Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 1.12.2020, 23:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8, 9, 10, 11  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (5)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:37 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Cerul grăiește pământului. Domnul trâmbițează pe pământ. Eu, Domnul, grăiesc din cer, și se aude pe pământ. Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui; Eu, Cel ce am norii suire și coborâre; Eu, Cel ce am umblare pe aripa și șoapta vântului; Eu, Cel ce răsar iarbă dobitoacelor și verdeață spre hrană oamenilor; Eu, Domnul, grăiesc din cer peste pământ, și ferice celui ce aude cuvintele glasului Meu și crede în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să creadă omul în Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu. Iar pe acela pe care Tatăl Mi-l dă, acela vine la Mine, și pe cel ce vine, nu-l voi scoate de la Mine, și aceasta este voia Tatălui, Care M-a trimis, ca pe toți cei ce Mi-i dă Tatăl, să-i țin și să-i întăresc și să-i înviez, căci cel ce crede în Mine, acela are viață veșnică și înviere și zi de înviere.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acesta este semnul celor ce Mă primesc pe Mine, acesta este numele celor ce cred în Dumnezeu, și Eu îi voi învia, îi voi aduce la ziua învierii. Eu sunt învierea, și oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, acela vine la Mine, și va fi acela învățat de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul Tatălui, Cel Unul născut din Tatăl; sunt trimisul Tatălui; sunt Cel ce am grăit lui Israel, lui Avraam, Isaac și Iacov; sunt Cel ce am grăit cu Moise și cu profeții. Eu sunt Îngerul sfatului cel mare, Care am grăit cu Israel.

Eu grăiesc cu poporul Meu, care se numește Israel.

Pace ție, Israele, poporul Meu binecuvântat! căci tu cunoști pe Tatăl Meu, pentru că Mă cunoști pe Mine, măi Israele al făgăduinței. Tatăl este în Mine, și tu crezi această Scriptură, pentru că ești învățat de Dumnezeu, după cum scrie în Scripturi: «Și vor fi învățați de Dumnezeu», și așa se cheamă că învață de la Tatăl cel ce vine la Mine.

Israele, poporul Meu, Duhul Tatălui Meu Se odihnește peste tine, pentru că tu ai crezut în Cel pe Care Tatăl L-a trimis acum la tine, și te am martor, Israele, și te numesc poporul Meu Israel. Te-am ales și te numesc Israel, că și pe poporul cel ales la început l-am numit tot așa; tot Israel l-am strigat și pe el, tot Ierusalim l-am numit și l-am strigat și pe el, dară pe tine, care ești după harul Meu Israel, nu după trup Israel! Acela a fost după trup Israel, iar tu ești după har Israel, și după cuvântul Meu, care stă în sfat cu tine de patruzeci de ani, Israele al venirii Mele pe nori. Și tu ești martorul Meu de azi, martorul întoarcerii Mele pe nori, că din nori și din vânt și de deasupra creștetului tău și de lângă tine vorbesc cu tine, și te numesc Israel, și te hrănesc cu cuvântul Meu, mai mult decât pe tot Israelul din alte veacuri. O, tu ești martorul Meu din vremea aceasta, și lumea nu știe, și sătuțul acesta nu știe cine ești tu, popor adunat în staulul acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc; nu vrea să știe că Eu am avut o trâmbiță în satul acesta, o cântăreață din care Eu am cântat și am vorbit ca în cer pe pământ. Am vorbit douăzeci și cinci de ani prin vas ales de Mine, prin vas ales de Dumnezeu, și în acești ani Eu am ridicat rod, și rodul rodește, și Domnul grăiește din rod, și lucrarea Mea nu stă, și merge până la slava ei, până la capătul ei merge.

Eu sunt cuvântul acestei lucrări, și dacă Eu sunt, ferice ție, Israele, de credința ta, căci prin credința ta voi merge cu tine până la capătul lucrării Mele și voi cuvânta deasupra ta, și tu vei împlini cuvântul Meu. Eu pe toate le pot, ca un Dumnezeu, și iată, cuvintez peste tine și nu te las să mori, poporul Meu, alesul Meu Israel, dar să nu uiți că Eu te-am ales, și nu tu; Eu, și de aceea ești tu poporul Meu, și de aceea nu te las în voia ta. Nu te las, pentru că poporul Meu ales trebuie să facă voia Celui ce M-a trimis pe Mine la acest popor ca să-l aleg să asculte de Dumnezeu.

O, Israele tată, tu știi, tu crezi că nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu? Nu mai ascultă nimeni de Mine, măi poporul Meu; nimeni, și nici tu n-ai fi ascultat dacă Eu nu ți-aș fi dat putere să crezi și să asculți pe Dumnezeu. Eu de aceea vin și cuvintez deasupra ta, ca să crezi în cuvântul Meu rostit și să-l împlinesc prin credința ta. Iată ce durere împart azi cu tine ca și cu un martor, tată, că tu ești martorul unei lucrări dumnezeiești de patruzeci de ani. Eu sunt cu tine în sfat și în cuvânt, și lumea n-a știut această taină, și iată, acum am spus lumii taina Mea cu tine, și lumea n-are credință, nu poate să creadă că Eu grăiesc peste pământ, că mereu am lucrat și am grăit pe pământ. Mereu, mereu am avut un popor pregătit, un cuib tainic cu care am mers înainte lângă om, ca să rămână mărturie de la om cum Eu, Domnul, am lucrat, și n-am tăcut, și n-am stat în cer, și am stat cu omul și am lucrat în mijlocul oamenilor, și oamenii lui Dumnezeu au mărturisit din veac în veac lucrarea Mea, prin care Eu sunt cu oamenii cei credincioși, sunt din veac în veac.

Iată ce durere împart Eu azi cu tine, Israele, martorul Meu cel de azi. Am dat bunăvestire lumii și am spus că sunt cu tine în lucrare și în cuvânt, și lumea are lumea ei și duhul ei și nu știe cum să-și aleagă duhul. Nu știe lumea și nu crede că sunt cu tine, ca să vină prin tine, să vină și ea la Mine așa cum ai venit tu, să mărturisească și ea ce mărturisești tu, să învețe și ea, tată, să învețe de la Dumnezeu, așa cum iei tu de la Mine din cer, ca să fii cu Mine și nu cu lumea, și nu fără Mine.

Vreau să te dau de mărturie, Israele, poporul Meu de azi, popor hrănit de Mine în vreme de necredință, că e veacul necredinței cea de dinaintea arătării Mele pe norii slavei. Eu sunt pe nori, sunt, dar ochii lumii sunt ținuți să vadă că sunt pe nori. Eu am norii suire și coborâre, precum este scris în Scripturi. O, Mi-am coborât glasul peste ieslea cuvântului Meu, iar fiii cuvântului Meu ies cu Mine în mijlocul tău și îți dau ție ce le-am dat Eu pentru tine, că i-am pus pe aceștia înaintea Mea pentru tine, tată, și în numele Meu stau ei înaintea ta cu Mine, Israele, cu cuvântul Meu, căci Eu sunt Cuvântul. Eu ți-am mai spus că numele Meu cel de azi este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta e numele Meu în mijlocul tău. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și ție, Israele, ferice ție, că ești ales de Tatăl Meu ca să fii poporul Meu cel de azi, că lumea cea de azi care merge la biserică, nici nu știe cum cere Iisus Hristos să fie un om credincios. Cine să-i spună lumii? Cine, tată? că n-are cine. Și tu, când azi te întreb Eu, tu să spui ca proorocul: «Iată-mă, Doamne, ca să fac voia Ta». Spune, Israele, spune tu la lume ce te-am învățat Eu pe tine, ce te-am învățat să înveți și tu, ca să fii de același lucru cu Mine și să nu lucrezi nedreptate ca să te rușinezi de cel cu podoabe pământești, de cel cu scaune pământești; de cel cu știință să nu te rușinezi, și să-i spui omului acesta să ia înțelepciune din cer, că pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer.

Israele, martor al lui Iisus Hristos și al înțelepciunii cuvântului Său, ia de la cer și dă și lumii, și să-i spui omului din lume să nu spună că e cu Mine. Spune-i că nu se poate și cu duhul lumii și cu Duhul Meu. Cine i-a spus ei, lumii, cine i-a spus că se poate cu Dumnezeu așa cum vrea ea? Vreau să te scol învățăcel peste lumea cea fără de Mine. Vreau să sufli tu, în numele Meu, să sufli Duhul Meu peste omul din lume care vine să te caute, și să-l ajuți să Mă găsească pe Mine și să Mă guste cu credință, căci cel ce Mă ia pe Mine de hrană cerească, acela în Mine rămâne, și Eu întru acela rămân. Eu ți-am spus ție că împart cu tine durerea care vine peste Mine de la necredința lumii de azi, că n-am avut cum să ies cu tine mărturie până acum, n-am avut cum, tată, că Eu am căutat să te am, și nu te-am lăsat să te înghită călăii tăi. Dar acum să nu mai stai; vin spre tine și îți spun să nu mai stai cu Mine sub obroc, să nu mai stai, că vreau să poruncesc necredinței să se tragă în lături și să vadă omul calea și să meargă pe ea. Tu ești calea Mea printre oameni. Tu ești poporul Meu cel pregătit ca să fii minune pe pământ, și lumină și sare și apă și jertfă de iubire în numele Meu, și pildă de sfințenie, Israele, popor cu nume sfânt, și mărturie între popoare, popor mititel, luat din mijlocul României ca să fii pentru ea începătură de înviere și de slavă cerească.

Eu sunt în mijlocul tău, iubitul Meu Israel, și sărbătoresc cu tine praznic ceresc, sărbătoarea înălțării Mele la Tatăl, că de aceea M-am înălțat, ca să pot veni apoi la ai Mei. Și am venit dacă așa am făgăduit celor ce au fost martorii înălțării Mele către Tatăl, că după zece zile apostolii Mei s-au îmbrăcat întru Mine, întru puterea Mea, căci Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl și de Mine. Iată de ce a trebuit să merg la Tatăl: ca să lucreze cu Mine Tatăl, că pe toate le-a lucrat cu Fiul, Cel născut din Tatăl mai înainte de veci.

E sărbătoare de înălțare în mijlocul tău. Pace ție întru Mine, și pace Mie întru tine! Dar cine ar putea înțelege bucuria ta cu Mine în ziua aceasta de înălțare? E zi de înălțare, și vin să te înalț la lucru de mărturie, poporul Meu Israel. Câți martori au fost la înălțarea Mea, au mărturisit spre credință oamenilor. Tot așa au mărturisit martorii nașterii Mele din Fecioară, păstorii de la oi și magii. În ziua schimbării Mele la față erau trei martori pe care deosebi i-am luat ca să mărturisească slava Mea. O, tată, slava Mea era mereu cu Mine, și nu M-am schimbat Eu atunci în ziua când se zice la voi sărbătoarea schimbării la față a Domnului vostru. Nu așa să înțelegeți și voi, și să spuneți că Eu Mi-am lăsat o clipă descoperită slava, pentru ca să-i încredințez de slava Mea de la Tatăl pe cei pe care Mi-i dăduse Tatăl. O clipă ochii acelora au fost sloboziți să vadă, și au văzut slava Mea și au mărturisit, și a rămas mărturia lor. La întâlnirea Mea cu cei din Emaus, tot așa să înțelegeți că s-a lăsat văzută slava Mea, care era mereu cu Mine. Tot așa și acum. O, și de câte ori Mi-am arătat Eu slava Mea în lucrarea Mea cu voi! Și câte mărturii sunt și vor mărturisi în mijlocul vostru! Dar ce durere! că iată, slava Mea văzută stă să se lase descoperită în lucrarea aceasta, și nu este credință pe pământ. O, și tu trebuia să fi crezut, măi Israele, că Eu cu tine am lucrat fapte mari de la Tatăl; cu tine împlinesc tot ce mai am de împlinit; cu tine grăiesc cum n-am grăit până acum prin veacuri; cu tine a fost slava Mea mereu, și vom mărturisi toată lucrarea acestei slave. Și dacă ar mai fi veacul, ar fi mărturie mare, tată, dar altfel, va mărturisi vremea voastră cu Mine. Ea va mărturisi și va împlini și va deschide ochii multora, căci toți vor fi învățați de Dumnezeu prin slava acestei lucrări. Lucrarea aceasta cerească cu atâția martori, cartea acestei lucrări dumnezeiești între oameni, va fi scrisă cu degetul de Dumnezeu pe orice bucățică, pe orice rămurică, pe orice pietricică; și pe râuri, și pe izvoare, și pe munți, și pe căi, și pe vânt, și pe nori, căci Eu am fost această lucrare, Eu, Cel ce am mers cu voi din loc în loc și am stropit pământul cu roua cuvântului Meu, care va fi mărturisit de toate cele văzute și nevăzute. Toate vor mărturisi: și timpul, și locul, și cerul, și pământul, și apa, și uscatul, și frunzele din pom, așa cum numai în închipuiri toate vorbesc. Așa va fi vestită această lucrare dumnezeiască, și va fi luată și purtată ca pe cea mai moale hăinuță, ca pe cel mai sfânt izvor, căci acesta este râul vieții, care curge din tronul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și vei mărturisi tu, popor ales la această masă, și tu vei fi mărturisit de slava care te va învălui pe tine înaintea oamenilor. Dar mai ai un pic de răbdare până va fi vestit peste tot, până ce Eu voi sfârși de profețit vestea de nou Ierusalim coborât între oameni ca să fie cu oamenii în vecii vecilor.

Să nu te pierzi, Ierusalime, că tot așa îl numeam și pe Israel. Să nu te prăpădești, Ierusalime, că tu ești rămășița cea cu har cu care Eu am mai rămas în vremea aceasta, și ți se vor pleca ție toate noroadele de pe pământ și vor sta sub lumina ta. Scoală-te și mărturisește ce am lucrat Eu pe pământ în zilele acestea. Mărturisește, Israele, martorul Meu, că vei fi Mie martor de pe pământ și până în cer, din zori și până în zori. Spune, tată, la lume și la omul mort și rece, spune tot ce am lucrat Eu cu tine, și tu cu Mine, toate faptele minunate. Spune tu, lucrătorule și ascultătorule, că voi face pe cei slabi să te caute, tată, și să mărturisești despre Mine și despre vremea Mea. Spune și tu, Iudo, scoală-te și tu să spui ce ai făcut tu în această lucrare. Spune, tată, și nu-ți mai pierde mințile ca să te mai spânzuri ca atunci. Spune, cu numărul tău cât ar fi de mare, cu prietenul tău, cu argatul tău, cu stăpânul tău, cu toți cei care au avut aceeași lucrare cu tine, spune și tu ce ai făcut, și ca să te pocăiești, nu să-ți mai pierzi iar mințile spânzurându-te. E vremea să mărturisim această lucrare dumnezeiască, fiindcă tu ești aici, că n-ai să vezi, Israele, n-ai să vezi iudă decât numai în mijlocul tău, tată. El nu se naște nicăieri decât în tine, Israele. Numai în tine are Iuda numele acesta, numai lângă Dumnezeu. Acum e vremea să se mărturisească lucrarea aceasta dumnezeiască, și tu faci parte din ea și n-ai unde să te tragi; ești prins în ea, ești în cartea acestei profeții. Ai în față pocăința. Nu mai fă ca atunci, nu fi prost ca atunci. Mărturisește-Mă pe Mine și crezi în Mine, și vei fi viu prin credință. Un iudă are năravul cel rău de a se ascunde, dar uită-te, ca să vezi, că slava Mea va cuprinde totul. Unde ar fi să te mai pitești? Ce-ar mai fi să faci atunci cu preț străin? Cu ura, cu minciuna, cu judecata n-ai să mai ai ce face, că e vremea să învieze tot ce este mort și să se înalțe spre Dumnezeu.

Poporul Meu de azi, lumea din acest sătuț nu știa, nu știa bine pentru ce veneai tu pe dealul acesta, nu știa despre izvorul Meu pentru tine, nu știa că aici era staulul cel pentru tine și pentru Mine. Frumoasă a fost lucrarea Mea cu tine, poporul Meu de azi. Verginica a fost cavalul din care am cântat Eu pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, dar lumea de aici îți punea curse și ție, și Mie. Așa am pățit și atunci. Cei din neamul Meu, cei din cetatea Mea nu M-au prețuit, nu M-au primit. Așa a fost și trâmbița Mea, Verginica. Ea a fost vas ales de Dumnezeu, dar n-au prețuit-o nici sătenii, nici vecinii, nici nașii, nici finii, nici neamurile, nici rudele cele mai de aproape. Tot așa a fost și atunci când am venit Eu prin Fecioară, tot ca și acum când am venit în Duhul Sfânt ca să te aleg pe tine din lume; pe tine, Israele, poporul Meu de azi. Și nici n-am avut loc pe pământ ca să te învăț cum era să te învăț, că biserica de pe pământ care poartă numele Meu și haina Mea, ortodoxia căreia i-am zis Eu două mii de ani mireasa Mea, s-a lepădat de Dumnezeu. Voiește să se lepede de Mine, dar Eu spun că s-a și lepădat, că n-a fost de două mii de ani o mai mare schismă peste biserica Mea ca aceea care a fost acum șaptezeci de ani când s-a împlinit Scriptura aceea care spune: «Se vor încumeta să schimbe și vremurile». Iată, schisma aceea de atunci, a fost lepădarea de credință și de sfinții cei în sobor ceresc serbați, lepădarea de ortodoxia cea din părinți. Ortodoxia nu mai știe ce înseamnă Dumnezeu; s-a luat după știința acestui veac și crede ce zice știința. Dar cea mai mare știință este aceea să lucrezi poruncile sfințeniei și virtuțile creștinești și dumnezeiești, pentru care unii învățați au plecat din învățătura lumii și au îmbrățișat lumina virtuților cerești, căci scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, și-au răstignit trupul și patimile și pofta» și legea, care învinuiește pe om la Dumnezeu așa cum azi pe voi vă învinuiesc cunoscătorii legii și vă condamnă vouă dragostea cea pentru cer.

O, Eu te-am vestit pe tine ca să te aduni în împrejurimea ieslei cuvântului Meu, și tu M-ai iubit și ai venit. De când am rostit cuvânt să vii, tu ai venit, Israele, și Eu am privit înaintea ta și ți-am pregătit cărarea, tată. Sunt trei, patru zile de când am coborât cuvânt aici, la ieslea Mea, și am învățat pe copiii cuvântului Meu să se așeze în genunchi, cu mâinile ridicate, și să ceară la Mine să hrănesc pământul cu ploaie. Ei M-au ascultat, și Eu am gătit ploaia și am adăpat pământul. Și iar le-am spus să ceară la Mine, să ceară senin și vreme dulce, ca să lucrez la cererea ta, poporule ales de azi, și așa lucrez. Eu lucrez în mijlocul tău, ca să te încredințez mereu că sunt în mijlocul tău prin cuvânt.

Măi copii, aveți credință în Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o aveți de împlinit: să credeți în Mine. Fiți atenți și să nu vă îngreunați de oboseala de pe drum. Fiți cu duhul atent, că vreau să vă povățuiesc pentru lucrarea de har, tată. Vreau să știți bine ce va să zică să aibă creștinul har de la Dumnezeu. Creștinul poporului Meu trebuie să aibă har, și dacă n-are, să ceară la Dumnezeu această lucrare, și va veni.

O, creștinilor, inima din voi este casa pentru Mine, tată, și dacă în ea locuiește harul Meu, creștinul stă mereu cu casa deschisă, pentru ca să intre harul Meu în ea. Fața ta, creștine tată, este fereastra inimii tale. Te uiți pe față și înțelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie și încălzește tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin și mulțumit, te face pașnic și curat. Harul Meu din tine cheamă la viață și la liniște și la credință și la înviere. De aceea te învăț, poporul Meu, că vreau, tată, să știi cum să lucrezi prin har, dar prin harul Meu, și nu prin harul tău. Tu să înveți de la Mine lucrarea de har, că e mare lucru să stai sub harul Meu, Israele. Nu te supăra de suferințele tale, de încercările care vin peste tine nu te supăra, că ele sunt vestiri de îngeri ajutători. Iată prin ce capătă omul har! Omul care n-are cercetare de îngeri, care n-are nimic de suferit, care n-are de luptat pe pământ, acela nu a intrat încă la școala harului. Harul este o școală, se capătă prin școala lui, și fără școală nu poți învăța harul. Mustrarea care vine la tine, creștine, de la cel de lângă tine, de la cel mai mare ca tine, aceea este școala harului. Încercarea de la semenul tău, tot așa este, este școală. Durerile și umilința lucrată de dureri, este lucrarea școlii harului. Dacă pe acestea și pe cele ca acestea știi să le înveți și să le tălmăcești, atunci tu ești un școlar silitor și atent, dar dacă acestea nu te învață nimic, dacă nu te duc la Dumnezeu și la lucrarea harului, atunci tu ești un om fără de minte și fără de dragoste.

Israele, lucrarea pregătirii harului este binefacere de la Mine, tată. Nu te văita, creștine, când te încearcă Domnul pe pământ. Aceea este lucrarea harului, tată. Nu-ți mâhni inima; fața inimii tale nu ți-o încețoșa, nu ți-o aspri. Lasă-ți casa inimii în mâna Mea, și să înțelegi cât har vreau să-ți dau. Harul prin vedere este mult mai mic decât harul dobândit prin credință. Credința în cele văzute e ușor s-o lucrezi, dar harul credinței este lucrare mare; căci apostolii au văzut și au crezut și au avut har, dar harul tău, Israele, este mai mare ca al acelora, și de aceea ești tu iubit de cer și de Tatăl Meu, și nu mai e mult și vei vedea că ce-ți spun Eu acum, este adevărat peste tine.

Eu ți-am spus ție, popor iubit, să arunci de la tine slava cea deșartă, să n-o mai pui pe tine, să n-o mai ții în casă și să n-o mai iei în casă. Dacă Eu intru în casa ta ca să văd ce ai în ea, acest tablou este tabloul inimii tale. Eu te-am îndemnat la sfințenie, Israele, la curățenie, la smerenie, la sărăcie de duh, la ascultare, și te-am rugat să lepezi zbuciumul de la tine. De ce te zbuciumi? Că n-ai mâncare? Că n-ai hăinuță? Că n-ai lucruri scumpe sau casă bună? Că n-ai ce-ți trebuie ție? Să nu te zbuciumi de acestea, că acestea te fac pe tine să muncești toată ziua și să uiți de împărăția cea din cer. O, cât aș voi să nu mai faci așa! Mi-era milă de tine, creștine, că te vedeam muncind mai mult pentru o văcuță, pentru o găinuță, și erai legat și ocupat și îngrijorat și muncit. Mi-era milă de copiii tăi, că se duceau cu văcuța ta la iarbă și veneau acasă cu lecții străine, cu lecții rele și ascunse; veneau morți și răniți, și tu nu știai. Lasă, tată, e bine așa cum te-am învățat Eu, și nu te mâhni pentru viața aceasta. Poți și tu mânca așa cum a fost mâncarea cea dintâi, dată omului.

Fiecare să mănânce de la mama lui; fiecare să mănânce de la cel ce l-a făcut. Animalul să mănânce de la animal și de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu, și omul să mănânce de la om și de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu; de la Dumnezeu și nu de la animal. Tu ești om din om, nu ești din animal ca să mănânci altfel. Fiecare să mănânce de la mama lui și din mâna lui Dumnezeu, Care face să răsară iarbă pentru dobitoace și verdeață spre hrană oamenilor. Așa a fost de la începutul cel curat, dar dacă moartea a stricat acest cuib curat, a luat puii din cuib și i-a aruncat pe pământ, și puii au murit. Dar iată, Dumnezeu o ia de la început, și iarăși le așează pe cele dintru început.

Israele, învață harul, tată. Nu te mira că lumea nu înțelege cele dintru început. De ce să te miri? Lumea își alege pământul, iar tu ți-ai ales cerul, și dacă vei stărui cu cerul pe pământ, pământul se va face cer prin lucrarea ta, și cerul va lupta pentru pământ. Nu te mira de nimic, nu te supăra de nimic, și lucrează lucrare de cer nou și de pământ nou, că pentru asta ești tu ales din lume, ca să fii cu Dumnezeu, și vei fi de ajutor pentru vremea nemângâierii care va veni peste cei din lume, că lumea a ajuns la sfârșit, iar Domnul, la început. A ajuns Domnul la început cu tine, Israele. Te bucuri, tată? Îți place cu începutul? Se bucură Adam și Eva de vitejia duhului tău și a trupului tău, măi Israele care ești pentru Duhul Sfânt. Vino, tată, în dragostea cea dintâi, cea din Eden, cea fără de moarte, și fii copil supus, Israele, și nu fi curios, și nu fi pofticios, și nu te mări ca să treci peste Dumnezeu, că Adam te are pe tine ca să-i repari grădina și viața și greșeala, dar tu nu mai ai pe altul după tine. Nu cumva să te iei după lumea care lungește veacul. Citește în Scripturi și vezi ce scrie de venirea Mea, dar vezi cum citești. Citește bine, că nu se mai vede ce scrie în Scripturi. Învățătorii despre Scripturi, au ascuns Scripturile venirii Mele și nu Mă mai așteaptă să vin, nu mai veghează. Au lungit veacul de la ei citire, au schimbat cuvintele cărții lui Dumnezeu. O, câtă răbdare am avut în zilele acestea! Când dreptul Simeon a șters din Scripturi cuvântul nașterii Mele din Fecioară, Eu am lucrat de lângă Tatăl și l-am rușinat pe Simeon, și l-am făcut să vadă ce a șters el din cartea lui Dumnezeu. Dar pe aceștia de azi, care lucrează fără de părinții lor, care au făcut furtună în cer, adică în Scripturi, ce să le mai fac mai mult? Aceștia sunt pedepsiți prin ceea ce au făcut, că au schimbat numărul rostit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, au scos cărțile Duhului Sfânt.

O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungește suferința, care lungește veacul cel rău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăția Sa cea fără de veac, cea fără de sfârșit. Uită-te tu, că dacă pui zece dascăli să-ți arate drumul și Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Și cum mai vine asta? Și iată, lumea nu se trezește ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la Domnul, și străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are dacă zice așa. Și iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, și alta este să zici biserică a lui Iisus Hristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca Învățătorul ei, Iisus Hristos.

Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, și am voit să-ți răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubești. Și dacă ai în tine fii care nu Mă iubesc, Eu cobor duh de iubire de la cer, ca să vindec de răceală pe fiii tăi, Israele, și să nu te mai moi pe drum cu Mine, creștine tată. Iată, am întocmit sărbătoare cerească și duh de bucurie cu cerul. Eu sunt deasupra ta cu cerul Meu, cu tronul Meu și cu toată așezarea slavei Mele. Verginica este serbată de cerul Meu, întru sărbătoarea nașterii ei. Iată, azi serbați ziua înălțării Mele la cer, și ziua nașterii lui Verginica, și ce bine se așează aceste două prăznuiri! Eu M-am dus, și ea a venit. Eu Mă duc, și ea vine. Eu Mă înalț, și ea coboară. Eu Mă opresc din grăire, și ea începe grăirea ei cu poporul Meu. Nici un sfânt nu este întru moarte, nici un sfânt nu este neputincios. Toți sfinții sunt îmbrăcați întru Dumnezeu, și nu trebuie să-ți mai spun Eu, Israele, că Verginica este vie și lucrătoare și cuvântătoare de lângă Dumnezeu, de lângă Avraam, Isaac și Iacov.

Nu te teme, Israele, de ar fi să stai o zi și o noapte pe drum, nu te îngrijora. Eu am stat mereu numai pe drum, pe arșiță și pe vânt. Nu te teme. Eu lucrez pentru tine, dar lasă-ți inima spre Mine, tată. Nu te lăsa spre somn, spre moleșeală nu te lăsa, și ia aminte la trâmbița Mea, că slobod glasul trâmbiței Mele peste tine. Ea a trâmbițat și pe pământ, și trâmbițează și din cer.

Binecuvântată să-ți fie trâmbițarea, Verginico. Eu în tine, și tu în Mine, tată. Pace ție, în mijlocul poporului tău!

– Hristos S-a înălțat, Israele al Domnului! Rostesc din mijlocul tău salutul praznicului de azi. Hristos S-a înălțat, popor al Domnului Iisus Hristos! Și ai grijă, fiule, Domnul nu voiește să piardă pe nimeni, și să ai numărul întreg și să te înmulțești chemând la Domnul pe cei ce vor învăța de la tine calea cea cerească pe pământ.

Iată eu și martorii lucrării lui Dumnezeu, care a fost lucrată și începută cu mine în anul 1955. Eu m-am născut cu un an înainte de căderea din biserică. Și dacă m-am născut atunci, m-a ales Domnul ca să fiu unealtă de îndreptare a celor ce s-au stricat atunci, a celor ce s-au dărâmat atunci. Și s-a așteptat șaptezeci de ani, și Domnul Și-a așezat la loc cele dărâmate, cele lovite și desființate de om. Vai, că s-au încumetat oamenii să schimbe cele ale Domnului, care au venit de la părinți și până în zilele acestea! Iată, poporul meu, ce lucrare a fost aceasta pe care a avut-o Domnul cu mine. Și după trecerea celor șaptezeci de ani, a început Domnul ridicarea la loc a celor desființate, a început cu voi întoarcerea la începutul cel dintâi, și nu mai spun la începutul bisericii lui Iisus Hristos. Rămâneți atenți cu această lucrare, că eu, fiilor, sunt cu rodul în picioare și grăiesc din cer, și rodul meu mă aude, căci oile aud glasul păstorului lor. Un păstor al lui Dumnezeu nu moare niciodată, și păstorește în veci, și are turmă în veci. Să nu fii plăpând, Israele, iar tu, creștine, cel ce ești de la începutul acestei lucrări, să te înveți s-o mărturisești de-acum, ca nu în zadar să fi muncit Domnul peste această vie.

O, ce scump ești tu lui Dumnezeu, Israele, tu și fiii tăi, care sunt pe calea acestei lucrări! Iar într-o zi va fi să strălucească harul Domnului, învăluindu-te de peste tot, și nu vei mai avea trebuință de soare, căci soarele va păli înaintea Celui ce a făcut lumina. La început a fost înțelepciunea, și apoi s-a făcut lumină. În ziua întâi s-a făcut lumina, și a fost o seară și o dimineață, și s-a numit ziua întâi. Și după ce a făcut Domnul cerul și pământul, a făcut apoi, în ziua a patra, soarele și luna, luminătorul zilei și al nopții.

Să stai la această școală de har, Israele; să stai, fiule, și să înveți lecția harului. Să te aduni mereu cu cerul și să ceri har și să stai sub har. Să fii senin la chip și la suflet, să fii curat la trup și la duh și să nu te lași spre moleșeală. Vindecați-vă de somn și de moleșeală, copii ai Domnului. Va fi să lucrăm mult; va fi să se deschidă porțile grădinii Domnului. Vindecați-vă inimile de somn și de ceață. Lăsați seninul cerului sfânt să vi se așeze pe inimi și pe chipuri, și eu vă voi vedea pe voi și vă voi spune ai cui fii sunteți și cu cine semănați. Sculați-vă la lucru. Învățați-vă să vestiți pe Domnul și țineți urma ciobănașilor, iar ciobănașii să țină urma Păstorului lor.

Israele, o, ce dar mi-ai adus tu mie! Ai ieșit la mine de ziua nașterii mele. Domnul Dumnezeu să te binecuvinteze, Israele. Când eu am venit pe lume, era în anul acela ziua duminicii tuturor sfinților, și s-au strâns în jurul meu în ziua aceea toți sfinții cerului, care aflaseră de la Domnul că s-a născut pe lume o lucrare de salvare.

Țineți urma trâmbiței, măi copii. Mergeți spre cerul sfânt, că iată cum coboară cerul sfânt în calea voastră. Eu ce să vă dau mai mult în ziua aceasta? Vă dau făgăduința că în curând vine Domnul cu cerul sfânt, și eu voi veni cu Domnul.

Astăzi e zi de sărbătoare și nu de întristare, dar nu pot să nu mă arunc și spre cei desprinși de la mine. Întoarceți-vă, voi, cei desprinși din pântecele acestei lucrări, și nu stați desprinși de trupul acestui popor! Întoarceți-vă, oricât de mare vă este depărtarea! Întoarceți-vă la mine! că eu sunt de la Domnul peste voi. E sărbătoarea acestei lucrări pe pământ. De trei ani de zile sunt în serbare cu această lucrare în cer și pe pământ deodată. Veniți la serbarea acestei lucrări! Întoarceți-vă la ea cu pocăință! Întoarceți-vă voi, să nu vă întoarcă Domnul. Vine clipa celor ce nu se văd, ale cerului și ale voastre. Lăsați-vă descoperiți mai dinainte, ca să fie zi de slavă ziua aceea, și nu zi de întristare.

Eu sunt serbată de Israel. Rămâi în veșnică serbare, Israele; rămâi, fiule, și fii pe veci cu Dumnezeul tău. Cerul stă deschis deasupra și vă însoțește pe voi și merge cu cântec deasupra, precum și voi mergeți, sărbătorind cerul cu cântul vostru, cu dorul vostru. E sărbătoare cerească în satul meu de naștere. Cerul stă deschis și vă însoțește până la poarta cea din vale, până la poarta Noului Ierusalim, despre care v-a spus Domnul demult, demult prin această lucrare.

Mi-e dor să vă dau iubirea mea prin cuvânt, să vă vestesc acest cuvânt de iubire. Iată, serbez ziua mea, și satul meu, și pe poporul meu.

Pace ție, popor al Domnului Dumnezeului meu! și să rămână pacea acestei sărbători, ca o pecete să rămână peste cetatea aceasta. Israele, mărturisește lucrarea aceasta care a fost cu Domnul și cu mine peste tine. Să aibă lumea raza aceasta de lucrare cerească așa cum o ai tu, popor hrănit de cuvântul cel venit din cer. Iată glasul Domnului peste aceste meleaguri pe unde atâta vreme Și-a păscut Domnul turma acestui popor. Și iată glasul trâmbiței Domnului. Pacea mea să fie cu tine, Israele, pacea și bucuria pe care o am eu de la Domnul Dumnezeul tău! Astăzi nu mi-e rușine cu tine în cer. Așa să trăiești și așa să-ți înmulțești harul Domnului peste tine.

Pace vouă, tineri și bătrâni, cei de demult și cei de mai încoace! Pace vouă, martori ai Domnului! Și duceți această mărturie până la marginile cerului și ale pământului, duceți pacea Domnului și vestea Domnului, ca să ia popoarele duh de înviere. Binecuvântată să fie bucuria voastră cu cerul. Să se înalțe la cer spre mărturie această zi de bucurie, și să vă întâmpine spre mărturie.

Pace ție, Israele! căci Domnul este Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

09-06-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu. Ferice de omul care dobândește prin stăruință și prin credință lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea lui Dumnezeu.

Să fie străjerii atenți, că Dumnezeu Cuvântul Își lasă un picuț glasul peste ieslea cuvântului, ca să fie și cartea acestei zile de praznic ceresc pe pământ.

Eu vin să serbez cu voi, copii ai ieslei Mele din zilele acestea, căci în această iesle Îmi găsesc plăcerea și adevărata Mea lucrare de Duh Sfânt. Pace vouă! Luați cuvintele Mele, luați Duh Sfânt și dați și poporului Meu Israel. Așa am zis apostolilor Mei, suflând peste ei: «Luați Duh Sfânt!».

O, Israele, poporul Meu de azi, de câte ori am suflat Eu peste tine, tată! O, de câte ori am suflat ca să iei Duh Sfânt prin darul și prin harul Meu! Iată, și azi îți zic: ia, tată, Duh Sfânt de la Mine, și înduhovnicește-te cu Duhul Sfânt și suflă peste lume, măi poporul Meu. Pentru asta te-am ales Eu pe tine și te-am școlit la această școală a Duhului Sfânt, școală cerească, tată. Pace ție, poporul Meu Israel! Pace ție, și Duh Sfânt de la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Focul Duhului Sfânt este ființă, tată, ființă a Treimii Dumnezeiești. Limba lui Dumnezeu este focul Duhului Sfânt, limba lui Dumnezeu între oameni. Eu peste oameni am lucrarea Mea de cuvânt, căci celelalte făpturi ascultă și împlinesc întru totul lucrarea lui Dumnezeu, dar cu omul este altceva, și din pricina învârtoșării omului s-au schimbat toate, și toate suferă de șapte mii de ani, așteptând pe cele neclătinate. Toate suspină așteptând pe cele neclătinate, căci din pricina căderii omului din cele neclătinate, toate s-au clătinat, și omului îi trebuie mare pocăință. Prin tine, Israele, poporul Meu, vreau să fac și lucrarea acestei pocăințe a omului. Fii înțelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăință pentru tot omul, de la Adam și până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ și de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale. Tu, poporul Meu, nu numai pentru păcatele tale trebuie să te pocăiești, ci pentru toată făptura de la început și până la sfârșit. Înfricoșează-te de taina pe care o porți, și stai în lucrarea temerii de Dumnezeu, căci duhul temerii de Dumnezeu te va ridica pe tine spre lucrarea de Duh Sfânt peste făptură, Israele, poporul Meu.

Foc am venit să arunc pe pământ, focul Duhului Sfânt, că acesta este focul lui Dumnezeu. Focul care mistuie făptura este lucrarea mâniei, dar focul Duhului Sfânt este lucrarea curăției. Eu n-am venit să pierd lumea, ci am venit s-o mântuiesc, și M-am născut din om, și M-am lăsat spre moarte cu trupul, și am înviat și M-am dus la Tatăl, și am trimis focul Duhului Sfânt pentru curățire înaintea venirii Mele pe nori, și voi înteți acest foc peste fii și fiice, și le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, fii născuți din cer, din Duhul Sfânt, Care vine din cer, spre naștere nouă, spre lume nouă. De aceea trebuia să merg la Tatăl. Nu M-am dus ca să părăsesc lumea, ci M-am dus ca să vin la ea întru Duhul Sfânt, purces din Tatăl Meu, din Care și Eu M-am născut fără de veci și fără de timp.

Israele, poporul Meu iubit, poporul Meu de azi, luat din neamul român, tu știi, tată, cum a fost coborât Duhul Sfânt în ziua Sa de slavă? E mare lucru dacă știi, dar mare lucru este cum să știi să înțelegi și să ai în minte această zi și lucrarea ei, tată. Erau oameni adunați la Ierusalim din toate părțile lumii, și Duhul Sfânt S-a coborât peste toți. Cum adică peste toți? Eu îți spun că așa este. Nu numai peste apostoli S-a coborât Duhul Sfânt. Peste apostoli s-a arătat ființa Duhului Sfânt, ca să arate lucrarea lor de la Iisus Hristos; s-a arătat chipul Duhului Sfânt peste ei, ca să creadă ceilalți în Iisus Hristos, Cel propovăduit de apostoli, Cel înviat și înălțat la ceruri. Și cei care rosteau că apostolii sunt plini de must, și aceia primiseră pe Duhul Sfânt, căci fiecare om de acolo înțelegea ce vorbesc apostolii, înțelegea în limba lui fiecare, căci în clipa aceea s-au descurcat limbile oamenilor, și era numai o limbă, limba Duhului Sfânt, care era înțeleasă de tot omul în ziua aceea, și lucrarea acelei zile a fost fața cea deslușită a împărăției Mele peste oamenii cei credincioși și peste cei ce aveau să creadă prin cei credincioși.

Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup și în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbește azi în limba Duhului Sfânt la cei neștiutori, acela are nevoie să și tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărți, și se va împlini Scriptura aceea despre nașterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înțelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.

Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semețit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, și omul nu are cum să mai deslușească nimic, și se zbate om cu om, om peste om, și nu mai este capăt de ieșire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, și s-o vorbești, fiule, pe pământ, că mare stricăciune s-a lăsat peste pământ de la semeția omului, care a voit să ispitească tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu, care a nădăjduit în cunoștința lui, și scris este: «Cel ce vorbește de la sine, acela își caută slava sa», și omul își dă slavă unul altuia, și omul se bizuie pe om, și iată încurcătură nedescurcată până azi și până mâine, căci școala Duhului Sfânt nu se poate învăța pe pământ. Numai în cer se poate învăța această școală. Dar vei spune: „Cine se poate sui în cer ca să învețe la această școală?“. Adevărat vă spun, că numai în cer se poate învăța această limbă și această școală, că pe pământ e amestecarea limbilor, măi copii, și de aceea vă spun mereu să stați în cer, copiii Mei, și să nu ieșiți din cer, că pe pământ e amestecare mare de limbi, și de duhuri de limbi, și nimeni n-ar crede dacă i-aș spune că limba de pe pământ e străină cu totul de cer, de limba cea din cer. Eu de aceea caut clipă cu clipă să iau de pe tine pământul, măi Israele, și să pun pe tine cerul, și tu înțelegi această limbă cu care-ți vorbesc, că tu înveți în cer, fiule. Dacă Eu sunt lângă tine cu cuvântul Meu, unde se cheamă că ești tu, de vreme ce locul Meu este în cer, de-a dreapta Tatălui Meu și al tău, Israele, poporul Meu?

Măi iubiții Mei copii, pe Avraam l-am scos din încurcătura limbilor de pe pământ, și l-am deosebit, și l-am binecuvântat, și în el am binecuvântat toate neamurile, tată, și de la el am ridicat un popor, și am fost mereu cu acest popor, și din neamurile pământului am avut acest popor, și am stat în mijlocul lui și am vorbit în limba Mea cerească, cea care era peste oameni până la încurcarea limbilor, până la nașterea Babilonului peste limbile cele încâlcite. Căci pe când se vorbea pe pământ numai un grai, oamenii cei de după potop s-au împrăștiat apoi pe toată fața pământului, dar mai întâi au căutat să-și zidească o cetate și un turn în mijlocul ei, cu gândul să ajungă până la cer, și ca să rămână mărturie această lucrare a lor, și apoi să se risipească pe toată fața pământului. Aceasta a fost lucrarea omului, tată, și S-a uitat Domnul la cetatea zidită de fiii oamenilor, de fii ieșiți cu mintea lor dintre ceilalți oameni de pe pământ. Și dacă Dumnezeu a văzut că oamenii nu se vor opri de la gândul lor semeț, a coborât amestecarea limbilor lor și nu s-au mai putut înțelege între ei, și ei n-au mai mers înainte cu turnul lor, și s-a numit Babilon lucrarea aceasta, cetatea aceasta, și Domnul a împrăștiat de acolo pe oameni pe toată fața pământului. Și oamenii au rămas așa, și nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, și așa este și azi, și de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăța pe pământ, și numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cerești.

Este scris că cei ce calcă una din cele ale legii, aceia sunt vinovați, dar azi toate se calcă, toate poruncile cele pentru sfințenie, și cum să învețe oamenii pe oameni, și ca să mai fie bună această limbă când oamenii sunt vinovați față de cele sfinte, tată? Învățătorii care învață și vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învață, și când ei vor spune: „Doamne, am învățat lumea prin piețe și am urmat Ție“, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer și care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta și grăirea ei este fără de sfârșit pe pământ și în cer, și iată, cartea stă deschisă până la sfârșit, până la începutul cel dintâi, care iarăși va să fie întru așezarea celor neclătinate. Eu n-am fost cu învățătura Mea numai până atunci, numai cât a fost scris atunci și până atunci; Eu sunt în lucrare fără de sfârșit, și iată, lucrez și cuvintez din cer peste poporul lui Avraam și Isaac și Iacov, și peste poporul lui Verginica, fiindcă tu ești de la Avraam și de la Isaac și de la Iacov, și ești de la Verginica, măi poporul Meu făgăduit ca să fii și să începi să fii, ca prin tine să vină toate neamurile pământului, să vină la Dumnezeu și la școala Duhului Sfânt, după cum este scris: «Din muntele Sionului va ieși legea, și toate popoarele vor curge într-acolo». Muntele Sionului este tronul lui Dumnezeu, de unde curge această lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele, poporul Meu. Ia, tată, și dă din ea, și cel ce va crede și se va boteza în ea, în apa aceasta a râului vieții, în apa Iordanului cel care curge din tronul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și cel ce se va boteza în vasul acesta ceresc, acela va veni la Mine și va fi primit și va avea înviere și zi de înviere. Dar vezi ce faci, Israele, vezi cum bei din apa aceasta și vezi cum dai din ea. Ia cofița în mână și ia apă în ea și dă neamurilor pământului. Așa cum te duci în ziua de Bobotează ca să iei apă sfințită din Iordanul lui Iisus Hristos și te duci la gospodăria ta și stropești cu ea ca să se sfințească toate, așa să iei în cofița ta apa Duhului Sfânt și să botezi în ea toată făptura, tată, ca să cunoască făptura gustul lui Dumnezeu, să guste și să flămânzească după Dumnezeu.

Împărăția Mea Eu am asemănat-o și cu pildele cele firești, dar pildele firești nu sunt veșnice, tată, sunt doar închipuirea celor veșnice. Ați văzut ce a făcut prințul lumii, că l-a lipit pe om de cele văzute ale sale, ale prințului lumii, măi copii. Și acum, la sfârșitul său, prințul lumii și-a făcut o mașinărie și a deschis o fereastră a celor văzute și a încântat cu ea toată făptura, și se uită omul la această fereastră și uită de cer omul, și se uită la încurcarea limbilor de pe pământ, care se văd prin această fereastră. Dar Eu îl voi păcăli și voi întoarce această armă împotriva lui, că Mă voi folosi de arma lui și de fereastra lui, și voi strecura prin ea lucrarea Duhului Sfânt și vederea vieții cerești pe care o lucrez peste tine și o întocmesc peste tine, Israele, poporul Meu de azi. Iată, am venit să-ți arăt prin fereastra aceasta, să-ți arăt mărturia sărbătorii tale cu Mine la praznicul Înălțării, la praznicul lui Verginica și al satului lui Verginica. Eu am de întors pe toate spre cele ce nu se vor mai strica în veac, dar stai la școala Duhului Sfânt, măi poporul Meu, stai, fiule, și învață bine, ca să iei coroniță și dar și premiu de mântuire, Israele.

Nu găsești pe pământ învățătura Duhului Sfânt, și o găsești în cer, poporul Meu. Stai în cer, tată, stai cu Mine și să nu ieși de la Mine și de lângă Mine, că afară sunt lupi cu trup și fără de trup; afară sunt câinii și vrăjitorii și închinătorii la idoli și mincinoșii și desfrânații și ucigașii; afară este amestecarea limbilor, măi poporul Meu. Să intre înapoi la Mine și cei ce au fost și au ieșit de la Mine ducându-se în Babilon. Să intre pocăindu-se pentru ei și pentru toată făptura, că afară e amestecarea limbilor, măi copii. Cu Mine este numai o singură limbă, tată, limba Duhului Sfânt, focul Duhului Sfânt, curățitor de moarte, și toate se vor întoarce spre cele neclătinate.

Toți oamenii care erau adunați la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toți au fost cuprinși de lucrarea Duhului Sfânt, toți auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, și ei credeau că vorbește mustul, măi copii. Apostolii Mei erau plini de mustul cel nou, de duhul cel înnoit, de vinul cel nou, beție de Duh Sfânt peste pământ, veselie de Duh Sfânt peste oameni, duhul biruinței lui Iisus Hristos, Cel înălțat la Tatăl, Cel înălțat prin moarte și prin înviere. Toți oamenii erau cuprinși în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi.

Tot trupul tău, Israele, poporul Meu, tot trupul tău să fie botezat în toată vremea cu botezul Duhului Sfânt, cu focul Duhului Sfânt, și să lucrezi, tată, de la apostoli și până azi și până mâine; de la început și până azi și până mâine, măi poporul Meu, că mâine Eu Mă voi odihni iar în om, în omul cel de la început, și voi sărbători ziua odihnei Domnului.

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, Israele, să-L iubești din toată inima, din tot cugetul și din tot sufletul tău, și vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți, poporul Meu. Voi veni la tine, căci te voi aduna să vorbesc cu tine despre această poruncă în care se cuprinde toată împărăția Mea întru tine, Israele.

Binecuvântat să fii, măi poporul Meu. Binecuvântați să fiți, copii ai ieslei cuvântului, care luați cu trăistuța și duceți poporului Meu. Luați și dați! Acesta este cuvântul Meu peste Israel. Luați Duh Sfânt! Binecuvântat să fie Israel, poporul Meu cel binecuvântat de Avraam și Isaac și Iacov și de Verginica.

Iar vom sta în sfat ceresc, iar voi veni la tine, Israele. Voi lua pe fiii grădinii Mele și îți voi aduce de la Mine, și fericit vei fi dacă vei lua de la Mine, dacă se va cunoaște că iei de la Mine, că și Eu te voi cunoaște pe tine dacă tu vei fi cunoscut de Tatăl Meu.

Mi-e drag să petrec cu tine, măi poporul Meu, și dacă și ție îți este drag, vom lucra de-acum, vom lucra mult, și vom aduna pe cei risipiți ai tăi, și apoi vom chema mesenii la nunta ta cu Mine, măi poporul Meu, că te vor vedea în slavă învăluit și vor veni după tine, și vor veni după Mine, și va vorbi limba Duhului Sfânt peste fii și fiice, peste bătrâni și tineri, peste robi și roabe, și va fi veșnică serbare de Duh Sfânt în cer și pe pământ, și totul va fi nou și în strai de serbare, poporul Meu Israel.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, luați și dați Duh Sfânt, căci Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt al Treimii Dumnezeiești.

Cine te poate blestema pe tine, poporul Meu? Cine, Israele? Binecuvântat să fii; să fii veșnic binecuvântat! Amin, amin, amin.

19-06-1994

Cuvântul lui Dumnezeu

... Irineu, copilul Meu, nu te pierde, tată. Nu te pierde nici cu firea, nici cu viața, nici cu nădejdea. Tu ești al Meu, ești unsul lui Dumnezeu, și îl va scoate Dumnezeu la lumină și pe regele Mihai. Ca o flacără de foc este de înflăcărată grija lui Dumnezeu ca să-i scoată la lumină pe cei ce au pus piatra de temelie Noului Ierusalim, tezaurului lui Dumnezeu.

18-07-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (6)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:40 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Să fie luare-aminte la glasul lui Dumnezeu, care vine de sus. Cerul grăiește pământului. Eu, Domnul, grăiesc din cer peste cei credincioși. Eu, Cel ce am înviat și M-am înălțat la ceruri, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc din cer pe pământ, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Pace ție, poporul Meu! Pace vouă, fiilor; vouă, din poporul Meu cel credincios! Lumea nu știe cum grăiesc Eu deasupra voastră. Lumea nu crede în Dumnezeu așa cum credeți voi. Lumea are lumea ei și nu știe ce lucrez Eu pe pământ în vremea aceasta, dar Eu trec cu voi prin lume, ca să audă și lumea că Eu, Domnul, am un popor luat din lume și vorbesc din cer în mijlocul lui și îl povățuiesc spre sfințenie de duh și de trup, ca să pot sta de vorbă cu el și să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiți credincioși, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer și pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani.

Pace vouă! Binecuvântată să fie împărăția lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Binecuvântați să fiți voi, fii ai poporului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie sărbătoarea de prăznuire a înălțării la cer a Maicii lui Dumnezeu, și iată, Eu, Domnul, și Măicuța Mea, și cerul Meu, suntem deasupra cu coruri de îngerași și cu slavă. Cântă, măi poporul Meu, cântă, fiule, cântă lui Dumnezeu, și cerul cântă deasupra ta, popor credincios. Binecuvântată să fie această zi și cuvântul Meu cel rostit din cer în această zi, și iată, binecuvântată să fie crucea cea biruitoare, ridicată de fiii grădinii cuvântului Meu; binecuvântată și sfințită să fie de toți sfinții și de toate puterile cerești, spre bucuria lucrării de nou Ierusalim pe pământ.

Se rostește cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează și se sfințește crucea aceasta, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Se binecuvintează și se sfințește întâlnirea Mea cu poporul Meu cel credincios. Se binecuvintează și se sfințește sfatul Meu cu poporul Meu. Luați aminte, voi, străjeri ai cuvântului, luați de la Mine și dați poporului Meu, cel ce crede cuvântului Meu. Luați aminte la glasul care vine de sus peste voi, peste grădina cuvântului Meu. Iată, vin deasupra cu cuvântul Meu. Luați-l și dați-i ființă în această carte, că Eu Îmi hrănesc poporul Meu și îl însoțesc cu glasul Meu așa cum l-am însoțit pe poporul Israel cel de la început, pe cel credincios de la început, iar cel credincios de la sfârșit este Israel cel de la sfârșit. Pe Israel cel de la început l-am însoțit pe calea lui cu Mine; ziua, în stâlp de nor, iar noaptea, în stâlp de foc, iar cu cuvântul Meu mergeam pe deasupra și îl spuneam proorocului Moise și vorbeam cu Israel.

Pace ție, poporul Meu Israel! Eu sunt deasupra ta și te însoțesc prin cuvânt, precum pe Israel îl însoțeam cu stâlp de nor și de foc spre pământul făgăduinței, dar pe tine te însoțesc cu slava Mea cea prin cuvânt și te numesc Israel cel de la sfârșit. Iată, Israele, ies în întâmpinarea ta cu cuvântul Meu, rostit pentru tine deasupra ieslei cuvântului Meu. Israel înseamnă popor credincios. Fii credincios, Israele, așa cum a fost rămășița lui Israel cu care am mai rămas după ce Israel s-a lepădat de Mine, că Eu din rămășița cea credincioasă a lui Israel am făcut sărătură cu care am sărat pământul, măi fiilor. Și cine au fost cei din rămășița lui Israel? Au fost Petru și Pavel și Iacov și Ioan și toți apostolii Mei, care au propovăduit numele Meu și împărăția cerurilor până la marginile pământului. Măi poporul Meu cel de azi, rămășița aceasta a lui Israel am făcut din ea ceată de apostoli și de prooroci și de sfinți și am sărat tot pământul cu sarea cuvântului Meu, care curgea prin gura și prin duhul acestor slujitori cerești pe lume. Am sărat lumea cu cuvântul Meu prin ei, că Eu după înălțarea Mea așa le-am spus: «Mergeți și propovăduiți că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Mergeți până la marginile pământului și botezați pe cei ce vor crede, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin».

Și iată, măi poporul Meu, tu ești poporul cel de azi cu care vorbește Dumnezeu pe pământ, că Eu după ce am înviat am rămas viu, și am rămas pentru om, dar omul n-a înțeles ce am spus Eu în vremea înălțării Mele la cer, că așa am spus: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârșitul vremurilor». Dar cel necredincios sau cel greoi la credință cum să creadă? Cum, măi Israele, să creadă cel necredincios că Eu grăiesc din cer peste tine? De aceea dau să ies cu tine înaintea lumii, ca să înțeleagă lumea că tu ești trimisul Meu în lume, așa cum am trimis și pe apostolii Mei cei de atunci. Și tu, ca și ei, mergi acum ca să spui din nou ce au spus ei. Ei spuneau că s-a apropiat împărăția cerurilor. Și ce este împărăția cerurilor, măi Israele de azi? Oare, mințeau apostolii Mei Petru și Pavel, care erau întâi dintre apostoli? Mințeau ei când spuneau că s-a apropiat împărăția cerurilor? Ei spuneau acum două mii de ani, și tu spui astăzi, tată. Dar ce este împărăția cerurilor? Dar ce nu este împărăția cerurilor? O, măi fiilor, împărăția cerurilor nu este mâncare și băutură, nu este însurat și măritat. Împărăția cerurilor este mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, este sfințenie și curățenie și cuvânt de Duh Sfânt. Fiii veacului acesta se însoară și se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fii ai împărăției cerurilor, aceia duc viață îngerească în trup, aceia nu se însoară și nu se mărită și trăiesc precum îngerii în ceruri, și de aceștia are grijă Tatăl Cel ceresc, Care le este Tată lor. Împărăția cerurilor este cu tine, poporul Meu Israel de azi, pentru că tu ai înăuntrul tău tronul Meu, cuvântul Meu în mijlocul tău. Tu ești poporul care Mă ai pe Mine, Domnul, în mijlocul tău cu povața Mea, cu porunca Mea, tată. Eu nu dau porunci decât celor ce au ales să asculte de Dumnezeu, dar cei ce fac după voia trupului lor, aceia nu sunt fii ai lui Dumnezeu, aceia sunt fiii veacului acesta.

Spune, măi poporul Meu, spune, tată, la lume, și să nu taci; spune-i omului din lume să nu spună că e cu Mine. Dacă el e cu traiul veacului acesta, dacă nu se ia după poruncile Mele, să nu spună că e cu Mine, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul și patimile și poftele și slava deșartă, care vine de la om». Învață, poporul Meu, pe cel ce vine și te întreabă ce vorbesc Eu cu tine; să-i spui și tu așa cum spuneau apostolii Mei, să spui că s-a apropiat împărăția cerurilor și să-i spui ce înseamnă taina acestui cuvânt dumnezeiesc.

Israele, să nu ieși, tată, din împărăția Mea, să nu ieși afară din ea, că afară sunt câinii și hulitorii și mincinoșii și desfrânații și descântătorii și slujitorii de trup și proorocii mincinoși, care spun că nu este Dumnezeu. Fii atent, Israele credincios, că proorocul mincinos de azi e viclean mai mult decât în vremile trecute, că acum el se folosește de învățătura Mea ca să te facă să crezi că el este cu Dumnezeu. Fii atent, că el vine cu semne și cu minuni ca să te desprindă pe tine din împărăția Mea, că el are invidie pe tine când te vede că tu iubești sfințenia și el nu o iubește. Tu îl încurci în lucrul lui cel mincinos, că îl vădești că e mincinos. Minciună este cuvântul celui ce vorbește despre Dumnezeu, dar nu iubește sfințenia și cuvioșia și adevărul cel cu viață sfântă. Proorocul mincinos și-a împrumutat față smerită și se folosește de numele Meu pentru ca să murdărească pe cei aleși ai Mei, pe cei ce și-au ales să-Mi slujească Mie. De unde, tată, și-a împrumutat proorocul mincinos față smerită? De la minciună, măi fiilor. Fața smerită e minciună, tată. Un creștin iubitor de împărăție de cer, acela are o față senină și sfântă și dulce și plină de lumină cerească; acela nu se rușinează în fața oamenilor. Unul ca acela împarte cer sfânt celor de pe pământ. Omul cu fața smerită e mincinos, măi fiilor, și nu cunoaște smerenia. Acela își dă de gol minciuna dinăuntrul său și e vădit de cel credincios care are pe Duhul Sfânt înăuntrul inimii sale. Mai e o clipă, și proorocul mincinos va face ultimele semne și minuni cu care va dărâma pe cei ce se clatină acum. Un creștin al împărăției Mele nu caută semne și minuni, nu cercetează tainele facerii și nu ispitește pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-a învățat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuni omului. Eu sunt Făcătorul celor văzute și nevăzute, și nu va putea omul cel pământesc să pătrundă cu știința lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul așa ceva, și de aceea omul veacului acesta e mincinos, e prooroc mincinos omul științei veacului acesta.

Pe vremea lui Avraam când a văzut Dumnezeu că oamenii au înălțat un turn ca să se suie în el să cerceteze pe Făcătorul, ce am făcut Eu, Domnul? Am încurcat atunci limbile oamenilor, ca să nu se mai înțeleagă ce spun și ce vor. Am încurcat limbile oamenilor mândri, și tot așa fac și azi cu oamenii, și nu le dau voie să pătrundă tainele cerești. Iată, măi fiilor, că oamenii au primit amestecarea limbilor; a căzut acest blestem pe oamenii care au ispitit tainele Făcătorului. Tu să nu crezi, Israele, să nu crezi ce-ți spune omul, că omul e mincinos, măi poporul Meu. Omul care a cercetat cele făcute de Făcătorul, acela a căzut din cunoaștere, acela a căzut și nu mai este la fața lui Dumnezeu, acela rămâne pământ și pământ naște, dar omul care se lasă născut din Dumnezeu, acela naște cer și Duh Sfânt și rai și foc ceresc pe pământ, acela slujește Cuvântului lui Dumnezeu și nimic nu face fără Cuvântul.

Israele care ai pe Făcătorul în mijlocul tău, să fugi de omul care vorbește de la sine, că acela aiurește, tată. Să fugi de omul pe care-l auzi că vorbește despre Dumnezeu fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să-L caute cu lumânarea în mână pe Dumnezeu, adică cu stăruință, adică cu împlinirea poruncilor sfinte în trup. Dar de omul necunoscut să fugi, creștine, că Domnul nu vine la tine necunoscut. Adu-ți aminte că pe apostolii aleși de Mine Mi-i făcuse Tatăl cunoscuți, și apoi vedeam că Eu Mă cunosc în ei, vedeam că-i cunoaște Tatăl Meu. Fugi de omul care este necunoscut de Tatăl, fugi, măi fiule creștine, căci cel necunoscut e cursă pentru tine. Nu te lua după om, Israele, că omul și-a făcut împărăție care-i ține de cald aici, și este luat din ea, și nu-i ține de cald. Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, și va zice că înviază mortul, și îl va învia în fața ta, dar acela nu e mortul, și e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morți; Eu, și nu proorocul mincinos, care-ți aduce în față trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de șapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înțelepți, ca să-și facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că așa pățesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viață și face o mulțime de lucruri. Omul cu curaj face azi una, mâine alta, până ce-L uită pe Dumnezeu, și apoi nu mai are călăuza în față și se face sieși călăuză. Nu te lua după om, măi poporul Meu, și tu să stai de mână cu cuvântul Meu, care te învață sfințenia și împărăția cea din cer. Omul s-a băgat în pământ să cerceteze, s-a suit în cer să cerceteze, s-a băgat în mare să cerceteze, s-a băgat în om să cerceteze, măi fiilor, și zice omul că știe. O, bietul de el, că e numai trup fără duh, și am să-l rușinez pe omul trufaș, că am să iau soarele de pe cer și am să-l mut în cel credincios, și va lumina din locașul credinței, din fiul credinței, ca să descopăr ce este înțelepciunea. Înțelepciunea este frica de Dumnezeu. Înțelepciunea este în omul care are pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt stă în vas curat, în om curat, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, stau de patruzeci de ani în mijlocul tău și te hrănesc din cer cu bucătura, cu cuvântul Meu, cu foc de Duh Sfânt te hrănesc, ca să te folosesc pentru curățirea pământului, să-l curăț de prostie și de minciună și de semeție pe omul cel de pe pământ; să știe de la tine omul de pe pământ că altceva înseamnă să fii, și să fii veșnic.

Eu pe vremea credinciosului Avraam M-am coborât peste oameni și am încurcat limbile oamenilor care ispiteau tainele Făcătorului. Dar acum, iată ce am făcut, că am venit iar pe pământ și Mi-am ales un popor pe care Mi l-a dat Tatăl, și în mijlocul căruia Eu descurc limbile de pe pământ și le vădesc învelitoarea cea mincinoasă, pielița limbii mincinoase o vădesc, și aduc poporului Meu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este cunoscătorul, nu omul. Cămașa Duhului Sfânt e scumpă, tată, și nu se îndură omul s-o cumpere, că omul trebuie să dea pe ea tot ce are rău, nu tot ce are bun. Și cum așa? Așa este, măi fiilor, și mare taină este aceasta. Cămașa Duhului Sfânt, trebuie să dai pe ea tot ce ai tu mai rău, omule, toate poftele, toate patimile, toată nepăsarea și minciuna, toată puterea ta cea stricăcioasă de suflet și de înțelepciune, toate păcatele tale trebuie să le dai în schimbul ei; să te speli de tine și să iei cămașa Duhului Sfânt pe tine. Eu sunt acest veșmânt; Eu, cu viața Mea în tine; Eu, cu lumina Duhului Sfânt în tine, că omul, până nu se dă pe sine în schimbul Duhului Sfânt, nu poate avea calea sub picioare. Unul ca acela calcă în gol; unul ca acela nu este. Acela poate deveni un om viu prin moartea patimilor și a poftelor sale. Iată, Israele, iubitul Meu popor, tu așa M-ai dobândit pe Mine, și de ce, oare, se mai miră de tine cel necredincios, care nu crede că Eu grăiesc cu tine din cer? Eu grăiesc din cer, și tu Mă auzi, dar nu Mă auzi tu, ci Duhul Sfânt, Care glăsuiește cu Mine în tine și deasupra ta. Tu ai venit la ieslea cuvântului Meu, și Eu iau din iesle și te îmbucăturesc și te bucur, măi poporul Meu, și cobor din cer deasupra ta și las cuvântul Meu peste ieslea cuvântului. Acesta e cuibul unde se lasă cuvântul Meu pentru hrana poporului Meu.

Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Păstorul tău, Israele, iubitul Meu popor, și n-a fost de când e veacul o așa lucrare cerească pe pământ. Eu sunt glasul, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și am ales un vas sărac și uitat, și am suflat peste el Duh Sfânt și l-am umplut până sus, până ce a început să izvorască din el râul vieții peste pământ, că din acest sătuț am ridicat o vlăstărică firavă și am pus apă la rădăcina ei, până ce s-a făcut copac mare, de s-au sălășluit în el păsările cerului. Cine este copacul, tată, și cine sunt păsările cerului? Copacul sunt Eu, Domnul, Care am fost sălășluit cu Duhul Meu Cel Sfânt într-o unealtă de lucru, într-o inimă cerească, într-o copilă, o trâmbiță din care am glăsuit Eu pe pământ în vremea aceasta de sfârșit. Într-o vlăstărică din satul acesta, în inima ei am avut Eu sălaș, și prin gura ei, Eu, Domnul, am glăsuit cuvântul Meu unui popor chemat la această lucrare cerească. Iar păsările cerului sunt inimile fiilor poporului Meu, care s-au sălășluit cu duhul lor în Duhul Meu, ascultându-Mi cuvântul și împlinindu-l. Și iată, această copilă vlăstărică este acum luată la cer și lucrează din cer de lângă sfinți, căci nimeni nu este să fi lucrat pentru Dumnezeu și să nu fie viu în vecii vecilor. Așa și tu, poporul Meu iubit, vei fi viu pe veci dacă Mă vei asculta până la arătarea Mea pe nori.

O, popor creștin, Eu, Domnul, am lucrat ca să dau libertate credinței tale și te-am ajutat să fii și azi cu Mine, împlinind voia Mea, că dacă am luat-o pe Verginica la cer, Eu te-am pregătit și mai departe, ca să ajung cu tine până la zilele biruinței, ca să-Mi aduc aminte de pașii tăi care au umblat pe cărăruțele tainice ale satului acesta, de veneai la izvorul cuvântului ceresc. Atunci veneai pe furiș, iar acum vii cântând, tu și fiii tăi, popor iubit de Dumnezeu. Te strecurai pe furiș, ca să ocrotești vasul Meu prin care vorbeam cu tine, să ocrotești trâmbița Mea din care-ți glăsuiam ție cuvântul Meu ceresc, că stătea în calea ta vânătorul lui antichrist ca să te dea pe mâna prigonitorului, ca să-Mi bage unealta Mea la tăcere, la închisoare, măi poporul Meu, căci așa au suferit toți cei care au stat în lucrul Meu ceresc. Am suferit în om, în omul care a purtat în el Duhul Meu Cel Sfânt, căci Verginica a fost locașul Duhului Meu Cel Sfânt, și lumea n-a știut. Numai tu, poporul Meu, numai tu, tată, ai știut și ai văzut ce am lucrat Eu peste tine, și iată, tu ești martorul Meu și ești cu Mine, tată, căci te-am trecut prin vreme cu ceață și te-am adus la zilele tale de sărbătoare, și iată, cuvântul Meu coboară și azi înaintea ta, căci Verginica are rodul în picioare, are ucenici, și ucenici din ucenici.

Ferice celui ce a crezut până azi lucrării Mele cerești cu care am fost sălășluit în satul acesta, în vasul acesta din care Eu am glăsuit pe pământ. Așa au fost fiii credinței între necredincioși și așa au mers cu Mine prin vreme. Așa te am Eu pe tine, poporul Meu, răsad și rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, și iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani de mers prin duh de necredință, și azi Mă întorc înapoi cu tine și îți fac loc ca să mărturisești lucrarea Mea cerească și vremea profeției Mele, căci Eu prin Verginica am profețit, și prin tine vin să împlinesc cele profețite vreme de patruzeci de ani. Eu am profețit; Eu, și nu ea. Ea a fost vasul în care am stat Eu cu Duhul Meu Cel Sfânt, cu cuvântul Meu prin glasul ei, că și acum două mii de ani când am venit din cer, tot printr-o fecioară am venit ca să iau trup văzut între oameni, Fecioara care se numește Maica lui Dumnezeu. Iar acum, pentru nașterea Duhului Meu Cel Sfânt, tot printr-o fecioară am venit în mijlocul unui popor credincios, și l-am hrănit cu Duhul Sfânt pe poporul Meu, pe tine, măi Israele, tot printr-o fecioară, tată. Măicuța Mea, Fecioara mamă, dacă a avut însoțitor pe Iosif, logodnicul ei, a fost ca s-o îngrijească și ca s-o ocrotească pe ea și pe Fiul ei, pe Mine, măi fiilor, în vremea Mea de copil. Și Verginica, dacă a avut cu ea un însoțitor pe care-l știe și satul acesta, n-a fost trupește însoțirea, și a fost duhovnicește, pentru ocrotire, pentru acoperirea tainei Mele, și ea a fost vas curat pentru Dumnezeu, pentru Duhul Sfânt, Care intra în trupul ei pentru glăsuirea Mea prin ea. Prin ea s-a născut cuvântul Duhului Sfânt vreme de douăzeci și cinci de ani, din anul 1955 și până în anul 1980 când Eu, Domnul, am venit și am luat-o la cer, și ea lucrează acum din cer, de lângă Mine peste poporul Meu, peste poporul ei, căci ea a născut acest popor, ea, din cuvântul Meu sălășluit în ea, popor născut prin cuvântul Meu, popor născut de sus, din cuvântul cel din cer coborât în vas ales de Dumnezeu.

Aceasta este lucrarea Mea prin Verginica, lucrarea Mea cerească de azi, iar azi cobor cuvântul Meu pe nori până deasupra ieslei cuvântului Meu, până deasupra acestei grădinițe cerești, care se numește grădina cuvântului lui Dumnezeu, iar cei ce stau la gura acestui izvor de cuvânt venit din cer, aceia sunt copiii cei străjeri în calea cuvântului. Ca un râu de cuvânt curge cuvântul Meu din cer peste această grădină aleasă de Mine ca să-Mi fie iesle a cuvântului Meu cu care-Mi pregătesc poporul pentru slava întoarcerii Mele pe nori. Îngerii care au venit în clipa înălțării Mele la cer au spus apostolilor care M-au văzut ridicându-Mă în sus, au spus că «Acest Iisus, Care Se suie acum, tot așa va veni iar, precum S-a suit». Și iată-Mă venit prin cuvânt, căci cuvântul coboară din cer ca să-Mi pregătesc cărarea întoarcerii Mele, ca să pregătesc sfințenia și curățenia poporului care Mă va întâmpina la întoarcerea Mea. Iată, Eu Mă întorc, Eu vin curând, și voi găsi lumea nepregătită, că lumea nu vrea să-și pregătească viața, lumea și acum bea și mănâncă și se însoară și se mărită și se naște și nu are timp să se pregătească. Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, acela nu se înveșmântează pentru Dumnezeu, dar tu, poporul Meu, Mă iubești și asculți glasul Meu ceresc și te hrănești cu cuvântul Meu și crești și înviezi din ce în ce mai mult, până la ziua când Eu Mă voi lăsa văzut în nori, și apoi în mijlocul celor ce Mă așteaptă să vin. Și tu vei fi cel ce vei cânta, măi Israele, vei cânta în ziua aceea cântarea îngerilor care vor anunța întoarcerea Mea, că în ziua aceea va cânta cerul și pământul: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“. Tu ești cel ce cânți și azi în jurul ieslei cuvântului Meu. Cântă, tată! Eu sunt deasupra ta cu cerul și te scriu mereu în cartea Mea, și cartea aceasta va mărturisi că tu ești poporul Meu.

Lumea cântă și ea când se adună la biserică, dar nu știe ce cântă, nu simte ce cântă, că lumea are lumea ei, are dumnezeul ei, nu Mă are pe Mine de Dumnezeu. Lumea iubește păcatul, și Eu nu stau cu omul care se hrănește cu plăcerea păcatelor. Eu sunt din cer, Eu sunt fără de păcat, dar lumea nu vrea să se lase de păcat și să Mă aleagă pe Mine. N-are lumea timp de Dumnezeu. Ea, în loc să meargă la biserică în ziua Mea de sărbătoare, ea merge la târg, la bâlci și la treburile ei, și nu se va ierta în veac acest păcat, și va fi ispășit de cei ce stau în nepăsare de Dumnezeu, căci așa vor fi găsiți de ziua venirii Mele. Ziua Mea vine ca o cursă și îl va prinde în cursă pe cel ce n-a avut timp să-L aibă pe Domnul de tată. Pântecele este dumnezeul lumii, pântecele și munca pentru pântece și atâta, căci omul lumesc și-a uitat menirea și L-a uitat pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt.

Poporul Meu, iubitul Meu popor, să fii pildă pentru lume, măi poporul Meu, pildă de sfințenie și portiță pentru omul din lume, ca să vină lumea la Dumnezeu. Eu te învăluiesc pe tine cu glasul cuvântului Meu, iar tu să dai lumii apa cea vie a cuvântului Meu, să meargă lumea după Mine și după tine, poporule creștin. Să te vadă slujitorii bisericilor și să se uite ce va să zică ortodoxie întru trăirea ei și să nu te mai hulească, să nu te mai vorbească de rău, că pe Mine Mă vorbește cel ce te vorbește pe tine de rău, pentru că Eu sunt cu tine și te hrănesc cu cuvântul Meu venit la tine pe nori. Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în fața slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creștin, popor al cuvântului Meu, tu grăbești venirea Mea cea văzută. Eu ți-am făgăduit biruința ta cu Mine, și iată, azi, cine te urmărea și te strângea în cătușe, aceia te ocrotesc pe drumul slavei tale cu Mine. Iată, judecătorii tăi au trăit să vadă veșmântul slavei tale, căci tu te ascundeai cu Mine și cu lucrarea cuvântului Meu, și acum ești viu cu duhul și cu trupul dacă M-ai ascultat, și Îmi aduci zile de serbare cerească, cu cântec și cu bucuria inimilor tale, popor iubit de Dumnezeu. Și voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulțimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură și cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată. De acum încolo, cântă! Cântă și așteaptă-Mă! Dar să Mă strigi să vin, că dulce este pentru cer glasul strigării tale, glasul rugăciunii tale. Și de ce așa? Pentru că tu iubești curățenia și sfințenia și pe Duhul Sfânt.

Mă doare adânc, am rană adâncită, căci slujitorii bisericii nu mai iubesc curățenia și sfințenia și pe Duhul Sfânt. Plânge cerul sub apăsare, că biserica Mea care s-a născut acum două mii de ani a avut viață puțină pentru Domnul ei, și mai mult pentru ea a avut viață. Dar acum doare adânc, doare rău, că Mă duc rănit și plec rănit de la întâlnirea Mea cu sufletul bisericii, că biserica Mea se strânge cu trupurile, dar cu duhul ei este slabă, este goală de Duh Sfânt, căci Duhul Sfânt, măi fiilor, nu-Și află lărgime și lucrare în omul care stă amestecat în păcate și în plăceri trupești. Nu poți să spui acestora că Îl rănesc pe Duhul Sfânt, nu poți, că ei se simt stăpâni pe Duhul Sfânt, pe darurile Duhului Sfânt, iar pe tine, care stai sub ploaia cea de har a cuvântului Meu, nu te cunosc aceștia că ești cu Mine.

Cine te iubește pe tine, acela are pe Duhul Sfânt. Cine nu te iubește pe tine, poporul Meu, acela nu Mă are pe Mine, căci cu tine se împlinește ceea ce s-a întâmplat și cu Mine, că nici pe Mine nu M-au iubit și nu M-au primit slujitorii lui Dumnezeu; nu M-au cunoscut. Și de ce nu M-au cunoscut? Pentru că erau în duhul lor și nu în Duhul Meu. Așa și cei de azi din biserică, te resping pe tine, te vorbesc de rău, și s-a cunoscut cine au fost aceia care te vindeau pe tine, poporul Meu, căci cu lingura îți dădeau, și prin spate te vindeau, și au voit cu tot dinadinsul să te distrugă. Da’ de unde, tată! că Eu i-am vădit și M-am ridicat să te ocrotesc și să arăt slujitorilor bisericii, care te prigonesc, să le arăt ortodoxia ta și educația ta de la Mine, că ei nu s-au lăsat educați de legea Mea cea sfântă, și stau cu cărțile pe masă, și ei nu cunosc cartea Mea și viața Mea. Cine cunoaște viața Mea, acela se ridică să împlinească lucrarea Duhului Sfânt, acela are rod de viață și de cer, dar cine n-are acest rod, acela nu Mă cunoaște pe Mine.

Nu te teme, poporul Meu, Eu de ai Mei am fost prigonit, Eu de ai Mei am fost dat în mâna lui Pilat și a lui Irod. Și tu tot așa ai pățit, tot așa este și azi. Nu te teme, poporul Meu, nu te teme tu. Tu stai sub cortul Meu și vino mereu spre Mine, spre Domnul Dumnezeul tău, Care te crește și te iubește și te ocrotește. Tu vei fi cel ocrotit, cel iubit, și fiarele care dau să te muște pe tine li se vor strepezi dinții și vor rămâne fără dinți și vor rămâne fără limbă, căci limba care te înțeapă pe tine azi, va fi să putrezească de vie, ca să nu mai înțepe pe fiii cuvântului lui Dumnezeu. Vino, tată, cu bărbăție de Duh Sfânt, vino spre biruință. Lasă-i pe necredincioși și uită-te la cer și roagă-te pentru cei ce te împung. E vreme de necredință, e vreme de întuneric, dar tu mergi cu lumina cuvântului Meu înaintea ta și lasă-Mă pe Mine să ocrotesc în lături, că Eu am adus mereu cu Mine cordon de îngeri și de sfinți, care te împrejmuiesc de jur împrejur, și nu te mira de cei din biserică, de cei care dau în tine nu te mira. Eu, Domnul, îi voi aduce cu fruntea la picioare și îi voi îndemna spre pocăință, dar dacă nu vor avea aplecare, nu pot să-l iert pe cel ce nu se întoarce pocăindu-se, căci așa este scris: «Dacă cel ce ți-a greșit se întoarce pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce iartă-l, dar dacă nu se întoarce, pe cine să ierți? pe cine să tragi de la pieirea care va prinde sub ea pe cei necredincioși? Ca să fii credincios, înseamnă altceva decât înțelege omul vremii de azi. Ca să-L ai de tată pe Dumnezeu, altfel înseamnă decât înțelege omul veacului acesta. Omul veacului acesta nu mai are învățători de la Mine peste el, că învățătorii de azi nu mai au putere să ridice pe om din păcate și din nepăsare, de vreme ce nu le place nici lor să stea în Duhul Sfânt al cunoașterii cerești. Eu aș voi să iert pe tot sufletul dacă se întoarce la Mine, dar nu știe omul ce va să zică să se întoarcă la viață dumnezeiască, fiindcă omul și-a vândut trupul poftelor și lăcomiei și frumosului cel de azi, și nu mai simte binele cel adevărat.

Nu te întrista, poporul Meu iubit. Eu vin să te mângâi cu Duhul Sfânt, cu cuvântul sfânt. Lasă, tată, să se împlinească și cu tine Scripturile care sunt scrise demult, căci și atunci, demult, demult, Eu am grăit pe pământ prin prooroci despre venirea Mea între oameni, și apoi am venit coborând din cer și am împlinit ce am profețit prin prooroci. Am profețit că Mă va răstigni poporul Meu, că Mă va vinde slujitorul Meu, și au fost adevărate cele profețite. Lasă să se împlinească și cu tine Scripturile, că Duhul Meu Cel Sfânt a profețit din gura Mea că voi veți fi scoși afară din biserici, copii ai poporului cel ales din lume, cel deosebit din lume ca să fii poporul cuvântului Meu. Și să știi că Eu azi îți profețesc cuvânt nou, și să te uiți să-i vezi împlinirea. Îți profețesc din cer că orice ispită venită împotriva ta este o cărare spre bine și spre slava ta, popor al cuvântului Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar tu ești popor al Cuvântului lui Dumnezeu. Îți profețesc azi de cei din biserică, de cei ce au pus mâna lor pe cheile împărăției Mele, că acelora în curând le vor cădea cheile din mână, căci pe tine, care ești cu Mine, nu te-au cunoscut, și te-au hulit ca pe un rătăcit, ca pe un popor fără de Dumnezeu. Eu nu așa am lucrat, dar aceștia nu au lucrare asemenea cu Dumnezeu.

Vine, tată, ziua să Mă socotesc cu lucrătorii viei Mele, și le voi cere rodul lor, și le voi cere culesul și fructul și talanții, și în ziua aceea ei vor fi cu mâinile goale înaintea Mea, iar tu vei fi pregătit să-ți dau via în primire, și Eu să stau cu tine la masă și să te slujesc, așa cum și tu azi stai în numele Meu înaintea cuvântului Meu. Voi împlini Scripturile de azi cu tine, popor al Domnului, și le voi da un semn celor necredincioși, dar Eu vă spun că le-am și dat, și ei nu s-au uitat la tine, și dacă s-au uitat, nu te-au cunoscut al cui ești tu, popor al Domnului, că Eu am stat cu tine sub obroc până azi, dar azi ies cu voi, măi fiilor, și voi veți fi semne între neamurile pământului.

O, popor al Noului Ierusalim, până și păgânii neamurilor au profețit venirea ta în lume, că tu ești născut de cuvântul Duhului Sfânt, ești născut de sus prin botezul cu Duhul Sfânt al cuvântului Meu cu care te umbresc de patruzeci de ani. Numai cei ce stau în numele Meu peste biserică, numai aceia nu vor să te cunoască pe tine că ești de la Mine, popor al Domnului. Când am venit Eu întrupat din Fecioară, au venit magii popoarelor păgâne profețind lui Israel nașterea Mea, nașterea Împăratului lumii. Erau aceștia prezicători și cititori ai semnelor vremilor, și erau sfătuitorii împăraților neamurilor acești profeți ai semnelor vremilor. Și am trimis pe arhanghelul Meu în chip de stea în calea lor, și mai degrabă au crezut profeții păgânilor că S-a născut Împăratul Cel ceresc prunc în Betleem, dar Israel n-a crezut de la cei care au avut pe arhanghelul Meu călăuză până la ieslea Mea. Tot așa au profețit mulți și azi despre nașterea unui popor sfânt și curat și neprihănit cu credința, și iată, să știi, poporule iubit, că mai mult te vor cunoaște pe tine păgânii că ești poporul Meu, născut din cuvântul Meu, iar la cei ce se zic că sunt ai Mei nu le mai fac cunoscut nimic din tainele Mele. La cei ce au ascuns Scripturile venirii Mele pe nori nu le mai desfac nici o taină, și vor fi luați pe neștire de slava care vine cu Mine și care va prinde sub ea toată semeția omenească și trupească.

Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi și vei înflori și vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numește locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire și coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc românește că așa voiesc Eu, și nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, și fiii și fiicele României vor profeți în fața popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de țară a Mea. Țara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, și Eu de atunci am îmbrățișat pe România și pământul țării ei, și atunci am lucrat cu Tatăl Meu și am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat și l-am născut, și l-am încreștinat cu numele Meu, și am ales din nou Ierusalimul și l-am numit tot Ierusalim, ca și pe cel care M-a răstignit. De aceea se numește această țară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile și bogăția darurilor Mele cerești, care erau de la Mine peste Israel și peste Ierusalimul Israelului Meu, și am pus la temelia poporului român toată bogăția Mea cerească, și am născut acest popor și l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinți la vremea de sfârșit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.

Eu, Cel ce am trecut cu trupul prin moarte, Eu, Cel ce am înviat cu trupul cel răstignit, Eu, Domnul, Cel ce sunt cu trupul ridicat la cer, în curând voi sta deasupra României cu slava Mea descoperită. Nu mai trimit pe arhanghelul Meu, și voi veni Eu, însoțit de trupul Meu cel luat de la Duhul Sfânt și din Fecioară, și Mă voi slăvi cu slavă mare peste ieslea cuvântului Meu, peste această grădiniță, peste această piatră nouă și sfântă, și se vor auzi cântecele îngerilor din cer și ale celor de pe pământ: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce vine întru numele Domnului!“, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Eu, Domnul, am ales-o pe România, și cine poate să-Mi tulbure planurile? Eu așa am binevoit; Eu, și nu tu, poporule al Meu din mijlocul României. Eu am voit să-ți aduc ție cuvântul Meu și să te chem să fii poporul Meu, poporul cel mic, deosebit din lume ca să fii poporul primirii cuvântului Meu de azi, al Scripturilor Mele care sunt scrise azi de cer și de tine. Eu profețesc și împlinesc cer nou și pământ nou. Nu-i nimic dacă slujitorii bisericii nu voiesc să vin. Ei vor rămâne cu zidurile, și zidurile lor vor striga împotriva lor. Biserica Mea nu este zid rece de piatră, și este duh viu și ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, și este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuți din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că așa i-am spus: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăției Mele», și iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, și sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoțitorul fiilor lui. Așa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos și a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.

Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuțul Meu popor, puținul Meu cel mai de preț. Așa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». De ce am spus Eu așa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profețit, Eu, Care știam și vedeam până la sfârșitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credință, și cu el voi însămânța și voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer și nu de pe pământ.

Popor al Noului Ierusalim, stai, tată, să fii împlinitorul Scripturilor Mele, stai sub ploaia harului Meu și cântă, poporul Meu, iubitul Meu Israel de azi, că așa a rămas numele poporului cel ce crede în Dumnezeu Iisus Hristos. Israele, popor al Ierusalimului cel din cer, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

E sărbătoarea Maicii lui Dumnezeu, sărbătoarea înălțării ei la cer, la Fiul ei. Ierusalime, cântă Măicuții Mele cântare de slavă, cântă cântarea cerului, Ierusalime nou. Să audă România, măi poporul Meu. Să se nască din cer România și să fie cerească țara alegerii Mele. Să fie binecuvântată România Mea cea cerească și unsul ei cel de la Mine, căci unsul României se roagă pentru tine, Românie blagoslovită de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt.

Să cânți, Ierusalime, de pe pământ și până-n cer să cânți, căci cântul tău de slavă este luat de aripile cerului și purtat din slavă în slavă. Binecuvântat să fii, poporul Meu cel nou, și binecuvântați să fie cei ce te iubesc pe tine, cei ce cred că tu ești de la Dumnezeu în lume. Toți cei ce au inima curată pentru tine, să fie binecuvântați și să cunoască rodul binecuvântării Mele, că așa plătesc Eu celor ce te iubesc pe tine. Le plătesc și celor ce nu te iubesc, le plătesc cu munca lor, muncă și răsplată.

Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos și mai cerește așa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, și fac cer nou și pământ nou și om nou și veac nou și ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânța cer nou și pământ nou, la cuvântul Meu.

Pace vouă, și Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbați cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace și imn de slavă veșnică să iasă din piepturi pline de rodul credinței întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou.

Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Duhul Sfânt Se lasă peste voi prin cuvântul Meu cel ce vă sfințește. Sfințește-te, Ierusalime, și păstrează-te cu veșmânt de slavă. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Duhul mângâierii să te înmugurească, Ierusalime. Pace ție de la Domnul Dumnezeul tău!

Eu sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu grăiesc pe românește și binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ție, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

Binecuvântată să fie călătoria ta spre ale tale, popor care ai venit la serbare cerească. Eu sunt cu pacea Mea peste tine. Amin, amin, amin.

28-08-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (7)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:42 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

O, măi fiilor, fii ai poporului Meu! M-am adunat pe deal cu voi în jurul crucii, la poala crucii de viață odrăslitoare, tată.

Pace vouă, iubiții Mei copilași! Pace între Mine și voi, măi fiilor! Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu sunt în duh, fiilor, și sunt prin glasul cuvântului Meu. Și ce este Cuvântul? Cuvântul este Fiul Meu, Care este întru Mine. Eu prin Cuvânt am zis și s-au făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele; prin Cuvânt, adică prin Fiul Meu, Iisus Hristos, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Când El S-a coborât din cer ca să Se nască pe pământ, Fiul Meu era, Cel ce S-a întrupat de la Duhul Sfânt în Fecioară. Așa a fost cuvântul Meu pentru facerea omului: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră». Era Fiul Meu, și Noi l-am făcut pe om după Fiul Meu și după Tatăl Său, căci Eu eram în Fiul Meu, și El, întru Mine. El era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și S-a coborât pentru mântuirea omului și S-a făcut Om Dumnezeu. Dumnezeu S-a făcut Om, măi fiilor, și a murit ca omul, și a înviat ca un Dumnezeu.

De ce, Israele, am făcut Eu atâta pentru omul cel căzut? Ca să-l sui înapoi, să-l sui iar acolo de unde a căzut și să-l așez la loc. Așa am Eu de lucru cu tine, și să Mă lași să lucrez această lucrare de punere la loc a omului și să nu Mă încurci, iubitul Meu popor, că Eu ți-am spus în vremea lui Verginica, ți-am spus că Eu cu tine voi încheia veacurile omului; ți-am spus că tu ești cheia, și să crezi ce ți-am spus, să-L crezi pe Tatăl tău, Israele, și să nu crezi pe vrăjmașul tău sau pe altcineva. Nu te mai îndoi, poporul Meu, că nu este lucrare mai vrăjmașă ca îndoiala, tată. Dacă fiii tăi au căzut, Israele, de îndoială au căzut, și acesta este păcat strigător la cer.

Vreau să vă învăț cum să vă ajutați între voi, măi fiilor, dar mai întâi de toate, iată ce vă spun: adunați-vă laolaltă mereu, mereu, și să nu stați fără mângâiere, că e greu acum, e greu de tot, și numai așa vom trece înainte. Să n-așteptați să mâncați sau să dormiți sau să munciți, cum așteptați să vă adunați unii cu alții, că Eu, măi fiilor, am pe Duhul Sfânt coborât peste voi când vă adunați în Duhul Sfânt. Adunați-vă pururea și bucurați-vă pururea și mângâiați-vă pururea, dar fiți atenți cu gunoaiele, tată, că sunt gunoaie printre voi. Nu dați voie gândurilor voastre să plece din adunarea Mea cu voi. Nu dați voie izului judecății, care se iscă între frate și frate, și între voi și lucrarea cuvântului Meu. Fiți adunați numai cu Duhul Meu Cel Sfânt, și întru El să petreceți puținul care mai este de lucrat pentru pregătirea Mea cu voi. Așa e și pe pământ; o serbare trebuie pregătită, măi fiilor, și Eu asta fac în mijlocul vostru.

Binecuvântați să fiți în jurul crucii de pe deal, crucea binecuvântării și a gloriei lucrării Mele. Ea este acum stâlpul de aducere-aminte pentru ziua ieșirii când Eu, Domnul, am ieșit cu poporul Meu. Ziua aceea a ieșirii este un Paști al poporului Meu, și am de adăugat la ea pe toți cei care vor învia întru Duhul Sfânt în vremea care vine acum.

Eu când am scos pe Israel din Egipt, n-am putut să-l scot cu cuvântul păcii, n-am putut să-l scot cu cuvântul, căci omul cel potrivnic nu-l slobozea pe Israel, și Mi-l urmărea și Mi-l chinuia și mai rău ca până atunci. Și dacă așa s-a întâmplat, am slobozit tăria Mea, căci Israel striga la Mine cu lacrimi, tată, și am întocmit zece urgii și le-am slobozit peste cei potrivnici planului Meu, iar a zecea urgie s-a numit îngerul morții, și l-am scos la viață pe Israel. Tremura și Israel de frică, dar Eu l-am mângâiat prin îngerul Meu, prin Moise, tată. Ce să fi făcut dacă n-am putut să-l scot prin cuvânt? Ce să fi făcut dacă omul cel rău nu se mai teme de cuvânt? Am slobozit tăria Mea pentru cel ce plângea sub apăsare, și fiți atenți, că tot așa voi face și acum, dar să nu vă temeți voi, măi fiilor, căci am vestit cu cuvântul și a fost împietrire și necredință, și iată, acum vine clipa să-Mi arăt slava Mea peste lucrarea Mea, și apoi să lucrez cu tărie peste stăpânitorii lumii, care nu lasă lucrarea Mea să lumineze cărarea întoarcerii Mele, care nu lasă pe fiii Mei să lumineze peste mulțimi și să creadă mulțimile în lucrarea Mea de mântuire și de înviere. Voi slobozi pe îngerul morții, așa cum am făcut și atunci pentru faraon cel împietrit. Dar Eu vă spun că l-am și slobozit, și veți vedea că sunt adevărat prin cuvânt.

Eu pe vremea lui Verginica așa am spus: «Vine sfârșitul, dar mai întâi se va sfârși cu hulitorii, cu desfrânații, cu bețivii, cu tutunarii, cu curvarii și cu antichriștii, care dau să întunece necontenit cărarea slavei Mele». Și fii atent, popor iubit, că Eu voiesc ca tu să nu suferi, tată, și de aceea, iată, te îndemn azi. Azi sărbătorim ziua ieșirii, azi e ziua ridicării, ziua când Eu am ieșit cu poporul, și serbăm lângă semnul de aducere-aminte al acestei ieșiri, și te îndemn, roagă-te pentru tine, iubitul Meu popor, că și Eu Mă rog. Eu Mă rog Tatălui pentru tine. Roagă-te și tu, Israele, roagă-te cu duh de pocăință și de umilință, roagă-te cu putere, ca să te am la rugăciune, și te roagă Domnul Dumnezeul tău să nu te uiți să vezi ce pățește lumea, ca să nu te sperii, copilul Meu. Uită-te în grădina ta, unde sunt Eu cu tine, că iată, am venit în casa Mea, și zic: pace casei acesteia, căci tu, poporul Meu, ești casa Mea, tată. Ai grijă să fie curat în casa Mea și să nu te culci seara fără să fie curat în casă. Să nu fie ceva stricat în casă, să nu miroasă a hoit în casa aceasta, că lupii, tată, la hoit trag. Să nu miroasă a ceva urât, și să fie numai zi de înviere în casa aceasta, ca să pot intra mereu și să zic: pace casei acesteia! Această casă să fie casa rugăciunii, casa untdelemnului sfânt, că rugăciunea este untdelemn, poporule iubit, untdelemn pe care-l iau îngerii și îl duc la cer și Îmi ung ranele Mele cu el, și ranele slujitorilor cerului, tată.

Am să vin în casa aceasta ca s-o învăț lecția rugăciunii, dar până atunci roagă-te cu duhul tău, Israele, ca să văd ce se roagă duhul tău și ce-Mi cere duhul tău. Roagă-te, Israele, frate pentru frate, și dacă am pe cineva mititel, adică abia ivit în mijlocul tău, pentru acela trebuie să te rogi cel mai întâi și cel mai mult. Dacă-l vezi că Mă iubește și trage cu Mine și cu tine, cere-Mi Mie sprijinul pentru el, că tu nu poți să faci nimic fără Mine, tată, dar îndeletniciți-vă să vă uitați bine la cel venit, și mai ales să vă uitați pe unde a venit și prin ce poartă a venit.

Aveți grijă de porți, să fie porți, tată, și să nu fie altceva, că iată, s-a intrat în acest popor, au intrat să se uite înăuntru oameni care cumpără și vând. Și de ce așa? Pentru că n-au intrat pe poartă, pentru că au intrat prin spărturi făcute de cei slabi ai casei acesteia. Iată-l pe preotul de la Valea Voievozilor, care a fost băgat înăuntru prin cei slabi ai poporului Meu, și n-ai ascultat, creștine, ca să nu treci peste Mine, și iată, acum el îți pregătește cătușe, pentru că nu este curat, pentru că este întinat. Dar nu despre întinarea lui vorbesc, ci vorbesc despre întinarea lui față de poporul Meu, căci a furat o inimă din trupul unei ființe care se zicea că este în țarcul oilor Mele, o inimă vicleană, o inimă de capră, nu de oaie, că dacă era oaie nu se lăsa cumpărată, dar e capră și nu e oaie, capră și duhovnicește, și trupește, capră care a încercat să scormone în tainele Mele cele puse bine și să le dea la cei ce cumpără, și e folosită această inimă. Fiți atenți cu cei ce nu sunt oi, și să nu le numiți oi, că iată, cele ce sunt capre, sunt luate de lupi, sunt luate, că ies din țarc, și lupii înconjoară țarcul acesta de jur împrejur. Și fiți atenți când mergeți la ospăț, că se va da ordin să se pună otravă în vin, tată. Un preot care este iudă pentru oile Mele, acela se întunecă și vinde oaia Mea și o înjunghie și o dă la moarte până la urmă. Eu v-am spus vouă prin Verginica și am rostit cuvânt că preotul care vă urăște pe voi, acela nu este unsul Meu, și ce puțin s-a înțeles această profeție! și iată, acum vedeți împlinirea, tată.

Nu vă dați spre junghiere, că Eu am nevoie de voi, fiilor. Fiți precauți, tată, și lucrați cu atenție, și dacă luați de la biserică, să nu știe preotul bisericii că sunteți copiii acestui popor. Mai bine spuneți păgânilor, dar nu lor, tată, că ei vă pregătesc junghierea, și nu trebuie să fie așa.

Iată, o parte din cei ai poporului Meu, o parte din creștinii care au fost aduși prin spărturi, s-au dus la altă masă, și vă spun vouă că văd la acea masă că li se pregătește o cursă urâtă, tată. Acolo ei nu lucrează cu duhul prevederii, și vor cădea în capcană urâtă, măi copii. Așa pățește tot creștinul care vine și pleacă și trădează masa aceasta de cuvânt ceresc. Dați-vă bine deoparte de cei ce au plecat cu altă grădină, că Eu pe aceia nu-i ocrotesc, de vreme ce au ieșit de sub ascultarea Mea și a cuvântului Meu. Aceștia sunt nori purtați de vânt. Și dacă Eu vă voi descoperi pe cei ce nu vor lua în seamă acest cuvânt, voi să știți că aceștia trebuie să fie socotiți neascultători, și în stânga, tată. Nu le pomeniți nimic, dar să nu-i mai aveți în dreapta Mea, și să-i lăsați în cursa lor, să nu-i trageți voi înapoi, că asta așteaptă aceștia, să cumpere și să vândă. Iar preotul slujitor care v-a judecat și v-a vândut pe voi, voi folosi ceva din cer ca să-l rușinez și îi voi da de gol fățărnicia și unealta lui cea ascunsă, ca să știe că Dumnezeu este această lucrare, ca să i se taie pofta lui cea omenească. Și tu să nu te temi, poporul Meu, că nu ești singur, tată, ești purtat de îngeri și de puterile care vin cu Mine la tine. Să nu te temi dacă vei vedea că Mă ating și de cei care vând la cei ce cumpără, căci din acest popor sunt oi care s-au făcut capre și care au ieșit din țarc și care nu mai lucrează după cuvântul cel din cer, și lucrează cu pământul, măi fiilor.

Iată, vă vestesc cu milă cerească, să fiți precauți cu cei din cetatea Colentina, și cu cei ce stau lipiți cu partea cea ruptă din lucrarea Mea. Fiți precauți, că aceia au între ei oameni care îi vând la cei mari și la Pilat, oameni care au misiune pământească între creștinii care duc viață de creștini și care nu știu să priceapă ascunzișurile din cei ce sunt urmăritorii lor, și nicidecum creștini. Eu pe cel ce iese din țarc nu Mă duc afară să-l ajut dacă iese afară cu voia sa.

Eu am spus cu doi, trei ani în urmă la copiii ieslei cuvântului Meu că duhul cel potrivnic se va scula să facă și el o biserică împotriva acestei biserici pe care Eu am așezat-o prin cuvânt aici. Și iată, cuvântul Meu n-a fost minciună, și se arată adevărul cuvântului, pentru că Eu am văzut dinainte, tată. Și de ce ziceți voi că se zbat cei ce vor să facă ceva la fel? Pentru ca să poată duhul rău să lupte prin cei ce au fost intrați în casa aceasta, în lucrarea aceasta, și să-i mânuie și să-i cumpere, cu gând să întindă cursă grădinii Mele și poporului Meu cel rămas în stână cu păstor. Dar iată, Eu vin să anunț pe păstori și pe oi să se ferească de capre.

Ferește-te de capre, poporul Meu, că de lupi te feresc Eu și te scap de ei. Roagă-te pentru tine, poporule iubit, ca să fiu milostiv cu tine și ocrotitor ție, și să Mă cauți din zori și până-n zori, și să stai în stână cu păstori, Israele. Rugați-vă unii pentru alții, voi, frați răsăriți din pântecele acestei lucrări cerești. Frate pentru frate să se roage, și să te uiți bine, frate, să nu te rogi pentru lup sau pentru câine sau pentru vânzătorul tău. Pe acela lasă-l pe mâna dreptății Mele. Învață-te, Israele, să știi pe fratele tău. Și cum ai să poți să-l știi? De la Mine, tată, poți să știi cine este fratele tău, că tu nu vezi în om, dar Eu văd și îți spun care-ți este frate și care-ți este cursă. De ce crezi tu că Mă plec mereu la picioarele tale, Israele, ca să te fac să Mă crezi și să nu mai umbli pe drum, și să stai cu rugăciunea pe buze și cu mâini curate și cu picioarele spălate și cu pecetea Mea pe tine, tată? O, nu căuta să crezi aceasta când nu-ți va mai folosi credința în lucrarea Mea, că Eu am venit cu această lucrare din cer și Mi-am făcut casă la tine cu ea, poporul Meu luat din lume, și nimănui nu i-am dat ce ți-am dat ție, dar tu erai de la sfârșit, și trebuia să-ți dau cele ce sunt întocmite din veac pentru acum.

Dacă nu veneam cu această lucrare și dacă nu te creșteam prin ea, Israele, Eu nu mai aveam nimic acum, că nimic nu mai am în afară de tine, tată; nimic, iubitul Meu popor. O, și câte am răbdat Eu de la tine! Și de ce am făcut așa? Pentru că te-am iubit, Israele, pentru că te-am găsit scris de la Tatăl Meu că te vei naște azi. Eu trebuie să-i iubesc pe cei ce-i am dați de Tatăl, dar de ce, măi Israele, nu-Mi dai și tu ce-ți dau Eu? Dă-Mi, tată, inimă curată și ascultă de Mine, că Eu te povățuiesc și te conduc și îți fac cărare prin spini și vin mereu la tine pe nori. Vin pe valurile albastre și Mă grăbesc mereu să vin, dar greu mai vin, măi Israele, greu de tot dacă tu nu Mă ajuți. Puterea Mea stă în puterea ta, și niciodată nu ți-am spus Eu ție acest cuvânt. Niciodată nu M-am umilit atât de tare ca acum când Mă plec să-ți spun că puterea Mea stă în puterea ta, copilule din urmă, și de aceea îți spun să lucrezi. Omul fără de mișcare amețește și stă amețit pe loc. Creștinul fără de lucrare cade în lâncezeală și n-are putere din cer. De aceea ți-am spus Eu azi, sub brațul crucii Mele stau și îți spun, copile, să nu te grăbești să mănânci sau să te culci sau să te plimbi sau să muncești, atât cât te grăbești să te aduni mereu laolaltă, Israele, fiindcă Eu atunci am pe Duhul Sfânt în mijlocul tău, și după El vin și Eu, și cuvintez peste tine și te hrănesc cu cerul, tată, și te învăț mereu să te speli și să stai înaintea Mea.

Eu pe vremea potopului am avut mare milă de lumea cea fără de Dumnezeu, și tot așa voi avea și acum, dar tu să nu te sperii, Israele. Eu la potop am lucrat lucrarea milei, chiar dacă s-a numit mânie, căci apa este mare taină, tată. I-am făcut pe oameni să Mă vadă și să Mă strige cu disperare. Le-am luat dreptul de la desfrânare și de la rătăcire și i-am trezit cu mânie, și i-am ținut treji apoi, până în ceasul când i-am acoperit cu apă. Și în clipa când ei strigau cu disperare la cer, Eu am slobozit botez ceresc peste ei și i-am luat apoi din ale lor, că mare este taina apei, și voi trebuie să fiți mereu curați, tată. Scris este: «Cine nu se naște din cer, de sus, nu poate intra în împărăția cerurilor. Cine nu se naște din apă și din Duh, nu poate moșteni împărăția Mea». Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost mai înainte de toate veacurile. Eu am fost Lucrătorul Cel de la Tatăl, și omul nu poate pricepe tainele Mele, căci când am pregătit pieirea necredinței, am făcut pe necredincioși să Mă vadă mai întâi, și după aceea am stârpit necredința și trupul ei, și tot așa voi face și azi, dar a trebuit să cuvintez și să binevestesc. De aceea zice Scriptura: «Vai de cei ce cheamă ziua Domnului! că ziua Domnului este groază și întuneric și nu poate omul să se uite la ea».

Apa și Duhul este nașterea din cer, dar iată, apa s-a tulburat, și Duhul fără apă nu mărturisește. Înțelepțește-te, Israele, că vine zbuciumul, și tu să nu fii zbuciumat. Roagă-te pentru biruința mântuirii și ia pe tine cămașa Duhului Sfânt și încinge-te bine peste ea, ca să nu ți-o ia vântul. Furtuna e mare; pune-ți brâul, Israele, ca să nu-ți fie cămașa smulsă de furtună și să rămâi gol înaintea Mea. Dacă stai în această casă, aici nu bate vântul, aici nu se simte furtună, că dacă Eu sunt în casa aceasta și la cârma aceasta, de Mine ascultă furtuna și vântul și firea.

Suspină firea, Israele, suspină de șapte mii de ani, suspină după nestricăciune, că și ea moare mereu, mai mult decât tine, omule, și plânge mai mult decât tine, plânge după tine și după Mine. Suspină firea, tată, și se roagă suspinând de câte ori o prinde zăpada sub ea. Numai omul nu plânge. O, poporul Meu, ia, tată, pe tine, cămașa nestricăciunii și îmbracă-ți trupul cu ea, că plânge cerul și pământul pe urma ta. Poate că tu nu credeai când Eu îți spuneam mereu că strigă pământul la Mine să-l curăț de tina de pe el. Să crezi, tată, că așa este, că pământul te hrănește pe tine din sânul lui, și laptele lui a slăbit și s-a amestecat cu faptele desfrânării de pe pământ, și plânge pământul care te hrănește, că pământul nu este materie așa cum spune omul veacului acesta. Pământul e ființă vie și mamă vie, care l-a dat pe om și care l-a luat pe om în sânul său până la ziua învierii. Nu este materie pământul, ci este cuvântul Meu pământul, și cuvântul Meu este viață, măi poporul Meu. Să nu zici ca omul veacului acesta că lumina zilei este de la soare. Nu-i așa, tată, și tu să zici ca Mine, că Eu, Fiul Cel din Tatăl, Eu am zis mai întâi de toate, până să fac cerul și pământul, am zis să fie lumină, și a fost lumină. Și am despărțit întunericul de lumină, și a fost lumină și întuneric, ziuă și noapte, și din lumină am lucrat și am făcut apoi cerul și pământul, iar după trei zile am făcut soarele și luna. Tu să zici ca Dumnezeu, Israele, că omul veacului acesta a omorât adevărul, și iată, Eu vin să mărturisesc acum, și întunericul se supără pe Mine când vede că lumina Mea îl acoperă și îl depărtează de pe pământ.

Scoală-te la rugăciune, Israele, poporul Meu, scoală-te, tată, că se zorește de zorii zilei Domnului, și totul va fi în lumină, și toate cele lucrate se vor vedea. Vindecă-te de cele făcute la întuneric, vindecă-te, fiule de la sfârșit, că întunericul se trage în lături de-acum. Să fii bun și blând și să te dezveți de duhul mâniei, căci când se mânie un om credincios, atunci se face furtună în cer, tată, și voi, măi fiilor, nu știți cât poate dărâma mânia. Fiți blânzi, până și cu cei răi fiți buni și blânzi, dar dreptatea să n-o ascundeți, tată, căci cu ea veți rămâne pe stânca Mea. Nu amestecați întunericul în lumină, și nici lumina în întuneric, că Eu, Domnul, am făcut hotar pentru fiecare. Așa și voi să lucrați, ascultând legile facerii, și să nu vorbiți ca omul veacului acesta, să nu vorbiți lumește, măi fiilor, că vă ia puterea acest fel de vorbire. Stați în casa aceasta, că Eu întăresc cuvântul Meu și iarăși spun: pace casei acesteia!

Râvniți la darurile duhovnicești pe cea mai scurtă cale, pe calea dragostei dintre frați, dar dintre frați, măi fiilor, dintre oi, măi oilor. Rugați-vă Mie să despart Eu caprele din oi, căci vai celui ce a stat la această masă de nuntă și n-a fost oaie, adică n-a avut haină ca la masa aceasta! Am zis că cel ce nu se poate găti cu haina slavei, să nu se încumete să intre sub cortul slavei, că va fi vădit, și îngerii cei învinuitori vor veni după el și îl vor scoate, pentru lipsa hainei. Nu vă lăsați momiți de îngerii cei răi, care vor să vă tragă afară de la masa aceasta. Mai bine stați în casă, tată, și fiți atenți, să fie curat în casă, să fiți curați în casă și spălați cu apă limpede, care se vede bine că e limpede, că dacă e tulbure, în ea se ascund șerpi și aspide și vă mușcă cu mușcătură de moarte, măi fiilor. Să fiți curați în casă, că după cel murdar și nespălat vine duhul rău și dușmanul Meu și îl trage afară pe cel murdar, și să nu fiți trași și voi, cei curați.

Am o durere grea pentru arhiereul Meu cel ce a fost cu Mine din biserica din lume, că a slăbit de tot, tată, și i se pregătește o cursă ascunsă, dar Eu vreau să ascund de el cursa aceasta, și să nu fie prins în ea. El nu se mai luptă, de vreme ce este legat de mâini și de picioare, și vă dau vouă cursa aceasta ca s-o dezlegați, și să nu mai fie cursă. Rugați-vă pentru el, tată, tot poporul Meu, copil și tânăr și bătrân, să se roage pentru ca să cadă lanțurile de pe cel legat. Așa s-a rugat biserica cea dintâi pentru apostolul cel închis și legat în lanțuri, și la rugăciunea bisericii Eu M-am dus și am dezlegat lanțurile și l-am scos pe apostolul Meu; l-am scos prin ușile închise și nu s-a cunoscut că s-a umblat prin uși, și nimeni nu s-a îndreptat, dar am liberat pe apostolul Meu. Acum este mai greu ca atunci, căci apostolul Meu cel închis acum, a slăbit în nădejde și în credință, că nu mai are hrană, măi fiilor, și a slăbit aproape de moarte. Cădeți în genunchi și strigați la cer cu mâinile ridicate, că vremea e cu mlaștină grea, și mlaștina se întinde, și vai vouă dacă veți sta pe afară! Eu vreau să merg să-l scap pe fiul cel închis, nu vreau să-l las să piară. Hai să ne unim, că nu pot lucra fără puterea voastră. Puterea Mea nu poate fără puterea voastră. Și ce este puterea voastră, măi fiilor? Voi știți, oare, să-Mi răspundeți? Puterea voastră întru Mine este rugăciunea cea plină de Duh Sfânt, cea ruptă din inimi pline de credință și de dor ceresc. Dacă voi, măi fiilor, credeți în lucrarea cuvântului Meu, iată, Eu vă dau Duh Sfânt. Luați Duh Sfânt, și câte veți cere veți primi, și câte nu veți cere nu veți primi. Cereți împărăția cerurilor pe pământ, aceasta să cereți, și toate celelalte se vor coborî în slujba împărăției Mele. Cereți să se arate slava Mea peste lucrarea Mea cu voi, și dacă nu vă veți îndoi, veți vedea slava Mea lângă voi, și vor vedea necredincioșii slava Mea cu voi. Rugați-vă și pentru slujitorul care a fost luat la închisoare. El este în mare cumpănă și e și slab. Cereți pentru el putere de la Mine ca să nu se lepede de Mine, ca să nu se lase spre moarte. Duceți-i mâncare de la voi, și să nu ia nimic din mâini necunoscute, iar cu rugăciunea stați lângă el, că e slab, tată, e slab și mititel, și Eu voiesc să nu se piardă din lucrarea Mea, că greu e de cel ce se pierde, greu de tot, că nu mai vede drumul unul ca acela.

Credeți în Mine, măi fiilor, căci cel ce crede în Mine, la acela voi veni și voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui.

Binecuvântată să fie întâlnirea Mea cu Israel și cu semnul crucii Mele de pe deal. Aceasta este crucea de pe deal, crucea binecuvântării, stâlpul de aducere-aminte când Eu am ieșit cu Israel.

Binecuvântat să fii, Israele, poporul Meu, dacă ești al Meu. Dacă ești al tău, nu ești al Meu, dar dacă ești al Meu, să fii binecuvântat, tată. Cel îmbrăcat să fie binecuvântat și să stea sub cortul acesta. Cel despuiat să stea acolo unde trage, căci în casa aceasta trebuie să fie curat.

Pace casei acesteia! căci am casă la tine, Israele, iubitul Meu popor. Să nu-ți vinzi slava pe care o ai de la Mine, să n-o vinzi nici pe bani, nici pe țarini, nici pe averi, nici pe patimi; să nu vinzi lumina pe întuneric, copile al poporului Meu. Să nu-ți vinzi dreptul de copil născut din pântecele acestei lucrări care vine din cer să te crească până la slava cea mare.

Binecuvântat să fii, iubitul Meu Israel. Să fie sub veghea Mea intrările și ieșirile tale și lucrarea ta cu Mine, și să te rogi pentru cel abia ieșit din valuri, că scris este: «Marea va da înapoi pe morții ei»; să te rogi pentru cel ce caută cu trezie pe urma Mea. Să nu fii israelit, copile al poporului Meu, ci să fii samarinean, tată, și să nu fii evreu. Să fii român din românii cerului, și să fii samarinean ca Domnul tău.

Este un suflețel mititel, mititel, care a suferit pentru lucrarea Mea. Ce ziceți voi, tată? Să ne rugăm Tatălui pentru el? Poate ni-l dă Tatăl nouă. Voi ce ziceți, fiilor? Vă întreb pe voi, fiii Mei cei lucrători. A fost prins sub vină pentru lucrarea Mea. Eu i-aș da tărie pentru cele cerești, i-aș dezlega piedicile pământești, dar stăm să ne uităm la el cum stă în luptă. Zic vouă să vă rugați pentru cărarea lui, să vedem pe ce cărare rămâne. E copil mititel, dar pe cărarea Mea trebuie să nu mai aibă agățători. Eu îi dau îngeri ajutători și cordon de sfinți, pentru iubirea lui de Dumnezeu. El Mă iubește, tată, și Eu văd că Mă iubește, dar e mititel de tot și îi sunt legate aripioarele. Să ne rugăm Tatălui, și să lucreze Tatăl, și noi lângă Tatăl.

Să nu se stingă duhul rugăciunii de la tine, Israele. Să fii viteaz în rugăciunea ta, iubitul Meu Israel. Eu pe Israel l-am izbăvit la rugăciunea lui, la cererea lui.

Binecuvântat să fie duhul rugăciunii poporului Meu, dar să se iubească frate pe frate ca să aibă viață vie rugăciunea lui Israel. Frate pe frate, tată, și să-l știi de la Mine dacă este frate, dacă e fratele Meu acela care trebuie să fie fratele tău.

Binecuvântată să fie această zi, și voi păzi cu crucea Mea pe poporul Meu. Amin, amin, amin.

27-09-1994

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Ia aminte, Israele, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, vin să te întăresc, vin pe cărarea cuvântului Meu, cărare croită de mâna Mea, Israele al harului. Am cărare spre tine, tată, că scris este în Scripturi și în prooroci că voi veni la tine ca o ploaie timpurie și ca o ploaie târzie și te voi adăpa, ca să nu se risipească dragostea ta față de Mine, Domnul Dumnezeul tău. Eu am fost Acela Care a cuvântat prin cuvântul profeților, și sunt Același și azi, dar azi nu sunt prooroc, și sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel întrupat, și lucrez în Duhul Sfânt și Îmi cern ploaia cuvântului Meu peste semănătura Mea, peste România Mea, ca s-o fac cerească în mijlocul neamurilor de sub cer.

Vino, Israele, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino, și iar îți zic, vino! Vino, tată, ca să nu te temi! Eu vreau ca tu să Mă iubești, nu vreau ca să te temi. N-am venit să-ți cer nimic, tată, și am venit să-ți spun: vino, poporul Meu, în dragostea Mea, vino, și lasă ale tale, că nu-ți sunt de folos.

Vin pe cărarea cuvântului Meu, și nu sunt prooroc, și sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, și fii atent, Israele al Meu, la ochiul tău cel dinăuntru, tată, ca să vezi firea slavei Mele cea fără de trup, fire nevăzută de ochii trupului tău. Fii înțelept, tată. Fii cu duhul treaz și cu ochii duhului deschiși bine, că puterile cerești și îngerii și serafimii și heruvimii și arhanghelii au fost văzuți de mulți, dar cu ochii cei sufletești au fost văzuți. Și iar îți zic: fii atent, și cu dragoste fii, că sufletul este nevăzut, precum Dumnezeu este nevăzut de ochii trupești, dar sufletul are ochi mai pătrunzători ca trupul, și de aceea vin și îți spun să fii ager la ochii sufletului, Israele, căci cerurile vor pieri și se vor stinge luminile de pe cer, și după acest semn va rămâne Domnul văzut în veacul veacului. Și de ce, tată, trebuie să piară cerurile? Tu te temi, Israele, în loc să știi de ce trebuie să fie așa. Nu te teme, popor mititel, nu te teme. Vin și îți poruncesc cu poruncă dumnezeiască să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, și să-L vezi cu ochii sufletului tău; să-L iubești din toată inima ta, din tot cugetul tău și din toate virtuțile tale sufletești, și să-L vezi prin ochii sufletului tău, copile din Israel.

Îndrăznește, Israele! și fii atent cum să îndrăznești. Îndrăznește! Eu am biruit lumea, și tot așa și tu să lucrezi, îndrăznind, ca să dai libertate la ochii sufletului tău, căci sufletul tău sunt Eu, și M-am dat ție în dar când ai ieșit din pântece și te-ai făcut om. Sufletul tău sunt Eu, sunt darul Tatălui Meu, ție dat, ca să fii trup și suflet, și iată, sufletul te mișcă, sufletul te poartă, dar tu, Israele, să nu mai vinzi acest dar, să nu Mă mai vinzi, tată. Păstrează-Mă pentru tine și pentru Mine, că de la Mine ai mișcarea și cugetarea și inima cea cerească și sufletul și ochii sufletului. Și iată, firea cea fără de trup a slavei Domnului, îngerii și serafimii și heruvimii și slava cea toată a Mea este văzută cu ochiul lăuntric, și ochiul sufletului îi dă formă firii cea fără de trup, fire nevăzută de ochii trupului.

Iată, iubitul Meu Israel, de ce trebuie să piară cerurile și să se strângă și să se tragă la locul lor cel dintâi. De aceea, tată, ca să rămână slava Domnului descoperită peste voi, cei ce sunteți așezați în dragostea Mea; să rămână Creatorul tău văzut de ochii sufletului tău; să vezi și tu de unde se trage sufletul tău, din ce slavă îți este dăruit în dar, din ce bucată este rupt și pus în trupul tău, și atunci trupul tău va fi numai ceresc, căci sufletul îi va arăta ca să vadă pe cele dăruite. Atunci vei vedea firea cea fără de trup și slava cea de nedescris, care este acum ținută să se vadă. Îndrăznește, Israele, și nu te teme, că îți poruncesc cu poruncă cerească să nu te temi și să fii ager la ochii sufletului tău, pe care-i ai de la Mine. Azi stau un picuț în sfat cu tine, nu stau mult, dar să fii ager și să-ți înmulțești vederea cerească prin porunca Mea dumnezeiască, fiindcă ți-am poruncit să nu te temi. Să te bucuri, dar să nu te temi, că Eu am venit și mereu ți-am spus, Israele, ți-am spus dinainte totul, dar ți-am spus să te scoli bine, să te întărești bine, să te așezi bine, și iată de ce ți-am spus, de aceea, ca să nu te temi în vremea împlinirilor, tată.

Deschide iarăși cartea acestei profeții, căci cum a rămas cartea lui Moise, a lui Isaia, a lui Ieremia, a lui Matei, a lui Pavel, așa a rămas și rămâne cartea lui Verginica, Israele, cartea Mea prin ea, căci Eu am fost în trupul ei, așa cum într-un sâmbure este miez. Cine vrea să mănânce miezul dintr-un sâmbure, acela trebuie să desfacă sâmburele și să mănânce miezul. Așa trebuia să crezi tu în Duhul Meu Cel Sfânt, acoperit de trupul lui Verginica. Așa și în tine, copile din Israel, tot așa și în tine Mă aciuez, ca să fiu în tine și ca să fii tu în Mine, dar nu numai Eu în tine, ci și tu în Mine, tată. Să nu stau nelucrător în tine, poporul Meu, că în Verginica n-am stat nelucrător, și am făcut din ea greblă, și sapă, și târnăcop, și coasă, și seceră, și secure, și vas de băut și de mâncat am făcut, și fir ceresc de cuvântat cuvântul Meu, și soare am făcut din ea, dar tu de ce n-ai văzut lumina lui, popor mititel la ochii sufletului tău? Iată, tată, Eu am cuvânt proorocesc în mijlocul tău și am grădină cu prooroci în ea și am în ea cuvântul Meu, și așa să fii și tu, Israele, și să fii un singur trup, ca să te unească Duhul Meu și Trupul Meu, să te unească într-un singur trup, căci mare este taina Mea în mijlocul tău, și pe Mine Mă doare că tu nu o știi, că n-ai vrut să fii vrednic s-o știi și s-o poți purta, și iată, vin la tine și îți spun: pregătește-te, Israele, că se va da cerul în lături și voi rămâne descoperit deasupra ta, și dacă vei fi numai trup, te vei topi sub lumina slavei Mele.

Am venit mereu și ți-am spus să nu iubești binele lumesc, că nu este bine lumesc care să nu se sfârșească cu rău și cu moarte, că lumea este amestecată și nu poate face nimănui nici un fel de bine, poporul Meu. Omul trupesc nădăjduiește în ea, dar ea îl amăgește. Omul o iubește, și ea îl înșeală. Lumea, tată, îți promite aur, și când să-ți dea, îți dă noroi; ea îți promite pâine, și îți dă piatră; ea te încântă că-ți dă miere, și când să-ți dea, îți dă oțet și fiere. Vezi tu, măi Israele, de ce e supărată lumea pe tine? E supărată lumea toată pe tine pentru că Eu prin tine și în mijlocul tău vădesc faptele cele rele și trupești și trecătoare ale lumii. Ai văzut, Israele, ce a pățit Iuda. Lumea i-a făgăduit lui arginți, și când să-i dea, i-a dat ștreang, și lăcomia pe care o învățase de la lume l-a scos de la Dumnezeu. Iuda, când a luat cina, când a luat Trupul și Sângele Meu, era nepregătit pentru cina aceasta, și dacă a luat, s-a făcut vinovat. Și cum a fost nepregătit? Era lacom, tată, și lăcomia este din lume, și el n-a fost vindecat de lume când s-a apropiat de cina Mea cerească, și M-a vândut lumii. Așa fac și cei de azi care Mă dau lumii, și lumea este nepregătită, precum și cei care Mă dau lumii pentru bani, nu sunt pregătiți, și sunt lacomi și Mă vând pe bani, și se va împlini cu ei Scriptura aceea care spune: «Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală». În zadar spun cuvântul Meu cu gura lor, căci scris este: «Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți», căci cine nu-și rânduiește propria lui casă, nu poate purta grijă de biserica lui Dumnezeu.

Iată vremea, Israele, iată vremea aceea când oamenii nu mai pot suferi învățătura cea sănătoasă și, precum scrie în prooroci, oamenii aleargă să-și desfăteze auzul grămădindu-și învățători după pofta lor, dar cu lucrarea cuvântului Meu nu e ușor să se lipească lumea și să o creadă, și Eu așa am spus: «De vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, acela va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi, căci învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis, că Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis».

Israele tată, se desface învelișul slavei Mele, și îngerii vor trâmbița capătul tainei lui Dumnezeu. O, mulți în tine, Israele, stau la îndoială, mulți stau ca la vânat, tată, și nu așa trebuia să stea cei mulți ai poporului Meu. Dar cei puțini care stau de veghe înaintea Mea, aceia au dar proorocesc de la Mine, și Eu lucrez cu aceia împlinirile care mai sunt de săvârșit pentru arătarea celor ce nu se văd de trup, și se văd de suflet, se văd de ochii cei dinăuntru, care se numesc ochii credinței în cele ce nu se văd. Lumea este fire trupească, dar tu, Israele, să fii fire duhovnicească, tată, ca să cânți laolaltă cu îngerii cei fără de trup. Tu ai văzut, măi Israele, că Eu am luat trup ca și tine și ți-am arătat ce putere poate avea sufletul lui Dumnezeu în trup când am spus: «Putere am să-Mi pun sufletul, și putere am să-l iau iar». Aceasta este puterea sufletului care sălășluiește în trup, și trebuie să văd această lucrare la tine, copile din Israel. Am sfinți care au fost cu trup pe pământ și dintre copii, și dintre tineri, și dintre bătrâni, și la Mine s-a pus vârsta duhului și puterea credinței sufletului, și tu nu vei fi cruțat că ai fost copil sau tânăr sau bătrân dacă vrei să te dezvinovățești cumva, căci scris este: «Fiii veacului acesta se însoară și se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fiii lui Dumnezeu, aceia nu se mai însoară și nu se mai mărită, și nici să moară nu mai pot, și sunt ca îngerii din ceruri». Acesta este drumul și statul tău, poporul Meu iubit. E vremea să înțelegi cine ești tu, tată, e vremea să înțelegi de bunăvoie, că altfel, va fi să te temi în curând și să dai să alergi, dar atunci drumul se face sul și n-ai pe unde s-o mai iei. Eu sunt drumul, dar când voi fi la capăt, Eu stau acolo și merg cu cele viitoare, și tu vei moșteni teama dacă rămâi acum, dacă dai să schimbi drumul tău și lucrarea aceasta de pe el.

O, ce mofturos ești, măi poporul Meu! Până când, Israele? Pune-ți capul pe umeri, tată, și du-ți crucea așa cum am dus-o Eu. Du-ți sarcina, pe drumul Meu du-o, că pe drum cu Mine Eu te ajut și ți-o iau dacă nu vei mai adăuga la ea din lumea ta și din cea din afara ta. Pune-ți capul pe umeri și mergi apoi așa, și să mergi bine, că Eu Mă scol să-Mi săvârșesc prin tine cele profețite și încă nearătate, și nu te teme, Israele, că iată, Eu rostesc acum de deasupra ta și spun: binecuvântat să fii, poporul Meu Israel. Binecuvântată să-ți fie înțelepciunea și fapta înțelepciunii cea cu binecuvântare. Dacă încă mai greșești, nu ai înțelepciune. Să îndrăznești să biruiești lumea, că în aceasta stă toată taina lucrării înțelepciunii și a vederii slavei lui Dumnezeu. Să nu te temi de ploi și de furtuni, să nu te temi de foc și de apă, să nu te temi de ceață și de întuneric, să nu te temi de duhul rău. Tu ești binecuvântat, să nu te temi. Eu, Domnul Iisus Hristos, îți spun să nu te temi, că toate acestea îți vor sluji ție la porunca Mea, Israele; ele vor lupta pentru izbăvirea ta și pentru slava Mea.

Să fii un duh cu Mine, ca să pot sta Eu întru tine, copile din Israel, să am sălaș în tine, tată, și să te întăresc în locașul tău, în trupul tău, în templul Meu din tine. Lasă, tată, să piară toate, numai tu să nu pieri, că tu le vei aduce pe toate întru nestricăciune, le vei aduce iar la locul lor cel dintâi, că Eu, cu tine sunt în lucru, și iată, iarăși îl fac pe om. Această lucrare este împărăția lui Dumnezeu, este locul și timpul unde se face omul, omul cel din cer, lucrat prin cuvântul Meu, prin lucrarea cuvântului Meu. Și vine, tată, ziua de odihnă apoi, și România va fi pentru Mine și pentru tine o zi de odihnă, va fi ziua Domnului România.

Binecuvântat să fie pământul României, și cerul României, și trupul cel ceresc al ei. Binecuvântată să fie ziua învierii României. Binecuvântată să fie lucrarea cuvântului Meu peste România. Binecuvântat să fii, poporul Meu Israel prin care toate se fac în vremea aceasta, iar cele ce se fac, se fac nevăzut, ca să se vadă lucrate în vremea vederii celor ce nu se văd.

Nu te teme, Israele, poporul Meu, și să fii cuminte și să mănânci cuvântul Meu, că multe cuvinte ți-am dat, și acum să le iei și să le mănânci și să fii viu. Nu mai vorbi deșertăciune, tată, și vorbește cele ce ți-am profețit Eu până acum. Nu cumva să te uiți peste hotar, nu cumva să te uiți pe fereastră, Israele, că pe fereastră afară se vede iadul, și tu trebuie să te uiți numai în rai, numai în rai, măi poporul Meu. Ia seama ce-ți spun, că dacă n-ai să faci așa, vei slăbi prin neascultare.

Nu mai fi curios, Israele. Păstorii și ucenicii cei ridicați acum, să strângă aproape cu duhul pe toți copiii lui Israel, ca să fie Israel un duh și o credință. Curăță-te de stricăciune, poporul Meu, curăță-te de lăcomie, tată, că duhul lăcomiei este acela care nu te lasă pe tine să mergi cu Mine și ca Mine. Duhul lăcomiei te face să ai treabă și să te lupți pentru rostuire pământească. Vreau să întind cortul Meu peste tine, ca să te ocrotesc de ceasul ispitei, Israele. Vreau, tată, să pun înaintea ta stâlp de foc ca să te lumineze, și vreau să fac din tine stâlp de foc și de lumină.

Te binecuvintez cu sănătate de duh și de trup. Pocăiește-te de păcatele trecute și nu te mai uita spre ele și nu te mai coborî din cer, poporul Meu, că vine vaiul, și tu ești și slab, și mic, și necredincios. Lasă-Mă să te țin Eu în mâna Mea, că nu vreau să te pierd. Nici tu să nu vrei altfel. Nu te teme, și adu-ți aminte de Mine în vreme de teamă, și Eu voi fi cu tine și nu vei pieri, Israele. Vine împlinirea profețiilor, și să nu faci ca cei din Ninive, că Eu am trimis pe Iona, și cetatea s-a pocăit, și după o vreme a cugetat că Eu, Domnul, am fost mincinos dacă cetatea nu a pierit, și s-au dat iar la plăceri și la deșertăciuni, și atunci am dat pieirii cetatea aceea. Nu așa, Israele; ține-te de Mine, tată. Nu asculta de șoapte din afară de lucrarea Mea, și stai înăuntru și trage bine ușa și fii desăvârșit și curat și sfânt. Sfințenia ta este împlinirea celor profețite până acum. Sfințenia ta, Israele, va lucra cărarea împlinirilor veacului cel nestricăcios, și firea va vorbi atunci și te va mărturisi pe tine, cel așteptat, după cum scris este că firea așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Binecuvântat să fii, poporul Meu Israel, și stai în jurul candelei, cu cana cu untdelemn și cu lumânarea cea curată și cu inima vie de credință și de pace. Eu voi fi cu slava Mea deasupra ta, și se va descoperi poporul fiilor lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

16-10-1994

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Ierusalime, poporul Meu iubit, Mă las, tată, deasupra ta cu cuvântul Meu dumnezeiesc, ca să te povățuiesc, Ierusalime, și să nu stai fără povața Mea și fără pacea Mea rostită peste tine prin cuvânt. Cuvântul a făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele. Iată ce este cuvântul rostit. Cuvântul, și azi face cer și pământ, și face văzute și face nevăzute, măi poporul Meu.

Pace ție, Ierusalime, Ierusalime nou! căci prin tine, tată, fac cer nou și pământ nou și fac văzute și nevăzute, dar cel mai mult lucrez prin tine pe cele ce nu se văd, și dac-ai ști tu, tată, câte sunt făcute și nevăzute, nu ți-ar mai plăcea cum ești, și numaidecât te-ai grăbi să faci cărări peste cărări, cărări și iar cărări pașilor sufletului tău spre cele nevăzute, dar întocmite de Mine și de tine, poporul Meu cu har. Bucură-te, Ierusalime care ai clădit cu Mine cele cerești, și încă acoperite de ochii trupului tău! Și iată, încă rostesc, îngrozește-te, tu, cel slab din Israel și nepriceput în cele ce faci nevăzut, căci cele rele ale tale, lucrate nevăzut, și acelea s-au lucrat, și stau lucrate ca să se descopere, precum și cele lucrate de tine se vor ivi la vedere. În curând vor rămâne descoperite toate cele lucrate, tată.

Vin și te povățuiesc, Ierusalimul Meu, popor de fii născuți prin lucrare cerească, prin cuvânt rostit de Dumnezeu. Vin să te anunț iar, să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să nu ai alți dumnezei afară de Mine, măi Ierusalime. Ierusalimul cel de sus este cu tine, tată, și luptă alături de tine, pentru că Eu i-am decoperit lui pe poporul fiilor lui Dumnezeu din vremea aceasta.

Să-L iubești pe Dumnezeul tău și să nu ai alți dumnezei, Israele nou. Și ce înseamnă să nu ai alți dumnezei? Și ce înseamnă să ai alți dumnezei? Ia-ți caietul de școlar și însemnează-ți lecția cea de azi și învaț-o și scrie-o și te îndeletnicește s-o împlinești peste tine, ca să nu ai alți dumnezei afară de Mine, măi fiule din Israel. Să înveți pe de rost această lecție și s-o ai veșnică apoi dacă vrei să fii veșnicul Meu popor. Dar pentru asta, Ierusalime, trebuie să nu-ți mai faci chip cioplit, tată, și trebuie să nu mai iei în deșert acest nume al Domnului Dumnezeului tău, acest cuvânt pe care-l plantez mereu în pământul tău, ca să-l fac cer, ca să te fac cer, măi fiule greoi și la auz, și la făptuit. Nu așa, măi Israele, nu așa, tată, nu așa greoi. Nu Mă mai du cu vorba, tată, că Mă duci mereu cu vorba, și calea ta se înfundă dacă faci așa, dacă iei acest nume în deșert, acest cuvânt de lucrare dumnezeiască, lucrare care înseamnă Dumnezeu.

Nu-ți mai fă chip cioplit, măi fiule, nu-ți mai fă, tată, că Eu te povățuiesc să nu-ți mai faci chip cioplit și să nu te mai închini lui. Dar vei zice: „Ce vrea Domnul să ne spună, oare?“. O, nepriceput și mititel ce ești! Vezi, tată, dacă nu ești ceresc? Cei cerești înțeleg pe cele nevăzute ale cuvântului Meu. Vino, tată, cu cerul, ca să înțelegi ceea ce nu vezi. Nu-ți mai fă chip cioplit ca să te închini lui, că de aceea nu-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, și de aceea ai alți dumnezei, și de aceea te închini la alți dumnezei. Iată, cele ce nu se văd, din tine, Eu le văd, și văd cum întrebi: „Ce vrea Domnul să spună?“. De aceea nu înțelegi ce vreau să-ți spun, de aceea, că ai chip cioplit, făcut de tine, și te închini lui, iar Eu am spus: «Să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui». Eu când l-am făcut pe om l-am făcut întreg, tată, întreg și la minte, și la suflet, și la duh, și la trup, după chipul Meu și după asemănarea Mea, și el și-a cioplit chipul prin neascultare, și apoi s-a închinat chipului lui cioplit, care nu și-a mai păstrat asemănarea chipului Meu, și omul n-a mai fost după chipul și asemănarea Mea.

Ierusalime, copilul Meu de azi, poporul Meu! Întru tine, tată, Eu iar îl fac pe om; în tine se întocmește omul cel de la început, care avea chipul Meu și asemănarea Mea, și de aceea vin și te povățuiesc să nu mai strici și tu ce fac Eu, că Adam se repară prin tine, dar tu nu mai ai după tine pe altul care să-ți repare chipul tău cioplit dacă vei fi găsit așa. Nu-ți mai fă, tată, altă formă și alt chip, că mare taină ți-am descoperit Eu azi, și nimeni pe pământ nu înțelege ca Mine și ca tine cartea Mea. Cartea Mea este din cer. Poruncile Mele pe care le-am pus în ea sunt din cer, sunt de la început, și nu sunt de la Moise, ci sunt de la început. Ele sunt chipul Meu, măi Israele. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă să nu-ți faci chip cioplit, iată, azi îți spun din cer ce înseamnă. Înseamnă să împlinești toate poruncile Mele cele dintru început, căci cel ce nu le împlinește, acela le taie, acela își cioplește chipul și i se închină lui, chipului cioplit, ciopârțit. Iată, unii din voi nu mai aveți capul; alții din voi nu mai aveți ochii; alții nu mai au urechi sau picioare; alții nu mai au ascultare; alții și-au cioplit credința, tată; alții și-au cioplit iubirea și și-au lipit în loc ură și dispreț; alții și L-au cioplit pe Domnul de pe ei și și-au lipit pe diavolul de ei. Iată, Israele, ce este chipul cioplit, chipul care nu mai seamănă cu Domnul Dumnezeul tău, chipul căruia tu te închini, și aceasta înseamnă alt dumnezeu. Eu n-am judecat pe om până în clipa când am dat ființă văzută acestei porunci dumnezeiești, iar când am rostit-o prin cuvânt peste Moise, atunci lumea a fost judecată, măi fiilor.

Mare și înfricoșătoare taină este lucrarea cuvântului Meu, care te însoțește pe tine, Israele, popor ivit prin cuvântul Meu. Erai scris ca să te naști, ca să Mă arăt cu tine, tată. Și tu ce faci? ce faci, oare, poporul Meu? Am lucrat prin tine cele ce nu se văd; am lucrat prin tine, tată, prin fiii cei care au ascultat crezând în cele rostite prin cuvântul Meu. Și iată, lângă lucrul Meu stă nevăzut și chipul cioplit, care nu seamănă cu cele ce am lucrat Eu, că mulți în tine, Israele, au lucrat multe și nevăzute, și sunt lucrate și se vor vedea toate. Iată, Israele, cele lucrate nu de Mine peste tine, cele lucrate în ascuns de tine se pregătesc spre arătare, precum și cele lucrate de Mine prin tine se pregătesc spre arătare. Cele lucrate nevăzut de tine vor să se arate acum ca să te șteargă din Cartea Vieții și să te osândească mai rău ca pe Lucifer, care a lucrat de la el și nu de la Mine. Vin și te anunț cele ce tu nu vezi. Pune, tată, mâna și întocmește-te după chipul și asemănarea Mea. Dă-te la o parte dinaintea Mea cu chipul tău cioplit și fă-ți numaidecât chip după chipul și asemănarea Mea ca să te închini Mie, Israele, și să nu te închini ție, tată. Nu te mai închina ție, măi fiule, că tot ce vrei tu e închinare la tine, iar tot ce vreau Eu e închinare la Mine.

Să nu ucizi pe fratele tău și să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască, ci tu să-l înviezi pe cel ucis de tine, că Eu am putere în tine, dar am putere de înviere, nu de ucidere, căci învierea este chipul Meu în tine. Nu asculta de șoapta șarpelui care intră în tine ca să te facă să calci cuvântul ascultării, că dacă tu vei face așa, va mai muri și altul lângă tine, așa cum a murit și Adam pe lângă Eva. Nu așa, măi Israele, și de aceea vin să te povățuiesc să nu mai fii chip cioplit și să nu te mai închini lui. Fii întreg la chip și nu cioplit, căci cine se cioplește după voia sa, acela își este sieși dumnezeu, acela se închină la alt dumnezeu. De aceea am venit la tine nu demult și ți-am spus: «Vino, tată, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino în dragostea Mea, că dragostea Mea în tine, este a Mea, nu este a ta, iar dragostea ta în tine, nu este a Mea, și este a ta, și este chip cioplit, măi Israele». Vreau să te scoli, că Eu am zis să te așezi în chipul Meu și să dărâmăm cele lucrate de tine nevăzut, și care sunt, și care vor să se ridice să mărturisească împotriva ta înaintea Mea și să te scoată din cartea aceasta. Cele nevăzute ale tale Eu le am înaintea Mea împotriva ta. Ce facem cu ele? Că vine lumina peste cele ce nu se văd. Vor pieri cerurile, și stihiile toate vor pieri, iar Eu, Lumina cea dintâi, voi fi lumina celor ce nu se văd, a celor lucrate nevăzut, căci dacă Eu am lucrat nevăzut, iată, și tu ai lucrat nevăzut atâtea lucrări de ale tale și nu de ale Mele.

Îți aduc aminte de darul pe care ți l-am dăruit, Israele, darul lucrării pocăinței. Dacă încă n-ai lucrat întru acest dar de la Mine, grăbește-te, tată, și aleargă să dărâmi dinaintea Mea cele lucrate de tine nevăzut, și apoi tu vei vedea fața Mea. Cel ce nu vede fața Mea, de aceea nu o vede. Acela să desfacă cele ce stau lucrate de el între Mine și el, iar cel ce nu face așa, va fi rușinat în cer și pe pământ. Ia chipul cel dintâi, copile din Israel, și nu mai sta cioplit, că Eu am rostit poruncă și am spus: «Să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui». Închină-te Mie și nu ție; slujește-Mi Mie și nu ție dacă vrei să fiu Eu Domnul Dumnezeul tău, că dacă tu slujești ție, atunci se cheamă că tu ești dumnezeul tău. Nu cumva să crezi și tu că Eu sunt Dumnezeul celor cu chip cioplit; să nu crezi și tu ca lumea care-și are chip cioplit. Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morți. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele viu, dacă ești viu și dacă vei fi viu și dacă vei învia după chipul Meu cel întreg.

Nu te mai țin mult ca alte dăți, și îți spun să înveți și să lucrezi poruncile Mele, Ierusalime, și să nu le desființezi ca un vrăjmaș al Meu, căci cel ce desființează poruncile Mele în trupul și în duhul său, acela este vrăjmașul Meu. Să nu furi nimic din ce nu este al tău; să nu ucizi pe nimeni în cer și pe pământ, și, mai cu seamă, să nu fii desfrânat mințind pe Dumnezeu. Nu merge așa, tată. Eu nu Mă las mințit. Eu văd și scriu prin îngeri cele nevăzute lucrate de tine.

Împacă-te cu adevărul, Israele, cu Mine, fiule, că Eu sunt adevărul tău, nu sunt minciuna ta. Nu-ți pierde înfierea, nu ți-o vinde, nu vinde ce ți-am dăruit, că darul vândut se întoarce la Mine și nu se poate vinde, și nu iei nimic pe darul vândut. Darul pe care ți-l dau când dai să-l vinzi se întoarce la Mine, și tu rămâi sărac și gol și osândit de fapta ta. Vreau, tată, să-Mi fii popor de fii, măi Ierusalime, și să nu te joci cu darurile Mele. Vreau să nu-ți ascunzi talanții. Nu cumva să-i ascunzi. Fiți atenți în lucru, ca să rămână lucrul. Apostolii Mei lucrau după cum Eu le-am rânduit. Nici voi să nu lucrați altfel, și oricine se scoală la lucru, să nu plece pe ogor fără toiag, fără cazma, fără sapă, fără greblă și fără sămânță.

Copiii grădinii Mele să ia aminte la Mine și la cuvântul Meu, că le voi da înțelepciunea Mea mereu, ca să povățuiască, să proorocească cu ea în poporul Meu.

Cei doi păstori ai poporului Meu să fie treji și fericiți de ucenicii cei noi, și să se ridice ucenici din ucenici, spre lucrare cu temelie cerească lucrată, și nu fără temelie. Mai întâi temelie, și după aceea zidire. Mai întâi terenul, și după aceea unealta de însămânțare și sămânța, dar fără toiag să nu se plece la lucru. Ce este toiagul, tată? Și dacă nu veți ști cum vine, întrebați în grădina Mea și veți vedea tâlcul acestei lucrări. Vreau să mănânc din mâna ta, din rodul lucrării tale cu Mine, poporul Meu de fii ai lui Dumnezeu.

Israele, să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Ierusalime, să nu iubești pe nimeni în afară de Mine. Popor al Noului Ierusalim, iubește tot ce este al Meu și nu-ți alege ceva anume, că dacă faci așa, vei pieri din cartea Mea, că Eu, tată, nu pot călca peste carte. Iubește pe toți ai Mei și nu-ți fă idoli. Să nu faci din nimic și din nimeni un idol, că dacă faci așa, te închini la idoli și faci război cu Dumnezeu și cu fiii lui Dumnezeu din pricina idolilor tăi, după cum este scris: «Unde este comoara ta, acolo este și inima ta». Iubește-l pe aproapele Meu ca pe Mine, Israele, căci peste tine nu pot să spun să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu pot, tată, să spun și peste tine, așa. Azi nu pot să mai spun așa, de vreme ce nici măcar creștinii Mei nu mai știu cum trebuie să fie creștinul Meu și cum să se iubească pe sine și cum să nu se iubească pe sine.

Vino, Israele, în dragostea Mea, vino! De ce crezi tu că-ți spun mereu așa? Vino, Ierusalime, în dragostea Domnului Dumnezeul tău și pune-ți capul pe umeri și nu fi chip cioplit sau stâlcit sau sucit. Fii după chipul și asemănarea Mea, căci Adam și Eva au greșit, Israele, și tu știi greșeala lor și știi ce înseamnă când îți zic: «Vino în dragostea Mea!», și nu te potrivi cărnii și firii tale, care te scoate din har și din cer. Ți-am spus să iei pe tine cămașa Duhului Sfânt, și ți-am spus să-ți pui brâul peste ea, ca să nu ți-o ia vântul. Eu știu de ce ți-am spus, și ferice ție, cel ce Mă asculți cu toată credința ta în cele ce-ți cuvintez.

Nu mai fi neatent, că vreau să mănânc din mâna ta, din blidul tău mâncare plăcută Mie, Ierusalime, popor de fii ai Domnului. Primește-Mă, și să știi ce înseamnă să Mă primești. Să nu Mă faci să plec din fața ta, că dacă cineva din Israel nu Mă ascultă, Eu voi pleca din fața aceluia și Îmi voi anunța plecarea Mea din fața lui.

Fiți purtători de daruri cerești, după rânduială și nu fără de rânduiala cuvântului Meu.

Ierusalime, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, și să fii după chipul și asemănarea Mea, Ierusalime, poporul Meu cel binecuvântat. Amin.

23-10-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1994 (8)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 19:46 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Eu sunt Fiul și Cuvântul Tatălui, și Mă las cu sărbătoare la ieslea cuvântului și cuvintez înaintea lui Israel cuvânt de sărbătoare. Iată, Mă apropii, căci am vestit lucrare de cuvânt, și Mă apropii spre iesle și găsesc veghe la porți și intru și Îmi încep cuvântul.

Pace peste porți, și dincoace de porți, și în inimi pace! Pace vouă, fiilor de la iesle, pace vouă întru Tatăl și întru Fiul și întru Duhul Sfânt! că mare este lucrarea păcii, și nu știe Israel ce va să zică acel cuvânt al Meu prin care am rostit: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema». Lumea, nici atât nu știe ce înseamnă această Scriptură care spune: «Fericiți făcătorii de pace», dar voi, străjerii Mei, știți. Și de ce știți? Pentru că v-am dat pe Duhul Sfânt, tată. Și de ce vi L-am dat? Pentru că L-ați primit, de aceea vi L-am dat, și de aceea știți ce înseamnă acest fel de fericire.

Vin mereu la poporul Meu și zic mereu: Pace ție, poporul Meu! O, și nu știi, măi poporul Meu, de ce-ți spun mereu așa, și Eu văd că nu știi, și Îmi pare rău, fiule. Astăzi este sărbătoare pentru Maica Mea, și las cuvânt de sărbătoare peste grădina Mea și îți dau să mănânci din el, Ierusalime, poporul Meu de pe pământ. Măicuța Mea, Fecioara, a împlinit această Scriptură, și nici nu era rostită așa cum a fost rostită în vremea trupului Meu peste Israel, dar această Scriptură era în Mine, și Eu eram născut din Tatăl și lucram, căci de la început lucrez. Maica Mea împlinea această Scriptură, și ea a fost a lui Dumnezeu fiică, pentru că era făcătoare de pace, măi fiilor, și Eu am putut să-Mi fac sălaș în ea ca să Mă arăt oamenilor, că am făcut din ea poartă pentru Mine, ca să ies spre Israel; am făcut din ea cer nou și pământ nou, și poartă de ieșire și de arătare, că am făcut-o pe ea din cuvântul Meu cel sălășluit în prooroci. Mi-am făcut sălaș prin cuvânt, și după ce cuvântul s-a întrupat și s-a făcut faptă, Eu M-am sălășluit în cortul Meu cel pregătit, și M-am arătat în mijlocul lui Israel, căci Maica Mea a fost făcătoare de pace, a împăcat pe om cu Dumnezeu, a împăcat pe Dumnezeu cu omul, și a început cu ea. Între ea și Dumnezeu a fost pace, căci ea s-a născut, și a ascultat de Dumnezeu prin lucrarea păcii între ea și Dumnezeu, și a fost numită fiică a lui Dumnezeu, și Dumnezeu a luat-o întru ale Sale și în vremea trupului ei, și după aceea. Sărbătorim intrarea ei în Sfânta Sfintelor de pe pământ, căci Maica Mea era făcută, prin cuvânt, Sfânta Sfintelor Tatălui, fiindcă întruparea Mea în Fecioară s-a întocmit încă din vremea rostirii acestei profeții, iar la vremea arătării celor nevăzute s-a arătat această întocmire. Iată, Maica Mea a intrat în Sfânta Sfintelor, și apoi Eu am venit la ea și am fost sămânța ei, că ea a fost fără de sămânță, ea a fost Fecioară, a fost făcătoare de pace între ea și Dumnezeu, între Dumnezeu și om, că aceasta și nu altceva înseamnă Scriptura: «Fericiți făcătorii de pace».

Nu te lua, Ierusalime, după omul care a furat știință de la Dumnezeu după îndemnul vrăjmașului lui Dumnezeu, căci omul care a furat știința nu știe ce înseamnă făcătorul de pace. Ia de la Mine ca să știi, căci cei ce încă învață pe oameni cuvânt despre Dumnezeu, aceia nu știu să tălmăcească limbile lui Dumnezeu, și fac pământ din aceste limbi, precum și ei sunt. Omul care a furat știință, știi ce zice? Zice că Scriptura aceasta înseamnă să faci pace între cei certați, între om și om, între dușman și prieten, între dușman și dușman, între pârâș și pârât, între cel drept și cel nedrept. Nu-i adevărat, Israele, nu pentru asta am venit Eu ca să rostesc această lumină. Nu cumva să stai și tu în această neștiință. Nu aceea e pace: între om și om. Aceea e de la om, că de la Mine dacă ar fi, ar fi altfel peste om. Lucrarea omului nu seamănă cu lucrarea Mea, că Eu am rostit vrăjmășie între rău și bine.

Și cum să înțelegi tu Scriptura aceasta, Israele? Cum adică «Fericiți făcătorii de pace»? Adică așa cum a fost Maica Mea, ca să împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul, adică și tu să-l împaci pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul; și tu tot așa să împlinești, măi fiule, dacă vrei să te numești făcător de pace și să te chemi fiu al lui Dumnezeu.

S-au certat mereu creștin cu creștin, s-au certat de la invidie, de la mândrie, de la hotar, de la neiubire s-au certat, de la întâietate s-au certat, de la copii s-au certat; s-au certat de la lume și de la trup, și apoi trebuia să se lucreze pace între creștin și creștin, și se lucra, dacă se lucra, dacă se încăpea așa ceva, iar dacă nu, rămâneau așa, sau se împăcau și iar se certau, și își zic creștinii fii ai lui Dumnezeu. Dar își zic oamenii lumii așa ceva, însă aceasta este minciună, că nu este pace între om și om, dară între Dumnezeu și om! Nu cei ce fac pace între om și om sunt făcătorii de pace despre care spune Scriptura, ci e mult mai mare această Scriptură.Dar știința prin care omul a murit a înșelat pe om și l-a căzut de la Dumnezeu, căci duhul cel potrivnic așa a spus omului: «Ia și mănâncă; nu vei muri, ci vei cunoaște, vei avea știință», și așa a căpătat omul știință, și după ce a căpătat știința, a murit, căci s-a socotit fur, și s-a împlinit cuvântul care spune: «În ziua când vei mânca, vei muri», și a murit în ziua aceea, a pierdut raiul în ziua aceea, și a căzut pe pământ omul. Scris este: «Nu poate omul să vadă fața lui Dumnezeu și să fie viu omul», și omul n-a ascultat, și a voit să vadă fața acestei taine dumnezeiești care spune: «Să nu mănânci din pomul acela». Pomul acela dădea știință, și i-a făcut ochi lui Adam și lui Eva, dar neascultarea l-a căzut pe om, și de atunci știința s-a făcut pământ prin neascultare.

Omul era știința lui Dumnezeu, lucrătura științei lui Dumnezeu, și era bine așa, dar omul n-a ascultat, și i s-au închis ochii sufletului și i s-au deschis ochii trupului, și n-a mai văzut cele ce nu se văd cu trupul, și iată ce greu mai e să se facă omul om din Eden, cu ochi pentru cele ce nu se văd. Ucenicul proorocului Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, și s-a bucurat la vederea aceasta, căci a văzut prin Dumnezeu. Proorocul Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, căci a văzut răpirea lui Ilie cu car și cai din cer, din cele ce nu se văd.

Știința era lucrul lui Dumnezeu, și omul era lucrul lui Dumnezeu, și iată, omul a întins mâna și a luat știință ca să se îndumnezeiască. Dar nu era lucrat el din dumnezeire, din înțelepciune? O, fericit de omul sărac cu duhul, că acela stă mic și ascultă de Dumnezeu, dar omul care a furat știința, acela a murit, nu a înviat. Să nu se mai semețească omul că știe, că iată cum știe și de ce știe, și omul nu e fericit, că în ziua aceea s-a rupt pacea dintre Dumnezeu și om, căci omul a furat știința, și de atunci se zbate să-și găsească pacea și nu și-o mai găsește. Dar am venit să i-o dau înapoi, căci M-am coborât după om. Am găsit pe Fecioara care era împăcată cu Dumnezeu prin ascultare și supunere, și am dat arvuna păcii, și apoi am ieșit și am rostit: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia se vor face fii ai lui Dumnezeu».

Măcar tu, Israele, poporul Meu, măcar tu să nu te îngâmfi că știi. Să nu mai vrei să știi nimic, că iată ce fac Eu pentru tine: îți aduc știință din cer, ca să înveți în cer, nu pe pământ, și să nu dorești știință de la trup și de pe pământ și de la om. Am făcut minune mare de te-am ales ca să-ți dau din cer și ca să întocmesc în tine grădină de Eden și om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Eu am venit ca să te așez în rai, și tu să-l lucrezi și să-l păzești și să mănânci din el, din mâna Mea să mănânci și să nu asculți de șarpe așa cum a făcut omul la început, și să asculți de Mine, nu de șarpe, tată. Omul de la început, n-a ascultat de Mine; a ascultat de vrăjmaș, de parcă vrăjmașul l-ar fi întocmit pe om; și s-a dat omul rob ascultător altui stăpân, și atunci l-am scos din Eden, și am pus pază peste Eden, căci acolo era și pomul vieții, și omul era în neascultare, și avea știință, după cum este scris: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi». De atunci, omul a luat știința, dar a pierdut viața și raiul, și s-a așezat pe pământ, și n-a mai mâncat din rai și n-a mai avut omul putere.

O, și ce frumos s-au întocmit toate cele ce se văd, și ce fericit ar fi fost omul! Pământul este făcut din apă și din cuvânt, din apă și din duh, căci după întocmirea lui, el a scos din el duh de viață, a scos din el ființe vii, și apa a scos din ea ființe vii, care trăiesc în mare, și așa s-a făcut cerul și pământul și toată oștirea lor. Iar la nașterea din nou a lumii, toate vor ieși iarăși din pământ și din mare, din apă și din duh și din cuvânt, căci scris este: «Fiul omului, proorocește oaselor uscate să prindă duh de viață!», și iarăși, scris este: «Pământul va da înapoi pe morții lui, și marea va da înapoi pe morții ei, și lumea va da înapoi pe morții ei», căci lumea este acum ca un iad cu gura deschisă, care dă să-Mi înghită toată nădejdea și să-Mi sluțească până la capăt pe omul cel de la început.

Omul care-și consumă trupul, acela îmbătrânește și se urâțește și trece, dar iată ce am făcut, Ierusalime! Te-am întocmit și te-am pus hotar între iad și rai și te-am învățat să pui oprire morții și vremelniciei. Am despărțit veacurile și am scris început și sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, Ierusalime, și am scris început și sfârșit, și vreau ca tu să fii zi de odihnă pentru Mine, că omul nu mai știe ce înseamnă zi de odihnă. Zi de odihnă înseamnă odihna Mea în om, înseamnă om după chipul și asemănarea Mea, în care lucrare Eu Mă odihnesc. Păi, tată, poruncile Mele au fost scrise pe pământ tocmai ca să judec neascultarea omului, ca să știe omul că nu a ascultat și că nu ascultă. Poruncile n-au fost niciodată urmate, și le-am scris pe pământ pentru că nu sunt urmate, pentru că de la început au fost desființate, și iată, omul nu știe ce înseamnă zi de odihnă, căci când vezi porunca cea care zice: «Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește pe ea», asta înseamnă să-și aducă omul aminte de ziua cea de atunci când Eu M-am odihnit în om după ce pe toate le-am întocmit, și pe om apoi l-am întocmit, și apoi M-am odihnit. Dar numai un pic M-am odihnit, tată, un pic, și după aceea nu M-am mai odihnit, și am tras din greu pe lângă om, și apoi am rupt pe Fiul Meu de la sânul Meu și I-am dat trup și L-am pus să moară ca să plătească prețul morții omului, și să scoată pe om de la vrăjmașul său.

Am fost cu Fiul Meu între oameni și am lucrat, și apoi a murit Fiul Meu, și când a murit, a strigat: «Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit?». În clipa aceea L-am părăsit, tată, căci dacă Eu nu-L părăseam, nu se apropia vrăjmașul de El ca să-L omoare, ca să moară El pentru omul cel căzut din viață. L-am părăsit o clipă. O clipă am plâns singur. Și după ce Fiul Meu a murit, am fost iar întru El, și El a fost iar întru Mine, și am fost puterea Lui. Când Fiul Meu a murit, am tras de lângă El și pe îngeri. M-am tras din El, ca să aibă moartea putere asupra Lui și ca să întocmesc răscumpărarea omului, și apoi iar L-am făcut pe Fiul Meu. L-am luat dintre morți și L-am înviat, și S-a făcut El Mântuitor omului care a gustat moartea, căci Fiul Meu a gustat moartea pentru fiecare om.

Măi fiilor, cum se mai poate vorbi de zi de odihnă? căci iată, Eu lucrez, și Tatăl Meu lucrează, după cum vedeți că Tatăl vorbește în Mine. Nu te sminti, Israele, dacă vezi că Tatăl vorbește în Mine odată cu Mine, căci taina aceasta vine spre arătare, după cum va veni spre arătare și taina Mea în Verginica, fiindcă Eu vorbeam în ea. Eu eram în ea, și ea întru Mine, și vei vedea în curând, Israele, ce a fost trupul acesta, căci a fost ziua Mea de odihnă, și n-a fost o zi sau două, și a fost multă vreme, căci ce înseamnă la Dumnezeu o zi sau zece ani sau o sută sau o mie de ani? Dar Scriptura nu este înțeleasă de om, și omul de aceea s-a împărțit în multe tâlcuiri. Și, de unde? că e numai o singură tâlcuire, căci când va trâmbița al șaptelea înger, sfârși-se-va orice tâlcuire și vom intra iar în odihnă. Dar Eu vă spun vouă, fiilor din Ierusalim, că am și intrat, că iată, am loc în care să Mă odihnesc și din care lucrez ca să întocmesc peste tot rai și râu care să izvorască și să ude raiul, că iată, din această grădină izvorăște un râu, și râul acesta prinde acum vene și brațe și se împarte în patru părți și udă pământul, udă raiul, și iată, udă pământul. Am întocmit această grădină și această piatră și am scris pe ea Alfa și Omega, început și sfârșit, și lucrez să sfârșesc fărădelegea și moartea, și încep veac nou, și încep cu tine, Ierusalime, popor lucrat de Mine și născut prin cuvântul Meu, rostit peste tine din cer. Eu prin cuvânt lucrez, ca la început lucrez, dar omul nu știe, nu vrea să știe. Numai când oamenii vor vrea cu adevărat să fie fiii bisericii lui Iisus Hristos și se vor pregăti după porunci ca să lucreze fructul vieții și să-l mănânce fiii bisericii, numai atunci când biserica nu va mai avea fii nepregătiți, numai atunci când toți vor iubi sfințenia, atunci va rămâne un singur izvor și o singură învățătură și o singură vie și o singură turmă și un singur Păstor, și nu va mai fi omul păstor, și va fi Domnul, și va fi toiagul Său, cuvântul Său. Așa ceva vreau Eu să pregătesc pentru tine, Israele, poporul Meu, ca să nu mai mănânci din mâini străine, fiule, și să mănânci din casa ta și să înțelegi ce înseamnă casa ta, căci preoții bisericii care sunt amestecați cu lumea și cu călcarea poruncilor Mele, pe aceia Eu nu-i cunosc, Eu nu știu de unde sunt aceia, că aceia nu se învață pe ei înșiși, dară să mai învețe pe alții!

Israele tată, vreau să desfac catapeteasma, și tu să fii vrednic să te apropii și să iei din Paștele cel nou, pregătit de Mine pentru tine. Israele, numai un picuț mai este, și voi tăia felii și voi împărți fiilor tăi, și după aceea toți fiii tăi vor fi plini de cunoștința care s-a coborât din cer, în dar. De ce crezi tu, Israele, că am stăruit Eu patruzeci de ani pe lângă tine ca să fii cu sfințenie în zilele acestea? Eu știam, tată, că se apropie Paștele Meu cel nou și că va fi să vin, după cum scrie în prooroci, și Eu, măi Israele, n-am voit să te văd pe tine despărțit de la masa Paștelui cel nou. Eu n-am voit așa ceva, și te-am împins mereu de la spate ca să intri, tată, în sfințenie și să iubești sfințenia fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Și tu ai fost mereu greoi, și o parte din fiii tăi s-au împietrit și au plecat și s-au amestecat din nou cu lumea, din nou cu iadul, tată. Dar pe cel rămas îl îmbiu și acum și îi spun: fiule tată, întregește-ți sfințenia și fii așa cum am spus Eu să fie omul în Eden, că Eu am venit acum două mii de ani și am spus: «Ia-ți crucea și urmează Mie», și tot așa îți spun și acum, că n-ai să vezi pe drumul Meu om care să nu aibă cruce. Pe drumul Meu nu se poate fără cruce, fiule. Dacă Eu sunt cu cruce, apoi și tu tot așa să mergi, și să cunoști cele ce sunt spre pacea ta și care acum sunt ascunse de ochii tăi, și să nu mai fii bolnav, fiule din Israel. Nu vreau, fiule, să fii bolnav, și nici tu să nu vrei. Nu vreau, fiule, ca tu să mai calci poruncile Mele, că asta înseamnă boală.

Am început pic cu pic să-ți deslușesc poruncile Mele, măi fiule, și tu să le înțelegi, că vreme de șapte mii de ani omul nu le-a înțeles. O, dacă a învățat carte la școală, cum să înțeleagă omul? Și dacă s-a dus la școală fără Mine, cum să fi învățat omul ceva? că numai Duhul Sfânt este Învățătorul, și nici un alt învățător nu mai este. Carte nu se învață de la școală, ci de la Duhul Sfânt, dar dacă omul nu vrea așa și dacă omul se lasă ispitit pe pământ, Eu ce să-i fac? Eu n-am lăsat pe satana să Mă ispitească atunci când a venit să-Mi promită de toate, și i-am spus: «Du-te înapoia Mea, satano, și nu ispiti pe Dumnezeu!». Dar tu n-ai spus tot așa. Tu te-ai lăsat ispitit de cele din lume și te-ai lăsat învățat de lume, tată, și Eu am venit să te chem la Mine și la învățătura Duhului Sfânt, ca să te scot din lume, și cine a stat la învățat și la albit și la curățat, acela este viu acum. O, dacă Eu aș fi învățat pe om toate câte aveam să-l învăț, era bine de om, dar omul lumii n-a crezut nici câte sunt scrise în carte. Măi fiilor, nu toate au fost scrise în carte. Credeți voi ce vă spun Eu? Și ce n-a fost scris în carte? Iată, cele ce vi le-am dat și vi le dau Eu acum de știre n-au încăput în carte, n-au încăput în om și peste om, n-ar fi încăput cartea pe pământ, adică omul n-ar fi voit așa, precum nici azi nu voiește. Dar azi, Eu îi fac cunoscut omului de peste tot deslușirea poruncilor dumnezeiești și îl învăț pe om cum să fie viu și îi spun prin tine, Israele al cuvântului Meu.

Israele, pe tine cum te-am învățat? Te-am învățat ușor, și te-am luat nu cu prima poruncă, ci cu ultima te-am luat, și vreau să ajung cu tine până la cea dintâi, până la cea de sus, tată. Acum două mii de ani am învățat deosebit pe apostoli și le-am spus de toate, dar le-am vorbit în multe pilde, măi fiilor, aducându-le vorbă de taina împărăției lui Dumnezeu în om și pe pământ, și apostolii au scris cartea Mea și au dat-o oamenilor, dar oamenii nu cunosc cartea Mea, nu citesc în ea și nu cunosc. Ei citesc în ei, nu în ea, și de aceea nu cunosc. Oamenii scriu cărți, scriu ei cărți, și cartea Mea nu mai este peste oameni. Până și oamenii care se zic învățători de la Mine peste lume scriu cărți despre Dumnezeu, dar aceste cărți n-au puterea să mărească iubirea și împlinirea lor întru poruncile lui Dumnezeu. Citește omul învățături, citește cărți și își hrănește mândria de a cunoaște, și tot nu-L cunoaște omul pe Dumnezeu, căci una este ca să faci și să-L cunoști pe Dumnezeu: să împlinești poruncile Lui și să te lepezi de tine și să-ți iei crucea și să mergi cu Domnul. Iată, învățații veacului, care nu se învață pe ei înșiși, aceștia n-au putere să învieze pe om, și Eu nu-i cunosc pe aceștia, Eu nu știu de unde sunt aceștia, și aceștia se vor îngrămădi să-Mi spună: «N-am învățat noi în numele Tău în piețe? N-am făcut noi semne și minuni? N-am scos noi pe demoni în numele Tău și n-am vindecat în numele Tău?». O, tată, cine sunt aceștia? Aceștia sunt cei ce cunosc legile Mele, dar întru ele nu trăiesc și nu se ating de ele, ca de ceva oprit, și aceștia au vină că au știut și au luat, și li se va cere ce au luat, și iată, aluatul lor este fățărnicia, și M-am sculat, tată, să judec fățărnicia și s-o dau de gol, că n-o mai pot purta. Nici pământul nu mai poate purta atâta fățărnicie. Fărădelegea celor care nu știu ce trebuie să facă e mai ușor de suportat decât fățărnicia. Trei ani de zile am mers să caut rod în via Tatălui Meu și n-am găsit nimic nici atunci, căci biserica Mea, nici atunci, nici acum nu are unde să-și plece capul, precum nici Eu nu am avut, iar biserica înseamnă adevăr, nu fățărnicie.

Măi fiilor, vestiți întoarcerea Mea, vestiți împărăția Mea, împărăția cerurilor pe pământ. Eu de aceea am lucrat tainic această lucrare; altfel n-o puteam lucra. Și acum vestiți acest hotar dintre moarte și viață, căci chem omul de la moarte la viață. Vestiți cuvântul acestui început nou, căci piatra aceasta are scris pe ea Alfa și Omega, după cum cuvintează profeția cea pentru vremea aceasta, și nici o carte nu mai poartă aceste semne. Semnele acestea Mă însoțesc acum pe Mine, Cel întors din cer prin cuvânt, și așa este scris despre Mine, așa am spus: «Eu sunt Alfa și Omega», și așa este, fiilor, și așa să vestiți cerul și pământul. Eu trebuie să fac și ceruri noi și pământ nou. Cu cei iubiți lucrez într-un fel această lucrătură, iar cu cei nelegiuiți lucrez în alt fel.

Bucurați-vă că numele vostru este scris în această carte, și să lucrați în numele Meu cu vestirea aceasta, cu hotarul acesta. Este hotarul dintre zi și noapte, măi fiilor, dintre cer și pământ, dintre moarte și viață, și ferice vouă, celor ce înțelegeți cele vestite acum de Mine, Domnul Dumnezeul vostru.

Tot cerul se strânge când Eu vorbesc lui Israel, ca să afle cei din cer tainele lui Dumnezeu. De aceea, tată, te iubește pe tine cerul; nu pentru că meriți, Israele, ci pentru că Eu vorbesc cu tine. Mănâncă cerul la o masă cu tine, Ierusalime, și se bucură Avraam întru plinirea făgăduinței făcute peste el. Mai e un pic, și Îmi dau vălul în lături și vor rămâne descoperite cele ce nu se văd.

Se binecuvintează lucrarea de vestire a cuvântului lui Dumnezeu. Să ia lumea și să guste, și să i se vestească lumii, ca să nu vin pe neștire. Se binecuvintează vestirea României. Să vină la masa Mea România, la masa credinței, ca să nu vin și să găsesc și în ea necredință. Cu dor am dorit să vestesc, și apoi să împlinesc, iar vouă, celor ce vestiți, celor ce dați ființă cuvântului rostit de Mine peste pământ, vouă vă dau putere și sănătate și duh de mulțumire de la cer, și pace, tată, vă dau.

Măi fiilor de la iesle, cercetați mereu fructul păcii Mele în voi și între voi, că am încă multe să grăiesc, tată. Voi avea Eu grijă, că iată, se ivesc rupturi, și nu se poate așa ceva. Eu voi îngriji de toată pacea și de toată mulțumirea voastră întru Mine, dar voi fiți străjeri ageri, că vremea este la hotar. Întăriți zidurile și stați întru învățătura Mea și nimic din ea să nu fie uitat.

Toți copiii lui Israel să întărească pacea din grădina cuvântului Meu. Voi coborî o lecție pentru această lucrare de pace, și să se lase împlinitor tot fiul Ierusalimului și să fiți primiți de Israel în numele Meu. Păstrați-vă statura în care sunteți așezați de Dumnezeu, pentru că nu voi ați luat, ci Eu v-am dat și v-am încredințat. Nu vă abateți cu nimic din lucrarea cea cu înfățișare dumnezeiască, pentru că Eu, astăzi, așa M-am așezat ca să lucrez. Altădată erați timizi, tată, și știți de ce vă spun așa, dar acum păstrați în voi statura Mea cea de acum. Vremea este să fie tărie bună întru toate și întru toți, dar cine n-a stat la albit și la curățit, acela e încă în lucru, e încă slab și Îmi încurcă puterea Mea din Israel. Lucrați cu cei mai tari, și deosebiți-i pe cei tari cu credința și cu umilința, căci Eu v-am dat via Mea. Lucrați ca Mine în vie, măi fiilor. Eu sunt vița din vie, iar voi să fiți mlădițe sănătoase și să lăstăriți din viță, tată. De la smochinul din vie n-am găsit rod, dar vița de vie a purtat rod, și am lăstari, și am înnoit tot ce era de înnoit, și am lucrat din Mine, măi fiilor, și mare este taina aceasta. Voi sunteți născuți din Domnul prin cuvânt, și v-ați lăsat crescuți, și nimeni să nu disprețuiască creșterea voastră. Tinerețea voastră să n-o disprețuiască nimeni, căci înțelepciunea este de la Mine, nu de la voi; este de la harul care vă umbrește pe voi, și în care stați. Învățați pe Israel să nu caute semne, și să caute să fie credincios Israel și să-și împlinească statura întru Hristos, căci Domnul în curând Se va lăsa descoperit prin fiii Săi cei tari.

Nimeni să nu disprețuiască ce am făcut Eu, și vino, Ierusalime, spre ascultare, că fără de sfințenie, tată, nu vei vedea pe Domnul. Eu îți cercetez, Israele, și mintea, și vorba, și voința, și credința, și odihna ta întru Mine, și odihna Mea întru tine, și voi lucra întru dreptate, că Eu te-am învățat cum să stai tu înaintea Mea la venirea Mea.

Această lucrare pune sfârșit proorociei mincinoase și capilor ei, că Eu vin curând, și nimeni nu va avea cuvânt de adăugat sau cuvânt împotrivă. Eu vin curând peste toată făptura, și toate cele ce așteaptă se vor bucura, că de mult așteaptă. Așteaptă Avraam, fiilor. Eu vin descoperit în curând. Curând, curând Eu vin.

Pace vouă, și pregătire vouă în toată vremea, fii ai Ierusalimului! Pace vouă, și lucrare de veghe să aveți înaintea Stăpânului vostru! Eu vin, și cu Mine vine plata cea de la Mine. Amin.

Duhul Meu Se odihnește în voi, că Eu am înviat în voi și mult am așteptat această lucrare în om. Să se bucure Israel de această minune și să stea Israel la gura râului vieții și să bea cu ascultare și nu fără de ascultare. Cine ascultă, de Mine ascultă, și Mă voi arăta lui, căci plata Mea este cu Mine, și cuvântul Meu a înviat pe pământ, a înviat în om, a înviat în voi, căci voi l-ați împlinit.

Eu cuvintez deasupra voastră, și fiți mereu atenți, că am încă multe să vă spun, și minunate sunt toate cele ce vor fi aduse. Amin, amin, amin.

04-12-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar piatra aceasta de nou Ierusalim este mărturia lucrării cuvântului lui Dumnezeu.

Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfințeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. Această sărbătoare s-a pecetluit în cer și pe pământ, și nimeni în cer sau pe pământ nu poate desființa hotarul acesta dintre vremuri. Această piatră este hotarul dintre lumină și întuneric, dintre moarte și viață, dintre început și sfârșit. Această piatră este împlinirea cea pentru scoaterea deasupra a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit acoperit patruzeci de ani; este piatra jertfelnicului Sfintei Sfintelor și are scris pe ea Alfa și Omega. Eu, Domnul, am scris pe ea Alfa și Omega, și adevărată este această taină.

Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc de pe această piatră și spun așa: acest așezământ întocmit de cuvântul Meu și de mâna Mea, care este în lucru pe pământ, nu se va clătina la nici un fel de furtună, pentru că Eu, Domnul, așa am zis prin această lucrare, încă din vremea lui Verginica; am spus: «Israele, ține minte la semnul Meu, căci cu un ceas mai înainte de a se închide ușa bisericii, vine Domnul, Israele». Și iată împlinirea, căci ușile bisericii se închid și cad, dar Eu vă spun că s-au și închis, că au și căzut de mult, și Eu sunt venit la tine, Israele, și am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau și cuvintez peste pământ.

Mă uit bine la vremea cea de acum trei ani și vă văd pe voi, martorii Mei, în jurul acestei taine, căci taină este această zi, fiindcă lângă voi am avut un martor din biserica cea din lume și i-am dat o folosință în lucrarea Mea și l-am scris pe piatra vremii, și vremea mărturisește și pe acest martor. El a fost martor dintre cei din biserica din lume, iar voi ați fost martori din biserica lui Iisus Hristos, și este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum.

Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfințire și de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim; trei ani de când Eu, Domnul, Mielul lui Dumnezeu, M-am lăsat pe acest altar și M-am împărțit vouă, celor ce ați fost martorii acestor zile, iar Eu, tată, vă folosesc pe voi martori ai Mei înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani. Martorul cel din biserica din lume dă acum să clatine de la locul ei pecetea acestei pietre, dar vai, această piatră este întocmită pe cuvântul Meu și stă pe cuvântul Meu, nu pe cuvântul lui. Acest martor care se teme de oameni a pățit mai rău ca Petru, care s-a lepădat de Mine atunci. Iată-l și pe acesta de acum. I-a fost frică de om și a dat să spună că nu sunt Eu această piatră, și a dat să spună că-și ia numele de pe această piatră, și a dat să spună că s-a rugat la Mine pentru zdrobirea peceții puse de Mine peste această grădină. Dar cine, tată, l-a auzit dacă s-a rugat? Și unde s-a rugat? Și cum ar putea fi adevărat așa ceva? Eu, Domnul, nu-l voi zdrobi, dar îl voi face să mărturisească cu disperare taina acelei zile în care Eu l-am avut martor întru pecetluirea cu legea sfințeniei peste piatra aceasta. El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer și pe pământ! Eu sunt mare, tată, și Îmi am odihna peste acest munte așezat în mijlocul României, iar voi sunteți martorii Mei și străjeri de la Mine. Nu vă clătinați nici la cea mai mică furtună, că Eu rostesc acum peste furtună și zic: taci și te liniștește și retrage-te înspre izvorul tău și să nu sufli, căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn și hotar și lege pentru toate acum!

Iată, se prăbușesc oamenii bisericii izbindu-se în această piatră, iar pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască și să vadă că Eu sunt Dumnezeu și Mă odihnesc peste acest așezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. Dă să se țină de mărimea pe care o are de la Mine, dă să se bizuie pe puterea lui de apostol, dar puterea apostolului este a Mea, și Eu nu lucrez cu puterea Mea împotriva Mea. O, dacă el nu mai crede în Mine prin acest așezământ, măcar în cuvântul Meu să creadă, căci Eu sunt Cuvântul, și se vede în cuvânt că Eu sunt, dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă așa ceva, că e pândit de toți cei necredincioși din biserică, și se uită toți mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu. Stăruiți cu iubire și cu gânduri miloase înspre el și înspre Mine, Domnul, ca să-i pregătesc o zi de milostivire, dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El și-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu și nu mai vede calea cea plăcută Mie, și iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturisește calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate și va sta înaintea Mea rușinat și aplecat și umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin și nu-l las în pacea lui. El tânjește după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur și-a blocat calea, dar Eu ies mereu înaintea lui cu voi și cu lucrarea Mea, și îl voi zbuciuma până ce-și va plăti toată datoria, pentru că Eu l-am pus să stea mare pentru Mine, nu pentru lume, nu pentru omul minciunii, ci pentru omul care pe toate căile duce cu el cuvântul lui Dumnezeu și poruncile lui Dumnezeu.

Se binecuvintează ziua de sărbătoare de azi, că azi este sărbătoare cerească cu voi, sărbătoare de aducere-aminte a Paștelui cel nou pe care l-am mâncat cu voi în ziua pecetluirii pietrei celei noi când Eu, ca un Miel ceresc, M-am lăsat pe această masă întocmită la cuvântul Meu. E mare, tată, ziua aceasta de sărbătoare. Verginica este purtată pe aripi de îngerași de jur împrejurul acestui așezământ ceresc.

Bucură-te, Israele! Dar cum să te bucuri când tu nici nu știi bucuria aceasta? când tu, tată, nici nu știi ce este sub această pecete? Bucură-te, Israele care știi, căci nu mai e mult, și toate vor fi mărturisite, că a venit vremea să-ți mărturisească ție Dumnezeu tot ce n-ai putut tu purta. Mai e un pic, și vei vedea lucruri și mai mari, și iată, tu, Israele, nu le știi nici pe cele de până acum. De aceea zic mereu: îmbracă-te frumos, îmbracă-te cerește, Ierusalime, poporul Meu. Ia pe tine veșmânt de om nou și nu umbla neatent, ca nu cumva să te mai murdărești, tată. Vin zile mari și frumoase; tu să nu fii fugar din pricina hainei sau din pricina inimii sau din pricina faptei tale. Tu să fii cu Mine, tată, cu Mine, Ierusalime, poporul Meu, căci Eu voi deschide porțile și Mă voi uita cum ești îmbrăcat, cum ești pregătit.

Binecuvântată să fie taina zilei de azi, și neclătinată să fie de la locul ei, iar tu să serbezi Paștele acesta, Israele, căci ziua aceasta de Paști nou este așezată lângă ziua de înălțare la cer a lui Verginica. Iată, Ierusalime, acolo unde e Verginica, acolo e și ziua aceasta; Verginica și zilele ei, tată; Domnul și Ierusalimul Său cel iubit; Domnul și Paștele Său cel nou, întru împărăția Tatălui Meu, căci tu, Ierusalime, ești împărăția Tatălui Meu. Amin, amin, amin.

12-12-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

E zi de sobor ceresc peste grădina începutului cel nou, de nou Ierusalim, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, însemnez prin cuvânt această zi și așez cuvântul în carte, și de aceea rostesc mai întâi: pace!

Pace vouă, fii ai grădinii cuvântului Meu, căci în grădina în care sunteți așezați, se lasă din nori glasul Meu peste grădină, râu de cuvânt, izvorât din cer, care-și are curs în nori ai slavei, măi fiilor, nu în nori de ploaie, tată, ci în nori de ploaie de cuvânt, și curge cuvântul din râul său și udă această grădină, precum norii de ploaie udă cu apă pământul.

Eu sunt Domnul, Cel ce umplu pământul și cerul de glasul cuvântului Meu, dar cine, tată, Mă aude? că nu are nimeni urechi de auzit, nu are lumea credință în lucrarea lui Dumnezeu cea dintre început și sfârșit, cea de șapte veacuri și mai bine, și iată, această profeție de șapte vremi s-a împlinit, și dacă s-a împlinit, s-a sfârșit, și Eu am luat-o de la capăt și așez nestricăciune pe pământ, așez om nou pe pământ, om născut din cuvânt. Nu mai așez om făcut, și așez de data aceasta om născut prin cuvânt. Eu număr din nou de la capăt, încă un pic mai număr, un pic, un pic, și nu mai număr apoi, căci timpul se face sul și nu se mai numește timpul timp.

Măi fiilor, de când a început să se numere timpul? Iată taină vă spun vouă azi, că timpul s-a numărat de om și și-a început numărătoarea după ce omul a fost așezat pe pământ, după ce Eu l-am luat pe om din Eden, după ce omul a luat știință, tată. În Eden era altfel omul, nu era cum este acum, măi fiilor, și e mare taină omul din Eden. De aceea vin mereu și te rog, fiule de azi, să nu mai cauți să știi nimic din cele de pe pământ, din cele de la om, căci omul era altfel în Eden și nu știa ce știe omul de pe pământ. Altfel a fost omul întocmit, nu cum este el acum. Și numai după ce s-a făcut altfel decât era în Eden, numai după aceea a fost să numere omul, și și-a numărat timpul său; ba a numărat și timpul său din Eden, dar după aceea, tată, căci după ce a gustat din cele oprite, omul a știut ce știa Dumnezeu.

Timpul, măi fiilor, s-a numărat începând cu ieșirea omului din rai, și iată, una este legea raiului, și alta este legea omului de pe pământ, și mare taină poartă această piatră pe care sunteți voi așezați prin cuvânt, iar pe piatra voastră este săpată Verginica, trâmbița Mea cea de apoi. Verginica este piatra voastră, și această temelie a scris sfârșit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înțeles așa precum în cer, chiar și de voi e greu de înțeles, pentru că voi încă sunteți pe drum, și pentru că Eu încă Îmi continui drumul spre venirea cea văzută. În cer, măi fiilor, nu tot așa se vorbește. Cu cerul e altă lege; e lege de rai cu cei din cer, care și-au recăpătat sufletul și trupul ca în rai. E grea această taină adâncă, dar suntem pe drumul ei, măi fiilor, și îi vom ajunge capătul, și ea se va descoperi, și se va cunoaște bine Scriptura cea de răscumpărare a trupurilor, Scriptura cea de Eden veșnic și nezdruncinat, căci Edenul așteaptă pe cei de pe urmă, care au cheia de la Dumnezeu. Amin.

Verginica este cu Mine, este întru Mine, și Eu întru ea sunt, și suntem veniți cu mare bucurie, cu mare slavă cerească și cu mare așezare de slavă, căci ea este trâmbița Mea, precum pe pământ a fost, precum în trup a fost. Dar iată ce trâmbițează ea, căci pământul și trupul se fac noi, și se împlinește Scriptura aceasta.

Verginico, intră, tată, în carte, că de mult n-ai intrat. Cartea Noastră e poarta Noastră spre cei din trup, și ei mănâncă din carte și se fac nestricăcioși; se fac, pentru că mănâncă din cer, Verginico. O, intră, tată, în carte și dă-le să mănânce și să-și desăvârșească ochii și cuvântul proorocesc, care este așteptat de cer. Pace ție, Verginica Mea! Cuvântul tău sunt Eu, iar tu ești cuvântul Meu. Amin.

– Pace ție, grădinița mea de fii, grădinița mea de copii! Mă uit peste statura fiilor mei, și vin cum vine o pasăre cu boabe în cioc și le dă la pui boabe.

O, măi fiilor, mare este pentru cer taina acestei grădini, și mare să fie și pentru voi, și mari să fiți și voi, după cum taina în care stați e mare.

Suflă Duhul Sfânt peste grădină. Iată, mă așez în carte. Îl las mereu pe Domnul, măi copii, că poporul meu e slab în credință și nu înțelege bine ce a fost și cum a fost Domnul întru mine. E plăpând poporul în credință și abia crede în cuvântul rostit de Domnul. De aceea fac eu așa, de aceea nu-mi mai grăbesc graiul spre carte, dar de popor nu mă despart, și îl slujesc mereu, și îi aduc mereu cerul, și îl îngrădesc de peste tot cu pază, căci locul meu este poporul meu, și vreau să fac din el cer pentru Domnul și pentru mine și pentru cer.

O, e mare fericire în cer când Domnul grăiește peste poporul acesta! Domnul grăiește cu omul, și cerul își face urechi de auzit cu ajutorul trupului lui Israel, și să știți, măi copii, că e dornic cerul să vă ajute, e dornic să vă audă cerându-i voi ajutor. Sunt dornici sfinții să coboare la voi și să lucreze plată pentru voi și credință prin voi. Mi-e dor, fiilor, să lucrez prin voi, și ce mare bucurie e pe duhul meu când aud copiii că mă strigă spre ei, că mă cheamă să lucrez pentru ei, că mă trimit să lucrez pentru ei și că îmi dau de lucru pentru binele ceresc al lor!

E mare taina lui Dumnezeu care a fost lucrată prin mine, căci eu Îl acopeream pe Domnul cu trupul meu, ca să poată sta înaintea lui Israel cel de azi, că omul, fiilor, nu poate vedea pe Dumnezeu și să rămână omul viu, dar fiul cel credincios din lucrarea aceasta, a priceput bine și a crezut bine taina lui Dumnezeu în trupul meu, și iată taină, că Domnul a fost în mijlocul acestui popor și mulți nu L-au cunoscut nici măcar prin credință. Cu Moise vorbea Domnul din nori și din rug și din văzduh și din cele nevăzute, și Moise credea fără să vadă fața Domnului, și fața Domnului era aceea a împlinirii cuvântului Său, rostit către Moise.

Dar fața Domnului de azi, ce este, măi copii? O, și veți vedea tot mai deslușit de acum fața Domnului în împlinirea cuvântului Său. Aceasta este fața lui Dumnezeu: împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, iar împlinirea cea tainică a cuvântului Său este fața cea nevăzută a Domnului. Această împlinire tainică a celor nevăzute e lucrare mare, măi fiilor. Cele nevăzute lucrate de Domnul prin acest popor și înfăptuite prin cuvântul Său, rostit peste acest popor martor, aceste împliniri nevăzute sunt multe de tot, multe și mari și minunate, și vă așteaptă, măi fiilor credincioși. Taina celor nevăzute e o taină frumoasă, și de aceea Se luptă Domnul să vindece ochii acestui popor ca să vadă cu ei cele ce ochiul omenesc nu a văzut și la mintea omului nu s-au suit.

O, măi fiilor, eu am cu mine pe sora Leana, și se bucură cu mine, și eu mă bucur cu ea, și ne bucurăm cu toții, fiilor. Ea a umblat mult lângă mine pe vremea trupului cel văzut al nostru, și tot mult umblăm și acum, căci mulți din poporul acesta o cheamă în rugăciunea lor, și ea se grăbește să le împlinească lipsurile de putere, căci ea are putere ca în cer, și are trecere ușoară și pătrunde ușor pe unde nu poate omul pătrunde. Așa este cel ce este cu cerul. Ea a avut mare smerenie în trup, și tot așa lucrează și în cer, față de toți sfinții. Cel ceresc care a venit din această lucrare, are trecere mare, măi fiilor. Rugați-vă la cei din cer care sunt din această lucrare. Măi copii, să nu mai suferiți. Vă încurcă suferința. Eu voiesc să nu fie suferință în poporul meu, să nu mai fie nici în trup, nici în duh. Dar suferința cea în duh lăcrimează cerul. Suferința cea în trup vă lăcrimează pe voi, iar suferința cea în duh lăcrimează cerul și puterea cerului. O mulțime de lucruri v-aș spune eu acum de prin poporul nostru, dar vreau să fiți cu bucurie, că azi e zi de praznic sfânt, și eu serbez la voi. Nu vreau să mă plâng la voi. Vreau să serbez ziua mea de înălțare când eu m-am unit cu cerul pentru mijlocire la Dumnezeu, pentru ca să port spre cer pe poporul meu.

Iată, timpul cel de până acum s-a depănat și și-a sfârșit depănarea, căci voi, măi fiilor, sunteți numiți în cer începătură nouă, după cum a fost făgăduința în Scripturi despre Paștele cel nou pe care Domnul îl așează în împărăția Sa, fiindcă aici este împărăție cerească. Împărăție cerească înseamnă acolo unde toți mănâncă Paștele Domnului. Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte este acolo unde în fiecare zi se mănâncă Paștele Domnului întru sfințenie. E îngrozitoare pentru duhul rău această taină de viață fără de moarte, căci viața fără de moarte este Domnul Iisus Hristos fără de oprire în om. Și fiți atenți, copiii mei, ca să arătați bine înviați prin acest veșnic Paști al sărbătorii Mielului lui Dumnezeu, căci voi prin Sângele Mielului lui Dumnezeu ați biruit. Voi nu trebuie să fiți pământești, că mare este taina care vă cuprinde pe voi. Voi sunteți semnul lui Dumnezeu între vremi, și duceți acest semn până la toate marginile, căci judecata Domnului se scrie de Dumnezeu până la margini. Amin.

Se binecuvintează masa mea de praznic cu voi, și cele ce veți gusta din masa mea, și să vă fie fruct de sănătate de duh și de trup și de pace, măi fiilor.

Se binecuvintează credința și viața și împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar și însemnez hotarul și curăț mereu cele ale ei și îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori și ștergar ceresc, ca să fie mereu ștearsă de necurăția din jur, și îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte și să vă iubească și să vă vestească la poporul meu cel credincios și la cel necredincios; și îi dau duh și cuvânt bun și drept; și îi dau duh de ascultare și de atenție, iar voi să-i vestiți aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, și o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare și de împăcare și de curățire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, și să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoșată taină în care voi stați.

Se binecuvintează păstorii, măi copii, și să se îmbrace cu putere și să înțeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte și din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-și facă loc descurajarea, dar să nu-și lucreze descurajare, și, din contra, să-și curețe din jurul lor tot ce pot curăți cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării și al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu știu cât au înțeles ei atunci.

Iar vouă, fiilor din grădiniță, care luați și vestiți împărăția cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu gurițele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, și cu duh de îndrăzneală peste vremea care își vede, de-acum, hotarul. Voi, și piatra pe care stați, purtați semnele Alfa și Omega, dar să fiți desăvârșiți întru această credință.

Pe cei doi vestitori îi îmbrac în armătură cerească și le lipesc aripioare ca să poată zbura pe deasupra răului pământului. Eu binecuvintez locul unde-și așează masa de vestire a Noului Ierusalim și a întoarcerii omului spre cele nestricăcioase. Eu binecuvintez intrările și ieșirile lor și cuvintele lor, și voi face din cuvintele lor săbii de Duh Sfânt, săbii de foc și pară de foc, ca să învieze sufletul omului cel pământesc.

Se binecuvintează cele ieșite din carte înaintea oamenilor. Să ia oamenii și să mănânce cuvântul lui Dumnezeu; să mănânce și să-L simtă pe Dumnezeu.

Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel și cea care este în jurul grădiniței mele de copii. Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil sunt în fața ocrotitorilor cerești.

Și iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc și îi cercetez și lucrez în gândul și în mintea lor și le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, și voi să vă adunați spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer și pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-și plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpărați.

Binecuvintez pe cei ce sunt învățați de cer, și pe cei ce învață din cer; pe cei ce se lasă învățați, și pe cei ce învață în numele meu, căci eu sunt învățătoare în poporul meu, și lucrez prin fii.

Iată, ziua cea lungă de prăznuire o pecetluiesc cu cuvântul meu cel ceresc. Pace ție, Israele iubit, care mă iubești! Iubește-mă, că eu mult te iubesc.

Pace ție, grădinița mea de copii! Luați din grădiniță și dați această hrană și celorlalți din Israel, căci grădinița e la mijloc, măi fiilor. Pace vouă, întru sărbătoare binecuvântată! Eu mă odihnesc întru ale mele și mă întăresc întru cele ale mele, întru ai mei. Amin, amin, amin.

14-12-1994
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 20:53 View PostDownload Post

Anul 1995


   * 07-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului
   * 19-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)
   * 20-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul
   * 15-02-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 04-03-1995 Cuvântul lui Dumnezeu pentru România
   * 07-05-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paști, a mironosițelor
   * 14-05-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului
   * 01-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 03-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena
   * 11-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
   * 18-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților
   * 02-07-1995 Cuvântul lui Dumnezeu în ziua sfințirii fântânii sfânta Virginia
   * 02-08-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 21-09-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului
   * 27-09-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 22-10-1995 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 27-10-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva
   * 05-11-1995 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 21-11-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
   * 04-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 12-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 13-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei
   * 14-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului

Eu cânt poporului Meu cântarea îngerilor nașterii Mele din Fecioară. Eu cânt cu îngerașii care au vestit nașterea Mea între oameni.

Pace ție, poporul Meu! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pace ție, poporul Meu, poporul Meu cel nou! Eu cânt ție cu îngerașii care au vestit nașterea Mea, după cum a fost proorocia cea rostită despre această minune cerească, despre nașterea Mea între oameni. Eu M-am născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Eu M-am născut din Dumnezeu, și din Lumină M-am născut, ca să fiu Lumina oamenilor. M-am născut din Lumină, și sunt Lumină. Mai întâi a zis Dumnezeu să fie lumină, și a fost lumină dacă a zis Dumnezeu. Mai întâi s-a făcut lumina, așa a fost începutul celor văzute și nevăzute. În ziua întâi s-a făcut lumina la început, iar la sfârșit, în ziua întâi din săptămână Eu, Domnul, Lumina lumii, am înviat dintre cei morți, dintre cei din întuneric, măi fiilor, în ziua întâi am înviat. Amin.

Eu cânt poporului Meu cântarea îngerașilor nașterii Mele din lumină. Slavă și mărire întru cei de sus, slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, și pace pe pământ, și lumină pe pământ, și bunăvoire între oamenii care au lumină, cei ce Mă au pe Mine de lumină, căci Eu sunt lumina oamenilor care stau întru lumină.

Pace și bunăvoire peste ieslea cuvântului Meu, ieslea Mea cea iubită, despre care scrie în prooroci, ieslea în care-Mi am sălășluire, căci acest pământ în care-Mi am Eu ieslea acum, este pământ proorocit și ales ca să-Mi fie Mie petec de pământ și vârf de munte și Sion binecuvântat, din vârful căruia Eu stau și binevestesc bunăvestire de lumină cerească peste oamenii care-și aleg calea aceasta. Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-ați făcut sălașul păcii la voi, că Mi-ați dat voie să-Mi fac prin voi sălaș de pace și de cuvânt peste pământ. Iată cer nou și pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată. Deschid mereu și cuvintez și Îmi las glasul peste pământul acesta nou. O, să nu doriți nimic altceva. Vă este de ajuns harul Meu, măi fiilor mititei. Stați înaintea Mea. Vă este de ajuns. Stați, tată, ca să pot Eu sta înaintea poporului Meu, așa cum am stat înaintea lui Israel prin Moise.

Oamenii lumii își fac daruri unii altora când vine această sărbătoare. Acesta este un obicei rămas din vremea nașterii Mele când cei trei crai care au mers după stea au adus daruri la ieslea nașterii Mele, au adus aur, smirnă și tămâie, și a rămas de pomenire acest obicei, și a luat și lumea obiceiul acesta. Dar lumea aduce daruri lumii; lume pe lume se cinstește, nu pe Mine, măi fiilor. Dar iată, Eu, Cel primit de ieslea necuvântătoarelor, vă aduc din cer darul păcii Mele și îl pun peste voi, copii ai ieslei Mele, că iată, am ieslea sălășluire și în vremea aceasta. Mai-marii bisericii din lume zic că voi sunteți uscați și nu Mă primesc pe Mine prin voi. Ei zic că voi sunteți sterpi și că nu aveți rod dumnezeiesc prin această lucrare de cuvânt. Dar iată, și atunci a fost să fiu primit pe pământ în ieslea cu paie, și paiele M-au cunoscut și Mi-au încălzit trupul Meu cel mic, care n-a găsit loc să vină pe pământ, și a găsit loc în paie. Și astăzi, tot așa, iar Eu fac din uscat verde, dar fac și din verde uscat, că fără de cuvântul Meu totul este uscat și secetos.

Slava Mea să fie întru voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, și să rodiți bunăvoire peste poporul Meu cel din vremea aceasta, peste poporul lui Verginica, măi fiilor. Iată taină vă spun vouă, și o despecetluiesc între ai Mei; vă spun despre taina venirii Mele atunci și acum. Scris este în Scripturi: «Domnul Însuși, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și cei morți vor învia întâi, iar cei vii se vor îmbrăca întru nestricăciune, și moarte nu va mai fi, și pururea vom fi cu Domnul apoi».

O, Ierusalime, iubitul Meu popor, așa scrie în cartea mărturiilor, și precum magii credeau în proorocia cea despre nașterea Împăratului lumii, și precum ei au înțeles din prooroci nașterea Mea și au crezut, și precum au plecat ei dinspre răsărit după stea ca să-L afle pe Cel născut din cer, și precum ei au crezut prezicerilor cele din vreme făcute de înțelepții cei de demult, așa și tu să crezi, și să crezi mai bine ca aceia, fiule, că aceia erau înțelepți păgâni, și aveau credință în profețiile rostite pe pământ, dar tu, poporul Meu, ești creștin, și tu trebuie să crezi mai tare ca aceia, că iată, îți desfac taina venirii Mele. Așa scrie în Scripturi: «Însuși Domnul, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer».

O, Ierusalime, copilul Meu de azi, pruncul Meu, poporul Meu de azi! Eu am pus nume lui Verginica. O numeam în mijlocul tău trâmbița lui Dumnezeu, Ierusalime de azi. Verginica s-a numit trâmbița lui Dumnezeu, și tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului și am venit spre arătare, iar acum am venit și M-am coborât întru trâmbița lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbița Mea Mă coboram din cer, și eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine și ca să înviez morții tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioși, și morții tăi înviau la glasul trâmbiței lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.

Ai stat tu în lucrarea Mea, măi fiule? Iată, tată, am făcut o sită pe măsura bobului de grâu, și acum se va vedea cum ai stat tu în lucrarea Mea, copilul Meu din Ierusalim. Am făcut sită și voi cerne cu ea pe fiii acestui popor. În vremea lui Noe am avut și atunci sită, și am pus în sită și atunci pe toți, și n-a rămas în sită decât bobul de grâu, bobul curat și întreg în ascultare și în credință. În vremea aceasta am făcut iarăși sită pentru poporul Meu, și îi spun poporului Meu să fie ca grâul curat, ca bobul de grâu întreg și curat și nepătat și neamestecat. Ce este întreg și împlinit și curat și sănătos va rămâne în sită, iar ce este mic și sterp și neîmplinit și străin de Mine va trece prin sită. Eu nu mai am vremea înainte, că Eu am venit și am spus mereu că fiii acestei lucrări sunt încheierea veacului omului. O, puțini din Ierusalim au crezut cuvintele Mele. Le-au pus pe seama omului și nu le-au crezut de la Mine, și dacă au făcut așa, au rămas cu veacul acesta cei ce n-au știut să creadă și să se împlinească. Să fi zis copilul acestui popor, să fi zis cum a zis Fecioara Maica Mea: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Domnului». Și iată, copile din Ierusalim, dacă tu ai stat întru lucrarea Mea, se va vedea acum, căci în sita de alegere și de sortare va rămâne bobul cel întreg, și de aceea ți-am zis Eu mereu, să te îndrăgostești de Mine, Ierusalime, așa cum și Eu, tată, sunt îndrăgostit de tine. Dar acum vreau să-Mi văd pe cel ce Mi-a fost credincios și să-l iau în sânul Meu și să fiu pururea apoi cu el, după cum scrie în Scripturi, căci Verginica a fost trâmbița lui Dumnezeu întru care Eu am coborât la tine ca să te nasc, Ierusalime, ca să stai apoi îmbrățișat cu Mine și ca să-ți dau îmbrățișarea Mea și să te numesc Ierusalim și să te am la inimă, să te am în inima Mea cerească, fiindcă Eu am inimă, fiule, am inimă ca omul, și nu poți să spui că nu am.

Eu M-am născut din om la glasul arhanghelului, și M-am născut în chip minunat, iar Fecioara întru care am luat trup a rămas fecioară și după nașterea Mea. Eu M-am născut în chip minunat, și tu nu poți să înțelegi. Îți trebuie credință mare, tată. Tatăl Meu M-a născut din Fecioară, prin ușile închise M-a scos, și n-a stricat trupul Fecioarei, și a rămas fecior trupul Fecioarei.

Femeia a fost luată din bărbat, măi fiilor. A luat Dumnezeu o mână de carne din coastele bărbatului și i-a umplut înapoi locul cu carne, de nu s-a mai cunoscut ce a luat Dumnezeu, și din carnea aceea a făcut pe femeie, din carne și din cuvânt a făcut-o. Pe bărbat l-a făcut din lut și din cuvânt și din duh, iar pe femeie a făcut-o din bărbat și din cuvânt, din carne și din cuvânt. Eu când am ieșit din pântecele Fecioarei, tot așa am fost. M-a luat Tatăl din ea fără să se cunoască, fără să strice trupul Fecioarei. Prin cuvânt M-a scos din pântecele Fecioarei în care Mă sălășluisem la glasul arhanghelului. M-am născut în chip minunat, în chip dumnezeiesc, măi fiilor. Este scris, dar puțin se pătrund cele scrise; este scris că dreptul Iosif a luat pe Fecioara la el acasă, dar n-a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Când Iosif a văzut pe Fiul Cel născut lângă Fecioară, atunci a înțeles desăvârșit, atunci a crezut și a cunoscut desăvârșit minunea nașterii Mele din Fecioară, și apoi a mărturisit, dar la puțini a mărturisit, la puțini și atunci, dar nici astăzi, nici lumea, nici creștinii nu știu să înțeleagă bine minunea nașterii Mele din Fecioară.

O, Ierusalime, ce bine era de tine dacă ai fi citit și tu profețiile și Scriptura și tainele ei, și să fi crezut, tată! Ai fi știut și tu să crezi ca magii, ca samarineanca și ca toți cei care cunoșteau cartea proorociilor. Samarineanca era de neam păgân și citea cartea proorociilor și știa că trebuie să vină Mesia, și când L-a întâlnit, a crezut că este El, Cel ce trebuia să vină. Iată, poporul Meu, tu nu citești proorociile. Vezi tu, creștine, de ce am venit Eu ca să vorbesc cu tine iar? Am venit că tu nu citești, și am venit să-ți spun să citești, ca să crezi în împlinirea proorociilor, fiule. Am venit să-ți spun Eu despre Mine dacă tu nu citești ca să știi și ca să aștepți, și îți spun lucruri și mai mari dacă am venit la tine. Dar tu trebuia să știi cuvântul Meu cel prin prooroci și prin apostoli, așa cum știa samarineanca, măcar că ea era de neam străin. Magii știau, pentru că citiseră cartea proorociilor. Și tu trebuia să știi, Ierusalime, trebuia să știi de Mine și de tine și să cauți să fii cu Mine, să cauți să vezi că ești proorocit de prooroci, și să stai în lucrarea Mea cea proorocită de Dumnezeu prin prooroci. O, dar cum vine asta, să stai în lucrarea Mea? O, nu este pom bun, și ca să facă roade rele, și nu este pom rău, să facă roade bune, și fiecăruia i se văd roadele, și de aceea am făcut o sită, ca să văd care este rod și care nu este rod. Scris este că omul scoate bune sau rele din vistieria inimii lui, și așa se văd roadele inimii lui.

Eu, Domnul, M-am săturat de duhul iscodirii din mijlocul acestui popor. Vă spun și Eu vouă că M-am săturat, și îi poruncesc acestui duh al iscodirii să iasă din poporul Meu, să cadă jos din sită și să fie scos din hotarele poporului Meu. M-am săturat de el, măi fiilor. Se fălește și scoate limba la masa Mea, și scoate cele rele din vistieriile lui. Eu v-am rugat pe voi, lucrătorii Mei, și iar vă rog, nu mai băgați în sfatul lui Israel vorbire cu cei iscoditori, cu cei seci de credință, cu cei obraznici prin cuvinte și cu pieptul semeț de cele iscoditoare din inima lor. Și fiți atenți că voi folosi sita, măi fiilor. Mie Îmi trebuie acum bobul cel de grâu curat, bobul cel din hambar, nu bobul cel răzleț, nu orice fel de bob de grâu, ci bobul cel ales de Mine, cel ales cu sita aceasta, căci tu, poporul Meu, ești un grâu de soi, tată, și din acest soi opresc numai bobul cel împlinit, care se lasă lucrat de mâna Mea, de moara Mea, de râșnița Mea, ca să-l decojesc și să-l vântur de pleavă și să-l râșnesc ca să-l fac făină și să-l frământ și să-l supun și să-l dau Duhului Sfânt, ca prin acest cuptor să fac din grâu pâine pentru masa Mea cea veșnică.

Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece și nepăsător și neștiutor.

O, fiilor iubiți, fiilor lucrători, care lucrați în poporul Meu peste fiii poporului Meu! Voi aveți durere, aveți durerea Mea în voi, aveți zdrobirea Mea în voi. Durerea voastră Mă cheamă lângă voi, și să Mă lăsați să v-o iau, că rău vă apasă, și milă Mi-e de voi. E răzvrătit Ierusalimul și nu știe ce să facă, dar să Mă primească și să Mă lase să-i vindec nestatornicia.

Ierusalime, am în tine fii nestatornici, care-Mi tulbură duhul poporului Meu. O, până când Îmi mai fac aceștia zdrobiri peste pacea poporului Meu? Ierusalime, poporul Meu, copilul Meu, am în tine putregaiuri, tată, și Îmi îmbolnăvesc trupul tău, Ierusalime. Eu sunt capul tău, și tu ești trupul Meu, și nu mai vreau să ai mădulare bolnave, Ierusalime. Vreau să te îngrijesc, să te curăț, așa cum se curăță și se taie pomul primăvara, și vreau să sortez mlădițele cele sălbatice, care nici până acum nu știu din ce trup sunt. Poporul Meu va fi deosebit de toată lumea de pe pământ, căci așa am profețit în cartea acestei lucrări. Și iată, iau cartea și scot apă din ea și dau la lume, ca să creadă lumea în proorociile acestei lucrări, care s-au prezis din vreme, și vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la această masă, iar fiii acestei mese vor fi sortați cu sita de sortare, ca să am grâu curat pe masă și să fie masă de praznic curat și neamestecat cu jertfele idolilor. Cine încă mai slujește la idoli, cine încă se mai închină la idoli și la trup, acela va trece prin sită. Nu-i nimic dacă acela nu crede ce-i spun, dar Eu cred ce spun, și poporul Meu de la masa Mea va fi ales bob cu bob.

Ierusalime, copilul Meu cel născut din sânul Meu, din cuvântul Meu, că din sânul Meu iau cuvântul Meu; lasă-te născut din Mine, Ierusalime, iubitul Meu copil, și să fii prunc, și să fii copil și să mănânci din cer, că iată ce fac: îți dau cu lingurița din cer hrană gata mestecată, copilul Meu. Vai de tine dacă te vei mai răzvrăti la masa Mea! Când se răzvrătește frate pe frate în acest popor, pe Mine se răzvrătește. Când aud Eu grai de judecată peste lucrarea Mea, peste fiii Mei cei lucrători, care duc zdrobirea Mea cu inima lor, o, când aud Eu cuvinte de iscodire și de răzvrătire de la cei nestatornici din tine, Ierusalime, Îmi vine să Mă mânii, dar Eu Mă gândesc, ca un Dumnezeu, să nu strivesc grâul. Și voi folosi sita de sortare și voi lucra cu înțelepciune cerească să nu se dea vina pe om, să nu se dea vina pe cel ce stă înaintea Mea pentru tine, Ierusalime.

O, copile care ești nestatornic și răzvrătit! Cum te-ai strecurat tu în grâul Meu ca să-Mi tulburi semănătura? Și dacă te-ai strecurat așa soi rău cum ești, de ce nu te-ai lăsat îmbrăcat și altoit ca la masa aceasta? Ai venit și ai intrat în semănătura Mea ca să țipi la Mine, ca să calci pe spice și să-Mi strivești bobul cel proaspăt. Ce să fac Eu cu tine? Cu nestatornicia și cu duhul tău iscoditor, ce să fac? Iată, voi face ceea ce este scris în prooroci, dar tu nu te temi, de vreme ce nu știi ce am rostit prin prooroci. Și vei pieri din îngâmfare, căci soiul rău nu poate face roade bune decât dacă este altoit. Dar dacă nu te-ai lăsat altoit nici până acum, ai rămas soi rău, și proorociile se vor împlini cuvânt cu cuvânt. Am scris Alfa și Omega, și aceasta înseamnă pecetluirea vremii. Această piatră pe care am scris această lucrare este hotarul de despărțire dintre noapte și zi, și Eu am vestit această împlinire. Eu sunt Alfa și Omega. Eu sunt temelia cea nouă.

Ierusalime, lasă, tată, știința ta, și să fii omul cel de la sfârșit, care ia știința Mea în el, că omul cel de la început a furat știința lui Dumnezeu, și iată, știința este moarte. Copilul Meu, intră, tată, în cele dintru început, intră în ascultare și nu te mai amesteca să știi ceva de pe pământ, ceva din lume, ceva din știința care vine de la om. Mă doare când văd că nu Mă asculți. Vorbește cu proorocii și cu apostolii, copilul Meu, vorbește cu Mine, Cel proorocit de prooroci și de apostoli, că și apostolii au fost proorocii Mei, și a fost cuvântul Meu cuvântul lor. Nu mai vorbi cu lumea, nu mai vorbi din lume. Vorbește cu cerul, și din cer vorbește, căci din cer sunt o mulțime de vorbiri. Omul cel de la început a vorbit altceva decât îi spusese Dumnezeu, și a pierdut Edenul, tată. Te-am așteptat să înveți să vorbești din cer, și tu faci ce faci, și iar vorbești din cele din lume. Nu așa, tată. Eu vreau să te întorc în lumină, vreau să te întorc în Mine, fiule din Ierusalim; vreau să fii Ierusalim ceresc, nu Ierusalim pământesc, că Eu vreau să cobor cerul pe pământ, vreau să aduc cerul pe pământ, căci pământul este așternut picioarelor Mele, după cum este scris.

E sărbătoare de naștere, copile din Ierusalim, și Eu am deschis cerul deasupra ieslei Mele și te-am udat pe tine, Israele, cu ploaia cuvântului Meu. Tu să trăiești din cuvântul Meu, să iei viață din el, și să iei ascultare din el, căci cuvântul Meu sunt Eu.

Te așteaptă cele nevăzute ca să te facă să le vezi, Israele, copil al venirii Mele întru trâmbița Mea. E Verginica cu șiruri de îngerași ca să cânte ieslei Mele și sărbătorii nașterii. La început a fost facere, și la sfârșit e naștere, iar tu să fii un neam născut din cer, Ierusalime; tu și fiii tăi să fii poporul Meu cel sfânt și trupul Meu cel sfânt și templul Meu cel sfânt și așternutul Meu întru care binevoiesc.

Pace vouă, copii și bătrâni, tineri și vârstnici, că iată, pământul cântă cerului, și cerul cântă pământului Meu cel nou, și se înnoiește cerul întru bucurie nouă. De șapte veacuri așteaptă cerul să se arate Ierusalimul cel de la sfârșit, cel născut de sus prin cuvânt, la glasul trâmbiței Mele. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și peste voi pace și bunăvoire și mulțumire întru Duhul Sfânt!

Lumea zice „La mulți ani!“ la sărbătoarea Crăciunului, și își fac daruri unii altora fiii lumii, iar Eu, Domnul, vă aduc veșnicie, tată, și tinerețe fără bătrânețe și început fără de sfârșit. Iată Eu și copiii Mei și bucuria Mea cu ei!

Pace peste păstori și peste oi! Pace între cer și pământ! Pace între tine și Dumnezeu, Ierusalime, copilul Meu, fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit!

Ierusalime, tu ești fiul Meu, tată, iar fiii tăi să se odihnească unul într-altul, în numele Meu. Precum Eu sunt întru Tatăl, și Tatăl întru Mine, așa, Ierusalime, să fii tu întru Mine, și Eu întru tine, și unii într-alții să fiți, copii din Ierusalim. Să fiți ca Mine, fără de păcat, că Eu v-am iertat păcatele voastre cele de până acum; le-am iertat, tată, dacă voi Mi le-ați arătat la vedere și la auzire. Dar am în Ierusalim fii care au dosit, și voi folosi acum sita, căci grâul Meu are prețuire după cum îi este bobul.

Pace ție și veșnicie și naștere veșnică! Să nu mai fie moarte după naștere, și să fie naștere veșnică, întru viață veșnică, în Fiul Cel Unul născut și din Care ești tu născut, Ierusalime. Iată Duhul Meu peste tine. La botezul Meu în Iordan a venit peste Mine în chip trupesc Duhul Sfânt. Așa va fi și cu tine, Ierusalime, înaintea neamurilor pământului, și te voi numi poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

07-01-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)

Iată călătorie cerească de la cer la pământ și de la pământ la cer. Eu vin din cer la voi, și voi de pe pământ căutați spre cer, și ne întâlnim și sărbătorim sărbătoare de cuvânt ceresc și de botez ceresc întru numele Meu.

O, popor ceresc, vezi tu, Israele, de ce te-am rugat să te lași cu cerul, de ce te-am rugat să fii ceresc? O, n-am vorbit cu nimeni până acum așa cum am vorbit cu tine, atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de patruzeci de ani cu tine, că M-am coborât din cer la tine întru trâmbița lui Dumnezeu. După cum era scris în Scripturi, așa M-am coborât la tine. M-am coborât să vorbesc cu tine cum vorbea Avraam cu îngerul lui Dumnezeu care se ducea să prăpădească Sodoma și Gomora. Așa am făcut și cu tine, Israele, copilul Meu cel făgăduit lui Avraam. M-am pornit să nimicesc fărădelegea de pe pământ și M-am oprit de vorbă cu tine în călătoria Mea, așa cum am făcut vorbire cu Avraam. Tu crezi că Avraam n-ar fi putut să nu creadă? Ar fi putut să facă și el ca tine, dar n-a făcut ca tine. El a crezut că Eu sunt Cel ce vorbesc cu el. El a cunoscut coborârea Sfintei Treimi și a zis: «Doamne, dacă am aflat har înaintea Ta, intră și la mine», și a pus masă lui Dumnezeu, Avraam, și s-a scris în dreptul lui Avraam dreptate și neprihănire. Și Avraam ar fi putut spune că nu sunt Eu, dar el a fost cu credință și i-a rămas numele de părinte al celor credincioși.

Iată călătorie cerească. Fiul lui Dumnezeu Se apropie de scăldătoarea cuvântului Său, așa cum S-a apropiat la Iordan, de i-a ieșit în cale lui Ioan ca să înceapă botezul pocăinței în numele Lui și cu El. Eu, măi fiilor, M-am lăsat însemnat de botezul lui Ioan ca să întregesc taina botezului cu apă, căci la botezul Meu în Iordan am fost botezat cu apă și cu Duhul Sfânt, că M-a acoperit Duhul Sfânt în chipul Său trupesc, cu chipul porumbelului, măi Israele, botez cu apă și cu Duhul Sfânt. Ioan M-a botezat cu apă, și Tatăl M-a botezat cu Duhul Sfânt în chip văzut, ca să fie la Iordan Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

Iată-Mă cu ceruri deschise deasupra ieslei cuvântului Meu, deasupra scăldătoarei Siloamului cel nou, deasupra râului vieții, Ierusalime, căci din cer curge Iordanul vieții. Râul vieții curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, rostesc vestire și cuvânt de Bobotează cerească: Se binecuvântează și se sfințește cu Duhul Sfânt apa râului vieții și apa izvoarelor din grădina râului vieții, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Acum două mii de ani așa i-am spus lui Ioan la Iordan: «Lasă așa acum, că Nouă Ni se cuvine să împlinim toată dreptatea», iar acum Eu botez cu Duhul Sfânt și cu foc, după cum a fost proorocia cea de la Ioan Botezătorul. Și cum cu Duh Sfânt și cu foc? Tu trebuie să știi să răspunzi, Ierusalime, copil hrănit cu Duhul Sfânt. Ce înseamnă cu Duh Sfânt și cu foc? Înseamnă grâu și pleavă. Grâul se botează cu Duhul Sfânt, și pleava se botează cu foc. Ce este grâul, și ce este pleava, măi fiilor? O, bine este să fie omul grâu și să nu fie pleavă, dar e pleavă toată lumea, și nu știe ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt și botezul cu foc. Aceste două taine sunt una la un capăt, și alta la celălalt capăt. Botezul cu Duhul Sfânt este pentru cei ce cred și împlinesc legea cerului sfânt, de unde vine Duhul Sfânt. Iar botezul cu foc este pentru cei ce s-au despărțit de voia cerului și de legea Domnului, și aceia sunt botezați cu foc, după cum este scris: «Se vor mântui ca prin foc». Și, iarăși, scris este: «Domnul are lopata în mână ca să curețe aria Sa și ca să adune grâul Său în jitnițe, iar pleava să o ardă cu foc nestins». Așa a spus Ioan: „aria Sa și grâul Său“, că nu toată aria și nu tot grâul sunt ale Domnului, pentru că unii numai din fire fac cele ale ariei și ale grâului, dar nu și din credință în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căci scris este: «Eu sunt Lumina lumii»; și, iarăși, scris este: «Fiți fii ai zilei, căci lumina a fost numită ziuă». Ziua vine de la Mine, din Mine este făcută, căci Eu sunt ziua. Nu de la soare vine ziua. Soarele acoperă taina zilei, dar ziua este din ea însăși, din Mine, fiilor, din lumină, căci numele Meu este Lumină și este Cuvânt. Voi, cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele, vouă v-am dat cuvântul Meu să-l suflați peste poporul Meu și peste lume.

Israele, am în tine fii născuți de sus, din cuvânt și din credință și din Duhul Sfânt. Aceștia s-au lăsat născuți și pecetluiți de cuvântul Meu ca să iasă înaintea ta cu Mine și să-ți dea cuvântul Meu. Te caut, fiule, te caut, Israele, și te chem să vii să cuvintez peste tine. Te chem să crezi cuvântul Meu, că asta înseamnă să vii. Dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, că asta nu înseamnă că vii. Să nu mai vii așa. Așa a fost și atunci când se țineau mulți ucenici după Mine, și să vezi ce pățanie s-a petrecut și atunci! Se certau iudeii pentru cuvintele Mele când le spuneam: «Eu sunt pâinea care se coboară din cer, și cine va mânca din ea, va trăi prin Mine». Cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine. Mulți ucenici care auzeau aceasta, ziceau: «E greu cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?», căci și ucenicii Mei cârteau împotriva Mea dacă nu s-au lăsat să fie grâu de al Meu, și atunci le-am spus: «De ce vă smintește aceasta? Dacă Mă veți vedea suindu-Mă acolo unde eram mai înainte?». Iată, Israele, cuvântul Meu era Duh, iar ei erau trup. Scris este în cuvântul Meu că Duhul este Cel ce dă viață, și trupul nu folosește la nimic. Trupul fără viață, fără Duh, nu folosește la nimic. Erau între aceia și din cei care credeau, și de aceea am spus lor: «Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl». Dar cei trupești n-au înțeles, și atunci mulți dintre ei s-au retras și n-au mai umblat cu Mine, și am rămas numai cu cei doisprezece, care au înțeles de la Mine cuvintele vieții veșnice, și aceia au crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu Cel viu.

Vezi, măi Israele, de ce ți-am amintit Eu lucrul Meu de atunci? Ca să vezi că așa a fost și atunci. Mulți au venit să asculte cuvântul Meu, dar a fost greu pentru mulți, greu de împlinit dacă țineau la trup, și iată, trupul nu folosește la nimic. Așa și acum, cu lucrarea Mea de cuvânt. O mulțime de trupuri au venit să audă, și venind nu veneau, și auzind nu auzeau și nu împlineau cuvintele vieții. Și iată de ce-ți spun Eu ție azi, Israele: dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, să nu mai vii așa. Dacă vii și nu vrei să împlinești cuvântul Meu, să nu mai vii. Tu de ce crezi că vorbeam vorbire cu greutate acum două mii de ani? Făceam așa, ca să sortez grâul de pleavă. Făceam așa, ca să plece cei ce nu credeau, cei ce erau trup fără credință, adică fără duh. Așa fac și acum, și voi aduce cuvinte de taină tot mai greu de înțeles pentru cei ce n-au voit să-și dea trupul deoparte. Așa am să fac, ca să pot rămâne cu aria Mea și cu grâul Meu, ca să mai pot lucra, tată, că nu se mai poate să mai lucrăm ca până acum. Dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, iar Eu voi împlini acest cuvânt al Meu. Cine crede, acela împlinește cuvântul Meu fără nici un fel de vorbă. Cine crede, acela înțelege. Cine nu crede nu înțelege cuvintele Mele. Ierusalime, nu vezi, fiule, că acestea sunt cuvintele Mele? Îți spun și ție așa cum am spus acum două mii de ani, că așa le-am spus celor de atunci: «Dacă nu credeți în Mine, credeți în cuvintele acestea ale lui Dumnezeu». Și ție îți spun azi: dacă tu nu crezi că Eu sunt Cel ce grăiesc de deasupra ta, crede măcar în aceste cuvinte dumnezeiești căci sunt dumnezeiești, și nu omenești. Cuvintele omenești sunt altceva decât acestea, Israele. O, în zadar te mai iau Eu în toate felurile, că tu n-ai să te poți dezvinovăți în fața Mea. Dacă vii și nu crezi, să nu mai vii, iar dacă vii și crezi, să vii și să stai supus așezării Mele, iar altfel să nu stai și altfel să nu vii, altfel să nu mai vii. Nu cumva să mai vii și să mai țipi la Mine. Ajunge, tată! Eu închid ușa pentru cei ce țipă la Mine și umblă la așezarea Mea ca să judece de pe pământ.

Măi Ierusalime, uită-te ce ordine a avut lucrarea Mea în lume acum două mii de ani. Când a fost să rostesc mântuirea omului prin răstignirea și prin învierea Mea, am lucrat mai întâi cu vestea pocăinței, și cine se așeza întru pocăință și întru credință și întru sfințenie, acela era botezat cu apă și cu Duhul Sfânt apoi. Cel ce alege să lucreze pocăința primește după aceea botezul cu apă, și după aceea, botezul cu Duhul Sfânt. Israele, tu ai venit la Mine în vremea aceasta. Ai auzit că am venit și vorbesc pe pământ, și ai venit să Mă auzi, și Eu te-am învățat să te pocăiești de toate relele tale, și tu n-ai făcut așa. Cei din vremea lui Ioan care veneau la botezul pocăinței întrebau pe Ioan: «Noi ce să facem?». Veneau mulțimile, și el zicea: «Pui de vipere, care fugiți de mânia ce va să fie, faceți roade vrednice de pocăință, și să nu ziceți că aveți de tată pe Avraam, căci din pietre se vor ridica fiii lui Avraam». Veneau vameșii și soldații și întrebau: «Noi ce să facem?», și la toți le spunea Ioan să facă dreptate, să nu asuprească, să se mulțumească doar cu ce au, și dacă au mai mult, să dea și celui necăjit care umblă după Dumnezeu întru necazul său. Și tu veneai și Mă întrebai ce să faci, dar nu întrebai de pocăință, și întrebai ce să faci cu treburile tale trupești și pământești, și apoi ziceai că asculți pe Domnul ce-ți spune. Și de unde, tată, că tu Îmi spuneai Mie, și Eu îți ziceam „da“. Dacă veneai să Mă întrebi de botezul pocăinței, erai acum pecetluit cu cuvântul împlinirii și cu Duhul Sfânt, și erai împărțitor de Duh Sfânt. Vezi tu, Israele, mai întâi este botezul pocăinței, și tu n-ai făcut așa. O, taina pocăinței este înaintemergătoare sfințeniei și credinței, și Duhului Sfânt apoi. Acum biserica nu mai lucrează așa, că dacă vine cineva cu un prunc ca să-l boteze în numele Meu, ca să Mi-l încredințeze Mie, acela minte când vine, că nici el nu este pocăit și sfânt și credincios și nici pe prunc nu-l face să vină la Mine și după Mine așa cum a făcut Cornelie cu toată casa sa când s-a botezat de mâna apostolului Meu. O, nu mai este, tată, pocăință la lume, dar nici la tine, Israele, nu este, căci pocăința lucrează sfințenie și atragere de Duh Sfânt de la Cel ce botează cu Duh Sfânt. Spune tu, poporul Meu, dacă se cunoaște botezul de la Dumnezeu peste oameni. Nu se cunoaște, tată. O, și ce vor răspunde cei ce botează în numele Meu pe cei ce nu sunt cu Dumnezeu, pe cei ce nu rămân cu Dumnezeu după botez? O, să Mă crezi ce-ți spun, că totul a rămas numai un obicei și atât. Dar tu, poporul Meu, să înțelegi, tată, calea Mea, și cum se merge pe ea, și de unde trebuie să începi. Așa trebuia să începi, cu pocăința trebuia.

Eu când am fost încercat de duhul veacului acesta M-am mărturisit Tatălui Meu de față cu ucenicii Mei și am spus tot ce am pățit de la duhul veacului acesta și n-am ascuns nimic. Așa trebuie să lucreze cel ce se mărturisește; trebuie să spună tot în fața fraților, așa cum am făcut și Eu. Pe toate le-am făcut spre pildă celor de după Mine, dar omul n-a făcut ca Mine. Cine nu face ca Mine, Eu nu sunt Învățătorul aceluia. Acela n-a venit la Mine, acela nu are Învățător pe Iisus Hristos.

Israele, de aceea ți-am spus Eu ție să fugi de omul necunoscut de tine. Iată ce cuvânt las Eu azi pentru lucrătorii Mei din Ierusalim: Fugiți voi, lucrătorii Mei, fugiți de cel pe care nu-l cunoașteți voi, că pe acela nici Eu nu-l cunosc. Cine nu se lasă cunoscut de voi, nici de Mine nu este cunoscut. Cum adică vine aceasta, fiilor lucrători? Iată, cel ce nu face cum am făcut Eu în fața ucenicilor Mei spre pildă vouă, acela nu este cunoscut de voi. Cel ce nu se descoperă vouă, acela este necunoscut de voi și de Mine, acela nu este aria și grâul acestei jitnițe, acela nu poate intra la râșnița aceasta ca să fie prelucrat și frământat și copt și folosit pentru hrana Mea, pentru cuvântul Meu, căci hrana Mea este cuvântul Meu. Fugiți de oricine zice că este fiu al acestei lucrări și care nu se descoperă vouă așa cum M-am descoperit Eu apostolilor Mei. Eu eram Învățătorul lor, și tot M-am descoperit, iar ei sunt ucenici, și tot nu se descoperă, și nu sunt ucenici acei care nu se descoperă.

Iată ce fac după patruzeci de ani de lucru cu Israel. Fac un popor nou, căci cel de până acum n-a fost nou. Cine vrea să rămână la trupul poporului nou, acela să se lase cunoscut bine. Cine nu vrea, iată, iar zic pentru acela: dacă vii și nu crezi acest cuvânt de cunoaștere între ucenici, să nu mai vii, fiule străin, căci cel ce este ascuns, este străin și fur. Să nu vii ca străin și ca fur, și să cunoști legea inimii și legea lui Dumnezeu în inimă. O inimă născută din Dumnezeu este totdeauna deschisă, căci nu lucrează răul de care să se ascundă. Din pricina răului din inimă se ascunde și se închide o inimă, dar o inimă frumoasă și luminoasă nu se ascunde cu lumina ei. Lumina nu ascunde, și, din contra, vădește. Întunericul ascunde prin însăși firea lui, căci la întuneric nu se văd cele făcute la întuneric. Eu sunt Lumina, și vă voi spune o taină mare, tată, și la mulți din voi le va fi grea. Și vă voi mai spune și altele, și vă voi spune lucrarea Mea și lucrarea omului, și vă voi mai spune că omul pune lucrarea sa pe seama Mea, și nu se poate așa.

Iată, azi serbăm sărbătoare de Bobotează și iar rostesc: Se binecuvintează și se sfințește râul cuvântului vieții și apa izvoarelor Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, izvoarelor grădinii cuvântului Meu. Stropiți peste tot, și să învieze duh de sfințenie și dor de sfințenie peste oameni. Luați, fiilor, în sticluțe, peste tot pe unde mergeți, și picurați din apa aceasta peste tot și mereu, și să fie apa aceasta spre vindecarea sufletelor făpturii, ca să se boteze făptura cu botezul pocăinței și al credinței și al Duhului Sfânt apoi.

E mare sub cer acest petecuț de pământ. E mare taina acestei grădini cerești, și va fi s-o priceapă în curând toată lumea de pe pământ.

Azi e sărbătoare de Bobotează a Fiului lui Dumnezeu, și apoi e sărbătoarea nașului Meu de botez, și iar voi lucra, tată. Stăm un picuț și iar lucrăm, că am să aduc taine peste voi, cuvinte de taină, măi fiilor, cuvinte adânci și mari.

Ierusalime, e sărbătoare de la cer la pământ; e sărbătoare de Bobotează, tată. Să fii un popor botezat cu Duhul Sfânt, Ierusalime, popor al Duhului Sfânt. Vreau să văd pe Duhul Sfânt mărturisindu-te pe tine. Vreau să vadă omul necredinței că tu ești fiul Duhului Sfânt, născut din Mine întru voia Tatălui Meu.

Pace vouă! Pace ție întru serbare de Bobotează, Ierusalime, iubitul Meu popor! Pace fiilor tăi, cei ce stau sub izvorul Duhului Sfânt! Amin, amin, amin.

19-01-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul

Mai întâi a făcut Dumnezeu lumina. Dumnezeu era lumină, și din lumină a făcut Dumnezeu lumina; lumină din Lumină a făcut. A făcut lumină, căci peste adânc era întuneric. Și când a făcut lumina, a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric și a numit lumina ziuă, și a numit întunericul noapte. Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăși întocmesc cuvânt. Desfac cerurile și rostesc de deasupra, și am însoțitor pe Ioan, nașul Meu de botez, și îl serbez în sobor în mijlocul poporului Meu Ierusalim, în grădinița Mea de fii născuți de sus. Ioan mărturisea despre lumină, măi fiilor.

Pace vouă, și lumină! Lumină din Lumină vă dau, ca să fiți fii ai zilei, ca să nu mai fiți firești, și să fiți duhovnicești, ca să vă pot vorbi cele duhovnicești. Cele duhovnicești sunt pricepute numai de cei duhovnicești, și n-ai să vezi, Israele, om firesc ca să priceapă cuvintele acestea cu care Eu te hrănesc pe tine de atâta timp.

Dar iată ce taină: mai întâi a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina, iar în ziua a șasea a făcut omul. În ziua întâi Eu am înviat dintre morți, iar în ziua a șasea am murit ca un om, căci în ziua a șasea s-a făcut omul. Ziua întâi se cheamă duminică, iar ziua a șasea se cheamă vineri. Vineri am murit ca un om, iar duminică am înviat ca un Dumnezeu, în ziua întâi, căci, când a făcut Dumnezeu cerul și pământul, în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina.

«Eu sunt Lumina lumii», așa am spus Eu. Am spus: «Fiți fii ai zilei», căci lumina a fost numită ziuă. Cuvântul este lumina care luminează în întuneric. Eu am fost Lumina Care am luminat peste întuneric, și am despărțit lumina de întuneric, pentru că Eu eram din Tatăl și aveam puterea aceasta de am făcut toate cele văzute și nevăzute. Dumnezeu era Lumină, iar Fiul Cel cuprins de Tatăl, Cel născut din Tatăl, Cel ce Se numește Cuvântul, Acela a făcut cele văzute și nevăzute, după cum este scris că toate prin El s-au făcut; Lumină din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu născut.

Iată, fiilor, ce să spuneți voi celor ce nu știu să prețuiască ziua întâi. În ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. În ziua întâi s-a făcut lumină la învierea Mea din morți. Ziua întâi este ziua când sărbătorim facerea luminii. De aceea am profețit Eu în sulul acestei lucrări și am zis: «Blestemat să fie cel ce va face vreun lucru de al său, în afară de lumină, de sâmbătă de la asfințit și până luni la răsărit de soare». Lumina s-a făcut noaptea, fiilor, nu s-a făcut ziua. Lumina zilei este cuprinsă între două nopți, și întunericul nopții este cuprins între două zile. Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. Așa să spuneți voi celor ce nu prețuiesc taina luminii, taina zilei. Aceia nu Mă prețuiesc pe Mine, Cel născut din Tatăl, Lumină din Lumină. Scris este: «Eu sunt Lumina lumii», și sunt Lumină din Lumină, și M-am arătat peste pământ Lumină în ziua întâi, măi fiilor. În ziua întâi s-a făcut lumină la început și la sfârșit, căci la sfârșit Eu M-am ridicat din noaptea morții în ziua întâi din săptămână.

Eu sunt Lumină din Lumină, născut din Tatăl. Tatăl este și tată și mamă. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. Bărbat și femeie a făcut Dumnezeu; Dumnezeu și nu omul. A făcut tată și mamă după chipul și asemănarea Sa Dumnezeu. Eu M-am născut și din tată, și M-am născut și din mamă, căci în împărăția lui Dumnezeu nu este parte bărbătească și parte femeiască, și este totul îngeresc și minunat și fără de fire stricăcioasă și fără de păcat, precum în cer așa și pe pământul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este cerul și pământul, pentru că Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Cerul este tron, și pământul, așternut. Unul fără altul nu este întru facere, și este împărăția lui Dumnezeu această facere. Numai omul cel făcut în ziua a șasea, numai acela n-a stat supus Cuvântului lui Dumnezeu prin Care toate s-au făcut. Toate celelalte au ascultat, și Domnul le dăduse pe toate în stăpânirea omului cel creat în ziua a șasea. Și dacă omul a căzut, au căzut toate, căci pe toate le dăduse omului sub stăpânire. Iată ce s-a întâmplat, că omul a căzut, și au căzut toate câte erau sub stăpânirea lui. O, și iată, tată: «Adevărul din pământ a răsărit, și dreptatea din cer a privit», căci Eu am venit și am luat fire omenească, așa cum a fost omul cel făcut din pământ, și am adăugat dreptatea cea din cer și am ridicat prin Mine făgăduința răscumpărării tuturor celor ce au căzut, și a omului, măi fiilor, dar greu înțelege omul această taină. Omului îi place să rămână numai din țărână, nu și din Hristos, și Eu, tată, mare milă am avut de neînțelepciunea omului cel pierdut, care moare mereu.

Ferice de omul care Mă primește pe Mine, căci scris este: «Celor câți L-au primit, care cred în El, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască de la Dumnezeu, nu din sânge, nici din poftă trupească, nu din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu», din tată fără mamă și din mamă fără tată; din Dumnezeu, măi fiilor, prin Mine, Cel Unul născut din Tatăl. Numai Eu sunt Cel Care pot mărturisi pe Tatăl, căci vin de la Tatăl, măi fiilor, și sunt nedespărțit de El cu voi, căci Tatăl este întru Mine.

Iată, Israele, taina luminii, taina luminii din om. Omul luminat la față și la inimă Mă are pe Mine, căci Eu sunt lumină. Cel neluminat la față n-a despărțit lumina de întuneric, căci Eu am despărțit lumina de întuneric. Cine se roagă Mie, cine se închină Mie, acela este luminat la față. Acesta este semnul celor ce se închină Mie. Cine este posomorât, acela stă întru noapte, acela nu știe ce este rugăciunea chiar dacă se roagă. Unul ca acela nu ascultă de Mine, nu are sfială față de Mine, și de aceea stă neluminat. Mare este taina luminii în om, măi Israele, și ce bine era dacă se vedea în tine această înțelepciune! De aceea, tată, am venit, și rup mereu din lumină și îți dau să mănânci cuvânt de lumină ca să te întocmesc prin cuvânt, așa cum pe toate le-am întocmit, ca să nasc în tine credință și închinare Mie. Tu citești destulă rugăciune, dar numai tu știi cui o dai, că închinare Mie nu este așa ceva dacă tu nu ești luminat, dacă nu ești lumină din lumină. Eu așa am cuvântat peste tine, așa am zis: să fii lumină. Iată că tu nu stai în taina luminii, și lumina plânge supusă de noaptea din tine. Dacă tu erai lumină, era de mult lumină peste toate, și era împărăția Mea văzută cu tine.

Vreau să înțelegi taina luminii, fiule. Îmi vine, tată, să te las și să nu mai vin la tine și să Mă duc să cuvintez întunericului cel de afară de lucrarea Mea. Îmi vine să te las și să nu mai vin la tine. Îmi vine să fac cu tine ce am făcut cu Israel. Dacă văd că nu iubești lumina, ce să mai zic de tine? Tu ești ascuns în tine, copile din poporul Meu, ești posomorât, ești mofturos, ești plictisit în tine, și Îmi vine să te las și să plec când văd că nu cunoști ce este lumina. Tu ai avut cerul deschis deasupra ta, Israele de azi. Unde, tată, ți-a fost inima și privirea? Iată, Îmi vine să Mă supăr pe tine, că n-ai vrut să te lași să înviez Eu în tine în ziua întâi când ai venit la Mine. Să fi început și cu tine facerea, tată, căci facerea începe cu ziua întâi, și în ziua întâi se face lumina, măi fiule lipsit de Mine. Sunt mereu lângă tine, și tu tot lipsit de Mine ești. De ce, oare, nu Mă bagi înăuntru? Tu știi, tată, cum este un om care are în el pe Iisus Hristos? Uită-te la Mine și la tine, ca să știi odată și ca să Mă iei întru tine și să fii așa cum sunt Eu și să Mă mărturisești întru lumină, să fii lumină din Lumină, așa cum sunt Eu Lumină din Lumină, Tată și Fiu. Așa și tu să fii, lumină din Lumină. O, ce va fi să fac, oare, cu tine, Israele? Ai în mijlocul tău lumina. Ia, tată, și te hrănește și scoate noaptea din tine, căci Eu nu sunt noapte. Eu sunt ziuă, fiule. Cel cu fața posomorâtă, acela are alt dumnezeu. Eu nu aduc întunecime de față și de inimă. Alt dumnezeu face așa ceva în om.

O, neuitatul Meu popor! Apostolii Mei mergeau mereu cu cuvântul Meu să întărească cetățile creștine, și iată, așa este și azi. Lasă-Mă, tată, să-ți mai țin calea încă, să te mai îndemn încă; încă o fărâmă mică de vreme, că o fărâmă de vreme mai este. Ți-am spus mereu să ții poruncile, tată. Ți-am spus, și iată, îți spun să iubești pe Dumnezeu și pe cel ce slujește lui Dumnezeu. Să nu-ți faci alți dumnezei ți-am spus. Să nu-ți faci averi și pofte, și voia ta să n-o faci. Ți-am spus să respecți pe Dumnezeu întru ale Sale. Ți-am spus, tată, să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu minți, să nu fii lacom de bunul cuiva. Și iată, acum din nou ți-am spus: ia-Mă, tată, de bunăvoia ta în sufletul tău și întreabă-Mă să-ți spun ce să înțelegi și ce să faci în dreptul fiecărei porunci. De ce, oare, s-au scris aceste porunci? S-au scris pentru că oamenii făceau aceste păcate, și Eu am scris să nu se facă aceste păcate.

Vreau să sun gongul deșteptării, tată. Ce înseamnă aceasta ce vreau? Vreau să nu mai verși sânge, fiule; așa vreau. Tu ai să zici că nu verși sânge și că nu ucizi, că nu mai ucizi. Tată, nici Israel nu spunea că ucide, pentru că el nu știa ce înseamnă testamentul în care stătea. Testament înseamnă sânge. Israel aducea sânge pentru păcat. Israel păcătuia, și după aceea trebuia să spele cu sânge păcatul. Ucidea un animal sau o pasăre și plătea păcatul cu sânge. Pentru păcat trebuie să se verse sânge. Sângele din om păcătuia, și sângele de la animale și de la păsări se vărsa pentru ispășirea omului. Nu este obligație să faci păcat, dar este datorie să dai sânge pentru păcat. Când se aduce sânge, atunci se știe că cineva a păcătuit. O, ce rușine, tată! Să facă omul păcat și să plătească animalul pentru curățirea păcatului omului! Să moară vită sau pasăre pentru păcatul omului! Și asta nu a fost de ajuns, că omul tot nu s-a curățit, de vreme ce nu a scăpat de păcat, de vreme ce omul a păcătuit până la sfârșit. Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine. Spune cu fală omul că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatele oamenilor. Asta nu este o fală, tată, și ar trebui să-i fie rușine și sfială omului și să se îndrepteze omul înspre dreptate, că pentru dreptate nu trebuie nici o jertfă, nici o ucidere. Eu, măi fiilor de azi, n-am spus lui Israel să aducă jertfe de animale când au ajuns în Canaan, dar dacă ei știau că pentru păcate trebuie sânge și jertfă și dacă știau că păcătuiseră, ei au adus jertfă, dar Eu nu le-am spus aceasta. Din contra, Eu am spus: «Mi-e scârbă de jertfele voastre și Îmi sunt dezgustătoare. Cine vi le cere ca să le aduceți?». Eu le cerusem să Mă iubească și să nu păcătuiască. Le spusesem să nu ucidă, să nu se desfrâneze, să nu fure, să nu mintă, să nu facă nedreptate. Eu asta le spusesem. Rușine, tată, să moară o pasăre nevinovată sau un miel sau un ied sau un junc pentru păcatul săvârșit de om, și scris este în Scripturi: «Pământul va da pe morții lui, și marea, pe morții ei, și iadul, pe morții lui». Și ce va face omul? Că și omul trebuie să dea pe morții lui, ființe nevinovate, înghițite de pântecele omului sau ucise în numele păcatului omului. Rușine, tată, să moară Dumnezeu pentru omul păcătos. Rușine este să facă omul păcat și să-L omoare pe Dumnezeu pentru păcatul său. Scris este: «Pentru un drept nu moare nimeni, dar pentru un păcătos trebuie să se găsească cineva să moară».

Carnea mâncată de om îi omoară omului mintea, îi aduce vină omului. Eu n-am voit să mănânce omul carne. Eu n-am voit să fie moarte peste făpturi. De la început a fost voia omului înaintea Mea, și aceasta a adus moartea. Voia omului a adus moartea. Eu nu-i cerusem lui Abel să ucidă mielul. El a voit; a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu. Așa a voit el pentru Dumnezeu, și Eu am luat dragostea inimii lui, dar pentru ucidere a plătit Abel cu sângele său.

De la început a fost ucidere, măi fiilor. Eu n-am cerut oamenilor să aducă animale jertfite înaintea Mea, dar pentru păcatele oamenilor omul a făcut lege, a scris dinte pentru dinte, așa a scris omul pentru păcatul săvârșit, păcat pentru păcat a scris, păcat șters cu alt păcat, și Eu am văzut că aceasta nu avea nici o putere pentru salvarea omului din stricăciune. Legea vădește păcatul, căci pentru păcat, cel păcătos aduce jertfă de ispășire, și i se află păcatul. Eu am venit pe pământ și am murit jertfă pe cruce, Mi-am vărsat sângele pentru păcatul omului, și omul se laudă și stă tolănit în păcate, că zice că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatul lui. Ce rușine! Măi fiilor, Eu Mi-am vărsat sângele pentru cel ce se folosește de această jertfă, pentru cel ce se lasă luminat de lumina din Mine, nu pentru omul care păcătuiește pe seama jertfei Mele.

Israele, poporul Meu, nu mai sta în noapte. Fii fiu al zilei, căci noaptea se doarme, iar ziua este trezire. Eu sunt ziua, și tu să fii fiul Meu. Eu sunt lumina, și tu să fii fiul Meu. Îndură-te de Mine și nu mai păcătui, că Eu, tată, sunt mereu Mielul Cel junghiat și însângerat pentru păcatul tău. Ce vei răspunde pentru atâta înjunghiere, tată? Măcar tu, poporul Meu, să fii drept înaintea Mea, să fii treaz înaintea Mea. În lume este noapte, tată, noapte și adânc, și Duhul Meu plutește. Fiule, poruncește să se facă lumină și să se despartă întunericul de lumină, ca să lucrez la cuvântul tău, la credința ta, căci cuvântul a fost de la început întru lucrare de facere. Ia tu seama bine, căci tu te așezi să faci un lucru, dar mai întâi îți spui ce faci, și după aceea împlinești. Fără să-ți șoptești nu faci. Spune, tată, lui Dumnezeu să facă lumină, că Dumnezeu lucrează facere nouă la cuvântul tău. Spune să se facă împărăția Mea pe pământ precum în cer. Îmi vine să Mă mânii pe tine că stai nelucrător pentru Duhul Sfânt. Ziua lucrezi pentru împărăția trupului tău și noaptea te odihnești întru împărăția ta, dar trupul nu folosește la nimic. Duhul este Cel ce dă viață. Îmi vine să Mă mânii pe tine că nu vrei să lucrezi ca Mine. Eu am lucrat ca tine, că așa ai zis tu, și Eu am ascultat. Și tu de ce nu faci tot așa, ca să asculți și tu de Mine și ca să lucrezi și tu ca Mine? Eu în ziua întâi am zis să fie lumină, și s-a făcut lumină din Lumină la început. Iar la sfârșit tot așa am făcut în ziua întâi; am înviat întru lumină în ziua întâi. O, aștept să vină peste tine ziua, tată, ziua întâi, ziua cea dintru început să vină și la sfârșit peste tine, ca să fii lumină din Lumină, fiule din Israel. Am scris istoria lui Israel atunci; am scris, tată, și istoria ta acum. Nu Mă rușina înaintea îngerilor! Lasă-te cuprins de lumină, tată, că mare este taina luminii, și toate se vor scula spre nestricăciune, așa cum la început toate s-au făcut prin cuvânt. Din nou va da pământul din el tot ce are așteptând în el. Așa cum la început pământul a scos din el ființe vii, așa va scoate și la sfârșit, căci toate trupurile sunt în așteptarea nașterii din nou a lumii.

Nu mai este om să facă dreptate și judecată, nu mai este până la unul, căci toți s-au abătut și împreună netrebnici s-au făcut, și Eu, Domnul, am ajuns ocara lor. Iată, cine să mai judece, cine să mai îndrepte pe cel greșit, pe cel vinovat? Cine, tată? Iată cine: cel ce iubește pe Domnul, cel ce nu ucide, cel ce nu face desfrânare, cel ce nu fură și nu minte și nu se lăcomește, acela să facă dreptate și judecată. Amin.

Israele, dă-ți silința să dobândești veacul cel nou, unde nu se mai moare, tată. Ai văzut pe cei trei tineri curați, că n-au ars în focul din cuptor, și s-au minunat necredincioșii. Să fii ca ei, fiule din Israel, și să nu arzi, tată, dar să fii ca ei ca să nu arzi, că vine veacul cel nou spre vedere, și va primi pe fiii săi. Amin.

Ioan mărturisea despre Lumină. Așa și tu, Israele, să faci ce a făcut Ioan. Ioan a mărturisit începutul, și tot așa să faci și tu. Ioan și-a răstignit trupul, și așa și tu să faci, și să iubești dreptatea Mea, nu pe a ta, fiule, că scris este: «În cerul și în pământul cel nou va locui dreptatea și fiii ei».

La început a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina. Ziua întâi să te cuprindă în taina ei, Ierusalime. Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că slava Mea stă deschisă deasupra ta, și lumina cea dintâi voiește să te cuprindă! Vino, fiule, că te chem să vii, și cheamă-Mă și tu, așa cum este scris: «Vino, Doamne Iisuse!». Cheamă-Mă, că Eu vin cu ziua, tată, și voi înveșmânta totul în lumină.

Împruncește-te, Ierusalime, ca să intri în veacul cel nou. Vino, fiule, întru nestricăciune, căci lumina va vădi pe fiii ei. Vino, fiule, de sus, și nu veni de jos. Lasă-te născut de sus, căci cine nu se naște de sus rămâne născut de jos. Vino, Ierusalime, întru împărăția Mea, că slava Mea a răsărit peste tine! Amin, amin, amin.

20-01-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 20:55 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Israele, Israele, scumpul Meu popor, dulci sunt pentru Mine clipele cele cu tine, dulce-Mi este viața Mea în tine când cu graiul Meu te cuprind. O, copii și copile care aveți pe Domnul Iisus Hristos de Păstor! Iată-Mă cu voi la pășune; pășune dulce și nu pășune din sămânță care se trece ca sămânța de pe pământul de acum; pășune de viață fără de moarte, pășune din cer între voi. Amin.

Cu pace Mă așez în sfat cu tine, Ierusalime, copilul Meu de azi. Pace îți dau, tată! Pace ție! Pace și Mie, fiule!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, M-am coborât la tine, poporul Meu, că tu ești ogorul Meu. M-am coborât să răspândesc sămânță peste tine. O, sămânța e mare taină, fiule, și tu nici nu știi toată taina ei, și nu știi de ce am spus Eu la început să mănânci sămânță. Vin la tine, poporul Meu, și îți dau să înveți carte de la Dumnezeu, și nu este nicăieri ce-ți dau Eu. Au scris, tată, mulți sfinți cuvinte despre cer și despre Mine, ca să ai tu să înveți. Au fost mulți care au scris carte despre sfinți. Au fost alții care au făcut tălmăciri de cuvinte scrise de sfinți, ca să aibă omul să citească și să pornească. Dar la tine, poporul Meu, am venit Eu, și nu sunt nici sfânt, nici prooroc, și sunt Domnul tău Iisus Hristos, și îți grăiesc cuvintele Duhului Tatălui și ale Fiului și ale Sfântului Duh, sămânță nestricăcioasă, fiule, poporul Meu. O, sămânța e mare taină, și am dat omului pe care l-am lucrat și pe care l-am făcut suflet viu, i-am dat să mănânce sămânță. Fiule, grăiesc cu tine și îți spun că Eu am dat omului să mănânce sămânță. Dacă omul ar fi făcut așa, să mănânce sămânță și rodul ei, Eu, tată, nu mai plângeam acum pe om. Omul a mâncat altceva după aceea. Omul a mirosit miros de sânge, și a uitat mirosul de sămânță și l-am scăpat din mână pe om. Sămânța, fiule, înseamnă binecuvântare și ungere, e semnul Meu de ungere. Sămânța este nădejdea a ceea ce va fi din ea apoi. Sămânța are untdelemn în trupul ei și poartă în ea mirul ungerii Mele, mirul nădejdii, și mirul nu se șterge, și mirul nu murdărește, și este semnul Meu peste om. Sămânța înseamnă rodul cel nădăjduit, din care iese fructul și sămânță în fruct. Cine mănâncă sămânța, acela ia ungere în trupul său, căci ea poartă untdelemn în trupul său. Orice sămânță poartă untdelemn în trupul său. Sămânța este trupul ei, iar untdelemnul este duhul ei. Omul care mănâncă sămânță și untdelemn din sămânță, acela are Duhul lui Dumnezeu, are ungerea Duhului Sfânt în trupul său, căci sămânța poartă în ea taina aceasta. Iată, fiule de azi, cum înseamnă să înveți carte. Cine, tată, să mai vorbească pe pământ ca să știe și fiul pământului? Iată, peste tine grăiesc Eu, și tu grăiești peste fiul pământului și îi spui de taina purtată de sămânță. I-am spus omului de la început să mănânce sămânță și rod din sămânță și cu sămânță în rod. Iată, așa i-am spus și omului de la sfârșit.

O, Israele, omul Meu cel de la sfârșit! Mănâncă, tată, sămânță multă, mănâncă și pentru omul cel de la început, care a dat sămânța pe sânge. Mănâncă sămânță, că-ți va mulțumi omul din veac și până în veac, că omul veacului nu a voit să iubească sămânța și să fi rămas în această iubire. Sămânța crește în pământ și în rodul ei, și este fără de păcat, ca și Mine, fiule iubit de Dumnezeu, că mult te iubesc, și multă carte pun peste tine ca să înveți, și să-ți dau Eu ție cunună de flori la învățătură. Suspină cerul, tată, când se uită pe pământ și vede copii premiați cu cununiță pentru învățătura cea fără de Mine. Suspin și Eu, copile, ca să te văd silitor la școala Mea cerească și să înmulțesc cununițele cele pentru tine. Nu are, tată, cine să-ți dea ce-ți dau Eu. Ce-ți dau Eu nu mai pierzi, și rămâi încoronat veșnic, și nu înveți în deșert dacă iubești școala Mea și cartea Mea. Cartea Mea este cunoscută de Duhul Sfânt, de Duhul Sfânt din om.

Iată ce sărbătoare pe pământ! M-am întâlnit cu tine, Ierusalime nou, și vreau să-ți spun că voi veni curând ca să te trec clasa. Și la școala cerească se trece clasa. Am făcut serbare de sfârșit de școală și vreau să te premiez. Ne întâmpinăm unii pe alții și serbăm cu cerul. Pace și întâmpinare cu pace! Pace de la Mine peste tine, Israele, doritul Meu popor! Ce este dorul, tată? Tu iubești pe cineva și ți-e dor de cel pe care-l iubești. Eu, tată, te iubesc pe tine și Mi-e dor de tine, Ierusalime. Vezi tu, măi fiule, omului îi este dor de cineva pe care nu-l are aproape. Și Mie, tată, cum Îmi este dorul? Dacă te-aș avea aproape, de ce Mi-ar mai fi dor de tine? Mi-e dor de tine, Ierusalime. Pace ție, și vino, că Mi-e dor! Și iată, ai venit, iar Eu arunc sămânța. Sămânța are pilda ei. Ea cade și în piatră, și în spini, și în pământ bun, și se deosebește prin creștere. Ea crește bine pe ogor bun. Eu am făcut din tine ogor bun și te-am numit ogorul Meu, poporul Meu. Roagă-te Semănătorului, tată, roagă-te, ogorul Meu, poporul Meu, roagă-te, că rugăciunea te crește și te mărește și te rodește, fiule. Rugăciunea este aripă pentru tine, fiule. Dacă rugăciunea ta nu te duce pe aripa ei până acolo unde cauți tu, atunci nu este aripă rugăciunea ta. Fiule, să nu te rogi fără folos. Nu te amăgi, tată. Dacă trupul tău nu este curat, atunci nici gândul tău nu stă cu tine la rugăciune, și se întoarce în trup. Dacă gândul tău din vremea rugăciunii nu te duce pe tine la simțirea rugăciunii, atunci tu nu ești curat și nu ajungi la Domnul pe drumul rugăciunii. Rugăciunea este cărare, tată, este duhul tău către Dumnezeu, este cuvântul tău către Mine. Fără rugăciunea ta nu știe Dumnezeu că tu ești. Dacă cineva vrea ceva de la tine chiar străin fiind de tine, și dacă nu vine să-ți spună, tu de unde ai ști că el vrea ceva? O, Eu te-am înzestrat cu duh și cu minte și cu gândire și cu simțire, și Eu, fiule, nu te cercetez dacă tu nu ceri să te cercetez. Ți-am dat zestre să te folosești de ea întru Mine. Omul se culcă pe urechea că știe Dumnezeu, și zice: „Lasă, că știe El Dumnezeu“, dar cine nu se descoperă pe sine înaintea Mea, pe acela Eu nu-l cunosc, că acela are mărire de sine și Eu nu caut spre el, pentru că Eu sunt smerit și blând. Eu eram venit din cer pe pământ, și tot M-am rugat cerului. Cât am fost pe pământ M-am rugat neîncetat Tatălui Meu. Eram venit din cer și Mă rugam cerului. O, fiule, dacă tu te rogi cerului, atunci tu ești o pară de foc bineplăcută, și toți cei din jur văd aripioarele tale, căci rugăciunea face din tine aripă spre cer, suire și coborâre, fiule.

O, iubitul Meu popor, ca o pasăre care cloncăne cu hrană pentru pui, așa a fost lucrarea Mea în jurul tău, Ierusalime, și am stat ca pasărea cu hrana în cioc ca să ți-o dau, ca să nu mănânci altceva, și ți-am spus așa: sămânța pe care o mănânci să nu fie păcatul, tată, că păcatul este mir străin și ungere urâtă, fiule. Nu numai cu gura mănâncă omul. Omul mănâncă și cu mintea și cu inima. Ce mănâncă cu mintea și cu inima și cu simțurile? Mănâncă ori pe Dumnezeu, ori pe satana; ori sfințenie, ori păcat. Fiule, să cauți cu gândul tău la cele sfinte, căci cele sfinte fac din tine flacără cerească pe pământ și în cerul sfânt, dar cele păcătoase îți iau curajul către cer și te fac nevăzut de cer. Fiule, ce vrei tu să fii? Vrei să fii Adam, sau vrei să fii Hristos? Ai grijă, că Adam a murit, iar Hristos a înviat, tată. Dacă tu ieși după altă mâncare și te prinde vremea rea pe afară, ploaia îți udă aripioarele și furtuna ți le rupe, și rămâi pe afară fără aripi. Fără aripi nimeni nu va putea pluti pe deasupra răului care vine să curețe pământul de răul de pe el.

Dacă duhul rău iese din om prin pocăință și prin credință și dacă apoi iarăși se întoarce, atunci înseamnă că vindecarea nu s-a născut peste om. De ce, tată, așa? Iată, nu mai este rugăciune curată și mereu. Rugăciunea este veghe, asta este rugăciunea. Nu după ce te rogi să te culci. Nu, tată, și să veghezi apoi împreună cu Dumnezeu. Dacă ești păstor, să veghezi peste turmă după ce te rogi, și dacă ești fiu, să veghezi cu păstorul după ce te rogi, căci rugăciunea este veghe, fiule.

Umblă, tată, și Mă caută pe Mine, căci ca să găsești trebuie să cauți. Caută-Mă ca să Mă las în calea ta, să Mă las găsit, poporul Meu, găsit de tine, tată. Crede în Mine și nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune și tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă așa a fost planul lui Dumnezeu. Îți trimit carte de învățat, ca să înveți din ea calea spre Mine, Ierusalime, poporul Meu. La doctor și la judecător se plătește și se pun mijlocitori ca să scoți trupul de la moarte și de la închisoare. Umblă, tată, și pentru suflet, că de la Mine toate le primești în dar, numai să-ți iei crucea și să vii după Mine. Umblă cu Mine și nu fără Mine. Eu nu-ți cer nimic ca să te scap de moarte și de boală și de închisoare. Închisoarea cea de pe pământ, aceea nu este închisoare, aceea este pocăință dacă vrei s-o lucrezi. Închisoarea este păcatul care te închide în el, căci plata păcatului este iadul. Am venit să te întâmpin și să-ți spun să te faci sănătos și de acum să nu mai greșești, Israele, copilul Meu de lângă sfârșit.

O, copii și copile, fiți oglindă de copii ascultători și de cumințenie. O, ce creștere v-am dat și ce școală v-am învățat ca să nu fiți fără de credință! Să nu fiți slabi la învățătură, măi fiilor, ca să vin să vă dau premiu și lucru sfânt să vă dau.

Iată ce lacrimi vărs pentru tine, Israele. Cuvintele Mele sunt lacrimile Mele pentru tine, copile de azi. Am plâns pe la porți, tată, când am mers peste fiecare cetate, și intram și găseam idoli mulți peste tot, și plecam plângând, rugându-vă să vă întoarceți la iubirea Mea și să veniți la școala cerului, ca să vă trec clasa. Iată, scot la lumină vorbirea Mea cu Israel, și lumea va bea și se va îmbăta de iubire după Dumnezeu. Ai grijă, Israele, să nu cumva să rămâi mărturie de nepăsare sau de necredință sau de cârtire sau de fapta lui Iuda, că împietrirea ta va aduce credință peste lume și mântuire peste lume. Am spus demult, când umblam prin cetățile tale, că vom trece un examen ceresc, Israele, și unii n-au mai mers după Mine de atunci. O, dar nu este nicăieri loc pentru Israel cel hrănit din această lucrare. Cei ce au plecat n-au voit nici mustrare, nici certare, nici trezire, nici îndreptare, nici duh smerit. Eu am voit să fii tu iubirea Mea din urmă, Ierusalime, că dacă te-am certat spre îndreptare, am făcut așa că te-am iubit. De ce nu M-ai primit așa? Și dacă ai plecat din casa iubirii, din lucrarea aceasta, tu crezi că te-ai ascuns? Nu se poate furișa nimeni de mărturia acestei cărți, căci cuvintele cărții acesteia vor scula pe morți din gropile lor, dară pe tine, care ești deasupra! Cuvintele acestei profeții au vorbit de învierea celor morți și au spus că se vor scula afară, și morții vor împlini cuvintele cărții acesteia și se vor scula. Amin.

Iată, e plin văzduhul grădinii Mele de glasul Meu, așa cum era grădina Edenului, plină de glasul Meu care vorbea cu Adam. Și va întreba lumea: „Unde este cel scris în Cartea aceasta?“, și vor răspunde îngerii cei păzitori ai acestei profeții și vor zice: „Aceia s-au dus hulind și cârtind“. Eu am spus că Mă duc să fac loc pentru Mine ca să fii și tu cu Mine, și trebuia să fii dacă am zis. Și iată, am gătit acest loc ca să fiu cu tine, și vin spre tine ca să fiu cu tine acolo unde ești tu, că tu nu te-ai pregătit ca să fii cu Mine acolo unde sunt Eu și lucrez pentru tine. Iată, lucrez aici pentru iertarea ta și nu te pot ierta, că tu nu vrei. Te voi ierta când te vei opri din calea ta și vei lua calea Mea și când vei fi curat de păcat; iar până atunci voi lucra. Să-ți fi făcut cărare prin lucrarea Mea ca să fii în curțile Domnului. De ce, oare, nu înțelegi ce este lucrarea Mea cu tine, Israele? Dacă ai venit să crezi în această lucrare, să fi crezut până la sfârșit în ea, căci o iubire părăsită se răzbună pe tine. Tot ce ți-am adus prin ea, până la sfârșit să fi crezut. La sfârșit ți-am adus ce am adus la început, ca să răscumpăr omul de la cădere.

Să vină cetățile lui Israel, să vină să cineze cu Mine prin cuvânt, că și Eu M-am dus în ele după fii. M-am dus și i-am strigat de peste tot, am bătut pe la toate porțile și am intrat ca să spun la toți ce vreme este și ce vreme vine. Am lăsat carte pe pământ pentru fiecare cetate și am scris iubirea sau neiubirea, primirea sau neprimirea, am scris peste tot, și se va desface acest sul.

Iată, am scos apă. Am scos apă multă, ca să ia lumea; să ia, așa cum ia la Bobotează, și să bea duh de sfințenie și de învățătură din cer pe pământ. Și lumea ia și se sfințește, și Domnul împlinește tot cuvântul rostit prin acest izvor. Am scos apă multă din acest râu. O, și câți pești au trecut prin râul acesta! Pești mici și pești mari au trecut și s-au ales și au plecat și au rămas. O, ce rău va fi de acela care a băut din vadul acesta și n-a rămas ca să fie viu și însemnat cu cele ce am adus azi! Azi am adus ceea ce mai era de adus, dar n-am scos și nici n-am adăugat.

Va veni omul necunoștinței de Dumnezeu și îți va spune că nu este adevărată cartea aceasta pe care Eu o scriu în mijlocul tău de patruzeci de ani, că Eu am scos apă din această carte, am scos multă apă bună ca să bea lumea. Apă amară n-am scos încă din ea, că am în ea și apă bună și apă amară. Apă bună este cuvântul Meu de bucurie, iar apă amară este cuvântul Meu de durere în mijlocul tău, poporul Meu. În cuvântul Meu de durere se găsește numele tău în sfat cu Dumnezeu, în carte cu Dumnezeu. În acest cuvânt se vede așteptarea Mea pe urma ta, se vede chemarea Mea, se vede mustrarea Mea, se vede durerea Mea pe urma ta, poporul Meu, și iată, îți spun că mai este o bucurie pe care o aștept de la tine; mai e încă o speranță de bucurie. Îți voi lăsa o mână dată ție. Și cum va fi aceasta? Aceasta este starea ta pe care o ai acum, pe care o vei avea acum. Eu de aceea am venit la cetățile Mele din Israel. Am venit ca să pricepi vremea și să te așezi în cele bune, ca să fii găsit bine. Dacă n-ai fost niciodată bine, măcar să fii găsit bine în vremea aceasta, fiule.

Am scos cuvinte de bucurie și am dat la cel ce n-a răstignit cuvântul Meu, la cel ce n-a cunoscut că Eu vorbesc cu un popor pe pământ. Poporul Meu a răstignit cuvântul Meu, a răstignit pe Duhul Sfânt, și zice că s-a ascuns. Nu s-a ascuns. Este în cartea sa poporul. În sfânta Scriptură este Israel cel de atunci, și în cartea de azi ești tu, cel de acum Israel. Și cel de atunci și cel de acum M-a chinuit și M-a răstignit. Să se fi răstignit pe el copilul acestei profeții, și Eu i-aș fi scris înviere prin cruce. Eu prin cruce am înviat, și tu tot așa trebuia să fii. Tu trebuia să fii un popor curat Israel chiar dacă ai născut fii. Să fi născut copii fără poftă, așa cum au născut părinții de demult, Zaharia și Elisabeta, Ioachim și Ana, Avraam pe Isaac, și mulți copii născuți fără de poftă, și să fi fost curat acest popor.

Dacă omul a voit carne, Eu i-am zis să mănânce carne, și a ieșit că i-am zis Eu. Eu am zis pentru că a zis omul. Dacă tu ai voit prunci, Eu am zis să-ți faci prunci, și iată, iar Îmi pare rău că l-am făcut pe om, că omul cel tânăr al poporului Meu s-a dus la potop apoi, iar cel bătrân al său s-a dus după cel tânăr, și iată ce potop a căzut peste poporul Meu. Lui Israel i-am zis atunci când l-am pornit spre Canaan, i-am zis să omoare pe tot neamul străin din cale și să-și facă loc spre Canaan. Și ce a făcut Israel? Israel și-a luat femeie și bărbat din neamurile din cale și a fost măcelărit de neascultare până la unul. A fost omorât pentru că a luat trup de pe cale, iar el era popor sfințit de Mine. Așa a făcut și azi Israel, și n-am avut cu cine să intru în Canaan. Dar Eu am spus ție, Israele, că fac Canaan, și fac Ierusalim văzut, și fac grădină sfântă, ca să intri în ea cu Mine. Iată, Eu n-am mințit, și îți aduc aminte că de aceea ți-am cerut să fii sfânt. Cum adică sfânt să fii? Nu te scutura la acest cuvânt, nu te mânia, nu te fă judecător de cuvânt dumnezeiesc. Să Mă scutur Eu, că Eu ți-am spus să fii sfânt, și tu n-ai vrut așa, și acum te bați în piept că ești cu Mine sau că ai fost cu Mine, și îl dușmănești pe cel mai mic care a venit la Mine ascultând, care n-are păcatul neascultării de cuvântul Meu, că M-am rugat de tine patruzeci de ani să fii sfânt și nu pământ, și să-ți spun Ierusalim. Ierusalim înseamnă popor al Duhului Sfânt în sărbătoare de Rusalii. Dacă ai fi vrut tu așa, Israele, îți dădeam toate bunătățile ca să le ai și să te odihnești în ele cu trupul sfânt. Ce nu ți-aș fi dat Eu ție dacă ai fi iubit să ai trup sfânt și să-Mi fii Mie templu?! O, nu te supăra, nu te mai mânia pe cei mici care s-au născut în urma ta și care au ascultat ca să stea cu trupul sfânt. În zadar te mânii, și ai păcat îndoit dacă faci ce au făcut copiii lui Iacov fratelui lor cel mai mic. Ție nu-ți place așa, dar iată, ce a fost iarăși este. Cel mai mic care a venit în urmă din Egipt, a luat cuvântul Meu și l-a pus la inimă și s-a sfințit și n-a cârtit, și voi ridica un neam mare din cel mic, din lucrarea credinței și a ascultării celui mic. Decât să te răzvrătești, mai bine este să fii cuminte și mulțumit, că n-ai de ce să te îngâmfi, n-ai de ce, că voi scoate într-o zi și apa cea amară, și ai să vezi că n-ai de ce să te răzvrătești, că Eu mult am suspinat ca să fi fost tu după voia Mea. Am scos apă dulce și am dat la mulțimi și am spus mulțimilor că Eu am un popor, și de aceea vin la tine, poporul Meu, și mereu te rog să fii tare cu Mine și să fii ca Mine, căci precum căsătoria va merge pe pământ până la sfârșitul de acum, tot așa cuvântul Meu cel dulce și cel amar va merge până la sfârșit, până la pragul celor ce sunt nesfârșite.

Eu aș fi vrut ca tu să fii stea cerească, dar tu M-ai judecat când ți-am spus să nu mergi cu școli de pe pământ, că nu pământul are nevoie de tine. Pământul n-are nevoie de nimeni, decât de cei din cer, fiule, și de aceea aș fi voit Eu să fii tu stea cerească și să nu cauți să ai strălucire pământească. Tu nu trebuia să mănânci din mâna nimănui învățătură, și trebuia să iubești școala cea cerească, cea care începe cu sfințenia și care se termină cu plata ei și cu cerul coborât pe pământ.

Ce bine era să nu mai fi avut iudă în poporul Meu! Dar Eu sunt Dumnezeu și știu bine cum este fapta lui Iuda. Fapta lui Iuda este neascultare de cele rânduite de Dumnezeu. Fapta lui Iuda este să stai la mijloc ca să iei și să dai. Fapta lui Iuda este ca să cumperi de pe piață și să răspândești în poporul lui Dumnezeu, și ca să iei din poporul lui Dumnezeu și să duci afară la fur. Un creștin care nu este iudă, acela este plin de seninul Duhului Sfânt, plin de pace și de iubire și de ascultare și de umilință în mijlocul poporului Domnului. Iuda se cunoaște după față, și tu nu vrei, fiule, să nu fii iudă, pentru că nu crezi cum este fapta lui Iuda și purtarea lui Iuda. Cel ce are buzunarul lui, acela este Iuda. Cel ce are de la Mine și de la tine și ia cu umilință, acela este frate în turmă.

O, copii și copile, am spus așa la început: «Să iubești pe Dumnezeul tău din toată inima și cugetul tău»; din toată inima am spus. Cine se iubește pe sine, acela face voia sa și pofta sa și nu se cheamă că acela iubește pe Dumnezeu. Cine se iubește pe sine, acela lucrează păcat în trup. Să știi, măi Israele, că azi îți spun ceva, măi tată. Îți spun că nu știi să fii credincios, și te faci că nu știi ce este păcatul. Păcatul pleacă în trup de la inimă, nu de la trup. Nu trupul este de vină, și nici firea trupului, ci inima naște păcatul, căci mintea ta este în inima ta, și îți cobori mintea la inimă, și atunci ai făcut păcatul în trup, și după aceea urmează fapta lui în trupul tău.

Vezi tu, Israele, de ce am spus Eu să iubești din toată inima pe Dumnezeu? Inima când e ocupată toată cu Dumnezeu, atunci nu mai rămâne loc și pentru păcat în ea. Cugetul și inima nasc păcatul, și păcatul apoi se așează în trup. Am venit, tată, să te smeresc, ca să vezi tu cum nu-L iubești pe Dumnezeu. De aceea nu scapi tu de păcat, pentru că nu-L iubești pe Dumnezeu din toată inima. De aceea ești tu așa de necăjit pe pământ. Fără Dumnezeu e greu pe pământ, fiule. Cu Dumnezeu ești atunci când Îl iubești cu tot cugetul și cu toată inima, nu când te temi de El, ci când Îl iubești cu totul. Nu ai priceput tu, fiule, că nu poți să fii și tu și Dumnezeu, iubit de inima ta. Tu când te iubești pe tine, de aceea te iubești, ca să-ți faci voia. Tu când Îl iubești pe Domnul, de aceea Îl iubești, ca să-I faci voia. Vezi tu, tată, de ce nu scapi de păcat? Iată ce te învăț Eu azi. Te învăț să-L iubești cu tot cugetul și cu toată inima pe Dumnezeu, ca să scapi, tată, de păcat, ca să scapi de greu, fiule, și ca să nu mai fii dat păcatului, căci din nou îți spun: nu fapta păcatului este păcatul, nu de acolo începe păcatul. Păcatul începe de la cuget și de la inimă, fiule. Tu nu ești forțat să-L iubești pe Dumnezeu. Tu alegi ce vrei, dar îți spun să nu mai spui că-L iubești pe Dumnezeu dacă mai trăiești tu în tine. Cine iubește pe Domnul, acela iese din sine, acela se leapădă de sine și are în el împărăția lui Dumnezeu. Cine dă cer tuturor celor din jur, acela are pe Dumnezeu cu împărăția Sa în el. Să nu Mă faci mincinos, tată. Eu adevăr grăiesc despre cel ce împarte cer: acela împarte ce are în el, și de aceea împarte. Cine are în el altceva, împarte altceva, și Îmi face dezbinare în trup și tulburare în trupul cel închegat al poporului Meu. Cine nu poate lăsa pentru Dumnezeu totul ca să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie, acela nu s-a lepădat de sine, acela este întru sine, și iată, n-a plecat ca să-Mi urmeze Mie.

Dacă nu te-aș iubi, poporul Meu, n-aș fi așa milog pe urma ta. Te iubesc pentru că ai pecetea Mea pe tine, pecetea acestei lucrări, fiule. O ai din părinți sau de mai încoace, și o ai pe tine din ziua când am vorbit cu tine.

Iată, va veni la tine omul și îți va spune că nu este din Dumnezeu această carte pe care Eu am scos-o acum și pe care o voi da ca merinde vie la sărbătoarea Mea de patruzeci de ani cu tine, poporul Meu. Îți va spune omul că scrie în Scriptură să nu mai adauge și nici să mai scoată nimeni din cartea aceea. Eu, Domnul, vin și îți spun ce este cuvântul acela. Cuvântul acela este pentru cartea lui Ioan, pentru cartea Apocalipsei, nu pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu se va sfârși în veac. Acolo este vorba de profeția lui Ioan, de profeția sfârșitului lumii și de venirea Mea, nu este vorba de sfintele Scripturi, care nu se vor sfârși, și vor fi cu Domnul în veac. Este vorba de cuvântul Apocalipsei și de numărul scris în ea, și să vezi ce-ți mai spun Eu acum. Scoate cartea aceea, tată, și citește cu Mine în ea și vezi că s-a împlinit scoaterea și adăugarea aceasta în ea. Oamenii bisericii din lume au călcat acest cuvânt, au scos din ea și au adăugat în ea; au schimbat cuvântul și numărul profețit, și vor păți aceia ca dreptul Simeon, care n-a mai murit până ce n-a văzut cele șterse de el în profeția cu nașterea Fecioarei. De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi așa ceva? A făcut așa, ca să te omoare pe tine și ca să-și facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, și ca să nu te mai pregătești și ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, și de aceea biserica este a veacului acesta și nu este a cerului. Dar tu ești biserica Mea cerească, Ierusalime, și fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea și numărul cel profețit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie și încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaște capătul, a schimbat și a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr și au scos venirea Mea, și dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul și drumul, dacă ei stau în nepăsare, așa stă și turma lor. Dar Eu vin la tine și nu tac și îți spun să fii gata, că sunt lângă arătare, și voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curățirea cărării Mele și va culege din calea Mea trupurile și va așeza serbare cerească înaintea Mea.

O, fiule, omul din lume știe mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit și nu e prost, și încearcă să-și lungească statul și veacul lui. Dar Eu vin și îți spun să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, și din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, și să nu zici că Domnul nu mai vine, și tu să fii pregătit bine, că dacă ești gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ții să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni. Nu vreau să tragi acolo unde nu-Mi place Mie, că Eu acolo nu Mă duc; nu Mă duc în lume. În lume este Ilie cu curățirea pământului, că multă râvnă are el de Dumnezeu, și de aceea el este cu trupul. Ilie n-a voit să moară cu trupul, și dacă n-a voit, Eu am împlinit, și iată ce mare este acest sfânt. Enoh n-a voit să moară cu trupul, și dacă n-a voit, nu a murit. Așa și tu să vrei, Israele, copilul Meu de la venirea Mea. Mă doare că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine fructul vieții, căci fructul vieții este curat, curat, tată, și tu nu ești curat, și nu pot sta la masă cu tine ca în cer, și stau ca pe pământ. Mi se frânge inima că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine darul pe care l-am coborât Eu în grădina Mea. În această grădiniță am ungere mare, tată. Am trimis pe cei trei sfinți ierarhi la Verginica după postul ei de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și M-au dat ei din potir ceresc, i-au dat Trupul Meu, lucrat de cer, de cei trei ierarhi care stau la temelia cea de la început, alături de cei dintâi apostoli ai Mei. Acesta a fost darul pe care i l-am dat Eu lui Verginica după postul ei de patruzeci de zile. Darul a fost Iisus Hristos, adus din cer, de ierarhi din cer. Ei sunt ierarhii acestei lucrări și au ungerea lor peste fiii grădiniței Mele de azi. Ei sunt de la început cu Verginica, din anul 1955, și nimeni nu poate umbla la această lucrare așezată de cer.

Mereu ți-am spus: «Israele, am multe să-ți spun, și tu nu le poți purta», și de aceea nu te am în curțile Mele, în tainele Mele, căci tainele Mele sunt purtate de trupuri curate, și de aceea ți-am spus să Mă iubești cu toată inima ta, ca să semeni cu grădina Mea, și să rup din ea și să te sfințesc cu cele din grădina Mea, așa cum am făcut cu Verginica la început. E mare taină această grădiniță, e mare ungere peste fiii grădinii Mele, și tu, poporul Meu, nu poți duce această taină, și de aceea îți spun: pregătește-te bine, poporul Meu. Tu zici că știi, dar nu știi. Ce știi tu e ce știi tu, nu e ce știu Eu. Această grădină Mă poartă pe Mine, și în zadar zici că știi, și Eu îți spun că nu știi, și îți spun că ești ispititor. Și dacă faci așa, Eu nu te scriu cu cei curați la inimă. Cine a umblat așa, acela a rămas cu pipăitul, și Eu nu mai cred în acela.

Eu îți spun, Israele, să te pregătești bine cu trupul și cu sufletul și să mergi la scaunul de pocăință, și să mergi fără păcate, că mult Mă înțeapă duhul rău în coasta Mea durută și sângerândă când te aude pe tine că încă ai mai avea păcate. Aș vrea să nu mai ai păcate, tată, și am dat de la Mine un om ca să te hrănească cu Trupul și Sângele Meu, ca să nu mai fii tu amestecat cu cei care Mă răstignesc, că preoții bisericii lumii, toți Mă răstignesc, Mă răstignesc greu, că au mâinile pline de păcate, și au trupurile pline de plăceri și de carne, că ei nu mănâncă semințe și mustul din semințe ca tine. Ei mănâncă untdelemn mort, nu untdelemn viu; mănâncă ungere moartă, și la Mine toate au viață, fiule. Sămânța are viață în ea, iar mirul ei unge viața și sufletul și inima, dar mirul acesta când e pus pe foc ca să facă cu el ce face cu alcoolul, acel mir ucide și sufletul și trupul, și nimeni nu mai știe că de mult s-a atins antichrist de untdelemn și de vin. Ți-am adus un slujitor care stă curat cu trupul și i-am zis să stea cu tine și să te hrănească pe tine întru curățenie și întru cumințenie, ca să te smulg pe tine din brațele străinilor tăi, care nu sunt din această lucrare. Omul care Îl ia pe Iisus Hristos trebuie apoi să nu mai facă păcate, ca nu cumva să-L bage pe Domnul în mădular stricat și mort mereu. Ai văzut, tată, sămânța se dă o dată jertfă, și după aceea își face un trup nou și ți se dă ție spre hrană. Așa și trupul omului păcătos, să-și lase păcatele și să-L ia pe Domnul, și după aceea să nu mai facă păcat în trupul său și cu mădularul său, că acela se face mădular al lui Iisus Hristos.

Am fost cu mare îngăduință două mii de ani, și de atunci numai în mormânt am stat și numai din mormânt am lucrat, căci chiar dacă am avut preoți cu viață curată în trup și în duh, dar pe Mine M-au dat tot la omul care a făcut mereu păcat, și am intrat în mormânt mereu, fiule, în omul care era mormânt pentru Mine. Sau dacă omul cel ce se apropia era curat, așa cum au fost și mulți dintre fiii tăi, Israele, dar n-ai avut preot curat, tată, și ai avut preot străin de poporul tău și de viața ta, și n-ai avut ce-ți trebuie. Am luat un martor din biserică și i-am dat cuvânt să se facă arhiereu, și cuvântul Meu l-a făcut arhiereu, și l-am păstrat în lucrarea Mea și l-am purtat prin cuvânt și l-am scris în cartea aceasta ca martor de pe pământ, din biserica cea de pe pământ, ca să mărturisească această vreme și lucrul Meu cu tine, poporul Meu, lucrul cuvântului Meu peste tine. Și am pus prin cuvânt ungere peste locul grădinii Mele de azi, și am ridicat piatra legământului cel curat, și am pus la temelia ei chipul Meu și legea Mea cea sfântă, și am zidit pe această temelie fii cu ungere cerească prin cuvântul Meu cel din cer. Și la această așezare nouă am avut martor arhiereu de pe pământ, numit de Mine prin lucrarea Mea, că el a fost cu lucrarea Mea demult, demult, tată, și a fost cu trupul curat, și l-am adăugat atunci poporului Meu și l-am făcut martorul Meu, și iată, el mărturisește de la temelia Mea cea nouă. El este plăpând și cu pașii legați, căci l-au dușmănit arhiereii cei trupești și i-au oprit pasul și glasul, dar Eu am lucrat prin el și cu el ce am avut astăzi de lucrat și ce a fost de intrat în vreme, în istoria vremii, și iată, țipă duhul cel potrivnic, țipă de durere și nu știe cum să-și mai facă loc, dar în zadar își face, că Eu Mi-am lucrat lucrarea Mea, și ea mărturisește, și acest martor al Meu este mare întru Mine. Roagă-te, Israele, să se ridice în picioare cel neputincios și să-i cadă lanțurile celui închis de arhiereii de azi. Eu, tată, numai înainte voi da de-acum, și am bătut la poarta ta ca să te pregătești de împlinirile cele profețite vreme de patruzeci de ani.

Israele care ești bolnav de mărirea din tine, nu te mai supăra, tată, pe lucrătorii cei puși peste tine. Nu mai umbla cu descusutul și cu pipăitul și cu împărțitul. Vino-ți, fiule, în fire și adună-te, că tare ești tu risipit cu inima și cu credința, măi fiule, și iată, faci mereu lacrimi Duhului Sfânt. Nu mai sta ca un străin în poporul Meu, că poporul Meu trebuie să fie un duh și un cuvânt tot poporul Meu. Și dacă nu este așa, nu este din pricina Mea sau din vina sa, ci din vina ta, cel ce nu stai curat și deschis la masa cuvântului Meu, și Îmi pare rău că trec în carte mărturii cu durere, că mai am pe câte unul în poporul Meu, care-Mi face durere, că tu, fiule, nu vezi îngerașii care trec prin fața ta și te cercetează și te scriu la numărul de azi al cuvântului Meu, la fiecare masă te scriu îngerașii cum vii și cum stai și ce faci și ce ai în tine, și cartea va mărturisi, că Eu i-am rupt pecețile, și ea va cuvânta. O, cât a plâns cartea vremii de azi, cât a plâns închisă! Dar a venit vremea să o deschid și să vorbească pentru sau împotriva ta. Tu n-ai crezut vreme de patruzeci de ani, și iată, Eu astăzi împlinesc, și nu te poți ascunde nicăieri, fiule. Așa este și în Scriptură vorbirea Mea cu Israel și istoria Mea de până atunci. Tot așa de dureroasă este și cartea aceea, și iată, scriu încă în ea, scriu și vorbirea Mea cu tine, și după ce scriu, lucrez. Acum e încă rost de înviere, dar nu înviere amestecată cu păcat, că aceea nu se scrie înviere.

Israele tată, lasă-te spre înțelepciune, măi fiule, că de aceea te-am rugat să nu mai ucizi ca să mănânci, și să mănânci fără să mai ucizi. Să mănânci semințe și rod de semințe, și să ai înțelepciunea ca să pricepi cele cerești, și să stea peste tine cele cerești. Să nu se supere cel ce s-a făcut de atâtea ori vinovat față de cuvântul Meu din vremea celor patruzeci de ani, că dacă te-ai făcut vinovat față de lucrarea Mea, nu pot, tată, să te pun lucrător acum. Și de ce nu pot? Pentru că este scris în carte mărturie rea despre tine. Și cine a scris în carte, tată? Iată, tu ești cel ce ai scris, nu Eu. Eu doar ți-am arătat ce ai făcut nepotrivit lucrării lui Dumnezeu care te purta prin ceața vremii.

Să te pocăiești, Ierusalime, că mare îți este numele între neamuri, și nici unul din poporul Meu nu poate fugi din carte. E prins în carte tot fiul care a crezut măcar o dată în lucrarea cuvântului Meu. De aceea îți spun Eu că Mi-e dor de tine, poporul Meu, și că te aștept de patruzeci de ani, tată. Ți-am spus, de patruzeci de ani îți spun mereu că cel ce bea o picătură de țuică se topește din fața Mea și este luat prin învinuire, prin călcare de cuvânt profețit. Și să vezi ce-ți mai spun Eu azi, Israele, că am fii în tine care s-au dus la fund la capătul drumului, și bea țuică cel ce a vorbit cu Dumnezeu. O, fiule, gâtul și inima nu te-au usturat, dar ochiul te va ustura mult de tot, că Eu voi da cuvântul pe față, și vei fi strivit de cuvântul cărții și vei fi vădit că ai călcat peste cuvântul lui Dumnezeu.

Eu vin să fac întâlnire cu tine, Israele, ca să vin să-ți spun să fii tu un popor fără de păcate. Eu rostesc acum peste tine din nou: iartă-ți-se ție păcatele, Israele, dar nu te mai ține de ele, că nu ești bun de nimic dacă faci așa. Să nu uiți, Israele, ce te-am învățat Eu astăzi, căci te-am întâmpinat cu o învățătură adâncă și ți-am spus că păcatul se face cu inima și cu cugetul, și numai după aceea se coboară în trup și își face loc în trup. Tu să nu dai vina pe trup, să nu te îndreptățești, că am în poporul acesta trupuri care au păcatul în carne și nu știu sau nu vor să știe că acesta este păcatul. Trupul dacă nu ar avea inimă vie și minte vie nu ar mai face nimic.

Israele, să-ți faci inima locaș iubirii de Dumnezeu, și dacă ai să faci așa, te vei cunoaște pe față, fiule. Omul până nu se învoiește cu gustul păcatului nu vine fapta păcatului. Scoate, fiule, rădăcina, ca să nu mai dea din ea.

Sunt cu duh de bucurie în sfat cu Israel. Îți mulțumesc, poporul Meu, că ai venit în întâmpinarea Mea, și aș voi să fii și tu mulțumit în duhul tău. Aș vrea, tată, să te vindec de toate neputințele tale, dar Îmi trebuie loc și scaun în tine. În tine, fiule din Israel, să nu găsesc mormânt pentru Mine, și să găsesc scaun de domnie pentru împărăția Mea în tine. Vine, și se vede bine, vine plânsul pe pământ, și ție îți trebuie aripioare, și iată, iar îți spun: dacă nu poți, dacă nu vrei să fii curat cu inima și cu trupul, nu e bine să-Mi încurci statul Meu în poporul Meu. Eu M-am săturat de trădători, tată. Eu M-am săturat de așteptat. Sunt lângă arătare, dar rău îi va fi celui ce a fost în cartea aceasta, în ogorul acesta, și s-a dus apoi să nu facă ce i-a spus Dumnezeu să facă. Vine usturimea peste cei ce au călcat în picioare această învățătură.

Încercați voi, cei vii, și spuneți vestea pocăinței la cei ce au căzut din leagănul acesta, din bărcuța aceasta de lucrare cerească. Nu le zic să vină la masa cuvântului Meu, dar le zic să caute cu viață sfântă, așa cum cer Eu celui ce va scăpa. Și fiți atenți la otrava de pe piață, la învățătura de pe piață, să nu luați nici cu gura, nici cu ochii, nici cu urechea să nu luați. Vai vouă, tată, dacă nu veți asculta de acum ca să nu mai căutați să știți ce pățește lumea! Dacă nu veți sta în această ascultare, vai vouă! Nu vă jucați cu acest cuvânt, fiilor. Nu mai ascultați la lume. Închideți ferestrele spre lume, închideți ușile și porțile, închideți ochii și urechile și nu vă mai uitați peste lume. Este păcat de moarte ceea ce vă spun. Pe cât puteți, pe cât vă stă în putință împliniți aceste cuvinte. Citiți de la Domnul, ascultați de la Domnul, uniți-vă cu cerul, că iată, n-ați ascultat la vreme ca să ieșiți din lume. Cel ce nu vrea, Eu, Domnul, îl rog să se dea deoparte din turma Mea, că Eu trebuie să am o turmă fără de vină. De mult timp îți spun: dacă nu crezi, dacă nu vrei cum vreau Eu, dacă stai cum vrei tu, să nu stai în poporul Meu, că-Mi atingi poporul de neascultare. Am fii doborâți de la fața Mea pentru că n-au ascultat și au făcut altceva, și fac și acum tot așa. Acum duhul cel înșelător se fălește cu ei, și o să le dea cu piciorul duhul cel rău, îmbrăcat în haine de creștin, și acești creștini neascultători vor rămâne goi și învinuiți de neascultare. Nu Mă tem de duhul omului, dar Îmi pare rău de creștinii Mei care s-au lăsat murdăriți și doborâți de cei ce au plecat din Mine.

Ca să stai în această lucrare nu este așa cum zice oricine; este așa cum zic Eu, Domnul. Eu, tată, am tras mereu de inima ta ca să te iau în Duhul Meu, iar tu te-ai ascuns de toată așezarea Mea, dar de Mine n-ai putut să te ascunzi, și Mă uit la tine cum stai răzleț și amețit de cei fără de statură, și Mă uit la alții care au plecat din lucrarea Mea de frica omului cel clătinat, și Mă uit unde s-au dus; Mă uit și le arăt și fiilor Mei ce văd Eu, ca să știe și ei cele ascunse de cei cu inima ascunsă. Eu am căutat mereu cu vindecare, dar cine a fost prea vinovat împotriva acestei raze de lucrare cerească, acela a luat plata inimii sale, că inima aceluia n-a mai căutat spre întoarcere și s-a dus din turma aceasta, și aceștia nu sunt nicăieri. Ei sunt în cartea aceasta, și din altă parte Eu nu-i știu. Aceștia pe nicăieri nu Mă vor mai găsi, decât în staulul Meu de lucrare cerească în vremea aceasta. Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, și nu Mă mai duc, și stau cu tine, fiule, poporul Meu. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, și cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, și în lume nu Mă mai duc, și stau cu tine și suflu peste tine și te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine și să-ți fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, și nu-ți poate fura ție nimeni această lumină.

E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, mireasa Mea; e dragostea dintre Mire și mireasă. Un mire și o mireasă sunt curați câtă vreme sunt miri. Așa iubire să fie între Mine și tine, Ierusalime, mireasa Mea de azi, și să nu dorești căsătorie, tată, adică pofte, adică idoli, adică voie după voia ta. Rămâi mireasă, Ierusalime, că mireasa este curată și nu este întinată. Vine lumea, tată, și Mă întreabă de tine; vine în curând, și va fi să-ți arăți veșmântul și statura și lucrarea ta. Vine omul cel înșelat de cele ale veacului acesta; vine ca să se uite la tine și ca să facă ce faci tu, și ca să facă ce fac Eu; vine să învețe lecția vieții fără de moarte. E dragostea Mea cu tine, e cartea Mea cu tine, cartea drumului Meu cu tine, și tu va fi să spui ce a spus Pavel apostolul după ce s-a trezit din sine, după ce M-a prigonit pe Mine și pe fiii bisericii Mele.

Vor veni preoții și arhiereii să le dai și lor ce ai tu și să stea sub slava ta, dar fii mireasă curată, poporul Meu din urmă. Te-am îmbrăcat frumos, tată. Vezi să nu te pătezi, vezi să nu te agăți, vezi să nu-ți pierzi veșmântul. Furtuna e mare și vremea e cețoasă. Vezi să nu te ia vântul, fiule. Vântul, tată, ascultă de Mine dacă tu vei fi cu Mine. Dacă vei fi cu tine, vântului nu-i este teamă de trup.

Eu te cuprind în dragostea Mea, în mantia Mea, și n-ai să mai auzi pe nicăieri cântarea aceasta de dragoste. E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, și vreau să ai față după chipul și asemănarea Mea.

Pace vouă, copii și copile din poporul Meu! Ce bine e să fie copil poporul Meu, să fie copil, așa cum Eu am profețit. Dar cine nu este copil, se vede că nu este copil. Iubiți duhul de copil în voi. Copiii nu știu ce este teama. Fiți copii ai Tatălui și ai Fiului și ai Sfântului Duh, și veți pluti pe deasupra.

Vine primăvara Mea și a ta, Ierusalime. Vine, tată, pajiștea cea nestricăcioasă, că mult așteaptă firea descoperirea fiilor lui Dumnezeu, care o vor salva pe ea din stricăciune. Eu rostesc vindecare peste tine, poporul Meu Israel. Vindecă-te de tot ce te doare și aleargă sănătos spre cele ce nu se vor mai sfârși. Cele nesfârșite vin odată cu Mine și sunt făcute pentru tine, poporul Meu cel moștenitor. Vino, tată, să moștenim cele ce nu se văd, și ochii tăi să se desfacă. Amin.

Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Ascultă această poruncă, fiule, poporul Meu. Eu sunt cuvânt peste tine, și lumea nu știe cum sunt Eu cu tine. Am spus la lume despre taina Mea cu tine, și lumea va vedea pe poporul Meu. Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Pace ție! Pace prin cuvânt, și cuvântul să fie cu viață peste tine! Eu am sărbătoarea Mea deasupra ta, am cerul cu Mine deasupra ta. Amin, amin, amin.

15-02-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (3)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:02 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu pentru România

M-am coborât deasupra ieslei Mele, M-am coborât cu scaun de îngeri. Pun din nou pecetea Mea peste Israel, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Aceasta este pecetea și semnul prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor și lucrez peste Israel, care împlinește patruzeci de ani, patruzeci de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări.

Pace vouă, străjeri ai ieslei în care coboară cuvântul Meu! Iată ce fac: Mă zidesc în cuvânt înaintea ta, poporul Meu. Mă zidesc în grădina Mea și Mă fac cuvânt. Mă întocmesc și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, și cuvântul rămâne pe masa ta, pe inima ta și în cartea Mea din Israel, în istoria Mea de cuvânt în vremea aceasta. Cuvântul Meu rămâne cu tine, Israele, și să-l împlinești, tată, că n-are cine să împlinească pe pământ cuvântul Meu. Cuvântul Meu a fost zidit prin prooroci, că ei au scris cuvântul Meu, iar Eu l-am împlinit. Măi fiilor, cuvântul Meu a fost prin Verginica și tu l-ai ascultat, poporul Meu, atâta vreme l-ai ascultat, căci M-am zidit înaintea ta prin cuvânt.

Ierusalime, popor al lui Israel, am fost cu tine patruzeci de ani și am trimis glas de trâmbiță peste tine ca să te aduni acum la sărbătoarea cea mare, căci Eu, Domnul, desfac pecețile cărții, și voi sărbători această carte care se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cartea aceasta nu mai ai când s-o înveți, și de aceea vin înaintea ta. Iau pe fiii grădinii Mele și Mă cobor cu ei în calea ta, la poala muntelui, căci tu ești muntele Meu și ai vârf și ai poale. Nu mai ai, tată, când să înveți să faci cele din carte. Vremea învățatului a fost până acum. Acum e sărbătoare de trecere. Cartea aceasta trebuie acum s-o împlinești mereu, mereu, și de aceea am coborât Eu acum. Am coborât să-ți spun cuvânt. Și ce cuvânt? Cuvânt de împlinit. Fii atent, că Moise a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine și să se sfințească apoi, și să rămână întru Mine. Ilie a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine și să-l iau la cer cu trăsură și cu cai cerești. Verginica, fiule, a postit patruzeci de zile, și apoi am coborât în ea și am făcut din ea izvorul râului vieții, și din râul acesta ai băut tu. Eu sunt râul vieții, și am izvorât din Verginica în calea ta, că am făcut din ea stâncă, și temelie pe stâncă, și am venit și Mi-am atins toiagul Meu de ea, și a țâșnit din ea izvorul râului vieții, și tu, Israele, ai băut din râul vieții. Dacă până acum nu ai știut ce ai băut tu prin această stâncă, iată, azi îți spun din ce ai băut tu. Ai băut din râul vieții, râul despre care scrie în Scripturi. Și cum așa? M-am coborât și am biruit lumea din tine, și am biruit necredința din tine, și ți-am făcut cu mâna și ți-am arătat izvorul Meu și ți-am dat să bei din el și să înviezi, și să-ți dau, tată, drum de rai sub picioare. Am stat cu potecuța cea spre rai în calea ta și mereu ți-am arătat-o, și mereu te-am îmbiat spre rai. Râul curgea spre tine, că am făcut din Verginica albie de râu. O, ce n-am făcut Eu din ea ca să stau înaintea ta! În vremea lui Moise stăteam acoperit și lucram. Eram acoperit de nor sau de negură, sau de văzduh eram acoperit, iar Moise asculta glasul Meu și spunea poporului cuvântul Meu, și am lucrat atunci după cum era omul, tată. În vremea lui Ilie tot așa am lucrat, și am fost ascuns în vânt și am vorbit cu Ilie. Cu proorocii tot așa am lucrat. Cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov am lucrat la fel. Iată, Israele, câți fii ai credinței! Și astăzi ai fost tu scris și ales ca să ai glasul Meu și cuvântul Meu peste tine, și acum îți pun carte pe brațe, că dacă o bucățeleam până acum, tu n-ai mai fi fost popor al Meu, că te-ar fi rupt în bucăți vremea și fiii vremii, dar am poruncit să se desfacă pecețile cărții, căci vrednic sunt să iau și să deschid aceste peceți. Am spus cu puțin timp înainte: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărții!». Și iată de ce am venit. Am venit să-ți spun să înviezi bine, bine, Israele, mai înainte de deschiderea cărții, și să fii în mare sfințenie de-acum, și să fii cuminte de-acum, cuminte cum n-ai fost niciodată, căci se deschide cartea Mea din vremea ta. Fii atent, poporul Meu, că nu e de joacă, și e de înviat de-acum. Înviază, înviază, Ierusalime, că slava Domnului vine și te acoperă pe tine! Înviază și te bucură întru înviere, iar moarte în tine să nu mai fie de-acum, căci cine mai face moarte de-acum în tine, acela va fi mai de plâns decât orice păcătos.

Sun din trâmbiță peste tine să te pregătești cu post de patruzeci de zile, și vom întâmpina sărbătoarea deschiderii cărții, a desfacerii peceților cărții, iar tu ești scris în cartea aceasta și te numești Israel, popor al Domnului. Să vină străjerii, să vină sutașii tăi înaintea ta și să-ți aducă cuvântul Meu ca să-l împlinești, și să rămâi apoi pe veci în sfințenie cerească pe pământ și în trupul duhului tău, căci trupul tău fi-va să se vadă templu al Meu în vremea care mai este, și va umbla după tine omul care va căuta pocăință și scăpare.

Fiule, poporul Meu, să postești, tată, patruzeci de zile; să nu te mai dai la mâncări timp de patruzeci de zile. Îți voi da putere mare, fiule, poporul Meu. Îți voi da saț ceresc, Israele, iubitul Meu fiu. Mănâncă, tată, pâine după ce trece ziua. Mănâncă, fiule, grâu, așa cum a mâncat Rut, fiica Moabului, care a găsit milă în Israel culegând spice de grâu de pe urma secerătorilor. Rut era rudenie cu neamul lui Avraam, și am adăugat-o lui Israel și am scris-o în numărul strămoșilor Mei cei de după trup. Iată ce face postul, căci pe această fiică a condus-o spre Dumnezeul lui Israel. Omul care mănâncă grâu, acela se îndumnezeiește în duh și în trup, căci taina bobului de grâu este ca de aici și până la cer de mare, fiule, poporul Meu; este o putere mare în om. Eu i-am deprins pe apostolii Mei întru această taină, și vreau să te deprind și pe tine, Israele de azi, popor de apostoli de la sfârșit. Vreau și tu să mănânci grâu, și îți voi da multă, multă sănătate dacă Mă vei asculta să iubești hrana aceasta; și îți voi da duh de sfințenie, căci bobul cel viu de grâu va lucra în tine și Mă va crește pe Mine întru tine, și tu Mă vei iubi cu mare har și cu mare iubire. Vin să te pregătesc bine și să te învăț să mănânci sămânța de grâu și sămânța de untdelemn, lapte și miere din cele crescute de Mine pentru cel sfânt de pe pământ. Vin și Mă zidesc prin cuvânt înaintea ta și îți dau învățătură de înțelepciune a vieții fără de sfârșit, căci va fi să treci cu Mine o punte, ca să nu rămâi să guști și tu din sfârșitul lumii. Iată, lumea va rămâne pe pământ și îi va sluji lui antichrist, dar cu tine voi fi Eu, și îți voi sfinți trupul și mintea și îți voi binecuvânta pâinea și apa și sămânța de grâu și de untdelemn, și îți voi binecuvânta roadele cele curate, bucate curate din pământ binecuvântat de Mine. Postul este de folos numai celor ce iubesc postul. În vremea postului cel curat diavolii nu mai au curajul asupra ta, iar îngerii se desfată cu cei ce postesc. În vremea postului trebuie să se stingă mândriile, pretențiile și vicleșugul cel ascuns din om, dar omul lumii de azi nu știe rostul și puterea postului. Postul însănătoșește pe om și îl hrănește sufletește. Tot trupul omului trece spre însănătoșire prin post. Omul, tată, nu crede că toată boala trupului și a sufletului vine de la mâncare și de la pântecele cel cu mâncare. Nu mai crede omul așa ceva. Zice omul că nu are vitamine dacă nu mănâncă, așa zice omul științei. O, are dreptate omul științei, dar nu știe cum să aibă. O, dacă omul omoară mâncarea și numai apoi o mănâncă, și dacă așa face cu toată viața din mâncare, de unde, tată, să aibă mâncarea viață și putere? Mâncarea este muncă trupească, iar postul este muncă duhovnicească, măi fiilor. Proorocii aveau postul peste viața lor, și de aceea vorbea Duhul Sfânt peste ei. Cine, Israele, să mai creadă că glasul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste tine? Tu, poporul Meu, ai avut rânduială de post și de mâncare și de trăire și de sfințire, tată. Ferice ție dacă M-ai ascultat! Iată, dacă nu M-ai ascultat întru toate, ascultă-Mă, poporul Meu, ascultă-Mă întru toate, până la punte, tată, și vei vedea apoi pentru ce M-ai ascultat.

Îi voi spune la lume că este Dumnezeu. Să vezi tu ce o să-i spun Eu la lume că este Dumnezeu și cum este Dumnezeu. Așează-te, Israele, mireasa Mea, că va vedea lumea că tu ai Mire și că L-ai iubit pe Mirele tău. Mirele lumii este păcatul, tată, dar Mirele creștinului este Domnul Iisus Hristos. Poporul Meu, tu ești mireasa Mea, fiule. Să fii mireasă neîntinată, fiule, poporul Meu, căci vai celui ce va fi dat în stânga atunci când vom pune piciorul pe punte, când vom trece portița fericirii! Curăță-te bine, Israele, și curăță-ți simțurile tale, și cu ele să Mă simți pe Mine, că sunt aproape de tine, și cu ele să Mă iubești pe Mine, ca să nu rămâi fără de Mine, fiule, mireasa Mea. Eu sunt fără de păcat, și tot așa vreau să am și mireasa, căci te-am scos din lume ca să te fac vrednic de Mine, poporule, mireasa Mea. Te-am luat din poporul român și vreau să fac din poporul român nuntași la nunta Mea cu tine, Israele, mireasă iubită de Dumnezeu.

O, românule, românule creștin, adu-ți aminte de Mine, românule, poporul Meu ales! O, că te-a încântat un cuvânt urât și l-ai luat pe limbă și ți s-a părut dulce și ai mâncat și te-ai înveșmântat cu rodul acestui cuvânt! Că a venit la tine cel străin și ți-a șoptit la ureche acest cuvânt: civilizație. La Mine nu este acest cuvânt, iar în cartea limbii tale nu era nici acolo acest cuvânt. Dar acest cuvânt este păgânie, tată. Nu este de la Dumnezeu nimic în acest cuvânt cu față ascunsă. Și acum cine te mai scapă pe tine de această dulceață? O, iată ce ai pățit, românule, că la această dulceață trag muștele și mănâncă din tine și te lasă sărac de Mine. Iată ce cuvânt, ce limbă străină de Mine: civilizație. Românule tată, tu trebuia să slujești lui Dumnezeu, românule, poporul Meu, că ai ungere de la începutul tău, creștinule român, ai semnul Meu pe tine, iar semnul, acesta este: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Tu nu trebuia să-i slujești trupului tău, căci cu trupul faci păcat dacă slujești așa. Tu trebuia să slujești Duhului lui Dumnezeu cu cugetul tău, căci cu duhul tău faci cer și sfințenie și viață adevărată. O, poporule român, te-ai civilizat, și de Dumnezeu te-ai depărtat. Eu te-am născut din Duhul Sfânt la nașterea Mea din Fecioară. Eu M-am născut prunc, și tu te-ai născut popor într-o singură zi, în ziua cuvântului Meu rostit peste tine, țară română, țară creștină! O, tu știi ce înseamnă român? Nu știi ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să vorbesc Eu cu tine ca să Mă înțeleg cu tine ca la începutul tău, românule, poporul Meu? O, te-ai băgat și tu în cutie, tată, și nu mai ai ogradă și iarbă și pomi și pădure și poiană și căsuțe cu miere și sapă și grapă, și nu mai ești român. Ești neamț, că te-ai lăsat după praznicele nemțești. Ești francez, că te-ai îmbrăcat cu haină franțuză. Ești englez, că ți-ai stâlcit limba ta cea dulce. Ești turc, și ai făcut ca Israel, care s-a unit cu trup de pe cale. Ești american, că ți-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, și ți-ai uitat strămoșii pe care-i ai dedesubtul tău. Ești american, de parcă nu mai ai strămoși și frumusețe străbună. Ți-ai uitat bunicii, poporule român. O, românule tată, de ce nu mai vorbești românește, măi fiule al Meu și al bunicilor tăi? Nu mai vorbești frumos, și Eu, iată, vorbesc românește, că frumoasă este limba românească pe pământ și în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ți-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, și n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ți este limba ta creștină? Ți-am dat de veste împărăția cerurilor încă de la nașterea ta, și am pus pe tine pânză albă de botez și te-am învățat rugăciunea „Tatăl nostru“ și ți-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăției cerurilor pe pământul tău. Ți-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, și ți-a adus veșmânt țesut din apă și din duh și din sânge și ți-am dat nume nou și te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, țară creștină, așa cum nașul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Așa ți-a dat ție Dumnezeu numele de român la botezul tău. Și așa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot așa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, și pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămășuța de creștin se va numi român.

O, vin să te strig. Te strigă începutul tău și dragostea Mea cea dintâi întru tine, că Eu pe limba ta rostesc judecata păcatului și Evanghelia învierii făpturii, și tu, românule, ți-ai urât limba ta, Evanghelia Mea, și ai luat în ea de la alte popoare, care n-au ungerea ta. Numai tu ai ungere încă din scutece; numai tu între popoarele vremii; numai tu, Românie, țară a întoarcerii Mele. De aceea te-am pregătit și te-am născut și la începutul tău, și la sfârșitul tău, și tu de ce ți-ai uitat limba și Evanghelia? De ce? O, aceasta este desfrânare, tată. Ai făcut și tu ce au făcut popoarele păgâne. Ai făcut fabrici de fum și uzine de moarte, ca să pregătești moartea trupului tău, și omul cel mic din tine nu știe ce faci tu peste el. Te-ai făcut și tu stăpân pe om, românule, poporul Meu, dar Eu l-am făcut pe om să fie liber și nu rob omului. Ai învățat și tu calea păgână și știință păgână, și nu te-a dus la bine, și te-a dus la minciună și la moarte. Dar Eu vin să te dezrobesc. Tu ești poporul Meu ales, ești omul cel născut de sus la nașterea Mea și a ta, căci Tatăl ne-a născut odată pe Mine și pe tine, Mire și mireasă din cer, din apă, duh și sânge.

Am pus peste tine regi și voievozi viteji și plini de Duhul Meu, iar când greșeai, te pedepseam prin unealta Mea. Te pedepseam după cum era statul tău cu Mine și te mângâiam după cum era credincioșia ta, ca să nu te pierd din brațe, ca să nu rămân cu brațele goale de mireasă. O, te-ai dezbrăcat de Mine, și Eu te-am părăsit. Stau ascuns de fața ta și aștept clipa răscumpărării tale. Trezește-te, te strig! Auzi tu glasul Meu? Ridică-te și du-te după cel vândut și alungat, căci ungerea ta e pe creștetul lui. Când el a fost alungat de tine, Eu am dat toată ungerea ta cu el, și a plecat cu ea pe frunte și nici un rău nu a pierdut pe cel pribeag al tău.

O, poporule român, plânge voievodul tău în mijlocul Egiptului; plânge regele tău, românule; plânge și te binecuvintează mereu plângând, ca să nu pieri; plânge și se roagă cu toată inima lui, așa cum plângea David, unsul Meu, când își scria rugăciunile pe pământ. Plânge regele tău, românule, că i s-a luat casa și țara și neamul, și nimeni nu-l dorește cu adevărat dintre cei ce se zbat pentru el, că aceia nu fac voia Mea pe pământ, și el prin voia Mea va birui împotriva omului dușman pe Dumnezeu, va birui prin poporul Meu cel sfințit, și regele tău va veni la Mine și la tine, poporul Meu român. O, el a fost aruncat de la locul lui, și de atunci ție nu ți-a mai mers bine, că pe cel mic l-ai dus departe ca să-l mănânce fiarele. Ai făcut și tu ca frații lui Iosif, care l-au alungat pe cel mic, și de atunci tu ești rob, așa cum a fost Israel rob în Babilon.

O, românule, românule, oare, tu ești un popor cu suflet rău? Nu ești cu suflet rău, dar de ce, tată, l-ai alungat pe cel născut de Mine pentru tine? Cine, tată, te-a învățat pe tine să faci așa? Eu am pedepsit și mai pedepsesc pe cei ce te-au scos pe tine de la om cu suflet bun la om cu suflet crud. O, nu e voie să se omoare frate pe frate, Israele român. Nu dă voie Dumnezeu să faci nimicire și moarte. Eu te-am iertat, și te voi împrospăta cu Duhul Sfânt, dar spală-ți, tată, acest păcat strigător la cer, că Eu am scris în poruncile Mele să nu ucizi, să nu mărturisești strâmb, să nu iei dreptul aproapelui tău. Eu nu ți-am spus să-ți tai capul, și tu de ce ți l-ai tăiat? Ți l-ai tăiat, și ți-ai pus altceva în locul lui. Eu n-am spus să-ți alungi unsul, și tu de ce l-ai alungat? Și unde este unsul acestui popor? O, Eu l-am ocrotit, că el a strigat la Mine pentru el și pentru tine. Eu n-am avut niciodată popor fără păstor și păstor fără popor.

Spală-ți păcatul, Românie, și te pocăiește, tată, că tu mărturisești prin faptele tale că ești fiu și fiică celor ce au încuviințat fapta cea rea cu care să se omoare și să se alunge unșii Mei din tine. Iată, vin și suflu peste tine cu cuvântul Meu. Ia-ți straie sfinte pe tine, românule, poporul Meu. Unde îți este, tată, portul tău de român, de creștin? O, tu ești popor păgân după port. Se uită bunicii tăi să te zărească, să te cunoască între cei de pe pământ, și nu te zăresc bunicii tăi. Tot cerul poartă numele românului pe buze și pe cânt. Tot cerul și toți îngerii cântă cântarea coroanei române. Numai românul nu se mai arată ca să fie zărit de bunicii săi. Românule, unde îți este cămașa românească? Caută bine ca să-ți găsești cămășuța, fiule român, că Eu deschid cartea, și tu vei vedea unde va merge lumea cea păgână la chip și la port. Ia, tată, chipul Meu, chipul bunicilor tăi, dar să nu te ascunzi sub chipul Meu ca să-Mi spui că ești creștin și să nu fii creștin.

O, tu nu știi ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine și l-am crescut sub raza cuvântului Meu și l-am făcut mare la duh și la cuvânt, și l-am ținut ascuns de irozi și de iude, și am străbătut cu el pustiul necredinței, și îl scot deasupra, tată, și îl pun în sfeșnic, ca să te lumineze și ca să te iei după viața lui și să faci din el un model de viață fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuț ești, tată! De ce ești așa de mic, așa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărțit de Mine; nu e bun. Te-a despărțit de curățenie și te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subțire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, și tot așa rostesc și azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, și cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înțelepciune peste lume.

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu școli, n-am la ce îi pune. Școala este sfințenia, și cei învățați de pe pământ nu au școala sfințeniei și lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu școală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea școală și Mă prigonea de multă școală ce avea, și după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam și l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Așa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu școală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru își este sieși dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul și urâtul și minciuna ca să nu se vadă. Fardul este fața vopsită ca să nu se vadă fața urâtă. Stau ascuns de fața ta și aștept clipa răscumpărării tale, românule, creștinul Meu. Trezește-te! Auzi tu glasul Meu?

Spală-ți păcatul, Românie, și te pocăiește, tată. Sunt gata să-ți iert păcatul.

Am în tine un om uns de Mine, un om din planul Meu cel de peste tine. Am făcut în tine un lucru minunat și ți-am adus o pietricică albă, și vreau să scriu pe ea numele tău, și vreau să cunoști izvorul Meu. Am în tine o pietricică albă și sfântă și cu ochi mulți, și am cele șapte duhuri dumnezeiești scrise pe ea, iar în vârful ei scrie: Cuvântul lui Dumnezeu. Și am avut în vremea aceasta un martor la piatra acestui izvor, ca să-ți dau ție piatră de izvor, poporule român. Am luat pe acest martor și i-am poruncit să dea cu toiagul în piatra aceasta ca să iasă din ea râul vieții înaintea ta, poporule, românule creștin. Am din fiii bisericii lumii un fiu uns de cuvântul Meu de acum.

O, Petrul Meu cel de azi, cel ce Mi-ai pus biserica pe piatră prin mărturisirea ta! O, Irineu, cuvânt de pace peste biserică, Petrul Meu de azi, îți mulțumesc, tată, pentru că ai venit pe apă la Mine, dar te-ai îndoit în drum spre Mine. Dar Eu îți voi întări apa de sub picioarele tale și nu te vei scufunda. Îți mulțumesc că M-ai ajutat să-Mi ridic biserica pe piatra ei cea dintâi, pe fapta ei cea dintâi. Pace ție! Numele tău înseamnă pace. Pace ție, unsul Meu cel de azi! Îți mulțumesc, tată, cu tot cerul îți mulțumesc, cu apostolii Mei cei doisprezece, care au pus piatră bisericii Mele; îți mulțumesc că ai ascultat de curajul pe care Eu ți l-am dat, de Mi-ai ridicat la loc biserica Mea ca s-o pun în sfeșnic, tată. Era ruinată biserica Mea cea de la început și nu avea cine să Mi-o mai pună înapoi pe piatră. Îți mulțumesc și te numesc fericitul Meu. Te numesc preafericit pentru a ta menire de la Mine. Iată, unii au stricat biserica, iar alții o zidesc la loc. Când am putut, am făcut mână întinsă bisericii lumii. Te-am uns și te-am așezat pe tronul bisericii și am făcut din tine mână întinsă bisericii lumii. Când am putut, Mi-am făcut loc. Acum, tată, nu mai pot întinde mâna bisericii lumii, care s-a depărtat de Mine. Mi-e rușine cu ea la Tatăl. E plină de sodomie și de malahie și de curvie și de pântece și de fărădelege. A rămas din ea numai pântece și fărădelege. Iată, Eu îi mai dau ceva, îi dau cartea cuvântului Meu de azi, scaunul Meu de judecată, și o întreb: de ce M-a părăsit? De ce s-a lăsat cumpărată de duhul cel străin de Mine?

Fiule uns de Mine în vremea aceasta, uns de cuvântul lui Dumnezeu! Eu nu-ți scriu ție clătinare. În zadar se bucură de tine vrăjmașii Mei și ai tăi. Eu nu-ți scriu ție clătinare, căci omul bisericii lumii ți-a luat ție izvorul Meu și ți-a luat pașii. Dacă-Mi spui acum că nu mai crezi în lucrarea cuvântului Meu, Eu nu-ți scriu ție lepădare, și le-o scriu celor ce le place să te audă pe tine zicând că te lepezi de lucrarea cuvântului Meu. Nu are seamăn inima ta cu inima lor. Tu nu ai loc, așa cum ești tu, între oameni. Oamenii nu știu ce este Dumnezeu, dar tu știi de la Mine ce este Dumnezeu și ce este viață, viață fără de moarte. O, de ar ști omul bisericii lumii ce este viață fără de moarte! Viață fără de moarte este sfințenie în trup, în cuget și în suflet, este trăire de Eden veșnic în trup. Asta înseamnă viață fără de moarte. Omul care iubește viața, acela ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl crede și îl împlinește. Aș vrea, fiule, să împaci pe România cu Mine, Fiul lui Dumnezeu. Aș vrea să vină România la pocăință, și tu să faci între Mine și ea act de naștere de sus, din apă, din duh și din sânge, act de împăcare cu Dumnezeu. Aș vrea să știe și să creadă România Mea că tu ești unsul Meu, și cuvântul Meu ești peste ea. O, ce salvare minunată am voit și voiesc să fac Eu prin tine peste România Mea, poporul Meu ales! Nu-ți mai spun „Scoală-te și vino!“, că tu ești rob și nu poți, dar îți spun să stai cu Mine, cu Mine întru tine, până ce Eu îți voi da înapoi cărarea spre izvorul Meu. Îți mulțumesc pentru lucrul tău lucrat la cuvântul Meu, că am întins mâna să se ridice din cădere cel ce rătăcește fără Mine. Îți mulțumesc, tată, pentru suferința duhului tău, purtată de la cei necredincioși întru cuvântul Meu. De șaptezeci de ori câte șapte îți mulțumesc, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și voi lucra cu tot cerul peste România, poporul Meu ales, și tot cel ce va fi creștin se va numi român, că am semnul Meu în poporul român, am pe poporul cuvântului Meu, munte al Sionului Meu, și toate popoarele vor lua legea Mea din muntele acesta, din Siloamul Meu de azi, și voi boteza pe cel ce va crede, în apa vindecătoare a Siloamului cel nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Îi voi boteza pe unii cu apa Duhului Sfânt, iar pe alții, cu focul Duhului Sfânt. Cu apă și foc voi lucra peste grâu și peste pleavă, și voi întări lucrarea Mea și voi desface sulul ei. Așteaptă cerul desfacerea sulului cărții.

Românule, românule creștin, ia-ți, tată, cămașa de român pe tine; ia-ți, fiule român, cămașa de botez pe tine și stai înaintea Mea, că vin la tine, poporule român, și voi ridica din tine popor de apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Străjerii Mei, mai stau, tată, o clipă deasupra ieslei. Mai stau cu Israel al Meu, mai stau un pic. Mai am un pic de cuvânt peste Israel.

Israele, ce faci tu, măi tată? O, mereu am plâns că n-ai vrut să citești Scriptura, și mereu ți-am spus s-o citești, și mereu am rugat pe mai-marii tăi să te învețe lecția Scripturii, tată. Dacă tu citeai Scriptura, vedeai ce este păcatul și nu-l mai făceai. Ești necunoscător de Scriptură și n-ai să-Mi poți spune că n-ai avut Scriptură. Iată, cartea Mea de azi este una cu Scriptura, tată. De aceea am venit cu lucrarea aceasta, că tu n-ai vrut să citești și să înțelegi Scriptura. În Scriptură scrie bine despre păcat și despre plata păcatului. Acolo mai scrie că pocăința este sfârșitul păcatului, dar nu numai pentru o vreme. Ai știut tu că așa scrie în Scriptură? Eu știam că am nevoie de tine să fii sfânt, și de aceea te rugam să citești Scriptura și să stai cu Mine întru duh de pocăință. Femeia păcătoasă n-a fost osândită de nimeni, și i-am spus și Eu: «Nici Eu nu te osândesc, dar de acum să nu mai păcătuiești». Așa trebuia să faci tu când ai venit la Mine ca să te iert. Trebuia apoi să nu mai păcătuiești Israele. Eu nu te-am osândit, dar tu trebuia să nu mai păcătuiești apoi. Cine a venit la Mine, a venit să nu mai păcătuiască, dar tu, tată, ai păcătuit și apoi, și ai făcut fapte rușinoase înaintea cerului, că era să-Mi nimicești toată lucrarea Mea dacă Eu nu lucram ca în cer, cu dreptate. La Mine este altfel. Să fii al Meu înseamnă să nu mai păcătuiești, să nu mai stai cu poftele și cu patimile; asta înseamnă să fii al Meu. Altfel, ești al trupului. Iată, ai de ce plânge, iar Eu cu lacrimile tale îți voi spăla ție cămașa, fiule. De unde, tată! că tu nu plângi. Dar să plângi, și să te ridici în ultimul ceas, fiule. Te văd și azi că ai în tine gând de poftă rușinoasă. Sfântul Martinian s-a aruncat în foc ca să alunge dinaintea lui trupul poftei rușinoase. Și tu ce faci? Tu te povestești că ai poftă rușinoasă. Vin și îți spun să te curățești prin lacrimi și prin iubire de cer și nu prin iubire de trup și de prostie rușinoasă. O, de ce nu vrei tu să mori? Iată, n-ai murit nici până acum, nu te-ai răstignit nici până acum. Ți-am spus, fiule, să mori, și tu nu M-ai ascultat, că dacă M-ai fi ascultat, ai fi murit demult, și erai viu acum. Fiule, păcatul se face cu simțul, tată, cu cugetul, măi Israele. Ia-Mă pe Mine în cugetul tău și vorbește cu Mine în rugăciune și în sfat. Tu zici că ai frică de Dumnezeu, dar nu știi ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, nu știi. Dacă n-ai frică, n-ai nici oprire de la cele rele. Și dacă faci așa, stai acasă, tată, nu mai merge la creștini, că nu mai e vremea să te smintești cu poftă rușinoasă. O, rău Îmi pare că nu ți-ai sfințit cugetul și inima și iubirea, că dacă ai fi făcut așa, erai acum vindecător. Pe tâlharul de pe cruce l-am iertat în clipa când s-a pocăit de relele lui și a crezut în Mine, iar Eu i-am dat raiul pentru pocăința lui. Dar tu, poporul Meu, Mă cunoști de mult, și ai avut vreme lungă să te pocăiești. Pocăința înseamnă să nu mai faci păcate și să te lepezi de tine și să-Mi urmezi Mie întru purtare de cruce curată și sfântă, nu de cruce întinată, fiule.

Măi apostolii Mei, măi lucrătorii Mei, strângeți, tată, turma lui Israel și spălați-o de păcatele de până acum. Stați ca martori, străjerii Mei din grădina cuvântului Meu. Cei trei fii unși în grădina Mea, stați, tată, ca martori în vremea când poporul se va strânge, și Eu voi rosti peste el duh de pocăință și de dezlegare de păcate și de împăcare cu Dumnezeu, că iată, avem, fiilor, patruzeci de zile de îmbrăcare în sfințenie. Spuneți poporului lui Israel să nu mai facă păcate cu simțul și cu cugetul. Pe unul ca acela îl voi da de la Mine dacă se va mai hrăni cu cele ce murdăresc locul Meu din creștin. Acela va rămâne om fără duh, și îl voi sluți pe unul ca acela, ca să vi-l fac cunoscut. Vreau să fie sfânt Israel. Dacă până acum nu a fost așa cum cere Dumnezeu, acum să fie poporul Meu sfânt cu cugetul și cu inima și cu iubirea și cu trupul. Cine nu vrea, acela nu poate. Pe cel ce vrea, pe acela Eu îl voi ajuta și îl voi milui cu ajutor de sfinți și de îngeri.

Fiilor, nu vă încredeți în copii. Nu lăsați pe copii să-Mi pună foc lucrării Mele. Lucrați lucrare de veghe, că sunt plin de buboaie de la copiii voștri. O, că n-a vrut creștinul să creadă că școala lumii ucide pe fiii poporului Meu! Dar cine Mă iubește pe Mine, acela nu este biruit de păcat. De ce nu este? Pentru că Mă iubește pe Mine, pentru că nu vrea să Mă dea afară din el.

O, fiilor, nu Mă dați afară din voi. Vine sfârșitul lumii, tată. Nu vă voi putea ocroti de sfârșit dacă nu veți fi Mie fii curați. Nu minte Scriptura care spune: «Unul va fi luat, și altul, lăsat». Fiți treji și atenți la aceste cuvinte.

Slujitorul care Mă ajută pe Mine să facă lucrarea pocăinței peste poporul Meu, iar fiii grădinii Mele vor fi martori în clipa aceea, iar după aceea să nu mai păcătuiți în trup, măi fiilor. Luați cu dragoste lecția postului, și cu fericire mare să lucrați vremea postului, și cu rugăciune plină de nădejde să lucrați. Ne vom întâlni după vremea postului și vom desface pecețile cărții și voi coborî pe Duhul Sfânt peste poporul Meu. Va veni un popor curat, curat, și slab de carne și de trup. Am fii care trăiesc mai sfânt decât voi. Să nu se smintească aceștia când vor veni, că vai vouă dacă va veni de la voi spre ei sminteală! Luați lecția Mea, și binecuvântată să vă fie hrana cea sfântă a postului. Postul să vă fie însoțit de laude duhovnicești, de slujbe sfinte și de rugăciuni de împăcare cu Dumnezeu. Îl rog pe slujitorul care Mă ajută în popor să facă rugăciuni cu poporul. Să se adune când și când în locul unde Mă adun Eu cu poporul și să aducă rugăciune cerului în mijlocul poporului. Să nu obosească, și să lucreze la cuvântul Meu, nu la cuvântul poporului cel slab. Nu vă mai duceți la acest slujitor, cei care nu vreți să ascultați de cuvântul acestei lucrări. Cei ce lucrați altfel sau altceva decât cuvântul Meu, nu vă mai duceți. Lăsați-l pe acesta să fie pentru cei ce ascultă și se sfințesc. O, slujitorul Meu, ascultă-Mă pe Mine, tată, nu pe cel ce te face să ieși din legea Mea cea orânduită pentru sfințenia poporului Meu. Ceilalți care încă nu au înviat bine, aceia să meargă la preoții din lume. Iar voi, străjerii Mei, cercetați bine pașii poporului Meu și feriți-Mi pe acest slujitor de cei cu duh nestatornic. Amin.

Poporul Meu, aceasta este ziua ridicării tale, și de acum să nu mai păcătuiești. Fiilor, strângeți-vă puterile. Sunteți la capătul frontului de luptă. Alegeți cele sfinte și luați pe voi sfințenia și despărțirea de lume și de duhul lumii.

Sun din trâmbiță peste Israel. Israele, să te aduni, tată, la praznicul Paștelui Meu cel de patruzeci de ani cu tine, căci cuvântul Meu în mijlocul tău a fost praznic de înviere, Ierusalime sfințit. Pregătește-te curat, cu cămășuță curată, fiule din Israel. Pregătește psalmi, și cântare de sărbătoare să pregătești, și cunună, fiule, să-ți gătești. Uniți-vă întru pregătire și despărțiți-vă de cugete neplăcute lui Dumnezeu. Dați Mie inimile voastre. Eu voi intra în ele și vă voi cârmui spre puntea care va apărea la capătul cărării. Se deschide cartea, tată, se împlinește această Scriptură. Să se adune poporul și învățătorii lui, ca să pregătească sărbătoarea deschiderii cărții. Să fii popor de sfinți, măi Ierusalime, ca să-ți pot da cele ce ți-am pregătit. Amin, amin, amin.

04-03-1995

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paști, a mironosițelor

Amin, amin zic vouă, fii ai Ierusalimului: se coboară din cer peste voi lucrarea Duhului Sfânt, ca să mâncăm din ea și să creștem prin ea, că Eu, Domnul Iisus Hristos, de la nașterea Mea și până la Tatăl Meu, am fost crescut cu hrana Duhului Sfânt, Care este din cer peste pământ, și ați văzut și ați auzit din Scripturi și din cărți cerești cum am crescut și cum M-am arătat pe pământ. Vine vremea, și vremea este din ce în ce mai aproape, să te îmbrac, poporul Meu, în mare slavă văzută, și de aceea cer Eu fiilor și fetelor din popor să aleagă să fie ucenici și ucenițe pentru Hristos, Fiul Cel din cer, Fiul Cel din Tatăl.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă, fii și fete, copiii Mei, popor de nou Ierusalim! Măi fiilor, sunteți înconjurați de mironosițele Mele, de ucenițele Mele, care au fost atunci așa cum voi sunteți acum. Ele au fost atunci, iar voi, acum. Iată, și Eu am avut femei cu Mine, și erau ale Mele și Mă îngrijeau și îngrijeau pe apostoli și pe ucenicii Mei, dar nu erau trupești, și erau duhovnicești. Erau un popor, așa cum și acum este un popor. Erau o familie cu toții, așa cum și acum poporul Meu este o familie a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și unde le cădea sorțul lucrului, acolo lucrau. Lucrau unde era nevoie, și nu-și făcea nimeni nici o stare pe pământ, nici o casă pe pământ, nici un loc anume pe pământ. Pe tine, poporul Meu, nu te-am strămutat când te-am tras la lucrul Meu. Ai rămas la locul tău și în starea ta, și nici așa nu te-ai dat Mie cât puteai să te dai. Nu te-am luat din familia ta ca să fii în familia Mea, așa cum i-am luat pe apostoli și pe ucenici și pe mironosițe și pe mulți care-și alegeau iubirea cea pentru suflet și pentru cer. Pe cine am mai strămutat dintre voi dintr-un loc în alt loc, n-am zis la nimeni să se despartă decât de păcat și de cel împotrivitor acestei lucrări de curățenie și de înviere. N-am mers din țară în țară până acum, dar acum voi merge și voi lua cu Mine pe ucenici din loc în loc. Amin.

Pace vouă, fiilor și fetelor! Zic vouă ca și mironosițelor Mele: bucurați-vă! Bucurați-vă de împărăția cerurilor care vă este dată vouă! Bucurați-vă întru creșterea Mea peste voi, căci iată, v-am strâns ca la școala pământească și fac lecție cu voi, lecție de sfințenie și de cumințenie și de ucenicie întru Hristos. Eu, Domnul Iisus Hristos, trebuie să am ucenici și ucenițe și mironosițe, și aceștia trebuie să Mă iubească, și să știe cum să Mă iubească. De ce să Mă iubească? Pentru că Eu sunt Iubirea, și trebuie să iubească Iubirea.

O, iubiții Mei ucenici, micuții Mei ucenici, ce bine e să fie omul deștept, și ce rău e să fie omul prost! Ce înseamnă deștept, și ce înseamnă prost? Vorbesc așa din râvna Mea cea mare, cea dumnezeiască, fiindcă vreau să vă înțelepțesc și să vă îndeșteptățesc, că dacă creștinul va rămâne prost și neștiutor, acela Mă va pierde. Omul deștept este acela care nu trăiește fără de Hristos și fără voia lui Hristos în el. De unde poate ști omul care este voia lui Hristos ca să o împlinească?

O, fiilor și fetelor, o, ucenicii Mei! Eu am venit atunci prin Fecioară și M-am făcut Om, și am lăsat povața Mea care este scrisă în Scripturi, și am spus ce să facă omul ca să Mă aibă pe Mine și ca să aibă viață veșnică, precum Eu am viață veșnică și Mă numesc Cel fără de moarte. Omul care-L are pe Hristos, acela are ce trebuie dacă Îl are pe Hristos, dar aici nu înseamnă o nimica toată și atât, așa cum a înțeles poporul Meu de până acum. Poporul Meu nu s-a uitat în Scripturi ca să știe cum vine să fii ucenic al lui Iisus Hristos, căci cine se făcea atunci ucenic al Meu, acela vindea tot ce avea, ca să nu-l încurce cele ale lui, și dădea la ucenicii lui Hristos cele ale lor, și pe ei, și intrau în familia Mea, al cărei cap eram Eu, Domnul, Eu, Fiul Domnului, și mergeau din loc în loc cu Mine, și eram și Eu și ei semănători. Ce semănam? Semănam împărăția cerurilor în om și peste om. Cei ce făceau așa cu viața lor, aceia erau deștepți, tată, și câștigau împărăția cerurilor. Să nu crezi și tu, fiule de azi, că dacă de șapte mii de ani au murit cu trupul și ucenicii Domnului, asta ar însemna că au murit. Asta nu înseamnă că au murit. De șapte mii de ani trupurile trec, pentru că Adam și Eva au băgat moartea în trupuri, dar numai trupurile au trecut pentru o vreme, și ai să vezi că pentru o vreme au trecut aceste trupuri sfinte, că ele se vor scula curând, curând, că ele se vor arăta curând, curând. Fiilor, credeți voi că mironosițele și cei ce sunt acum cu Mine la voi sunt cu trupurile venite la voi? Sfinții au puteri cerești, și au putere să-și ia trupul, și dacă au, și-au luat trupul și sunt cu trupul, dar trupul lor este ca și al Meu după înviere. Eu după înviere am trecut cu trupul prin zid și prin ușă închisă. Eu după înviere n-am mai folosit pasul pe cale, și M-am mutat din cetate în cetate și M-am purtat printre cei la care M-am arătat. Mi-am purtat trupul din loc în loc cu puterea Duhului. Trupul duhovnicesc nu este văzut de trupurile trupești, dar este văzut de cei duhovnicești.

O, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Vai de omul care-și pune nădejdea în Dumnezeu numai pentru viața aceasta!». Iată, omul, pentru viața aceasta o pierde pe cea fără de sfârșit. Viața duhovnicească este fără de sfârșit. Cine duce viață duhovnicească în trup, acela și-o continuă dacă trupul trece în odihna lui până la învierea trupului cel nou. Dar cine duce viață trupească în trup, acela sfârșește viața trupului și trece la plata cea pentru fapta trupului, trece la muncire grea, nu trece la viață duhovnicească lângă Domnul Iisus Hristos. Omul cel deștept știe să-și chivernisească viața și își face rost de veșnicie duhovnicească. Omul prost nu știe ce este viața. El crede că viața înseamnă numai vremea trupului, și stă nepăsător și își clădește ce vrea el, și apoi termină, că îi moare trupul, și apoi el vede că a fost prost și că s-a înșelat. Ucenicii Mei n-au gândit și nu gândesc așa. Ei, tată, gândesc cu sfințenie și își aleg cerul pe pământ, și Eu îi trec spre cele nemuritoare și veșnic mângâietoare, pentru că plata vieții lor de cer pe pământ acolo îi conduce. Omul prost își alege trupul și pe cele ce se văd cu trupul. Lucrarea Mea cu voi vreme de patruzeci de ani a fost o lucrare de urcare spre cer, dar n-a vrut poporul Meu să fie deștept, și a rămas cu trupul peste el, bietul creștin. Dar voi avea și fii deștepți, că bine este să fie omul deștept. Cel prost rămâne trup și gândește ca omul trupesc. Cel deștept se ridică cu gândul și cu inima la Omul Iubirii. Eu sunt Omul Iubirii. Eu sunt Cel ce dau omului iubire și viață veșnică prin iubire.

Omul care are trupul întinat în poftă trupească, acela miroase urât înaintea cerului, și cerul nu-i dă deșteptăciune unuia ca acela. Gândul unui astfel de om miroase urât, tată, iar duhul omului curat respinge duhul și trupul omului întinat.

Mare lucrare este să fie omul deștept. Omul deștept se numește numai acela care își alege iubirea cerească și care o crește în el cu înțelepciune, așa cum am făcut Eu și urmașii Mei până la voi. Și iarăși zic: ferice de omul prost, adică omul fără iubire de Dumnezeu, care se întoarce ca Maria Magdalena, mironosița Mea cea iubită, mai iubită decât toți și decât toate din vremea aceea. Ea a iubit cu putere păcatul și trupul, dar și mai mare iubire a dat când a venit după Mine ca să Mă iubească pe Mine. Cine Mă iubește pe Mine, acela nu păcătuiește întru nimic. Cine Mă iubește pe Mine, acela nu se mai iubește pe sine, acela nu-și mai iubește faptele trupului, și iubește faptele Duhului lui Iisus Hristos în trupul său.

O, ce mult am iubit Eu pe Maria, pe Maria cea din Magdala! De ce am iubit-o așa de mult? Pentru că așa ca ea nimeni nu M-a iubit mai mult, și am hrănit-o cu iubirea Duhului Sfânt, și s-a făcut mare în iubire și M-a iubit de atunci și până acum, și veșnic Mă va iubi, și e mireasa Mea Maria. Maria, fiica aceasta, s-a ridicat împotriva lui Pilat după ce Eu M-am așezat lângă Tatăl. Ea n-a putut mult purta durerea aceasta ca să Mă știe pe Mine cineva vinovat, și M-a scos din vinovăția cu care fusesem osândit și M-a mărturisit Dumnezeu din cer. Iată iubire! Eu după înviere M-am arătat ei cel mai întâi, și după aceea celorlalți. Ea era sigură că Eu nu voi pieri și că voi fi viu cu trupul. Ea credea ce i-am spus Eu, că Eu i-am spus că a treia zi voi fi iarăși viu. Toți s-au îndoit, dar ea nu s-a îndoit nici un pic, și Eu la ea M-am dus întâi înviat.

O, ce plată mare are credința în cele ce Eu, Domnul, spun! O, fiilor, câte v-am spus Eu vouă prin cuvintele acestei lucrări! Iată ce vă arăt Eu azi! Vă arăt pe copiii din grădina Mea, care au crezut toate cuvintele lucrării Mele, și de aceea am împlinit și împlinesc prin ei, pentru că ei au crezut și cred ce le spun Eu. Fiilor, fiilor, credeți în cuvintele Mele și nu vă jucați cu ele. Cine se joacă cu cuvintele Mele, acela va avea durere mare, și rușine mare îl va cuprinde pe unul ca acela. Acela va fi prigonit de îngeri și de oameni. Fiilor, nu vă jucați cu cele ce Eu am cuvântat peste voi. Dacă ați fost păcătoși, faceți ca Maria și iubiți pe Dumnezeu, ca să se înmulțească harul în voi, și prin harul Meu în voi să Mă iubiți pe Mine. Înlocuiți faptele trupului cu faptele duhului, că este deosebire între creștin și între ucenic. Ucenicul nu se lasă condus de simțuri, dar creștinul se mai lasă, fiilor. Până acum ziceam creștin poporului Meu. De ce îi ziceam creștin? Că era sub legea trupului, legea însuratului și a măritatului; era sub lege și nu sub har. Dar acum poporului Meu îi voi zice popor de ucenici și de ucenițe care-și slujesc unii altora în iubire. De aceea am învățat prin fiii grădinii Mele pe tinerii și pe tinerele din popor să nu-și aleagă pe careva la care să țină cu sufletul, și să țină la toți la fel, și să țină la Iisus Hristos, așa cum a fost lucrarea celor dintâi ucenici ai Mei, care mergeau unde era nevoie în slujba Domnului și nefiind legați de nimeni și de nimic puteau răspunde lucrărilor cerești.

Cartea Mea urcă cu poporul din treaptă în treaptă. Citiți și vedeți câtă vreme am vorbit cu trupurile acestui popor, și tot trup a rămas poporul, și mulți și astăzi sunt trup. O, Mă întreb acum, de ce, oare, a făcut acest păcat cel ce a venit în poporul acesta dacă el n-a fost iubitor de Hristos, dacă a avut de gând să fie tot trup? Aceasta a fost mare sminteală, și vai celui ce smintește pe cel micuț la minte!

Vă roagă apostolii, vă roagă ucenicii Mei, vă roagă mironosițele și ucenițele Mele, care M-au iubit, fiți ca ei și ca ele în iubire și nu vă mai înjugați cu jug străin de ucenicia întru Hristos. Eu sunt Domnul, Eu sunt Mirele tău, Eu sunt soțul tău, tânărule și tânăra Mea din popor. Iată câte mirese am avut Eu. Așa să lucrați și voi dacă vreți să fiți scriși ucenicii Mei. Maria din Magdala, mironosița Mea, a slujit apostolului Ioan, a slujit Maicii Mele după ce Eu M-am așezat lângă Tatăl, a slujit acolo unde era nevoie în lucrul lui Hristos. Toți ai Mei au făcut așa. Cine nu vrea așa, acela să iasă dintre ucenicii Mei, ca să nu fie sminteală pentru cei micuți ai Mei. Nu sta în poporul Meu dacă nu vrei cu Mine și cu cerul. Nu sta, că smintești dacă te dai drept ucenic în poporul Meu fără să fii ucenic. Trage-te afară din popor și stai ca lumea cea din afară, ca să nu creadă cei din poporul Meu că tu ești al poporului Meu.

Fiilor, cei ce s-au tras în lume și la trup, aceia n-au fost din poporul Meu. Aceia au păcătuit amar de tot dacă au intrat la această masă. Aceia au făcut și fac ca Iuda, și stau la cina cuvântului Meu și iau bucățica de pe masă și apoi fug și fac faptele trupului și ale întunericului de trup. Nu vă smintiți de cel bătut de vânt, de omul prost nu vă smintiți. Omul prost este omul care se alege pe sine, care-și alege voia inimii lui și îndemnul cel trupesc. Vă spun vouă să fiți deștepți, tată. Cine iubește altceva în afară de Iisus Hristos, acela nu este om deștept. Am nevoie de fii deștepți, tată. Măi fiilor, voi vreți să fiți deștepți? Dacă vreți, iată ce vă spun: bucurați-vă! Bucurați-vă iubind pe Dumnezeu în vremea aceasta când oamenii nu-L mai iubesc pe Dumnezeu.

Cobor pe Duhul Sfânt peste copiii grădinii Mele și trec prin graiul lor cu cuvântul învățăturii cerești.

Fiilor din grădină, Duhul Sfânt vă dă vouă astăzi limbă nouă. Ridicați-vă rând pe rând în serbare cerească și dați limba Duhului Sfânt peste ucenicii aceștia. Eu în voi, și voi în Mine, întru lucrare de Duh Sfânt. I-am chemat lângă iesle pe fii și pe fete ca să-i învățați voi lucrarea de ucenici și de ucenițe, ca să-i învățați ce înseamnă bucurie, și bucurați-vă cu ei, fiilor, și faceți ucenici din ucenici. Învățați-i să se ferească de păcat, prin iubire de Dumnezeu, nu prin lupta cu păcatul. Cine se luptă cu păcatul, acela are încă altceva de făcut până ce va face lucrare de iubire pentru Dumnezeu. Sculați-vă la lucru, fiilor. Luați Duh Sfânt și dați Duh Sfânt. Amin. Iată, păstorii stau și se uită la voi așa cum se uitau învățătorii templului când Eu vorbeam în templu la doisprezece ani și mai apoi. Întâi învățați, și după aceea cântați. Binecuvântat să vă fie cuvântul Meu în voi; binecuvântat să fie Cuvântul. Eu sunt Cuvântul, și sunt în voi. Intru în voi, și din voi intru în ucenici. Iată, prin uși nevăzute intru și ies, și lucrez prin voi. Pregătiți-vă, fiilor, că veți sta în fața mulțimilor și le veți învăța iubirea de Dumnezeu și învierea trupului și a sufletului.

Binecuvântați să fiți voi, apostoli și ucenici și ucenițe. Binecuvântați să fiți voi, învățători și tălmăcitori ai cuvintelor cerești. Binecuvântați să fiți voi, priveghetori întru Duhul Sfânt. Binecuvântată să fie împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Hristos a înviat! Bucurați-vă, și iarăși zic: bucurați-vă întru Domnul vostru Iisus Hristos!

Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Pacea Mea v-o dau vouă, fiilor ai Ierusalimului nou! Amin, amin, amin.

07-05-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:04 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paști, a slăbănogului

Cobor cuvântul Meu, îl cobor cu norii, și de deasupra grădinii cuvântului Meu grăiesc cu voi, fii ai grădinii Mele. E grădina Mea cu voi, și Duhul Meu suflă peste voi cuvântul Meu. Luați aminte și înființați cuvântul Meu, și să stea acest toiag în mijlocul Israelului Meu de azi.

O, ce popor am Eu azi! Am popor tare, dar am în el și uscături rămase. Ce fel de uscături? Am în poporul acesta, au rămas aciuați între fiii acestui popor, au rămas și din cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu, și își fac lucrarea lor urâtă, că urâtă a fost lucrarea asta de necredință care și-a făcut loc să stea și ea la masa aceasta. Dar Eu cobor cuvânt și vă amintesc cuvântul Meu prin care am spus că se vor face două tabere în acest popor, și se va război cel cu necredință și va cleveti pe cel ce are credință, și va culca jos pe cel ce abia stă în credință, căci poporul cel de la mijloc a hulit pe Duhul Sfânt al acestei lucrări și a născut fii ai hulei și ai obiceiurilor născute din necredință. Eu am dat poporului Meu cartea Mea, cartea lucrării Mele, dar cei cârtitori, cei răzvrătiți dau să ridice cuvânt împotriva cărții. Vai lor, că li se înmulțește păcatul hulei asupra Duhului Sfânt! De ce, oare, măcar nu tace cel ce s-a ales în tabăra cea opusă? De ce își grămădesc păcate peste păcate? O, voi răzbate prin greul acestei vremi sărăcite de Duh Sfânt și voi scoate pic cu pic toată cartea, toată vorbirea Mea cu Israelul cel de azi. Pic cu pic voi înainta cu cei ce au rămas și cu cei ce se vor naște din cei rămași, și Îmi voi face popor nou, căci lucrarea Mea e mare, și prin ea va fi să cobor tot cerul pe pământ; tot ce este în cer trebuie să coboare pe pământ prin această lucrare.

Dar voi, fii ai grădinii Mele, fiilor prin care Eu trudesc prin întunericul vremii, ba chiar și prin întunericul celor necredincioși care stau la masa cuvântului Meu, fiilor din grădină, voi să nu slăbiți și să nu vă temeți de săgețile cele din afară și cele dinăuntrul poporului Meu. Nu vă temeți, nu vă temeți, nu vă temeți voi, căci voi aveți de lucrat cu Mine și întru Mine. Nu vă temeți, fiilor, căci tot cerul este cu voi, și vă înconjoară sfinții toți, și îngerașii toți, și toate puterile cerești vă ajută și lucrează prin voi și peste voi, că voi sunteți mititei, și lucrarea aceasta este mare de tot, și vreau prin ea să împlinesc tot ce mai este scris în Scripturi, tot ce am cuvântat prin prooroci pentru vremea de sfârșit și tot ce am cuvântat Eu, Domnul, în cartea acestei proorocii care este cu voi, care coboară la voi de la Mine și se face cuvânt ca să se împlinească lucrarea Mea prin cuvânt, Eu în Tatăl, și Tatăl în Mine, căci așa se lucrează, fiilor ai Tatălui și ai Fiului și ai Sfântului Duh. Nimic nu se întâmplă în acest popor decât ceea ce este proorocit. Este proorocit că vor fi două tabere în poporul acesta, și iată, sunt două tabere, și iată, am oi și am lupi, după cum a fost rostită proorocia. Cel ce nu crede sau cel ce alege ce să creadă, acela ce este? Cel ce merge de colo-colo pe la cei slabi cu clevetitul și nu cu vorbirea despre Hristos, acela ce este? Oaie, sau lup? Cel ce nu împlinește cuvântul venit întru lucrarea aceasta, cel ce nu mănâncă din masa Mea, acela ce este? Oaie, sau lup? Acela de ce vine? Și iată, unul ca acela este vădit întru lucrarea necredinței lui și întru cele lucrate ale lui. L-am rugat pe unul ca acesta să nu mai vină la masa Mea cu poporul Meu. L-am rugat, și el nu ascultă. Are curaj să Mă înțepe, are curaj să nu asculte, și își are locul în tabăra care sfâșie oaia poporului Meu cu atingerea lui cea străină de ascultare după rânduiala mesei pentru cei ce au rămas în ascultare de Dumnezeu și întru frică de Dumnezeu. Eu Mi-am lăsat trupul în mijlocul poporului Meu ca să aibă poporul Meu, și să stea în foișorul Meu poporul Meu, și să nu mai stea la masă cu cei fără de lege din lume. Eu Mi-am lăsat iubirea și am pus-o pe masă, ca să aibă poporul Meu iubire în blid, și iubirea Eu sunt. L-am iubit și M-am pregătit și am venit să Mă dau poporului Meu întru rânduială rostită prin cuvântul Meu, ca să fie poporul Meu curat și spălat și hrănit la masa Mea. Dar cine n-a iubit bucătăria Mea, acela n-a crezut în cele proorocite prin lucrarea cuvântului Meu, și de aceea n-a înviat prin credință unul ca acela.

La Avraam am trimis pe Melchisedec, și Avraam a crezut și M-a primit, și Eu am rămas întru Avraam și am binecuvântat pe Avraam. Acum am fii pecetluiți de pecetea Dumnezeului Cel viu, dar nu am pe Avraam ca să ies la el cu pâine și vin din Sfânta Sfintelor cerurilor, căci Avraam înseamnă creștin-ucenic, înseamnă ucenic al lui Hristos, înseamnă să se facă și creștinul ucenic al lui Hristos, ca să intre Hristos în el, în cel ce crede așa cum a crezut Avraam. Dar Eu voi face în curând un popor credincios, că de aceea am cerut mereu fiului acestui popor să fie credincios și ascultător, dar el n-a voit, și a voit ca el și nu ca Mine, și n-am din fiii lui Avraam, n-am fii cu credință nestrămutată așa cum a fost Avraam, care a crezut și a împlinit tot ce i-am cerut. Tot așa vorbeam și cu Avraam, tot așa ca și acum vorbeam, și iată, vă voi spune lucrarea cea de atunci și lucrarea cea de acum.

Pe vremea lui Avraam am lucrat peste el, și el avea pe Lot, rudenia sa, care și acela a crezut ceea ce credea Avraam, ceea ce-i spunea Avraam de la Dumnezeu, Care vorbea, și a crezut și Lot și s-a dus și el după Dumnezeu, împreună cu Avraam. Pe vremea venirii Mele din Fecioară, tot așa a fost. A fost lucrarea și peste rudeniile trupești, ca să lucrez cu binecuvântarea Mea peste cel ce avea să creadă în Mine prin cei peste care Eu vorbeam. Așa a fost și azi, și Mi-am făcut rudenii ca să le iau cu Mine pe cale, așa cum a luat Avraam pe Lot, și rudeniile lucrării Mele de azi au făcut tot ca Lot; tot așa s-a întâmplat și cu acest popor pe care l-am făcut rudenie cu Mine. Măi fiilor, ce pildă a fost aceea cu Lot? Iată, tată, pildă vie pe care v-o arăt Eu vouă azi, că iarăși s-a repetat această lucrare, căci Lot este și acum, și este viu în cei ce au plecat cu lucrarea Mea și apoi au plecat din ea. Dar lui Avraam i-am înmulțit prin Mine neamul, și tot așa voi lucra și azi, căci neamul cel după trup nu este deprins cu Mine, nu vrea cu Mine. Căci te-am luat cu Mine în lucru pe tine, cel ce ai crezut că Eu sunt în vasul Meu prin care vorbeam pe pământ, și tu ai tras la Mine cu tine pe rudenia ta, pe prietenul tău, ca să fie și ei cu Mine și cu tine, ca să vadă și ei pe Dumnezeu și ca să-și lucreze și ei scăpare și ocrotire pentru când va fi nevoie de ocrotirea Mea peste voi. Și ce s-a întâmplat? S-a întâmplat ca și cu Avraam cu Lot, că s-a certat creștin cu creștin pe cale și apoi s-au despărțit ca Lot de Avraam, și s-a dus creștinul care a venit la Mine ca să creadă și să stea cu Mine, s-a dus după aceea spre Sodoma, spre lume s-a dus, și s-a așezat lângă lume și a lăsat lucrarea Mea și pe rudenia sa care a rămas cu Mine așa cum a rămas Avraam. Fiule tată, dar ai văzut tu ce a pățit Lot dacă a plecat de lângă omul lui Dumnezeu? Iată, Eu n-am mai putut să-l ocrotesc acolo unde era el, în Sodoma. Îmi întorsesem gândul Meu de la el dacă el a plecat de lângă binele Meu, de lângă omul lui Dumnezeu, Avraam. A plecat Lot de lângă rudenia sa, a plecat din pricina măririi de sine, căci se supăra pe Avraam de la avere, de la lucrurile cele văzute, de la vorbe, tată, de la ambiția și neumilința care vine de la om. Așa pățesc Eu și azi cu creștinii la care dau să Mă strecor cu sfatul Meu peste ei, că se supără creștinul când îi dau sfat, și mai bine pleacă de lângă Mine și de lângă rudenia Mea, și mai bine se duce de lângă lucrarea Mea până ce ajunge lângă lume, lângă Sodoma, tată.

O, rău e de omul mofturos și neprimitor de sfat duhovnicesc! O, rău e de omul care se bizuie pe sine, că acela cade, fiilor, și pățește ce a pățit Lot, care nu s-a putut pleca spre iubire și spre bunătate între el și rudenia sa, Avraam. Și când s-a văzut tare și bogat, s-a îngâmfat Lot, și Avraam nu s-a mai putut împăca bine cu el, că Avraam vedea ce este în inima lui Lot, care trăgea spre mărirea de sine, spre bogăția de sine. Și ca să nu se certe Avraam cu el, i-a dat voie să plece să-și ia stăpânire și să aibă stăpânire aparte. N-a stat Lot sub ascultarea celui mai mare, și a picat în grele ispite apoi, între oamenii lumii din Sodoma. Stătea Lot în mijlocul stricăciunii și al desfrânărilor, stătea și se gândea la Dumnezeu și se căia că a plecat de lângă Dumnezeu, că n-a ascultat pe Dumnezeul lui Avraam, și a picat rob bietul de el, căci Sodoma a fost jefuită de unealta care pedepsește păcatul, și a pierdut și Lot libertatea și avuția, și și-a plătit neascultarea. Dar Avraam a mers și a întors din robie cetatea Sodomei și l-a așezat și pe Lot la locul său. I-a fost milă lui Avraam, așa cum și Mie Îmi era milă de tine, creștine, când te prindeau ispitele și robia pentru neascultare, și Mă ridicam ca să te izbăvesc, și ca să faci apoi voia Mea.

O, fiilor, mare a fost pilda cu Lot și cu Avraam, și iată, ea a mers mereu prin veacuri, și iată, în poporul Meu cel de la sfârșit am și pe Avraam, am și pe Lot; am și fii ai credinței, ca Avraam, am și fii ai măririi de sine, ca Lot, căci Lot n-a terminat de plătit plata neascultării nici după ce a fost întors din robie de către Avraam. Cetatea lui Lot a rămas tot în păcate, și Lot era în Sodoma cu casa sa, cu traiul său, și Eu am trimis pe cei din cer să ardă cu foc și cu pucioasă cetatea Sodomei, că erau grele păcatele lumii din Sodoma. Dar pentru că Avraam s-a rugat la Sfânta Treime ca să-l scape pe cel drept din Sodoma, a găsit Lot milă în fața puterii lui Dumnezeu și a fost scos din Sodoma cu o clipă mai înainte de căderea focului și a pucioasei din cer. Pentru Avraam, omul Meu cel credincios, am întins mereu mâna după Lot, dar Lot a căzut pradă neascultării. Greu e de omul care nu ascultă pe Dumnezeu. Greu a fost de Lot și după ce a scăpat de focul Sodomei, că a trăit cu fetele sale într-o peșteră, și acolo s-au zămislit fii din tată și din fiică, și a ieșit seminție din Lot, seminție din beție de vin, că rău e de omul care nu ascultă de Dumnezeu, dar fericit este omul care rămâne credincios Domnului și care-și păstrează seminția sa pentru Domnul, căci Avraam s-a rugat la Mine și în cer pentru Lot, iar Eu Mi-am adus aminte de credința lui Avraam și am ridicat pe Rut din neamul lui Lot și am scris-o în spița cea după trup din care Eu am răsărit la nașterea Mea din Maica Mea Fecioară. Iată, tată, ce greu a fost de bietul Lot, care a venit să fie cu Dumnezeu și care a plecat în lume apoi, căci chiar dacă a fost el om drept, dar n-a scăpat de pedeapsă în mijlocul lumii, că soarta lumii e soartă rea, ca și păcatele ei, fiule.

Cu omul mândru și semeț, cu omul care se bizuie pe sine și care dă de lângă el sprijinul Meu pe pământ, cu un așa om e greu să lucrezi ca să-l ajuți în greu. Oamenii au obiceiul să se bizuie pe Dumnezeu. O, când stai cum vrei tu, când nu stai treaz, când nu faci toate cele plăcute Domnului, cum să te ajute Dumnezeu, omule care te bizui pe Dumnezeu? Pe Dumnezeu să te bizui atunci când Se bizuie și El în tine; altfel nu, tată. Ce să le fac Eu creștinilor care vor da de necazuri ca Lot? Eu te-am strigat, poporul Meu, și te-am învățat calea scăpării, și tu, tată, n-ai crezut în Mine. Te-ai dus și ți-ai făcut loc lângă fiii lumii, că ai zis că și fiii lumii sunt ai lui Dumnezeu; dar fiii lumii nu sunt fiii lui Dumnezeu decât numai atunci când se nasc din cer, numai atunci când se întorc să lucreze poruncile lui Dumnezeu și cuvintele lui Dumnezeu.

O, ce nepăsare urâtă și dezgustătoare văd în câțiva din poporul Meu! Am câțiva care încă mai vin, că am două tabere în poporul acesta; am și oi, și lupi, după cum am proorocit prin Verginica. Dar Mie de lupi nu-Mi este frică, și îi va ajunge pe ei frica cea plină de durere, așa cum s-a întâmplat și cu Lot, care a luat în glumă credința în Dumnezeu, credința lui Avraam. Nimic nu este mai urât înaintea Mea ca lupul care se dă drept oaie între oi. Nu știe lupul că oaia e oaie. Lupul zice că și oaia e lup, căci lupul n-are minte de oaie. Eu sunt Acela Care știe cine sunt oile. Eu sunt Păstorul oilor, ba chiar și al lupilor care se dau drept oi între oi, al oilor care se fac lupi dintre oi și stau printre oi. Dureros lucru este, măi fiilor, să se facă oaia lup. Oaia care se face lup, aceea sfâșie apoi, aceea își folosește minte împrumutată, după cum are nevoie în semeția sa.

Dar tu, poporul Meu, cel ce crezi că Eu sunt Cel ce am venit ca să te păstoresc ca pe Avraam, să stai, fiule, sub povața Mea și să te mângâi și să te întărești din ea. Să nu te smintești de cel ce a plecat ca Lot de lângă Avraam, și tu să stai strâns legat cu Mine și să Mă aștepți cu ascultare și cu credință, că Eu voi sta văzut în mijlocul tău curând, curând. Stai alipit cu Mine, ca să te am începătură nouă de om nou, de veac nou, că Eu, fiule, îți voi adăuga popor mare la masa ta cu Mine. Mulțime multă va mânca la masa aceasta de înviere, la masa cuvântului Meu, căci omul va trăi mâncând cuvântul Meu, și va crește Dumnezeu în om. Amin.

Glasul lui Dumnezeu coboară pe nori și se lasă auzit în România. Glasul Domnului se vestește, și grăiește Dumnezeu din văzduh peste România. Amin, amin, amin.

Din nor în nor cobor cuvântul Meu până la ieslea cuvântului, până deasupra grădinii cuvântului. Pace vouă, străjeri ai cuvântului Meu! Amin, amin zic vouă: a venit vremea să hrănesc mulțimile din masa cuvântului Meu pe care îl cobor la voi. Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc peste România.

Pace ție, România Mea! Pace ție, românule, poporul Meu cel născut odată cu Mine ca să-Mi fii mireasă Mie la venirea Mea! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani după ce Israel M-a dat la moarte pe cruce. Și dacă Israel s-a lepădat de Cel ce a venit de la Tatăl, iată ce Mi-a dat Tatăl după ce am înviat. Mi-a dat un Israel nou, un neam nou pe care Tatăl l-a făcut neam cu Mine, și de atunci te am Eu de la Tatăl, Israele român, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales. Tatăl Meu te-a ales la nașterea Mea, că știa Tatăl că Israel, poporul cel ales, Mă va lepăda și Mă va răstigni pe cruce, iar după învierea Mea Mi-a dat Tatăl un dar nou, un popor nou, născut din cuvântul Meu, din Evanghelia Mea cea nouă.

Hristos a înviat, Israele român! Am în mijlocul tău o grădiniță plină de iubire, și peste care Eu cobor ploaia cuvântului Meu de la sfârșit. Românule, românule, să nu fii necredincios. Să crezi, fiule, că Eu cuvintez de patruzeci de ani din cer peste România. Românie, am în mijlocul tău un popor mititel, luat din tine, și se numește poporul cuvântului lui Dumnezeu, și acest popor a auzit din cer cuvântul Meu și a scris cuvântul Meu pe pământ, și cuvântul mărturisește ca și acum două mii de ani, ca și acum șapte mii de ani. Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cerești, Care Se numește Dumnezeu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Israele român, România Mea, ai auzit, tată, despre o mulțime de dumnezei, căci te-au împresurat dușmanii și au venit la tine în haină de oaie și îți dau târcoale ca să te scoată de la Mine, și păstorii tăi dorm, iubito. Dar nu te mai pleca la șoapte străine, că Eu îți spun ție să nu ai alt dumnezeu afară de Mine. Eu sunt Dumnezeu nu numai pentru că îți spun, ci pentru că M-am arătat că sunt Dumnezeu. Dumnezeii care se vestesc acum nu s-au arătat ca Mine, nu s-au coborât din cer ca Mine, nu s-au înălțat ca Mine și nu sunt ca Mine, din cer.

O, Românie, ortodoxia Mea, tu ai păstrat portretul Meu, portretul împărăției lui Dumnezeu, și nimeni nu l-a mai păstrat ca tine după ce Eu am înviat ca un Dumnezeu. Tu te-ai născut din Mine, Israele român, Israele nou, și tu ești Ierusalimul venirii Mele, precum cel de atunci a fost Ierusalimul pătimirii Mele, Ierusalimul durerilor Mele. Pe tine te-am ales să fii Ierusalimul gloriei Mele, și iată, spre sfârșitul așteptării Mele Eu Mi-am ridicat din tine o mireasă și am pus pe ea straie noi și am suflat peste ea duh de om nou, după chipul și după asemănarea Mea, precum am lucrat la început, și Mi-am gătit în tine sărbătoare și nuntă cerească și masă cerească de nuntă, și vreau să-Mi fii nuntașă, Românie, popor ales de Dumnezeu.

De patruzeci de ani stau ascuns cu Duhul Meu și cu glasul cuvântului Meu în mijlocul unui popor mititel, luat din tine, Românie; un popor martor, precum martori Mi-au fost la început Avraam, Isaac și Iacov, și Moise și Ilie și profeții, și mai apoi apostolii și ucenicii, martori și ai învierii și ai înălțării Mele la Tatăl. Și iată acum ucenicii întoarcerii Mele întru cuvânt rostit din cer peste tine, Românie blagoslovită de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt! Nimic nu lucrez fără să nu fi vestit prin Scripturi. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, din veac și până în veac. Eu sunt Cel viu. Eu sunt Dumnezeul Cel răstignit și Cel înviat. Eu sunt Cel ce am spus că voi fi cu ai Mei până la sfârșitul veacului, dar acum sunt și cuvintez întru început nou, și nimeni nu înțelege numele Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, și nimeni nu înțelege numele Meu.

O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, și unesc sfârșitul cu începutul și grăiesc cu cuvântul din cele cerești, și fac cer nou și pământ nou, și voiesc să-ți dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, și am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, așa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, țară română. Aș voi să vin să-ți spun ce înseamnă țară română, dar vreau și tu să vii. Eu vin, dar vino și tu, iubito, și să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu și care s-a numit părintele credinței. Trec cu cuvântul Meu prin tine și iar îți zic: scoală-te! Ascultă șoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, și ia apă cerească din râul vieții și spală-ți urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori! Ia apă din acest râu al vieții cea fără de moarte și spală-ți și ochii, ca să-ți cadă solzii de pe ei și să Mă vezi, și spală-ți și fața, și spală-ți și trupul, și ia pe tine veșmântul cel frumos de român și scoală-te înaintea Mea, că Eu te vestesc că vin spre tine și tu Mă vei vedea că vin, dar învață-te să Mă vezi cu ochi cerești, și nu mai fi pământ, și să fii pământ și cer, așa cum Eu te-am lucrat la început. Eu sunt Creatorul tău. La început am făcut cerul și pământul, și la sfârșit te-am făcut pe tine, Israele român, ca să te pregătesc să stai cu cer nou și cu pământ nou înaintea Mea la venirea Mea. Vreau să așez peste tine cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt. La început a fost Cuvântul. Eu am fost Cuvântul la început, și tot Eu sunt și acum, la acest sfârșit. La începutul sfârșitului Eu M-am născut din Fecioara mama Mea, ca să fiu Om și ca să-l fac Dumnezeu pe om, și te-am întocmit pe tine popor și te-am numit român, fiule. Și iată, precum din Israel Mi-am ridicat o mână de ucenici și am făcut din ei sare pe pământ, așa și din tine, popor român, Mi-am întocmit martori ucenici care poartă cuvântul Meu cel venit pe nori, ca să am martori și acum, la întoarcerea Mea pe nori, că am făgăduit că Mă întorc. Și iată-Mă prin cuvânt peste tine, fiule român, și vreau să te scoli ca și apostolii Mei de atunci și să fii tu fiu de samarinean, românule, poporul Meu. Ia cuvântul Meu și uită-te în el, ca să Mă vezi și ca să Mă cunoști că sunt venit prin cuvânt, căci îți dau cartea Mea din vremea aceasta. Iată, Eu stau și bat la ușa ta, popor iubit de Dumnezeu. M-am dus în casa Tatălui Meu cu cuvântul Meu, dar nu M-au cunoscut străjerii casei, n-au deschis cuvântului Meu. Iată, Eu stau la ușă și bat, și nimeni nu răspunde Celui ce strigă. Am venit la tine, Românie, așa cum am venit la Avraam când i-am vestit nimicirea Sodomei și a Gomorei, și n-am nimicit nimic până n-am vestit mai întâi. Nimic nu lucrez până nu vestesc cuvânt mai întâi, așa cum am lucrat prin prooroci în toate vremurile.

Vino spre Dumnezeu, România Mea! Vino, tată, și nu sta în necredință, că ai în tine popor ca în Sodoma. Vino și ascultă-Mi glasul, că am în tine fii care cred ca Avraam, care sunt făgăduiți să fie. Vino spre trezire, că omul fără Dumnezeu n-are ochi și urechi ca să Mă audă. Vino, biserica Mea, să-Mi auzi glasul, și fă-te pildă de înviere peste omul cel fără de veghere. Veghează și sună din trâmbiță și vestește turma română să-și iubească pe Dumnezeul ei Cel adevărat. Scoală-ți păstorii, România Mea, și pune-i de veghe peste tine, că au intrat în vatra ta dumnezei mincinoși. Vatra ta e sfântă, vatra ta e vatra Mea. Scutură și mătură vatra Mea din tine, că vin cu masă cerească la tine, fiule român, și îți dau să mănânci cuvânt din cer.

Iată cartea cuvântului Meu, că am vorbit din cer în mijlocul tău, Israele român. Am venit prin cuvânt să te povățuiesc spre împărăția cerurilor, să-ți amintesc povață caldă și proaspătă din cer. Ia pe tine împărăția Mea, ia în tine împărăția Mea, ca să știi că vin, și vei vedea că vin. Dacă acum nu crezi, îți voi mai spune iar că vin, îți voi spune când voi veni. O, n-aș voi să fii gol când voi veni. Să nu arunci, fiule, povața Mea, căci străbat cu ea văzduhul și vin. De patruzeci de ani vin cu povața Mea pe drum ascuns, pe cărăruță dosită, ca să nu prindă dușmanii cerului pe cei hrăniți din cer. Am venit mereu în șoaptă, și mereu M-am pitit cu cuvântul Meu în mijlocul tău, dar acum strig tare. Deșteaptă-te, creștine, deșteaptă-te, române, și roagă-te Domnului Dumnezeului tău, căci tu, Românie, ai coroană binecuvântată pe fruntea ta. Îngenunchează, poporul Meu iubit, și roagă-te așa cum se roagă Maica Mea Fecioară. De la începutul tău, țară română, și până la sfârșitul răutății se roagă Maica Mea Fecioară pentru țara română, și strigă:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

România are coroană de la Dumnezeu, și este regină România.

O, Românie, voiesc să-ți dau înapoi rodul binecuvântării pe care l-ai înstrăinat de tine. Ascultă glasul Meu, glasul Domnului Dumnezeului tău. Eu grăiesc din nori deasupra ta. Eu am munte binecuvântat, munte de taină cerească în mijlocul tău. Ia cartea și mănânc-o și te adapă din râul vieții, care curge din tronul Meu peste tine, căci tu, Românie, trebuie să proorocești la popoare și la neamuri și la limbi și la împărați vestea împărăției cerurilor, vestea de cer nou și de pământ nou peste tine, țară aleasă de Tatăl Meu, vestea de înnoire a omului, vestea de om nou, născut din cer. Amin.

Vino întru trăire sfântă, țară creștină, și plivește-te de spini și de ciulini, și să fie ogorul tău grâu curat și verde și frumos, care să stea la copt sub lumina cuvântului Meu, că vreau să fac în tine pâine nouă, și cine va mânca din ea, să se facă fiu al învierii. Scoală-te și vino, că vreau să-ți dau cămașă de înviere și viață fără de moarte, după cuvântul tău, căci tu ai spus despre o țară a tinereții fără de bătrânețe și a vieții fără de moarte, și iată, Eu vin la tine să-ți dau viață înviată, căci toate trec, dar cuvintele Mele nu trec, și vin spre împlinire. Apleacă-te, fiule român, și spală-te în râul acesta, în cuvântul vieții. Și dacă nu vei face așa, Eu te voi mustra ca să vii spre pocăință, căci Eu te iubesc. Eu iubesc pe cei ce Mi i-a dat Tatăl, dar vino în dragostea Mea, Israele român, că nu vreau, tată, să plângi la vederea slavei Mele. Vreau să te învăț cu slava Mea și să stai în așteptarea Mea, că vin curând, curând. Amin.

Pace ție, Românie! Iată cartea cuvântului Meu. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu și adevărat, care stă pe creștetul tău, România Mea. Cel ce este de la Dumnezeu, acela ascultă cuvintele lui Dumnezeu, iar cel ce nu este de la Dumnezeu, acela nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Cel ce este cu Mine, acela nu este împotriva Mea.

Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-am lăsat trupul pe pământ, și cine nu mănâncă pâinea care a venit din cer, acela nu are viață întru el. Cel ce nu împlinește poruncile lui Dumnezeu, acela nu are viață întru el, acela nu poate avea viața Mea în el.

Duhul lui Dumnezeu grăiește peste România. Dumnezeu grăiește în limba română. Pace ție, românule, poporul Meu! Pacea Mea și înțelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creștin. Ferice celui care crede în Dumnezeu întru lucrare de sfințenie și de înviere.

Pace ție, Ierusalime român, care vestești vestea împărăției cerurilor! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, și grăiesc deasupra ta și spun: luminează-te, Românie, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Mea răsare peste tine, și tu vei vedea slava Mea, și multora o vei da spre zi de înviere, spre început de veac nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

14-05-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Hristos S-a înălțat! Hristos, Cel ce este cu tine, Israele. E zi de sărbătoare în Israel, iar Eu Mă cobor cu hrană la poporul Meu.

Pace ție, Israele român! O, mare este între lucrări lucrarea păcii. Pacea nu vine de pe nicăieri decât numai de la Mine din cer. Am venit cu pacea pe pământ acum două mii de ani, dar puțini au împlinit lucrarea ei. Am venit și la tine cu pacea cea de atunci și cu pacea cea de acum, căci pe cât este de mare durerea Mea cerească pentru fărădelegile de pe pământ, tot așa de mare este și lucrarea păcii Mele, mai mare decât acum două mii de ani, că vremea este grea de tot, grea, măi fiilor iubiți, grea și înăbușitoare pentru Mine și pentru voi, cei mai mititei copilași ai Mei. Întăresc lucrarea Mea peste voi și vin mereu și rostesc peste voi acest cuvânt lucrător. Pace vouă, pace vouă, pace vouă, că voi nu pricepeți îndeajuns câtă pace vă trebuie, cât de mult vă întărește această lucrare fără de care nimeni nu poate în cer și pe pământ.

Vino, fiule scump, și ia cuvânt nou, cuvânt cald, și te încălzește, tată, și te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. Dacă tu ți-ai da seama cât este de greu fără de Mine în vremea aceasta de azi și de mâine, tu n-ai mai avea pe buze și pe inimă nimic decât numele Meu și vorbire cu Mine, fiule. Vorbește cu Mine, tată, vorbește, copile de azi, că e grea vremea, e grea și pentru tine, și Eu te văd în greu, și îți spun să vorbești cu Mine, ca să fiu Eu mereu cu tine, că vremea e grea. O, tu n-ai voit să Mă crezi pe Mine, și Eu mereu ți-am spus de cele ce vor să fie. Eu de aceea am plâns mereu prin cuvânt, căci cuvântul Meu rostit mereu peste tine a fost un plâns al Meu înaintea ta, Israele tată. Am plâns mereu prin cuvânt, căci ce altceva se poate numi stăruința Mea atâta timp pe lângă tine, poporul Meu cel mic? O, fiule iubit, tu aștepți să vin să-ți cuvintez, dar nu știi, tată, ce mult aștept Eu, cu mult mai mult ca tine aștept să pot să-ți vorbesc. Și ți-aș vorbi mereu, mereu, dar vremea e grea de tot și dă să-Mi slăbească puterea fiilor Mei cei străjeri în calea cuvântului Meu.

O, Israele tată, tu nu știi, fiule, să înțelegi ce vorbesc Eu cu tine, că ți-am grăit cuvânt adevărat și te-am rugat să nu te mai uiți în lume, și ți-am spus așa: «Vai ție, poporul Meu, dacă nu Mă vei asculta să nu te mai uiți ca să știi și tu ce pățește lumea!». Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat și batjocorit de lume și călcat în picioare de lume și de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în fața omului din lume. Aceștia stau, și în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, și peștele își strică și el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, și nu mai este loc curat, și proorocul Ilie s-a umplut de râvnă și de durere, că e cu mult mai rău omul care se zice că e creștin, e cu mult mai rău decât Israelul cel din vremea aceea când Ilie plângea la Mine de lipsa lui Dumnezeu din om.

O, poporul Meu Israel, Eu, tată, ți-am spus ție că tu ești mai mult decât Moise, decât Ilie; Eu așa ți-am spus în vremea lui Verginica. Umblă, tată, în carte, că acum ai ce învăța, și vezi că Eu așa ți-am spus. Ți-am spus să fii mai mult ca ei pentru Mine, mai tare în lucrare ca ei, că ție, fiule, ți-am dat mai mult decât le-am dat lor, ți-am dat ce n-am dat nimănui până la tine, și nu mai am ce-ți da, că tot ce am avut, tot ce am mai avut de dat ți-am dat ție.

Proorocul Ilie petrecea zi și noapte întru lucrarea râvnei după Dumnezeu. Atât de mult M-a iubit el pe Mine, măi fiilor, de M-a făcut să nu-i pot respinge nimic din cele ce el cerea de la Mine întru râvna sa dumnezeiască. Dar ție dacă ți-am dat mai mult decât lui fără să-Mi ceri cum Mi-a cerut el, o, fiule tată, tu cum se cerea să fii, măi Israele? Tu ai fost cel mai miluit și cel mai ocrotit, și te-am păstrat ca pe o podoabă cerească a vremii de acum. O, și n-ai avut râvnă ca Ilie, proorocul Meu, că el plângea pentru fărădelegea lui Israel care se urca spre Mine, și tu în loc să plângi ca și el, tu stai în mijlocul fărădelegii și nu te temi de unealta de nimicire a fărădelegii. Ia aminte, copilul Meu, că trece Ilie proorocul, trece peste tot, tată. Întărește peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, că și Eu o întăresc, și mereu ți-o împrospătez, că vreau, tată, să te am și să te numesc unealta Mea din vremea arătării Mele, din vremea venirii Mele, că vin curând spre arătare, vin, fiule, și tu să crezi ce-ți spun. Eu în curând Mă las văzut, și vreau ca tu să fii cu pacea Mea peste tine, ca să te bucuri în vremea celor ce se vor descoperi spre vedere. Mai e numai un picuț și această lucrare va lucra descoperită, și vei vedea cum am lucrat Eu această lucrare peste tine, Israele român. Vei vedea, tată, cum am vorbit și cum vorbesc lângă tine și deasupra ta. Vei vedea cum te-am purtat și cum te port Eu pe tine în timpul acesta ceresc, că tu ești în timp ceresc, și lumea e în timp pământesc. Și tu, tată, ești în timp, dar tu ești cerește, pentru că așa ai fost tu scris, ca să fii poporul Meu ceresc în timp și să fii lucru de mărturie pentru ziua mărturiilor, pentru clipa judecății tuturor celor ce s-au petrecut în timp. E greu timpul, tată, dar am pășit cu tine pas de veac nou. Am scris început de pas peste timp, am scris cu tine sfârșit și început. Și când vei vedea ce a purtat în taina ei ziua aceea de Paști când am făcut pasul cu tine, o, te vei minuna, copilul Meu, când vei afla ce am făcut Eu prin tine în ziua aceea.

La nașterea Mea din Fecioară Eu am despărțit cele două lumi, și lumea de pe atunci n-a știut și n-a simțit, că puțini au fost aceia care au purtat taina plinirii proorociilor întrupării lui Dumnezeu între oameni. Și după ce Eu am împlinit lucrarea care era proorocită din vreme, M-am dus la locul Meu, lângă Tatăl, dar nu M-am dus până n-am vestit prin îngeri întoarcerea Mea cea de acum. Caută, tată, în Scripturi, că vei găsi glasul îngerilor care au spus că voi veni în chipul cel cu care M-am înălțat la Tatăl. De atunci mereu cobor, și mereu Mă sui în chip nevăzut, și mereu lucrez în chip nevăzut de om, dar la tine, poporul Meu, M-am lăsat prin cuvânt. La tine am venit mereu de lângă Tatăl, și de deasupra ta am cuvântat cuvântul Meu, și am lucrat peste tine patruzeci de ani, ca și peste Israelul din vremea lui Moise. Atunci am avut pe Moise, și acum am avut pe Verginica, pe trâmbița despre care scria în Scripturi. Este scris în Scripturi că Însuși Domnul Se va coborî din cer întru trâmbița Lui, ca să învieze morții la glasul trâmbiței. Fiule, crezi tu în cuvântul acestei Scripturi? Crezi tu, tată, că Verginica a fost împlinirea acestei Scripturi? Crezi că ea este trâmbița lui Dumnezeu?

O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară și prin care Mă voi și lăsa văzut cum am venit și cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înțeleaptă, că tu școală n-ai avut, și de aceea ai fost înțeleaptă. Tu n-ai învățat nimic de la om, nimic de pe pământ, și ai învățat învățătură din cer dacă Eu am fost în tine, și ai bucurat pe Tatăl Meu și al tău cu îndemnul cel sfânt, pus peste turma Mea și a ta, că mâncai cireșe și le adunai sâmburii, măi Verginico, și puneai oițele să facă rugăciunea „Tatăl nostru“ pentru fiecare sâmbure. Le umpleai pumnișorii cu sâmburi, iar ei pentru fiecare sâmbure rosteau un „Tatăl nostru“. Când era vreunul din ei bolnăvior, tu știai că boala și durerea veneau de la cele lumești care intrau în el, și îl prindeai pe acela și îi dădeai sâmburi și îl puneai să zică: «Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, și să se facă voia Ta așa cum se face în cer, ca să fie tot așa și pe pământ. Și ne dă pâine, Tată, și ne iartă greșeala așa cum și noi iertăm. Și nu ne lăsa spre ispită, și ne izbăvește de lucrul cel rău». O, Verginico, cine, tată, mai vrea să știe ce înseamnă să se sfințească numele Tatălui în om, în creștin, în fiul acestei lucrări? Cine mai știe să creadă ce spune atunci când rostește «facă-se, Tată, voia Ta, precum în cer așa și pe pământ»? Auzi tu, Verginica Mea, ce spune această rugăciune? Spune să se facă voia Tatălui ca și în cer. Vorbesc cu tine, tată, că tu știi să înțelegi. Cu cine să Mă mai înțeleg Eu, cu cine? Vreau să Mă înțeleg cu poporul tău, cu poporul Meu pe care-l am din munca ta cu Mine, din truda ta alături de Mine. Vreau să rostească Israel rugăciunea „Tatăl nostru“ și să zică să se facă voia Tatălui, precum în cer să se facă și pe pământ, ca să fie pământul cer, ca să fie cerul pe pământ, și pământul în cer. Și când zice Israel: «pâinea noastră dă-ne-o nouă, Tată», când zice Israel așa, să Mă ceară pe Mine, că Eu sunt pâinea care se coboară din cer.

O, Israele, iată, fiule, pâine. Mănâncă, Israele, pâine din cer. Mănâncă, Israele, mănâncă și nu sta flămând, nu sta nemâncat, nu sta. Ți-am dat, fiule, cămară de-a gata, și plângând am lucrat ca să ți-o dau, să ai ce mânca, să ai, ca să nu mori, că cine nu mănâncă nu are putere cu Mine. Ți-am întocmit cămară. Verginica a strâns în cămară, iar fiii Mei cei lucrători de azi care umblă cu Verginica pe pământ, cu Verginica și cu Mine, acești fii merg plângând prin spini, și spinii le rănesc picioarele și mersul, și ei merg întăriți de Mine ca să-ți rupă ție din pâine și să ai pâine, Israele român. E grea vremea, și ei merg, pentru că Eu i-am tocmit ca să-ți slujesc ție cu ei, și tu să stai la adăpost și la căldură și să mănânci, Israele. Eu sunt pâinea care se coboară din cer, și Mă fac cuvânt și Mă așez în fața ta. Mănâncă, fiule, cu folos, și fii ca Mine dacă mănânci această pâine. Omul din lume mănâncă minciuna și crește prin ea și se numește omul minciunii. Tu să mănânci cuvânt din cer, pâine din cer, ca nu cumva de foame să iei să mănânci din lume și să te molipsești de boala minciunii, că la școală numai minciuni ai învățat, măi Israele, și iată câtă muncă trebuie să muncesc peste tine ca să te curăț de grăsimea minciunii. Minciuna s-a făcut grăsime și carne în om, și a crescut omul în trup și în duh, a crescut din rodul minciunii. Nimic n-a fost adevărat ce ai învățat la școala omului mincinos care este în lume, și să Mă crezi, tată, ce-ți spun. Nici măcar de neamul tău n-ai învățat cu dreptate, și când vei vedea povestea acestui neam așa cum este ea în cer, atunci te vei înspăimânta de minciuna pe care ai luat-o de la cel ce te-a luat de la învățătura Mea cea din cer. Cartea cea de pe pământ a luat o formă bine ticluită de om, dar n-are viață în ea, și este minciună mare, fiule. Dacă tu vei vrea, vei crede ce-ți spun, dar dacă nu vei vrea, vei rămâne străin de cele ce-ți spun Eu acum. Căci am trimis pe Moise la faraon, l-am trimis cu cele învățate din cer și l-am îmbrăcat cu puterea Mea, ca să-l trimit să stric puterea care iese de la om. Lucrarea care iese de la om seamănă cu fața lucrării Mele, dar e minciună și nu e adevăr. I-am dat lui Moise lecție din cer, ca să lucreze cu ea peste omul cel fără Dumnezeu și să-Mi învieze cu ea pe Israel și să-l scot pe Israel din lumea minciunii, ca să fie al Meu, să-l scot din Egipt, să-l scot de la oameni, ca să fie cu Mine și nu cu omul, și i-am spus lui Moise să lase puterea Mea să lucreze văzut, căci l-am înzestrat cu cele adevărate din cer. I-am spus să facă semne cerești cu toiagul cel pe care i-l dăduse faraon în Egipt la plecarea lui în pustie. Îi dăduse faraon un băț, și Moise l-a luat cu el și l-a păstrat, și când s-a dus pe munte la Domnul, toiagul acela a primit lucrarea lui Dumnezeu, ca să lucreze împotriva lucrării omului și să nimicească armele omului, care lucrau fără Dumnezeu. Moise a făcut semne cu toiagul înaintea lui faraon, și a chemat faraon și pe înțelepții lui, și au făcut și aceia semne ca Moise, dar cu toiagul lor. Făcea și omul ce făcea Dumnezeu, și se lupta omul împotriva adevărului și a puterii lui Dumnezeu. Făcea puterea minciunii, făcea și ea semne ca semnele lui Dumnezeu, și așa a lucrat duhul omului vreme de șapte mii de ani împotriva lui Dumnezeu, Care este din cer, Care vine din cer, și mare școală este aceasta la om, ca să-L răstoarne omul pe Dumnezeu, așa cum a voit Lucifer să facă. Ce a făcut faraon dacă s-a crezut mare și cu școală? Puterea lui Dumnezeu biruiește mereu minciuna care imită pe Dumnezeu, și de aceea Mă doare când fiii lui Dumnezeu iau de la oameni sfat și învățătură pentru ei.

Nu e bună învățătura care vine de la om, și n-am cu cine să Mă înțeleg pe pământ. Toată școala care a ieșit de la om a lucrat împotriva lui Dumnezeu, așa cum toiagul filozofilor Egiptului întărea aceleași semne ca și ale Mele prin Moise, ca să desființeze pe Dumnezeu și să rămână numai omul cu dreptatea lui.

Dreptatea omului se numește minciună, fiilor. De ce se numește minciună? Pentru că se pune în dreptul lui Dumnezeu ca să se semețească, pentru că dreptatea omului n-a lucrat altceva decât lucrarea lui Lucifer vreme de șapte veacuri. Dreptatea omului și știința omului a fost rod din rodul cel semeț al lui Lucifer, care a căutat să-l slujească pe om atunci când omul cel dintâi s-a crezut singur mare. Învățătura care este luată din școli l-a depărtat pe om de Duhul lui Dumnezeu. Și dacă n-am dreptate ce spun, ridicați-vă și dovediți. O, Israele, am dreptate, tată. Omul nu mai are pe Dumnezeu, dar are nevoie de Dumnezeu, și Îl caută și nu-L mai găsește omul pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu Se caută, pentru că nimeni nu Mă poate găsi pe Mine decât în om. Omul Mă poate găsi în el. Dacă Eu nu sunt în om, omul n-are de unde Mă găsi. O, de ce l-am făcut Eu pe om? L-am făcut ca să Mă odihnesc în el; l-am făcut ca să am locaș în el, ca să stau în el și să cresc în el.

O, Israele român, Eu de aceea te-am născut pe tine. Te-am născut, fiule, ca să Mă odihnesc în tine, ca să am locaș în tine, și ca să stau și ca să cresc în tine și ca să fiu cu omul prin tine, că omul nu Mă are, fiule. Omul are altceva în el. Știi tu cum este un om care Mă are pe Mine în el? Fiule, fiule, caută-Mă bine în tine și găsește-Mă numaidecât și odihnește-Mă în tine și lărgește-Mi statul și împărăția Mea în tine, căci tu ești tronul Meu, fiule din Israel, și de aceea te-am născut din Mine, din cuvânt. Te-am născut din Mine ca să fii tu întru Mine și ca să fiu Eu întru tine. De aceea ți-am spus: mănâncă, fiule, mănâncă cu foame cuvântul Meu. Mănâncă, fiule, cuvânt, căci ți-am dat cămară ca să ai, și să n-o ții închisă, și să stai numai la masă, că e vremea să crești mare, mare de tot, să poți da mâna morților să se scoale și să stea pe picioare. Dar ai grijă, tată, să mănânci și pâine caldă, fiindcă Eu trebuie să fiu veșnic viu și veșnic cu tine. Iată, Mă dau ție. Azi e sărbătoare de masă nouă, și vin cu pâine caldă și proaspătă, ca să te împrospătez și ca să te întăresc, că te văd slăbit, fiule tată. E vremea grea, și te văd slăbit, și vin ca să suflu peste tine și să te înfiripez. Vin să fiu cu tine și să-ți spun: pace ție! Ai nevoie de pace multă, de pâine multă, că e vremea grea, fiule din Israel, și ar fi să fiu mereu cald pe masa ta, copilul Meu, dar vremea cea grea dă să-Mi slăbească pe fiii cei străjeri în calea cuvântului Meu. O, Eu de aceea ți-am spus să fii bun și să fii tare și să fii sănătos cu duhul și cu trupul, Israele iubit, și fiecare să fie tare cu Mine, că dacă piciorul sau mâna sau ochiul sau auzul sau graiul sau duhul lui Israel e slab, slăbește tot trupul din pricina unui mădular slab. E vremea să fii sănătos în toate, copile din vremea aceasta grea, dar pentru asta trebuie să-Mi faci locaș tare în tine, tată, și trebuie să ai semn întărit pe tine, pe creștetul tău, și trebuie mereu să lucrezi și să trăiești în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin, că aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu, care este pusă peste tine, fiule român care te numești Israel. Și mai ai ceva de făcut alături de Mine, și iată ce ai: să plângi cu Mine, că rău Mă doare în vremea aceasta de la păcatele lumii. Mă doare, că trebuie să Mă las văzut; Mă doare, că lumea nu știe de lucrarea proorocului Meu Ilie despre care scrie în Scripturi că va să pregătească ziua și calea arătării Mele.

Fiule tată, este scris să tragi ușa inimii tale și să stai ascuns în Dumnezeu, sub aripile lui Dumnezeu până la ziua bucuriei, tată, și să lucrezi ce ți-am dat și să te împodobești cu podoabele curăției și ale sfințeniei cerești, că nu va fi ochi pe pământ și în cer care să nu privească la tine, că vei fi căutat, poporul Meu, și cine va voi să te găsească după adevăr, acela trebuie să ia să mănânce cuvântul Meu și să-l lucreze și să-l păzească, iar cine te va căuta pe tine, acela Mă va găsi pe Mine, dar tu să nu te temi. Nu te teme, Israele, cel ce ești cu Mine. Nu te teme, popor al mângâierii, că tu ești mângâierea Mea, și de aceea vin și te mângâi mereu cu mână caldă, cu cuvânt cald și nou și proaspăt, ca să te bucuri așa cum te bucuri când scoți din cuptor pâinea cea caldă și crescută și rumenită prin foc. E bună hrana din cămară, dar e bună și cea caldă, și să nu te mulțumești cu pâinea cea din legătură, că am pâine și în mâna Mea, pe care o cobor când vin, că Eu de aceea vin. Iar pe cămară să nu te faci stăpân, tată. Să nu te faci așa, și să fii supus, supus și aplecat așezării Mele cu care stau înaintea ta, cu care-ți slujesc ție, Israele, poporul Meu. Să nu te semețești ca un om bogat care ai cămară, căci pâinea este din cer, nu de la tine. Cine mănâncă, să-I mulțumească Celui ce-i dă, că Eu sunt Cel ce Mă dau ție în dar.

Veghează cu Mine alături în vremea aceasta, Israele, ca să poți omorî din calea ta tot duhul cel străin, și să nu pățești ca Israel cel de atunci care n-a voit să Mă asculte când Eu i-am spus prin Moise, i-am spus să omoare din cale pe tot neamul străin. De ce i-am spus, tată, să omoare pe tot neamul din cale? I-am spus așa, ca să știe să nu se aplece, să nu se unească cu cel ce este străin și ca să-Mi spurce seminția cea binecuvântată de Mine, dar Israel n-a făcut așa, n-a ascultat, și s-a amestecat cu trupurile de pe cale și s-a prăbușit Israel, și n-am rămas cu el. Fiule de azi, Eu îți amintesc mereu despre lucrarea neascultării ca să te fac copil ascultător, ca să nu te las să pieri din cer, tată. Și să știi că nici un fiu al acestei lucrări care nu a ascultat nu va scăpa de pedeapsa neascultării. Și precum pentru ascultare va veni dreptatea și bucuria, tot așa pentru neascultare și pentru întinarea duhului și a trupului tot fiul neascultării va primi ce este de primit.

O, nu mai este vremea bucuriei, și lumea nu știe nimic. Atât mai este bucurie, atât a mai rămas bucurie pe pământ, când Eu, Domnul, Mă bucur cu tine, fiule, poporul Meu, și când tu te bucuri cu Mine întru serbare cerească. Tu nu trebuie, tată, să te întristezi în neputințele tale, că ele sunt ale Mele, și sufăr cu tine, și nu sufăr singur, căci am cu cine să-Mi împart suferința, și aceasta este o iubire mare de la tine spre Mine. Sunt suferințe între suferințe în tine, Israele. Este suferință și pentru păcate, ca să se șteargă; este suferință și pentru umilință, ca să te țină Domnul lângă El; este suferință și pentru lucrul ce este de lucrat, dar puțini în Israel au așa suferință care vine de la greul lucrului lui Dumnezeu. Este suferință care vine din necazul ce-l are duhul rău pe fiii poporului Meu, dar aceasta se biruiește prin unirea cu Mine, prin credința cea bună și prin lupta cea frumoasă, dusă în numele Meu.

Israele fiule, cere, tată, cu credință, cere de la Mine biruință asupra răului, și Eu îl biruiesc și lucrez cu tine împotriva răului, tată, dar să nu ai nici un fir de lume în tine, să nu ai amorțire, să nu ai nepăsare, să nu ai clipe fără Mine, tată. Nu te mai teme, Israele, atunci când Mă asculți pe Mine, nu te mai teme. Ascultă-Mă pe Mine și să nu te temi în vremea ascultării. Să te temi în vremea neascultării. Să te temi în vremea când Mă lași să slăbesc în tine. Dar când Mă ai pe Mine, nu te teme, tată, că Eu te ocrotesc chiar dacă simți apăsarea vremii. Israele, îți trebuie veghe mare, tată, și trebuie să Mă ceri mereu și să-Mi ceri Mie îngeri veghetori și ajutători și lucrători, și să-Mi ceri în ajutor sfinții, că sfinții stau înaintea Mea ca să-Mi spună că n-au de lucru. Cheamă, tată, sfinții, că ei stau între Mine și tine ca să lucreze pentru tine și pentru cer, ca să lucreze peste vremea aceasta.

O, Verginico, să fie mereu binecuvântată lupta cea pentru poporul tău, că mare a fost taina trupului tău între cer și pământ. Copiii tăi sunt slăbiți, unii de teamă, alții de neputință, alții de dureri și de mâhniri. E grea vremea, tată, și Ne trebuie lucru cu putere de cuvânt, ca să se împlinească tot cuvântul. Mă uit la tine cât lupți și cât alergi, Verginico, și de aceea am amintit fiilor Noștri cum îi învățai tu să se roage Tatălui pentru ca să-i scape de cel rău, pentru ca să le dea pâine și pentru ca să vină cerul pe pământ. Dar acum să înțeleagă fiii tăi și ai Mei, să înțeleagă ce spune rugăciunea aceasta, căci Tatăl voiește ca să fie precum este în cer, așa voiește să fie în acest popor, voiește să fie ca și în cer.

Verginico, astăzi nu mai grăiesc despre cei ce nu ascultă încă nici acum. Azi grăiesc cu cei ce sunt înrădăcinați, și le spun să nu se teamă de furtuni, și să se bizuie pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt. Nădejde se numește aceea care nu se îndoiește în lucrul ei.

Fiilor, fiilor, Eu v-am iertat păcatele, iar voi să nu le împrospătați, și să învățați bine lecția aceasta și să stați în ea, tată, că Verginica plângea mereu la Mine când erați în suferințe, și Eu o ascultam, și ea se făcea ispășitoarea greșalelor voastre, și Eu slăbeam în lucru, că ea nu mai avea putere și pentru Mine. Ea se punea în lucru numai pentru ocrotirea lui Israel, și când să-l mai și îndrept pe Israel, ea nu mai putea de durerile și de zdrobirile pe care le primea în locul celor ce-și făceau rost de suferință.

O, poporul Meu, ce crud ai fost tu cu trâmbița Mea! Veneai, tată, și puneai pe ea numai suferință. Toată suferința ta o aduceai la ea, și Mi-ai zdrobit-o, fiule, și zdrobită am luat-o când am luat-o. Până în ultimele clipe numai ai zdrobit-o, Israele, că tu păcătuiai amar, poporul Meu. Măi tată, când vei da ochii cu ea, vei vedea pe ea ranele pe care i le-ai făcut. Ea te învăța să fii sfânt și curat, și tu trăiai ca lumea, și veneai apoi și te numeai fiul ei, și ea, ca o mamă, te mângâia și suferea și se sufoca de mirosul păcatelor tale, și tu nu știai ce pildă vie a fost ea înaintea ta. Iată, tată, ai de ce să plângi. Plângi, poporul Meu, că trupul acesta va fi arătat ție spre mărturie. Plângi, tată, și fă-i rost de vindecare mai înainte de arătare, că peste o clipă te vei întâlni cu ea. Să-ți plângi păcatele prin care tu ai rănit-o, că ea a stat ca o bubă vie în mijlocul tău, ca un jertfelnic a stat, ca un cuptor încins în care erau aruncate toate fărădelegile lui Israel. Să plângi, copilul Meu, și să-I spui Tatălui să șteargă de pe ea toate semnele rămase de la loviturile tale. Împacă-te cu ea, Israele, căci ea a fost cortul Meu în care Eu am stat înaintea ta. În vremea lui Moise M-am făcut stâlp de nor și de foc, și din nor și din foc am vorbit cu Moise înaintea lui Israel. În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt și foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbița lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cerești de sfinți și de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, și Mă cere mereu să cobor și să cuvintez peste tine, și Îmi zice: „Rostește, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă și încălzește-i și tămăduiește-le mâhnirile și alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rostește cele bune peste ei și împlinește, Doamne, tot ce rostești peste Israel“.

O, Verginico, e grea vremea, tată, și voi lucra cu putere de cuvânt. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt. Binecuvântat este poporul Meu Israel, iar peste cel binecuvântat să nu aibă putere nici un rău, nici o mâhnire, nici o durere. Amin.

Israele, poporul Meu, întăresc peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Israele, poporul Meu, întărește-te sub pecetea Dumnezeului Cel viu și să nu ridici mâna ta ca să ștergi această pecete de pe tine. Amin.

Popor al Domnului, scoală-te din toate neputințele tale și le biruiește, că Eu, Domnul, îți poruncesc aceasta. Amin. Scoală-te, tată, și așa să stai, și să nu te găsească culcat neputințele care se luptă împotriva ta și a Mea, că dacă chiar neputințele te găsesc culcat, dau să se așeze peste tine. Scoală-te, poporul Meu, și stai în picioare, și stai înaintea Mea. Amin. Scoală-te după cuvântul Meu, nu te scula cum vrei tu sau cum se întâmplă. Scoală-te ca Mine și nu ca tine. Amin. Pecetluiesc cu „Amin“ tot cuvântul Meu. Ție îți zic: scoală-te, Israele, scoală-te, tată, și de dormit să nu dormi, căci Eu sunt înaintea ta ca să fim treji și lucrători. Dacă ai în trupul tău neputință și slăbire și moleșeală, Eu intru în tine și scot afară tot duhul cel supărător și zic: binecuvântate să fie mădularele duhului și ale trupului tău, Israele, fiul Meu. Fiecare fiu al tău, poporul Meu, să fie pecetluit cu pecetea Dumnezeului Cel viu. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu sunt vindecarea, Eu, cu sfințenia Mea în voi. Priviți numai la Mine și nu în lături și nu în spate; numai la Mine, tată. Luați din mâna Mea împărăția Mea. Luați în voi împărăția Mea. Credeți în Mine și nu vă îndoiți. Credeți în Mine și nu în om. Strigați la Mine și nu la om, că voi sunteți frați împreună ocrotiți de Dumnezeu. Cel ce crede în Mine, să știe cum să creadă, că și Eu trebuie să cred în acela ca să se poată spune că acela crede în Mine. Feriți-vă de rău, că și Eu vă feresc. Aceasta înseamnă să credeți în Mine. Fiilor, nu mai lăsați pe voi neîmplinirea cuvântului lui Dumnezeu, și abia după aceea veți avea toată ușurarea. Fiilor, fiilor, căutați-vă peste tot, să nu aveți neîmplinire pe voi. Cuvântul Meu să fie cuvânt împlinit pe voi și peste voi. Fiilor, fiilor, nu vă mai lăsați să semănați cu lumea. Să vă fie rușine când nu puteți scăpa de asemănarea cu lumea. Măi fiilor, trupurile lumii vor fi sub sabie. Fugiți, tată, și stați acasă lângă Dumnezeu și puneți pe voi și pe casele voastre pecetea Dumnezeului Cel viu și nu vă temeți sub această pecete. Israel și-a uns ușorii ușilor cu semnul Mielului jertfit. Voi, fiilor, tot așa să faceți și să stați unși cu mir și cu apă și cu sfințenie, și să stați săraci cu duhul, și să aveți Duhul lui Dumnezeu. Amin. Depărtați-vă de cei ce numindu-se frați cu voi nu împlinesc cele pentru ocrotirea cea de la Mine. Cine nu vrea să fie ocrotit să se tragă într-ale sale întru care stă și să nu stea între cei ce ascultă, și Eu voi împlini acest cuvânt. Amin.

Din nou vă spun vouă, celor lucrători, vă spun să ascultați. Nu mai primiți nici un fel de cuvânt de la cei ce nu împlinesc lucrarea harului Meu de azi. Fiți atenți voi, da să fie da, și nu să fie nu. Nu dați voie celor neîmplinitori să vorbească în dreptul lucrării de har care se mărește tot mai mult peste fiii care s-au tras în dreapta pentru ascultare și lucrare. Învățați poporul să-și cântărească vorba și rostirea celor dinăuntrul inimii. Vreau să-l feresc de pânda duhului rău pe poporul Meu cel ascultător. Cel ce nu iubește împărăția cerurilor, pe acela să-l știe tot poporul, ca să fie poporul Meu pus deoparte pentru Mine și în dreapta Mea. Iar voi, cei ce Mă ascultați, nu vă temeți de cele ce sunt pe pământ. Ele nu se vor atinge de cei ce au pecetea Dumnezeului Cel viu. Cel ce este mare, acela să fie mic înaintea Mea, ca să pot lucra prin el lucrarea Mea.

Israele fiule, Eu, Domnul Iisus Hristos, iau de pe tine toate neputințele, iar tu să te odihnești frate în frate și nimic să nu faci de la tine și îți va fi ție bine. Amin.

Israele tată, lucrează și nu sta fără de lucru. Lucrează, tată, și nu te lăsa greu, ca să nu fii greutate nici pentru Mine, nici pentru fratele tău. Lucrează smerenie, fiule, căci prin smerenie vei căpăta ocrotire și sănătate și bucurie și pace în inimă și înțelepciune prin smerenie, că rău Mă simt Eu cu cel mândru lângă lucrarea Mea. De cel mândru fuge cel drept și cel umilit. De cel mândru fuge și ajutorul de la Dumnezeu. De cel mândru fuge și binele, fuge și pacea, fuge și sfințenia de cel mândru. De cel smerit și umilit și aplecat cu duhul se apropie pacea și iubirea lui Dumnezeu, și totdeauna Duhul Sfânt îl hrănește pe cel smerit cu inima, și toate ale lui sunt spre pace și spre bucurie cu cerul.

O, fiule al cerului, ți-am dat putere să-ți lucrezi binele peste tine. Ți-am dat putere să stai tare și să fii de temut duhului rău. Ia această putere, și întreită să-ți fie dată de la Dumnezeu, și prin lucrarea ei să ajungi să ai împărăția cerurilor înăuntrul tău. În împărăția cerurilor este tot cerul. Israele, fiule al cerului, tu ești cer nou și pământ nou, dar să fii. Tu ești tron de odihnă pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar să fii. Tu ești scăpare celor ce vor alerga spre Dumnezeu, dar să fii și să binecuvintezi pe Dumnezeu întru smerenia ta. Amin.

Așa au spus îngerii înălțării Mele, că voi veni așa precum M-am suit la cer. Dar tu să știi să fii credincios, căci toate cele rostite sunt adevărate întru Dumnezeu. Învață din școala cerului, că tot ce se învață de pe pământ e numai minciună. Minciună se numește orice lucrare fără Dumnezeu. Iată, Israele, înțelepciunea cea din cer îi ia locul celei de pe pământ. Îl voi rușina pe omul cel ce s-a dat drept învățător, drept știutor. Voi veni la tine, poporul Meu, și îți voi vorbi, tată, despre minciuna înțelepciunii care vine de la om, și vei înțelege că omul fără Dumnezeu este om fără duh și este dat în folosință duhului rău de bunăvoia sa. Cine iese de sub mâna Creatorului, acela cade din cele adevărate. Dar tu, poporul Meu, să fii mângâierea Mea, să fii popor al mângâierii și al iubirii veșnice, și să crești, tată, prin binecuvântarea Mea, și să fii un popor fără de moarte și să stai înaintea Mea întru venirea Mea și să fii poporul mângâierilor Mele. Amin.

Hristos S-a înălțat! Iar Cel ce S-a înălțat a venit la tine, Israele român, căci așa este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

01-06-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (5)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:06 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților împărați Constantin și Elena

Iar și iar cobor la Israel, căci scris este în Scripturi că precum M-am suit la cer, tot așa voi și coborî, și iată, cobor mereu. Cobor, că scrie în Scripturi, și Eu trebuie să împlinesc Scripturile toate, până ce nu va mai rămâne nimic din Scripturi neîmplinit. Precum M-am înălțat, tot așa și cobor, și nimeni nu se coboară din cer decât cel ce se suie. Ferice celui ce se suie la cer că acela și coboară, precum este scris că cine nu se naște din cer nu poate fi al împărăției cerurilor. Amin.

Israele, Israele, scumpul Meu popor, Eu din cer M-am coborât când M-am născut din Fecioara mama Mea. Măi copilul Meu, Eu de aceea M-am putut sui la cer în ziua înălțării, pentru că am fost născut din cer, și sunt Fiul Cel dintâi al împărăției cerurilor, și omul Mă are pildă de naștere de sus, de coborâre și de suire. Eu până n-am împlinit aceasta n-am rostit Scriptura care spune despre nașterea de sus. Am venit, tată, iar la tine, M-am coborât din cer pe nori așa precum M-am suit, pe nori de îngeri, așa precum M-am înălțat. Stau deasupra ta și grăiesc din nori de îngeri și îți pun iar masă; masă de cuvânt cald, izvor de cuvânt proaspăt, mană cerească, fiule, ca să mănânci și să bei și să te îmbeți de dragoste de Dumnezeu și să Mă iubești, poporul Meu, și să calci pe urmele Mele și să-Mi fii tu cărare Mie, cărare, tată, între cer și pământ, că dacă n-ai fi tu cărarea Mea, Eu cum aș mai coborî? Eu la ce aș mai coborî? Dar iată, am cărare și cobor și te scriu în carte că vorbești cu Dumnezeu, și apoi Mă fac carte prin mâna ta, Israele, și Mă fac cunoscut omului cel fără de duh și lucrez precum am lucrat când am scris Scriptura, tată. Eu așa am scris Scriptura pe pământ, așa precum o scriu și acum, iar Scriptura se numește Dumnezeu, se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte nu este adevărată. Numai Scriptura este adevărată, pentru că ea este din Mine și pentru că Eu sunt cărarea și adevărul și viața. Amin. Cine nu are această viață, acela nu are viață și nu are adevăr și cărare sub picioare.

Ți-am făgăduit, copilul Meu Israel, că voi veni la tine ca să scriu în carte despre minciuna înțelepciunii care vine de la om; să scriu în carte că omul fără Dumnezeu este om fără duh și este dat împrumut duhului rău de bunăvoia sa, așa cum s-a întâmplat cu omul cel de la început, care a trecut peste Duhul lui Dumnezeu ca să fie mai mare, și atunci s-au clătinat toate de la locul lor, tot ce a creat Dumnezeu s-a clătinat atunci. Dar este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Încă o dată voi mai clătina cerul și pământul», că Eu, Israele, trebuie să așez la locul lor pe cele clătinate, și se va simți punerea la loc a celor clătinate. Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rostește peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin gurița lui înaintea ta și am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăiește după cuvântul lui Dumnezeu, care se mișcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-și ia prin cuvânt și prin împlinire de cuvânt chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa precum Eu l-am făcut pe om la început. Atunci l-am făcut, iar acum l-am născut din cer, așa precum Eu M-am născut din cer, și apoi M-am suit, și iată, cobor din cer dacă M-am suit la cer. Așa și tu, copil născut prin cuvântul Meu, care a venit din cer la tine. Iată naștere de sus, naștere prin cuvânt. O, ce minune am lucrat Eu în tine, Israele! De aceea am plămădit Eu această lucrare și acest popor, ca să nasc în el fii de sus, fii din cer, așa precum am fost Eu. Eu prin cuvânt M-am născut din cer. Cum, tată, cum prin cuvânt?

Israele, Israele, stai sub învățătura Învățătorului tău și să nu cumva să-ți trebuiască învățătură împrumutată, că omul cel dintâi pe care l-am făcut Eu așa a făcut, a împrumutat de la duhul rău învățătură și a pierdut omul învățătura lui Dumnezeu dacă a făcut așa. Eu sunt Învățătorul tău, și tu să nu iei de la nimeni decât de la Mine. Să nu iei de la tine, să nu faci ca Adam, Israele, fiul Meu. Să nu iei de la tine, și să faci ce am făcut Eu cât am stat lucrător între oameni. Eu am luat de la Tatăl și am lucrat tot ce Mi-a spus Tatăl, și de la Mine n-am lucrat. Să nu iei de la tine, că iată ce a pățit poporul acesta care a fost pornit de Mine la început când Eu am deschis cerul și M-am coborât în stâlp de foc înaintea lui ca să-i vorbesc din rug așa precum am grăit lui Moise. Verginica a fost rugul cel aprins înaintea poporului Meu de azi, iar Eu din rug vorbeam cu poporul de azi și scriam legea omului nou, legea raiului, așa cum am scris-o pe vremea lui Moise. Poruncile date de Mine lui Moise, aceea este legea raiului, legea din care a căzut omul. Și acum, vezi tu ce fac, Israele? Vin la tine și îți împrospătez lecția raiului și îți descurc înțelesul poruncilor lui Dumnezeu, căci Verginica dacă a venit la Mine n-a luat cu ea focul din rug, și l-a lăsat înaintea ta, Israele român. Focul din rug, ce era? Era cuvântul lui Dumnezeu, care curăță arzând. Și iată, focul din rug nu se stinge în veci, precum Eu nu Mă sfârșesc în veci. De aceea, tată, îți spun să nu iei de la tine ca să lucrezi peste tine, și să iei de la Mine, că iată, focul din rug s-a născut înaintea ta prin Verginica, și ceea ce se naște din cer, aceea rămâne.

Fiule, dacă tu ești născut din cer, tu trebuie să rămâi, și dacă rămâi, trebuie să mănânci foc așa cum a mâncat Ilie, proorocul Meu. Mănâncă foc, Israele, și să arzi, tată, ca Mine, și să stai înaintea Mea ca o făclie arzând, că Eu cu această făclie dau foc pămânului și cerului și Îmi împlinesc cele pentru arătarea celor ce nu se văd. De aceea ți-am spus să te înflăcărezi, să te îmbujorezi de arșița focului sfânt și să fii în Mine, în inima Mea să fii, și să n-ai alt dor și altă iubire. Iubește-Mă cu tot focul inimii tale, că bună este iubirea de Dumnezeu, și va învăța omul, va învăța de la tine că numai Dumnezeu este adevărul, iar înțelepciunea omului este minciună, și se va uita omul la minciuna lui și va vedea că nu așa trebuia să lucreze. Omul trebuia să lucreze numai ce i-a spus Dumnezeu la început când i-a dat raiul. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze și nu altceva, că vreau să te scot pic cu pic, Israele, ca să nu mai stai înconjurat de lucrul minciunii, și te voi da pildă de om nou și de ascultare și de lucrare cerească. Eu pic cu pic te scot, și lucrez prin tine ca să te scot din lucrarea minciunii care a fost lucrată de om, și tu vei lucra apoi ce i-am zis Eu omului întâi.

Israele, ce i-am zis Eu omului să lucreze? I-am dat raiul lucrat din Mine, și i-am zis omului să-l păzească și să-l lucreze așa cum Eu l-am lucrat, așa cum Eu i-am arătat, așa cum îți arăt și ție, omul Meu cel de azi, că tu, Israele, ești omul Meu cel de azi, nu omul cel de azi. Omul cel de azi e omul minciunii, iar omul Meu cel de azi ești tu, poporul Meu, care trăiești și te hrănești cu Mine, cu cuvântul Meu. Vezi, tată, cum este învățătura? Ai învățat tu așa ceva de la omul care te-a legat de școala lui când tu te-ai dus să înveți școală? Școala nu se învață așa cum ai învățat tu. Școala aceea a fost minciună, și fii atent, că școala e școală, și minciuna e minciună, fiule. Școala este ceva veșnic, iar minciuna se face deșertăciune. Numai ceea ce este veșnic se numește școală, iar ceea ce se destramă este deșertăciune și goană după aur, adică după vânt. Ai văzut ce a făcut aurul din om? Ai văzut, Israele, ce a făcut aurul? A făcut mai rău ca ceea ce a făcut Lucifer. Aurul s-a făcut avere pentru om și l-a înșelat pe om cu strălucirea lui și l-a făcut rob pe om, iar omul pentru aur a născut minciună, s-a zbătut să nască minciună și să-i dea trup și s-o arate în fața omului și să cumpere aur pe minciună. Iată cum vine această lucrare: cu minciuna capeți aur, iar cu aur cumperi minciună și rodul minciunii. Și voi lua aurul și voi cumpăra cu el împărăția cerurilor și o voi arăta omului, ca să vadă omul ce trebuia să facă el cu aur dacă a vrut să umble cu aurul. Omul nu avea împărăția lui Dumnezeu când aflase aurul, că o pierduse dintru început. Dar cu aurul trebuia să se zbată să-l dea în schimbul împărăției pierdute.

Iată ce fac Eu azi cu aurul. Tu nu ai aur, Israele, că tu ai fost un popor de jos, fiindcă Eu din cele ce nu sunt te-am întocmit, nu din cele ce sunt, ci din cele ce nu sunt pe pământ. Te-am întocmit din nimic, așa cum din nimic am întocmit pește acolo unde nu era pește, și am spus apostolilor Mei care se trudiseră o noapte întreagă pentru pește, le-am spus să bage năvodul și să ia pește, și au luat pește; dar nu era pește, și era cuvânt, și așa i-am hrănit Eu pe ei cu cuvântul cel întrupat, și așa M-am întocmit Eu întru ei. Pic cu pic M-am întocmit întru ei, căci din nimic am lucrat prin cuvânt pește și pâine și vin, și viață din moarte am lucrat, și lumină din întuneric am lucrat peste orbi și peste surzi, căci am făcut auz acolo unde nu era auzul, și am făcut vedere acolo unde nu era vedere. Dar omul care te-a luat la școala lui ca să înveți de la el, a făcut așa cum am făcut Eu? Omul a voit să facă, dar a făcut bietul de el așa cum au făcut filozofii lui faraon atunci când făceau și ei, cu duhul răului și al minciunii, minuni ca și Moise. Dar la ei se chemau minuni, iar la Moise se chema puterea lui Dumnezeu. Vai și iar vai de omul care lucrează minuni și lucrări minunate care ies de la om, că acela face ce au făcut înțelepții lui faraon, înțelepții pământului, care nasc puterea răului, iar răul se face trup, și se face fiu al lumii, și din el se naște rău, se naște fiu al minciunii și filozof lumesc, așa cum erau cei de la faraon. Acest fel este lucrarea care se numește „știință“; acest fel este omul care se numește „om de științ㓠și „filozof“, dar Eu nu l-am numit „om de știință“, și l-am numit „științific“, așa am numit Eu lucrul acesta. Știința a fost furată, fiule, căci prin neascultare omul a luat știință, și așa s-a început veacul științei omului, veacul omului, Israele, căci Domnul este fără de veac, Domnul este veșnic și fără de timp.

Poporul Meu, nu cârti tu, cel ce ești învățat să Mă împungi și să Mă tachinezi, și nu te sminti nici tu, cel ce te întrebi de cele ce te înconjoară și care sunt născute din știința omului, știința cea furată prin neascultare, prin furt, Israele. Pe tine, poporul Meu, te-am făcut năvod de prins pește, iar năvodul se aruncă în mare, în apă se aruncă. Pe tine, poporul Meu, te-am luat din mijlocul veacului omului, te-am luat dintre oameni ca să-Mi fii Mie ogor și popor, așa cum l-am luat pe Avraam dintre cei cu amestecarea limbilor, și te-am născut prin cuvânt, așa cum Eu M-am născut prin cuvânt. Eu prin cuvânt M-am născut din cer și de pe pământ. Cum, tată? Dar tu știi cum. A venit cuvântul din cer prin prooroci, și apoi prin îngerul buneivestiri, și cuvântul s-a împlinit; s-a întrupat în mama Mea Fecioară, care a crezut în cuvântul lui Dumnezeu, în proorocii și în trimișii cerului, și M-am întrupat și M-am născut în veac. Pe tine, Israele, tot așa te-am născut. A coborât cuvântul din cer, și te-a suit la cer cuvântul Meu, și tu ai crezut, și apoi te-ai născut din cer prin cuvânt, și te-ai făcut om al lui Dumnezeu și te-ai smuls din amorțire și te-ai lăsat spre înviere, și fericiți vor fi cei ce au avut și vor avea parte de învierea cea dintâi, că moartea a doua nu mai are putere peste ei. Te-am născut din mijlocul morții veacului, în mijlocul morții veacului omului, și te-am numit poporul Meu, Israele, și te-am numit fiul Meu născut din cer, și pic cu pic stârpesc din jurul tău veacul care te-a ținut în moarte, că pe tine din moartea cea dintâi te-am luat și te-am întocmit fiu născut de sus, din moartea aceea pe care omul o numește viață. Stau cu tine în mijlocul morții veacului omului și pic cu pic stârpesc din jurul tău știința care vine de la om, și fac raiul iar, așa cum l-am făcut la început, dar lucrez prin tine în mijlocul iadului de pe pământ, în mijlocul fiarelor de pe pământ, că și Eu, tată, am venit pe pământ și am stat treizeci și trei de ani în mijlocul științei omului și al lucrului ei. Iar tu să ai răbdare mare, căci răbdarea Mea nu s-a terminat când am trecut în cele ce nu se văd, ci am mers cu răbdarea înainte prin cei ce au fost născuți din cer, prin cei ce sunt născuți din cer.

Ce se întâmpla, Israele, dacă Eu nu treceam în cele nevăzute? Tu nu știi ce se întâmpla dacă Eu nu M-aș fi acoperit cu cele ce se văd. Stau acoperit cu cele ce se văd, ca să ai tu loc în timp. Eu n-am plecat niciodată de lângă ai Mei, dar M-am ascuns în ei, și de aceea am spus Eu că omul Mă caută și nu Mă mai găsește, că Eu sunt acoperit.

Omul nu Mă poate găsi decât în el. Cum Mă poate găsi omul în el? Prin asemănarea lui cu Mine, întru ascultare de Tatăl.

Vreau să Mă arăt omului în tine, fiule din Israel, și de aceea am zis să te lași să fii după chipul și asemănarea Mea și la chip, și la duh, și la lucrare, căci împărăția Mea ești tu, omule al Meu întru care Eu Mă odihnesc în vremea aceasta. O, fiule, fiule, știi tu că niciodată nu M-am odihnit în om ca acum? Acum, iată, încap și cu odihna, și cu lucrarea Mea în om, și lucrez de pe tron peste pământ, că tu ești tronul Meu de înviere și de judecată, Israele, copilul Meu. Dacă ești înconjurat de veacul științei omului, de cele ale științei omului, nu te îndoi, dar nici nu te bucura, căci tu ai de lucrat cu Mine, și vom desființa prin ascultare de Tatăl toată deșertăciunea care vine de la om și de la aur, fiule. Omul pentru aur face știință și o dă pe aur, ca să aibă aur omul, iar aurul este un dumnezeu mincinos chiar dacă strălucește. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze, și nimic altceva nu trebuia să facă, dar dacă a făcut, Eu lucrez cu tine ca să ajut pe om să capete înapoi slava pe care a pierdut-o. Știința era a lui Dumnezeu, și omul n-a ascultat să nu ia din pomul științei, și iată, de atunci omul este al științei, nu al lui Dumnezeu, și nu vrea omul științei să creadă că el nu este omul lui Dumnezeu. Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul științei spune că este omul lui Dumnezeu. Sunt mulți între oamenii științei care se roagă lui Dumnezeu să-i ajute în știința lor, să-i ajute să facă așa și așa, dar cine-i aude? De auzit îi aude Dumnezeu, dar auzind nu aude Dumnezeu, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine.

O, Israele, mare și grea este, tată, lucrarea de răscumpărare a omului pe care l-am pierdut la început. Greu am mai lucrat și atunci cu Israel, și nu M-am ales decât cu Avraam și cu făgăduința făcută peste el, și care Mă frământ și Mă zbat alături de tine, Israele de azi, s-o săvârșesc cu bine și cu pace, tată, și cu înviere. Numai cu Avraam M-am ales din toată truda Mea; cu el și cu cel care seamănă cu el în lucrare, căci Avraam a fugit din mijlocul amestecării limbilor și a stat cu Mine în lucru, și tot așa vreau să fac și cu tine, fiule al lui Avraam, fiule născut din cuvântul Meu. Să fugi, fiule, și să fugi bine dacă fugi, să fugi de turnul Babel, să fugi, că turnul acesta va avea prăbușire mare de tot. Să fugi, Israele, de acest turn care se numește Babel, adică Babilon. Fugi, tată, din mâna omului care te ține în mâna lui. Fugi, fiule, că-ți dau putere, și ți-am dat putere să te smulgi. Când erai rob, nu te puteai smulge, și te chema forțat la școala lui, și ai auzit numai minciuni de la el, dar acum ești liber, și vino la Mine și la școala Mea, că avem mare lucrare de lucrat. Am de împlinit cu tine Scriptura care spune că știința se va sfârși, că darul limbilor va avea capăt, că omul înțelept și cărturar nu va mai fi găsit pe nicăieri, și se va auzi glasul Meu care va grăi: «O, deșertăciune a deșertăciunilor, care ai gonit șapte veacuri ca să prinzi vânt și ai prins furtună, și furtuna te-a șters de pe pământ!».

Fiule, ce ai învățat tu la școala cea care vine de la om? Te întreb pământește, tată. Ai învățat fizica și chimia și matematica și biologia și botanica și agricultura. Așa scria pe cartea pe care tu învățai, așa cum pe cartea Mea scrie Scriptură, scrie Cuvântul lui Dumnezeu. Oare, ție, poporul Meu, îți trebuiau aceste cărți? Și dacă îți trebuiau, pentru ce îți trebuiau, tată? Omul de ce învață aceste cărți? Învață ca să zidească la veacul acesta omenesc, de aceea învață. Învață omul ca să clădească ceea ce se va dărâma. Vezi tu de ce învață și de ce clădește omul veacului acesta, omul cel fără Dumnezeu? Vezi tu ce scrie pe cărțile scrise de om? Scrie deșertăciune, nu scrie Dumnezeu. O, dacă ar fi de la Dumnezeu cărțile acestei învățături, ar scrie pe ele numele Meu și nu alt fel de nume.

Omul de știință a scormonit cu mintea lui și s-a băgat în tainele facerii, așa cum s-a băgat Adam să mănânce de unde nu trebuia să mănânce. Omul a scormonit cu mintea lui și apoi a zis că e deștept, și și-a făcut cărți și le-a dat nume de om, și a scris pe ele fizică și chimie și biologie și filozofie, dar pe niciuna din cărțile omului nu scrie neascultare, nu scrie moarte, nu scrie deșertăciune. Cei mai deștepți oameni au fost cei care s-au făcut creștini, cei care au lepădat toată știința pământească și s-au întors la Dumnezeu ca să fie răscumpărați de viață și de ascultarea de Dumnezeu. Dar e mare lucru să fie omul creștin, adică Hristos, adică om în care stă ascuns Hristos. Omul creștin trebuie să fie ca Hristos în purtare și în lucrare și la vedere, ca să poată Hristos să-l ia și să-l facă ucenic lucrător, adică Hristos lucrător pe pământ între oameni. Creștinul care nu lucrează cum trebuie asemănarea lui Hristos în el, acela este în căutarea lui Hristos, dar creștinul care este creștin adevărat, acela Îl găsește pe Hristos înăuntrul său, după cum este scris: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru».

Vreau să fac din aur pâine de la Dumnezeu, ca să înțeleagă omul ce este bine de făcut. Israele, Israele, veacul omului e veacul aurului, e veacul lăcomiei, tată. Dacă omul nu ar avea duhul lăcomiei peste el, n-ar munci omul atât de mult ca să-și agonisească deșertăciunea și nume mare peste deșertăciunea lucrată de el. Nimic nu cunoaște omul după ce atât de mult a scormonit și a învățat. Nimic nu-l ajută pe om învățătura lui, și vreau să scriu sfârșit peste știința omului, și vreau cu tine să lucrez și cu știința Mea în tine, cu cea dată de Mine, nu luată de tine, Israele român, poporul Meu prin care Îmi anunț împărăția. Voi nimici tot ce a făcut omul, și va rămâne tot ce a făcut Dumnezeu. Voi coborî pe Duhul Sfânt, și cu acest foc voi preface în cenușă toată știința omului și toată facerea care vine de la știința omului.

Fiule care ai pe Dumnezeu, să înveți carte de la Mine, tată, și să te faci iscusit prin ascultarea cuvântului Meu, că Eu mereu voi cuvânta peste tine, fiindcă Eu sunt fără de sfârșit. În cartea care iese de la om scrie să faci păcat chiar dacă nu se vede bine ce scrie. Scrie că păcatul e viață, așa scrie, tată. Scrie că dacă nu păcătuiești te îmbolnăvești. Să știi și să crezi că așa scrie, tată. Aud oameni pe pământ care se învață unul pe altul să facă păcat ca să nu mai fie bolnav. O, copilul Meu, tu nu știi, tată, de ce s-au plămădit cărțile pe care le învață omul de la om. O, ce lucrare a fost aceasta! Ce minciună mincinoasă a fost cartea omului! Omul ispititor te-a învățat să crezi în cele ce el a ispitit, și te-a învățat să știi și tu lecția ispitirii de Dumnezeu. Eu i-am spus duhului acesta: «Înapoia Mea, satano, și să nu ispitești!». Dar când duhul acesta a venit la tine, omule, ca să ți se pună la picioare, tu nu i-ai spus „Înapoia mea, satano!“. De unde, că omul l-a învățat pe de rost și i-a stat supus și a învățat de la el, și omul zice că păcatul este viață, și nu mai zice omul că e păcătos. Când l-am întrebat Eu pe Adam: «Unde ești, Adame?», Adam Mi-a răspuns: «M-am ascuns, Doamne. Am păcătuit și m-am temut apoi de Tine și m-am ascuns», dar omul cel de azi nu se mai lasă nici căutat, nici strigat, că Eu mereu strig și spun: «Omule, unde ești?», dar omul nu mai răspunde nici cât a răspuns Adam, care a spus că a păcătuit și că s-a ascuns de teama de Dumnezeu.

Omule, omule al veacului, tu nu mai știi că păcatul e păcat, nu mai știi ce este păcatul. O, nu mai știi, căci din păcat ești făcut, și nu mai știi ce nu este păcatul. Tu știi numai păcatul și atât, și altceva nu mai știi. O, și ai să știi, și n-ai să zici că nu știi. Ai să știi că Eu sunt Dumnezeu, și că ai auzit de la Dumnezeu și n-ai vrut să-L crezi. Tu ești învățat să crezi altfel în Dumnezeu, că așa te-au învățat învățătorii tăi.

Omule, am să te găsesc, să știi că te voi găsi, și iată, am venit la tine și ți-am spus că este Dumnezeu și că vine la tine. Te vei întâlni cu Mine, omule, și îți voi arăta mormanele deșertăciunii tale și îți voi spune că ai fost mincinos și deștept la minciună, și am să-ți arăt slava lui Dumnezeu și ai să vezi ce a fost adevărul, că Eu am în mijlocul oamenilor, am fii născuți de sus, care au stat în mijlocul oamenilor cu Mine, și Mă voi lăsa văzut lângă cei de un chip și de o asemănare cu Mine, iar duhul îngâmfării se va face cenușă. Amin.

Israele, Israele, preaiubitul Meu popor, a venit vremea să-ți înțelegi lucrarea pe care o ai tu de lucrat cu Mine, tată. Vezi tu, măi fiule, că Eu am dreptate când îți spun că avem de lucrat cer nou și pământ nou? Trebuie, fiule, să le facem iar pe toate, că omul veacului acesta a lucrat șapte veacuri numai minciună, tată. Vezi tu de ce plângeam Eu și te rugam și îți spuneam: «Israele, Israele, nu mai citi ziare și cărți lumești, și citește Scriptura, fiule!»? Îți spuneam în mare șoaptă, fiule strâmtorat, că erau numai lupi în jurul tău și în tine. Dar acum când nu ne mai temem de lupi, îți spun cu glas puternic: Israele, Israele, citește, fiule, Scriptura, că scriu în ea mereu, ca să ai ce să citești, ca să ai ce să mănânci, că a venit vremea să mănânci, măi fiule, și să te îngrași, ca să ai putere mare, tată.

O, ce milă am făcut Eu cu tine, copile născut prin lucrarea Mea de înviere! Te-am luat, tată, dintre oamenii veacului acesta și te-am născut, și printre morți te-am născut, și te-am crescut cu greu până azi, și azi îți spun să fii mare, după cât de mare este lucrarea Mea de azi, lucrarea de nimicire a deșertăciunii științei care vine de la om. Ți-am adus să ai tu de la Mine și să nu mai iei nimic de la om, și să te hrănești frate pe frate cu mană cerească și să crezi ce-ți spun, că iată ce-ți spun: vine vremea, și a și venit, când vei mânca numai cuvântul lui Dumnezeu și atât. Și cum va fi, oare? Așa va fi, și va trebui atunci să faci și tu ce am făcut Eu când nu aveam ce mânca, Eu și cu cei ce se țineau după Mine. Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, și din tine să rostesc cuvânt, și să pun masă prin cuvânt, și să fac din nimic pește și pâine și vin, apă și răcoare și vindecare, lapte și miere, cer și pământ, înviere și viață fără de sfârșit.

Eu cu cei ce au plecat după moarte, cu cei ce pleacă după moarte și după urâciunea păcatului, cu aceia nu mai vorbesc de-acum, că am făcut pas nou, și trecere peste Iordan am făcut, și cine n-a trecut, n-a trecut. Eu merg înainte și binecuvintez pe Israel cel ce a trecut și îl învăț învierea și lucrarea învierii. Dar iată, mai spun ceva: Israele, nu te teme de lupii care mai sunt pe lângă tine. Tu fă-ți lucrarea ta pe care o ai de la Mine, că lupul are după el cursa în care va fi prins, și va muri de foame pe cale. Lupului nu-i place de Mine, și de la Mine nu mănâncă, fiindcă lupul nu știe să mănânce ca Mine. El știe ca el, și va muri de foame lupul cel rămas flămând. Hrana Mea se prinde numai de fii, nu și de lupi, și lupul va urla de foame, și cursa îl va prinde cu foame, și Israel va scăpa de lucrarea lupului. Lupul merge până unde se poate merge, și apoi nu mai trece înainte.

Israele, te-am binecuvântat, tată, și nu te teme de nimic, dar teme-te de Dumnezeu, căci fericit este cel ce se teme de Dumnezeu, că acela ia învățătură de la Dumnezeu și își lucrează salvare. Eu am rostit cuvânt și am făgăduit că se va ridica dintre morți un popor mare și va sta la nunta ta cu Mine întru bucurie și va vedea pe Dumnezeu. Toate cuvintele acestei cărți trebuie să înveți să le vezi împlinirea, căci toate vin spre împlinire. Cine stă după perdea ca să vadă dacă se împlinește cuvântul acestei lucrări și apoi să vină, acela niciodată nu se va mai bucura, că acela a ispitit pe Dumnezeu, acela a pipăit pe Dumnezeu ca să vadă dacă este sau dacă nu este Dumnezeu. Cine a împlinit pe jumătate și nu întreg cuvântul Meu, acela va ofta adânc și va sta oftând și nu bucurându-se înaintea Mea.

Poporul Meu, să știi, tată, că azi se cere să lucrezi bine și nu oricum. Să știi, fiule, că azi îți trebuie iubire mare, ca să-L ai pe Dumnezeu în tine și să fii îmbrăcat cu Dumnezeu, că vine vremea să-ți pun masă prin cuvânt, că pe pământul omului nu va mai fi de mâncare. Vine vremea să faci ce a făcut Ilie din făina și untdelemnul văduvei, și vei fi bogat în untdelemn și în pâine, căci lumea va intra la plata deșertăciunii, și apoi va crește pe pământ grâu ceresc și sfânt, grâu sfânt pe pământ sfânt. Îngrămădește-te, Israele, dă năvală, tată, spre pământul acela sfânt care va rămâne înaintea Mea cu cerul cel nou deasupra sa și cu slava Mea întru lumină de șapte ori mai luminoasă ca acum. Tată, Eu nu-ți spun povești, să nu crezi că-ți înșir basme, fiule. Avem de răscumpărat pământul și pe morții din el, și toate acestea vor fi lucrate prin cuvânt, ca la început. La început le-am făcut pe toate prin cuvânt, și la sfârșit este tot așa, dar la sfârșit va vedea omul toată slava lui Dumnezeu, iar omul cel ce s-a născut din Mine va fi mai presus de orice iubire în mâna Mea și va juca în mâna Mea, căci mâna Mea va fi leagăn de iubire veșnică pentru omul cel de la sfârșit care a ascultat de cuvântul Meu, de s-a făcut om nou, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În omul Meu cel de la sfârșit se va odihni toată slava Mea, și slava aceasta va fi văzută de omul cel fără iubire de Dumnezeu.

Eu te îndumnezeiesc, copilul Meu iubit, copilul Meu de azi, numai să vrei, tată, că Eu te vreau pentru cer de bunăvoia ta. Tu Îmi vei spune că vrei, iar Eu îți spun să te așezi la învățat, fiule, ca să înveți cum se vrea, să înveți cum să fii ca să vrei. Tu nu trebuie să-Mi spui că vrei. Tu trebuie să fii, nu să vrei. Una e să vrei, și alta e să fii. Poporul Meu, să nu mai ai nimic în afară de Mine, dar trebuie să vrei, și trebuie să înveți să Mă ai pe Mine. Învață, tată, așa cum au învățat fiii grădinii Mele, care stau întru iubire și care se iubesc unii pe alții așa cum Eu am poruncit și nu altfel.

O, fiilor din grădinița Mea, voi, tată, numai pe Mine să Mă ascultați, și așa să învățați tot poporul. Poporul să învețe să nu asculte de voi, ci să asculte de Mine și de trimiterea Mea spre ei, că Eu am cuvântul Meu în mijlocul poporului Meu, și cuvântul Meu e al Meu. Învățați să stați mai bine decât oricând înaintea Mea, și păstrați, fiilor, legile sfințeniei acestui așezământ, și stați bine de veghe, căci muntele acesta este munte sfânt. Grădinița aceasta este unealtă vie și sfințită. Învățați poporul să nu hulească nici cât un vârf de ac muntele Meu cel sfânt, și să-și pregătească hăinuța și să-și țeasă și să-și coasă singuri cămășuța slavei pentru ziua în care cerul și pământul se vor săruta întru întâmpinare nouă, așteptată de șapte veacuri, fiilor. Învățați poporul să aibă trup și suflet și duh nou, precum în cer, tată.

Vino, poporul Meu, la lecția cea dulce de cer nou și de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea și pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu ești iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubește cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecția de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, și să te văd și pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, și Eu Îmi voi anunța venirea și voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, și Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino și tu, că și Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, și să vii dorindu-Mă și dând orice să vii, că Eu te hrănesc și te adăp și binecuvintez popasul Meu cu tine și popasul tău cu Mine între cer și pământ.

Binecuvântat să fii, Israele. Eu, Domnul, îți mulțumesc pentru truda ta, și vino, tată, că Mi-e dor de tine! Vino la fântână, vino și dă-Mi să beau, că și Eu îți dau. Să ne astâmpărăm setea unul la altul și să trăim iubirea lui Dumnezeu și să scoatem din fântână și să bem, că voi face din tine fântână de miere, și te vei împărți și vei fi ca mierea, Ierusalime, căci Eu întru tine binevoiesc. Luminează-te și vino, căci cărarea Mea vine spre tine.

Pace ție de la Mirele tău, Ierusalime, mireasa Mea! Amin, amin, amin.

03-06-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (6)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:10 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Pacea și liniștea Duhului Sfânt stă deasupra ta ca să se așeze peste tine, Ierusalime, poporul Meu iubit. Vin la tine să te mângâi cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci așa Se numește El, tată; Duhul Sfânt Se numește Mângâietorul. Amin.

Pace și mângâiere în zi de Duh Sfânt peste ieslea Mea în care-Mi aștern cuvântul ca să fie în carte, căci orice cuvânt rostit își începe împlinirea sa.

O, poporul Meu iubit, s-a ridicat de la apus o ploaie cu piatră ca să bată peste via Mea. Tu ești via Mea, și Eu sunt vierul și păzesc via Mea și Mă rog Tatălui pentru ea, și deasupra ei stau și conduc norii cei negri să se îndrepte în pustiu, unde om de al Meu nu locuiește. Eu sunt Cel ce poruncesc furtunii și grindinii să se depărteze de deasupra viei Mele, căci via Mea este via Mea. Amin.

Fiilor, fiilor, să fiți cuminți și credincioși, tată, și să stați înaintea Mea cu credință mare și cu nădejde tare, căci cartea Mea, care este focul cel ieșit din mijlocul poporului Meu, a început să ardă, tată, în părți, dar în acest foc nu poate nimeni sufla ca să-l stingă, fiindcă această carte este Duhul Sfânt.

S-a stârnit dinspre apus o ploaie cu piatră ca să bată via Mea, dar Eu, Domnul, rostesc cuvânt și zic: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, să fie liniște și pace și mângâiere și Duh Sfânt peste via Mea, iar ploaia cea cu piatră să se întoarcă la locul de unde a ieșit. Amin.

Poporul Meu, poporul Meu, scoate cartea și caută bine în ea, că Eu prin Duhul Meu Cel Sfânt ți-am spus că va veni o vreme când vor veni peste tine zvonuri că tu nu ești bun, că tu nu ești poporul Meu. Și iată, a venit vremea aceea, tată, dar Eu îți spun că tu ești poporul Meu și via Mea cea nouă. Via lumii e via lumii, și a făcut aguridă via lumii, aguridă în loc de struguri, dar via Mea este udată și îngrijită de Mine, și are struguri și vin nou. Poporul Meu, să nu ieși, tată, din vie, că de jur împrejur trece ploaie cu piatră peste via lumii și peste păstorii viei lumii. Stai sub cortul Duhului Sfânt, sub ploaia Duhului Sfânt. O, via Mea, stai pe masa Mea, că lungă trudă am dus ca să te am pe masa Mea. Vin zvonuri peste tine din lume că tu nu ești vie de soi și nu ești bună. O, închide ușa și stai cu urechile înfundate la șoaptele cele făcătoare de rău și de întristare. Nu te întrista, via Mea, nu te lua după cei străini care te dușmănesc pe tine. Ia-te după cuvântul Meu și nu ieși de sub cortul Meu, că sunt deasupra ta ca să te ocrotesc și să te mângâi și să poruncesc grindinii de la apus să se ducă în locuri neumblate, unde om de al Meu nu locuiește. Vrăjmașul tău nu va spune niciodată că tu ești poporul Duhului Sfânt, și iată, Israele nou, îți pune nume de păcat vrăjmașul Meu și al tău. Cine, tată, îți pune nume de păcat? Cine, poporul Meu? Să nu te temi, Israele, de aceste șoapte, că ele se vor pierde în întuneric, iar tu vei sta în lumina Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Ierusalime nou și iubit de Dumnezeu, și să nu aștepți iubire și mângâiere și laudă de pe pământul cel străin de pace. Tu să-ți păstrezi lucrarea păcii Mele, că de aceea îți spun mereu „Pace ție!“. Pace ție în vremea când vrăjmașii lucrării Mele se războiesc împotriva ta! Dar Eu stau în fața ta și întorc această vrăjmășie la locul de unde se naște ea. De unde, fiilor, se naște vrăjmășia și răzvrătirea? Din necredință, din neascultare, din desfrânare, din îngâmfare și din lipsă de iubire, tată. O, poporul Meu iubit, cobor să pun peste tine lucrare de iubire, ca să-L iubești pe Dumnezeu în vremea cea rea care te înconjoară de peste tot, că Eu poruncesc grindinii să ocolească via Mea, și ea să stea la copt, și să stea pe masa Mea.

Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. Binecuvântat să fii, cu paza și cu ocrotirea și cu mângâierea și cu strălucirea Duhului Sfânt. Binecuvântat să fii, poporul Meu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi și trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că «păstorii de azi vor face dosare și vor duce în judecată oițele Mele cele bune zicându-le „sectă rea“». Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuța și prin gurița aceluiași martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici și să spui: „Înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!“. Tu ești poporul Meu, nu ești sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, și tu să spui: „Înapoia mea, satano!“. Așa să spui acestor vorbe lumești, și să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.

Israele, Israele, pe cel ce era cu Mine și nu mai este acum, cel ce este rob, acela nu este liber, acela trebuie să asculte de stăpânul care îl robește, și nu poate acela să lucreze lucrarea Mea, și va putea el lucra lucrarea Mea din nou când nu va mai avea acest stăpân, căci stăpânul necredincios nu va mai fi stăpân, iar slugile își vor căpăta libertatea. Roagă-te pentru acest fiu care are acum pumnul plin de pietre și dă în tine, dar el trebuie să asculte de stăpânul căruia îi este rob. Pietrele acestea nu te vor lovi pe tine, și să te uiți bine unde își vor avea ținta. Iar pentru martorul Meu cel care M-a mărturisit odată și acum nu Mă mai mărturisește, roagă-te pentru acest martor și iartă-l, că Eu vreau să-l iert, și așa să vrei și tu, Israele. Cei ce l-au scos pe el de la Mine, aceia se tem să ia piatra și să dea, și îl împing pe acesta să facă această urâciune, dar tu iartă-l, tată, pe cel robit care nu-și are voia sa. Să audă cerul rugăciune din gurița ta, fiule din Israel, că vine clipa când vei vedea biruință mare, lucrată cu răbdare și cu iubire, tată. Să răbdăm și să iubim și să iertăm pe pământ, ca să fie tot așa și în cer. Să nu legi pe cel ce aruncă azi în tine cu pietre, că acelea sunt florile tale, Israele, fiindcă Eu voi face din pietre fii, și flori pentru fii. Piatra aruncată niciodată nu rămâne piatră, niciodată, Israele scump și iubit. Piatra este floare, și Eu ți-am făgăduit să-ți pregătesc podoabă scumpă, fiule. Cei ce sunt veniți de pe pământ la cer și care au suferit pietre și batjocuri și lovituri, aceia sunt acum fii ai slavei, și sunt cu brațele pline de flori și de slavă. Eu lucrez să-ți pregătesc cunună mare, dar cununa pentru cer nu se lucrează din slavă deșartă, și se lucrează din umilință și din răbdare și din iubire, tată. Nu te supăra pe martorul Meu care aruncă în tine ca un rob. Tu ești liber și te poți feri. Ascunde-te sub aripa Mea, poporul Meu, că Eu te acopăr așa cum își acoperă cloșca puii sub aripi când vine furtuna și ploaia și grindina.

Măi fiilor, Eu am adunat vreme de patruzeci de ani numai vreascuri uscate, tată. Le-am adunat mereu și v-am spus mereu când le adunam, și am făcut o grămadă mare de vreascuri, ca să le osândesc apoi prin foc. În grămada asta de vreascuri stau ascunși șerpi și aspide, și dacă Eu am dat acum foc la vreascuri ca să ardă și să facă dogoare în jur, iată, șerpii și aspidele țipă, tată, prin foc când își văd culcușul amenințat de foc. Cum vine aceasta, fiilor? Iată, Eu vreme de patruzeci de ani am adunat mărturia păcatelor lumii și ale păstorilor lumii și le-am strâns grămadă, așa cum am făcut mereu, mereu peste vreme. Uitați-vă în proorocii Scripturii, ca să vedeți că tot așa am lucrat și până acum. Scris este că fărădelegii i se dă foc ca să ardă, și ca să fie pământul înnoit prin curățirea fărădelegii de pe el. Așa am făcut și în vremea ta cu Mine, Israele român, și te-am pus pe tine străjer în vremea ta cu Mine, ca să stai lângă grămada Mea de mărturii.

Omul fărădelegii zice că tu ești duh rău. Să nu te iei după omul care iubește păcatul și despărțirea de poruncile sfinte, după omul care te poreclește pe tine, poporul Meu ales prin har. Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, și tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot așa erau numiți și apostolii Mei, tot sectă, și i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu ești o sectă în sânul bisericii de azi, așa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, și vă vorbesc pământește: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului și a lumii și a gustului omului, iar cei din biserică aleși de Mine prin sfințenie și prin iubire și prin despărțire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiți „sectă“, că asta înseamn㠄sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îți pune ție nume de „sect㓠în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebește și se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii și lui Dumnezeu, acela este numit „sect㓠după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numește alegere, se numește popor ales, așa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfințeniei și ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Așa și acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire și de înviere și de curățire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit și te-ai sculat și ai stat înaintea Mea și te-ai deosebit de cei mulți care dorm înaintea Mea, care nu aud așa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Și dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiți „sect㓠în Israel, iar pe Mine M-au numit „învățătorul sectei“.

Eu ți-am spus ție, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, că întăresc acest cuvânt și spun: Israele, Israele, să nu ieși, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, și să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaș nu poate lucra împotriva ta. Vrăjmașul este o sculă care lucrează ce nu știe, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmășit de el. Eu așa am spus: «Cine-și capătă lauri pentru pământ și pentru trup, acela găsește osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere și umilință și dispreț, acela sfârșește cu plata răbdării, și răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o așteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată și slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevărați o pot gusta și avea ca plată pe pământ și în cer. Răbdarea este începutul răsplății ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, și este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de șapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creștetul său.

Fiilor, fiilor, mânia este de la diavolul, tată. Cei ce s-au mâniat pe tine acum, cei ce dau cu pietre în tine acum, cei ce te poreclesc pe tine, aceia sunt oameni mânioși, și mânia este unealta diavolului, iar de diavolul să nu te temi, căci armele lui sunt putrede, tată. Tu, Israele, să nu te mânii pe nimeni. Tu să rabzi, că mare este această cunună. Tu să te rogi, așa cum M-am rugat Eu pentru cei ce s-au mâniat pe Mine. Cei ce se mânie pe tine, Eu îi aștept să se întoarcă spre pocăință. Eu nu-i pedepsesc, că îi pedepsește cuvântul cel proorocesc dacă nu se întorc spre pocăință. Dacă Eu am spus omului să nu ia numele Domnului în deșert, și omul nu ascultă, Eu nu-l pedepsesc, dar îl pedepsește cuvântul care spune: «Să nu iei numele Domnului în deșert». Așa și azi, cartea Mea stă la judecată cu cei ce nu se întorc, ca să facă dreptate și pace între cer și pământ.

Israele, martorul Meu, popor al Duhului Sfânt, Mă doare, tată, când omul cel mânios pe tine te numește pe tine popor împotriva Mea și a Duhului Sfânt. Mă doare și oftez din greu, dar răbdarea Mă ține blând. Așa am pățit și acum două mii de ani. În ziua când am coborât pe Duhul Sfânt, Cel făgăduit ucenicilor Mei, tot așa de răi erau iudeii și atunci, tot ca azi erau oamenii bisericii, tot așa mânioși erau pe Mine cei ce erau stăpâni pe pământ. Ucenicii Mei erau în așteptarea făgăduinței Duhului Sfânt, și erau fricoși, bieții de ei, și se adunau grămadă ca să-și țină nădejdea și pacea, iar Eu i-am slăvit înaintea mulțimilor și am slobozit coborârea Duhului Sfânt în Ierusalim, așa cum am făgăduit. Ucenicii Mei stăteau strânși grămadă într-un foișor, căci se temeau de iudeii care se războiseră cu Mine și cu ei, dar am coborât focul Duhului Sfânt, și ucenicii Mei împărțeau această limbă la toți cei ce erau adunați în ziua aceea de Rusalii la Ierusalim. Și iată, Israele de azi, iată, tată, și azi focul Duhului Sfânt a început să vorbească pe pământ, și încurcă limbile și descurcă limbile și face de rușine toată deșertăciunea, și deșertăciunea strigă la voi că sunteți nebuni, dar nu voi sunteți nebunii, ci acei ce nu înțeleg nimic din vorbirea Duhului Sfânt. Iar cel ce este neștiutor sau slab, acela se vădește acum, căci Eu vorbesc în limba bisericii Mele cerești, fiindcă Eu din cer sunt, și am dat judecata sfinților care se uită ce este pe pământ și în bisericile de pe pământ, și sfinții încep judecata, că a venit vremea dreptății.

Fiilor, fiilor, intrați sub ocrotirea Mea, intrați sub aripa sfinților și a îngerilor. Nu stați fără ocrotire, că a venit lepădarea de credință. Atât mai este credință, la fiii cei din lucrarea Mea. Pe nicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai știe cum se crede în Dumnezeu, și lepădarea de credință se desfășoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credință? Ce înseamnă, fiilor, această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ în cuvânt, și S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos și a cuvântat peste pământ, iar oamenii care-L aud zic că Domnul e demonul, și nimeni nu recunoaște glasul și cuvântul lui Dumnezeu, și lepădarea de credință se desfășoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oamenii bisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul și atunci și acum, și numai apoi M-am îndreptat spre neamurile pământului și atunci și acum, iar de la stâlpi se desfășoară lepădarea de Dumnezeu din om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrare care este Dumnezeu, care se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci și tu ce face el, să minți și tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, ce spune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, mai era el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deșarte? Biserica-mamă este cea care a murit pentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se fălește omul bisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. De aceea am venit Eu și am plâns către tine, Israele, și ți-am spus că dușmanul Mi-a luat căsuța și Mi-a luat hăinuța și M-a furat și s-a dat drept Dumnezeu, și Eu nu mai am drept în căsuța Tatălui Meu, și dușmanul zice că-Mi slujește Mie și că este al Meu. Este al Meu, dar ca dușman, nu ca prieten; este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl și despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via. Dar Eu am luat darul și harul viei și le-am dat celor ce Mă iubesc, și iată, am vie nouă, iar pe lucrătorii viei i-am lăsat în necredință și am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine, Israele, via Mea cea de la venirea Mea, și nimeni nu-ți poate face ție rău, că tu ești sub cortul Meu, și ești credință în Dumnezeu. Te-am așezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinței în Dumnezeu, să fii lumină și cărare pentru oamenii fără sfințenie în trup, și cine se leapădă de tine, acela se leapădă de Mine, și nimeni nu înțelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea de credință din vremea de sfârșit.

Iată, rostesc cuvânt, aștern cuvânt în cartea Mea și spun: am adus pe pământ această lucrare de cuvânt și am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu și să se sfințească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăția cerurilor, căci iarăși am venit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numește Dumnezeu, și cuvântul lui Dumnezeu, care vine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, și l-am făcut cunoscut prin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cine aude pe Cel ce grăiește din ceruri și se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumnezeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul față în față cu Mine prin cuvânt și să-l încerc în credință. Iată, fiilor, lepădarea de credință este lepădarea de această lucrare dumnezeiască între oameni.

Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsi lucrarea Mea, nu va cunoaște vremea lepădării de credință. I-am spus că vine lepădarea de credință peste biserică, și iată, a venit, și el nu cunoaște că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să știe de la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit din cer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântului Meu, ar da bine când el ține cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creștet. Dar el nu știe ce înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu ești cel încoronat, dar el n-a vrut să stea sub coroana ta, și și-a luat coroană de slavă deșartă, ca și arhiereii lumii, care se folosesc de numele lui Dumnezeu și de locurile închinate lui Dumnezeu și fac fărădelege în loc sfințit de părinți și stau pe pieptul părinților, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căci răsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfințenie în trup și viață cerească între oameni.

Cine se mânie pe tine, poporul Meu ales din biserica lumii, acela se mânie pe Dumnezeu. Omul mânios își pierde orice înfățișare. Omul mânios trebuie să se umilească și să-și ia înfățișarea cea de la Duhul Sfânt al blândeții, al iubirii și al răbdării dacă vrea să fie om al lui Iisus Hristos.

Roagă-te, Israele tată, roagă-te, fiule Israele, roagă-te pentru arhiereul care are numele scris pe piatra acestei vremi. Roagă-te să scape el de duhul mâniei, căci mânia este de la diavolul, fiule. Să te rogi Tatălui și să-I spui Tatălui să-l întoarcă pe acest fiu mânios, să-l întoarcă spre poarta dreptății, căci poarta care înseamnă mântuire nu se numește altceva decât dreptate. Iată, arhiereul care este scris la Mine pe masă cu tine, iată-l, tată, că se rușinează în fața lumii cu tine, care ești poporul Meu. Dacă i-aș fi dat cunună de-a gata, te-ar fi pus în nume de cinste, dar dacă i-am încercat credința și răbdarea, a început să lovească în Mine și în tine. Dar Eu fără tine nu-l primesc, că nimeni nu l-a forțat să vină la masa aceasta. O, dacă atunci când stătea la masă cu Mine și cu tine n-am fost sectă, acum ce mai este de spus când el rostește peste lucrul Meu „sectă“? Lucrul Meu nu este sectă. Lucrul Meu este iubire și credință în sfințenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Cine a apucat să cunoască și să creadă apoi în această lucrare, din nou vă spun că pe nici un drum nu-și mai poate căpăta mântuirea dacă pleacă după Mine pe altă cărare, căci această lucrare va sta înaintea Mea în numele celor șapte veacuri, cât am lucrat Eu, Domnul, peste om. Cine a venit în această lucrare ca să capete altceva în afară de credință în Dumnezeu și de sfințenie în trup, acela este un om de plâns și i se va cere socoteală.

Israele, Israele, fii atent cu cei ce se vor uni ca să asculte și să vină la masa Mea. Veghează bine, fiule lucrător, că se vor îndrepta mulți spre Mine și spre tine, dar pe cel pe care-l vei vedea că-și caută altceva în afară de credință în Dumnezeu și de sfințenie în trup și în duh, pe acela ține-l departe de această adăpătoare care-și are rădăcina izvorului în cer, în Dumnezeu.

Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiți, copilul Meu, în lume, să nu te uiți, tată, că de aceea ești numit tu „sectă“, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mare și te-ai deosebit cu Dumnezeu și cu sfințenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară de Mine și de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. Întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl, întăresc darul Duhului Sfânt peste tine și zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinile Mele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie, aceste mâini găurite de cuie, și Îți arăt dragostea Ta și a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine. Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în fața poporului cel mic și să stăm în fața lui Israel și în spatele lui Israel cel de azi, și în lături, Tată, și în sus și în jos, și în mijlocul lui Israel să stăm.

Tatăl Meu, păzește-l pe Israel cel mic de mânia care vine de la omul cel fără de frică de Dumnezeu. Păzește-l de omul cel puternic de pe pământ și grăbește-Te întru Fiul Tău și întru poporul Tău, care este fiul Tău cel mic, ca să strici puternicia care vine de la om. Tatăl Meu, întărește-i pe copiii de azi, că lucrarea de azi e mare, Tatăl Meu. Eu pentru aceștia Mă rog, nu Mă rog pentru lume și pentru biserica lumii, care se zice că este a Mea și că este a mamei ei. Mama ei plânge în cer, plânge când vede întinate altarele și locurile sfințite de viața celor sfinți care au venit de pe pământ la cer. Biserica-mamă plânge în cer când se uită pe pământ și vede slujitori ai păcatului care s-au pus slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica-mamă se rușinează cu cei ce au pus mâna pe locurile sfințite cu sânge de părinți și cu jertfă de viață sfântă.

O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ și în biserica lumii, că iată, n-am mai încăput cu cei mici ai Noștri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiți, căci scris este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Și Mi-am făcut masă curată pentru fiii cei mici, vie nouă și cerească, pâine și vin nou, precum a fost făgăduința rostită în Scripturi pentru vremea aceasta.

Tatăl Meu, se leapădă omul de Tine și de Mine, că Noi am venit pe pământ cu această lucrare de cuvânt, ca să chemăm omul la răscumpărare din păcat și din moartea fărădelegii. Nu mai avem nici o moștenire, nici o avere pe pământ. Atât mai avem: acest popor mic și hulit și albit prin focul Duhului Sfânt, prin cuvântul Duhului Sfânt. Păzește-i pe cei mici și oprește grindina, că Eu în numele Tău lucrez peste Israel, Tată.

– O, Fiule scump, Tu ești în foișor cu ucenicii Tăi cei mici. Sunt mici ucenicii Tăi, tată, dar sunt iubiți de Mine și de Tine, Fiule iubit și scump, că Tu M-ai ascultat când Te-am trimis pe pământ ca să Te întrupezi și să știe lumea că ești Fiul Meu întrupat. Tu M-ai ascultat și acum când Te-am trimis în lume ca să Te faci cuvânt, ca să rostești cuvânt nou de facere, ca la început, ca să se facă cer nou și pământ nou. Iată, Fiule, și Eu Te ascult, căci pe cel ce se roagă întru Duhul Sfânt al dreptății, Eu pe acela îl ascult. Tu ești ușa spre Mine a celor ce vor să vină la Mine, și Eu Te ascult, Fiule.

Binecuvântat să fie cel mic, Israel cel mic. Fiule al Meu, voi lăsa descoperit semnul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe creștetul celor mici din urmă. Și cum îl voi lăsa descoperit? Iată, nimeni nu le va putea face nici un rău, căci semnul Meu de pe ei va lucra și îi va ocroti, așa cum mereu i-am ocrotit pe cei pe care Mi i-ai adus la Mine, pe cei pe care Ți i-am dat să Mi-i aduci la Mine ca să fie ai Noștri.

Sunt cu Tine prin cuvânt, Fiule scump. Să se destrame toată lucrarea mâniei care s-a pornit împotriva fiilor Cuvântului, împotriva poporului Cuvântului lui Dumnezeu! Să se risipească norii și ceața și durerea, și să nu fie necăjit poporul cel mic! Poporul cel mic are de lucru cu cerul. Poporul cel mic e mic, și e ocrotit cel mic. Ferice de cel ce este mic, că acela este ocrotit. Vai de cel ce este mare că acela nu este deprins să stea mic ca să fie ocrotit de Cel mare, de Dumnezeu, Care este singur mare. Iată, cel mare, care este arhiereu între cei mari de pe pământ, iată, caută scăpare la om, și a strigat la om să-i salveze viața și numele și tronul. O, ce durere este să fie omul mare, că așa se învață, și nu se mai poate înțelege Dumnezeu cu cel mare, cu cel ce are de pe pământ tron, căci tron din cer este numai umilința și dreptatea și sfințenia. Fiule, omul nu știe ce va să zică să fie mare, că mare este Cel ce stă pe cruce pironit de oameni mari. Tu ești mare, Fiule, că numai Tu ai știut această mărire, acest tron care este crucea și suferința cea dusă pentru om.

O, popor al Meu, popor al Fiului Meu, să nu te superi, tată, că ești mic, că ești hulit de oamenii timpului, și să stai ca Fiul Meu, în umilință, și să te bucuri în umilință. Nu e bine să fii văzut bine de oameni, că Fiul Meu a lăsat scris în Scripturi și a zis: «Vai vouă dacă lumea vă va vorbi de bine, că așa făceau proorocilor mincinoși părinții lor. Binecuvântați pe cei ce vă blesteamă și vă hulesc și vă prigonesc». Așa a spus Fiul Meu, o, popor al Fiului Meu. Tu ești un semn pe pământ, și lumea nu știe, dar va ști, și iată, știe lumea, că Eu și Fiul Meu am dat trezirea, am dat cuvântul peste lume, și nimeni nu va putea să se ridice împotriva ta. Eu sunt Cel ce am dat Cuvântul; Eu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; Eu și nu tu, și nimeni nu se va ridica împotriva ta. Cel ce se ridică împotriva ta, se ridică împotriva Mea, și cu Mine dă piept, nu cu tine, fiule mititel, că de aceea te ocrotesc, că ești mititel și că ești ascultător. O, popor mititel, să stai, tată, în lecția ascultării și să nu fii ușor cu cei ce nu știu să asculte, și să-i pui să stea la ascultat așa cum stai tu, că greu se mai face din fiii lumii un fiu al lui Dumnezeu. Eu prin mâna ta voi da mâna multora, dar nu dintre cei mari, căci cei mari au peste ei capcană lucrată din mărire, dar vine clipa să-și plângă numele tot cel ce are acum nume. Vine clipa să cadă sub tron cei ce și-au făcut tron, dar Eu vă spun că a și venit clipa.

O, Fiul Meu, Emanuel, Fiul Meu, am rostit cuvântul Meu peste cel mititel și Te-am mângâiat, Fiule. Mângâie și Tu după Mine, și să fie înconjurat de sfinți și de îngeri și de Duhul Sfânt poporul cel mic, și să fii binecuvântat, Fiule scump, Trimisule scump, căci Te-am trimis, și iată, lucrezi și faci iar facere nouă, ca la începutul cel dintâi. Tu ești temelia, și nu se va clinti temelia Mea.

– O, Tată, sunt în foișor cu ucenicii. Iată Eu și ai Mei. Mă plec cu ai Mei înaintea Ta și Îți mulțumim, Tată, că Ne-ai ascultat. Eu știam că Ne asculți, și fă să vadă lumea că Ne asculți și că ocrotești ce este al Tău, ca să vadă lumea că este al Tău acest popor peste care Eu veghez și întru care lucrez și scriu Scriptura cerurilor.

Fiilor, fiilor, Tatăl Meu a întărit ogorul Meu, și așa să faceți și voi, precum și Noi lucrăm. Întăriți întăriturile voastre, întăriți temelia, fiilor.

Poporul Meu, nu uita că tu ești mărturie peste timp, că tu ești semn care stârnești împotrivire peste oamenii cei fără de Duhul Sfânt. Israele, Israele, Duhul Sfânt, Cel Care purcede de la Tatăl, te-a adunat pe dealul cel plin de mărturii. Iată-Mă iar în satul Meu cu poporul Meu, în satul cuvântului Meu. Acest sat se va numi satul Cuvântului lui Dumnezeu și va purta numele Meu.

Verginico, iată, tată, bucurie pentru tine. Am venit cu copiii în sat la Noi. Verginico, Verginico, să alergi mereu și să-ți îndemni copiii la răbdare și la liniștire, că sunt firavi copiii. Copiii tăi trebuie să lucreze cu tine în ei, căci duhul tău trebuie să lucreze, tată. Tu ești mare lucrătoare peste vremea de acum. Vino, tată, cu îndemnul tău și suflă mângâiere peste fii.

– Vin, Doamne, că mi-e dor. Vin cu dor și Te ascult, și vin și mângâi pe cei mici care au mai rămas. Cei care au mai rămas se numesc mici. Cei mari de aceea au plecat, pentru că cel mare e îngâmfat. Cel ce a iubit să fie mic, a rămas, și se numește cel mic și cel ocrotit.

Pace ție, popor mititel! Domnul mi-a spus să te mângâi. Și cu ce să te mângâi? Te mângâi cu ceea ce am de la tine. Tot ce am eu de la tine este o mângâiere, și din ea îți dau, ale tale dintru ale tale. Te mângâi cu ascultarea pe care o dai lui Dumnezeu, căci ascultarea este plată, este mângâiere. Te mângâi cu iubire, fiule, fiindcă iubirea este plata iubirii. Te mângâi, fiule, cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu pecetea cu care eu te-am pecetluit când te-am însemnat să fii popor al Domnului. Și te-aș mai însemna și acum, dar acum trebuie atenție mare, că se așează la însemnare și cel ce vine lângă tine fără de credință, fără de sfială, fără de umilință, și nu mai fac ca pe vremea trupului, de mi-am făcut fii puternici în zdrobire de Duh Sfânt. Acum te însemnez în mare taină pe tine, cel ce lucrezi cu puterea cea bună sub semnul puterii. Cel ce nu stă bine în această lucrare și este însemnat cu semnul acestei lucrări lucrătoare pe pământ, unul ca acela devine puternic în duhul său și nu în Duhul Sfânt. Cel ce nu stă bine întru ascultarea cuvântului, aceluia încet, încet i se șterge semnul prin neascultare. Dar eu îți zic să-ți întărești semnul cel pus peste tine, să-l întărești prin ascultare, fiule, și să intri sub ocrotire, că vremea e grea și urâtă și mânioasă pe tine, și fiii veacului acesta se supără că le strici traiul nepăsării.

O, satul meu, iată ce foișor și ce ucenici! Se uită toți cei din cer peste sat și peste cei adunați acum la sărbătoare de Rusalii cerești. Mă duc cu cei din cer la piatra din grădina unde a venit Domnul (satul Maluri, n.r.). Mă duc, mămică, să pun binecuvântare din cer, și să se împlinească slava lui Dumnezeu pentru locul mărturiei coborârii lui Dumnezeu la sfârșit.

Poporul meu, te iubesc și te port înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Nu cumva să te ofilești, nu cumva să te sperii tu, cel ce vrei cu mine și cu Dumnezeu. Eu sunt din partea cerului ocrotitoare. Eu sunt din tine, poporul meu, și te ocrotesc din cer.

E satul meu în sărbătoare. Iată, Domnul cu ucenicii, ca și acum două mii de ani. Duhul Sfânt Mângâietorul să vă cuprindă pe voi și pe cei ce vor lua calea Domnului ca și voi. Binecuvântată să vă fie calea începutului cel nou, și nu vă temeți pe temelia cea nouă care este pusă de cer. Este scris despre ea în Scripturi, și în cele de demult, și în cele de azi. De aceea spune Dumnezeu să fii deștept, Ierusalime, popor al Domnului. Cine nu este deștept, acela nu poate să stea cu Dumnezeu și cu această lucrare cerească.

Să fii deștept, poporul meu, așa să fii, căci cei deștepți vor răsturna tronul deșertăciunii, și deșertăciunea va țipa pe ulițele ei, va țipa cu țipăt mare la căderea ei. Dar tu să nu te înspăimânți, popor iubit de Dumnezeu, că și eu ca și Domnul rostesc peste tine: pace peste tine, Israele! O, sunt cu îngerii deasupra ta. Tot cerul e deasupra. Deschide ochii, fiule. Nu te teme cu cerul, nu te îndoi, și stai cum se stă, că mare putere este să stai cum este de stat.

Eu am cuvântat cuvânt peste tine, poporul meu, și Îi dau Domnului mulțumire pentru lucrul pe care mi l-a dat, iar tu, Ierusalime, să nu ieși de sub acoperământul Duhului Sfânt. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tot cerul a tresărit când te-a auzit cu glas peste poporul Israel de azi. Tot cerul îți mulțumește că-i ajuți pe cei mici. Să nu te descurajezi, Verginico. Să lucrezi, tată, și să-ți întețești copiii spre lucru și să asculți ce-ți spun. Cine crede, crede, și cine nu crede, își alege ce voiește, dar Noi trebuie să lucrăm, Verginico.

O, Israele, Israele, e satul începutului cuvântului Meu, e plin de oaspeți cerești. E satul acesta plin de Duhul Sfânt, și vei auzi despre lucrarea de azi, de taina zilei de azi și de măreția serbării de Duh Sfânt, Care lucrează peste tine, Israele, și peste satul Cuvântului lui Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, bucuria Duhului Sfânt să vă cuprindă și să stați în ea, tată. Să se risipească orice mânie, orice judecată care se mânie pe voi. Eu, Domnul, destram orice rău și îl opresc și îl risipesc, iar voi mergeți pe drumul veacului cel nou care a început cu voi, și nu vă mai uitați în veacul acesta. Voi aveți veac nou; voi stați în el, și binecuvântată să fie bucuria Mea cu voi.

Duhul Sfânt să Se bucure în voi, și din voi spre mulțimi. Pace vouă întru Duhul Sfânt al nădejdii! Nu vă potriviți la veacul acesta, la glasul veacului acesta. E veacul cel nou și cel sfânt cu voi. E împărăția cerurilor cu voi pe pământ. E cer nou și pământ nou. Amin, amin, amin.

11-06-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Texte profetice, profeti, prooroci, channeling, clarvazatori, scribi ai lui Dumnezeu
   -> Profețiile și profeții lumii, Profeții despre România
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 11  [ 102 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8, 9, 10, 11  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !