le desființați, că voi veni în curând și vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, și cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, și tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? Dacă M-aș supăra pe tine și te-aș mustra pentru că Mă înjosești, tu n-ai putea purta arătarea Mea cu mustrare. Ce-ți folosește răzvrătirea, copile al poporului Meu? Acesta este duhul măririi de sine care robește pe om, măi creștine. Acesta este duh de lucifer, tată. Ești tu așa de mare ca să judeci? De ce nu stai un pic să aștepți și să ai răbdare pentru adevărul Meu în tine?

Copii ai poporului Meu, nu lucrați în această lucrare cu duh de pizmă și de ceartă. Nu este de la Dumnezeu acest fel de duh. Este de la duhul rău, tată, este de la duhul omului, de la duhul măririi de sine și al îngâmfării care stăpânește pe omul cel fără dragoste, căci dragostea nu este așa. Ea are altă față, altă lucrare. Ea când lucrează în creștinul Meu, ea nu pizmuiește, ea nu ceartă, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se mânie, nu iubește minciuna, nu folosește necuviința. Ea când lucrează este binevoitoare. Ea pe toate le crede și le rabdă și le suferă cu dragoste, și numai ea este darul care nu cade, și dacă ea cade, aceea nu s-a numit dragoste, căci dragostea nu cade, tată. Nedragostea cade, dar nu dragostea.

Poporul Meu, iată ce naștere nouă voiesc să-ți dau. Nu te învârtoșa astăzi. Iată astăzi glasul Meu peste tine. Astăzi cinez cu tine, și vreau prin cuvânt să-ți dau naștere de sus și să nu mai mori, tată. Nimeni nu-ți poate da viață, căci numai Eu sunt viață și adevăr întru viață. Numai Eu îți pot da ce trebuie să primești.

În biserica lui Iisus Hristos să fie trup întreg, să fie toate mădularele, și să fie bine încheiate în trup, și să fie neadormită biserica lui Iisus Hristos cea din vremea întoarcerii Domnului, iar numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu peste biserică. Să nu se păcătuiască în biserică, fiindcă biserica este cerească și nu este pământească. Numai biserica este cerească pe pământ, și ce este afară de aceasta este pământesc. Biserica este din cer. Să nu se păcătuiască în biserică, și să fie ceresc trupul bisericii întru toate mădularele sale, și se va alipi începutul cu sfârșitul dacă biserica de la sfârșit se va uni cu începutul lui Dumnezeu.

Eu sunt Alfa și Omega, și sunt cu începutul peste voi, copii ai poporului Meu, ca să vă așez întru cerul Meu cel dintru început. Am venit prin cuvânt să vă dau naștere ca întru început, naștere de viață, iar voi să vă așezați în dragoste, tată, căci dragostea nu cade niciodată, nu moare niciodată, și moarte nu va mai fi dacă va fi ascultare cu dragoste.

Eu sunt Omul Cel nou, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum M-am arătat, cu Duh dătător de viață, și voiesc să vă arăt lângă Mine, copii ai poporului Meu. Lumea nu crede, tată, ce fac Eu cu voi, ce vorbesc Eu la voi. Lumea n-are dragoste și nu crede, căci toate ale dragostei, de la Domnul vin, și sunt cerești, și nu sunt pământești.

Sunt în mijlocul vostru prin cuvânt, și Mă scol cu duh de mulțumire și Îi mulțumesc Tatălui Meu pentru vestirea lucrării cuvântului Meu și a glasului Meu peste oameni, peste mulțimi, căci vreme de patruzeci de ani a fost această așteptare, și zic: Tată, prin fiii Noștri am făcut ce Mi-ai poruncit. Amin.

Mergem înainte până la ziua de odihnă și vom lucra cuvântând vestea împărăției lui Dumnezeu care vine peste cei credincioși și peste cei necredincioși. Și după ce vom termina, ne vom odihni de osteneli, căci mare și cerească este această lucrare.

S-a ridicat Sfânta Treime să împartă din această hrană cerească mulțimilor, și de aceea trebuie adusă mulțumire lui Dumnezeu. Eu când lucram o lucrare Mă așezam în fața Tatălui Meu și Îi aduceam mulțumire și înainte de lucrarea pe care o aveam de împlinit, și după aceea.

Poporul Meu, s-a împlinit cuvântul pe care ți l-am vestit demult, că voi vesti prin tine această lucrare peste mulțimi, și mulțimile vor înseta și vor veni să vadă pe poporul cuvântului lui Dumnezeu. Și iată, vin spre tine, popor hrănit din cer ca să fii din cer, și îți spun să fii din cer, tată, nu din lumea aceasta. Să te naști de sus, să te naști din nou dacă nu mai ești acum, că altceva înseamnă să fii, altceva, tată. Am multe să-ți iert, copile al cuvântului Meu, am multe să-ți iert, dar crezi tu ce-ți spun? că naștere de sus înseamnă viață fără de moarte, și tu nu știi cum vine taina aceasta, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele, și trăiesc în Duhul, și umblă în Duhul, adică în Domnul, și nu iubesc slava deșartă care vine de la om».

O, poporul Meu, am stat înaintea ta ca să-ți dau naștere de sus prin cuvânt, și n-ai știut să înțelegi cum vine această taină, această lucrare de credință, ca să te naști din credință ca Avraam, tată. Eu ți-am spus demult că în împărăția cu care sunt venit nu va rămâne nimic în afară de Avraam, și tu n-ai știut cum adică Avraam. Să te învețe din nou învățătorii tăi, ca să știi și tu cum adică Avraam, căci atâta va rămâne: Avraam, fiule.

Iubitul Meu popor, Eu am venit să-ți dau un mare dar, tată, și voiesc să-l las peste tine chiar acum. Darul lucrării pocăinței, acesta este darul cu care vin la tine azi, și primește-l, să nu te împotrivești, primește acest dar care te trage la cer, căci David, unsul Meu, lucra dar peste dar întru darul acesta. Dacă te uiți în inima lui David, unsul Meu, dacă te uiți bine, dacă știi să te uiți bine, vei vedea bine că David a plâns mereu către Mine socotindu-se păcătos, și rugăciunea lui ajungea până la Domnul, și avea har, și avea David pocăință neîncetată, căci pocăința neîncetată este har nestăvilit, dar ea vine de la frica de Domnul și de la credința cea adevărată, și ea deschide ușa milei Domnului. David, când a fost disprețuit de unul din supușii săi, el a spus să nu fie pedepsit acela, și a spus că Domnul a poruncit aceluia să defaime pe David spre pocăință.

E târziu, poporul Meu, și tu nu știi să lucrezi lucrarea mântuirii, lucrarea pocăinței neîncetate în fața lui Dumnezeu. E târziu, tată, și inima ta e rece încă, și nu simte după Domnul inima ta. Să te scoli, tată. Deșteaptă-ți inima la frica de Domnul, că acest dar este ca o săgeată spre ținta mântuirii, spre virtutea pocăinței și spre nașterea de sus.

Te-am ospătat din masa Mea cerească și te-am hrănit cu lingurița, tată. Ca pe un prunc te-am hrănit, popor iubit. Cuvântul Meu a fost hrana cu care te-am hrănit; pâine cerească pentru sațiul duhului tău. Am multe să-ți iert, și tu nu ești atent ca să lucrezi spre har, ca să capeți har prin pocăință, creștine, că tu nu te-ai rupt de la răutate ca să lucrezi dreptate, nu te-ai rupt din brațele stricăciunii ca să fii al lui Hristos și n-ai cerut ce a cerut David când zicea: «Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-și iau partea în viață, că s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale, Doamne», și nu înceta David lucrarea pocăinței, și zicea David: «Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu, că mult este, și vezi smerenia mea și așteptarea mea, și îmi iartă toate păcatele mele».

Am multe să-ți iert, poporul Meu, că în păcate te-ai născut, căci unirea femeii cu bărbatul, unirea cea după trup este păcatul, și nu s-a înțeles ce a fost păcatul. În păcat se zămislește omul, din păcate se naște omul, și se mai și mândrește omul, și nu face ce a făcut David, care-și rupea inima la gândul păcatelor sale, căci după călcarea poruncii s-a născut în Adam firea, firea cea trupească, cea păcătoasă, măi copii. Nu Domnul a lăsat așa, ci omul a născut această fire, prin păcatul neascultării, tată. De atunci veghez mereu peste om, ca să fac prilej de reparare din stricăciune, că Mi-e milă să las stricată lucrarea Mea în om.

Eu sunt Omul Cel nou, Omul Cel dintâi, născut din Tatăl mai înainte de veci, și am făcut omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și când am făcut încă un trup dintr-unul, am lucrat ca în cer, și așa am făcut Noi două trupuri dintr-unul. Noi n-am lucrat cum lucrează lucrarea omului și a firii trupului omului. Și, apoi, Eu sunt Omul Cel născut din om, adică din Fecioara cea care M-a născut de la Duhul Sfânt, și așa este lucrarea lui Dumnezeu, și nu este ca lucrarea omului, și, iarăși, lucrarea omului nu este ca lucrarea lui Dumnezeu, și de aceea omului îi trebuie lucrare de pocăință în toată vremea trupului său cel stricăcios, până ce acest trup se va îmbrăca cu lucrarea nestricăciunii prin repararea care va veni de la Dumnezeu. Dar Eu vă spun că a și venit Domnul cu lucrarea de reparare a stricăciunii care vine de la omul cel firesc.

Măi copii, cum a făcut Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cum l-a făcut pe om? Iată întrebare din cer. Cum M-am născut Eu dintr-o Fecioară apoi? Dintr-o Fecioară M-am făcut Om, luând toată firea omului, ca să arăt omului că omul poate avea fire dumnezeiască în trup. M-am născut om ca și tine, omule, ca să-ți fiu ție Mântuitor omorând și osândind în trup păcatul, ca să nu mai fie păcat în trup, ca să nu fie omul osândit până în veci. Dar lucrarea Mea se potrivește cu lucrarea ta? Repararea Mea se potrivește cu repararea ta? Nu se potrivește, și îți trebuie pocăință în toată vremea trupului tău. Din Adam a luat Domnul pe femeie, și acest trup s-a numit apoi bărbat și femeie. Din Fecioară a luat Domnul pe om, ca să fie Domnul cu oamenii, ca să coboare Domnul până la om și ca să-l ridice iar la ceruri pe om, și i-am dat iarăși omului naștere de sus. Și prin ce i-am dat? Prin credința în Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin nașterea Sa din om a reparat lucrarea de pieire a omului, a trupului omului, prin credința omului în Cel coborât din cer în om.

O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să știi pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte și spune ce scrie în ea? Așa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. Uită-te, ca să vezi, tată, ce loc ai tu în carte. Uită-te ca să vezi și ca să știi și ca să crezi prin știință cerească, poporule creștin, că după ce Domnul rostește numele lui Israel cel din seminții, rostește apoi numele tău, popor de la sfârșit, luat din necazul cel mare, din neamurile pământului luat, căci Eu te-am făgăduit lui Dumnezeu încă din vremea lui Avraam și Isaac și Iacov. Eu am rostit mare binecuvântare pentru tine la capătul lucrării acestor părinți ai tăi, Israele al făgăduinței, și te-am făgăduit cerului încă de pe atunci, popor mititel prin care voi ridica mulțimea aceea mare care va răsări din necazul cel mare și va sta în fața acestui tron. Vine vremea alipirii lui Israel cel după seminție, dar vine vremea făgăduinței și a fiilor ei, tată. Va veni Israel cel după trup și se va uita să-l vadă pe cel după făgăduință Israel, și toată făptura va sta în fața acestui tron ceresc în care-Și are așezare Dumnezeu Cuvântul. Întreabă-Mă pe Mine ca să-ți arăt locul pe care-l ai în carte, tată. Întreabă-Mă, că tu nu știi, și îți spun să Mă întrebi pe Mine, popor făgăduit biruinței Fiului lui Dumnezeu. Întreabă-Mă, și Eu îți voi răspunde. Amin.

O, iubitul Meu Israel, tu ești ales prin har, tată, ca să fii duhovnicesc și nu trupesc. O, greu Îmi este să te părăsesc, și greu Îmi este să-Mi cobor glasul și cuvântul glasului Meu peste tine, popor cu nume duhovnicesc. Nu vreau, tată, să te părăsesc, dar greu Îmi este când vin la tine prin cuvânt așa cum vezi că vin. Greu Îmi este, greu de tot, că n-am iesle caldă în trupul tău, n-am iesle curată, n-am popor curat cu trupul, curat cu inima, căci trupul pe care-l folosesc Eu de la tine este inima trupului tău. Ea este trup pentru Mine, trup duhovnicesc și nu trup trupesc, copilule ales prin harul Meu.

«Fericiți cei curați cu inima», așa am rostit când am lăsat învățătura cea nouă. Și cum asta? O, tu nu știi ce înseamnă această comoară de har ca să-Mi poți răspunde la întrebarea Mea. «Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu». Mare este această Scriptură, Israele cel după duh, ca să fii duhovnicesc și nu trupesc, tată. Cei curați cu inima sunt aceia care n-au în ea gânduri trupești, și aceia sunt ai lui Hristos, aceia care și-au răstignit trupul, împreună cu patimile și cu poftele sale, și care trăiesc și umblă în duhul și nu după trup, tată. Trupul trebuie păstrat pentru duh, ca să fie de folos duhului, adică faptelor duhului, dar nici acum nu te-ai născut din cer și din duh, Israele care ești ales ca să fii pentru duh și nu pentru trup, tată. Cei după trup nici legea n-au ținut-o, și nici pe Mine nu M-au primit ca să-i izbăvesc de sub lege, și iată, Israel cel după trup zace și azi neridicat. Dar se va ridica, după cum stă scris, prin rămășița lui cea după har, prin Petru, prin Pavel, prin Ioan, prin Iacov, prin Toma și prin toți cei după har Israel, că aceștia au mers cu Iisus Hristos, și cu inima curată pentru Iisus Hristos dându-L oamenilor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:29 View PostDownload Post

continuare:

Poporul Meu, greu Îmi este să te părăsesc pentru puțina ta primire a Domnului tău, dar greu Îmi este să te și păstoresc prin cuvânt, căci cuvântul e mare lucru, tată. Eu prin cuvânt am lucrat cerul și pământul întru lucrare de Treime Dumnezeiască. Eu prin cuvânt M-am zdrobit în preajma ta, popor ales prin har, ca să-ți dau naștere de sus prin cuvânt și să fii de sus, și să nu fii de jos, ca să pot lucra cu tine repararea pe care o așteaptă toată făptura cea de la Adam și până la tine, tată. Greu Îmi este păstorindu-te, căci, ca și Israel cel lucrat prin Moise, alesul Meu cel de atunci, tot așa și tu, nu stai cu Mine nici cu trupul, nici cu duhul. O, și când va veni ceasul să-ți arăt menirea ta și haina ta între veacurile Mele, atunci vei face lucrarea pe care o face lumânarea când arde, tată. Aceasta este lucrarea pe care o aveai de lucrat pentru făptura cea din toate veacurile, căci lumânarea își mistuie trupul ca să poată arde și ca să poată lumina în fața Mea și a ta, omule al Meu, căci tu trebuia să fii lumină și nu trup, tată. Lumânarea fără de lumină nu arde dacă nu-i pui foc ca s-o aprinzi, și rămâne trup și nu face lumină spre cer și spre pământ. Trupul omului cel ales de Dumnezeu dacă nu arde de duh și de har, nu poate supune lucrarea trupului, și nu este de folos. Fericiți și iar fericiți sunt cei curați cu inima, și aceia văd pe Dumnezeu, că aceia nu au gânduri trupești în inimă, adică în trupul în care locuiește Domnul. Inima este trupul lui Dumnezeu în om; inima cea după duh și nu după trup; inima cea cerească, nu cea trupească.

Poporule de la sfârșit, dă-i voie inimii tale să fie cu Mine de-acum. Fă așa cum au făcut Petru și Pavel după ce Domnul a frământat inima lor. Eu am lucrat trei ani și jumătate peste ei, dar peste tine am lucrat patruzeci de ani, Israele al harului. E vremea harului, tată. Aprinde-ți inima cu harul vremii de acum, căci Noe, după ce și-a sfârșit lucrarea ce i-am dat-o, a mai lăsat șapte zile de har pentru cei ce ar fi voit să fie ai Domnului și ai biruinței, și nimeni din ei n-a crezut ca să scape prin credință și să fie viu.

O, popor mic cu inima și cu credința, scoală, tată, și strigă tu și toată casa ta, strigă și zi: „Doamne, ajută necredinței mele, ajută necredinței din vremea aceasta!“.

Popor cu inima ușoară, fii înțelept de-acum și cere înțelepciune cerească pentru ca să știi să crezi ca proorocii și ca David și ca Solomon, că și ei au fost făpturi slabe și greșite la Domnul, dar au știut să creadă cu toată inima în lucrările lui Dumnezeu, și nimic nu era la ei ca să nu fi fost de la Dumnezeu trimise, fie pentru slavă, fie pentru înțelepțire. Scoală, tată, și strigă la Mine și aprinde-ți duhul credinței, că așa este scris: «Rugați-vă neîncetat. Duhul să nu-l stingeți, și credeți cuvintelor lui Dumnezeu, credeți proorociilor și nu le defăimați».

Poporul Meu, caută să ai un singur cuget întru toate, un singur fel de credință și de iubire, că iată, de acum nu mai lucrez în două feluri peste tine, nu mai lucrez după tine, și voi lucra după Mine, tată, și după cum sunt în cer lucrate toate dintru început. Tu citești în carte și te smintești întru Mine, dar uită-te bine, că Eu am lucrat cu cuvântul cărții și peste cei credincioși și curați cu inima, și peste cei necredincioși și trupești cu inima.

O, poporul Meu, spală-ți ochii cu învățătura Mea, ca să fie curați, și ca să pot vorbi cu tine după curățenia inimii tale și a ochiului tău, că greu Îmi este să te părăsesc pentru întinarea inimii tale și a ochiului tău. Greu Îmi este să lucrez peste amestecătură, tată, că tu ești amestecat și ești numai trup cu inima ta. Vreau să lucrez cu tine așa cum am Eu de lucru, și nu așa cum ai tu de lucru. Iată, după patruzeci de ani Eu nu am lucrători ca să ies să-Mi culeg agoniseala.

Să te scoli, Israele tată, să stai bine și cu frică și cu luare-aminte, că vreau să Mă uit peste tine și să-ți văd statura, și să pun peste zece, și peste cincizeci, și peste o sută, și peste o mie, ca să lucrăm lucru de același fel, ca să nu vin să lovesc cu blestem via Mea și neamul tău, căci neamul din care te tragi tu este așteptat să se scoale prin tine, că tu ești propteaua Mea în care Mă sprijin întru planul biruinței Mele cu tine, Israele al harului Meu. Ia de la Mine pricepere cerească și fugi de înțelepciunea care vine de la om, că oamenii au schimbat pe Domnul cu slava deșartă care vine de la om. Eu am purtat coroană de spini și haină de ocară pentru salvarea turmei Mele cea aleasă după har, dar cei ce au pus mâna pe frâiele turmei au dat de la ei lucrarea cea de har și au înăbușit învățătura cea din Dumnezeu, și iată, învățătura care vine de la omul mort cu inima și cu credința a închis împărăția cerurilor pentru cei ce dau să o ia cu stăruință și cu credință. Aceia au peste ei cuvântul care spune: «Inima nebunului este în gura sa, precum și gura înțeleptului este în inima sa».

Vine vremea să se arate deșertăciunea științei care vine de la om, și ce veți face voi, copii ai poporului Meu care vă bizuiți pe om, tată? De unde credeți că vă voi cere Eu atunci? Cine vă va da înapoi lui Dumnezeu? O, greu Îmi este să vă cer din mâini neputincioase care n-au în ele răspuns bun pentru Domnul! Dar voi n-ați priceput lucrarea care v-a purtat pe voi patruzeci de ani, și de aceea nu știți să stați pe drumul Meu. Voi ați avut o alegere cu mult mai mare decât aceea pe care vă bizuiți voi, cei mulți ai poporului Meu, și nu v-ați prețuit alegerea cea de la Mine lucrată pentru voi, și pentru cei ce aveau să creadă prin voi. Și acum, când s-a stârnit luptă între voi și cei care nu au această alegere, voi tocmai acum v-ați ascuns de alegerea Mea pentru voi, și iată, vă întreb: pentru ce, oare, a lucrat Domnul cu voi timp de patruzeci de ani, copii ai poporului cel ales și deosebit din lume? Din lume v-am luat pentru ca să stați cu Mine și ca Mine, adică așa cum vă spun Eu să stați. Și acum se ceartă cu Mine copiii poporului Meu care-și pun nădejdea în oameni, și acești copii răzvrătiți dau să se tragă acolo de unde au fost luați de Mine. O, dacă era bine lucrată lucrarea Mea în lume, dacă ar fi lucrat bine cei pe care vă bizuiți voi, după cum ați fost învățați, de ce aș mai fi venit Eu să-Mi aleg un popor și să-l învăț din cer și să-i dau viață sfântă prin cuvânt în mijlocul oamenilor cei care au dat de la ei frica de Domnul?

O, greu Îmi este să lucrez peste tine când văd că nu vrei să-ți pricepi menirea și alegerea ta, copile al poporului Meu! Dacă acei ce nu mai cred în lucrările lui Dumnezeu între oameni, dacă aceia nu cred cuvântul lui Dumnezeu care te însoțește pe tine, te duci și tu, tată, la necredință? Scoți și tu săgeți ca să tragi în Dumnezeu? Îți faci și tu arc și săgeți ca să omori lumina care luminează?

O, popor cu nume sfânt, vino-ți în fire, în fire dumnezeiască, tată, în dragoste de Dumnezeu vino, că dragostea pe toate le crede. Dragostea de Dumnezeu nu dă greș niciodată, și ea știe să creadă totul, căci totul vine de la Dumnezeu pentru cei cu dragoste de Dumnezeu.

Vezi tu de ce te-am rugat Eu pe tine să nu mai umbli pe drum, tată? Eu știam că duhul rău îți vede acum alegerea și veșmântul tău cel de la Mine și dă să te despoaie de tot ce ai prin harul Meu. Eu ți-am spus că dacă umbli pe drum, cazi în păcat, tată, cazi în lepădare de Domnul și cazi în vânzarea Domnului și a aproapelui Domnului, că tu nu știi cum vine asta, fiindcă nu vrei să fii deosebit de cei ce umblă pe drum, și te duci și te atingi cu ei dacă te duci pe drum, și te despoaie, tată, și rămâi gol de har, că ție nu-ți place liniștea cea dinăuntrul tău, liniștea ta cu Mine și cu tainele Mele care te-ar fi crescut și te-ar fi ținut curat cu inima, curat cu urechea și cu ochiul și cu atingerea cea aducătoare de moarte ca să fi avut Domnul salvatori tari și pregătiți și curați pentru ridicarea făpturii și a turmei din vremea aceasta. Eu de aceea ți-am spus să fii deosebit din lume, tată, și să nu te atingi cu cele scoase astăzi, cu cele stricate ale făpturii omenești; de aceea, ca să te pot primi cu lucrarea Mea întru tine și ca să salvez cu tine pe toți cei din moarte, că Eu nu te mint, și Eu ți-am spus demult că mai mari minuni decât oricând va fi să fac cu tine spre sfârșit.

Vezi tu, poporul Meu, ce greu Îmi este să cobor la tine? Vezi tu câtă umilință aduci tu peste ochiul Meu și peste lumina Mea și peste calea Mea spre tine? Dar e vremea zilei harului, și Eu încă un picuț te mai aștept ca să-ți vii în fire și să dobândești fire dumnezeiască așa cum a fost omul cel de la început, așa cum am fost Eu când am luat trup. Dacă nu veneam să iau trup din om, nu-Mi dădea Tatăl puterea să fac judecată omului. Dar iată, sunt Fiul Omului, om fără de păcat sunt, și în locul omului cel din păcat M-am răstignit Eu cu trupul, ca să repar pe om și să osândesc moartea. Și iată, vine vremea, și a și venit, când morții se vor scula întru viață, și întru judecată; unii întru viață, și alții întru judecată. Vine Scriptura care vorbește despre nașterea din nou a lumii, căci iarăși voi ridica din pământ pe om, pe tot omul care a avut trup, pe toată făptura, tată. Așa am spus primilor Mei ucenici, care și-au răstignit ale lor și au luat viața Mea și adevărul Meu și cuvintele Mele, ale împărăției Mele ca să le împrăștie și să facă fii pentru Mine; le-am spus că la nașterea din nou a lumii ei vor sta și vor judeca pe Israel. Și iată, cerul cel de sus unește dreapta cu cei din trup, și se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numește Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.

Poporul Meu cel iubit, cel mic cu credința, cel mic cu fapta ta în Domnul! Să te ridici mare, tată. Iată, rostesc cuvânt. Ridică-te mare, ca să lucrez prin tine în așteptarea cuvântului care spune: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie“. Popor lucrător pentru veacul ce vine, te-am lucrat, tată, destulă vreme ca să te am acum, ca să iei plugul de-acum și să nu te uiți înapoi, și să-ți dau împărăția cerurilor, care este pregătită pentru tine și pentru toată făptura Mea. Sună gongul cel mare al arătării văzute a acestei lucrări care te-a născut pe tine de la Mine, ca să fii cu Mine acum, și în veacul veacului apoi. Să nu stai nepăsător, să nu stai surd, căci gongul cel ceresc va fi să scoale morții din morminte, dară pe tine, care ai încă trup, trup cu duh dătător de viață, dat de Mine! Eu, din îndurarea Mea, luminez și sfințesc pe tot omul care vine în lume. Și prin ce fac Eu lucrarea aceasta peste făptură? Prin credință, tată, prin botezul credinței și prin baia nașterii cea de sus, nu prin meritul omului, că nu este om fără păcat și care să merite îndurarea Mea, ci prin umilința Mea înspre om, tată, ca să repar păcatul omului cel făcut de om după ce a fost scos omul din cer pentru neascultare. Și l-am pus pe om pe pământ și l-am iertat și l-am binecuvântat pe fiecare om care s-a născut din om, și care a crezut în Dumnezeu, și care a lucrat dreptate înaintea Mea. Și după felul cum a lucrat omul, a căpătat îndurare de la Dumnezeu.

Omul din păcate se naște, și Eu n-am rostit binecuvântare pentru păcat, că nu se putea așa ceva, dar am binecuvântat pe omul care, născut din om, a căutat spre Domnul, urmându-I Lui. Și acum prin tine, popor al harului Meu, vreau să sfârșesc ce mai am de lucrat și de reparat peste om. Nu Mă lăsa fără mâini și fără picioare peste pământul tău, peste ogorul tău, că vreau să dau viață fără de moarte ogorului tău, ca să binecuvintez apoi această lucrare întru terminarea ei. Tu ești poporul cel de la sfârșitul lucrării Mele. Nu te lua după omul care lungește boala, că vine Domnul, tată, vine și vindecă ce mai este neînviat, și se întocmește spre vedere profeția cea de viață fără de moarte, profeția cea pentru răscumpărarea trupurilor, tată, căci la nașterea din nou a lumii când pântecele cel dintâi va lucra iar, multă făptură se va ridica spre chinuire în trup, că multă făptură s-a dus din cele din care a fost luată, s-a dus fără viață, fără cer, fără Dumnezeu, și aceea va lua trup spre chinuire, și nu va sfârși chinuirea până ce nu va plăti cel din urmă ban, cea din urmă datorie. Dar Eu lucrez, tată, lucrez și iar lucrez pentru ușurarea făpturii Mele, și poporul Meu nu mai știe ce face Dumnezeu. Și iată, se vor arăta cei de sus, adică Ierusalimul cel de sus, cei ce au plecat cu viață vie, și care sunt vii întru întoarcerea lor la Domnul. Se va arăta Ierusalimul cel de sus, care este mama celor credincioși, celor chemați, aleși și credincioși, și va mărturisi această mamă pe fiii ei, măi copii ai Noului Ierusalim cel întocmit prin cuvântul cel de sus.

Am venit să te iert, iubitul Meu popor, și voiesc să iert prin tine și prin cuvântul tău păcatele făpturii, tată, așa cum Eu am făgăduit peste toate câte se vor dezlega pe pământ ca să fie dezlegate în cer. Această lucrare se primește la Domnul din lucrarea celor chemați, aleși și credincioși ai vremii de sfârșit. Amin.

Eu sunt Paștele cel nou, care se așează peste voi prin cuvânt. Binecuvântată să fie cina cuvântului Meu în mijlocul poporului cel ales și cu nume sfânt în mijlocul oamenilor necredincioși și puțin credincioși. Binecuvântată să fie credința cea după Avraam peste fiii poporului Meu. Fiți fii ai lui Avraam întru credință, tată, dar nu mai ispitiți pe Dumnezeu, că nu așa a lucrat Avraam, părintele credinței în Dumnezeu.

Sculați-vă! Aceasta este vremea, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă uitați la cei ce nu cred ca și voi, nu vă uitați înapoi, că dacă veți merge înainte cu credință, îi veți vedea venind după noi și pe cei ce zăbovesc în necredință și în ispitire și în cârtire.

Am venit să vă dau naștere de sus. De aceea am venit. Plângând am venit ca să cuvintez peste voi. Plângând vă aștept ca să fiți cu toții și să vă ajutați unul pe altul toți câți ați băut din această stâncă, toți, tată, ca să nu vă rugați cu disperare mai pe urmă să vă acopere și pe voi această stâncă, acest munte ocrotitor, care vă păzește întru cuvântul Meu cel rostit. Vreau să vă deprind cu înțelesul cel ceresc al celor profețite până acum. Veniți-vă în fire, copii ai Noului Ierusalim. Nu vă mai iubiți pe voi înșivă, că dacă voiește cineva să-și câștige sufletul, acela și-l pierde dacă face ca el.

Vă întind mâna Mea cerească și rostesc prin cuvânt să fiți credincioși lucrării cuvântului Meu, copii ai poporului Meu. Cât ai fi de răzvrătit, de împietrit, Eu te primesc iar, și te fac din nou, te fac ceresc prin cuvânt, și îți dau putere să crezi în Mine dacă te întorci. Întoarce-te, tată, și Eu te voi vindeca de păcatul neascultării și al necredinței. Întoarce-te, popor hrănit cu pâine cerească, fiindcă tu nu știi ce este această hrană pe care n-a mâncat-o nimeni așa ca tine din cei de până la tine. Să te scoli, tată, și să crezi ca Avraam și ca David și ca ucenicii Mei, care M-au dat ție prin lucrarea Mea cu ei. Ei te așteaptă ca să le deschizi. Ei sunt nerăbdători de-acum. Eu sunt gata cu masa, dar să ocupăm loc la masă, tată: cei de sus, cu cei de acum, și se va vedea văzut unirea cerului cu pământul, și prin aceste vederi voi adeveri lucrarea Mea de mântuire întru capătul ei. Atunci va fi târziu, dar tu să nu vii atunci. Nu cumva să lenevești până atunci, tată, căci cei ce lenevesc vor fi bătuți mult atunci. Vino acum, ca să nu întristezi cerul când te-ar vedea pe tine bătut atunci de cei cu răsplata cea pentru fapte. Nu cumva să fii leneș întru venirea ta la masa Mea, că dacă văd așa, să știi, tată, că Eu te bat încă de pe acum, te bat ca un tată, ca să vii spre înțelepțire și spre pocăință și spre umilință din credință. Vino cu Mine la lucru pentru ridicarea făpturii! Vezi ce au făcut cei ce au crezut în Hristos până la tine, și tu să faci mai mult decât ei, că mare va fi plata celor ce plinesc lucrarea lui Dumnezeu cea prin har.

Rostesc pace peste tine. În numele Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pace cerească peste poporul Meu cel cu nume sfânt! Pace și ridicare, pace și pocăință peste inima poporului Meu! Pocăință și umilință, și nu semeție, și nu îndrăzneală fără de pocăință.

Poporul Meu, voi privi peste tine cum Îmi vei deschide, iar dacă ești necredincios și nu vei deschide Domnului, Eu voi trece prin ușile închise și te voi cerceta ca să vii spre pocăință. Amin, amin, amin.

09-01-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan

Bucuria Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, întru îmbrățișare cerească cuprinde așezământul tronului Cuvântului, și pe fiii așezământului ceresc.

Pace dumnezeiască vouă, celor ce stați înaintea acestui tron! Și din această pace să aibă parte toți cei puțini care știu prin credință și prin iubire ca și a voastră să stea în fața Mea așa cum stați și voi, așa, cu același fel de cuget și de inimă întru cele noi, din veac lucrate ca să fie arătate în zilele acestea. Cei ce stau în fața Mea așa cum este astăzi de stat, aceia sunt bucuria Mea și sunt fiii biruinței Mele peste făptură, pentru ca să răscumpere făptura din moarte. Făptura are moarte peste ea prin păcatul cel din fire, tată, din firea cea trupească, măi copii, căci Adam n-a crezut dacă i-am spus să asculte ce-i spun și să nu ia din cele oprite, n-a crezut când i-am spus că dacă va lua va muri negreșit, și asta a fost, că Adam a murit și a rămas această plagă peste făptura cea de la Adam; de la Adam, tată, că Eu pe Adam l-am scos din cer apoi și l-am așezat pe pământ, și a căzut blestem peste pământ din pricina păcatului lui Adam, și a lucrat omul din greu pământul pe care creștea spini și pălămidă, și cu sudoarea feței și-a scos omul hrana, și apoi se întorcea omul în pământul din care a fost lucrat Adam, căci Eu i-am spus lui Adam: «Vei muri, și nu vei trăi dacă nu vei asculta».

Copii ai bucuriei Domnului, iată, neascultarea a lucrat lucrare de stricare peste lucrul Domnului, dar ascultarea repară pe cele stricate întru început. Omul a făcut greșeala neascultării. În rai a greșit omul, și raiul nu l-a mai ținut pe om în sânul său, și omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu când l-a făcut.

Am ales un popor acum, după trecerea celor șapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu șapte vremi și cu șapte peceți. Am ales poporul cel prin alegere cerească și am lucrat încă o dată așa cum am lucrat cu Israel cel după trup, și iată, a venit vremea să răscumpăr trupul făpturii căzute, și vreau să trimit poporul Meu spre lucru. Să fi fost pregătit bine până acum poporul Meu. Să nu mai fi trebuit să lucrez tot pentru el și pentru trupul poporului Meu. Să fi lucrat cu el pentru trupul restului făpturii care n-a fost aleasă și pregătită prin har. Să fi lucrat până acum lucrarea ascultării poporul Meu.

De șapte mii de ani lucrez să repar pe om, să iau moartea de peste el, dar omul n-a dat moartea de pe trupul lui. De două mii de ani am venit și am așezat împărăția Mea cea nouă prin jertfa Mea, căci Tatăl M-a dat ca să mor Eu în locul făpturii căzute și care moare de șapte mii de ani. Am venit acum două mii de ani și omul n-a dat moartea de la el, dar, măi copii, aceasta este lucrarea pe care o face Tatăl Meu prin Mine, și de aceea M-a trimis iar în lume, ca să grăiesc pe pământ lucrarea de nimicire a morții și a iadului și a stricăciunii, tată.

Ce ai înțeles tu, poporul Meu iubit? Ce ai înțeles, tată, prin această lucrare cu care vin Eu de atâta vreme la tine? Vorbesc cu poporul Meu creștin, măi copii ai ieslei cuvântului Meu. Slobod glasul Meu peste voi ca să-l dați poporului creștin spre știre.

Am coborât o carte frumoasă la tine în zilele acestea, tată, și tu, poporule creștin, n-ai auzit-o încă. Vreau să vin cu ea spre urechea ta ca s-o auzi și să lucrezi lecția ei peste tine (cuvântul Domnului din 9 ianuarie 1994, n.r.). Dar iată, n-am lucrători ca să-i trimit spre tine, ca să ia de la Mine și să vină la tine cu cele de la Mine, căci cele de la Mine au acum o mare ordine, și această hrană trebuie lucrată de inimi bine pregătite, ca s-o aducă în poporul Meu și să pună masă poporului Meu. Cum adică, inimi pregătite? Adică inimi curate, inimi ascultătoare, care pot intra în cele venite din cer; adică inimi fără cugete și gânduri trupești; adică inimi care stau sub ascultarea Duhului Sfânt, și în care inimi locuiesc Eu, și am templu inimile acestea, și le sunt Domn dacă ei s-au lăsat deosebiți cu Mine. Eu pe aceștia îi primesc și le sunt tată numindu-i fii și fete, copii ai Mei, tată. I-am deosebit dintre ceilalți, ca să fie pentru ceilalți care nu tot ca și ei Mă iubesc pe Mine, Domnul.

Poporul Meu, nu M-ai iubit, tată, că iată, azi nu mergi cu Mine și pentru Mine. Ai casă și soție și copii și grădini și ocupație, și nu M-ai iubit dacă tu ai atâtea. Dacă Mă iubeai nu aveai nimic, și pe toate le lăsai pentru ca să iei pe tine împărăția Mea, care-ți ținea de cald în vremea frigului, și răcoare în vremea căldurii, și erai bun pentru ca să te trimit acum peste poporul Meu cel mic cu inima, cel slab cu credința. Iată, Eu vin, și poporul Meu e slab cu credința, și dacă e slab cu credința nu-i mai trebuie altă neputință ca să stea slab. Iată, Eu vin, și nu este ascultare de Dumnezeu. Sutașul care a zis: «Doamne, zi numai cuvântul și mi-e de ajuns, că și eu sunt rob sub stăpânire și am sub mine slugi, și zic aceluia să se ducă și se duce, iar celuilalt „Vino!“ și vine și ascultă». Sutașul acela n-avea ce ai tu, și tot a știut să creadă și să caute după Mine, și tu, popor iubit de Dumnezeu, ai împărăția Mea dată ție, și nu pot să-ți zic ție „Du-te!“ și să te duci, sau să-ți zic „Vino!“ și să vii. De ce nu vrei și tu să fii ca acela, tată, ca să-ți spun și Eu ție cum spunea acela slugilor lui? Oare, nu ești tu poporul Meu, răscumpărat prin Sângele Meu și iertat de păcatele tale prin cuvântul Meu, tată? A mai avut cineva în veacuri cuvântul Meu așa cum îl ai tu, atât cât îl ai tu? Și iată, nu asculți de Dumnezeu. Lucrezi neascultare încă, lucrezi ca și până acum. Pe cine să trimit Eu cu cuvântul Meu la poporul Meu cel slab? Afară este frig și n-am unde să-Mi plec capul Eu și cu poporul Meu. E frig afară, tată. Pe unde mai găseam alte dăți vreun colț de adăpost, nu mai am acum, că acolo este acum naștere pentru păcatul morții, nu pentru cuvântul Meu. O, ce împotrivire, ce izgonire dureroasă! Mai rea ca aceea când am fost izgonit de urgia lui Irod, tată. Voi pedepsi această nelegiuire, căci Fiul lui Dumnezeu pribegește și plânge după poporul Său, și n-are unde să-Și plece capul și n-are unde să pună masă și să-Și înmulțească pâinea cerească pentru poporul Său.

Copiii Mei din cetatea Valea Voievozilor, cei ascultători, care au început ridicare de locaș ca să aibă Domnul unde să-Și plece capul! Domnul vă binecuvintează pe voi ca să ajungeți cu grabă la întocmirea întreagă a acestui loc duhovnicesc (Ro-Emaus, Târgoviște, n.r.).

Voi pedepsi pe toți cei care se împotrivesc planurilor Mele și trudei Mele în mijlocul poporului Meu. Trudesc din greu să pot lucra în poporul Meu, și poporul Meu are multe de făcut, n-are de Domnul vreme poporul Meu. O, măi popor iubit, are să te usture, tată, nepăsarea ta de acum. Am să-ți plătesc nepăsarea cu plata ei, creștine care judeci pe Dumnezeu și pe copiii care trag cu Dumnezeu și cu greul lui Dumnezeu. Voi da usturime în parte peste tot pe unde am copii răzvrătiți și împotrivitori și judecători și cârtitori și răutăcioși cu firea și cu purtarea. Voi scula pe mulți cu usturime, ca nu cumva să-i prindă ziua Domnului nevindecați de moarte. Mai am un pic și Mă arăt în fața poporului care nu are inima curată, care are cugete trupești și pământești.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, și cuvântul acesta este al Meu, nu este al tău, creștine necredincios. Cei cerești cu inima vor vedea pe Dumnezeu, dar Eu vă spun că aceia Îl văd pe Dumnezeu. Dar mai am un pic și Mă arăt ca să Mă vadă și ceilalți, și cei care Mă împung acum.

Popor iubit, sunt cu serbarea sfinților trei ierarhi în grădina ieslei cuvântului Meu. Aceștia au fost trimiși de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de patruzeci de zile în anul 1955. Au coborât din cer acești sfinți și au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor, măi copii, și după aceea Eu am coborât cu cuvântul Meu în ea și am grăit poporului cel care avea să se nască din cer prin cuvântul Meu, și l-am strigat pe nume pe acest popor și i-am pus nume nou, nume din cer, nume sfânt și binecuvântat, și l-am binecuvântat, tată, și l-am însemnat cu ungere cerească, și nimeni pe pământ nu are acum dar și har asemenea cu darul și harul acestui popor. Dar cine să priceapă aceasta? Cine, tată, cine? că iată, n-are cine. Nu pricepe acest popor. Nici cel înzestrat cu un pic de înțelepciune, nu mai pricepe nici acela, și s-a întors unul ca acela, s-a întors spre cei din lume dacă Verginica este acum lângă Mine.

O, popor care ți-ai cheltuit puțina credință prin care ai stat cum-necum cu Mine prin această lucrare! O, ce am să te mustru, tată! Am să te mustru cu usturime și am să-ți cer ce ți-am dat. Să știi că nu va fi altfel, și nu vei mai vorbi tot ca acum. Nu știu dacă vei mai putea vorbi ceva atunci. Dar iată ce-ți spun, că n-ai să pieri, tată, și te voi cere din marea necredinței, căci marea va da înapoi pe morții ei, și moartea și iadul vor da înapoi pe morții lor, și voi deschide toate cărțile și vor citi îngerii Mei din cărți, și va începe bucuria și întristarea. Dar cei ce nu vor fi găsiți atunci pentru bucurie, aceia vor îmbrățișa întristarea și vor suferi până ce vor plăti cea din urmă datorie, măi poporul Meu iubit și așteptat la masa credinței, la masa bucuriei, tată. Nu căuta să fii pentru întristare, și intră cu Duhul Sfânt, cu darul și cu harul ce ți-au fost dăruite la nașterea ta prin cuvântul acestei lucrări, căci această lucrare te-a născut pe tine pentru ca să fii fiul cel lucrător al acestui timp ceresc care vine cu Mine. Să nu stai necredincios. Să te apropii bine cu Mine și cu tainele Mele care sunt în mijlocul tău prin cuvânt, și să nu faci lucrarea lui Iuda, tată, că nu mai poți acum să faci nimic rău, fiindcă Eu am ieșit, creștine, am ieșit cu tine, și tu unde ești? Scoală-te, tată, și vino lângă Mine, tu și toată casa ta, și împarte împărăția Mea la cei ce o dobândesc prin credința ta. O, lasă-te tocmit. Ascultarea te va izbăvi de toate păcatele tale, popor mititel, că ești slab și mititel, tată, mititel cu inima și cu dragostea și cu credința. Eu îți dau statură întreagă într-o clipă, dar intră și ia ogor de la Cel ce împarte, și nu mai fă altceva de-acum. Am să vin cum voi putea ca să-ți dau cuvântul cel coborât la ieslea cuvântului Meu. Mă voi sprijini cu cei ce au rămas la lucrul viei Mele și te voi îngriji din nou, copil al viței cea nouă care este pe masă. Și tu unde ești? Vino, să te apropii, să se ocupe mesele, că Eu Mă încing și te servesc pe tine, popor al lui Israel.

Binecuvântată să fie bucuria ta cu Mine, copil credincios al poporului Meu.

Binecuvântată să fie ridicarea ta spre Mine, copil slab și îndoielnic al acestui popor.

Binecuvântată să fie întoarcerea ta la Mine, copil răzvrătit și împrăștiat prin străini și plecat din poporul Meu, că tu ai pecetea acestei alegeri, tată.

Binecuvântare pentru cei credincioși, și iertare pentru cei șovăielnici care se pocăiesc de păcatele lor, tată.

Încă o clipă de har, și voi rămâne descoperit apoi, și voi sta cu voi și vom lucra minuni mai mari decât atunci, așa precum v-am promis atunci.

Pace peste ieslea cuvântului Meu și peste fiii Mei de la gura ieslei Mele! Voi cuvânta pentru împărțirea cuvântului venit pentru poporul Meu. Voi răzbate prin cei ce lucrează lucru spre împărțire, hrană spre împărțire.

Pace vouă de la Domnul și de la sfinții zilei de azi, căci mult se bucură întru această sărbătoare acești sfinți azi serbați, și toate se vor lăsa descoperite spre vedere, și vor fi minuni mai mari ca oricând. Amin, amin, amin.

12-02-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Astăzi este zi de întâmpinare. Domnul întâmpină pe Israel, și Israel întâmpină pe Domnul.

Pace peste Israel! Pace ție, iubitul Meu Israel!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace întru cei de sus și întru cei de jos, că Israelul cel de sus, cel din har, de sus, are pe Domnul în mijloc întru coborâre de cină cerească în mijlocul tău, Israele care întâmpini pe Domnul astăzi. Și voi veni pe nori cu mare serbare, și Israel Mă va întâmpina.

Israele tată, iată, intru în templul tău, în inima ta intru. Ce face inima ta, copile al poporului Meu? Am vestit pe copiii poporului Meu să-și pregătească frumos casa inimii ca să primească pe Domnul, ca să întâmpine pe Domnul. Nu-i nimic dacă-i frig afară. Afară e frig, și acest frig este trimis de Mine, ca să vorbesc în frig cu poporul Meu Israel. Iată, poporul Meu iubit, iată ce întâlnire ți-a dat Domnul tău. Te-ai supărat, tată? Iată, suflu cuvintele Duhului Sfânt peste tine, copile înghețat și înfrigurat. E frig în casa inimii tale, copile al vremii venirii Mele pe nori. E frig, tată, și n-am unde să-Mi plec capul sub adăpostul tău. Am venit să fac milă și îndurare peste tine. Am venit să-ți țin de cald, poporule amorțit pe calea către cele cerești; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu și să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, și unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.

Iată astăzi glasul Meu. Nimeni să nu-și învârtoșeze auzul la glasul Meu. Să nu faci, tată, ce a făcut Israel, care și-a învârtoșat inima patruzeci de ani, și care tot așa este și acum, căci Eu l-am lepădat pentru învârtoșarea inimii lui, dar iată, am un Israel al răscumpărării celui de atunci. Te-am făgăduit ca să fii, Israele, ca să fii tu Israel în vremea aceasta și ca să dau prin tine mâna la toată făptura care a fost, și care este încă, și ca să răscumpăr prin tine pe cel pierdut de la fața Mea. Să nu fii necredincios în această profeție pe care ți-o spun iar, că de mult ți-am spus-o că va fi să se împlinească. Să crezi proorociilor, să nu le defăimezi, căci bătrânul Simeon a mâniat pe Dumnezeu dacă n-a crezut proorocia în care scria Duhul Sfânt despre Fecioara care va naște pe Emanuel și care va rămâne fecioară, și a dat să șteargă această profeție, dar îngerul Meu o adăuga iar în carte, și el se-nvârtoșa și iar ștergea din fila cărții aceste cuvinte, și cuvintele iar se așterneau la locul lor în carte, și atunci M-am mâniat și am rostit peste el prin înger: «Nu vei muri până nu se va naște Fecioara aceasta, ca s-o vezi apoi, și să vezi și pe Domnul, Care va ieși prin ea». Și bătrânul Simeon a mai trăit încă de patru ori mai mult viața unui om și nu mai murea. Dar a venit după trei sute de ani vremea Fecioarei care s-a născut și a crescut și a născut pe Domnul Iisus Hristos, și Simeon a văzut împlinirea proorociei pe care el nu putea s-o creadă, și apoi, îngreuiat de vreme, a fost iertat de Dumnezeu.

Să crezi cuvintelor Mele, Israele, că Eu nu te-am mințit cu nimic din cele ce ți-am vestit vreme de patruzeci de ani, și iată astăzi glasul Meu peste tine. E frig afară, tată, e iarnă cu frig. Să nu fugi din brațul Meu cel cald. E frig și în cer, căci cerului îi este frig fără tine, Israele de la sfârșit. Îi este frig lui Domnul fără tine, și tu să nu mai stai pribeag de Domnul tău și de Duhul Sfânt. Să nu mai stai pribeag, iubitul Meu Israel, că nu vreau să te văd Eu pe tine plângând și fără mângâiere și fără acoperământ. Eu sunt acoperământul tău, și tu să stai cu Domnul tău. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, îți zic să stai cu Dumnezeu, popor al lui Dumnezeu, popor cu pecete cerească, luată de la masa acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc.

Apropie-te, poporul Meu. Binecuvântată să-ți fie astăzi urechea inimii tale și casa inimii tale ca să întâmpine glasul cuvântului Meu casa inimii tale, templul Meu din tine. E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, și unul pe altul să ne întâmpinăm și să ne încăldurim, iubitul Meu popor. Să stai bine treaz cu inima și roagă-te să-ți dau credință ca să înțelegi cu ea glasul cuvântului Meu. Amin.

Binecuvântată să fie toată inima lui Israel cel mic al Domnului, ca să mănânce cu folos și să crească Israel cel mic și să prăsească fii pentru vremea făgăduinței, că Eu Mă întorc pe nori, după cum este scris în Scripturi.

Pace și binecuvântare peste cina cuvântului Meu în mijlocul poporului Meu! Pace vouă, fiilor, și duh de înțelepciune las astăzi peste voi! Rămâneți întru Duhul Meu. Luați și hrăniți-vă; acesta este cuvântul Meu. Eu sunt Cuvântul, copii ai poporului Meu. Fiți cu duhul atent, căci Tatăl este cu Mine în mijlocul vostru.

Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei:

– Pace vouă, măi copii! Luați îndemnul Domnului, fiți cu duhul atent. E greu, fiilor, fiindcă n-ați stat bine cu Domnul până acum, și e greu să înțelegeți acum cele cerești. Fiți, dar, cu duhul atent. Aduceți-vă aminte de Domnul, Care a spus ispititorilor de atunci care nu înțelegeau nimic din cer și cărora așa le-a spus lor: «Dacă nu înțelegeți cele pământești, cum veți înțelege dacă vă voi spune cele cerești?».

Iată, Domnul vorbește astăzi cu voi cele cerești, cele ce au fost întru început. Fiți cu duhul atent. Primiți cuvântul Domnului și faceți să-i fie cald cuvântului în voi. Sunt cerești și nu sunt pământești cele ce vă aduce Domnul vouă. Domnul vorbește ca în cer, nu ca pe pământ; nu ca până acum este această vorbire.

Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi și să-i fie cald, fiilor. Nu fiți reci, nu fiți necredincioși. Eu sunt aici cu Domnul, măi copii. Fiți cu duhul atent și să creșteți întru Duhul Sfânt, că vine vremea minunilor cerești, lucrate de Domnul peste voi. Vedeți să nu vă zdrobească aceste minuni care vin, că vin minunile care vor vorbi de la Domnul despre acest popor care a mâncat din cer. Eu am fost lingurița prin care Domnul v-a hrănit, și am loc pregătit pe pământ unde vin cu Domnul pentru poporul cel cu nume sfânt. Iată, am venit cu Domnul în mijlocul vostru, și cu cei credincioși și ascultători care stau de veghe la ieslea cuvântului ceresc. Pregătiți-vă hăinuțele, că în curând se vor ridica porțile slavei Domnului și ale fiilor slavei care vin cu Domnul, că vine Domnul, fiilor, vine văzut, copiii mei, și toți din voi Îl veți vedea pe Domnul, și mă veți vedea pe mine cu Domnul la voi. Să nu vă găsesc prin frig, și să vă găsesc în casă, în credință, măi copii, și în ascultare de cele ce vin la voi din cer.

Mama Gigi atinge pe tot fiul acestui popor care a venit în întâmpinarea Domnului. Aceasta este sărbătoarea de azi a poporului meu. E zi de întâmpinare. Pace ție, iubitul meu Israel! Fii cu duhul atent, și iarăși zic: fii cu duhul atent, copil hrănit de Dumnezeu.

Pace vouă, celor adunați la cină cerească! Aici este loc de Emaus pentru Domnul, locul hranei prin cuvânt, căci Domnul este Cuvântul. Amin, amin, amin.

15-02-1994

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoșatei judecăți

Domnul Iisus Hristos înmulțește hrana pentru poporul Său cel chemat ca să ia naștere din cer, din sânul acestei lucrări cerești, și lucrarea aceasta cerească se numește Cuvântul lui Dumnezeu, și acesta este numele Domnului Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Domnului Iisus Hristos.

Israele, tu cunoști numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea și Îmi arată locul acestui nume al Meu. În ce loc scrie Dumnezeu numele acesta? Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. Lumea nu înțelege și nu știe această taină a numelui Meu cel de azi. Dar tu înțelegi, Israele? Tu știi ce înseamnă vremea ta cu Mine? Vremea Mea cu tine o înțelegi?

Iată, înmulțesc hrana din cer, hrana cuvântului Meu peste poporul Meu. Eu sunt Cuvântul, și cobor glasul Meu peste ieslea cuvântului Meu și stau la masă cerească cu Israelul harului Meu.

Pace ție, Israele al harului Meu! Iată glasul Meu peste tine, tată, și tu să stai în fața Mea ca să Mă întâmpini cu credință și cu înțelepciune, ca să cunoști glasul Meu, așa cum oile cunosc glasul păstorului lor. Eu sunt Păstorul tău, Israele, căci Tatăl M-a trimis o dată, și iată, încă o dată, să păstoresc și să împlinesc mântuirea până la capătul lucrării ei.

Sunt cu glasul Meu peste poporul Meu, peste părinți și peste copii, peste cei mari și peste cei mici, și voiesc pentru cei mici să fie mari, tată, mari la înțelepciune, mari la iubire de Păstorul lor Cel din cer, mari la sfințenie, mai mari decât cei ce și-au vărsat sângele pentru numele Meu; mari, tată, și de ajuns de mari, așa cum spune cuvântul Meu despre cei din urmă care vor fi întâi; despre cei mici care vor fi mari și prin care Eu voi lucra minuni dumnezeiești și iubire dumnezeiască în ei, în cei mici ai poporului Meu; în cei mici, tată, căci cei mari nu M-au înțeles îndeajuns prin această lucrare. Căsătoria celor mari din poporul Meu trebuia să fie taină sfântă și nu jug pentru cel ce și-a ales căsătorie, că nimeni din poporul Meu ales nu și-a ales altceva, tată. Și dacă cei mari nu și-au ales altceva și dacă nici căsătoria nu și-au păstrat-o în toată legea cea rânduită căsătoriei, iată, Domnul lucrează cu darul înțelepciunii peste poporul Său, peste cei mici și peste cei mari.

Am coborât la tine, popor iubit, am coborât un picuț mai înainte și ți-am adus darul cel mai de preț, pentru ca să-l ai și să-l folosești cu iubire și cu credință și cu stăruință, tată. Darul pocăinței, Israele, pe acela ți l-am dat, și voiesc să te găsesc în lucrarea acestui dar, fiindcă numai prin acest dar te mai pot Eu pregăti acum, ca să te am așezat în întâmpinarea Mea, la venirea Mea. Iată, vin la tine, tată, vin la tine, Israele iubit, și voi veni tot mai des și te voi găti frumos și voi stărui pe lângă tine, și tu să nu mai fii trupesc sau firesc sau vremelnic. Ai grijă cum înveți tot ce-ți aduc de învățat; ai grijă să te am la învățat, că grea ți-ar fi judecata dacă tu nu vei fi găsit cu cerul la arătarea trupului slavei Mele.

O, Israele, n-am și Eu în mijlocul tău o căsătorie curată, tată. Ce durere grea, măi Israele! O, cum n-ai înțeles tu cele cerești! Cum n-ai avut tu dragoste de sfințenie, așa cum au avut atâtea trupuri în a căror inimă a bătut dragostea lui Dumnezeu! Nici măcar legea n-ai împlinit-o, tată, nici măcar atât. Nu ți-a ajuns, tată, să fi născut fii dacă ai ales căsătorie, dar să mai fi avut în tine căsătorii curate, tată! Iată de ce te-am rugat Eu cu darul pocăinței ca să-l primești și să te lași din nou născut prin cuvântul acestei lucrări, că iată, Israele, lucrul tău nu este bun. Trupul tău a poftit mereu împotriva Duhului Sfânt, Care-Și face loc întru cele curate, întru trupuri curate. Au nu știați voi, oare, că trupurile voastre trebuiau să fie temple ale Duhului Sfânt și că voi nu trebuia să fiți ai voștri? O, de ce v-am ales Eu din lume, copii ai poporului Meu? Ca să fiți tot lume, tată? Tot trup și tot fire și tot departe de voia lui Dumnezeu? Iată, poporul Meu cel ales a slujit tot trupului și după alegerea cu care i-am însemnat și i-am deosebit din lume, și de aceea totul este dureros, și de aceea rodul trupului tău este trupesc, măi Israele, că iată, copiii tăi se duc să fie trup.

Era Verginica cu poporul Meu și grăiam prin ea, și este mărturie scrisă ce am spus prin ea. Așa am spus prin ea: «Israele, nu mai fi trup, tată, că iată, au ieșit din voi copii necredincioși și răi, care la vremea sfârșitului lumii vor fi gunoi și vor fi trup fără Duh Sfânt». Au nu ați înțeles că voi nu sunteți ai voștri dacă Eu v-am ales și v-am scris în cartea acestui popor ales? Iată, n-ați înțeles aceasta.

Voi, copii ai acestui popor, înțelegeți-vă menirea și hai, tată, să răscumpărăm înțelepciunea pierdută, și hai să pregătim întoarcerea trupului slavei Mele, că dacă Eu nu vin numaidecât, se risipește trupul tău, Israele al harului.

Nimeni nu poate să-ți facă ție rău, pentru că tu ești cel binecuvântat în această vreme, binecuvântat cu lucrare cerească, măi creștine chemat și ales și binecuvântat. Să nu te mai aud că spui că nu ești un popor ales și aparte ales, pentru că nu ai dreptate dacă spui așa. Tu spui așa ca să te poți crede că poți face și tu ce face toată lumea și că nu ești mai mult decât cei din lume. Tu spui așa, dar la Mine nu e tot așa, măi Israele, și îți voi cere altceva decât la lume, tată. Oare, tu te-ai întrebat vreodată de ce te-am numit Eu pe tine Israel? Iată întrebare din cer! Și va aștepta cerul răspunsul tău, popor ales de Dumnezeu ca să înveți lecția împărăției lui Dumnezeu. Astăzi te întreb, și voi veni apoi să Mă uit peste tine ca să văd înțelepciunea răspunsului tău, și vom pune față în față rodul înțelepciunii. Eu am învățat de la Tatăl, și voi învățați de la Fiul, iar Duhul Sfânt este Cel ce lucrează împlinirea și deslușirea tainelor Sale de Treime Dumnezeiască.

Israele, Eu vin de-acum să înmulțesc hrana peste tine și să stau față în față cu tine, tată, ca să fii tu pregătit bine pentru ziua arătării trupului slavei Mele. Vrei tu să te am de-acum la învățat această lecție de pregătire?

Eu vă rog pe voi, copiilor, și pe voi, părinților, să fiți atenți la Mine, tată, că iată, vin să vă pun pe voi podoabe de înțelepciune, și voi lucra minuni prin voi și Mă voi bucura cu voi. Dar iată, Domnul Iisus Hristos vă deslușește un înțeles adânc, iar voi fiți cu duhul atent, căci atunci când am lucrat peste apostolii Mei de atunci, i-am ales pe cei doisprezece și pe cei șaptezeci, și i-am trimis pe cei șaptezeci, doi câte doi, pe unde aveam Eu apoi de trecut cu ucenicii Mei cei întâi, iar la întoarcere de la lucrul lor ei veneau cu bucurie și Îmi spuneau: «Doamne, ni se închină și ni se pleacă nouă duhurile rele», și Eu numaidecât M-am așezat la lucru peste ei, că trebuia, tată. Numaidecât trebuia să fac înțelepciune peste ei, pentru că duhurile rele lucrau să-i prindă în semeție și să-i cadă apoi de la fața Mea și a Tatălui Meu. Când un om supune pe duhul rău, acela nu trebuie să-L uite pe Domnul, Care lucrează. Puterea Domnului lucrează, măi copii, și Eu a trebuit să lucrez peste aceia și să le spun să nu se bucure de supunerea duhului rău ca și cum cu puterea lor au lucrat. Omul din puterea sa nu poate scoate ceva bun, ci numai Domnul are această lucrare în om, și această așezare s-a stricat în om încă de când Adam a dat să se ridice peste puterea care-l crease pe el.Ce le-am spus Eu apostolilor? Le-am spus așa: «Nu vă bucurați că duhurile rele vi se supun, și bucurați-vă pentru că numele vostru este scris în ceruri». Eu le-am spus că acei ce-i ascultă pe ei Mă ascultă pe Mine, iar acei ce se leapădă de ei se leapădă de Mine, și ei n-au înțeles ce va să zică această putere care lucra în ei. Am lucrat peste ei, că ei s-au întors bucurându-se și zicându-Mi că demonii li se supun în numele Meu, iar Eu le-am spus atunci că am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Fiți bine atenți cu Duhul Meu Cel din voi, măi copii, ca să învățați de la Mine, tată. Fiți atenți la ce le-am spus Eu lor: «Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer». Nimeni în afară de Mine, Fiul Tatălui, n-a văzut pe satana când a căzut din cer. Eu l-am văzut, și tot Eu l-am trezit pe Mihail ca să rostească luarea-aminte a îngerilor și statul lor sub Cel ce i-a creat pe ei. Și dacă Eu am fost de față la această stricăciune care a venit de la bucuria cea semeață a omului cel dintru început, iată, de aceea le-am amintit Eu aceasta apostolilor Mei, și le-am spus că am văzut duhul bucuriei semețe, care l-a căzut pe om de la viața cea întru Duhul Domnului. Le-am spus că Eu le-am dat putere să calce peste puterea vrăjmașă care a căzut de la cer, și că nimic nu-i va vătăma pe ei, dar i-am învățat smerenia duhului lor spunându-le să nu se bucure că li se pleacă lor duhurile rele, ci să se bucure că au numele lor scrise în ceruri.

Măi copii, dacă un duh rău vi se supune vouă, ce bucurie poate fi aceasta pentru voi? Nu numiți bucurie această lucrare, ci altceva să numiți voi bucurie, și fiți atenți la acest fel de lucrare și pregătiți-vă duhul vostru, că voi veți avea o lucrare cu mult mai mare de îndeplinit în vremea care urmează, în vremea Mea cu voi, măi copii. Când duhul rău luptându-se cu omul este învins de om, aceasta se numește luptă, tată, dar soldatul nu se numește biruitor în luptă decât în clipa când termină războiul în întregime, și nu în vremea luptei, măi copii. Vremea luptei este luptă, și nu este bucurie. În luptă soldatul este amenințat de cădere până la capătul luptei. Apostolii Mei abia începuseră lupta și se credeau biruitori, iar Eu i-am învățat pe ei cum să lupte și cum să stea în luptă și cu cine să lupte și ce pavăză să aibă în luptă, pentru că Eu scrisesem numele lor în ceruri, tată. Și când îl scrisesem? Când i-am ales pentru lucru ca să-i trimit în numele Meu. Demonii li se supuneau, că auzeau de numele Meu, iar Eu de aceea i-am trimis, ca să vadă și ei cine este Iisus Hristos și ca să creadă în Mine.

Iată, Israele, vine vremea ta, măi tată, și vei lucra și tu semne mari peste cei necredincioși, ca să creadă lumea în această lucrare și ca să înțeleagă până la sfârșit că Eu sunt această lucrare, Eu și nu tu, fiule al acestei lucrări, și ca să creadă lumea că Eu te-am trimis. Cine te va primi pe tine, Mă va primi pe Mine. Și de ce pe Mine? Pentru că Eu te-am trimis, și ai lucrare de trimis al Meu, adică lucrarea Mea și nu lucrarea ta. Pregătește-te, tată, și fii cu duhul smerit și dă-Mi Mie dreptul luptei tale, pentru că cine luptă în numele Meu nu este ca și cel ce luptă în numele său. Numele tău să fie numele Meu, pentru că tu ești fiu al lucrării Mele cu tine, măi Israele, și voi veni la tine, tată, ca să văd ce știi tu despre acest nume cu care Eu te strig.

Vreau să-ți dau premiu ca la școală, tată, să am și Eu școlari la școala Mea, că iată cine-i învață carte pe fiii poporului Meu. Omul fără Dumnezeu și fără legea lui Dumnezeu, acela învață înțelepciunea pe fiii Israelului Meu, și omul cezarului caută ale sale, nu ale lui Dumnezeu și nu cuvântul vieții, și se poartă ca vrăjmași ai cuvântului vieții, ca unii care trag la cele pământești cu gândul lor, cu înțelepciunea lor. Dar voi, copii ai acestui popor ales de cer, nu stați, tată, nepăsători de harul care este peste voi prin proorocie și prin Iisus Hristos, Cel Care v-a uns pe voi, și păziți-vă pe voi, și păziți învățătura înțelepciunii pe care o primiți de la Domnul prin cuvântul Său, care se lasă spre voi. Păziți-vă fără de pată până la arătarea Mea lângă voi. Eu vin numaidecât, dar să fie pregătit poporul Meu ales. Oamenii lumii care învață lumea se folosesc de înfățișarea credinței adevărate, dar puterea credinței nu-și află lucru în ei. Dar voi, tată, trăiți înțelepciunea cea de la Mine dată vouă și fiți fericiți în calea apropierii trupului slavei Mele și fiți cununa Mea de slavă spre întâmpinare cerească.

Voi, cei mici din Israel, dați-vă silința să fiți curați în duh și în faptă, și răvășiți-vă unul altuia inimile spre iubirea de sfințenie și curățenie, și îmbrățișați pentru totdeauna sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Vă voi trimite descoperiri cerești spre întărirea cea bună și voi căuta mereu spre voi cu cuvântul, cu duhul și cu fapta credinței voastre întru Mine.

Poporul Meu venea la Mine la începutul acestei lucrări, și Eu Mă purtam blând cu el dacă am văzut că el nu-Mi dăduse inima locaș, și am stat cu el așa cum a voit el să stea cu Mine și nu l-am părăsit, că am dorit să răsară ceva bun din el, care să ia de la Mine și să vestească această Evanghelie de așezare a împărăției lui Dumnezeu în om. Am așteptat un rod, tată, și iată, rodul a ieșit, și Eu l-am luat și l-am pus pe masa Tatălui Meu, și voiesc să iasă la altoit poporul Meu cel mic, cel cu care am mai rămas întru ascultare de Dumnezeu.

Măi Israele, scoală-te spre înțelepciunea Mea și vezi ce înseamnă vremelnicie și ce înseamnă veșnicie și nu uita ce-ți spune Dumnezeu, că iată ce spun Eu celui ce rămâne în rodul cel rămas: «Cei ce sunt ai lui Hristos, aceia și-au răstignit trupul, dimpreună cu patimile și cu poftele», și aceasta este Scriptura pe care o am de îndeplinit prin tine, Israele al vremii întoarcerii Mele. Și tu să nu uiți că ți-am dat să înveți lecția Mea peste tine, și iată, las Duhul Meu peste tine, ca să înveți întru Duhul Meu. Învață-te să citești și să scrii și să dai celui ce nu are ce ai tu, și să-ți faci ucenici, tată, că Eu am avut ucenici în lucrarea Mea cu Tatăl, iar tu să ai ucenici în lucrarea ta cu Mine, și să pui sămânță la însămânțat și să rodești sămânță din sămânță, că iată, Eu vin, și voi privi să-ți văd rodul și să-ți văd ucenicii. Și iar te rog, așa cum te-am mai rugat, să vii și să bați și să ceri de la Mine ca să înțelegi, căci Duhul Sfânt lucrează după cum este așezată lucrarea Sa și coborârea Sa.

Eu vin în sfatul tău, Israele, dar să te găsesc așezat la sfat în numele Meu și să stai cu Mine, tată, și să nu lași pe fratele tău să plece în lume, și du-te după el, și dacă nu se întoarce cu tine la Mine, mai ia cu tine doi și trei și luptă-te pentru fratele tău. Și dacă fratele tău nu mai vrea viață, acela nu este fratele tău și nu este fratele Meu. Acela moare de lângă tine și de lângă Mine și se naște păgân din păcat și din depărtare de Dumnezeu. Dar tu stai cu Mine și adu-ți aminte de cel ce a căzut, și cere la Domnul putere de întoarcere la viață pentru cel mort.

Măi Israele, nu te potrivi cu veacul acesta, că iată, vine sfârșitul veacului acesta și începe începutul cel de la început, căci cele ce au fost la început iarăși vin și se încep, și cu tine începe Domnul unirea sfârșitului cu începutul cel curat. Să stai cu Duhul Sfânt, iubitul Meu popor, și El te va învăța veșnicia, care începe cu tine, că nu mai este altcineva care să fi avut alegerea ta, Israele al harului, Israele al trupului slavei Mele întru întoarcerea Mea cea plină de slava Mea. Amin.

06-03-1994

Cuvântul lui Dumnezeu

... Adevărul grăiesc că e gata să se înlocuiască știința pământească cu știința cerească. E gata să se înlocuiască pământul murdar cu pământul curat. E gata căderea și pieirea lui satana, cu tot ce este al lui.

10-04-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (3)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:31 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa! Aceasta este zi de Paști, ziua Fiului lui Dumnezeu, întâiul născut din morți, și Cel dintâi întru toate.

Eu sunt, bucurați-vă! Și iarăși zic, bucurați-vă! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucurați-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, și ca să fii tu creștin după adevărul numelui Meu.

De unde vine numele de creștin? Israele, dacă Eu te întreb ce înseamnă numele creștin, tu ce răspuns Îmi dai? Acesta este numele Meu, Israele, și din el vine numele de creștin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viața ta cu numele de creștin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.

O, popor creștin, să te lupți, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca și cu tine, și am multe să-ți cer, și să le văd peste tine, ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creștin, cu nume nou, după numele Meu rostit.

Israele, pace ție! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ție! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte și te întărește întru Mine și de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu și în numele tău, tot cerul rostește odată cu Mine și cu tine salutul Paștelui Meu și al tău: Hristos a înviat! Și tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!“. Adevărat să fie acest răspuns peste ființa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.

Hristos a înviat, creștinii Mei, care purtați întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare și urare și adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, și asemănare de înviere, și bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată. E bine cu Mine și cu slava Mea și cu bucuria Mea. Numai așa fel de bucurie se numește bucurie veșnică. Bucuria acestei sărbători de înviere, nu știe lumea s-o păstreze curată și vie. Nu Mă pot bucura cu lumea, tată. Lumea se strânge la slujba învierii și se bucură în felul ei, se bucură că se strânge buluc, se bucură din obișnuință, dar bucuria lumii acesteia nu este ajunsă până la cer. Mare suspinare este pe îngeri și pe sfinți că n-au și ei loc în biserici și în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, și alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita și micuța Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se folosește de numele lui Iisus Hristos și care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinți și pe îngeri și pe Domnul; se strânge și face fărădelege în biserică și în casa ei și în jurul ei, și blesteamă și înjură și fumează și face desfrânare și destrăbălare, și nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă. Sunt preoți puțini, puțini de tot, și ar trebui să fie mulțime mare de preoți, ca să fie ordine cerească întru biserică cerească. Este câte o cetate mare, și are pus peste ea un preot, și nu poate face nimic așa. Nu așa se cădea să fie ca să se spună pe drept biserică a lui Iisus Hristos.

Măi copii, vă spun și Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, și e mare înșelare pe pământ, și voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neștire peste rătăcire; să dau de știre că una înseamnă cuvântul biserică, și alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos. Cea a lui Hristos înseamnă sfințenie, credință, smerenie, iubire și rugăciune vie, măi creștine, nu rugăciune moartă, nu mândrie, nu sminteală; înseamnă ascultare biserica lui Iisus Hristos. Cel ce calcă ascultarea din biserica lui Hristos, acela iese din biserică, iese prin neascultare lucrată împotriva Duhului Sfânt, Care trebuie să conducă biserica. Preotul trebuie să fie om vrednic, om curat și neobosit în slujire, om ales de iubirea creștinilor, de iubirea lor, care se hrănesc cu Dumnezeu. Așa se cade să fie ales preotul, și se cade să fie cel mai bun, mai bun și mai sfânt decât toată biserica; mai bun, ca să fie pildă bisericii.

Oare, știți voi cum se așezau și cum erau preoții în vremea bisericii de la început? O, ce mult voiesc să știți și să credeți că preotul trebuie să fie curat și să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învățătorul său, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său». Așa și numai așa înseamnă biserică a lui Hristos. E lumea moartă, și nu o pot învia și nu Mă pot strecura s-o trezesc, că preoții ei fac altceva, nu slujesc lui Hristos. Ei au tocmit darul pe bani și nu răsar din cetate, și vin necunoscuți de cetate, și nu se mai știe rânduiala cea din început când apostolii Mei intrau prin cetăți și era ales cel mai vrednic din cetate și era așezat peste cetate, prin descoperire cerească era ales.

Dar unde sunt, tată, cheile împărăției cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăția cerurilor. Dar voi nu vă temeți. E vremea de înșelare și de minciună și de fățărnicie cum n-a mai fost de când e veacul și nu va mai fi, dar voi nu vă temeți, că iată, Eu sunt prin cuvânt cu voi și vă țin treji și vă îndemn la veghe și la atenție și la biserică întru Iisus Hristos. Voi sunteți biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, și le voi cere rodul, și le voi cere oile păstorite și le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoț și înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. Dar voi nu vă temeți în ziua aceea când le voi cere socoteală păstorilor de turme, păstorilor de cetăți, că le voi cere talanții, le voi cere rodul muncii lor și felul rodului.

Iată, tată, Eu vă spun vouă: nu toate muștele fac miere. Miere fac numai albinuțele, și aceasta este pildă și răspuns când toate cele făptuite se vor socoti cu Dumnezeu. Miere fac numai albinuțele, tată, și voi nu vă temeți, căci Stăpânul viei va lucra împlinirea pildei pentru salvarea viei Sale. Iată, am coborât această lucrare între cer și pământ și am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, și acum am ieșit cu acest popor pe care l-am urcat treaptă cu treaptă, încetul cu încetul, până la vremea strâmtorării, dar cei ușori trec prin vremea aceasta și rămân și se înnoiesc pentru vremea cea de după ea.

Te-am ales pe tine, poporule creștin, ca să judec lumea care a ales calea cea largă, și iată, Eu te dau pildă de portiță strâmtă, că tu vei fi portiță de intrare la Mine pentru lumea care va asculta de trăirea ta, de cuvântul tău pe care-l ai de la Mine, tată. Fii credincios, și să nu faci și tu ca ninivitenii, cărora le-am cerut pocăință și sfințenie, ca să-i salvez de la prăpădire, că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor și pieirea lor, dar Eu am profețit prin trimisul Meu, și cetatea s-a pocăit, și Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Și după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeția, și din nou s-au întors de la Dumnezeu, și atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă și întru ascultare. Eu n-am lăsat nelucrată salvarea, dar dacă a fost necredință la om, omul și-a ales singur plata. Așa am făcut și cu Iuda, dar Iuda n-a crezut că este adevărat ce spun Eu din vreme. I-am dat să înțeleagă că el Mă va vinde. Am vestit patima și moartea Mea, ca să-l opresc să facă necredință, dar el nu credea ce spun Eu, ce profețesc Eu, și când a văzut că a fost adevărat, atunci și-a pierdut mințile și și-a luat singur plata necredinței. L-am ajutat din timp, ca să înțeleagă, ca să Mă spăl de sângele lui, căci așa trebuia să fac Eu ca străjer dumnezeiesc. Străjerul care vede sabia venind și nu anunță cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege, dar cel ce vestește apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viața celui ce nu crede vestea străjerului. Dar și ție ți-am vestit, poporul Meu iubit, și câte ți-am vestit! Și dacă tu dai să nu crezi, mai am Eu ce să-ți fac ție dacă vor veni peste tine cele ce sunt vestite că vor veni?

O, Eu am avut mereu străjeri puși de Mine peste tine, poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine, dar tu ai disprețuit pe străjeri când voiam îndreptare ție. Iată, acum am înălțime mare de strajă, și vestesc mereu pe străjeri, și ei stau în fața Mea pentru tine și te vestesc pe tine de la Mine ce să faci și ce să nu faci, ca să fii și să rămâi viu. Și dacă tu nu stai să crezi și să lucrezi după glasul trâmbiței care te vestește întru bucurie, dar și întru veghe, atunci străjerii tăi n-au vină pentru clătinarea și pentru zdrobirea ta, precum nici Eu n-am vină, fiindcă te-am vestit și am trimis străjerii la tine. Fii așa cum cere veghea vremii de acum, fii precaut, măi Israele, și nu te lua după ce este astăzi, că Eu ți-am vestit din vreme ce este astăzi și ce este mâine, dar dacă ești cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, și vei trece cu bine și vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite.

Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfințenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. E ziua învierii, dar de la lume M-am umplut de răni și de cuie și de blestem. Se duc femei la biserică și iau cele sfințite și le folosesc pentru blestem și pentru rătăcire, și își fac rost de lumânări și de tămâie și de floare închinată Mie, și folosesc, zic ele, putere de la Mine ca să facă cu acestea rele; rele pentru oamenii cei rătăciți, și folosesc cele sfințite în slujba duhului rău. O, ce durere pe Mine, Fiul lui Dumnezeu, Care am înviat pentru învierea lumii!

A venit lume multă să fie la biserici, dar ce fărădelege am văzut în biserici și în jurul lor, e de stat pe cruce, tată, nu e de înviat pentru așa lume străină de Dumnezeu. N-are cine s-o învețe, n-are cine s-o oprească, n-are, că lumea se smintește de la cei mari, după cum este scris că peștele se strică de la capul lui, tată. Așa este și această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, și iată, biserica nu este biserica Mea, și nu este decât de stat pe cruce pentru o așa biserică. Nu mai e de înviat, că pe vremea aceea când Eu am înviat, la vestea învierii Mele s-au sculat trupurile sfinților și au ieșit din morminte și au stat în Ierusalim și au fost văzuți înviați, dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele și să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei și să fie vii. Atunci au auzit morții și au ieșit din morminte și au înviat, dar acum nimeni nu mai aude glasul învierii ca să fie viu.

Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-și bate joc de numele Meu, și scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înțelege Scripturile și nu vrea să audă de ele și să le știe și să le creadă. Dar tu să crezi, iubitul Meu popor, și să fie, tată, zi de înviere peste tine și întru tine și în mijlocul tău.

E praznic sfânt, e zi de bucurie și de iubire, și iată, Mă adun cu tine întru învierea Mea, Israele mititel. Sunt cu duhul acestui popor întru lucrare de cuvânt, căci tu, popor iubit, știi cum să serbezi Paștile învierii, iar acum este cel mai iubit Paști din viața ta cu Mine, măi Israele, căci cu adevărat Mă ai pe Mine Cel mai drag. Nu te-ai mai dat, tată, la mâncări și la bucurii de mâncări, și Eu am fost cea mai dulce mâncare pentru tine; Eu, cu viața Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăiești acum nu cu hrană asortată, și nu cu bucate lumești, ci cu bucate cerești, așa cum a fost la începutul Meu cel curat, și te hrănești cu cuvântul Meu, care te face nou, care te împuternicește, ca să poți să fii ca la începutul cel fără de moarte, și tu să stai cu multă bucurie întru așa viață dată ție de Mine, căci viața aceasta Eu ți-am profețit-o din vreme și ți-am promis că te voi duce la ea, și la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îți va trebui să bei apă, tată, și îți voi da apă vie din râul vieții, popor al vieții care vine.

Eu mereu te-am povățuit să nu mai ții la trupul tău, și să ții la trupul cel pentru Duhul Sfânt, căci trupul tău, creștine tată, scris este că este templu al Duhului Sfânt. Și iarăși scris este în Scripturi că voi, creștinii Mei, nu sunteți ai voștri și că trupurile în care stați voi, trebuie să fie sălașe ale lucrării Duhului Sfânt. Chiar dacă ai da să zici că Avraam sau Ilie sau David sau apostolii au mâncat lapte și carne și unt, tu să nu mai zici așa de-acum, și să te gândești bine ce zici și să cercetezi bine ce însemni tu pentru ei, pentru cer și pentru veacul care vine acum pregătindu-se prin tine, Israele al ascultării cea din urmă. Cu tine este altceva. Tu împlinești ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară și când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlinești ce a mai rămas neîmplinit. Nu te sminti cu sfânta Scriptură pe care o ții în față, și fii atent că sfânta Scriptură este Duh Sfânt, nu este carne și fire, chiar dacă în ea se găsesc îndemnuri pentru cei fără de orânduiala sfințeniei, fără de puterea iubirii de Dumnezeu. Este în ea și lege pentru oameni, ca să fie oamenii călăuziți până la starea de sfințenie, dar fiii lui Dumnezeu se ridică deasupra legii, ca să treacă spre starea cea sfântă de la început. Pe vremea apostolilor, vreme despre care au rămas în Scriptură orânduieli și lucrare peste biserică, uitați-vă bine că biserica neascultătoare de pe atunci primea rânduială prin apostoli, după starea bisericii, dar asta nu înseamnă să faci și tu, ascultătorule, ca și cei care nu ascultau, și pentru care se scriau rânduieli prin apostoli. Ce faci tu când citești în carte despre văduvele tinere pe care le-a povățuit Pavel să se mărite? Și de ce a vrut apostolul Pavel să se mărite acestea după moartea bărbaților lor? Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viața cea curată în Hristos, și trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii și nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. Apostolii pricepeau, dar nu puteau îndeajuns să pătrundă cu cele noi peste cele vechi așa, deodată, că era împietrire și nu pricepeau iudeii care veneau spre încreștinare și care erau învățați cu legea. Dar tu, Israele de azi, trebuie să înțelegi că truda Mea e pe sfârșite, și trebuie să am un popor așa cum este cerul sfânt. Așa, și nu te sminti că-ți cer să fii cum este cerul sfânt, cum este Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim, și care a câștigat prin har Ierusalimul cel de sus, după cum a fost rostită făgăduința peste Avraam.

Ascultă, Israele, glasul Meu, ascultă povața Mea, măi Israele, că tu ești ales pentru sfințire, nu ești după trup; ești ales pentru cele ce vor fi mai presus de trup, tată. Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profețite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ți-am spus azi că este cel mai frumos și cel mai sfânt Paști și cea mai sfântă zi de înviere din viața ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele așezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste așezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunși cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toți cei ce au numele rostit de cer prin această profeție, și voi scormoni și în carne și în piatră, și voi zgudui toate casele de creștini care au peste ele mărturia acestei profeții, și voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, și ca să te închini la idolii trupului tău și ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu fața la Mine pe toți cei care au auzit de la Domnul și au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeții.

Îi este dor lui Verginica de poporul cel păstorit de Mine prin ea. Dar ție ți-e dor de trâmbița Mea? Ți-e dor, măi Israele? Îi este dor trâmbiței Mele de tine, și Eu îi dau glas trâmbiței Mele peste tine. Am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica, am profețit peste tine, Israele, că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine dacă te voi avea pentru Mine. Întreabă pe păstorii tăi cei de la Mine, și spuneți la poporul nostru, păstorilor iubiți, spuneți ce am spus Eu când am luat-o cu cerul pe Verginica. Caută, măi păstorule care ai spre păstrare comoara cea de la sfârșit a cuvântului venit de la Mine la Israel; caută și scoate din ea și dă de știre lui Israel, ca să vadă Israel împlinirea cuvintelor profețite.

Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine, Verginico! și adapă-ți turma, tată, și dă-i din vinul cel nou al nunții, din cuvântul cel mai nou al Meu și al tău, ca să se îngrașe poporul tău, să se veselească, tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fiii învierii, peste fiii harului. Amin.

– Facă-se, Doamne, după cuvântul Tău. Amin. Iată glasul Domnului întru duhul meu.

Eu sunt, fiilor. Domnul mi-a spus să fiu acum cu voi. Domnul îmi vede arsura duhului după voi. Hristos a înviat! Pace peste cei mari și peste cei mai mici! Pace peste cei mici și peste cei mari, peste cei ce au venit cu iubire în împrejurimea ieslei cuvântului meu în ziua aceasta de Paști ceresc! E zi de Paști ceresc și dumnezeiesc peste Israel, că voi sunteți poporul Domnului. Mi-e dor de voi, mi-e dor să grăiesc cuvântul meu cu cei ascultători. Mi-e dor și de pașii celor neascultători care, ca și caprele neastâmpărate, dau cu cornițele în hotar și îl pun jos și se duc din staul și fac neascultare și nu vor cu cele ce vin. Mi-e dor de oi, mi-e dor de oile care s-au făcut capre, mi-e dor să le dau naștere nouă și să fie iarăși oi. Dar mi-e dor să glăsuiesc peste cei ce mă iubesc, mi-e dor de voi, copii ai grădinii mele, copii ai ieslei cuvântului. Mi-e dor să cuvintez și eu, și e mult de când nu m-am mai strecurat cu cuvântul meu.

Hristos a înviat! peste ieslea cea nouă, peste voi, cei puși de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.

Hristos a înviat! iubiții mei păstori, care ați rămas cu greul de la acest popor; dar un picuț de greu, și vine ziua de odihnă când vine Domnul văzut în mijlocul acestei lucrări.

Hristos a înviat! iubitul meu popor ascultător și iubitor de cuvântul Domnului și de împlinirea Domnului peste tine.

Și iată, Hristos a înviat! poporule îndoielnic și puțin credincios, fiule al acestei lucrări care te alegi pe tine, și apoi pe Domnul. Și pentru tine rostesc salutul cel adevărat, și îmi pare rău de pașii tăi purtați pe căi străine de această profeție. Iată, cei ce au stat fără putere bună în vremea trupului meu, tot aceia și azi sunt cei fără putere de împlinire și de credință. Dar Se scoală Domnul și va lovi cu toiagul în fiecare poartă pecetluită prin această profeție și va striga: „Ridicați-vă, voi, porților, ca să intre Împăratul slavei, Domnul lui Israel!“, iar porțile care nu se vor ridica, acelea vor fi lovite cu toiagul și se vor zdrobi la lovitura toiagului Domnului, și Domnul va sta descoperit în porți. Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porți ale grădinii cea nouă, ale așezării cea nouă, și cine va intra, va intra, și cine nu va intra, nu va intra. Pentru asta a venit Domnul cu anunțarea pregătirii sfințeniei, că vine ziua când această sfântă grădiniță să fie învăluită și scăldată în mare slavă, în văzută slavă, în lumină mare, măi copii, și atunci această grădiniță va primi pe fiii ei. Măi fiilor, ce voi face eu atunci când îi voi vedea plângând pe fiii acestei profeții, pe cei ce vor fi ținuți de puterea cerului ca să nu treacă prin porți? Ce să fac eu cu cei împietriți și nepăsători, cu cei ce încă păcătuiesc față de această profeție? că iată, s-a ridicat această lucrare între cer și pământ și toate neamurile pământului au auzit de ea și s-au bucurat și au prins nădejde, și va fi să știe lumea care n-a știut până acum și va veni să vadă pe poporul cel scris pe nume în această carte. Eu am venit cu fiii acestei grădini, am trecut prin fiecare cetate și am vestit pe Israel, și apoi S-a apucat Domnul de împlinit cele anunțate.

Voi, cei care ați rămas pentru cele aduse de Domnul, pentru cele ce vor rămâne, voi, fiilor, să stați și iar să stați întru mare sfințenie de trup și de inimă și de hrană și de purtare și de vorbire și de veghe, că vine Domnul, măi copii. Vine Domnul, fiilor, și toată oastea cerească este pregătită să se coboare cu Domnul, să se coboare văzut, și va prinde sub ea toată necredința, toată neascultarea și pe toți fiii ei. Sculați-vă și lucrați, voi, cei ce lucrați.

Păstorii mei, întăriți-vă, și să vă întăriți ucenicii, așa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor și pe toți ucenicii cei lucrători. Fiți cu luare-aminte. Vegheați în straja nopții și a zilei și lucrați lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei. Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru și pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta și să lucreze și pentru cei leneși, pentru cei ce zăbovesc în necredință și în cârtire și în neascultare.

Eu vin și vă îndemn. Mi-e dor de voi la lucru, măi copii. La lucru mi-e dor de voi, pentru că eu la lucru sunt, și îi văd pe cei ce sunt cu mine la lucru. Eu vin și vă îndemn, ca și Domnul vă îndemn: nu vă opriți în sfatul celor răzvrătiți și neascultători în lucrarea aceasta, că dacă ați ști voi de ce vi se cere așa ceva, v-ați scoate și ochii, v-ați tăia și mădularele, numai să ascultați de acest îndemn, căci trebuie mai presus de orice să fie împlinit acest îndemn. Voi nu vă dați seama ce va ieși de la această neascultare dacă nu veți asculta să nu zăboviți în sfatul celor răzvrătiți și judecători ai așezării Domnului peste voi, copii ai cerului. Nu vă mai îngăduiți neascultare, că neascultarea pierde pe fiii ascultării. Folosiți prevederea, și iarăși zic, folosiți prevederea în toată lucrarea voastră cu cerul, că prevederea, măi copii, vă scapă pe voi de toate cele ce pândesc lucrarea Domnului ca s-o vatăme. Prevederea voastră va scula din neascultare și pe cei ce se înfurie acum pe cele cerești, pe cele coborâte din cer. Adunați-vă toți cei buni într-un singur duh, într-o deplină ascultare, că această virtute dacă este lucrată, ea va fi slava bisericii Ierusalimului, măi copii.

Copii așezați la ieslea cuvântului Domnului, vegheați cu nemaiauzită iubire și dreptate peste poporul Domnului, vegheați prin sfatul cel venit cu glasul Domnului. Voi, cei buni și cuminți și iubitori de lucru cu cerul, lucrați peste cei vii, și să fie viu Israel.

Veronica mea cea din vremea aceasta, stai întru dragostea mea, întru dragostea cea mare, și ai grijă cerească de ucenicele cele micuțe, cele tinere. Hrănește-le cu cele din cer și cu înțelepciunea care trebuie să fie și cu lucrarea ascultării, și îți voi da har și Duh Sfânt de la Domnul, că Domnul îmi dă să împart cele cerești peste cei cerești. Înmulțește-ți înțelepciunea și prevederea cea sfântă și pune dragoste de ajunsă peste ucenicele cele tinere, cele mici. Am la voi, în cetatea Valea Voievozilor, lucrători peste poporul meu, lucrători alături de tine și de păstori. Toți cei tocmiți, lucrați întru Duhul Sfânt peste poporul creștin. Folosiți timpul și îndemnul și veghea cea fără pregetare, și vă voi pune la lucru. Mare bucurie se suie la cer de la cetatea din Valea Voievozilor. Eu mă rog pentru această cetate care s-a ridicat spre lucru ceresc, spre lucru de cuvânt peste Israel. Eu voi veni cu Domnul în sfatul vostru și vom orândui lucru peste turma Domnului, care are lucrarea ascultării.

E zi de mare bucurie. Domnul e plin de bucuria voastră, fiilor. Iubiți bucuria cumpătată. Folosiți cumpăna dumnezeiască pentru bucurie. Folosiți-vă de prilejurile de bucurie cu cerul, de bucurie folositoare. Dacă o bucurie cu cerul nu știți s-o folosiți cu folos, nu se lasă rodul ei întru lucrarea ei. Fiți copii ai înțelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înțelepciunii libere, ci ai înțelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învață de patruzeci de ani. Nici un fel de înțelepciune nu va mai vorbi, și va vorbi înțelepciunea cea coborâtă din cer pentru cele ce vor rămâne înaintea Domnului. Iubiți-vă unii pe alții cu folos pentru Domnul, și nu pentru cele ce nu vor mai rămâne. Eu am cărare spre voi, ca să vă învăț, dar cărarea mea spre voi este lucrarea ascultării de la voi. Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul și nu pot singuri, ajutați-i voi, cei ce aveți tâlcul de la Domnul, și zidiți-vă și fiți temelie tare a celor ce se așează acum spre neclătinare și spre vecie.

E zi de înviere. Pace și înviere să rămână azi peste voi, azi, și în vecii vecilor! Amin. E ziua Domnului Iisus Hristos întru amintirea Paștelui nostru. Hristos a înviat, iubitul meu popor! Bucurați-vă, copii ai Domnului, dar întru bucurie plăcută Domnului.

Măi copii, cine vă mai povățuiește pe voi spre viață așa cum vă povățuiește cerul sfânt? Nimeni, măi copii. Stați în brațele cerului, stați întru întâmpinarea Domnului. Mama Gigi vă pomenește pe fiecare pe nume în fața Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, pe fiecare din voi, care v-ați adunat azi pe colina grădinii care străjuiește înaintea glasului Domnului; pe fiecare din voi, după cum este fiecare din voi, căci Domnul iubește mila și iubirea, dar și dreptatea cea după faptele cele întru Domnul. Iată, vă îndemn să fiți pregătiți, să fiți bine pregătiți, că Domnul va alege lucrători din popor, și vor lucra lucrare nouă și cuvânt nou peste mulțimi, peste cei ce vor lua numele Domnului. Sculați-vă să ascultați și să lucrați, că mare este plata celor ce lucrează în vremea aceasta de arătare a împlinirilor cele profețite.

Mama Gigi se oprește din cuvânt și vă pecetluiește cu adevărul cuvintelor sărbătorite întru zi de Paști ceresc.

Hristos a înviat! Pace peste voi, și lucrare de nou Ierusalim de la voi peste cei ce vor lua numele Domnului!

Pace ție, Israele! Pace ție de la Domnul Dumnezeul tău! Amin, amin, amin.

– Verginica a stat în sfat cu Israel. Eu, Domnul, am dat loc cuvântului lui Verginica. Ea este mare între sfinți, ea este lăudată și cinstită de Avraam și Isaac și Iacov și de profeți și de sfinți. Lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod, și rodul rodește. Să se așeze la lucrarea rodului tot trupul lui Israel. Să fie vie și lucrătoare rădăcina și tulpina și ramurile, ca să aibă viață rodul, și să stea pe masa nunții.

Te-am învățat, iubitul Meu popor, te-am trecut prin ape mari, și am spus furtunii să nu te nimicească și să nu se atingă de cei cu semnul acestei profeții. Și iată, te așteaptă tot cerul pe tine, Israele mititel, Israele mezin, și să nu-l mai faci să te aștepte. Nu Mă pune la încercare, tată, că iată, toată știința care vine de la om se stinge și se adeverește deșertăciunea ei, căci cerul și pământul sunt făcute de Domnul, și nu poate omul tâlcui taina acestei întocmiri. Omul a ispitit tainele facerii, și a zis omul că le cunoaște, și L-a dat deoparte pe Făcătorul. Da’ de unde, tată! că omul n-a priceput nimic, că nu poate să fie viu omul care ispitește pe Făcătorul. Domnul a zis să fie lumină, și a fost lumină. Lumina s-a numit ziuă, și întunericul s-a numit noapte, și lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. Iată, întâi a fost făcută lumina de ziuă, și după aceea s-a făcut luminătorul zilei, pentru ca să încălzească ziua, pentru ca să însoțească ziua. Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt. Mi-e milă, că omul nu știe că toate s-au făcut prin cuvânt și nu prin timp. Iată, vine pe pământ înțelepciunea cea dintru începutul cel dintâi și va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prințul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt și lasă peste cele învechite cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt.

Măi Israele, nu te mai lua după oameni, tată. Ia-te după Mine, că Eu sunt Cuvântul Cel Făcător, și lucrez prin cei vii, nu prin cei morți, nu prin cei fără de Domnul. Oamenii au răstignit pe Cuvântul, asta au făcut oamenii. Nu te lua după om, Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani, dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. Iată, cezarul are măsura lui, dar darul Domnului este fără măsură și nu se dobândește prin măsură. Mereu ți-am spus că multe am să-ți spun, și mereu ți-am spus că nu le poți purta. De ce, tată, nu le poți purta? Pentru că tu folosești măsura omenească, nu măsura îngerească, și omul nu poate ști ce nu este de știut de om.

Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a știut nimeni din cer, dară de pe pământ! N-a știut nimeni din cer decât Tatăl și Gavriil arhanghelul, iar de pe pământ n-au știut decât cei ce au avut de știut această taină. Au știut profetul Zaharia și Maica Mea și Iosif, și a știut Elisabeta, și apoi dreptul Simeon, și a știut Duhul Sfânt întru aceștia, și omul cel fără de Domnul zice că știe și înțelege cele ale facerii.

Fii cu Mine, Israele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Făcătorul, și nu voi da nimănui slava Mea. Slava Mea este și a ta, și ți-o voi da ție dacă vei lucra cu smerenie înaintea arătării slavei Mele cea dintru început. Fii cuminte, Israele tată, și ia înțelepciune de la Mine, și ia pe tine haina sfințeniei, că nimănui nu voi da slava Mea, și ți-o voi da ție dacă vei rămâne întru sfințenie, tată. Nu te încânta cu cele ce se vor opri în curând, căci înaintea slavei Mele cea tainică nu va mai fi nimic de vorbit. Voiesc să dau curs râului vieții peste tine, poporul Meu binecuvântat. Voiesc să stai înaintea Mea, Israele, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Amin.

Să fie încă atenție la glasul Domnului, că se desprinde încă și alt cuvânt de binecuvântare și de urare și de îndumnezeire pentru copiii cei ce poartă cuvântul Meu în cele patru vânturi ale cerului și ale pământului, pentru copiii Mei Marian și Victoria, copii aleși de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârșit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, și să mergeți cu dragoste pentru Mine și în numele Meu. Veți merge iar dincolo de România, iar și iar, și vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut și cel văzut, și se va vedea cel nevăzut. Se binecuvintează calea și călătoria voastră peste țări, iar Eu și cu cerul Meu vă voi însoți pe voi; pe voi și planul Meu.

Copiii Mei, Hristos a înviat, tată! Și voi învia din ce în ce mai mult, ca să sfârșesc lucrarea cea de înviere, lucrarea cea de împărăție a cerurilor în fiii care vor fi sălaș al lui Iisus Hristos. Cerul așteaptă chiar și numai după unul care s-ar întoarce, dară după atâta mulțime de popoare care se vor întoarce într-o zi! adică în ziua când Eu voi învălui cu slavă văzută ieslea cuvântului Meu pe care voi îl luați și le dați oamenilor să bea din râul cuvântului vieții.

Binecuvântați să fiți întru ducere și întoarcere, întru intrări și ieșiri, întru ieșiri și intrări, în culcare și în sculare, și întru sfințenie, tată. Mergeți și propovăduiți împărăția Mea. Vă trimit așa cum i-am trimis pe apostolii de atunci și vă spun și vouă, ca și lor vă spun: mergeți, și în căile păgânilor să nu umblați, și pe cele străine de Mine să nu le luați, și Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt. Iată, vă dau tărie de duh, dar să nu dați de la voi duhul temerii de Dumnezeu, măi copii. Rugați-vă înainte de orice lucrare, de orice zi, de orice noapte, rugați-vă dinainte, tată. Folosiți rugăciunea cea vie mai mult decât orice în călătoria voastră cu Mine, că Pavel, apostolul Meu, s-a rugat atât de puternic, de au căzut de pe el și lanțurile cu care era legat, de s-a cutremurat toată închisoarea și s-au spăimântat străjerii. Așa de vie a fost rugăciunea lui. Așa și voi, rugați-vă mai înainte de orice lucrare și de gând și de faptă, ca să se zguduie pământul și închisorile întunericului lumii și să cadă toți solzii de la cei ce nu văd pe Domnul întru minunile Sale. Vestiți ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi, pentru că ea a păstrat portretul împărăției Mele, și va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli, fiilor. Binecuvântate să vă fie gândul și pacea și grăirea unul cu altul, și cu gloatele apoi, căci voi deschide porți largi, dar să stați bine și cu prevedere de cuvânt la porți. Vorbiți așa cum vorbesc Eu, lucrați așa cum lucrez Eu, și Eu Mă voi odihni peste voi și Mă voi scutura peste voi, și vor vedea gloatele că sunteți ai Mei și că sunt cu voi în adevăr.

Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră. Fiți una, dar să înțelegeți ce vă spun. Fiți una cu copiii de la ieslea cuvântului Meu. Fiți una, în orice fiți una, și vom fi toți una și întru Unul Tatăl Dumnezeu Savaot.

Hristos a înviat! Și merge cu voi Hristos Cel înviat, și merge cu voi Verginica. Ea nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi și va gânguri cu voi mereu și va cânta cu voi „Hristos a înviat!“. Iată, am bucuria Mea în mijlocul celor din poporul Meu, iar duhul vostru este cu Noi la lucru, cu Mine și cu fiii cuvântului Meu. Iubiți trăirea pe care v-am dat-o s-o purtați peste voi și stați cuminți în această hăinuță, că nu este hăinuță mai călduroasă și mai moale și mai cu trecere decât aceasta pe care o aveți de la Mine.

Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie. Să nu vă fie greu. E ușor cu Mine, măi copii, cu pacea Mea și cu înțelepciunea Mea. Pace vouă, iubiții Mei copii, zburătorii Mei copilași! Pace și aripi tari! Și stați numai deasupra tuturor, numai deasupra, tată, numai deasupra. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.

01-05-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:34 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena

Ascultă, poporule, glasul Meu, și împlinește cuvântul Meu, Israele. Cuvântul Meu te însoțește pe tine de patruzeci de ani, tată, și te-a trecut peste ape mari și te-a condus spre zilele acestea pe care le-au dorit a le vedea toate semințiile de până acum, și iată, zilele acestea ale Mele sunt cu tine, Israele tată. Acestea sunt zilele cele așteptate ale Fiului Omului, ale Fiului lui Dumnezeu.

Pace peste duhul tău, popor blagoslovit de cuvântul Meu! Pace, Israele, peste duhul tău, tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta și să-l las apoi peste tine. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine, cu poporul cel mai tare dintre fiii acestui popor. O, și n-am pe cine să chem la acest sfat ca să pun lucru peste poporul Meu așa cum a pus Moise căpetenii din număr în număr ca să se lucreze după Domnul. N-am pe cine să chem ca să-i dau spre veghe și spre îndemn o cetate sau o mână de creștini sau o mână de copii pentru ca să le arate copiilor drumul spre veacul care se lasă de acum peste pământ. Avem de înnoit pământul, măi Israele, și n-am, tată, cu cine să suflu peste el așa cum este profețit despre învierea celor din pământ și a celor de pe pământ și a celor de pe pământul tău, Israele.

O, copii ai poporului Meu, vin mereu în mijlocul vostru și vă îndemn să facem sfat ceresc, și voi nu știți ce vreau să fac Eu peste voi, că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideți ranele și bubele și puroiul, care nu sunt altceva decât neascultare și gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu, și sunt neîmpăcare cu Dumnezeu. Iată, vreau să așez lucrători peste popor, lucrători din loc în loc peste popor. Să ia de la Mine lucrătorul și să pună peste voi; să ia de pe voi și să curețe ce nu-I place lui Dumnezeu, ce nu intră cu veacul cel nou, care dă să se lase peste voi, copii ai poporului sfânt, că Mă frământ cu tot cerul, și Mă întreb: ce veți face voi când această carte va sta cu voi la socoteală? Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, și voi stați la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată și dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.

A fost cartea cea dintâi, pe care Eu am dictat-o lui Moise, alesul Meu; fir cu fir i-am dictat-o, toată facerea lumii și tainele ei, toată truda Mea cu Israel cel de atunci și proorociile cele de atunci, căci Moise a fost mare prooroc. Și au fost toți proorocii așezați în cartea aceea, căci s-a vorbit din cer și s-a așezat pe pământ tot cuvântul rostit de cer. Și toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăției lui Dumnezeu peste oameni și în oameni.

Și a fost apoi cartea cea de a doua, pe care am dictat-o Eu, Domnul, apostolilor Mei, lăsând prin ea cuvântul Meu peste pământ. Dar cartea aceasta a doua e mare, fiilor, mare de tot, dar n-a putut fi cuprinsă de pământ, căci a fost puțin pământ nou și ceresc, născut de la cuvântul Meu, că lumea era dată la idoli și nu știa de Dumnezeu, dar apostolii Mei s-au apucat apoi și au lucrat pe viu cu Mine peste lume, și s-a răspândit împărăția Mea din loc în loc atunci, și au recunoscut mulțimi de oameni pe Dumnezeu, Creatorul și Stăpânul a toate. Și acum, învățătura împărăției Mele este cunoscută de tot pământul, dar Domnul, Creatorul, plânge cu cerul, că nimeni nu mai are trăire cerească, și toată lumea are păcat dacă a știut ce vrea Domnul de la ea. Tot pământul în lung și în lat știe de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat în Fecioară prin cuvântul Duhului Sfânt, și M-am zbuciumat cu Tatăl Meu și cu cerul tot, ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, și din tot ce-i place lui. Și te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine și pentru învierea ta și a lumii, și am așezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiți în el și să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Și iată, așa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă și pe care n-am sfârșit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cerești și va să inunde pământul cu viață și cu împărăție de cer și de nestricăciune pe pământ.

Iată, Israele, omul vorbește cu telefonul, și crede omul, crede când face așa, crede și înțelege că vorbește cu capătul celălalt al pământului, dar tu, creștine tată, nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine și tot ce se vede și ce nu se vede. Eu sunt mai presus decât felul vostru de vorbiri și de legături dintre voi. Crede și în Mine, măi creștine îndoielnic. Crede, tată, și cercetează, ca să vezi că Eu sunt Creatorul acestei cărți cerești. Crede, măi creștine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, și tu nu ești mai deștept și mai iscusit ca Mine. Crede și în Mine, nu numai în tine. Crede și în Dumnezeu, Care vorbește din cer cu tine, Care vorbește pentru tine de deasupra ta, Care are putere să vorbească cu glasul Său peste tine. Aștept, tată, încredințarea ta, ca să ajungi să ai și tu firul cel din cer în casa ta, telefonul cel din cer, ca să auzi și tu, creștine. Eu sunt glasul care umple cerul și pământul, de la o margine la alta, și nu am nevoie de fire și de știința oamenilor și a meșterilor deștepți, ci am nevoie de tine și de credința ta și de casa ta curată și cerească, și ca să te cunosc că ești servul Meu, și ca să pot să vin spre urechea ta și să ți-o destup, ca să auzi glasul cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul, și am putere să vorbesc peste tine și să Mă fac auzit de tine.

E vremea ca o mlaștină, și tu să crezi ce-ți spune Dumnezeu. E greu fără Dumnezeu, dar să nu-Mi spună lumea că e cu Mine, că nu-i așa, tată. Lumea e cu ea și cu poftele ei, și nu poate să fie și cu Mine. Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat și viu. Umblu ca un Mântuitor îndurerat și caut să împart mântuirea Mea tuturor, și iată, caut la tine, popor iubit și ales din lume ca să fii și tu mântuitor peste lume, împreună cu Mine în lucru.

O, popor mic și slab și fără putere, câtă putere aveai să ai dacă tu ai fi împlinit toate cuvintele Mele pe care ți le-am dat, și este mărturie că ți le-am dat! Am ajuns între voi ca un negustor care vine cu podoabe fără plată, și voi, tată, iubiți mai mult praful cel fără de preț, praful lumii, iubiții Mei, și sărăcia de Dumnezeu, măi copii, că voi trebuia să fiți bogați în Dumnezeu și să fi lucrat de mult în numele Meu, dar voi iubiți numai ce se vede, și aceea credeți, ce se vede, ce vedeți acum în trup, și nu vreți, tată, să credeți că dincolo de aceasta este ceva mai bun care vă așteaptă, și iată, zăboviți în îndoială și în necredință și în neascultare.

O, poporul Meu iubit, de ce nu ai tu putere? Iată, pun din nou sfat ceresc peste tine și te ajut ca să scapi de neascultare și de nepăsare. Nu mai sta așa, tată. Poporul Meu, nu mai sta ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup și lupi fără trup și te sfâșie și te mușcă de inimă și rămâi pribeag. Dacă tu, creștine, nu-ți arăți la păstor sau la prooroc gândurile tale care te tulbură, care te robesc și te îmbolnăvesc la suflet și la credință și la blândețe, dacă tu nu le spui la sfătuitori, ca să vadă cei puși de Mine peste tine, să vadă de unde și din ce atingere și din ce nărav rău îți vine această boală de gânduri tulburătoare, această năvală de lupi fără de trup, care-ți sfâșie statura Mea întru tine, dacă tu nu te duci să spui, ca să primești apoi doctorie și leac tămăduitor, și poruncă să primești împotriva lupilor de suflet, care te fură de lângă Mine, dacă tu nu vii la Domnul și la sfătuitorii tăi, ce să-ți fac Eu, tată? Dacă tu nu-ți dezvelești buba și lovitura și mușcătura de lup, ca să primești alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puțin dureroasă, ca prin ea să-ți vină apoi vindecare, o, tată, iată, este o vorbă care spune: „Cui pe cui se scoate“, și adevărată este vorba asta.

Dacă tu înțepi pe Domnul înțepându-te pe tine, că pe tine te înțepi, și dacă te duci la tămăduitor, la cel ce Mă ascultă pe Mine, acela care știe de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului; acela bagă unealtă în foc și o înroșește, ca să ardă cu ea rana ta și să oprească stricăciunea sufletului tău, și unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. Și tu să nu-i dai peste mână păstorului tău și să nu fugi de tămăduitorul, să nu-l lovești ca să-i sară din mână unealta de curățire, că rămâi, tată, cu spinul în carne, cu boldul în inimă, și acela e veninos și îți strică inima și nu te mai vindeci în veac. Unealta celui cu leacul este de le Mine, și Eu o folosesc așa cum vreau Eu să fac cu tine, după cum este moartea sau viața ta sau îngâmfarea ta sau culoarea feței tale și a inimii tale. Dacă inima ta e cu pete nearătate, de ce ai pretenție să Mă mai port ușor cu tine? O, cu cel fățarnic nu se poate să fii bun, că măsura lui Dumnezeu se folosește după măsura inimii omului. Eu văd dacă este în inimă pocăință sau aplecare sau umilință, dar unde nu le văd pe acestea, nu se poate să dau de la Mine, și își ia omul înapoi de la Mine ceea ce-Mi dă și se întoarce înapoi cu ce-Mi dă el. La doctor când alergi, creștine tată, pentru boala trupului tău, doctorul are unelte dureroase cu care-ți arde rana, ca să oprească puroiul și putrezirea cărnii tale. Sunt injecții dureroase rău, care luptă împotriva durerii tale, și tu le primești de la doctor și nu-i dai doctorului peste mână; ba dimpotrivă, te duci și îl cauți ca să te vindece. Te și leagă doctorul, te leagă de mâini și de picioare, ca să stai pentru curățire de boală. Și la Mine de ce, tată, nu stai? de ce nu vii? că nu vii cu boala ta la Mine.

Voi, creștinii Mei, nici nu știți să vă mărturisiți păcatele, tată. De la cel mai mic și până la cel mai mare, nu știți să vă mărturisiți păcatele, și de aceea nu scăpați de cursa lor. Nu știți să iubiți pe Dumnezeu, și de aceea nu sunteți vindecați. O, numai trupul, tată? numai atât? numai el trebuie spălat și vindecat și fardat și luxat și păzit de rău și de încercări? Numai trupul, măi Israele? Și dacă n-ar avea suflet trupul tău, te-ar mai durea trupul, tată? Nu te-ar mai durea, n-ar avea viață trupul tău. Iată, pe suflet îl doare, căci sufletul e viața trupului, sufletul suferă când trupul are bube și rane și umflături și pete. Și fii atent, creștine tată, că de la suflet face trupul bube și boli și înțepături, căci pe trup sufletul îl poartă încotro vrea el să-l poarte, și pentru suflet vin lovituri spre trup, ca să-l vindece de lupi, de gânduri rele, de planuri fără Dumnezeu, care nasc din ele boală de suflet, plătită prin trup, care nasc depărtare de Dumnezeu, și de aicea vine vorba că ce-I dai lui Dumnezeu, cu aceea te întorci de la El.

O, creștinilor, câte păcate aveți voi față de această lucrare cerească, și pe care nu le puteți spune la preoții voștri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeiești prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. Voi aveți păcate împotriva lui Dumnezeu, împotriva vieții sufletului care stă în trupul vostru, iar sufletul este suflat de Dumnezeu în trupul vostru. Aveți păcate față de Dumnezeu și nu sunteți vindecați de ele, tată. Ce să fac Eu cu voi? că de aceea nu puteți să stați în picioare cu Mine și întru Mine, de aceea, că nu sunteți împăcați cu Mine, nu sunteți curați cu Mine, nu sunteți descoperiți Mie. Eu vă văd ascunși în voi, dar văd ce ascundeți. Voi ziceți că nu văd, dar Eu sunt Văzătorul celor ascunse, tată. Iată, creștinilor, Eu pe cele ascunse ale înțelepciunii Mele vi le arăt vouă și vi le descopăr, dar voi nu faceți așa cu Dumnezeu, ca să vă descoperiți Lui înțelepciunea voastră și neînțelepciunea voastră. Spun așa ca să nu vă supăr, ca să nu zic numai de neînțelepciunea voastră, de cele ascunse ale voastre. Niciodată un om n-a fost omul lui Dumnezeu dacă nu s-a mărturisit lui Dumnezeu prin sfătuitorii lui Dumnezeu. De aceea, Israele, nu știi tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. Tu trebuia să vii descoperit la Mine, și să fi rămas așa, și să fi lucrat așa; să fi lucrat descoperit în via aceasta, ca să te fi putut alege acum la culesul ei, tată. Iată că acum Mă uit peste tine, poporul Meu iubit, și Mă învârt pe lângă tine ca unul năuc de supărare, că nu pot să găsesc în tine fii de ajuns de tari ca să-i pun la culesul rodului Meu, la ultimele îngrijiri ale viei Mele, și apoi la cules, tată. Vreau să așez peste tine fii din mijlocul tău și Mă tem că nu-i vei primi peste creștetul sufletului tău, al cetății tale, al străduței tale, al căsuței tale, tată.

Iată, am case de creștini în care găsesc trei, patru, cinci împotriva a unul, care a rămas cu împărăția Mea, dar nu am nici o casă în care stă unul împotriva a trei, patru sau cinci care sunt cu Mine. Ce suspinare pe Mine! Sunt patruzeci de ani de lucru peste ogorul tău, Israele, dar unde, tată, este rădăcina și tulpina și ramurile și frunzele? Și unde este rodul tău, Israele tată? O, de ce nu te-ai lăsat lucrat? De ce nu te lași lucrat, de ce, oare? Ce vrei să faci cu tine, creștine? Ne întâlnim curând, că ți se vor deschide ochii să Mă vezi, și atunci ce ai să faci când vei înțelege că Eu am fost Cuvântul Cel din mijlocul tău, jertfa iubirii cea de la sfârșit?

Am stat într-un trup în mijlocul tău, și nici așa n-ai știut să crezi. Acum vorbesc de deasupra ta și las cuvânt spre știre peste tine, și nici așa nu știi ce să faci și ce să crezi, căci Verginica a fost fecioară, și n-a avut neam din trupul ei pentru care să se jertfească, și s-a lăsat jertfă pentru tine, Israele tată, ca să te răscumpere, măi Israele, și să te scoată din lume și din idoli și din moarte și din înșelare. Ea este acum fără de trup și fără de loc, și este după tine umblând, și întinde mâna prin spini și prin spurcăciuni după tine ca să te tragă la Mine, pentru că s-a pus jertfă pentru tine. Am să-ți spun într-o zi cum a fost jertfa ei întru Mine și jertfa Mea întru ea, dar în ziua aceea ai să Mă vezi, popor iubit, ai s-o vezi și pe ea, și n-ai să știi Care sunt Eu, și care este ea, pentru că Duhul Meu a stat în trupul ei, pentru că ea a fost tronul Meu pe care am stat Eu în fața ta, Israele, ca să te învăț calea vieții și a învierii tale, tată. Ea a purtat Duhul Meu Cel de după învierea Mea, pentru că după învierea Mea am trecut prin ușile închise și am stat cu apostolii. Și dacă trupul Meu n-a fost ținut de nimic după înviere, nici de mormânt, nici de pereții foișorului apostolilor, nici de timp, tată, că acum eram în Ierusalim, acum în Emaus, acum pe malul mării la pescuitul apostolilor, tu să nu uiți, Israele tată, că acum tot după înviere sunt, și întru puterea învierii sunt în lucrare peste tine, și să nu te mire cum de intram Eu în pieptul lui Verginica și cum dinăuntrul ei vorbeam cu gura ei, pentru că tu altfel nu Mă puteai privi, tată, așa cum Sângele și Trupul Meu nu l-ai putea mânca dacă l-ai vedea sânge și trup. O, și să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine și cum Mă las auzit peste ieslea cuvântului Meu ca să-ți aduc ție cuvântul Meu prin străjerii cuvântului Meu, că Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, tată. Eu pe toate le pot, numai tu nu vrei să poți și tu cu Dumnezeu și să crezi că Domnul pe toate le poate pentru tine și pentru răscumpărarea ta.

Iată, lucrez și pe marginea ta, popor chemat ca să faci voia Mea. Și n-ar fi să lucrez pe margini, dar necurățenia inimii tale, când tu ar trebui să fii un duh și un sfat cu Mine, nu e bună, și Îl depărtează pe Domnul din lucrul tău cu El, și n-am ce să pun la lucrul de strajă peste tine, poporul Meu chemat, căci în sfatul tău, poporul Meu, nu trebuie să aibă cuvânt de ridicat și de spus cel ce nu împlinește cuvântul Meu și al tău. Să nu vorbească în sfatul lui Israel acel ce nu ia cuvântul Meu spre împlinire, să nu vorbească peste Israel unul ca acesta, că acela este sminteală în Israel. Acela să fie însemnat, și să se lucreze cu prevedere cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreț sau îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucrați în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi, cei ce lucrați cu Mine, între voi și cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători. Vom lua și vom scrie numele celor ce vor lucra, și apoi să știe tot Israelul așezarea aceasta.

Iată, lucrez și pe margine pentru cei ce s-au tras spre margine ca să nu facă ascultare de Dumnezeu, și ei cred că sunt bine cu Dumnezeu și că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. Nu-i mai numesc pe nume, că se răzvrătesc cu voi și cu Mine, cu voi, cei ce stați în sfat ceresc cu Mine. Sunt răzvrătiți și se răzvrătesc mereu, că lor nu le place să stea sub ascultare de cuvântul Meu. Ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare, și când vor vedea că acesta a fost cuvântul Meu și că n-a fost așa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conștiinței lor bolnave și aparte de planul Domnului.

O, creștinule tată, nu-ți place lucrarea ascultării, nu-ți place cortul Meu peste tine și alifia Mea, și Îmi dai peste mână de patruzeci de ani. Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani Îmi spui că nu-i adevărat ce-ți spun când îți spun că ești rău cu Dumnezeu și că nu vrei să-ți arate că ești rău și cu tine, și cu Dumnezeu. Ba Îmi mai și spui că nu sunt Eu. De patruzeci de ani numai așa faci cu Mine, că tu ești mai bun ca Mine, tată, dacă Mă mustri mereu și dacă Mă oprești mereu. Dar nu e nimeni bun, în afară de Tatăl, și tu de ce nu vrei să crezi această Scriptură?

Așa ai stat la masa Mea, creștine tată. Ai stat fără s-o meriți, și îngerii Mei te-au scris că ai stat, și de câte ori ai stat, și ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu și a Sângelui Meu din pâine și din vin, și cuvântul acela spune: „Cei chemați să iasă, și să rămână numai cei credincioși“, numai cei pregătiți pentru împărtășirea cu Mine, cu Trupul și Sângele Meu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, și stau toți care cum intră, care cum vor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, și se apropie ca să ia și să-și bată joc de Mine și de sfințenie, și se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, și se vopsește și se îmbălsămează cu toate stricăciunile diavolești și intră în biserică, și străjerul care este pus peste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, și zice că e păstor pentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este turma lui Hristos, da’ de unde, tată! că taina de biserică este înfricoșătoare, și stau îngerii cu frică înaintea tainei de biserică a lui Hristos, și se clatină cerul și pământul de mărirea slavei tainei bisericii. Și dacă duhul cel vopsit și rău își are loc și lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt, tată? La ce să vină? Să Se unească cu stricăciunea?

Și iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara, și lumea acelei cetăți s-a dus la episcopul lor și a pârât pe preotul lor că-i ține în biserică toată ziua și nu face sfânta Liturghie la vreme. Și a chemat episcopul pe preot și l-a întrebat ce este cu această plângere a cetății. Și atunci, preotul a spus episcopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului Sfânt peste pâine și vin. Atunci, episcopul a învățat pe cei din cetate cum să meargă și cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învățat cum să fie în biserică, cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ține seamă de taina aceasta? că preoții, nici ei nu vin pregătiți la biserică, dar turma, tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune așa: „Cum e turcu’, e și pistolul“. Turcul a fost un om rece și rău și răzvrătit, și nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Și iată, cum e preotul, așa este și arma lui, așa este și turma lui.

Iată, tată, aș vrea să aleg din fiii poporului Meu. De aceea am dat veste la păstori și la lucrătorii care sunt în lucru, ca să facem sfat și să cerem de la Tatăl să ridice lucrători, căci Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez, și voi trebuie să lucrați, numiți de Domnul. Eu am stat o noapte întreagă și M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea, și am coborât apoi spre cei chemați și am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiați tainelor Mele și lucrării Mele cea tainică. Iată, una este să fii chemat, și alta este să fii ales dintre cei chemați, ales cu mare cercetare. I-am ales și le-am dat tainele Mele la cina cea de taină, le-am dat Trupul și Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele la cei din biserică, și nu așa cum se dau ele azi, dacă se dau. Dar numai Domnul știe ce mai dă și ce mai ia, și aceasta este o taină între Mine și voi, o taină pe care n-o mai vindeți și pe aceasta, că nimic n-a mai rămas nevândut din cele aduse de Mine. V-am spus vouă că am plâns mult în noaptea Mea de rugăciune, căci Tatăl Meu Mi-i arătase pe cine să-i deosebesc, și Îmi spusese și de Iuda, ca să-l aleg și pe el, ca să Mă vândă fariseilor. Și am plâns pentru Iuda, am plâns toată noaptea, și apoi i-am ales pe cei doisprezece. Dar tu, creștine tată, cum ai lucrat în lucrarea Mea ca să se asemene cu a Mea? Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea, și te-ai băgat în lucrul Meu și ai hotărât cum ai vrut tu peste tine și chiar peste lucrarea Mea, și Mi-ai băgat la această masă după dorința ta, și iată, azi tot așa lucrezi peste cei slabi din poporul Meu și îi tragi spre alte izvoare și Îmi rănești trupul cel slab al turmei Mele.

Am spus că azi lucrez și pe margine, ca să știe apoi cei pe care-i numesc, să știe cum lucrează cei ce nu sunt puși și numiți la lucru, de vreme ce nici ei nu fac ascultare de Mine.

Eu n-am avut în tine doisprezece aleși, că n-am avut ce să aleg, și am ales doi, trei, ca să asculți de ei ca de Mine, creștine. Și nici pe acei puțini nu i-ai primit ca să te ajute, ca să fi putut Eu acum să te aleg și pe tine lângă ei la lucrul Meu, așa cum și-au ridicat cei doisprezece, ucenici, și ucenici din ucenici, asemenea lor la lucrul Meu.

O, judecătorilor ce sunteți, popor judecător ce ești! Nu te supăra pe Mine că-ți spun așa, că nu te mustru, ci te ajut să nu mai faci așa, ca să nu fii judecat pentru toate câte ai făcut împotriva acestei lucrări de cuvânt rostit de Duhul Sfânt. Am pus, tată, peste tine păstori, dar nu i-am pus să-i judeci. I-am pus să-i asculți, să te păstorească i-am pus. Dar tu te-ai ascuns de ei și ai păscut ce ai vrut și pe unde ai vrut, și ai zis că ești oaie a păstorilor Mei. Păi, păstorul își cunoaște oile, că oile lui ascultă de el și nu umblă răzlețe. Zici că păstorii au fost răi cu tine, știu că zici mereu așa. Dar de ce au fost răi cu tine, tată? Dacă tu ai fi fost oaie bună și cuminte și fără nărav, ce ar fi avut păstorul cu tine? Dacă tu erai cuminte, ar fi rămas Duhul Meu în mijlocul tău, măi Israele al acestei stâne. Iată, în stâna aceasta Eu trebuia să am oi numai de o culoare, căci această lucrare a fost una dumnezeiască lucrare, și iată, în această stână le-au crescut cornițe aproape la toate oile și se unesc între ele după năravul lor și lovesc în hotar și îl pun jos, și se duc și se întorc și lovesc în păstori, dar nu lovesc în ei, ci în Dumnezeu lovesc, și pe Domnul Îl judecă. Căci s-a sculat cel pus să păstorească și a spus la un creștin să nu mai facă el ordine în staulul oilor, în stâna oilor, și acela a țipat la păstor și a spus că nu face cum i-a spus păstorul. Și dacă nu faci așa, nu faci. Știu, creștine, că nu faci, că nu asculți, știu că-Mi faci stricăciune și știu că nu crezi ce-ți spun. Dar Eu nu pe tine te-am pus păstor peste stâna Mea. Pe tine doar te-am primit în stână, tată. Și tu de ce umbli peste oile fără de minte când nici tu nu ai minte? Ba poate ești mai fără de minte, de vreme ce le îndemni la rătăcire din stână. De ce, tată, le scoți la altă pășune fără să vreau Eu, Păstorul Cel ceresc? că Eu sunt Păstorul tău, și nimeni nu Mă are pe Mine de Păstor așa cum Mă are această stână. Dar tu nu vrei să fie așa, și zici că toți Mă au pe Mine așa cum Mă ai tu. N-ai dreptate, tată, căci ca aici, nicăieri nu am Eu lucrare și salvare. De ce scoți tu oile afară din pășunea aceasta? că Eu am spus să nu iasă oile din staulul acesta. Eu am aici tot ce-Mi trebuie. De ce-ți trebuie ție prooroci care nu sunt din staulul acesta? Oare, Eu nu sunt nici măcar prooroc în această stână, de vreme ce tu prooroci cauți?

Iată, am spus că lucrez pe margine pentru cei de pe margine, care sar mereu hotarul. Am spus că lucrez, fiindcă cei ce s-au tras spre margine, au cornițe crescute și Îmi împung tot ce mai este sănătos în stână. Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare, să ia aminte la Mine și la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu duh de ascultare și de sfințenie prin ascultare. Le spun să asculte de Mine, căci viața cu sfințenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul. Sunt și mulți oameni firești, cu purtare sfântă și curată, dar nu se pune dacă nu cred în Mine aceia, dacă nu fac în numele Meu ceea ce fac ei bine și sfânt.

Măi oilor care M-ați ascultat ca să stați de-a dreapta Mea! Stați în stână cu păstor, tată; cu păstor și nu fără păstor; cu Mine, măi copii. Cine vrea fără păstor, acela să se dea de-a stânga. Se dă singur, că se vede că se dă. Cine vrea să-și caute păstori în alte părți, să-și caute, că această stână va fi deosebită în toate, ca să fie numai pentru Dumnezeu și pentru planul cel de sfârșit al răului neascultării de pe pământ.

Lucrarea aceasta de Duh Sfânt se va restrânge iar, că iată ce se petrece în stâna Mea! Găsesc bețivi și curvari și fumători și hulitori și împotrivitori și iubitori ai modei lumii de azi, ai portului păgânesc din veacul acesta, și împrăștietori de agoniseală cerească și neascultători, care s-au dezbrăcat de lucrarea ascultării și care cugetă că nu-i nimic dacă fac așa, și aceștia rostesc cu obrăznicie satanicească și spun că fiecare răspunde de ceea ce face. O, așa au spus și cei ce au strigat «Osana!» în ziua Floriilor, și apoi, la judecata Mea, au zis Sângelui Meu să fie asupra lor și a copiilor lor, și a fost așa dacă au spus așa. Tot așa e și vorba aceasta care se aude din gurițe trufașe și îngâmfate, care zic unele către altele: „Fiecare răspunde de ceea ce face“. Unii ca aceștia n-au nevoie de călăuză. O, dacă zici așa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei; nu sta să încurci semănătura Mea, ca o pălămidă sau ca o neghină care se așează în grâu ca să strice cursul grâului, căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te, tată, cu capul în norii tăi, că nu te țin Eu forțat. Du-te, și nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot așa a făcut și Lucifer, tot așa, și nu altfel, și a căzut din cer. Și fii atent, tu, cel care faci așa, că această lucrare din Mine venită, cer este.

Lucrez pe margine și nu rostesc numele tău, creștinule îngâmfat în duhul tău. Și dacă nu-ți iei partea din cuvântul Meu, puterea Mea va lucra prin cuvântul rostit și va face sortare în stâna aceasta și se vor deosebi cei credincioși dintre cei chemați care au rămas tot ca înainte de chemare.

Te duci, creștine tată, și iei hrană din spini. Du-te dacă vrei așa, dar nu Mă mai învinui tot pe Mine de păcatul mândriei. Du-te, tată, dacă ești mândru și n-ai nevoie de călăuză. Du-te și fă cum vrei dacă te încrezi în tine și în judecata minții tale. Du-te, că tu nu iubești pe Dumnezeu, și de aceea tragi la ce iubești, că tu iubești neascultarea de Dumnezeu și îți place să fii liber. Du-te, tată, dar Eu n-am ce să-ți doresc decât întoarcerea la Mine, căci calea ta se înfundă; întoarcerea prin umilință usturătoare, ca să înțelegi ce înseamnă Dumnezeu, că Dumnezeu înseamnă altceva decât cugeți tu că înseamnă Dumnezeu. Vrei să te tragi în lături? Cine poate să te oprească? Eu nu Mă lupt decât cu cel credincios ca să-l ajut, dar cu cel ce nu crede lucrului Meu cu care însoțesc acest popor, cu acela nu Mă mai lupt. Acum trage fiecare la ceea ce a lucrat și până acum. Și când se va trage cortina pentru luminarea vederii celor nevăzute și necrezute, atunci va fi descoperit lucrul fiecăruia.

Iată, Îmi fac datoria și lucrez, și voi lucra prin cei puși la lucru, și fără rod nu voi rămâne. Dar iată, rodul credinței trebuie să fie strâns, ca nu cumva la vremea foametei să fie strivit de cei ce vor alerga disperați după un pic de putere din cer, că pe pământ se stinge orice putere, orice iscusință, orice mândrie, orice știință, fiindcă Eu Mă voi lăsa văzut și descoperit, și Eu întrec soarele în strălucire, și toate vor păli la vederea slavei Mele. Numai cei credincioși ai Mei nu vor păli, și vor fi încălziți în lumina slavei Mele și vor fi și ei lumină din lumina Mea. Dar mulți dintre voi zic că acestea sunt basme. O, atunci toate acestea vor deveni adevărate, și va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc, și basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci.

O, măi oilor, ce bine vă era vouă dacă nu v-ați fi făcut cornițe, tată! Oile nu trebuie să aibă cornițe. Oile sunt blânde și pasc în pace. Dacă voi, creștinii Mei, nu credeți în trimișii Mei, dacă nu credeți că sunt trimiși de Mine, vă vor lăsa în pacea voastră, în banii voștri. Dacă nu credeți că sunt trimișii Mei, credeți măcar în aceste cuvinte de viață și de îndreptare; credeți, și nu-i judecați pe trimiși. Ei nu vin de capul lor ca să-și piardă vremea. Și despre păstorii tăi, nu-i mai învinui, Israele. Lasă, tată, nu-i mai lovi, nu-i judeca tu ca să te faci mai mare ca Mine.

Iar voi, cei ce veți fi numiți ca ajutor al Domnului la lucru, nu vă opriți în sfatul celor răzvrătiți și nu pregetați să fiți de ajutor Domnului. Alții au lăsat familii și au mers cu Mine. Alții au lăsat mirese îmbrăcate curat și au plecat la apostolie cu Domnul. M-am dus în Cana Galileii la nuntă și am făcut minunea vinului din apă, și dacă a văzut mirele pe Domnul minunilor, a lăsat mireasa și a plecat ca apostol al Domnului, și a rămas cu Mine acela și a lucrat mult pentru împărăția Mea peste oameni. Iată de ce am fost Eu la nuntă, și nu așa cum spun oamenii lumii.

Am grăit cu cei pe care-i adaug sfatului lui Israel. Am grăit și pentru cei din marginea acestei stâne, dar acum te vei da la răzvrătire, creștine vinovat cerului. Dă-te, tată, dacă asta alegi. Poate vrei să te duci în drumul oilor slabe, ca să țipi că nu sunt Eu Cel ce-ți spun acestea, și că sunt unii care strică legea lui Dumnezeu. Du-te, creștine, și zi ce vrei, dar aceasta este adevărat, că Adam a făcut acest păcat în rai, și tu îl faci pe pământ de șapte mii de ani.

Eu n-am binecuvântat nunta și patul nunții, și tu vei spune, poate, că Eu vin și stric legea ta, dar Eu, de la început, nu așa aveam să înmulțesc făptura, ci prin Duhul Sfânt și prin cuvânt. În loc să fi mers și tu cu Mine așa cum a mers mirele de la nunta din Cana Galileii, tu zici că nu sunt Eu Domnul Iisus Hristos, Cel Care vorbesc cu tine. Dacă zici așa, du-te și îți pierde mințile, că așa vrei tu, de frică să nu ți se ia poftele trupului. De luat tot ți se ia, că n-o să-ți mai ardă de păcat, dar deschide cartea și citește cum a fost pedeapsa poporului Israel pentru cârtire. Mai bine pune, tată, mâna pe coarnele plugului și uită-te spre Dumnezeu și ia ca iubire virtuțile creștinești pe care le-am avut Eu în mijlocul oamenilor, că unii învățați au plecat din învățătura lumii și au îmbrățișat lucrarea virtuților, fugind din lume și din duhul ei și din știința lumii. Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în fața ta mustrarea Mea, ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei, că iată, caut bine, și voi pune peste tine veghetori, și le voi da de la Mine ca să ai tu, care vei alege lucrarea ascultării.

Și iată ce înseamnă trimis! Trimisul nu caută slava sa, ci a Celui ce l-a trimis pe el. Prin aceasta se pune la probă trimisul și păstorul și lucrătorul și tămăduitorul și sfătuitorul. Cel ce vorbește de la sine, acela își caută slava sa, dar cel ce caută slava Celui ce l-a trimis, acela are adevărul, și nedreptatea nu este cu el. Așa trebuie să lucreze un lucrător al Domnului, și această Scriptură o pun Eu astăzi peste cei aleși la lucru peste poporul Meu, și vom însemna în această carte pe cei ce vor avea de lucru peste poporul Domnului.

Eu iar îți zic, Israele: ferice ție dacă-ți vei însuși mustrarea Mea pentru pocăința ta și pentru mărturisirea, în mijlocul poporului Meu, a inimii tale ascunse. Eu voi coborî iar, cu voia Tatălui Meu. În curând voi coborî cuvântul Meu peste tine, Israele. Adună-te de peste tot, și vom prăznui hrană de cuvânt ceresc, și după ce vom mânca din cuvântul praznicului bucuriei, voi pune pe străjerii Mei să-ți aducă la cunoaștere și acest cuvânt de descoperire a ascultării și a neascultării tale, a pocăinței și a nepocăinței tale, tată; și ia cămașa pocăinței pe tine, ia-o, măi Israele, nu mai sta dezbrăcat de acest veșmânt, că nu cunoști încă această cămașă. Pocăiește-te! din nou îți zic, din nou te îndemn cu acest dar, cu acest mărgăritar, cu acest bilet de intrare la serbarea Noului Ierusalim, care se va serba pe pământ, pe pământ nou și cu oameni noi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Voi sta curând în sfat mare cu poporul Israel din vremea aceasta, că mare este taina acestui nume, Israel, și te voi întreba iar, fiule, ce înseamnă acest nume?

Sculați-vă la lucru de cuvânt și semănați cuvântul Meu pe pământ după cum vă va fi dat sorțul cel din cer, cel prin Duhul Sfânt împărțit, prin lucrarea Duhului Sfânt, în sobor de sfat ceresc. Să se adune tot trupul lui Israel, căci vin în sfatul lui Israel.

Te voi aduna, Israele, și voi scrie carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, și apoi peste tine, Israele. Vreau să te învăț ce înseamnă să aibă creștinul harul lui Dumnezeu peste el și în lucrul său cu Dumnezeu. Eu vreau să nu te las să te desparți de Mine, popor hrănit cu harul Meu.

Se binecuvintează începutul și sfârșitul sfatului de azi și se înscrie în cartea cea de azi. Pace ție, popor al lui Israel, popor al lui Dumnezeu! Pace ție! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, și har ție, Israele al Domnului! Amin, amin, amin.

03-06-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Texte profetice, profeti, prooroci, channeling, clarvazatori, scribi ai lui Dumnezeu
   -> Profețiile și profeții lumii, Profeții despre România
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 11  [ 102 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 9, 10, 11  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !