Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

Cerul grăieşte pământului. Domnul trâmbiţează pe pământ. Eu, Domnul, grăiesc din cer, şi se aude pe pământ. Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui; Eu, Cel ce am norii suire şi coborâre; Eu, Cel ce am umblare pe aripa şi şoapta vântului; Eu, Cel ce răsar iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre hrană oamenilor; Eu, Domnul, grăiesc din cer peste pământ, şi ferice celui ce aude cuvintele glasului Meu şi crede în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să creadă omul în Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu. Iar pe acela pe care Tatăl Mi-l dă, acela vine la Mine, şi pe cel ce vine, nu-l voi scoate de la Mine, şi aceasta este voia Tatălui, Care M-a trimis, ca pe toţi cei ce Mi-i dă Tatăl, să-i ţin şi să-i întăresc şi să-i înviez, căci cel ce crede în Mine, acela are viaţă veşnică şi înviere şi zi de înviere.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acesta este semnul celor ce Mă primesc pe Mine, acesta este numele celor ce cred în Dumnezeu, şi Eu îi voi învia, îi voi aduce la ziua învierii. Eu sunt învierea, şi oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl, acela vine la Mine, şi va fi acela învăţat de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul Tatălui, Cel Unul născut din Tatăl; sunt trimisul Tatălui; sunt Cel ce am grăit lui Israel, lui Avraam, Isaac şi Iacov; sunt Cel ce am grăit cu Moise şi cu profeţii. Eu sunt Îngerul sfatului cel mare, Care am grăit cu Israel.

Eu grăiesc cu poporul Meu, care se numeşte Israel.

Pace ţie, Israele, poporul Meu binecuvântat! căci tu cunoşti pe Tatăl Meu, pentru că Mă cunoşti pe Mine, măi Israele al făgăduinţei. Tatăl este în Mine, şi tu crezi această Scriptură, pentru că eşti învăţat de Dumnezeu, după cum scrie în Scripturi: «Şi vor fi învăţaţi de Dumnezeu», şi aşa se cheamă că învaţă de la Tatăl cel ce vine la Mine.

Israele, poporul Meu, Duhul Tatălui Meu Se odihneşte peste tine, pentru că tu ai crezut în Cel pe Care Tatăl L-a trimis acum la tine, şi te am martor, Israele, şi te numesc poporul Meu Israel. Te-am ales şi te numesc Israel, că şi pe poporul cel ales la început l-am numit tot aşa; tot Israel l-am strigat şi pe el, tot Ierusalim l-am numit şi l-am strigat şi pe el, dară pe tine, care eşti după harul Meu Israel, nu după trup Israel! Acela a fost după trup Israel, iar tu eşti după har Israel, şi după cuvântul Meu, care stă în sfat cu tine de patruzeci de ani, Israele al venirii Mele pe nori. Şi tu eşti martorul Meu de azi, martorul întoarcerii Mele pe nori, că din nori şi din vânt şi de deasupra creştetului tău şi de lângă tine vorbesc cu tine, şi te numesc Israel, şi te hrănesc cu cuvântul Meu, mai mult decât pe tot Israelul din alte veacuri. O, tu eşti martorul Meu din vremea aceasta, şi lumea nu ştie, şi sătuţul acesta nu ştie cine eşti tu, popor adunat în staulul acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc; nu vrea să ştie că Eu am avut o trâmbiţă în satul acesta, o cântăreaţă din care Eu am cântat şi am vorbit ca în cer pe pământ. Am vorbit douăzeci şi cinci de ani prin vas ales de Mine, prin vas ales de Dumnezeu, şi în aceşti ani Eu am ridicat rod, şi rodul rodeşte, şi Domnul grăieşte din rod, şi lucrarea Mea nu stă, şi merge până la slava ei, până la capătul ei merge.

Eu sunt cuvântul acestei lucrări, şi dacă Eu sunt, ferice ţie, Israele, de credinţa ta, căci prin credinţa ta voi merge cu tine până la capătul lucrării Mele şi voi cuvânta deasupra ta, şi tu vei împlini cuvântul Meu. Eu pe toate le pot, ca un Dumnezeu, şi iată, cuvintez peste tine şi nu te las să mori, poporul Meu, alesul Meu Israel, dar să nu uiţi că Eu te-am ales, şi nu tu; Eu, şi de aceea eşti tu poporul Meu, şi de aceea nu te las în voia ta. Nu te las, pentru că poporul Meu ales trebuie să facă voia Celui ce M-a trimis pe Mine la acest popor ca să-l aleg să asculte de Dumnezeu.

O, Israele tată, tu ştii, tu crezi că nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu? Nu mai ascultă nimeni de Mine, măi poporul Meu; nimeni, şi nici tu n-ai fi ascultat dacă Eu nu ţi-aş fi dat putere să crezi şi să asculţi pe Dumnezeu. Eu de aceea vin şi cuvintez deasupra ta, ca să crezi în cuvântul Meu rostit şi să-l împlinesc prin credinţa ta. Iată ce durere împart azi cu tine ca şi cu un martor, tată, că tu eşti martorul unei lucrări dumnezeieşti de patruzeci de ani. Eu sunt cu tine în sfat şi în cuvânt, şi lumea n-a ştiut această taină, şi iată, acum am spus lumii taina Mea cu tine, şi lumea n-are credinţă, nu poate să creadă că Eu grăiesc peste pământ, că mereu am lucrat şi am grăit pe pământ. Mereu, mereu am avut un popor pregătit, un cuib tainic cu care am mers înainte lângă om, ca să rămână mărturie de la om cum Eu, Domnul, am lucrat, şi n-am tăcut, şi n-am stat în cer, şi am stat cu omul şi am lucrat în mijlocul oamenilor, şi oamenii lui Dumnezeu au mărturisit din veac în veac lucrarea Mea, prin care Eu sunt cu oamenii cei credincioşi, sunt din veac în veac.

Iată ce durere împart Eu azi cu tine, Israele, martorul Meu cel de azi. Am dat bunăvestire lumii şi am spus că sunt cu tine în lucrare şi în cuvânt, şi lumea are lumea ei şi duhul ei şi nu ştie cum să-şi aleagă duhul. Nu ştie lumea şi nu crede că sunt cu tine, ca să vină prin tine, să vină şi ea la Mine aşa cum ai venit tu, să mărturisească şi ea ce mărturiseşti tu, să înveţe şi ea, tată, să înveţe de la Dumnezeu, aşa cum iei tu de la Mine din cer, ca să fii cu Mine şi nu cu lumea, şi nu fără Mine.

Vreau să te dau de mărturie, Israele, poporul Meu de azi, popor hrănit de Mine în vreme de necredinţă, că e veacul necredinţei cea de dinaintea arătării Mele pe norii slavei. Eu sunt pe nori, sunt, dar ochii lumii sunt ţinuţi să vadă că sunt pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, precum este scris în Scripturi. O, Mi-am coborât glasul peste ieslea cuvântului Meu, iar fiii cuvântului Meu ies cu Mine în mijlocul tău şi îţi dau ţie ce le-am dat Eu pentru tine, că i-am pus pe aceştia înaintea Mea pentru tine, tată, şi în numele Meu stau ei înaintea ta cu Mine, Israele, cu cuvântul Meu, căci Eu sunt Cuvântul. Eu ţi-am mai spus că numele Meu cel de azi este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta e numele Meu în mijlocul tău. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, şi ţie, Israele, ferice ţie, că eşti ales de Tatăl Meu ca să fii poporul Meu cel de azi, că lumea cea de azi care merge la biserică, nici nu ştie cum cere Iisus Hristos să fie un om credincios. Cine să-i spună lumii? Cine, tată? că n-are cine. Şi tu, când azi te întreb Eu, tu să spui ca proorocul: «Iată-mă, Doamne, ca să fac voia Ta». Spune, Israele, spune tu la lume ce te-am învăţat Eu pe tine, ce te-am învăţat să înveţi şi tu, ca să fii de acelaşi lucru cu Mine şi să nu lucrezi nedreptate ca să te ruşinezi de cel cu podoabe pământeşti, de cel cu scaune pământeşti; de cel cu ştiinţă să nu te ruşinezi, şi să-i spui omului acesta să ia înţelepciune din cer, că pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer.

Israele, martor al lui Iisus Hristos şi al înţelepciunii cuvântului Său, ia de la cer şi dă şi lumii, şi să-i spui omului din lume să nu spună că e cu Mine. Spune-i că nu se poate şi cu duhul lumii şi cu Duhul Meu. Cine i-a spus ei, lumii, cine i-a spus că se poate cu Dumnezeu aşa cum vrea ea? Vreau să te scol învăţăcel peste lumea cea fără de Mine. Vreau să sufli tu, în numele Meu, să sufli Duhul Meu peste omul din lume care vine să te caute, şi să-l ajuţi să Mă găsească pe Mine şi să Mă guste cu credinţă, căci cel ce Mă ia pe Mine de hrană cerească, acela în Mine rămâne, şi Eu întru acela rămân. Eu ţi-am spus ţie că împart cu tine durerea care vine peste Mine de la necredinţa lumii de azi, că n-am avut cum să ies cu tine mărturie până acum, n-am avut cum, tată, că Eu am căutat să te am, şi nu te-am lăsat să te înghită călăii tăi. Dar acum să nu mai stai; vin spre tine şi îţi spun să nu mai stai cu Mine sub obroc, să nu mai stai, că vreau să poruncesc necredinţei să se tragă în lături şi să vadă omul calea şi să meargă pe ea. Tu eşti calea Mea printre oameni. Tu eşti poporul Meu cel pregătit ca să fii minune pe pământ, şi lumină şi sare şi apă şi jertfă de iubire în numele Meu, şi pildă de sfinţenie, Israele, popor cu nume sfânt, şi mărturie între popoare, popor mititel, luat din mijlocul României ca să fii pentru ea începătură de înviere şi de slavă cerească.

Eu sunt în mijlocul tău, iubitul Meu Israel, şi sărbătoresc cu tine praznic ceresc, sărbătoarea înălţării Mele la Tatăl, că de aceea M-am înălţat, ca să pot veni apoi la ai Mei. Şi am venit dacă aşa am făgăduit celor ce au fost martorii înălţării Mele către Tatăl, că după zece zile apostolii Mei s-au îmbrăcat întru Mine, întru puterea Mea, căci Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl şi de Mine. Iată de ce a trebuit să merg la Tatăl: ca să lucreze cu Mine Tatăl, că pe toate le-a lucrat cu Fiul, Cel născut din Tatăl mai înainte de veci.

E sărbătoare de înălţare în mijlocul tău. Pace ţie întru Mine, şi pace Mie întru tine! Dar cine ar putea înţelege bucuria ta cu Mine în ziua aceasta de înălţare? E zi de înălţare, şi vin să te înalţ la lucru de mărturie, poporul Meu Israel. Câţi martori au fost la înălţarea Mea, au mărturisit spre credinţă oamenilor. Tot aşa au mărturisit martorii naşterii Mele din Fecioară, păstorii de la oi şi magii. În ziua schimbării Mele la faţă erau trei martori pe care deosebi i-am luat ca să mărturisească slava Mea. O, tată, slava Mea era mereu cu Mine, şi nu M-am schimbat Eu atunci în ziua când se zice la voi sărbătoarea schimbării la faţă a Domnului vostru. Nu aşa să înţelegeţi şi voi, şi să spuneţi că Eu Mi-am lăsat o clipă descoperită slava, pentru ca să-i încredinţez de slava Mea de la Tatăl pe cei pe care Mi-i dăduse Tatăl. O clipă ochii acelora au fost sloboziţi să vadă, şi au văzut slava Mea şi au mărturisit, şi a rămas mărturia lor. La întâlnirea Mea cu cei din Emaus, tot aşa să înţelegeţi că s-a lăsat văzută slava Mea, care era mereu cu Mine. Tot aşa şi acum. O, şi de câte ori Mi-am arătat Eu slava Mea în lucrarea Mea cu voi! Şi câte mărturii sunt şi vor mărturisi în mijlocul vostru! Dar ce durere! că iată, slava Mea văzută stă să se lase descoperită în lucrarea aceasta, şi nu este credinţă pe pământ. O, şi tu trebuia să fi crezut, măi Israele, că Eu cu tine am lucrat fapte mari de la Tatăl; cu tine împlinesc tot ce mai am de împlinit; cu tine grăiesc cum n-am grăit până acum prin veacuri; cu tine a fost slava Mea mereu, şi vom mărturisi toată lucrarea acestei slave. Şi dacă ar mai fi veacul, ar fi mărturie mare, tată, dar altfel, va mărturisi vremea voastră cu Mine. Ea va mărturisi şi va împlini şi va deschide ochii multora, căci toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu prin slava acestei lucrări. Lucrarea aceasta cerească cu atâţia martori, cartea acestei lucrări dumnezeieşti între oameni, va fi scrisă cu degetul de Dumnezeu pe orice bucăţică, pe orice rămurică, pe orice pietricică; şi pe râuri, şi pe izvoare, şi pe munţi, şi pe căi, şi pe vânt, şi pe nori, căci Eu am fost această lucrare, Eu, Cel ce am mers cu voi din loc în loc şi am stropit pământul cu roua cuvântului Meu, care va fi mărturisit de toate cele văzute şi nevăzute. Toate vor mărturisi: şi timpul, şi locul, şi cerul, şi pământul, şi apa, şi uscatul, şi frunzele din pom, aşa cum numai în închipuiri toate vorbesc. Aşa va fi vestită această lucrare dumnezeiască, şi va fi luată şi purtată ca pe cea mai moale hăinuţă, ca pe cel mai sfânt izvor, căci acesta este râul vieţii, care curge din tronul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi vei mărturisi tu, popor ales la această masă, şi tu vei fi mărturisit de slava care te va învălui pe tine înaintea oamenilor. Dar mai ai un pic de răbdare până va fi vestit peste tot, până ce Eu voi sfârşi de profeţit vestea de nou Ierusalim coborât între oameni ca să fie cu oamenii în vecii vecilor.

Să nu te pierzi, Ierusalime, că tot aşa îl numeam şi pe Israel. Să nu te prăpădeşti, Ierusalime, că tu eşti rămăşiţa cea cu har cu care Eu am mai rămas în vremea aceasta, şi ţi se vor pleca ţie toate noroadele de pe pământ şi vor sta sub lumina ta. Scoală-te şi mărturiseşte ce am lucrat Eu pe pământ în zilele acestea. Mărturiseşte, Israele, martorul Meu, că vei fi Mie martor de pe pământ şi până în cer, din zori şi până în zori. Spune, tată, la lume şi la omul mort şi rece, spune tot ce am lucrat Eu cu tine, şi tu cu Mine, toate faptele minunate. Spune tu, lucrătorule şi ascultătorule, că voi face pe cei slabi să te caute, tată, şi să mărturiseşti despre Mine şi despre vremea Mea. Spune şi tu, Iudo, scoală-te şi tu să spui ce ai făcut tu în această lucrare. Spune, tată, şi nu-ţi mai pierde minţile ca să te mai spânzuri ca atunci. Spune, cu numărul tău cât ar fi de mare, cu prietenul tău, cu argatul tău, cu stăpânul tău, cu toţi cei care au avut aceeaşi lucrare cu tine, spune şi tu ce ai făcut, şi ca să te pocăieşti, nu să-ţi mai pierzi iar minţile spânzurându-te. E vremea să mărturisim această lucrare dumnezeiască, fiindcă tu eşti aici, că n-ai să vezi, Israele, n-ai să vezi iudă decât numai în mijlocul tău, tată. El nu se naşte nicăieri decât în tine, Israele. Numai în tine are Iuda numele acesta, numai lângă Dumnezeu. Acum e vremea să se mărturisească lucrarea aceasta dumnezeiască, şi tu faci parte din ea şi n-ai unde să te tragi; eşti prins în ea, eşti în cartea acestei profeţii. Ai în faţă pocăinţa. Nu mai fă ca atunci, nu fi prost ca atunci. Mărturiseşte-Mă pe Mine şi crezi în Mine, şi vei fi viu prin credinţă. Un iudă are năravul cel rău de a se ascunde, dar uită-te, ca să vezi, că slava Mea va cuprinde totul. Unde ar fi să te mai piteşti? Ce-ar mai fi să faci atunci cu preţ străin? Cu ura, cu minciuna, cu judecata n-ai să mai ai ce face, că e vremea să învieze tot ce este mort şi să se înalţe spre Dumnezeu.

Poporul Meu de azi, lumea din acest sătuţ nu ştia, nu ştia bine pentru ce veneai tu pe dealul acesta, nu ştia despre izvorul Meu pentru tine, nu ştia că aici era staulul cel pentru tine şi pentru Mine. Frumoasă a fost lucrarea Mea cu tine, poporul Meu de azi. Verginica a fost cavalul din care am cântat Eu pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, dar lumea de aici îţi punea curse şi ţie, şi Mie. Aşa am păţit şi atunci. Cei din neamul Meu, cei din cetatea Mea nu M-au preţuit, nu M-au primit. Aşa a fost şi trâmbiţa Mea, Verginica. Ea a fost vas ales de Dumnezeu, dar n-au preţuit-o nici sătenii, nici vecinii, nici naşii, nici finii, nici neamurile, nici rudele cele mai de aproape. Tot aşa a fost şi atunci când am venit Eu prin Fecioară, tot ca şi acum când am venit în Duhul Sfânt ca să te aleg pe tine din lume; pe tine, Israele, poporul Meu de azi. Şi nici n-am avut loc pe pământ ca să te învăţ cum era să te învăţ, că biserica de pe pământ care poartă numele Meu şi haina Mea, ortodoxia căreia i-am zis Eu două mii de ani mireasa Mea, s-a lepădat de Dumnezeu. Voieşte să se lepede de Mine, dar Eu spun că s-a şi lepădat, că n-a fost de două mii de ani o mai mare schismă peste biserica Mea ca aceea care a fost acum şaptezeci de ani când s-a împlinit Scriptura aceea care spune: «Se vor încumeta să schimbe şi vremurile». Iată, schisma aceea de atunci, a fost lepădarea de credinţă şi de sfinţii cei în sobor ceresc serbaţi, lepădarea de ortodoxia cea din părinţi. Ortodoxia nu mai ştie ce înseamnă Dumnezeu; s-a luat după ştiinţa acestui veac şi crede ce zice ştiinţa. Dar cea mai mare ştiinţă este aceea să lucrezi poruncile sfinţeniei şi virtuţile creştineşti şi dumnezeieşti, pentru care unii învăţaţi au plecat din învăţătura lumii şi au îmbrăţişat lumina virtuţilor cereşti, căci scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul şi patimile şi pofta» şi legea, care învinuieşte pe om la Dumnezeu aşa cum azi pe voi vă învinuiesc cunoscătorii legii şi vă condamnă vouă dragostea cea pentru cer.

O, Eu te-am vestit pe tine ca să te aduni în împrejurimea ieslei cuvântului Meu, şi tu M-ai iubit şi ai venit. De când am rostit cuvânt să vii, tu ai venit, Israele, şi Eu am privit înaintea ta şi ţi-am pregătit cărarea, tată. Sunt trei, patru zile de când am coborât cuvânt aici, la ieslea Mea, şi am învăţat pe copiii cuvântului Meu să se aşeze în genunchi, cu mâinile ridicate, şi să ceară la Mine să hrănesc pământul cu ploaie. Ei M-au ascultat, şi Eu am gătit ploaia şi am adăpat pământul. Şi iar le-am spus să ceară la Mine, să ceară senin şi vreme dulce, ca să lucrez la cererea ta, poporule ales de azi, şi aşa lucrez. Eu lucrez în mijlocul tău, ca să te încredinţez mereu că sunt în mijlocul tău prin cuvânt.

Măi copii, aveţi credinţă în Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o aveţi de împlinit: să credeţi în Mine. Fiţi atenţi şi să nu vă îngreunaţi de oboseala de pe drum. Fiţi cu duhul atent, că vreau să vă povăţuiesc pentru lucrarea de har, tată. Vreau să ştiţi bine ce va să zică să aibă creştinul har de la Dumnezeu. Creştinul poporului Meu trebuie să aibă har, şi dacă n-are, să ceară la Dumnezeu această lucrare, şi va veni.

O, creştinilor, inima din voi este casa pentru Mine, tată, şi dacă în ea locuieşte harul Meu, creştinul stă mereu cu casa deschisă, pentru ca să intre harul Meu în ea. Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere. De aceea te învăţ, poporul Meu, că vreau, tată, să ştii cum să lucrezi prin har, dar prin harul Meu, şi nu prin harul tău. Tu să înveţi de la Mine lucrarea de har, că e mare lucru să stai sub harul Meu, Israele. Nu te supăra de suferinţele tale, de încercările care vin peste tine nu te supăra, că ele sunt vestiri de îngeri ajutători. Iată prin ce capătă omul har! Omul care n-are cercetare de îngeri, care n-are nimic de suferit, care n-are de luptat pe pământ, acela nu a intrat încă la şcoala harului. Harul este o şcoală, se capătă prin şcoala lui, şi fără şcoală nu poţi învăţa harul. Mustrarea care vine la tine, creştine, de la cel de lângă tine, de la cel mai mare ca tine, aceea este şcoala harului. Încercarea de la semenul tău, tot aşa este, este şcoală. Durerile şi umilinţa lucrată de dureri, este lucrarea şcolii harului. Dacă pe acestea şi pe cele ca acestea ştii să le înveţi şi să le tălmăceşti, atunci tu eşti un şcolar silitor şi atent, dar dacă acestea nu te învaţă nimic, dacă nu te duc la Dumnezeu şi la lucrarea harului, atunci tu eşti un om fără de minte şi fără de dragoste.

Israele, lucrarea pregătirii harului este binefacere de la Mine, tată. Nu te văita, creştine, când te încearcă Domnul pe pământ. Aceea este lucrarea harului, tată. Nu-ţi mâhni inima; faţa inimii tale nu ţi-o înceţoşa, nu ţi-o aspri. Lasă-ţi casa inimii în mâna Mea, şi să înţelegi cât har vreau să-ţi dau. Harul prin vedere este mult mai mic decât harul dobândit prin credinţă. Credinţa în cele văzute e uşor s-o lucrezi, dar harul credinţei este lucrare mare; căci apostolii au văzut şi au crezut şi au avut har, dar harul tău, Israele, este mai mare ca al acelora, şi de aceea eşti tu iubit de cer şi de Tatăl Meu, şi nu mai e mult şi vei vedea că ce-ţi spun Eu acum, este adevărat peste tine.

Eu ţi-am spus ţie, popor iubit, să arunci de la tine slava cea deşartă, să n-o mai pui pe tine, să n-o mai ţii în casă şi să n-o mai iei în casă. Dacă Eu intru în casa ta ca să văd ce ai în ea, acest tablou este tabloul inimii tale. Eu te-am îndemnat la sfinţenie, Israele, la curăţenie, la smerenie, la sărăcie de duh, la ascultare, şi te-am rugat să lepezi zbuciumul de la tine. De ce te zbuciumi? Că n-ai mâncare? Că n-ai hăinuţă? Că n-ai lucruri scumpe sau casă bună? Că n-ai ce-ţi trebuie ţie? Să nu te zbuciumi de acestea, că acestea te fac pe tine să munceşti toată ziua şi să uiţi de împărăţia cea din cer. O, cât aş voi să nu mai faci aşa! Mi-era milă de tine, creştine, că te vedeam muncind mai mult pentru o văcuţă, pentru o găinuţă, şi erai legat şi ocupat şi îngrijorat şi muncit. Mi-era milă de copiii tăi, că se duceau cu văcuţa ta la iarbă şi veneau acasă cu lecţii străine, cu lecţii rele şi ascunse; veneau morţi şi răniţi, şi tu nu ştiai. Lasă, tată, e bine aşa cum te-am învăţat Eu, şi nu te mâhni pentru viaţa aceasta. Poţi şi tu mânca aşa cum a fost mâncarea cea dintâi, dată omului.

Fiecare să mănânce de la mama lui; fiecare să mănânce de la cel ce l-a făcut. Animalul să mănânce de la animal şi de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu, şi omul să mănânce de la om şi de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu; de la Dumnezeu şi nu de la animal. Tu eşti om din om, nu eşti din animal ca să mănânci altfel. Fiecare să mănânce de la mama lui şi din mâna lui Dumnezeu, Care face să răsară iarbă pentru dobitoace şi verdeaţă spre hrană oamenilor. Aşa a fost de la începutul cel curat, dar dacă moartea a stricat acest cuib curat, a luat puii din cuib şi i-a aruncat pe pământ, şi puii au murit. Dar iată, Dumnezeu o ia de la început, şi iarăşi le aşează pe cele dintru început.

Israele, învaţă harul, tată. Nu te mira că lumea nu înţelege cele dintru început. De ce să te miri? Lumea îşi alege pământul, iar tu ţi-ai ales cerul, şi dacă vei stărui cu cerul pe pământ, pământul se va face cer prin lucrarea ta, şi cerul va lupta pentru pământ. Nu te mira de nimic, nu te supăra de nimic, şi lucrează lucrare de cer nou şi de pământ nou, că pentru asta eşti tu ales din lume, ca să fii cu Dumnezeu, şi vei fi de ajutor pentru vremea nemângâierii care va veni peste cei din lume, că lumea a ajuns la sfârşit, iar Domnul, la început. A ajuns Domnul la început cu tine, Israele. Te bucuri, tată? Îţi place cu începutul? Se bucură Adam şi Eva de vitejia duhului tău şi a trupului tău, măi Israele care eşti pentru Duhul Sfânt. Vino, tată, în dragostea cea dintâi, cea din Eden, cea fără de moarte, şi fii copil supus, Israele, şi nu fi curios, şi nu fi pofticios, şi nu te mări ca să treci peste Dumnezeu, că Adam te are pe tine ca să-i repari grădina şi viaţa şi greşeala, dar tu nu mai ai pe altul după tine. Nu cumva să te iei după lumea care lungeşte veacul. Citeşte în Scripturi şi vezi ce scrie de venirea Mea, dar vezi cum citeşti. Citeşte bine, că nu se mai vede ce scrie în Scripturi. Învăţătorii despre Scripturi, au ascuns Scripturile venirii Mele şi nu Mă mai aşteaptă să vin, nu mai veghează. Au lungit veacul de la ei citire, au schimbat cuvintele cărţii lui Dumnezeu. O, câtă răbdare am avut în zilele acestea! Când dreptul Simeon a şters din Scripturi cuvântul naşterii Mele din Fecioară, Eu am lucrat de lângă Tatăl şi l-am ruşinat pe Simeon, şi l-am făcut să vadă ce a şters el din cartea lui Dumnezeu. Dar pe aceştia de azi, care lucrează fără de părinţii lor, care au făcut furtună în cer, adică în Scripturi, ce să le mai fac mai mult? Aceştia sunt pedepsiţi prin ceea ce au făcut, că au schimbat numărul rostit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, au scos cărţile Duhului Sfânt.

O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungeşte suferinţa, care lungeşte veacul cel rău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăţia Sa cea fără de veac, cea fără de sfârşit. Uită-te tu, că dacă pui zece dascăli să-ţi arate drumul şi Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Şi cum mai vine asta? Şi iată, lumea nu se trezeşte ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la Domnul, şi străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are dacă zice aşa. Şi iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, şi alta este să zici biserică a lui Iisus Hristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca Învăţătorul ei, Iisus Hristos.

Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, şi am voit să-ţi răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubeşti. Şi dacă ai în tine fii care nu Mă iubesc, Eu cobor duh de iubire de la cer, ca să vindec de răceală pe fiii tăi, Israele, şi să nu te mai moi pe drum cu Mine, creştine tată. Iată, am întocmit sărbătoare cerească şi duh de bucurie cu cerul. Eu sunt deasupra ta cu cerul Meu, cu tronul Meu şi cu toată aşezarea slavei Mele. Verginica este serbată de cerul Meu, întru sărbătoarea naşterii ei. Iată, azi serbaţi ziua înălţării Mele la cer, şi ziua naşterii lui Verginica, şi ce bine se aşează aceste două prăznuiri! Eu M-am dus, şi ea a venit. Eu Mă duc, şi ea vine. Eu Mă înalţ, şi ea coboară. Eu Mă opresc din grăire, şi ea începe grăirea ei cu poporul Meu. Nici un sfânt nu este întru moarte, nici un sfânt nu este neputincios. Toţi sfinţii sunt îmbrăcaţi întru Dumnezeu, şi nu trebuie să-ţi mai spun Eu, Israele, că Verginica este vie şi lucrătoare şi cuvântătoare de lângă Dumnezeu, de lângă Avraam, Isaac şi Iacov.

Nu te teme, Israele, de ar fi să stai o zi şi o noapte pe drum, nu te îngrijora. Eu am stat mereu numai pe drum, pe arşiţă şi pe vânt. Nu te teme. Eu lucrez pentru tine, dar lasă-ţi inima spre Mine, tată. Nu te lăsa spre somn, spre moleşeală nu te lăsa, şi ia aminte la trâmbiţa Mea, că slobod glasul trâmbiţei Mele peste tine. Ea a trâmbiţat şi pe pământ, şi trâmbiţează şi din cer.

Binecuvântată să-ţi fie trâmbiţarea, Verginico. Eu în tine, şi tu în Mine, tată. Pace ţie, în mijlocul poporului tău!

– Hristos S-a înălţat, Israele al Domnului! Rostesc din mijlocul tău salutul praznicului de azi. Hristos S-a înălţat, popor al Domnului Iisus Hristos! Şi ai grijă, fiule, Domnul nu voieşte să piardă pe nimeni, şi să ai numărul întreg şi să te înmulţeşti chemând la Domnul pe cei ce vor învăţa de la tine calea cea cerească pe pământ.

Iată eu şi martorii lucrării lui Dumnezeu, care a fost lucrată şi începută cu mine în anul 1955. Eu m-am născut cu un an înainte de căderea din biserică. Şi dacă m-am născut atunci, m-a ales Domnul ca să fiu unealtă de îndreptare a celor ce s-au stricat atunci, a celor ce s-au dărâmat atunci. Şi s-a aşteptat şaptezeci de ani, şi Domnul Şi-a aşezat la loc cele dărâmate, cele lovite şi desfiinţate de om. Vai, că s-au încumetat oamenii să schimbe cele ale Domnului, care au venit de la părinţi şi până în zilele acestea! Iată, poporul meu, ce lucrare a fost aceasta pe care a avut-o Domnul cu mine. Şi după trecerea celor şaptezeci de ani, a început Domnul ridicarea la loc a celor desfiinţate, a început cu voi întoarcerea la începutul cel dintâi, şi nu mai spun la începutul bisericii lui Iisus Hristos. Rămâneţi atenţi cu această lucrare, că eu, fiilor, sunt cu rodul în picioare şi grăiesc din cer, şi rodul meu mă aude, căci oile aud glasul păstorului lor. Un păstor al lui Dumnezeu nu moare niciodată, şi păstoreşte în veci, şi are turmă în veci. Să nu fii plăpând, Israele, iar tu, creştine, cel ce eşti de la începutul acestei lucrări, să te înveţi s-o mărturiseşti de-acum, ca nu în zadar să fi muncit Domnul peste această vie.

O, ce scump eşti tu lui Dumnezeu, Israele, tu şi fiii tăi, care sunt pe calea acestei lucrări! Iar într-o zi va fi să strălucească harul Domnului, învăluindu-te de peste tot, şi nu vei mai avea trebuinţă de soare, căci soarele va păli înaintea Celui ce a făcut lumina. La început a fost înţelepciunea, şi apoi s-a făcut lumină. În ziua întâi s-a făcut lumina, şi a fost o seară şi o dimineaţă, şi s-a numit ziua întâi. Şi după ce a făcut Domnul cerul şi pământul, a făcut apoi, în ziua a patra, soarele şi luna, luminătorul zilei şi al nopţii.

Să stai la această şcoală de har, Israele; să stai, fiule, şi să înveţi lecţia harului. Să te aduni mereu cu cerul şi să ceri har şi să stai sub har. Să fii senin la chip şi la suflet, să fii curat la trup şi la duh şi să nu te laşi spre moleşeală. Vindecaţi-vă de somn şi de moleşeală, copii ai Domnului. Va fi să lucrăm mult; va fi să se deschidă porţile grădinii Domnului. Vindecaţi-vă inimile de somn şi de ceaţă. Lăsaţi seninul cerului sfânt să vi se aşeze pe inimi şi pe chipuri, şi eu vă voi vedea pe voi şi vă voi spune ai cui fii sunteţi şi cu cine semănaţi. Sculaţi-vă la lucru. Învăţaţi-vă să vestiţi pe Domnul şi ţineţi urma ciobănaşilor, iar ciobănaşii să ţină urma Păstorului lor.

Israele, o, ce dar mi-ai adus tu mie! Ai ieşit la mine de ziua naşterii mele. Domnul Dumnezeu să te binecuvinteze, Israele. Când eu am venit pe lume, era în anul acela ziua duminicii tuturor sfinţilor, şi s-au strâns în jurul meu în ziua aceea toţi sfinţii cerului, care aflaseră de la Domnul că s-a născut pe lume o lucrare de salvare.

Ţineţi urma trâmbiţei, măi copii. Mergeţi spre cerul sfânt, că iată cum coboară cerul sfânt în calea voastră. Eu ce să vă dau mai mult în ziua aceasta? Vă dau făgăduinţa că în curând vine Domnul cu cerul sfânt, şi eu voi veni cu Domnul.

Astăzi e zi de sărbătoare şi nu de întristare, dar nu pot să nu mă arunc şi spre cei desprinşi de la mine. Întoarceţi-vă, voi, cei desprinşi din pântecele acestei lucrări, şi nu staţi desprinşi de trupul acestui popor! Întoarceţi-vă, oricât de mare vă este depărtarea! Întoarceţi-vă la mine! că eu sunt de la Domnul peste voi. E sărbătoarea acestei lucrări pe pământ. De trei ani de zile sunt în serbare cu această lucrare în cer şi pe pământ deodată. Veniţi la serbarea acestei lucrări! Întoarceţi-vă la ea cu pocăinţă! Întoarceţi-vă voi, să nu vă întoarcă Domnul. Vine clipa celor ce nu se văd, ale cerului şi ale voastre. Lăsaţi-vă descoperiţi mai dinainte, ca să fie zi de slavă ziua aceea, şi nu zi de întristare.

Eu sunt serbată de Israel. Rămâi în veşnică serbare, Israele; rămâi, fiule, şi fii pe veci cu Dumnezeul tău. Cerul stă deschis deasupra şi vă însoţeşte pe voi şi merge cu cântec deasupra, precum şi voi mergeţi, sărbătorind cerul cu cântul vostru, cu dorul vostru. E sărbătoare cerească în satul meu de naştere. Cerul stă deschis şi vă însoţeşte până la poarta cea din vale, până la poarta Noului Ierusalim, despre care v-a spus Domnul demult, demult prin această lucrare.

Mi-e dor să vă dau iubirea mea prin cuvânt, să vă vestesc acest cuvânt de iubire. Iată, serbez ziua mea, şi satul meu, şi pe poporul meu.

Pace ţie, popor al Domnului Dumnezeului meu! şi să rămână pacea acestei sărbători, ca o pecete să rămână peste cetatea aceasta. Israele, mărturiseşte lucrarea aceasta care a fost cu Domnul şi cu mine peste tine. Să aibă lumea raza aceasta de lucrare cerească aşa cum o ai tu, popor hrănit de cuvântul cel venit din cer. Iată glasul Domnului peste aceste meleaguri pe unde atâta vreme Şi-a păscut Domnul turma acestui popor. Şi iată glasul trâmbiţei Domnului. Pacea mea să fie cu tine, Israele, pacea şi bucuria pe care o am eu de la Domnul Dumnezeul tău! Astăzi nu mi-e ruşine cu tine în cer. Aşa să trăieşti şi aşa să-ţi înmulţeşti harul Domnului peste tine.

Pace vouă, tineri şi bătrâni, cei de demult şi cei de mai încoace! Pace vouă, martori ai Domnului! Şi duceţi această mărturie până la marginile cerului şi ale pământului, duceţi pacea Domnului şi vestea Domnului, ca să ia popoarele duh de înviere. Binecuvântată să fie bucuria voastră cu cerul. Să se înalţe la cer spre mărturie această zi de bucurie, şi să vă întâmpine spre mărturie.

Pace ţie, Israele! căci Domnul este Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

09-06-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu. Ferice de omul care dobândeşte prin stăruinţă şi prin credinţă lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea lui Dumnezeu.

Să fie străjerii atenţi, că Dumnezeu Cuvântul Îşi lasă un picuţ glasul peste ieslea cuvântului, ca să fie şi cartea acestei zile de praznic ceresc pe pământ.

Eu vin să serbez cu voi, copii ai ieslei Mele din zilele acestea, căci în această iesle Îmi găsesc plăcerea şi adevărata Mea lucrare de Duh Sfânt. Pace vouă! Luaţi cuvintele Mele, luaţi Duh Sfânt şi daţi şi poporului Meu Israel. Aşa am zis apostolilor Mei, suflând peste ei: «Luaţi Duh Sfânt!».

O, Israele, poporul Meu de azi, de câte ori am suflat Eu peste tine, tată! O, de câte ori am suflat ca să iei Duh Sfânt prin darul şi prin harul Meu! Iată, şi azi îţi zic: ia, tată, Duh Sfânt de la Mine, şi înduhovniceşte-te cu Duhul Sfânt şi suflă peste lume, măi poporul Meu. Pentru asta te-am ales Eu pe tine şi te-am şcolit la această şcoală a Duhului Sfânt, şcoală cerească, tată. Pace ţie, poporul Meu Israel! Pace ţie, şi Duh Sfânt de la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Focul Duhului Sfânt este fiinţă, tată, fiinţă a Treimii Dumnezeieşti. Limba lui Dumnezeu este focul Duhului Sfânt, limba lui Dumnezeu între oameni. Eu peste oameni am lucrarea Mea de cuvânt, căci celelalte făpturi ascultă şi împlinesc întru totul lucrarea lui Dumnezeu, dar cu omul este altceva, şi din pricina învârtoşării omului s-au schimbat toate, şi toate suferă de şapte mii de ani, aşteptând pe cele neclătinate. Toate suspină aşteptând pe cele neclătinate, căci din pricina căderii omului din cele neclătinate, toate s-au clătinat, şi omului îi trebuie mare pocăinţă. Prin tine, Israele, poporul Meu, vreau să fac şi lucrarea acestei pocăinţe a omului. Fii înţelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăinţă pentru tot omul, de la Adam şi până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ şi de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale. Tu, poporul Meu, nu numai pentru păcatele tale trebuie să te pocăieşti, ci pentru toată făptura de la început şi până la sfârşit. Înfricoşează-te de taina pe care o porţi, şi stai în lucrarea temerii de Dumnezeu, căci duhul temerii de Dumnezeu te va ridica pe tine spre lucrarea de Duh Sfânt peste făptură, Israele, poporul Meu.

Foc am venit să arunc pe pământ, focul Duhului Sfânt, că acesta este focul lui Dumnezeu. Focul care mistuie făptura este lucrarea mâniei, dar focul Duhului Sfânt este lucrarea curăţiei. Eu n-am venit să pierd lumea, ci am venit s-o mântuiesc, şi M-am născut din om, şi M-am lăsat spre moarte cu trupul, şi am înviat şi M-am dus la Tatăl, şi am trimis focul Duhului Sfânt pentru curăţire înaintea venirii Mele pe nori, şi voi înteţi acest foc peste fii şi fiice, şi le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, fii născuţi din cer, din Duhul Sfânt, Care vine din cer, spre naştere nouă, spre lume nouă. De aceea trebuia să merg la Tatăl. Nu M-am dus ca să părăsesc lumea, ci M-am dus ca să vin la ea întru Duhul Sfânt, purces din Tatăl Meu, din Care şi Eu M-am născut fără de veci şi fără de timp.

Israele, poporul Meu iubit, poporul Meu de azi, luat din neamul român, tu ştii, tată, cum a fost coborât Duhul Sfânt în ziua Sa de slavă? E mare lucru dacă ştii, dar mare lucru este cum să ştii să înţelegi şi să ai în minte această zi şi lucrarea ei, tată. Erau oameni adunaţi la Ierusalim din toate părţile lumii, şi Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi. Cum adică peste toţi? Eu îţi spun că aşa este. Nu numai peste apostoli S-a coborât Duhul Sfânt. Peste apostoli s-a arătat fiinţa Duhului Sfânt, ca să arate lucrarea lor de la Iisus Hristos; s-a arătat chipul Duhului Sfânt peste ei, ca să creadă ceilalţi în Iisus Hristos, Cel propovăduit de apostoli, Cel înviat şi înălţat la ceruri. Şi cei care rosteau că apostolii sunt plini de must, şi aceia primiseră pe Duhul Sfânt, căci fiecare om de acolo înţelegea ce vorbesc apostolii, înţelegea în limba lui fiecare, căci în clipa aceea s-au descurcat limbile oamenilor, şi era numai o limbă, limba Duhului Sfânt, care era înţeleasă de tot omul în ziua aceea, şi lucrarea acelei zile a fost faţa cea desluşită a împărăţiei Mele peste oamenii cei credincioşi şi peste cei ce aveau să creadă prin cei credincioşi.

Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup şi în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbeşte azi în limba Duhului Sfânt la cei neştiutori, acela are nevoie să şi tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărţi, şi se va împlini Scriptura aceea despre naşterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înţelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.

Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semeţit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, şi omul nu are cum să mai desluşească nimic, şi se zbate om cu om, om peste om, şi nu mai este capăt de ieşire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, şi s-o vorbeşti, fiule, pe pământ, că mare stricăciune s-a lăsat peste pământ de la semeţia omului, care a voit să ispitească tainele cele ascunse ale lui Dumnezeu, care a nădăjduit în cunoştinţa lui, şi scris este: «Cel ce vorbeşte de la sine, acela îşi caută slava sa», şi omul îşi dă slavă unul altuia, şi omul se bizuie pe om, şi iată încurcătură nedescurcată până azi şi până mâine, căci şcoala Duhului Sfânt nu se poate învăţa pe pământ. Numai în cer se poate învăţa această şcoală. Dar vei spune: „Cine se poate sui în cer ca să înveţe la această şcoală?“. Adevărat vă spun, că numai în cer se poate învăţa această limbă şi această şcoală, că pe pământ e amestecarea limbilor, măi copii, şi de aceea vă spun mereu să staţi în cer, copiii Mei, şi să nu ieşiţi din cer, că pe pământ e amestecare mare de limbi, şi de duhuri de limbi, şi nimeni n-ar crede dacă i-aş spune că limba de pe pământ e străină cu totul de cer, de limba cea din cer. Eu de aceea caut clipă cu clipă să iau de pe tine pământul, măi Israele, şi să pun pe tine cerul, şi tu înţelegi această limbă cu care-ţi vorbesc, că tu înveţi în cer, fiule. Dacă Eu sunt lângă tine cu cuvântul Meu, unde se cheamă că eşti tu, de vreme ce locul Meu este în cer, de-a dreapta Tatălui Meu şi al tău, Israele, poporul Meu?

Măi iubiţii Mei copii, pe Avraam l-am scos din încurcătura limbilor de pe pământ, şi l-am deosebit, şi l-am binecuvântat, şi în el am binecuvântat toate neamurile, tată, şi de la el am ridicat un popor, şi am fost mereu cu acest popor, şi din neamurile pământului am avut acest popor, şi am stat în mijlocul lui şi am vorbit în limba Mea cerească, cea care era peste oameni până la încurcarea limbilor, până la naşterea Babilonului peste limbile cele încâlcite. Căci pe când se vorbea pe pământ numai un grai, oamenii cei de după potop s-au împrăştiat apoi pe toată faţa pământului, dar mai întâi au căutat să-şi zidească o cetate şi un turn în mijlocul ei, cu gândul să ajungă până la cer, şi ca să rămână mărturie această lucrare a lor, şi apoi să se risipească pe toată faţa pământului. Aceasta a fost lucrarea omului, tată, şi S-a uitat Domnul la cetatea zidită de fiii oamenilor, de fii ieşiţi cu mintea lor dintre ceilalţi oameni de pe pământ. Şi dacă Dumnezeu a văzut că oamenii nu se vor opri de la gândul lor semeţ, a coborât amestecarea limbilor lor şi nu s-au mai putut înţelege între ei, şi ei n-au mai mers înainte cu turnul lor, şi s-a numit Babilon lucrarea aceasta, cetatea aceasta, şi Domnul a împrăştiat de acolo pe oameni pe toată faţa pământului. Şi oamenii au rămas aşa, şi nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, şi aşa este şi azi, şi de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăţa pe pământ, şi numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cereşti.

Este scris că cei ce calcă una din cele ale legii, aceia sunt vinovaţi, dar azi toate se calcă, toate poruncile cele pentru sfinţenie, şi cum să înveţe oamenii pe oameni, şi ca să mai fie bună această limbă când oamenii sunt vinovaţi faţă de cele sfinte, tată? Învăţătorii care învaţă şi vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învaţă, şi când ei vor spune: „Doamne, am învăţat lumea prin pieţe şi am urmat Ţie“, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer şi care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta şi grăirea ei este fără de sfârşit pe pământ şi în cer, şi iată, cartea stă deschisă până la sfârşit, până la începutul cel dintâi, care iarăşi va să fie întru aşezarea celor neclătinate. Eu n-am fost cu învăţătura Mea numai până atunci, numai cât a fost scris atunci şi până atunci; Eu sunt în lucrare fără de sfârşit, şi iată, lucrez şi cuvintez din cer peste poporul lui Avraam şi Isaac şi Iacov, şi peste poporul lui Verginica, fiindcă tu eşti de la Avraam şi de la Isaac şi de la Iacov, şi eşti de la Verginica, măi poporul Meu făgăduit ca să fii şi să începi să fii, ca prin tine să vină toate neamurile pământului, să vină la Dumnezeu şi la şcoala Duhului Sfânt, după cum este scris: «Din muntele Sionului va ieşi legea, şi toate popoarele vor curge într-acolo». Muntele Sionului este tronul lui Dumnezeu, de unde curge această lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele, poporul Meu. Ia, tată, şi dă din ea, şi cel ce va crede şi se va boteza în ea, în apa aceasta a râului vieţii, în apa Iordanului cel care curge din tronul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi cel ce se va boteza în vasul acesta ceresc, acela va veni la Mine şi va fi primit şi va avea înviere şi zi de înviere. Dar vezi ce faci, Israele, vezi cum bei din apa aceasta şi vezi cum dai din ea. Ia cofiţa în mână şi ia apă în ea şi dă neamurilor pământului. Aşa cum te duci în ziua de Bobotează ca să iei apă sfinţită din Iordanul lui Iisus Hristos şi te duci la gospodăria ta şi stropeşti cu ea ca să se sfinţească toate, aşa să iei în cofiţa ta apa Duhului Sfânt şi să botezi în ea toată făptura, tată, ca să cunoască făptura gustul lui Dumnezeu, să guste şi să flămânzească după Dumnezeu.

Împărăţia Mea Eu am asemănat-o şi cu pildele cele fireşti, dar pildele fireşti nu sunt veşnice, tată, sunt doar închipuirea celor veşnice. Aţi văzut ce a făcut prinţul lumii, că l-a lipit pe om de cele văzute ale sale, ale prinţului lumii, măi copii. Şi acum, la sfârşitul său, prinţul lumii şi-a făcut o maşinărie şi a deschis o fereastră a celor văzute şi a încântat cu ea toată făptura, şi se uită omul la această fereastră şi uită de cer omul, şi se uită la încurcarea limbilor de pe pământ, care se văd prin această fereastră. Dar Eu îl voi păcăli şi voi întoarce această armă împotriva lui, că Mă voi folosi de arma lui şi de fereastra lui, şi voi strecura prin ea lucrarea Duhului Sfânt şi vederea vieţii cereşti pe care o lucrez peste tine şi o întocmesc peste tine, Israele, poporul Meu de azi. Iată, am venit să-ţi arăt prin fereastra aceasta, să-ţi arăt mărturia sărbătorii tale cu Mine la praznicul Înălţării, la praznicul lui Verginica şi al satului lui Verginica. Eu am de întors pe toate spre cele ce nu se vor mai strica în veac, dar stai la şcoala Duhului Sfânt, măi poporul Meu, stai, fiule, şi învaţă bine, ca să iei coroniţă şi dar şi premiu de mântuire, Israele.

Nu găseşti pe pământ învăţătura Duhului Sfânt, şi o găseşti în cer, poporul Meu. Stai în cer, tată, stai cu Mine şi să nu ieşi de la Mine şi de lângă Mine, că afară sunt lupi cu trup şi fără de trup; afară sunt câinii şi vrăjitorii şi închinătorii la idoli şi mincinoşii şi desfrânaţii şi ucigaşii; afară este amestecarea limbilor, măi poporul Meu. Să intre înapoi la Mine şi cei ce au fost şi au ieşit de la Mine ducându-se în Babilon. Să intre pocăindu-se pentru ei şi pentru toată făptura, că afară e amestecarea limbilor, măi copii. Cu Mine este numai o singură limbă, tată, limba Duhului Sfânt, focul Duhului Sfânt, curăţitor de moarte, şi toate se vor întoarce spre cele neclătinate.

Toţi oamenii care erau adunaţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toţi au fost cuprinşi de lucrarea Duhului Sfânt, toţi auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, şi ei credeau că vorbeşte mustul, măi copii. Apostolii Mei erau plini de mustul cel nou, de duhul cel înnoit, de vinul cel nou, beţie de Duh Sfânt peste pământ, veselie de Duh Sfânt peste oameni, duhul biruinţei lui Iisus Hristos, Cel înălţat la Tatăl, Cel înălţat prin moarte şi prin înviere. Toţi oamenii erau cuprinşi în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi.

Tot trupul tău, Israele, poporul Meu, tot trupul tău să fie botezat în toată vremea cu botezul Duhului Sfânt, cu focul Duhului Sfânt, şi să lucrezi, tată, de la apostoli şi până azi şi până mâine; de la început şi până azi şi până mâine, măi poporul Meu, că mâine Eu Mă voi odihni iar în om, în omul cel de la început, şi voi sărbători ziua odihnei Domnului.

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, Israele, să-L iubeşti din toată inima, din tot cugetul şi din tot sufletul tău, şi vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, poporul Meu. Voi veni la tine, căci te voi aduna să vorbesc cu tine despre această poruncă în care se cuprinde toată împărăţia Mea întru tine, Israele.

Binecuvântat să fii, măi poporul Meu. Binecuvântaţi să fiţi, copii ai ieslei cuvântului, care luaţi cu trăistuţa şi duceţi poporului Meu. Luaţi şi daţi! Acesta este cuvântul Meu peste Israel. Luaţi Duh Sfânt! Binecuvântat să fie Israel, poporul Meu cel binecuvântat de Avraam şi Isaac şi Iacov şi de Verginica.

Iar vom sta în sfat ceresc, iar voi veni la tine, Israele. Voi lua pe fiii grădinii Mele şi îţi voi aduce de la Mine, şi fericit vei fi dacă vei lua de la Mine, dacă se va cunoaşte că iei de la Mine, că şi Eu te voi cunoaşte pe tine dacă tu vei fi cunoscut de Tatăl Meu.

Mi-e drag să petrec cu tine, măi poporul Meu, şi dacă şi ţie îţi este drag, vom lucra de-acum, vom lucra mult, şi vom aduna pe cei risipiţi ai tăi, şi apoi vom chema mesenii la nunta ta cu Mine, măi poporul Meu, că te vor vedea în slavă învăluit şi vor veni după tine, şi vor veni după Mine, şi va vorbi limba Duhului Sfânt peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, peste robi şi roabe, şi va fi veşnică serbare de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, şi totul va fi nou şi în strai de serbare, poporul Meu Israel.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, luaţi şi daţi Duh Sfânt, căci Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.

Cine te poate blestema pe tine, poporul Meu? Cine, Israele? Binecuvântat să fii; să fii veşnic binecuvântat! Amin, amin, amin.

19-06-1994

Cuvântul lui Dumnezeu

... Irineu, copilul Meu, nu te pierde, tată. Nu te pierde nici cu firea, nici cu viaţa, nici cu nădejdea. Tu eşti al Meu, eşti unsul lui Dumnezeu, şi îl va scoate Dumnezeu la lumină şi pe regele Mihai. Ca o flacără de foc este de înflăcărată grija lui Dumnezeu ca să-i scoată la lumină pe cei ce au pus piatra de temelie Noului Ierusalim, tezaurului lui Dumnezeu.

18-07-1994

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Să fie luare-aminte la glasul lui Dumnezeu, care vine de sus. Cerul grăieşte pământului. Eu, Domnul, grăiesc din cer peste cei credincioşi. Eu, Cel ce am înviat şi M-am înălţat la ceruri, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc din cer pe pământ, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Pace ţie, poporul Meu! Pace vouă, fiilor; vouă, din poporul Meu cel credincios! Lumea nu ştie cum grăiesc Eu deasupra voastră. Lumea nu crede în Dumnezeu aşa cum credeţi voi. Lumea are lumea ei şi nu ştie ce lucrez Eu pe pământ în vremea aceasta, dar Eu trec cu voi prin lume, ca să audă şi lumea că Eu, Domnul, am un popor luat din lume şi vorbesc din cer în mijlocul lui şi îl povăţuiesc spre sfinţenie de duh şi de trup, ca să pot sta de vorbă cu el şi să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiţi credincioşi, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer şi pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani.

Pace vouă! Binecuvântată să fie împărăţia lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Binecuvântaţi să fiţi voi, fii ai poporului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie sărbătoarea de prăznuire a înălţării la cer a Maicii lui Dumnezeu, şi iată, Eu, Domnul, şi Măicuţa Mea, şi cerul Meu, suntem deasupra cu coruri de îngeraşi şi cu slavă. Cântă, măi poporul Meu, cântă, fiule, cântă lui Dumnezeu, şi cerul cântă deasupra ta, popor credincios. Binecuvântată să fie această zi şi cuvântul Meu cel rostit din cer în această zi, şi iată, binecuvântată să fie crucea cea biruitoare, ridicată de fiii grădinii cuvântului Meu; binecuvântată şi sfinţită să fie de toţi sfinţii şi de toate puterile cereşti, spre bucuria lucrării de nou Ierusalim pe pământ.

Se rosteşte cuvântul lui Dumnezeu: se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea aceasta, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Se binecuvintează şi se sfinţeşte întâlnirea Mea cu poporul Meu cel credincios. Se binecuvintează şi se sfinţeşte sfatul Meu cu poporul Meu. Luaţi aminte, voi, străjeri ai cuvântului, luaţi de la Mine şi daţi poporului Meu, cel ce crede cuvântului Meu. Luaţi aminte la glasul care vine de sus peste voi, peste grădina cuvântului Meu. Iată, vin deasupra cu cuvântul Meu. Luaţi-l şi daţi-i fiinţă în această carte, că Eu Îmi hrănesc poporul Meu şi îl însoţesc cu glasul Meu aşa cum l-am însoţit pe poporul Israel cel de la început, pe cel credincios de la început, iar cel credincios de la sfârşit este Israel cel de la sfârşit. Pe Israel cel de la început l-am însoţit pe calea lui cu Mine; ziua, în stâlp de nor, iar noaptea, în stâlp de foc, iar cu cuvântul Meu mergeam pe deasupra şi îl spuneam proorocului Moise şi vorbeam cu Israel.

Pace ţie, poporul Meu Israel! Eu sunt deasupra ta şi te însoţesc prin cuvânt, precum pe Israel îl însoţeam cu stâlp de nor şi de foc spre pământul făgăduinţei, dar pe tine te însoţesc cu slava Mea cea prin cuvânt şi te numesc Israel cel de la sfârşit. Iată, Israele, ies în întâmpinarea ta cu cuvântul Meu, rostit pentru tine deasupra ieslei cuvântului Meu. Israel înseamnă popor credincios. Fii credincios, Israele, aşa cum a fost rămăşiţa lui Israel cu care am mai rămas după ce Israel s-a lepădat de Mine, că Eu din rămăşiţa cea credincioasă a lui Israel am făcut sărătură cu care am sărat pământul, măi fiilor. Şi cine au fost cei din rămăşiţa lui Israel? Au fost Petru şi Pavel şi Iacov şi Ioan şi toţi apostolii Mei, care au propovăduit numele Meu şi împărăţia cerurilor până la marginile pământului. Măi poporul Meu cel de azi, rămăşiţa aceasta a lui Israel am făcut din ea ceată de apostoli şi de prooroci şi de sfinţi şi am sărat tot pământul cu sarea cuvântului Meu, care curgea prin gura şi prin duhul acestor slujitori cereşti pe lume. Am sărat lumea cu cuvântul Meu prin ei, că Eu după înălţarea Mea aşa le-am spus: «Mergeţi şi propovăduiţi că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Mergeţi până la marginile pământului şi botezaţi pe cei ce vor crede, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin».

Şi iată, măi poporul Meu, tu eşti poporul cel de azi cu care vorbeşte Dumnezeu pe pământ, că Eu după ce am înviat am rămas viu, şi am rămas pentru om, dar omul n-a înţeles ce am spus Eu în vremea înălţării Mele la cer, că aşa am spus: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul vremurilor». Dar cel necredincios sau cel greoi la credinţă cum să creadă? Cum, măi Israele, să creadă cel necredincios că Eu grăiesc din cer peste tine? De aceea dau să ies cu tine înaintea lumii, ca să înţeleagă lumea că tu eşti trimisul Meu în lume, aşa cum am trimis şi pe apostolii Mei cei de atunci. Şi tu, ca şi ei, mergi acum ca să spui din nou ce au spus ei. Ei spuneau că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Şi ce este împărăţia cerurilor, măi Israele de azi? Oare, minţeau apostolii Mei Petru şi Pavel, care erau întâi dintre apostoli? Minţeau ei când spuneau că s-a apropiat împărăţia cerurilor? Ei spuneau acum două mii de ani, şi tu spui astăzi, tată. Dar ce este împărăţia cerurilor? Dar ce nu este împărăţia cerurilor? O, măi fiilor, împărăţia cerurilor nu este mâncare şi băutură, nu este însurat şi măritat. Împărăţia cerurilor este mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, este sfinţenie şi curăţenie şi cuvânt de Duh Sfânt. Fiii veacului acesta se însoară şi se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fii ai împărăţiei cerurilor, aceia duc viaţă îngerească în trup, aceia nu se însoară şi nu se mărită şi trăiesc precum îngerii în ceruri, şi de aceştia are grijă Tatăl Cel ceresc, Care le este Tată lor. Împărăţia cerurilor este cu tine, poporul Meu Israel de azi, pentru că tu ai înăuntrul tău tronul Meu, cuvântul Meu în mijlocul tău. Tu eşti poporul care Mă ai pe Mine, Domnul, în mijlocul tău cu povaţa Mea, cu porunca Mea, tată. Eu nu dau porunci decât celor ce au ales să asculte de Dumnezeu, dar cei ce fac după voia trupului lor, aceia nu sunt fii ai lui Dumnezeu, aceia sunt fiii veacului acesta.

Spune, măi poporul Meu, spune, tată, la lume, şi să nu taci; spune-i omului din lume să nu spună că e cu Mine. Dacă el e cu traiul veacului acesta, dacă nu se ia după poruncile Mele, să nu spună că e cu Mine, că scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul şi patimile şi poftele şi slava deşartă, care vine de la om». Învaţă, poporul Meu, pe cel ce vine şi te întreabă ce vorbesc Eu cu tine; să-i spui şi tu aşa cum spuneau apostolii Mei, să spui că s-a apropiat împărăţia cerurilor şi să-i spui ce înseamnă taina acestui cuvânt dumnezeiesc.

Israele, să nu ieşi, tată, din împărăţia Mea, să nu ieşi afară din ea, că afară sunt câinii şi hulitorii şi mincinoşii şi desfrânaţii şi descântătorii şi slujitorii de trup şi proorocii mincinoşi, care spun că nu este Dumnezeu. Fii atent, Israele credincios, că proorocul mincinos de azi e viclean mai mult decât în vremile trecute, că acum el se foloseşte de învăţătura Mea ca să te facă să crezi că el este cu Dumnezeu. Fii atent, că el vine cu semne şi cu minuni ca să te desprindă pe tine din împărăţia Mea, că el are invidie pe tine când te vede că tu iubeşti sfinţenia şi el nu o iubeşte. Tu îl încurci în lucrul lui cel mincinos, că îl vădeşti că e mincinos. Minciună este cuvântul celui ce vorbeşte despre Dumnezeu, dar nu iubeşte sfinţenia şi cuvioşia şi adevărul cel cu viaţă sfântă. Proorocul mincinos şi-a împrumutat faţă smerită şi se foloseşte de numele Meu pentru ca să murdărească pe cei aleşi ai Mei, pe cei ce şi-au ales să-Mi slujească Mie. De unde, tată, şi-a împrumutat proorocul mincinos faţă smerită? De la minciună, măi fiilor. Faţa smerită e minciună, tată. Un creştin iubitor de împărăţie de cer, acela are o faţă senină şi sfântă şi dulce şi plină de lumină cerească; acela nu se ruşinează în faţa oamenilor. Unul ca acela împarte cer sfânt celor de pe pământ. Omul cu faţa smerită e mincinos, măi fiilor, şi nu cunoaşte smerenia. Acela îşi dă de gol minciuna dinăuntrul său şi e vădit de cel credincios care are pe Duhul Sfânt înăuntrul inimii sale. Mai e o clipă, şi proorocul mincinos va face ultimele semne şi minuni cu care va dărâma pe cei ce se clatină acum. Un creştin al împărăţiei Mele nu caută semne şi minuni, nu cercetează tainele facerii şi nu ispiteşte pe Dumnezeu Făcătorul. Iată ce a făcut proorocul mincinos, că l-a învăţat pe om că nu este Dumnezeu. Nu i-a spus omului că nu este Dumnezeu, dar i-a spus minciuni omului. Eu sunt Făcătorul celor văzute şi nevăzute, şi nu va putea omul cel pământesc să pătrundă cu ştiinţa lui în tainele Făcătorului. Nu îngăduie Domnul aşa ceva, şi de aceea omul veacului acesta e mincinos, e prooroc mincinos omul ştiinţei veacului acesta.

Pe vremea lui Avraam când a văzut Dumnezeu că oamenii au înălţat un turn ca să se suie în el să cerceteze pe Făcătorul, ce am făcut Eu, Domnul? Am încurcat atunci limbile oamenilor, ca să nu se mai înţeleagă ce spun şi ce vor. Am încurcat limbile oamenilor mândri, şi tot aşa fac şi azi cu oamenii, şi nu le dau voie să pătrundă tainele cereşti. Iată, măi fiilor, că oamenii au primit amestecarea limbilor; a căzut acest blestem pe oamenii care au ispitit tainele Făcătorului. Tu să nu crezi, Israele, să nu crezi ce-ţi spune omul, că omul e mincinos, măi poporul Meu. Omul care a cercetat cele făcute de Făcătorul, acela a căzut din cunoaştere, acela a căzut şi nu mai este la faţa lui Dumnezeu, acela rămâne pământ şi pământ naşte, dar omul care se lasă născut din Dumnezeu, acela naşte cer şi Duh Sfânt şi rai şi foc ceresc pe pământ, acela slujeşte Cuvântului lui Dumnezeu şi nimic nu face fără Cuvântul.

Israele care ai pe Făcătorul în mijlocul tău, să fugi de omul care vorbeşte de la sine, că acela aiureşte, tată. Să fugi de omul pe care-l auzi că vorbeşte despre Dumnezeu fără să-L cunoască pe Dumnezeu, fără să-L caute cu lumânarea în mână pe Dumnezeu, adică cu stăruinţă, adică cu împlinirea poruncilor sfinte în trup. Dar de omul necunoscut să fugi, creştine, că Domnul nu vine la tine necunoscut. Adu-ţi aminte că pe apostolii aleşi de Mine Mi-i făcuse Tatăl cunoscuţi, şi apoi vedeam că Eu Mă cunosc în ei, vedeam că-i cunoaşte Tatăl Meu. Fugi de omul care este necunoscut de Tatăl, fugi, măi fiule creştine, căci cel necunoscut e cursă pentru tine. Nu te lua după om, Israele, că omul şi-a făcut împărăţie care-i ţine de cald aici, şi este luat din ea, şi nu-i ţine de cald. Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, şi va zice că înviază mortul, şi îl va învia în faţa ta, dar acela nu e mortul, şi e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morţi; Eu, şi nu proorocul mincinos, care-ţi aduce în faţă trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de şapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înţelepţi, ca să-şi facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că aşa păţesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viaţă şi face o mulţime de lucruri. Omul cu curaj face azi una, mâine alta, până ce-L uită pe Dumnezeu, şi apoi nu mai are călăuza în faţă şi se face sieşi călăuză. Nu te lua după om, măi poporul Meu, şi tu să stai de mână cu cuvântul Meu, care te învaţă sfinţenia şi împărăţia cea din cer. Omul s-a băgat în pământ să cerceteze, s-a suit în cer să cerceteze, s-a băgat în mare să cerceteze, s-a băgat în om să cerceteze, măi fiilor, şi zice omul că ştie. O, bietul de el, că e numai trup fără duh, şi am să-l ruşinez pe omul trufaş, că am să iau soarele de pe cer şi am să-l mut în cel credincios, şi va lumina din locaşul credinţei, din fiul credinţei, ca să descopăr ce este înţelepciunea. Înţelepciunea este frica de Dumnezeu. Înţelepciunea este în omul care are pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt stă în vas curat, în om curat, om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, stau de patruzeci de ani în mijlocul tău şi te hrănesc din cer cu bucătura, cu cuvântul Meu, cu foc de Duh Sfânt te hrănesc, ca să te folosesc pentru curăţirea pământului, să-l curăţ de prostie şi de minciună şi de semeţie pe omul cel de pe pământ; să ştie de la tine omul de pe pământ că altceva înseamnă să fii, şi să fii veşnic.

Eu pe vremea credinciosului Avraam M-am coborât peste oameni şi am încurcat limbile oamenilor care ispiteau tainele Făcătorului. Dar acum, iată ce am făcut, că am venit iar pe pământ şi Mi-am ales un popor pe care Mi l-a dat Tatăl, şi în mijlocul căruia Eu descurc limbile de pe pământ şi le vădesc învelitoarea cea mincinoasă, pieliţa limbii mincinoase o vădesc, şi aduc poporului Meu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este cunoscătorul, nu omul. Cămaşa Duhului Sfânt e scumpă, tată, şi nu se îndură omul s-o cumpere, că omul trebuie să dea pe ea tot ce are rău, nu tot ce are bun. Şi cum aşa? Aşa este, măi fiilor, şi mare taină este aceasta. Cămaşa Duhului Sfânt, trebuie să dai pe ea tot ce ai tu mai rău, omule, toate poftele, toate patimile, toată nepăsarea şi minciuna, toată puterea ta cea stricăcioasă de suflet şi de înţelepciune, toate păcatele tale trebuie să le dai în schimbul ei; să te speli de tine şi să iei cămaşa Duhului Sfânt pe tine. Eu sunt acest veşmânt; Eu, cu viaţa Mea în tine; Eu, cu lumina Duhului Sfânt în tine, că omul, până nu se dă pe sine în schimbul Duhului Sfânt, nu poate avea calea sub picioare. Unul ca acela calcă în gol; unul ca acela nu este. Acela poate deveni un om viu prin moartea patimilor şi a poftelor sale. Iată, Israele, iubitul Meu popor, tu aşa M-ai dobândit pe Mine, şi de ce, oare, se mai miră de tine cel necredincios, care nu crede că Eu grăiesc cu tine din cer? Eu grăiesc din cer, şi tu Mă auzi, dar nu Mă auzi tu, ci Duhul Sfânt, Care glăsuieşte cu Mine în tine şi deasupra ta. Tu ai venit la ieslea cuvântului Meu, şi Eu iau din iesle şi te îmbucăturesc şi te bucur, măi poporul Meu, şi cobor din cer deasupra ta şi las cuvântul Meu peste ieslea cuvântului. Acesta e cuibul unde se lasă cuvântul Meu pentru hrana poporului Meu.

Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Păstorul tău, Israele, iubitul Meu popor, şi n-a fost de când e veacul o aşa lucrare cerească pe pământ. Eu sunt glasul, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, şi am ales un vas sărac şi uitat, şi am suflat peste el Duh Sfânt şi l-am umplut până sus, până ce a început să izvorască din el râul vieţii peste pământ, că din acest sătuţ am ridicat o vlăstărică firavă şi am pus apă la rădăcina ei, până ce s-a făcut copac mare, de s-au sălăşluit în el păsările cerului. Cine este copacul, tată, şi cine sunt păsările cerului? Copacul sunt Eu, Domnul, Care am fost sălăşluit cu Duhul Meu Cel Sfânt într-o unealtă de lucru, într-o inimă cerească, într-o copilă, o trâmbiţă din care am glăsuit Eu pe pământ în vremea aceasta de sfârşit. Într-o vlăstărică din satul acesta, în inima ei am avut Eu sălaş, şi prin gura ei, Eu, Domnul, am glăsuit cuvântul Meu unui popor chemat la această lucrare cerească. Iar păsările cerului sunt inimile fiilor poporului Meu, care s-au sălăşluit cu duhul lor în Duhul Meu, ascultându-Mi cuvântul şi împlinindu-l. Şi iată, această copilă vlăstărică este acum luată la cer şi lucrează din cer de lângă sfinţi, căci nimeni nu este să fi lucrat pentru Dumnezeu şi să nu fie viu în vecii vecilor. Aşa şi tu, poporul Meu iubit, vei fi viu pe veci dacă Mă vei asculta până la arătarea Mea pe nori.

O, popor creştin, Eu, Domnul, am lucrat ca să dau libertate credinţei tale şi te-am ajutat să fii şi azi cu Mine, împlinind voia Mea, că dacă am luat-o pe Verginica la cer, Eu te-am pregătit şi mai departe, ca să ajung cu tine până la zilele biruinţei, ca să-Mi aduc aminte de paşii tăi care au umblat pe cărăruţele tainice ale satului acesta, de veneai la izvorul cuvântului ceresc. Atunci veneai pe furiş, iar acum vii cântând, tu şi fiii tăi, popor iubit de Dumnezeu. Te strecurai pe furiş, ca să ocroteşti vasul Meu prin care vorbeam cu tine, să ocroteşti trâmbiţa Mea din care-ţi glăsuiam ţie cuvântul Meu ceresc, că stătea în calea ta vânătorul lui antichrist ca să te dea pe mâna prigonitorului, ca să-Mi bage unealta Mea la tăcere, la închisoare, măi poporul Meu, căci aşa au suferit toţi cei care au stat în lucrul Meu ceresc. Am suferit în om, în omul care a purtat în el Duhul Meu Cel Sfânt, căci Verginica a fost locaşul Duhului Meu Cel Sfânt, şi lumea n-a ştiut. Numai tu, poporul Meu, numai tu, tată, ai ştiut şi ai văzut ce am lucrat Eu peste tine, şi iată, tu eşti martorul Meu şi eşti cu Mine, tată, căci te-am trecut prin vreme cu ceaţă şi te-am adus la zilele tale de sărbătoare, şi iată, cuvântul Meu coboară şi azi înaintea ta, căci Verginica are rodul în picioare, are ucenici, şi ucenici din ucenici.

Ferice celui ce a crezut până azi lucrării Mele cereşti cu care am fost sălăşluit în satul acesta, în vasul acesta din care Eu am glăsuit pe pământ. Aşa au fost fiii credinţei între necredincioşi şi aşa au mers cu Mine prin vreme. Aşa te am Eu pe tine, poporul Meu, răsad şi rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, şi iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani de mers prin duh de necredinţă, şi azi Mă întorc înapoi cu tine şi îţi fac loc ca să mărturiseşti lucrarea Mea cerească şi vremea profeţiei Mele, căci Eu prin Verginica am profeţit, şi prin tine vin să împlinesc cele profeţite vreme de patruzeci de ani. Eu am profeţit; Eu, şi nu ea. Ea a fost vasul în care am stat Eu cu Duhul Meu Cel Sfânt, cu cuvântul Meu prin glasul ei, că şi acum două mii de ani când am venit din cer, tot printr-o fecioară am venit ca să iau trup văzut între oameni, Fecioara care se numeşte Maica lui Dumnezeu. Iar acum, pentru naşterea Duhului Meu Cel Sfânt, tot printr-o fecioară am venit în mijlocul unui popor credincios, şi l-am hrănit cu Duhul Sfânt pe poporul Meu, pe tine, măi Israele, tot printr-o fecioară, tată. Măicuţa Mea, Fecioara mamă, dacă a avut însoţitor pe Iosif, logodnicul ei, a fost ca s-o îngrijească şi ca s-o ocrotească pe ea şi pe Fiul ei, pe Mine, măi fiilor, în vremea Mea de copil. Şi Verginica, dacă a avut cu ea un însoţitor pe care-l ştie şi satul acesta, n-a fost trupeşte însoţirea, şi a fost duhovniceşte, pentru ocrotire, pentru acoperirea tainei Mele, şi ea a fost vas curat pentru Dumnezeu, pentru Duhul Sfânt, Care intra în trupul ei pentru glăsuirea Mea prin ea. Prin ea s-a născut cuvântul Duhului Sfânt vreme de douăzeci şi cinci de ani, din anul 1955 şi până în anul 1980 când Eu, Domnul, am venit şi am luat-o la cer, şi ea lucrează acum din cer, de lângă Mine peste poporul Meu, peste poporul ei, căci ea a născut acest popor, ea, din cuvântul Meu sălăşluit în ea, popor născut prin cuvântul Meu, popor născut de sus, din cuvântul cel din cer coborât în vas ales de Dumnezeu.

Aceasta este lucrarea Mea prin Verginica, lucrarea Mea cerească de azi, iar azi cobor cuvântul Meu pe nori până deasupra ieslei cuvântului Meu, până deasupra acestei grădiniţe cereşti, care se numeşte grădina cuvântului lui Dumnezeu, iar cei ce stau la gura acestui izvor de cuvânt venit din cer, aceia sunt copiii cei străjeri în calea cuvântului. Ca un râu de cuvânt curge cuvântul Meu din cer peste această grădină aleasă de Mine ca să-Mi fie iesle a cuvântului Meu cu care-Mi pregătesc poporul pentru slava întoarcerii Mele pe nori. Îngerii care au venit în clipa înălţării Mele la cer au spus apostolilor care M-au văzut ridicându-Mă în sus, au spus că «Acest Iisus, Care Se suie acum, tot aşa va veni iar, precum S-a suit». Şi iată-Mă venit prin cuvânt, căci cuvântul coboară din cer ca să-Mi pregătesc cărarea întoarcerii Mele, ca să pregătesc sfinţenia şi curăţenia poporului care Mă va întâmpina la întoarcerea Mea. Iată, Eu Mă întorc, Eu vin curând, şi voi găsi lumea nepregătită, că lumea nu vrea să-şi pregătească viaţa, lumea şi acum bea şi mănâncă şi se însoară şi se mărită şi se naşte şi nu are timp să se pregătească. Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, acela nu se înveşmântează pentru Dumnezeu, dar tu, poporul Meu, Mă iubeşti şi asculţi glasul Meu ceresc şi te hrăneşti cu cuvântul Meu şi creşti şi înviezi din ce în ce mai mult, până la ziua când Eu Mă voi lăsa văzut în nori, şi apoi în mijlocul celor ce Mă aşteaptă să vin. Şi tu vei fi cel ce vei cânta, măi Israele, vei cânta în ziua aceea cântarea îngerilor care vor anunţa întoarcerea Mea, că în ziua aceea va cânta cerul şi pământul: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“. Tu eşti cel ce cânţi şi azi în jurul ieslei cuvântului Meu. Cântă, tată! Eu sunt deasupra ta cu cerul şi te scriu mereu în cartea Mea, şi cartea aceasta va mărturisi că tu eşti poporul Meu.

Lumea cântă şi ea când se adună la biserică, dar nu ştie ce cântă, nu simte ce cântă, că lumea are lumea ei, are dumnezeul ei, nu Mă are pe Mine de Dumnezeu. Lumea iubeşte păcatul, şi Eu nu stau cu omul care se hrăneşte cu plăcerea păcatelor. Eu sunt din cer, Eu sunt fără de păcat, dar lumea nu vrea să se lase de păcat şi să Mă aleagă pe Mine. N-are lumea timp de Dumnezeu. Ea, în loc să meargă la biserică în ziua Mea de sărbătoare, ea merge la târg, la bâlci şi la treburile ei, şi nu se va ierta în veac acest păcat, şi va fi ispăşit de cei ce stau în nepăsare de Dumnezeu, căci aşa vor fi găsiţi de ziua venirii Mele. Ziua Mea vine ca o cursă şi îl va prinde în cursă pe cel ce n-a avut timp să-L aibă pe Domnul de tată. Pântecele este dumnezeul lumii, pântecele şi munca pentru pântece şi atâta, căci omul lumesc şi-a uitat menirea şi L-a uitat pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

Poporul Meu, iubitul Meu popor, să fii pildă pentru lume, măi poporul Meu, pildă de sfinţenie şi portiţă pentru omul din lume, ca să vină lumea la Dumnezeu. Eu te învăluiesc pe tine cu glasul cuvântului Meu, iar tu să dai lumii apa cea vie a cuvântului Meu, să meargă lumea după Mine şi după tine, poporule creştin. Să te vadă slujitorii bisericilor şi să se uite ce va să zică ortodoxie întru trăirea ei şi să nu te mai hulească, să nu te mai vorbească de rău, că pe Mine Mă vorbeşte cel ce te vorbeşte pe tine de rău, pentru că Eu sunt cu tine şi te hrănesc cu cuvântul Meu venit la tine pe nori. Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în faţa slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creştin, popor al cuvântului Meu, tu grăbeşti venirea Mea cea văzută. Eu ţi-am făgăduit biruinţa ta cu Mine, şi iată, azi, cine te urmărea şi te strângea în cătuşe, aceia te ocrotesc pe drumul slavei tale cu Mine. Iată, judecătorii tăi au trăit să vadă veşmântul slavei tale, căci tu te ascundeai cu Mine şi cu lucrarea cuvântului Meu, şi acum eşti viu cu duhul şi cu trupul dacă M-ai ascultat, şi Îmi aduci zile de serbare cerească, cu cântec şi cu bucuria inimilor tale, popor iubit de Dumnezeu. Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată. De acum încolo, cântă! Cântă şi aşteaptă-Mă! Dar să Mă strigi să vin, că dulce este pentru cer glasul strigării tale, glasul rugăciunii tale. Şi de ce aşa? Pentru că tu iubeşti curăţenia şi sfinţenia şi pe Duhul Sfânt.

Mă doare adânc, am rană adâncită, căci slujitorii bisericii nu mai iubesc curăţenia şi sfinţenia şi pe Duhul Sfânt. Plânge cerul sub apăsare, că biserica Mea care s-a născut acum două mii de ani a avut viaţă puţină pentru Domnul ei, şi mai mult pentru ea a avut viaţă. Dar acum doare adânc, doare rău, că Mă duc rănit şi plec rănit de la întâlnirea Mea cu sufletul bisericii, că biserica Mea se strânge cu trupurile, dar cu duhul ei este slabă, este goală de Duh Sfânt, căci Duhul Sfânt, măi fiilor, nu-Şi află lărgime şi lucrare în omul care stă amestecat în păcate şi în plăceri trupeşti. Nu poţi să spui acestora că Îl rănesc pe Duhul Sfânt, nu poţi, că ei se simt stăpâni pe Duhul Sfânt, pe darurile Duhului Sfânt, iar pe tine, care stai sub ploaia cea de har a cuvântului Meu, nu te cunosc aceştia că eşti cu Mine.

Cine te iubeşte pe tine, acela are pe Duhul Sfânt. Cine nu te iubeşte pe tine, poporul Meu, acela nu Mă are pe Mine, căci cu tine se împlineşte ceea ce s-a întâmplat şi cu Mine, că nici pe Mine nu M-au iubit şi nu M-au primit slujitorii lui Dumnezeu; nu M-au cunoscut. Şi de ce nu M-au cunoscut? Pentru că erau în duhul lor şi nu în Duhul Meu. Aşa şi cei de azi din biserică, te resping pe tine, te vorbesc de rău, şi s-a cunoscut cine au fost aceia care te vindeau pe tine, poporul Meu, căci cu lingura îţi dădeau, şi prin spate te vindeau, şi au voit cu tot dinadinsul să te distrugă. Da’ de unde, tată! că Eu i-am vădit şi M-am ridicat să te ocrotesc şi să arăt slujitorilor bisericii, care te prigonesc, să le arăt ortodoxia ta şi educaţia ta de la Mine, că ei nu s-au lăsat educaţi de legea Mea cea sfântă, şi stau cu cărţile pe masă, şi ei nu cunosc cartea Mea şi viaţa Mea. Cine cunoaşte viaţa Mea, acela se ridică să împlinească lucrarea Duhului Sfânt, acela are rod de viaţă şi de cer, dar cine n-are acest rod, acela nu Mă cunoaşte pe Mine.

Nu te teme, poporul Meu, Eu de ai Mei am fost prigonit, Eu de ai Mei am fost dat în mâna lui Pilat şi a lui Irod. Şi tu tot aşa ai păţit, tot aşa este şi azi. Nu te teme, poporul Meu, nu te teme tu. Tu stai sub cortul Meu şi vino mereu spre Mine, spre Domnul Dumnezeul tău, Care te creşte şi te iubeşte şi te ocroteşte. Tu vei fi cel ocrotit, cel iubit, şi fiarele care dau să te muşte pe tine li se vor strepezi dinţii şi vor rămâne fără dinţi şi vor rămâne fără limbă, căci limba care te înţeapă pe tine azi, va fi să putrezească de vie, ca să nu mai înţepe pe fiii cuvântului lui Dumnezeu. Vino, tată, cu bărbăţie de Duh Sfânt, vino spre biruinţă. Lasă-i pe necredincioşi şi uită-te la cer şi roagă-te pentru cei ce te împung. E vreme de necredinţă, e vreme de întuneric, dar tu mergi cu lumina cuvântului Meu înaintea ta şi lasă-Mă pe Mine să ocrotesc în lături, că Eu am adus mereu cu Mine cordon de îngeri şi de sfinţi, care te împrejmuiesc de jur împrejur, şi nu te mira de cei din biserică, de cei care dau în tine nu te mira. Eu, Domnul, îi voi aduce cu fruntea la picioare şi îi voi îndemna spre pocăinţă, dar dacă nu vor avea aplecare, nu pot să-l iert pe cel ce nu se întoarce pocăindu-se, căci aşa este scris: «Dacă cel ce ţi-a greşit se întoarce pocăindu-se, iartă-l». Dacă se întoarce iartă-l, dar dacă nu se întoarce, pe cine să ierţi? pe cine să tragi de la pieirea care va prinde sub ea pe cei necredincioşi? Ca să fii credincios, înseamnă altceva decât înţelege omul vremii de azi. Ca să-L ai de tată pe Dumnezeu, altfel înseamnă decât înţelege omul veacului acesta. Omul veacului acesta nu mai are învăţători de la Mine peste el, că învăţătorii de azi nu mai au putere să ridice pe om din păcate şi din nepăsare, de vreme ce nu le place nici lor să stea în Duhul Sfânt al cunoaşterii cereşti. Eu aş voi să iert pe tot sufletul dacă se întoarce la Mine, dar nu ştie omul ce va să zică să se întoarcă la viaţă dumnezeiască, fiindcă omul şi-a vândut trupul poftelor şi lăcomiei şi frumosului cel de azi, şi nu mai simte binele cel adevărat.

Nu te întrista, poporul Meu iubit. Eu vin să te mângâi cu Duhul Sfânt, cu cuvântul sfânt. Lasă, tată, să se împlinească şi cu tine Scripturile care sunt scrise demult, căci şi atunci, demult, demult, Eu am grăit pe pământ prin prooroci despre venirea Mea între oameni, şi apoi am venit coborând din cer şi am împlinit ce am profeţit prin prooroci. Am profeţit că Mă va răstigni poporul Meu, că Mă va vinde slujitorul Meu, şi au fost adevărate cele profeţite. Lasă să se împlinească şi cu tine Scripturile, că Duhul Meu Cel Sfânt a profeţit din gura Mea că voi veţi fi scoşi afară din biserici, copii ai poporului cel ales din lume, cel deosebit din lume ca să fii poporul cuvântului Meu. Şi să ştii că Eu azi îţi profeţesc cuvânt nou, şi să te uiţi să-i vezi împlinirea. Îţi profeţesc din cer că orice ispită venită împotriva ta este o cărare spre bine şi spre slava ta, popor al cuvântului Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar tu eşti popor al Cuvântului lui Dumnezeu. Îţi profeţesc azi de cei din biserică, de cei ce au pus mâna lor pe cheile împărăţiei Mele, că acelora în curând le vor cădea cheile din mână, căci pe tine, care eşti cu Mine, nu te-au cunoscut, şi te-au hulit ca pe un rătăcit, ca pe un popor fără de Dumnezeu. Eu nu aşa am lucrat, dar aceştia nu au lucrare asemenea cu Dumnezeu.

Vine, tată, ziua să Mă socotesc cu lucrătorii viei Mele, şi le voi cere rodul lor, şi le voi cere culesul şi fructul şi talanţii, şi în ziua aceea ei vor fi cu mâinile goale înaintea Mea, iar tu vei fi pregătit să-ţi dau via în primire, şi Eu să stau cu tine la masă şi să te slujesc, aşa cum şi tu azi stai în numele Meu înaintea cuvântului Meu. Voi împlini Scripturile de azi cu tine, popor al Domnului, şi le voi da un semn celor necredincioşi, dar Eu vă spun că le-am şi dat, şi ei nu s-au uitat la tine, şi dacă s-au uitat, nu te-au cunoscut al cui eşti tu, popor al Domnului, că Eu am stat cu tine sub obroc până azi, dar azi ies cu voi, măi fiilor, şi voi veţi fi semne între neamurile pământului.

O, popor al Noului Ierusalim, până şi păgânii neamurilor au profeţit venirea ta în lume, că tu eşti născut de cuvântul Duhului Sfânt, eşti născut de sus prin botezul cu Duhul Sfânt al cuvântului Meu cu care te umbresc de patruzeci de ani. Numai cei ce stau în numele Meu peste biserică, numai aceia nu vor să te cunoască pe tine că eşti de la Mine, popor al Domnului. Când am venit Eu întrupat din Fecioară, au venit magii popoarelor păgâne profeţind lui Israel naşterea Mea, naşterea Împăratului lumii. Erau aceştia prezicători şi cititori ai semnelor vremilor, şi erau sfătuitorii împăraţilor neamurilor aceşti profeţi ai semnelor vremilor. Şi am trimis pe arhanghelul Meu în chip de stea în calea lor, şi mai degrabă au crezut profeţii păgânilor că S-a născut Împăratul Cel ceresc prunc în Betleem, dar Israel n-a crezut de la cei care au avut pe arhanghelul Meu călăuză până la ieslea Mea. Tot aşa au profeţit mulţi şi azi despre naşterea unui popor sfânt şi curat şi neprihănit cu credinţa, şi iată, să ştii, poporule iubit, că mai mult te vor cunoaşte pe tine păgânii că eşti poporul Meu, născut din cuvântul Meu, iar la cei ce se zic că sunt ai Mei nu le mai fac cunoscut nimic din tainele Mele. La cei ce au ascuns Scripturile venirii Mele pe nori nu le mai desfac nici o taină, şi vor fi luaţi pe neştire de slava care vine cu Mine şi care va prinde sub ea toată semeţia omenească şi trupească.

Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi şi vei înflori şi vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numeşte locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.

Eu, Cel ce am trecut cu trupul prin moarte, Eu, Cel ce am înviat cu trupul cel răstignit, Eu, Domnul, Cel ce sunt cu trupul ridicat la cer, în curând voi sta deasupra României cu slava Mea descoperită. Nu mai trimit pe arhanghelul Meu, şi voi veni Eu, însoţit de trupul Meu cel luat de la Duhul Sfânt şi din Fecioară, şi Mă voi slăvi cu slavă mare peste ieslea cuvântului Meu, peste această grădiniţă, peste această piatră nouă şi sfântă, şi se vor auzi cântecele îngerilor din cer şi ale celor de pe pământ: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce vine întru numele Domnului!“, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Eu, Domnul, am ales-o pe România, şi cine poate să-Mi tulbure planurile? Eu aşa am binevoit; Eu, şi nu tu, poporule al Meu din mijlocul României. Eu am voit să-ţi aduc ţie cuvântul Meu şi să te chem să fii poporul Meu, poporul cel mic, deosebit din lume ca să fii poporul primirii cuvântului Meu de azi, al Scripturilor Mele care sunt scrise azi de cer şi de tine. Eu profeţesc şi împlinesc cer nou şi pământ nou. Nu-i nimic dacă slujitorii bisericii nu voiesc să vin. Ei vor rămâne cu zidurile, şi zidurile lor vor striga împotriva lor. Biserica Mea nu este zid rece de piatră, şi este duh viu şi ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, şi este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuţi din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că aşa i-am spus: «Cine nu se naşte de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăţiei Mele», şi iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, şi sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoţitorul fiilor lui. Aşa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos şi a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.

Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuţul Meu popor, puţinul Meu cel mai de preţ. Aşa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?». De ce am spus Eu aşa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profeţit, Eu, Care ştiam şi vedeam până la sfârşitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credinţă, şi cu el voi însămânţa şi voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer şi nu de pe pământ.

Popor al Noului Ierusalim, stai, tată, să fii împlinitorul Scripturilor Mele, stai sub ploaia harului Meu şi cântă, poporul Meu, iubitul Meu Israel de azi, că aşa a rămas numele poporului cel ce crede în Dumnezeu Iisus Hristos. Israele, popor al Ierusalimului cel din cer, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

E sărbătoarea Maicii lui Dumnezeu, sărbătoarea înălţării ei la cer, la Fiul ei. Ierusalime, cântă Măicuţii Mele cântare de slavă, cântă cântarea cerului, Ierusalime nou. Să audă România, măi poporul Meu. Să se nască din cer România şi să fie cerească ţara alegerii Mele. Să fie binecuvântată România Mea cea cerească şi unsul ei cel de la Mine, căci unsul României se roagă pentru tine, Românie blagoslovită de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt.

Să cânţi, Ierusalime, de pe pământ şi până-n cer să cânţi, căci cântul tău de slavă este luat de aripile cerului şi purtat din slavă în slavă. Binecuvântat să fii, poporul Meu cel nou, şi binecuvântaţi să fie cei ce te iubesc pe tine, cei ce cred că tu eşti de la Dumnezeu în lume. Toţi cei ce au inima curată pentru tine, să fie binecuvântaţi şi să cunoască rodul binecuvântării Mele, că aşa plătesc Eu celor ce te iubesc pe tine. Le plătesc şi celor ce nu te iubesc, le plătesc cu munca lor, muncă şi răsplată.

Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos şi mai cereşte aşa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, şi fac cer nou şi pământ nou şi om nou şi veac nou şi ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânţa cer nou şi pământ nou, la cuvântul Meu.

Pace vouă, şi Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbaţi cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace şi imn de slavă veşnică să iasă din piepturi pline de rodul credinţei întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou.

Pace vouă, copii ai Noului Ierusalim! Duhul Sfânt Se lasă peste voi prin cuvântul Meu cel ce vă sfinţeşte. Sfinţeşte-te, Ierusalime, şi păstrează-te cu veşmânt de slavă. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Duhul mângâierii să te înmugurească, Ierusalime. Pace ţie de la Domnul Dumnezeul tău!

Eu sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu grăiesc pe româneşte şi binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ţie, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

Binecuvântată să fie călătoria ta spre ale tale, popor care ai venit la serbare cerească. Eu sunt cu pacea Mea peste tine. Amin, amin, amin.

28-08-1994

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci

O, măi fiilor, fii ai poporului Meu! M-am adunat pe deal cu voi în jurul crucii, la poala crucii de viaţă odrăslitoare, tată.

Pace vouă, iubiţii Mei copilaşi! Pace între Mine şi voi, măi fiilor! Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Eu sunt în duh, fiilor, şi sunt prin glasul cuvântului Meu. Şi ce este Cuvântul? Cuvântul este Fiul Meu, Care este întru Mine. Eu prin Cuvânt am zis şi s-au făcut cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele; prin Cuvânt, adică prin Fiul Meu, Iisus Hristos, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Când El S-a coborât din cer ca să Se nască pe pământ, Fiul Meu era, Cel ce S-a întrupat de la Duhul Sfânt în Fecioară. Aşa a fost cuvântul Meu pentru facerea omului: «Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră». Era Fiul Meu, şi Noi l-am făcut pe om după Fiul Meu şi după Tatăl Său, căci Eu eram în Fiul Meu, şi El, întru Mine. El era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi S-a coborât pentru mântuirea omului şi S-a făcut Om Dumnezeu. Dumnezeu S-a făcut Om, măi fiilor, şi a murit ca omul, şi a înviat ca un Dumnezeu.

De ce, Israele, am făcut Eu atâta pentru omul cel căzut? Ca să-l sui înapoi, să-l sui iar acolo de unde a căzut şi să-l aşez la loc. Aşa am Eu de lucru cu tine, şi să Mă laşi să lucrez această lucrare de punere la loc a omului şi să nu Mă încurci, iubitul Meu popor, că Eu ţi-am spus în vremea lui Verginica, ţi-am spus că Eu cu tine voi încheia veacurile omului; ţi-am spus că tu eşti cheia, şi să crezi ce ţi-am spus, să-L crezi pe Tatăl tău, Israele, şi să nu crezi pe vrăjmaşul tău sau pe altcineva. Nu te mai îndoi, poporul Meu, că nu este lucrare mai vrăjmaşă ca îndoiala, tată. Dacă fiii tăi au căzut, Israele, de îndoială au căzut, şi acesta este păcat strigător la cer.

Vreau să vă învăţ cum să vă ajutaţi între voi, măi fiilor, dar mai întâi de toate, iată ce vă spun: adunaţi-vă laolaltă mereu, mereu, şi să nu staţi fără mângâiere, că e greu acum, e greu de tot, şi numai aşa vom trece înainte. Să n-aşteptaţi să mâncaţi sau să dormiţi sau să munciţi, cum aşteptaţi să vă adunaţi unii cu alţii, că Eu, măi fiilor, am pe Duhul Sfânt coborât peste voi când vă adunaţi în Duhul Sfânt. Adunaţi-vă pururea şi bucuraţi-vă pururea şi mângâiaţi-vă pururea, dar fiţi atenţi cu gunoaiele, tată, că sunt gunoaie printre voi. Nu daţi voie gândurilor voastre să plece din adunarea Mea cu voi. Nu daţi voie izului judecăţii, care se iscă între frate şi frate, şi între voi şi lucrarea cuvântului Meu. Fiţi adunaţi numai cu Duhul Meu Cel Sfânt, şi întru El să petreceţi puţinul care mai este de lucrat pentru pregătirea Mea cu voi. Aşa e şi pe pământ; o serbare trebuie pregătită, măi fiilor, şi Eu asta fac în mijlocul vostru.

Binecuvântaţi să fiţi în jurul crucii de pe deal, crucea binecuvântării şi a gloriei lucrării Mele. Ea este acum stâlpul de aducere-aminte pentru ziua ieşirii când Eu, Domnul, am ieşit cu poporul Meu. Ziua aceea a ieşirii este un Paşti al poporului Meu, şi am de adăugat la ea pe toţi cei care vor învia întru Duhul Sfânt în vremea care vine acum.

Eu când am scos pe Israel din Egipt, n-am putut să-l scot cu cuvântul păcii, n-am putut să-l scot cu cuvântul, căci omul cel potrivnic nu-l slobozea pe Israel, şi Mi-l urmărea şi Mi-l chinuia şi mai rău ca până atunci. Şi dacă aşa s-a întâmplat, am slobozit tăria Mea, căci Israel striga la Mine cu lacrimi, tată, şi am întocmit zece urgii şi le-am slobozit peste cei potrivnici planului Meu, iar a zecea urgie s-a numit îngerul morţii, şi l-am scos la viaţă pe Israel. Tremura şi Israel de frică, dar Eu l-am mângâiat prin îngerul Meu, prin Moise, tată. Ce să fi făcut dacă n-am putut să-l scot prin cuvânt? Ce să fi făcut dacă omul cel rău nu se mai teme de cuvânt? Am slobozit tăria Mea pentru cel ce plângea sub apăsare, şi fiţi atenţi, că tot aşa voi face şi acum, dar să nu vă temeţi voi, măi fiilor, căci am vestit cu cuvântul şi a fost împietrire şi necredinţă, şi iată, acum vine clipa să-Mi arăt slava Mea peste lucrarea Mea, şi apoi să lucrez cu tărie peste stăpânitorii lumii, care nu lasă lucrarea Mea să lumineze cărarea întoarcerii Mele, care nu lasă pe fiii Mei să lumineze peste mulţimi şi să creadă mulţimile în lucrarea Mea de mântuire şi de înviere. Voi slobozi pe îngerul morţii, aşa cum am făcut şi atunci pentru faraon cel împietrit. Dar Eu vă spun că l-am şi slobozit, şi veţi vedea că sunt adevărat prin cuvânt.

Eu pe vremea lui Verginica aşa am spus: «Vine sfârşitul, dar mai întâi se va sfârşi cu hulitorii, cu desfrânaţii, cu beţivii, cu tutunarii, cu curvarii şi cu antichriştii, care dau să întunece necontenit cărarea slavei Mele». Şi fii atent, popor iubit, că Eu voiesc ca tu să nu suferi, tată, şi de aceea, iată, te îndemn azi. Azi sărbătorim ziua ieşirii, azi e ziua ridicării, ziua când Eu am ieşit cu poporul, şi serbăm lângă semnul de aducere-aminte al acestei ieşiri, şi te îndemn, roagă-te pentru tine, iubitul Meu popor, că şi Eu Mă rog. Eu Mă rog Tatălui pentru tine. Roagă-te şi tu, Israele, roagă-te cu duh de pocăinţă şi de umilinţă, roagă-te cu putere, ca să te am la rugăciune, şi te roagă Domnul Dumnezeul tău să nu te uiţi să vezi ce păţeşte lumea, ca să nu te sperii, copilul Meu. Uită-te în grădina ta, unde sunt Eu cu tine, că iată, am venit în casa Mea, şi zic: pace casei acesteia, căci tu, poporul Meu, eşti casa Mea, tată. Ai grijă să fie curat în casa Mea şi să nu te culci seara fără să fie curat în casă. Să nu fie ceva stricat în casă, să nu miroasă a hoit în casa aceasta, că lupii, tată, la hoit trag. Să nu miroasă a ceva urât, şi să fie numai zi de înviere în casa aceasta, ca să pot intra mereu şi să zic: pace casei acesteia! Această casă să fie casa rugăciunii, casa untdelemnului sfânt, că rugăciunea este untdelemn, poporule iubit, untdelemn pe care-l iau îngerii şi îl duc la cer şi Îmi ung ranele Mele cu el, şi ranele slujitorilor cerului, tată.

Am să vin în casa aceasta ca s-o învăţ lecţia rugăciunii, dar până atunci roagă-te cu duhul tău, Israele, ca să văd ce se roagă duhul tău şi ce-Mi cere duhul tău. Roagă-te, Israele, frate pentru frate, şi dacă am pe cineva mititel, adică abia ivit în mijlocul tău, pentru acela trebuie să te rogi cel mai întâi şi cel mai mult. Dacă-l vezi că Mă iubeşte şi trage cu Mine şi cu tine, cere-Mi Mie sprijinul pentru el, că tu nu poţi să faci nimic fără Mine, tată, dar îndeletniciţi-vă să vă uitaţi bine la cel venit, şi mai ales să vă uitaţi pe unde a venit şi prin ce poartă a venit.

Aveţi grijă de porţi, să fie porţi, tată, şi să nu fie altceva, că iată, s-a intrat în acest popor, au intrat să se uite înăuntru oameni care cumpără şi vând. Şi de ce aşa? Pentru că n-au intrat pe poartă, pentru că au intrat prin spărturi făcute de cei slabi ai casei acesteia. Iată-l pe preotul de la Valea Voievozilor, care a fost băgat înăuntru prin cei slabi ai poporului Meu, şi n-ai ascultat, creştine, ca să nu treci peste Mine, şi iată, acum el îţi pregăteşte cătuşe, pentru că nu este curat, pentru că este întinat. Dar nu despre întinarea lui vorbesc, ci vorbesc despre întinarea lui faţă de poporul Meu, căci a furat o inimă din trupul unei fiinţe care se zicea că este în ţarcul oilor Mele, o inimă vicleană, o inimă de capră, nu de oaie, că dacă era oaie nu se lăsa cumpărată, dar e capră şi nu e oaie, capră şi duhovniceşte, şi trupeşte, capră care a încercat să scormone în tainele Mele cele puse bine şi să le dea la cei ce cumpără, şi e folosită această inimă. Fiţi atenţi cu cei ce nu sunt oi, şi să nu le numiţi oi, că iată, cele ce sunt capre, sunt luate de lupi, sunt luate, că ies din ţarc, şi lupii înconjoară ţarcul acesta de jur împrejur. Şi fiţi atenţi când mergeţi la ospăţ, că se va da ordin să se pună otravă în vin, tată. Un preot care este iudă pentru oile Mele, acela se întunecă şi vinde oaia Mea şi o înjunghie şi o dă la moarte până la urmă. Eu v-am spus vouă prin Verginica şi am rostit cuvânt că preotul care vă urăşte pe voi, acela nu este unsul Meu, şi ce puţin s-a înţeles această profeţie! şi iată, acum vedeţi împlinirea, tată.

Nu vă daţi spre junghiere, că Eu am nevoie de voi, fiilor. Fiţi precauţi, tată, şi lucraţi cu atenţie, şi dacă luaţi de la biserică, să nu ştie preotul bisericii că sunteţi copiii acestui popor. Mai bine spuneţi păgânilor, dar nu lor, tată, că ei vă pregătesc junghierea, şi nu trebuie să fie aşa.

Iată, o parte din cei ai poporului Meu, o parte din creştinii care au fost aduşi prin spărturi, s-au dus la altă masă, şi vă spun vouă că văd la acea masă că li se pregăteşte o cursă urâtă, tată. Acolo ei nu lucrează cu duhul prevederii, şi vor cădea în capcană urâtă, măi copii. Aşa păţeşte tot creştinul care vine şi pleacă şi trădează masa aceasta de cuvânt ceresc. Daţi-vă bine deoparte de cei ce au plecat cu altă grădină, că Eu pe aceia nu-i ocrotesc, de vreme ce au ieşit de sub ascultarea Mea şi a cuvântului Meu. Aceştia sunt nori purtaţi de vânt. Şi dacă Eu vă voi descoperi pe cei ce nu vor lua în seamă acest cuvânt, voi să ştiţi că aceştia trebuie să fie socotiţi neascultători, şi în stânga, tată. Nu le pomeniţi nimic, dar să nu-i mai aveţi în dreapta Mea, şi să-i lăsaţi în cursa lor, să nu-i trageţi voi înapoi, că asta aşteaptă aceştia, să cumpere şi să vândă. Iar preotul slujitor care v-a judecat şi v-a vândut pe voi, voi folosi ceva din cer ca să-l ruşinez şi îi voi da de gol făţărnicia şi unealta lui cea ascunsă, ca să ştie că Dumnezeu este această lucrare, ca să i se taie pofta lui cea omenească. Şi tu să nu te temi, poporul Meu, că nu eşti singur, tată, eşti purtat de îngeri şi de puterile care vin cu Mine la tine. Să nu te temi dacă vei vedea că Mă ating şi de cei care vând la cei ce cumpără, căci din acest popor sunt oi care s-au făcut capre şi care au ieşit din ţarc şi care nu mai lucrează după cuvântul cel din cer, şi lucrează cu pământul, măi fiilor.

Iată, vă vestesc cu milă cerească, să fiţi precauţi cu cei din cetatea Colentina, şi cu cei ce stau lipiţi cu partea cea ruptă din lucrarea Mea. Fiţi precauţi, că aceia au între ei oameni care îi vând la cei mari şi la Pilat, oameni care au misiune pământească între creştinii care duc viaţă de creştini şi care nu ştiu să priceapă ascunzişurile din cei ce sunt urmăritorii lor, şi nicidecum creştini. Eu pe cel ce iese din ţarc nu Mă duc afară să-l ajut dacă iese afară cu voia sa.

Eu am spus cu doi, trei ani în urmă la copiii ieslei cuvântului Meu că duhul cel potrivnic se va scula să facă şi el o biserică împotriva acestei biserici pe care Eu am aşezat-o prin cuvânt aici. Şi iată, cuvântul Meu n-a fost minciună, şi se arată adevărul cuvântului, pentru că Eu am văzut dinainte, tată. Şi de ce ziceţi voi că se zbat cei ce vor să facă ceva la fel? Pentru ca să poată duhul rău să lupte prin cei ce au fost intraţi în casa aceasta, în lucrarea aceasta, şi să-i mânuie şi să-i cumpere, cu gând să întindă cursă grădinii Mele şi poporului Meu cel rămas în stână cu păstor. Dar iată, Eu vin să anunţ pe păstori şi pe oi să se ferească de capre.

Fereşte-te de capre, poporul Meu, că de lupi te feresc Eu şi te scap de ei. Roagă-te pentru tine, poporule iubit, ca să fiu milostiv cu tine şi ocrotitor ţie, şi să Mă cauţi din zori şi până-n zori, şi să stai în stână cu păstori, Israele. Rugaţi-vă unii pentru alţii, voi, fraţi răsăriţi din pântecele acestei lucrări cereşti. Frate pentru frate să se roage, şi să te uiţi bine, frate, să nu te rogi pentru lup sau pentru câine sau pentru vânzătorul tău. Pe acela lasă-l pe mâna dreptăţii Mele. Învaţă-te, Israele, să ştii pe fratele tău. Şi cum ai să poţi să-l ştii? De la Mine, tată, poţi să ştii cine este fratele tău, că tu nu vezi în om, dar Eu văd şi îţi spun care-ţi este frate şi care-ţi este cursă. De ce crezi tu că Mă plec mereu la picioarele tale, Israele, ca să te fac să Mă crezi şi să nu mai umbli pe drum, şi să stai cu rugăciunea pe buze şi cu mâini curate şi cu picioarele spălate şi cu pecetea Mea pe tine, tată? O, nu căuta să crezi aceasta când nu-ţi va mai folosi credinţa în lucrarea Mea, că Eu am venit cu această lucrare din cer şi Mi-am făcut casă la tine cu ea, poporul Meu luat din lume, şi nimănui nu i-am dat ce ţi-am dat ţie, dar tu erai de la sfârşit, şi trebuia să-ţi dau cele ce sunt întocmite din veac pentru acum.

Dacă nu veneam cu această lucrare şi dacă nu te creşteam prin ea, Israele, Eu nu mai aveam nimic acum, că nimic nu mai am în afară de tine, tată; nimic, iubitul Meu popor. O, şi câte am răbdat Eu de la tine! Şi de ce am făcut aşa? Pentru că te-am iubit, Israele, pentru că te-am găsit scris de la Tatăl Meu că te vei naşte azi. Eu trebuie să-i iubesc pe cei ce-i am daţi de Tatăl, dar de ce, măi Israele, nu-Mi dai şi tu ce-ţi dau Eu? Dă-Mi, tată, inimă curată şi ascultă de Mine, că Eu te povăţuiesc şi te conduc şi îţi fac cărare prin spini şi vin mereu la tine pe nori. Vin pe valurile albastre şi Mă grăbesc mereu să vin, dar greu mai vin, măi Israele, greu de tot dacă tu nu Mă ajuţi. Puterea Mea stă în puterea ta, şi niciodată nu ţi-am spus Eu ţie acest cuvânt. Niciodată nu M-am umilit atât de tare ca acum când Mă plec să-ţi spun că puterea Mea stă în puterea ta, copilule din urmă, şi de aceea îţi spun să lucrezi. Omul fără de mişcare ameţeşte şi stă ameţit pe loc. Creştinul fără de lucrare cade în lâncezeală şi n-are putere din cer. De aceea ţi-am spus Eu azi, sub braţul crucii Mele stau şi îţi spun, copile, să nu te grăbeşti să mănânci sau să te culci sau să te plimbi sau să munceşti, atât cât te grăbeşti să te aduni mereu laolaltă, Israele, fiindcă Eu atunci am pe Duhul Sfânt în mijlocul tău, şi după El vin şi Eu, şi cuvintez peste tine şi te hrănesc cu cerul, tată, şi te învăţ mereu să te speli şi să stai înaintea Mea.

Eu pe vremea potopului am avut mare milă de lumea cea fără de Dumnezeu, şi tot aşa voi avea şi acum, dar tu să nu te sperii, Israele. Eu la potop am lucrat lucrarea milei, chiar dacă s-a numit mânie, căci apa este mare taină, tată. I-am făcut pe oameni să Mă vadă şi să Mă strige cu disperare. Le-am luat dreptul de la desfrânare şi de la rătăcire şi i-am trezit cu mânie, şi i-am ţinut treji apoi, până în ceasul când i-am acoperit cu apă. Şi în clipa când ei strigau cu disperare la cer, Eu am slobozit botez ceresc peste ei şi i-am luat apoi din ale lor, că mare este taina apei, şi voi trebuie să fiţi mereu curaţi, tată. Scris este: «Cine nu se naşte din cer, de sus, nu poate intra în împărăţia cerurilor. Cine nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate moşteni împărăţia Mea». Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost mai înainte de toate veacurile. Eu am fost Lucrătorul Cel de la Tatăl, şi omul nu poate pricepe tainele Mele, căci când am pregătit pieirea necredinţei, am făcut pe necredincioşi să Mă vadă mai întâi, şi după aceea am stârpit necredinţa şi trupul ei, şi tot aşa voi face şi azi, dar a trebuit să cuvintez şi să binevestesc. De aceea zice Scriptura: «Vai de cei ce cheamă ziua Domnului! că ziua Domnului este groază şi întuneric şi nu poate omul să se uite la ea».

Apa şi Duhul este naşterea din cer, dar iată, apa s-a tulburat, şi Duhul fără apă nu mărturiseşte. Înţelepţeşte-te, Israele, că vine zbuciumul, şi tu să nu fii zbuciumat. Roagă-te pentru biruinţa mântuirii şi ia pe tine cămaşa Duhului Sfânt şi încinge-te bine peste ea, ca să nu ţi-o ia vântul. Furtuna e mare; pune-ţi brâul, Israele, ca să nu-ţi fie cămaşa smulsă de furtună şi să rămâi gol înaintea Mea. Dacă stai în această casă, aici nu bate vântul, aici nu se simte furtună, că dacă Eu sunt în casa aceasta şi la cârma aceasta, de Mine ascultă furtuna şi vântul şi firea.

Suspină firea, Israele, suspină de şapte mii de ani, suspină după nestricăciune, că şi ea moare mereu, mai mult decât tine, omule, şi plânge mai mult decât tine, plânge după tine şi după Mine. Suspină firea, tată, şi se roagă suspinând de câte ori o prinde zăpada sub ea. Numai omul nu plânge. O, poporul Meu, ia, tată, pe tine, cămaşa nestricăciunii şi îmbracă-ţi trupul cu ea, că plânge cerul şi pământul pe urma ta. Poate că tu nu credeai când Eu îţi spuneam mereu că strigă pământul la Mine să-l curăţ de tina de pe el. Să crezi, tată, că aşa este, că pământul te hrăneşte pe tine din sânul lui, şi laptele lui a slăbit şi s-a amestecat cu faptele desfrânării de pe pământ, şi plânge pământul care te hrăneşte, că pământul nu este materie aşa cum spune omul veacului acesta. Pământul e fiinţă vie şi mamă vie, care l-a dat pe om şi care l-a luat pe om în sânul său până la ziua învierii. Nu este materie pământul, ci este cuvântul Meu pământul, şi cuvântul Meu este viaţă, măi poporul Meu. Să nu zici ca omul veacului acesta că lumina zilei este de la soare. Nu-i aşa, tată, şi tu să zici ca Mine, că Eu, Fiul Cel din Tatăl, Eu am zis mai întâi de toate, până să fac cerul şi pământul, am zis să fie lumină, şi a fost lumină. Şi am despărţit întunericul de lumină, şi a fost lumină şi întuneric, ziuă şi noapte, şi din lumină am lucrat şi am făcut apoi cerul şi pământul, iar după trei zile am făcut soarele şi luna. Tu să zici ca Dumnezeu, Israele, că omul veacului acesta a omorât adevărul, şi iată, Eu vin să mărturisesc acum, şi întunericul se supără pe Mine când vede că lumina Mea îl acoperă şi îl depărtează de pe pământ.

Scoală-te la rugăciune, Israele, poporul Meu, scoală-te, tată, că se zoreşte de zorii zilei Domnului, şi totul va fi în lumină, şi toate cele lucrate se vor vedea. Vindecă-te de cele făcute la întuneric, vindecă-te, fiule de la sfârşit, că întunericul se trage în lături de-acum. Să fii bun şi blând şi să te dezveţi de duhul mâniei, căci când se mânie un om credincios, atunci se face furtună în cer, tată, şi voi, măi fiilor, nu ştiţi cât poate dărâma mânia. Fiţi blânzi, până şi cu cei răi fiţi buni şi blânzi, dar dreptatea să n-o ascundeţi, tată, căci cu ea veţi rămâne pe stânca Mea. Nu amestecaţi întunericul în lumină, şi nici lumina în întuneric, că Eu, Domnul, am făcut hotar pentru fiecare. Aşa şi voi să lucraţi, ascultând legile facerii, şi să nu vorbiţi ca omul veacului acesta, să nu vorbiţi lumeşte, măi fiilor, că vă ia puterea acest fel de vorbire. Staţi în casa aceasta, că Eu întăresc cuvântul Meu şi iarăşi spun: pace casei acesteia!

Râvniţi la darurile duhovniceşti pe cea mai scurtă cale, pe calea dragostei dintre fraţi, dar dintre fraţi, măi fiilor, dintre oi, măi oilor. Rugaţi-vă Mie să despart Eu caprele din oi, căci vai celui ce a stat la această masă de nuntă şi n-a fost oaie, adică n-a avut haină ca la masa aceasta! Am zis că cel ce nu se poate găti cu haina slavei, să nu se încumete să intre sub cortul slavei, că va fi vădit, şi îngerii cei învinuitori vor veni după el şi îl vor scoate, pentru lipsa hainei. Nu vă lăsaţi momiţi de îngerii cei răi, care vor să vă tragă afară de la masa aceasta. Mai bine staţi în casă, tată, şi fiţi atenţi, să fie curat în casă, să fiţi curaţi în casă şi spălaţi cu apă limpede, care se vede bine că e limpede, că dacă e tulbure, în ea se ascund şerpi şi aspide şi vă muşcă cu muşcătură de moarte, măi fiilor. Să fiţi curaţi în casă, că după cel murdar şi nespălat vine duhul rău şi duşmanul Meu şi îl trage afară pe cel murdar, şi să nu fiţi traşi şi voi, cei curaţi.

Am o durere grea pentru arhiereul Meu cel ce a fost cu Mine din biserica din lume, că a slăbit de tot, tată, şi i se pregăteşte o cursă ascunsă, dar Eu vreau să ascund de el cursa aceasta, şi să nu fie prins în ea. El nu se mai luptă, de vreme ce este legat de mâini şi de picioare, şi vă dau vouă cursa aceasta ca s-o dezlegaţi, şi să nu mai fie cursă. Rugaţi-vă pentru el, tată, tot poporul Meu, copil şi tânăr şi bătrân, să se roage pentru ca să cadă lanţurile de pe cel legat. Aşa s-a rugat biserica cea dintâi pentru apostolul cel închis şi legat în lanţuri, şi la rugăciunea bisericii Eu M-am dus şi am dezlegat lanţurile şi l-am scos pe apostolul Meu; l-am scos prin uşile închise şi nu s-a cunoscut că s-a umblat prin uşi, şi nimeni nu s-a îndreptat, dar am liberat pe apostolul Meu. Acum este mai greu ca atunci, căci apostolul Meu cel închis acum, a slăbit în nădejde şi în credinţă, că nu mai are hrană, măi fiilor, şi a slăbit aproape de moarte. Cădeţi în genunchi şi strigaţi la cer cu mâinile ridicate, că vremea e cu mlaştină grea, şi mlaştina se întinde, şi vai vouă dacă veţi sta pe afară! Eu vreau să merg să-l scap pe fiul cel închis, nu vreau să-l las să piară. Hai să ne unim, că nu pot lucra fără puterea voastră. Puterea Mea nu poate fără puterea voastră. Şi ce este puterea voastră, măi fiilor? Voi ştiţi, oare, să-Mi răspundeţi? Puterea voastră întru Mine este rugăciunea cea plină de Duh Sfânt, cea ruptă din inimi pline de credinţă şi de dor ceresc. Dacă voi, măi fiilor, credeţi în lucrarea cuvântului Meu, iată, Eu vă dau Duh Sfânt. Luaţi Duh Sfânt, şi câte veţi cere veţi primi, şi câte nu veţi cere nu veţi primi. Cereţi împărăţia cerurilor pe pământ, aceasta să cereţi, şi toate celelalte se vor coborî în slujba împărăţiei Mele. Cereţi să se arate slava Mea peste lucrarea Mea cu voi, şi dacă nu vă veţi îndoi, veţi vedea slava Mea lângă voi, şi vor vedea necredincioşii slava Mea cu voi. Rugaţi-vă şi pentru slujitorul care a fost luat la închisoare. El este în mare cumpănă şi e şi slab. Cereţi pentru el putere de la Mine ca să nu se lepede de Mine, ca să nu se lase spre moarte. Duceţi-i mâncare de la voi, şi să nu ia nimic din mâini necunoscute, iar cu rugăciunea staţi lângă el, că e slab, tată, e slab şi mititel, şi Eu voiesc să nu se piardă din lucrarea Mea, că greu e de cel ce se pierde, greu de tot, că nu mai vede drumul unul ca acela.

Credeţi în Mine, măi fiilor, căci cel ce crede în Mine, la acela voi veni şi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui.

Binecuvântată să fie întâlnirea Mea cu Israel şi cu semnul crucii Mele de pe deal. Aceasta este crucea de pe deal, crucea binecuvântării, stâlpul de aducere-aminte când Eu am ieşit cu Israel.

Binecuvântat să fii, Israele, poporul Meu, dacă eşti al Meu. Dacă eşti al tău, nu eşti al Meu, dar dacă eşti al Meu, să fii binecuvântat, tată. Cel îmbrăcat să fie binecuvântat şi să stea sub cortul acesta. Cel despuiat să stea acolo unde trage, căci în casa aceasta trebuie să fie curat.

Pace casei acesteia! căci am casă la tine, Israele, iubitul Meu popor. Să nu-ţi vinzi slava pe care o ai de la Mine, să n-o vinzi nici pe bani, nici pe ţarini, nici pe averi, nici pe patimi; să nu vinzi lumina pe întuneric, copile al poporului Meu. Să nu-ţi vinzi dreptul de copil născut din pântecele acestei lucrări care vine din cer să te crească până la slava cea mare.

Binecuvântat să fii, iubitul Meu Israel. Să fie sub veghea Mea intrările şi ieşirile tale şi lucrarea ta cu Mine, şi să te rogi pentru cel abia ieşit din valuri, că scris este: «Marea va da înapoi pe morţii ei»; să te rogi pentru cel ce caută cu trezie pe urma Mea. Să nu fii israelit, copile al poporului Meu, ci să fii samarinean, tată, şi să nu fii evreu. Să fii român din românii cerului, şi să fii samarinean ca Domnul tău.

Este un sufleţel mititel, mititel, care a suferit pentru lucrarea Mea. Ce ziceţi voi, tată? Să ne rugăm Tatălui pentru el? Poate ni-l dă Tatăl nouă. Voi ce ziceţi, fiilor? Vă întreb pe voi, fiii Mei cei lucrători. A fost prins sub vină pentru lucrarea Mea. Eu i-aş da tărie pentru cele cereşti, i-aş dezlega piedicile pământeşti, dar stăm să ne uităm la el cum stă în luptă. Zic vouă să vă rugaţi pentru cărarea lui, să vedem pe ce cărare rămâne. E copil mititel, dar pe cărarea Mea trebuie să nu mai aibă agăţători. Eu îi dau îngeri ajutători şi cordon de sfinţi, pentru iubirea lui de Dumnezeu. El Mă iubeşte, tată, şi Eu văd că Mă iubeşte, dar e mititel de tot şi îi sunt legate aripioarele. Să ne rugăm Tatălui, şi să lucreze Tatăl, şi noi lângă Tatăl.

Să nu se stingă duhul rugăciunii de la tine, Israele. Să fii viteaz în rugăciunea ta, iubitul Meu Israel. Eu pe Israel l-am izbăvit la rugăciunea lui, la cererea lui.

Binecuvântat să fie duhul rugăciunii poporului Meu, dar să se iubească frate pe frate ca să aibă viaţă vie rugăciunea lui Israel. Frate pe frate, tată, şi să-l ştii de la Mine dacă este frate, dacă e fratele Meu acela care trebuie să fie fratele tău.

Binecuvântată să fie această zi, şi voi păzi cu crucea Mea pe poporul Meu. Amin, amin, amin.

27-09-1994

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin

Ia aminte, Israele, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, vin să te întăresc, vin pe cărarea cuvântului Meu, cărare croită de mâna Mea, Israele al harului. Am cărare spre tine, tată, că scris este în Scripturi şi în prooroci că voi veni la tine ca o ploaie timpurie şi ca o ploaie târzie şi te voi adăpa, ca să nu se risipească dragostea ta faţă de Mine, Domnul Dumnezeul tău. Eu am fost Acela Care a cuvântat prin cuvântul profeţilor, şi sunt Acelaşi şi azi, dar azi nu sunt prooroc, şi sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel întrupat, şi lucrez în Duhul Sfânt şi Îmi cern ploaia cuvântului Meu peste semănătura Mea, peste România Mea, ca s-o fac cerească în mijlocul neamurilor de sub cer.

Vino, Israele, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino, şi iar îţi zic, vino! Vino, tată, ca să nu te temi! Eu vreau ca tu să Mă iubeşti, nu vreau ca să te temi. N-am venit să-ţi cer nimic, tată, şi am venit să-ţi spun: vino, poporul Meu, în dragostea Mea, vino, şi lasă ale tale, că nu-ţi sunt de folos.

Vin pe cărarea cuvântului Meu, şi nu sunt prooroc, şi sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, şi fii atent, Israele al Meu, la ochiul tău cel dinăuntru, tată, ca să vezi firea slavei Mele cea fără de trup, fire nevăzută de ochii trupului tău. Fii înţelept, tată. Fii cu duhul treaz şi cu ochii duhului deschişi bine, că puterile cereşti şi îngerii şi serafimii şi heruvimii şi arhanghelii au fost văzuţi de mulţi, dar cu ochii cei sufleteşti au fost văzuţi. Şi iar îţi zic: fii atent, şi cu dragoste fii, că sufletul este nevăzut, precum Dumnezeu este nevăzut de ochii trupeşti, dar sufletul are ochi mai pătrunzători ca trupul, şi de aceea vin şi îţi spun să fii ager la ochii sufletului, Israele, căci cerurile vor pieri şi se vor stinge luminile de pe cer, şi după acest semn va rămâne Domnul văzut în veacul veacului. Şi de ce, tată, trebuie să piară cerurile? Tu te temi, Israele, în loc să ştii de ce trebuie să fie aşa. Nu te teme, popor mititel, nu te teme. Vin şi îţi poruncesc cu poruncă dumnezeiască să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, şi să-L vezi cu ochii sufletului tău; să-L iubeşti din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toate virtuţile tale sufleteşti, şi să-L vezi prin ochii sufletului tău, copile din Israel.

Îndrăzneşte, Israele! şi fii atent cum să îndrăzneşti. Îndrăzneşte! Eu am biruit lumea, şi tot aşa şi tu să lucrezi, îndrăznind, ca să dai libertate la ochii sufletului tău, căci sufletul tău sunt Eu, şi M-am dat ţie în dar când ai ieşit din pântece şi te-ai făcut om. Sufletul tău sunt Eu, sunt darul Tatălui Meu, ţie dat, ca să fii trup şi suflet, şi iată, sufletul te mişcă, sufletul te poartă, dar tu, Israele, să nu mai vinzi acest dar, să nu Mă mai vinzi, tată. Păstrează-Mă pentru tine şi pentru Mine, că de la Mine ai mişcarea şi cugetarea şi inima cea cerească şi sufletul şi ochii sufletului. Şi iată, firea cea fără de trup a slavei Domnului, îngerii şi serafimii şi heruvimii şi slava cea toată a Mea este văzută cu ochiul lăuntric, şi ochiul sufletului îi dă formă firii cea fără de trup, fire nevăzută de ochii trupului.

Iată, iubitul Meu Israel, de ce trebuie să piară cerurile şi să se strângă şi să se tragă la locul lor cel dintâi. De aceea, tată, ca să rămână slava Domnului descoperită peste voi, cei ce sunteţi aşezaţi în dragostea Mea; să rămână Creatorul tău văzut de ochii sufletului tău; să vezi şi tu de unde se trage sufletul tău, din ce slavă îţi este dăruit în dar, din ce bucată este rupt şi pus în trupul tău, şi atunci trupul tău va fi numai ceresc, căci sufletul îi va arăta ca să vadă pe cele dăruite. Atunci vei vedea firea cea fără de trup şi slava cea de nedescris, care este acum ţinută să se vadă. Îndrăzneşte, Israele, şi nu te teme, că îţi poruncesc cu poruncă cerească să nu te temi şi să fii ager la ochii sufletului tău, pe care-i ai de la Mine. Azi stau un picuţ în sfat cu tine, nu stau mult, dar să fii ager şi să-ţi înmulţeşti vederea cerească prin porunca Mea dumnezeiască, fiindcă ţi-am poruncit să nu te temi. Să te bucuri, dar să nu te temi, că Eu am venit şi mereu ţi-am spus, Israele, ţi-am spus dinainte totul, dar ţi-am spus să te scoli bine, să te întăreşti bine, să te aşezi bine, şi iată de ce ţi-am spus, de aceea, ca să nu te temi în vremea împlinirilor, tată.

Deschide iarăşi cartea acestei profeţii, căci cum a rămas cartea lui Moise, a lui Isaia, a lui Ieremia, a lui Matei, a lui Pavel, aşa a rămas şi rămâne cartea lui Verginica, Israele, cartea Mea prin ea, căci Eu am fost în trupul ei, aşa cum într-un sâmbure este miez. Cine vrea să mănânce miezul dintr-un sâmbure, acela trebuie să desfacă sâmburele şi să mănânce miezul. Aşa trebuia să crezi tu în Duhul Meu Cel Sfânt, acoperit de trupul lui Verginica. Aşa şi în tine, copile din Israel, tot aşa şi în tine Mă aciuez, ca să fiu în tine şi ca să fii tu în Mine, dar nu numai Eu în tine, ci şi tu în Mine, tată. Să nu stau nelucrător în tine, poporul Meu, că în Verginica n-am stat nelucrător, şi am făcut din ea greblă, şi sapă, şi târnăcop, şi coasă, şi seceră, şi secure, şi vas de băut şi de mâncat am făcut, şi fir ceresc de cuvântat cuvântul Meu, şi soare am făcut din ea, dar tu de ce n-ai văzut lumina lui, popor mititel la ochii sufletului tău? Iată, tată, Eu am cuvânt proorocesc în mijlocul tău şi am grădină cu prooroci în ea şi am în ea cuvântul Meu, şi aşa să fii şi tu, Israele, şi să fii un singur trup, ca să te unească Duhul Meu şi Trupul Meu, să te unească într-un singur trup, căci mare este taina Mea în mijlocul tău, şi pe Mine Mă doare că tu nu o ştii, că n-ai vrut să fii vrednic s-o ştii şi s-o poţi purta, şi iată, vin la tine şi îţi spun: pregăteşte-te, Israele, că se va da cerul în lături şi voi rămâne descoperit deasupra ta, şi dacă vei fi numai trup, te vei topi sub lumina slavei Mele.

Am venit mereu şi ţi-am spus să nu iubeşti binele lumesc, că nu este bine lumesc care să nu se sfârşească cu rău şi cu moarte, că lumea este amestecată şi nu poate face nimănui nici un fel de bine, poporul Meu. Omul trupesc nădăjduieşte în ea, dar ea îl amăgeşte. Omul o iubeşte, şi ea îl înşeală. Lumea, tată, îţi promite aur, şi când să-ţi dea, îţi dă noroi; ea îţi promite pâine, şi îţi dă piatră; ea te încântă că-ţi dă miere, şi când să-ţi dea, îţi dă oţet şi fiere. Vezi tu, măi Israele, de ce e supărată lumea pe tine? E supărată lumea toată pe tine pentru că Eu prin tine şi în mijlocul tău vădesc faptele cele rele şi trupeşti şi trecătoare ale lumii. Ai văzut, Israele, ce a păţit Iuda. Lumea i-a făgăduit lui arginţi, şi când să-i dea, i-a dat ştreang, şi lăcomia pe care o învăţase de la lume l-a scos de la Dumnezeu. Iuda, când a luat cina, când a luat Trupul şi Sângele Meu, era nepregătit pentru cina aceasta, şi dacă a luat, s-a făcut vinovat. Şi cum a fost nepregătit? Era lacom, tată, şi lăcomia este din lume, şi el n-a fost vindecat de lume când s-a apropiat de cina Mea cerească, şi M-a vândut lumii. Aşa fac şi cei de azi care Mă dau lumii, şi lumea este nepregătită, precum şi cei care Mă dau lumii pentru bani, nu sunt pregătiţi, şi sunt lacomi şi Mă vând pe bani, şi se va împlini cu ei Scriptura aceea care spune: «Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală». În zadar spun cuvântul Meu cu gura lor, căci scris este: «Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi», căci cine nu-şi rânduieşte propria lui casă, nu poate purta grijă de biserica lui Dumnezeu.

Iată vremea, Israele, iată vremea aceea când oamenii nu mai pot suferi învăţătura cea sănătoasă şi, precum scrie în prooroci, oamenii aleargă să-şi desfăteze auzul grămădindu-şi învăţători după pofta lor, dar cu lucrarea cuvântului Meu nu e uşor să se lipească lumea şi să o creadă, şi Eu aşa am spus: «De vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, acela va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi, căci învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis, că Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis».

Israele tată, se desface învelişul slavei Mele, şi îngerii vor trâmbiţa capătul tainei lui Dumnezeu. O, mulţi în tine, Israele, stau la îndoială, mulţi stau ca la vânat, tată, şi nu aşa trebuia să stea cei mulţi ai poporului Meu. Dar cei puţini care stau de veghe înaintea Mea, aceia au dar proorocesc de la Mine, şi Eu lucrez cu aceia împlinirile care mai sunt de săvârşit pentru arătarea celor ce nu se văd de trup, şi se văd de suflet, se văd de ochii cei dinăuntru, care se numesc ochii credinţei în cele ce nu se văd. Lumea este fire trupească, dar tu, Israele, să fii fire duhovnicească, tată, ca să cânţi laolaltă cu îngerii cei fără de trup. Tu ai văzut, măi Israele, că Eu am luat trup ca şi tine şi ţi-am arătat ce putere poate avea sufletul lui Dumnezeu în trup când am spus: «Putere am să-Mi pun sufletul, şi putere am să-l iau iar». Aceasta este puterea sufletului care sălăşluieşte în trup, şi trebuie să văd această lucrare la tine, copile din Israel. Am sfinţi care au fost cu trup pe pământ şi dintre copii, şi dintre tineri, şi dintre bătrâni, şi la Mine s-a pus vârsta duhului şi puterea credinţei sufletului, şi tu nu vei fi cruţat că ai fost copil sau tânăr sau bătrân dacă vrei să te dezvinovăţeşti cumva, căci scris este: «Fiii veacului acesta se însoară şi se mărită, dar cei ce se învrednicesc să fie fiii lui Dumnezeu, aceia nu se mai însoară şi nu se mai mărită, şi nici să moară nu mai pot, şi sunt ca îngerii din ceruri». Acesta este drumul şi statul tău, poporul Meu iubit. E vremea să înţelegi cine eşti tu, tată, e vremea să înţelegi de bunăvoie, că altfel, va fi să te temi în curând şi să dai să alergi, dar atunci drumul se face sul şi n-ai pe unde s-o mai iei. Eu sunt drumul, dar când voi fi la capăt, Eu stau acolo şi merg cu cele viitoare, şi tu vei moşteni teama dacă rămâi acum, dacă dai să schimbi drumul tău şi lucrarea aceasta de pe el.

O, ce mofturos eşti, măi poporul Meu! Până când, Israele? Pune-ţi capul pe umeri, tată, şi du-ţi crucea aşa cum am dus-o Eu. Du-ţi sarcina, pe drumul Meu du-o, că pe drum cu Mine Eu te ajut şi ţi-o iau dacă nu vei mai adăuga la ea din lumea ta şi din cea din afara ta. Pune-ţi capul pe umeri şi mergi apoi aşa, şi să mergi bine, că Eu Mă scol să-Mi săvârşesc prin tine cele profeţite şi încă nearătate, şi nu te teme, Israele, că iată, Eu rostesc acum de deasupra ta şi spun: binecuvântat să fii, poporul Meu Israel. Binecuvântată să-ţi fie înţelepciunea şi fapta înţelepciunii cea cu binecuvântare. Dacă încă mai greşeşti, nu ai înţelepciune. Să îndrăzneşti să biruieşti lumea, că în aceasta stă toată taina lucrării înţelepciunii şi a vederii slavei lui Dumnezeu. Să nu te temi de ploi şi de furtuni, să nu te temi de foc şi de apă, să nu te temi de ceaţă şi de întuneric, să nu te temi de duhul rău. Tu eşti binecuvântat, să nu te temi. Eu, Domnul Iisus Hristos, îţi spun să nu te temi, că toate acestea îţi vor sluji ţie la porunca Mea, Israele; ele vor lupta pentru izbăvirea ta şi pentru slava Mea.

Să fii un duh cu Mine, ca să pot sta Eu întru tine, copile din Israel, să am sălaş în tine, tată, şi să te întăresc în locaşul tău, în trupul tău, în templul Meu din tine. Lasă, tată, să piară toate, numai tu să nu pieri, că tu le vei aduce pe toate întru nestricăciune, le vei aduce iar la locul lor cel dintâi, că Eu, cu tine sunt în lucru, şi iată, iarăşi îl fac pe om. Această lucrare este împărăţia lui Dumnezeu, este locul şi timpul unde se face omul, omul cel din cer, lucrat prin cuvântul Meu, prin lucrarea cuvântului Meu. Şi vine, tată, ziua de odihnă apoi, şi România va fi pentru Mine şi pentru tine o zi de odihnă, va fi ziua Domnului România.

Binecuvântat să fie pământul României, şi cerul României, şi trupul cel ceresc al ei. Binecuvântată să fie ziua învierii României. Binecuvântată să fie lucrarea cuvântului Meu peste România. Binecuvântat să fii, poporul Meu Israel prin care toate se fac în vremea aceasta, iar cele ce se fac, se fac nevăzut, ca să se vadă lucrate în vremea vederii celor ce nu se văd.

Nu te teme, Israele, poporul Meu, şi să fii cuminte şi să mănânci cuvântul Meu, că multe cuvinte ţi-am dat, şi acum să le iei şi să le mănânci şi să fii viu. Nu mai vorbi deşertăciune, tată, şi vorbeşte cele ce ţi-am profeţit Eu până acum. Nu cumva să te uiţi peste hotar, nu cumva să te uiţi pe fereastră, Israele, că pe fereastră afară se vede iadul, şi tu trebuie să te uiţi numai în rai, numai în rai, măi poporul Meu. Ia seama ce-ţi spun, că dacă n-ai să faci aşa, vei slăbi prin neascultare.

Nu mai fi curios, Israele. Păstorii şi ucenicii cei ridicaţi acum, să strângă aproape cu duhul pe toţi copiii lui Israel, ca să fie Israel un duh şi o credinţă. Curăţă-te de stricăciune, poporul Meu, curăţă-te de lăcomie, tată, că duhul lăcomiei este acela care nu te lasă pe tine să mergi cu Mine şi ca Mine. Duhul lăcomiei te face să ai treabă şi să te lupţi pentru rostuire pământească. Vreau să întind cortul Meu peste tine, ca să te ocrotesc de ceasul ispitei, Israele. Vreau, tată, să pun înaintea ta stâlp de foc ca să te lumineze, şi vreau să fac din tine stâlp de foc şi de lumină.

Te binecuvintez cu sănătate de duh şi de trup. Pocăieşte-te de păcatele trecute şi nu te mai uita spre ele şi nu te mai coborî din cer, poporul Meu, că vine vaiul, şi tu eşti şi slab, şi mic, şi necredincios. Lasă-Mă să te ţin Eu în mâna Mea, că nu vreau să te pierd. Nici tu să nu vrei altfel. Nu te teme, şi adu-ţi aminte de Mine în vreme de teamă, şi Eu voi fi cu tine şi nu vei pieri, Israele. Vine împlinirea profeţiilor, şi să nu faci ca cei din Ninive, că Eu am trimis pe Iona, şi cetatea s-a pocăit, şi după o vreme a cugetat că Eu, Domnul, am fost mincinos dacă cetatea nu a pierit, şi s-au dat iar la plăceri şi la deşertăciuni, şi atunci am dat pieirii cetatea aceea. Nu aşa, Israele; ţine-te de Mine, tată. Nu asculta de şoapte din afară de lucrarea Mea, şi stai înăuntru şi trage bine uşa şi fii desăvârşit şi curat şi sfânt. Sfinţenia ta este împlinirea celor profeţite până acum. Sfinţenia ta, Israele, va lucra cărarea împlinirilor veacului cel nestricăcios, şi firea va vorbi atunci şi te va mărturisi pe tine, cel aşteptat, după cum scris este că firea aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Binecuvântat să fii, poporul Meu Israel, şi stai în jurul candelei, cu cana cu untdelemn şi cu lumânarea cea curată şi cu inima vie de credinţă şi de pace. Eu voi fi cu slava Mea deasupra ta, şi se va descoperi poporul fiilor lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

16-10-1994

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin

Ierusalime, poporul Meu iubit, Mă las, tată, deasupra ta cu cuvântul Meu dumnezeiesc, ca să te povăţuiesc, Ierusalime, şi să nu stai fără povaţa Mea şi fără pacea Mea rostită peste tine prin cuvânt. Cuvântul a făcut cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele. Iată ce este cuvântul rostit. Cuvântul, şi azi face cer şi pământ, şi face văzute şi face nevăzute, măi poporul Meu.

Pace ţie, Ierusalime, Ierusalime nou! căci prin tine, tată, fac cer nou şi pământ nou şi fac văzute şi nevăzute, dar cel mai mult lucrez prin tine pe cele ce nu se văd, şi dac-ai şti tu, tată, câte sunt făcute şi nevăzute, nu ţi-ar mai plăcea cum eşti, şi numaidecât te-ai grăbi să faci cărări peste cărări, cărări şi iar cărări paşilor sufletului tău spre cele nevăzute, dar întocmite de Mine şi de tine, poporul Meu cu har. Bucură-te, Ierusalime care ai clădit cu Mine cele cereşti, şi încă acoperite de ochii trupului tău! Şi iată, încă rostesc, îngrozeşte-te, tu, cel slab din Israel şi nepriceput în cele ce faci nevăzut, căci cele rele ale tale, lucrate nevăzut, şi acelea s-au lucrat, şi stau lucrate ca să se descopere, precum şi cele lucrate de tine se vor ivi la vedere. În curând vor rămâne descoperite toate cele lucrate, tată.

Vin şi te povăţuiesc, Ierusalimul Meu, popor de fii născuţi prin lucrare cerească, prin cuvânt rostit de Dumnezeu. Vin să te anunţ iar, să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să nu ai alţi dumnezei afară de Mine, măi Ierusalime. Ierusalimul cel de sus este cu tine, tată, şi luptă alături de tine, pentru că Eu i-am decoperit lui pe poporul fiilor lui Dumnezeu din vremea aceasta.

Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău şi să nu ai alţi dumnezei, Israele nou. Şi ce înseamnă să nu ai alţi dumnezei? Şi ce înseamnă să ai alţi dumnezei? Ia-ţi caietul de şcolar şi însemnează-ţi lecţia cea de azi şi învaţ-o şi scrie-o şi te îndeletniceşte s-o împlineşti peste tine, ca să nu ai alţi dumnezei afară de Mine, măi fiule din Israel. Să înveţi pe de rost această lecţie şi s-o ai veşnică apoi dacă vrei să fii veşnicul Meu popor. Dar pentru asta, Ierusalime, trebuie să nu-ţi mai faci chip cioplit, tată, şi trebuie să nu mai iei în deşert acest nume al Domnului Dumnezeului tău, acest cuvânt pe care-l plantez mereu în pământul tău, ca să-l fac cer, ca să te fac cer, măi fiule greoi şi la auz, şi la făptuit. Nu aşa, măi Israele, nu aşa, tată, nu aşa greoi. Nu Mă mai du cu vorba, tată, că Mă duci mereu cu vorba, şi calea ta se înfundă dacă faci aşa, dacă iei acest nume în deşert, acest cuvânt de lucrare dumnezeiască, lucrare care înseamnă Dumnezeu.

Nu-ţi mai fă chip cioplit, măi fiule, nu-ţi mai fă, tată, că Eu te povăţuiesc să nu-ţi mai faci chip cioplit şi să nu te mai închini lui. Dar vei zice: „Ce vrea Domnul să ne spună, oare?“. O, nepriceput şi mititel ce eşti! Vezi, tată, dacă nu eşti ceresc? Cei cereşti înţeleg pe cele nevăzute ale cuvântului Meu. Vino, tată, cu cerul, ca să înţelegi ceea ce nu vezi. Nu-ţi mai fă chip cioplit ca să te închini lui, că de aceea nu-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, şi de aceea ai alţi dumnezei, şi de aceea te închini la alţi dumnezei. Iată, cele ce nu se văd, din tine, Eu le văd, şi văd cum întrebi: „Ce vrea Domnul să spună?“. De aceea nu înţelegi ce vreau să-ţi spun, de aceea, că ai chip cioplit, făcut de tine, şi te închini lui, iar Eu am spus: «Să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui». Eu când l-am făcut pe om l-am făcut întreg, tată, întreg şi la minte, şi la suflet, şi la duh, şi la trup, după chipul Meu şi după asemănarea Mea, şi el şi-a cioplit chipul prin neascultare, şi apoi s-a închinat chipului lui cioplit, care nu şi-a mai păstrat asemănarea chipului Meu, şi omul n-a mai fost după chipul şi asemănarea Mea.

Ierusalime, copilul Meu de azi, poporul Meu! Întru tine, tată, Eu iar îl fac pe om; în tine se întocmeşte omul cel de la început, care avea chipul Meu şi asemănarea Mea, şi de aceea vin şi te povăţuiesc să nu mai strici şi tu ce fac Eu, că Adam se repară prin tine, dar tu nu mai ai după tine pe altul care să-ţi repare chipul tău cioplit dacă vei fi găsit aşa. Nu-ţi mai fă, tată, altă formă şi alt chip, că mare taină ţi-am descoperit Eu azi, şi nimeni pe pământ nu înţelege ca Mine şi ca tine cartea Mea. Cartea Mea este din cer. Poruncile Mele pe care le-am pus în ea sunt din cer, sunt de la început, şi nu sunt de la Moise, ci sunt de la început. Ele sunt chipul Meu, măi Israele. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă să nu-ţi faci chip cioplit, iată, azi îţi spun din cer ce înseamnă. Înseamnă să împlineşti toate poruncile Mele cele dintru început, căci cel ce nu le împlineşte, acela le taie, acela îşi ciopleşte chipul şi i se închină lui, chipului cioplit, ciopârţit. Iată, unii din voi nu mai aveţi capul; alţii din voi nu mai aveţi ochii; alţii nu mai au urechi sau picioare; alţii nu mai au ascultare; alţii şi-au cioplit credinţa, tată; alţii şi-au cioplit iubirea şi şi-au lipit în loc ură şi dispreţ; alţii şi L-au cioplit pe Domnul de pe ei şi şi-au lipit pe diavolul de ei. Iată, Israele, ce este chipul cioplit, chipul care nu mai seamănă cu Domnul Dumnezeul tău, chipul căruia tu te închini, şi aceasta înseamnă alt dumnezeu. Eu n-am judecat pe om până în clipa când am dat fiinţă văzută acestei porunci dumnezeieşti, iar când am rostit-o prin cuvânt peste Moise, atunci lumea a fost judecată, măi fiilor.

Mare şi înfricoşătoare taină este lucrarea cuvântului Meu, care te însoţeşte pe tine, Israele, popor ivit prin cuvântul Meu. Erai scris ca să te naşti, ca să Mă arăt cu tine, tată. Şi tu ce faci? ce faci, oare, poporul Meu? Am lucrat prin tine cele ce nu se văd; am lucrat prin tine, tată, prin fiii cei care au ascultat crezând în cele rostite prin cuvântul Meu. Şi iată, lângă lucrul Meu stă nevăzut şi chipul cioplit, care nu seamănă cu cele ce am lucrat Eu, că mulţi în tine, Israele, au lucrat multe şi nevăzute, şi sunt lucrate şi se vor vedea toate. Iată, Israele, cele lucrate nu de Mine peste tine, cele lucrate în ascuns de tine se pregătesc spre arătare, precum şi cele lucrate de Mine prin tine se pregătesc spre arătare. Cele lucrate nevăzut de tine vor să se arate acum ca să te şteargă din Cartea Vieţii şi să te osândească mai rău ca pe Lucifer, care a lucrat de la el şi nu de la Mine. Vin şi te anunţ cele ce tu nu vezi. Pune, tată, mâna şi întocmeşte-te după chipul şi asemănarea Mea. Dă-te la o parte dinaintea Mea cu chipul tău cioplit şi fă-ţi numaidecât chip după chipul şi asemănarea Mea ca să te închini Mie, Israele, şi să nu te închini ţie, tată. Nu te mai închina ţie, măi fiule, că tot ce vrei tu e închinare la tine, iar tot ce vreau Eu e închinare la Mine.

Să nu ucizi pe fratele tău şi să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască, ci tu să-l înviezi pe cel ucis de tine, că Eu am putere în tine, dar am putere de înviere, nu de ucidere, căci învierea este chipul Meu în tine. Nu asculta de şoapta şarpelui care intră în tine ca să te facă să calci cuvântul ascultării, că dacă tu vei face aşa, va mai muri şi altul lângă tine, aşa cum a murit şi Adam pe lângă Eva. Nu aşa, măi Israele, şi de aceea vin să te povăţuiesc să nu mai fii chip cioplit şi să nu te mai închini lui. Fii întreg la chip şi nu cioplit, căci cine se ciopleşte după voia sa, acela îşi este sieşi dumnezeu, acela se închină la alt dumnezeu. De aceea am venit la tine nu demult şi ţi-am spus: «Vino, tată, în dragostea Mea! Vino, tată, vino! Vino în dragostea Mea, că dragostea Mea în tine, este a Mea, nu este a ta, iar dragostea ta în tine, nu este a Mea, şi este a ta, şi este chip cioplit, măi Israele». Vreau să te scoli, că Eu am zis să te aşezi în chipul Meu şi să dărâmăm cele lucrate de tine nevăzut, şi care sunt, şi care vor să se ridice să mărturisească împotriva ta înaintea Mea şi să te scoată din cartea aceasta. Cele nevăzute ale tale Eu le am înaintea Mea împotriva ta. Ce facem cu ele? Că vine lumina peste cele ce nu se văd. Vor pieri cerurile, şi stihiile toate vor pieri, iar Eu, Lumina cea dintâi, voi fi lumina celor ce nu se văd, a celor lucrate nevăzut, căci dacă Eu am lucrat nevăzut, iată, şi tu ai lucrat nevăzut atâtea lucrări de ale tale şi nu de ale Mele.

Îţi aduc aminte de darul pe care ţi l-am dăruit, Israele, darul lucrării pocăinţei. Dacă încă n-ai lucrat întru acest dar de la Mine, grăbeşte-te, tată, şi aleargă să dărâmi dinaintea Mea cele lucrate de tine nevăzut, şi apoi tu vei vedea faţa Mea. Cel ce nu vede faţa Mea, de aceea nu o vede. Acela să desfacă cele ce stau lucrate de el între Mine şi el, iar cel ce nu face aşa, va fi ruşinat în cer şi pe pământ. Ia chipul cel dintâi, copile din Israel, şi nu mai sta cioplit, că Eu am rostit poruncă şi am spus: «Să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui». Închină-te Mie şi nu ţie; slujeşte-Mi Mie şi nu ţie dacă vrei să fiu Eu Domnul Dumnezeul tău, că dacă tu slujeşti ţie, atunci se cheamă că tu eşti dumnezeul tău. Nu cumva să crezi şi tu că Eu sunt Dumnezeul celor cu chip cioplit; să nu crezi şi tu ca lumea care-şi are chip cioplit. Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele viu, dacă eşti viu şi dacă vei fi viu şi dacă vei învia după chipul Meu cel întreg.

Nu te mai ţin mult ca alte dăţi, şi îţi spun să înveţi şi să lucrezi poruncile Mele, Ierusalime, şi să nu le desfiinţezi ca un vrăjmaş al Meu, căci cel ce desfiinţează poruncile Mele în trupul şi în duhul său, acela este vrăjmaşul Meu. Să nu furi nimic din ce nu este al tău; să nu ucizi pe nimeni în cer şi pe pământ, şi, mai cu seamă, să nu fii desfrânat minţind pe Dumnezeu. Nu merge aşa, tată. Eu nu Mă las minţit. Eu văd şi scriu prin îngeri cele nevăzute lucrate de tine.

Împacă-te cu adevărul, Israele, cu Mine, fiule, că Eu sunt adevărul tău, nu sunt minciuna ta. Nu-ţi pierde înfierea, nu ţi-o vinde, nu vinde ce ţi-am dăruit, că darul vândut se întoarce la Mine şi nu se poate vinde, şi nu iei nimic pe darul vândut. Darul pe care ţi-l dau când dai să-l vinzi se întoarce la Mine, şi tu rămâi sărac şi gol şi osândit de fapta ta. Vreau, tată, să-Mi fii popor de fii, măi Ierusalime, şi să nu te joci cu darurile Mele. Vreau să nu-ţi ascunzi talanţii. Nu cumva să-i ascunzi. Fiţi atenţi în lucru, ca să rămână lucrul. Apostolii Mei lucrau după cum Eu le-am rânduit. Nici voi să nu lucraţi altfel, şi oricine se scoală la lucru, să nu plece pe ogor fără toiag, fără cazma, fără sapă, fără greblă şi fără sămânţă.

Copiii grădinii Mele să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că le voi da înţelepciunea Mea mereu, ca să povăţuiască, să proorocească cu ea în poporul Meu.

Cei doi păstori ai poporului Meu să fie treji şi fericiţi de ucenicii cei noi, şi să se ridice ucenici din ucenici, spre lucrare cu temelie cerească lucrată, şi nu fără temelie. Mai întâi temelie, şi după aceea zidire. Mai întâi terenul, şi după aceea unealta de însămânţare şi sămânţa, dar fără toiag să nu se plece la lucru. Ce este toiagul, tată? Şi dacă nu veţi şti cum vine, întrebaţi în grădina Mea şi veţi vedea tâlcul acestei lucrări. Vreau să mănânc din mâna ta, din rodul lucrării tale cu Mine, poporul Meu de fii ai lui Dumnezeu.

Israele, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Ierusalime, să nu iubeşti pe nimeni în afară de Mine. Popor al Noului Ierusalim, iubeşte tot ce este al Meu şi nu-ţi alege ceva anume, că dacă faci aşa, vei pieri din cartea Mea, că Eu, tată, nu pot călca peste carte. Iubeşte pe toţi ai Mei şi nu-ţi fă idoli. Să nu faci din nimic şi din nimeni un idol, că dacă faci aşa, te închini la idoli şi faci război cu Dumnezeu şi cu fiii lui Dumnezeu din pricina idolilor tăi, după cum este scris: «Unde este comoara ta, acolo este şi inima ta». Iubeşte-l pe aproapele Meu ca pe Mine, Israele, căci peste tine nu pot să spun să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu pot, tată, să spun şi peste tine, aşa. Azi nu pot să mai spun aşa, de vreme ce nici măcar creştinii Mei nu mai ştiu cum trebuie să fie creştinul Meu şi cum să se iubească pe sine şi cum să nu se iubească pe sine.

Vino, Israele, în dragostea Mea, vino! De ce crezi tu că-ţi spun mereu aşa? Vino, Ierusalime, în dragostea Domnului Dumnezeul tău şi pune-ţi capul pe umeri şi nu fi chip cioplit sau stâlcit sau sucit. Fii după chipul şi asemănarea Mea, căci Adam şi Eva au greşit, Israele, şi tu ştii greşeala lor şi ştii ce înseamnă când îţi zic: «Vino în dragostea Mea!», şi nu te potrivi cărnii şi firii tale, care te scoate din har şi din cer. Ţi-am spus să iei pe tine cămaşa Duhului Sfânt, şi ţi-am spus să-ţi pui brâul peste ea, ca să nu ţi-o ia vântul. Eu ştiu de ce ţi-am spus, şi ferice ţie, cel ce Mă asculţi cu toată credinţa ta în cele ce-ţi cuvintez.

Nu mai fi neatent, că vreau să mănânc din mâna ta, din blidul tău mâncare plăcută Mie, Ierusalime, popor de fii ai Domnului. Primeşte-Mă, şi să ştii ce înseamnă să Mă primeşti. Să nu Mă faci să plec din faţa ta, că dacă cineva din Israel nu Mă ascultă, Eu voi pleca din faţa aceluia şi Îmi voi anunţa plecarea Mea din faţa lui.

Fiţi purtători de daruri cereşti, după rânduială şi nu fără de rânduiala cuvântului Meu.

Ierusalime, binecuvântat să fii de Domnul Dumnezeul tău, şi să fii după chipul şi asemănarea Mea, Ierusalime, poporul Meu cel binecuvântat. Amin.

23-10-1994

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Eu sunt Fiul şi Cuvântul Tatălui, şi Mă las cu sărbătoare la ieslea cuvântului şi cuvintez înaintea lui Israel cuvânt de sărbătoare. Iată, Mă apropii, căci am vestit lucrare de cuvânt, şi Mă apropii spre iesle şi găsesc veghe la porţi şi intru şi Îmi încep cuvântul.

Pace peste porţi, şi dincoace de porţi, şi în inimi pace! Pace vouă, fiilor de la iesle, pace vouă întru Tatăl şi întru Fiul şi întru Duhul Sfânt! că mare este lucrarea păcii, şi nu ştie Israel ce va să zică acel cuvânt al Meu prin care am rostit: «Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema». Lumea, nici atât nu ştie ce înseamnă această Scriptură care spune: «Fericiţi făcătorii de pace», dar voi, străjerii Mei, ştiţi. Şi de ce ştiţi? Pentru că v-am dat pe Duhul Sfânt, tată. Şi de ce vi L-am dat? Pentru că L-aţi primit, de aceea vi L-am dat, şi de aceea ştiţi ce înseamnă acest fel de fericire.

Vin mereu la poporul Meu şi zic mereu: Pace ţie, poporul Meu! O, şi nu ştii, măi poporul Meu, de ce-ţi spun mereu aşa, şi Eu văd că nu ştii, şi Îmi pare rău, fiule. Astăzi este sărbătoare pentru Maica Mea, şi las cuvânt de sărbătoare peste grădina Mea şi îţi dau să mănânci din el, Ierusalime, poporul Meu de pe pământ. Măicuţa Mea, Fecioara, a împlinit această Scriptură, şi nici nu era rostită aşa cum a fost rostită în vremea trupului Meu peste Israel, dar această Scriptură era în Mine, şi Eu eram născut din Tatăl şi lucram, căci de la început lucrez. Maica Mea împlinea această Scriptură, şi ea a fost a lui Dumnezeu fiică, pentru că era făcătoare de pace, măi fiilor, şi Eu am putut să-Mi fac sălaş în ea ca să Mă arăt oamenilor, că am făcut din ea poartă pentru Mine, ca să ies spre Israel; am făcut din ea cer nou şi pământ nou, şi poartă de ieşire şi de arătare, că am făcut-o pe ea din cuvântul Meu cel sălăşluit în prooroci. Mi-am făcut sălaş prin cuvânt, şi după ce cuvântul s-a întrupat şi s-a făcut faptă, Eu M-am sălăşluit în cortul Meu cel pregătit, şi M-am arătat în mijlocul lui Israel, căci Maica Mea a fost făcătoare de pace, a împăcat pe om cu Dumnezeu, a împăcat pe Dumnezeu cu omul, şi a început cu ea. Între ea şi Dumnezeu a fost pace, căci ea s-a născut, şi a ascultat de Dumnezeu prin lucrarea păcii între ea şi Dumnezeu, şi a fost numită fiică a lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a luat-o întru ale Sale şi în vremea trupului ei, şi după aceea. Sărbătorim intrarea ei în Sfânta Sfintelor de pe pământ, căci Maica Mea era făcută, prin cuvânt, Sfânta Sfintelor Tatălui, fiindcă întruparea Mea în Fecioară s-a întocmit încă din vremea rostirii acestei profeţii, iar la vremea arătării celor nevăzute s-a arătat această întocmire. Iată, Maica Mea a intrat în Sfânta Sfintelor, şi apoi Eu am venit la ea şi am fost sămânţa ei, că ea a fost fără de sămânţă, ea a fost Fecioară, a fost făcătoare de pace între ea şi Dumnezeu, între Dumnezeu şi om, că aceasta şi nu altceva înseamnă Scriptura: «Fericiţi făcătorii de pace».

Nu te lua, Ierusalime, după omul care a furat ştiinţă de la Dumnezeu după îndemnul vrăjmaşului lui Dumnezeu, căci omul care a furat ştiinţa nu ştie ce înseamnă făcătorul de pace. Ia de la Mine ca să ştii, căci cei ce încă învaţă pe oameni cuvânt despre Dumnezeu, aceia nu ştiu să tălmăcească limbile lui Dumnezeu, şi fac pământ din aceste limbi, precum şi ei sunt. Omul care a furat ştiinţă, ştii ce zice? Zice că Scriptura aceasta înseamnă să faci pace între cei certaţi, între om şi om, între duşman şi prieten, între duşman şi duşman, între pârâş şi pârât, între cel drept şi cel nedrept. Nu-i adevărat, Israele, nu pentru asta am venit Eu ca să rostesc această lumină. Nu cumva să stai şi tu în această neştiinţă. Nu aceea e pace: între om şi om. Aceea e de la om, că de la Mine dacă ar fi, ar fi altfel peste om. Lucrarea omului nu seamănă cu lucrarea Mea, că Eu am rostit vrăjmăşie între rău şi bine.

Şi cum să înţelegi tu Scriptura aceasta, Israele? Cum adică «Fericiţi făcătorii de pace»? Adică aşa cum a fost Maica Mea, ca să împace pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul, adică şi tu să-l împaci pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul; şi tu tot aşa să împlineşti, măi fiule, dacă vrei să te numeşti făcător de pace şi să te chemi fiu al lui Dumnezeu.

S-au certat mereu creştin cu creştin, s-au certat de la invidie, de la mândrie, de la hotar, de la neiubire s-au certat, de la întâietate s-au certat, de la copii s-au certat; s-au certat de la lume şi de la trup, şi apoi trebuia să se lucreze pace între creştin şi creştin, şi se lucra, dacă se lucra, dacă se încăpea aşa ceva, iar dacă nu, rămâneau aşa, sau se împăcau şi iar se certau, şi îşi zic creştinii fii ai lui Dumnezeu. Dar îşi zic oamenii lumii aşa ceva, însă aceasta este minciună, că nu este pace între om şi om, dară între Dumnezeu şi om! Nu cei ce fac pace între om şi om sunt făcătorii de pace despre care spune Scriptura, ci e mult mai mare această Scriptură.Dar ştiinţa prin care omul a murit a înşelat pe om şi l-a căzut de la Dumnezeu, căci duhul cel potrivnic aşa a spus omului: «Ia şi mănâncă; nu vei muri, ci vei cunoaşte, vei avea ştiinţă», şi aşa a căpătat omul ştiinţă, şi după ce a căpătat ştiinţa, a murit, căci s-a socotit fur, şi s-a împlinit cuvântul care spune: «În ziua când vei mânca, vei muri», şi a murit în ziua aceea, a pierdut raiul în ziua aceea, şi a căzut pe pământ omul. Scris este: «Nu poate omul să vadă faţa lui Dumnezeu şi să fie viu omul», şi omul n-a ascultat, şi a voit să vadă faţa acestei taine dumnezeieşti care spune: «Să nu mănânci din pomul acela». Pomul acela dădea ştiinţă, şi i-a făcut ochi lui Adam şi lui Eva, dar neascultarea l-a căzut pe om, şi de atunci ştiinţa s-a făcut pământ prin neascultare.

Omul era ştiinţa lui Dumnezeu, lucrătura ştiinţei lui Dumnezeu, şi era bine aşa, dar omul n-a ascultat, şi i s-au închis ochii sufletului şi i s-au deschis ochii trupului, şi n-a mai văzut cele ce nu se văd cu trupul, şi iată ce greu mai e să se facă omul om din Eden, cu ochi pentru cele ce nu se văd. Ucenicul proorocului Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, şi s-a bucurat la vederea aceasta, căci a văzut prin Dumnezeu. Proorocul Elisei a văzut o clipă cele ce nu se văd, căci a văzut răpirea lui Ilie cu car şi cai din cer, din cele ce nu se văd.

Ştiinţa era lucrul lui Dumnezeu, şi omul era lucrul lui Dumnezeu, şi iată, omul a întins mâna şi a luat ştiinţă ca să se îndumnezeiască. Dar nu era lucrat el din dumnezeire, din înţelepciune? O, fericit de omul sărac cu duhul, că acela stă mic şi ascultă de Dumnezeu, dar omul care a furat ştiinţa, acela a murit, nu a înviat. Să nu se mai semeţească omul că ştie, că iată cum ştie şi de ce ştie, şi omul nu e fericit, că în ziua aceea s-a rupt pacea dintre Dumnezeu şi om, căci omul a furat ştiinţa, şi de atunci se zbate să-şi găsească pacea şi nu şi-o mai găseşte. Dar am venit să i-o dau înapoi, căci M-am coborât după om. Am găsit pe Fecioara care era împăcată cu Dumnezeu prin ascultare şi supunere, şi am dat arvuna păcii, şi apoi am ieşit şi am rostit: «Fericiţi făcătorii de pace, că aceia se vor face fii ai lui Dumnezeu».

Măcar tu, Israele, poporul Meu, măcar tu să nu te îngâmfi că ştii. Să nu mai vrei să ştii nimic, că iată ce fac Eu pentru tine: îţi aduc ştiinţă din cer, ca să înveţi în cer, nu pe pământ, şi să nu doreşti ştiinţă de la trup şi de pe pământ şi de la om. Am făcut minune mare de te-am ales ca să-ţi dau din cer şi ca să întocmesc în tine grădină de Eden şi om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Eu am venit ca să te aşez în rai, şi tu să-l lucrezi şi să-l păzeşti şi să mănânci din el, din mâna Mea să mănânci şi să nu asculţi de şarpe aşa cum a făcut omul la început, şi să asculţi de Mine, nu de şarpe, tată. Omul de la început, n-a ascultat de Mine; a ascultat de vrăjmaş, de parcă vrăjmaşul l-ar fi întocmit pe om; şi s-a dat omul rob ascultător altui stăpân, şi atunci l-am scos din Eden, şi am pus pază peste Eden, căci acolo era şi pomul vieţii, şi omul era în neascultare, şi avea ştiinţă, după cum este scris: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi». De atunci, omul a luat ştiinţa, dar a pierdut viaţa şi raiul, şi s-a aşezat pe pământ, şi n-a mai mâncat din rai şi n-a mai avut omul putere.

O, şi ce frumos s-au întocmit toate cele ce se văd, şi ce fericit ar fi fost omul! Pământul este făcut din apă şi din cuvânt, din apă şi din duh, căci după întocmirea lui, el a scos din el duh de viaţă, a scos din el fiinţe vii, şi apa a scos din ea fiinţe vii, care trăiesc în mare, şi aşa s-a făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor. Iar la naşterea din nou a lumii, toate vor ieşi iarăşi din pământ şi din mare, din apă şi din duh şi din cuvânt, căci scris este: «Fiul omului, prooroceşte oaselor uscate să prindă duh de viaţă!», şi iarăşi, scris este: «Pământul va da înapoi pe morţii lui, şi marea va da înapoi pe morţii ei, şi lumea va da înapoi pe morţii ei», căci lumea este acum ca un iad cu gura deschisă, care dă să-Mi înghită toată nădejdea şi să-Mi sluţească până la capăt pe omul cel de la început.

Omul care-şi consumă trupul, acela îmbătrâneşte şi se urâţeşte şi trece, dar iată ce am făcut, Ierusalime! Te-am întocmit şi te-am pus hotar între iad şi rai şi te-am învăţat să pui oprire morţii şi vremelniciei. Am despărţit veacurile şi am scris început şi sfârşit. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt, Ierusalime, şi am scris început şi sfârşit, şi vreau ca tu să fii zi de odihnă pentru Mine, că omul nu mai ştie ce înseamnă zi de odihnă. Zi de odihnă înseamnă odihna Mea în om, înseamnă om după chipul şi asemănarea Mea, în care lucrare Eu Mă odihnesc. Păi, tată, poruncile Mele au fost scrise pe pământ tocmai ca să judec neascultarea omului, ca să ştie omul că nu a ascultat şi că nu ascultă. Poruncile n-au fost niciodată urmate, şi le-am scris pe pământ pentru că nu sunt urmate, pentru că de la început au fost desfiinţate, şi iată, omul nu ştie ce înseamnă zi de odihnă, căci când vezi porunca cea care zice: «Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea», asta înseamnă să-şi aducă omul aminte de ziua cea de atunci când Eu M-am odihnit în om după ce pe toate le-am întocmit, şi pe om apoi l-am întocmit, şi apoi M-am odihnit. Dar numai un pic M-am odihnit, tată, un pic, şi după aceea nu M-am mai odihnit, şi am tras din greu pe lângă om, şi apoi am rupt pe Fiul Meu de la sânul Meu şi I-am dat trup şi L-am pus să moară ca să plătească preţul morţii omului, şi să scoată pe om de la vrăjmaşul său.

Am fost cu Fiul Meu între oameni şi am lucrat, şi apoi a murit Fiul Meu, şi când a murit, a strigat: «Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit?». În clipa aceea L-am părăsit, tată, căci dacă Eu nu-L părăseam, nu se apropia vrăjmaşul de El ca să-L omoare, ca să moară El pentru omul cel căzut din viaţă. L-am părăsit o clipă. O clipă am plâns singur. Şi după ce Fiul Meu a murit, am fost iar întru El, şi El a fost iar întru Mine, şi am fost puterea Lui. Când Fiul Meu a murit, am tras de lângă El şi pe îngeri. M-am tras din El, ca să aibă moartea putere asupra Lui şi ca să întocmesc răscumpărarea omului, şi apoi iar L-am făcut pe Fiul Meu. L-am luat dintre morţi şi L-am înviat, şi S-a făcut El Mântuitor omului care a gustat moartea, căci Fiul Meu a gustat moartea pentru fiecare om.

Măi fiilor, cum se mai poate vorbi de zi de odihnă? căci iată, Eu lucrez, şi Tatăl Meu lucrează, după cum vedeţi că Tatăl vorbeşte în Mine. Nu te sminti, Israele, dacă vezi că Tatăl vorbeşte în Mine odată cu Mine, căci taina aceasta vine spre arătare, după cum va veni spre arătare şi taina Mea în Verginica, fiindcă Eu vorbeam în ea. Eu eram în ea, şi ea întru Mine, şi vei vedea în curând, Israele, ce a fost trupul acesta, căci a fost ziua Mea de odihnă, şi n-a fost o zi sau două, şi a fost multă vreme, căci ce înseamnă la Dumnezeu o zi sau zece ani sau o sută sau o mie de ani? Dar Scriptura nu este înţeleasă de om, şi omul de aceea s-a împărţit în multe tâlcuiri. Şi, de unde? că e numai o singură tâlcuire, căci când va trâmbiţa al şaptelea înger, sfârşi-se-va orice tâlcuire şi vom intra iar în odihnă. Dar Eu vă spun vouă, fiilor din Ierusalim, că am şi intrat, că iată, am loc în care să Mă odihnesc şi din care lucrez ca să întocmesc peste tot rai şi râu care să izvorască şi să ude raiul, că iată, din această grădină izvorăşte un râu, şi râul acesta prinde acum vene şi braţe şi se împarte în patru părţi şi udă pământul, udă raiul, şi iată, udă pământul. Am întocmit această grădină şi această piatră şi am scris pe ea Alfa şi Omega, început şi sfârşit, şi lucrez să sfârşesc fărădelegea şi moartea, şi încep veac nou, şi încep cu tine, Ierusalime, popor lucrat de Mine şi născut prin cuvântul Meu, rostit peste tine din cer. Eu prin cuvânt lucrez, ca la început lucrez, dar omul nu ştie, nu vrea să ştie. Numai când oamenii vor vrea cu adevărat să fie fiii bisericii lui Iisus Hristos şi se vor pregăti după porunci ca să lucreze fructul vieţii şi să-l mănânce fiii bisericii, numai atunci când biserica nu va mai avea fii nepregătiţi, numai atunci când toţi vor iubi sfinţenia, atunci va rămâne un singur izvor şi o singură învăţătură şi o singură vie şi o singură turmă şi un singur Păstor, şi nu va mai fi omul păstor, şi va fi Domnul, şi va fi toiagul Său, cuvântul Său. Aşa ceva vreau Eu să pregătesc pentru tine, Israele, poporul Meu, ca să nu mai mănânci din mâini străine, fiule, şi să mănânci din casa ta şi să înţelegi ce înseamnă casa ta, căci preoţii bisericii care sunt amestecaţi cu lumea şi cu călcarea poruncilor Mele, pe aceia Eu nu-i cunosc, Eu nu ştiu de unde sunt aceia, că aceia nu se învaţă pe ei înşişi, dară să mai înveţe pe alţii!

Israele tată, vreau să desfac catapeteasma, şi tu să fii vrednic să te apropii şi să iei din Paştele cel nou, pregătit de Mine pentru tine. Israele, numai un picuţ mai este, şi voi tăia felii şi voi împărţi fiilor tăi, şi după aceea toţi fiii tăi vor fi plini de cunoştinţa care s-a coborât din cer, în dar. De ce crezi tu, Israele, că am stăruit Eu patruzeci de ani pe lângă tine ca să fii cu sfinţenie în zilele acestea? Eu ştiam, tată, că se apropie Paştele Meu cel nou şi că va fi să vin, după cum scrie în prooroci, şi Eu, măi Israele, n-am voit să te văd pe tine despărţit de la masa Paştelui cel nou. Eu n-am voit aşa ceva, şi te-am împins mereu de la spate ca să intri, tată, în sfinţenie şi să iubeşti sfinţenia fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Şi tu ai fost mereu greoi, şi o parte din fiii tăi s-au împietrit şi au plecat şi s-au amestecat din nou cu lumea, din nou cu iadul, tată. Dar pe cel rămas îl îmbiu şi acum şi îi spun: fiule tată, întregeşte-ţi sfinţenia şi fii aşa cum am spus Eu să fie omul în Eden, că Eu am venit acum două mii de ani şi am spus: «Ia-ţi crucea şi urmează Mie», şi tot aşa îţi spun şi acum, că n-ai să vezi pe drumul Meu om care să nu aibă cruce. Pe drumul Meu nu se poate fără cruce, fiule. Dacă Eu sunt cu cruce, apoi şi tu tot aşa să mergi, şi să cunoşti cele ce sunt spre pacea ta şi care acum sunt ascunse de ochii tăi, şi să nu mai fii bolnav, fiule din Israel. Nu vreau, fiule, să fii bolnav, şi nici tu să nu vrei. Nu vreau, fiule, ca tu să mai calci poruncile Mele, că asta înseamnă boală.

Am început pic cu pic să-ţi desluşesc poruncile Mele, măi fiule, şi tu să le înţelegi, că vreme de şapte mii de ani omul nu le-a înţeles. O, dacă a învăţat carte la şcoală, cum să înţeleagă omul? Şi dacă s-a dus la şcoală fără Mine, cum să fi învăţat omul ceva? că numai Duhul Sfânt este Învăţătorul, şi nici un alt învăţător nu mai este. Carte nu se învaţă de la şcoală, ci de la Duhul Sfânt, dar dacă omul nu vrea aşa şi dacă omul se lasă ispitit pe pământ, Eu ce să-i fac? Eu n-am lăsat pe satana să Mă ispitească atunci când a venit să-Mi promită de toate, şi i-am spus: «Du-te înapoia Mea, satano, şi nu ispiti pe Dumnezeu!». Dar tu n-ai spus tot aşa. Tu te-ai lăsat ispitit de cele din lume şi te-ai lăsat învăţat de lume, tată, şi Eu am venit să te chem la Mine şi la învăţătura Duhului Sfânt, ca să te scot din lume, şi cine a stat la învăţat şi la albit şi la curăţat, acela este viu acum. O, dacă Eu aş fi învăţat pe om toate câte aveam să-l învăţ, era bine de om, dar omul lumii n-a crezut nici câte sunt scrise în carte. Măi fiilor, nu toate au fost scrise în carte. Credeţi voi ce vă spun Eu? Şi ce n-a fost scris în carte? Iată, cele ce vi le-am dat şi vi le dau Eu acum de ştire n-au încăput în carte, n-au încăput în om şi peste om, n-ar fi încăput cartea pe pământ, adică omul n-ar fi voit aşa, precum nici azi nu voieşte. Dar azi, Eu îi fac cunoscut omului de peste tot desluşirea poruncilor dumnezeieşti şi îl învăţ pe om cum să fie viu şi îi spun prin tine, Israele al cuvântului Meu.

Israele, pe tine cum te-am învăţat? Te-am învăţat uşor, şi te-am luat nu cu prima poruncă, ci cu ultima te-am luat, şi vreau să ajung cu tine până la cea dintâi, până la cea de sus, tată. Acum două mii de ani am învăţat deosebit pe apostoli şi le-am spus de toate, dar le-am vorbit în multe pilde, măi fiilor, aducându-le vorbă de taina împărăţiei lui Dumnezeu în om şi pe pământ, şi apostolii au scris cartea Mea şi au dat-o oamenilor, dar oamenii nu cunosc cartea Mea, nu citesc în ea şi nu cunosc. Ei citesc în ei, nu în ea, şi de aceea nu cunosc. Oamenii scriu cărţi, scriu ei cărţi, şi cartea Mea nu mai este peste oameni. Până şi oamenii care se zic învăţători de la Mine peste lume scriu cărţi despre Dumnezeu, dar aceste cărţi n-au puterea să mărească iubirea şi împlinirea lor întru poruncile lui Dumnezeu. Citeşte omul învăţături, citeşte cărţi şi îşi hrăneşte mândria de a cunoaşte, şi tot nu-L cunoaşte omul pe Dumnezeu, căci una este ca să faci şi să-L cunoşti pe Dumnezeu: să împlineşti poruncile Lui şi să te lepezi de tine şi să-ţi iei crucea şi să mergi cu Domnul. Iată, învăţaţii veacului, care nu se învaţă pe ei înşişi, aceştia n-au putere să învieze pe om, şi Eu nu-i cunosc pe aceştia, Eu nu ştiu de unde sunt aceştia, şi aceştia se vor îngrămădi să-Mi spună: «N-am învăţat noi în numele Tău în pieţe? N-am făcut noi semne şi minuni? N-am scos noi pe demoni în numele Tău şi n-am vindecat în numele Tău?». O, tată, cine sunt aceştia? Aceştia sunt cei ce cunosc legile Mele, dar întru ele nu trăiesc şi nu se ating de ele, ca de ceva oprit, şi aceştia au vină că au ştiut şi au luat, şi li se va cere ce au luat, şi iată, aluatul lor este făţărnicia, şi M-am sculat, tată, să judec făţărnicia şi s-o dau de gol, că n-o mai pot purta. Nici pământul nu mai poate purta atâta făţărnicie. Fărădelegea celor care nu ştiu ce trebuie să facă e mai uşor de suportat decât făţărnicia. Trei ani de zile am mers să caut rod în via Tatălui Meu şi n-am găsit nimic nici atunci, căci biserica Mea, nici atunci, nici acum nu are unde să-şi plece capul, precum nici Eu nu am avut, iar biserica înseamnă adevăr, nu făţărnicie.

Măi fiilor, vestiţi întoarcerea Mea, vestiţi împărăţia Mea, împărăţia cerurilor pe pământ. Eu de aceea am lucrat tainic această lucrare; altfel n-o puteam lucra. Şi acum vestiţi acest hotar dintre moarte şi viaţă, căci chem omul de la moarte la viaţă. Vestiţi cuvântul acestui început nou, căci piatra aceasta are scris pe ea Alfa şi Omega, după cum cuvintează profeţia cea pentru vremea aceasta, şi nici o carte nu mai poartă aceste semne. Semnele acestea Mă însoţesc acum pe Mine, Cel întors din cer prin cuvânt, şi aşa este scris despre Mine, aşa am spus: «Eu sunt Alfa şi Omega», şi aşa este, fiilor, şi aşa să vestiţi cerul şi pământul. Eu trebuie să fac şi ceruri noi şi pământ nou. Cu cei iubiţi lucrez într-un fel această lucrătură, iar cu cei nelegiuiţi lucrez în alt fel.

Bucuraţi-vă că numele vostru este scris în această carte, şi să lucraţi în numele Meu cu vestirea aceasta, cu hotarul acesta. Este hotarul dintre zi şi noapte, măi fiilor, dintre cer şi pământ, dintre moarte şi viaţă, şi ferice vouă, celor ce înţelegeţi cele vestite acum de Mine, Domnul Dumnezeul vostru.

Tot cerul se strânge când Eu vorbesc lui Israel, ca să afle cei din cer tainele lui Dumnezeu. De aceea, tată, te iubeşte pe tine cerul; nu pentru că meriţi, Israele, ci pentru că Eu vorbesc cu tine. Mănâncă cerul la o masă cu tine, Ierusalime, şi se bucură Avraam întru plinirea făgăduinţei făcute peste el. Mai e un pic, şi Îmi dau vălul în lături şi vor rămâne descoperite cele ce nu se văd.

Se binecuvintează lucrarea de vestire a cuvântului lui Dumnezeu. Să ia lumea şi să guste, şi să i se vestească lumii, ca să nu vin pe neştire. Se binecuvintează vestirea României. Să vină la masa Mea România, la masa credinţei, ca să nu vin şi să găsesc şi în ea necredinţă. Cu dor am dorit să vestesc, şi apoi să împlinesc, iar vouă, celor ce vestiţi, celor ce daţi fiinţă cuvântului rostit de Mine peste pământ, vouă vă dau putere şi sănătate şi duh de mulţumire de la cer, şi pace, tată, vă dau.

Măi fiilor de la iesle, cercetaţi mereu fructul păcii Mele în voi şi între voi, că am încă multe să grăiesc, tată. Voi avea Eu grijă, că iată, se ivesc rupturi, şi nu se poate aşa ceva. Eu voi îngriji de toată pacea şi de toată mulţumirea voastră întru Mine, dar voi fiţi străjeri ageri, că vremea este la hotar. Întăriţi zidurile şi staţi întru învăţătura Mea şi nimic din ea să nu fie uitat.

Toţi copiii lui Israel să întărească pacea din grădina cuvântului Meu. Voi coborî o lecţie pentru această lucrare de pace, şi să se lase împlinitor tot fiul Ierusalimului şi să fiţi primiţi de Israel în numele Meu. Păstraţi-vă statura în care sunteţi aşezaţi de Dumnezeu, pentru că nu voi aţi luat, ci Eu v-am dat şi v-am încredinţat. Nu vă abateţi cu nimic din lucrarea cea cu înfăţişare dumnezeiască, pentru că Eu, astăzi, aşa M-am aşezat ca să lucrez. Altădată eraţi timizi, tată, şi ştiţi de ce vă spun aşa, dar acum păstraţi în voi statura Mea cea de acum. Vremea este să fie tărie bună întru toate şi întru toţi, dar cine n-a stat la albit şi la curăţit, acela e încă în lucru, e încă slab şi Îmi încurcă puterea Mea din Israel. Lucraţi cu cei mai tari, şi deosebiţi-i pe cei tari cu credinţa şi cu umilinţa, căci Eu v-am dat via Mea. Lucraţi ca Mine în vie, măi fiilor. Eu sunt viţa din vie, iar voi să fiţi mlădiţe sănătoase şi să lăstăriţi din viţă, tată. De la smochinul din vie n-am găsit rod, dar viţa de vie a purtat rod, şi am lăstari, şi am înnoit tot ce era de înnoit, şi am lucrat din Mine, măi fiilor, şi mare este taina aceasta. Voi sunteţi născuţi din Domnul prin cuvânt, şi v-aţi lăsat crescuţi, şi nimeni să nu dispreţuiască creşterea voastră. Tinereţea voastră să n-o dispreţuiască nimeni, căci înţelepciunea este de la Mine, nu de la voi; este de la harul care vă umbreşte pe voi, şi în care staţi. Învăţaţi pe Israel să nu caute semne, şi să caute să fie credincios Israel şi să-şi împlinească statura întru Hristos, căci Domnul în curând Se va lăsa descoperit prin fiii Săi cei tari.

Nimeni să nu dispreţuiască ce am făcut Eu, şi vino, Ierusalime, spre ascultare, că fără de sfinţenie, tată, nu vei vedea pe Domnul. Eu îţi cercetez, Israele, şi mintea, şi vorba, şi voinţa, şi credinţa, şi odihna ta întru Mine, şi odihna Mea întru tine, şi voi lucra întru dreptate, că Eu te-am învăţat cum să stai tu înaintea Mea la venirea Mea.

Această lucrare pune sfârşit proorociei mincinoase şi capilor ei, că Eu vin curând, şi nimeni nu va avea cuvânt de adăugat sau cuvânt împotrivă. Eu vin curând peste toată făptura, şi toate cele ce aşteaptă se vor bucura, că de mult aşteaptă. Aşteaptă Avraam, fiilor. Eu vin descoperit în curând. Curând, curând Eu vin.

Pace vouă, şi pregătire vouă în toată vremea, fii ai Ierusalimului! Pace vouă, şi lucrare de veghe să aveţi înaintea Stăpânului vostru! Eu vin, şi cu Mine vine plata cea de la Mine. Amin.

Duhul Meu Se odihneşte în voi, că Eu am înviat în voi şi mult am aşteptat această lucrare în om. Să se bucure Israel de această minune şi să stea Israel la gura râului vieţii şi să bea cu ascultare şi nu fără de ascultare. Cine ascultă, de Mine ascultă, şi Mă voi arăta lui, căci plata Mea este cu Mine, şi cuvântul Meu a înviat pe pământ, a înviat în om, a înviat în voi, căci voi l-aţi împlinit.

Eu cuvintez deasupra voastră, şi fiţi mereu atenţi, că am încă multe să vă spun, şi minunate sunt toate cele ce vor fi aduse. Amin, amin, amin.

04-12-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la trei ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar piatra aceasta de nou Ierusalim este mărturia lucrării cuvântului lui Dumnezeu.

Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfinţeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. Această sărbătoare s-a pecetluit în cer şi pe pământ, şi nimeni în cer sau pe pământ nu poate desfiinţa hotarul acesta dintre vremuri. Această piatră este hotarul dintre lumină şi întuneric, dintre moarte şi viaţă, dintre început şi sfârşit. Această piatră este împlinirea cea pentru scoaterea deasupra a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit acoperit patruzeci de ani; este piatra jertfelnicului Sfintei Sfintelor şi are scris pe ea Alfa şi Omega. Eu, Domnul, am scris pe ea Alfa şi Omega, şi adevărată este această taină.

Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc de pe această piatră şi spun aşa: acest aşezământ întocmit de cuvântul Meu şi de mâna Mea, care este în lucru pe pământ, nu se va clătina la nici un fel de furtună, pentru că Eu, Domnul, aşa am zis prin această lucrare, încă din vremea lui Verginica; am spus: «Israele, ţine minte la semnul Meu, căci cu un ceas mai înainte de a se închide uşa bisericii, vine Domnul, Israele». Şi iată împlinirea, căci uşile bisericii se închid şi cad, dar Eu vă spun că s-au şi închis, că au şi căzut de mult, şi Eu sunt venit la tine, Israele, şi am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau şi cuvintez peste pământ.

Mă uit bine la vremea cea de acum trei ani şi vă văd pe voi, martorii Mei, în jurul acestei taine, căci taină este această zi, fiindcă lângă voi am avut un martor din biserica cea din lume şi i-am dat o folosinţă în lucrarea Mea şi l-am scris pe piatra vremii, şi vremea mărturiseşte şi pe acest martor. El a fost martor dintre cei din biserica din lume, iar voi aţi fost martori din biserica lui Iisus Hristos, şi este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum.

Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfinţire şi de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim; trei ani de când Eu, Domnul, Mielul lui Dumnezeu, M-am lăsat pe acest altar şi M-am împărţit vouă, celor ce aţi fost martorii acestor zile, iar Eu, tată, vă folosesc pe voi martori ai Mei înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani. Martorul cel din biserica din lume dă acum să clatine de la locul ei pecetea acestei pietre, dar vai, această piatră este întocmită pe cuvântul Meu şi stă pe cuvântul Meu, nu pe cuvântul lui. Acest martor care se teme de oameni a păţit mai rău ca Petru, care s-a lepădat de Mine atunci. Iată-l şi pe acesta de acum. I-a fost frică de om şi a dat să spună că nu sunt Eu această piatră, şi a dat să spună că-şi ia numele de pe această piatră, şi a dat să spună că s-a rugat la Mine pentru zdrobirea peceţii puse de Mine peste această grădină. Dar cine, tată, l-a auzit dacă s-a rugat? Şi unde s-a rugat? Şi cum ar putea fi adevărat aşa ceva? Eu, Domnul, nu-l voi zdrobi, dar îl voi face să mărturisească cu disperare taina acelei zile în care Eu l-am avut martor întru pecetluirea cu legea sfinţeniei peste piatra aceasta. El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer şi pe pământ! Eu sunt mare, tată, şi Îmi am odihna peste acest munte aşezat în mijlocul României, iar voi sunteţi martorii Mei şi străjeri de la Mine. Nu vă clătinaţi nici la cea mai mică furtună, că Eu rostesc acum peste furtună şi zic: taci şi te linişteşte şi retrage-te înspre izvorul tău şi să nu sufli, căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn şi hotar şi lege pentru toate acum!

Iată, se prăbuşesc oamenii bisericii izbindu-se în această piatră, iar pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască şi să vadă că Eu sunt Dumnezeu şi Mă odihnesc peste acest aşezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. Dă să se ţină de mărimea pe care o are de la Mine, dă să se bizuie pe puterea lui de apostol, dar puterea apostolului este a Mea, şi Eu nu lucrez cu puterea Mea împotriva Mea. O, dacă el nu mai crede în Mine prin acest aşezământ, măcar în cuvântul Meu să creadă, căci Eu sunt Cuvântul, şi se vede în cuvânt că Eu sunt, dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă aşa ceva, că e pândit de toţi cei necredincioşi din biserică, şi se uită toţi mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu. Stăruiţi cu iubire şi cu gânduri miloase înspre el şi înspre Mine, Domnul, ca să-i pregătesc o zi de milostivire, dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El şi-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu şi nu mai vede calea cea plăcută Mie, şi iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturiseşte calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate şi va sta înaintea Mea ruşinat şi aplecat şi umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin şi nu-l las în pacea lui. El tânjeşte după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur şi-a blocat calea, dar Eu ies mereu înaintea lui cu voi şi cu lucrarea Mea, şi îl voi zbuciuma până ce-şi va plăti toată datoria, pentru că Eu l-am pus să stea mare pentru Mine, nu pentru lume, nu pentru omul minciunii, ci pentru omul care pe toate căile duce cu el cuvântul lui Dumnezeu şi poruncile lui Dumnezeu.

Se binecuvintează ziua de sărbătoare de azi, că azi este sărbătoare cerească cu voi, sărbătoare de aducere-aminte a Paştelui cel nou pe care l-am mâncat cu voi în ziua pecetluirii pietrei celei noi când Eu, ca un Miel ceresc, M-am lăsat pe această masă întocmită la cuvântul Meu. E mare, tată, ziua aceasta de sărbătoare. Verginica este purtată pe aripi de îngeraşi de jur împrejurul acestui aşezământ ceresc.

Bucură-te, Israele! Dar cum să te bucuri când tu nici nu ştii bucuria aceasta? când tu, tată, nici nu ştii ce este sub această pecete? Bucură-te, Israele care ştii, căci nu mai e mult, şi toate vor fi mărturisite, că a venit vremea să-ţi mărturisească ţie Dumnezeu tot ce n-ai putut tu purta. Mai e un pic, şi vei vedea lucruri şi mai mari, şi iată, tu, Israele, nu le ştii nici pe cele de până acum. De aceea zic mereu: îmbracă-te frumos, îmbracă-te cereşte, Ierusalime, poporul Meu. Ia pe tine veşmânt de om nou şi nu umbla neatent, ca nu cumva să te mai murdăreşti, tată. Vin zile mari şi frumoase; tu să nu fii fugar din pricina hainei sau din pricina inimii sau din pricina faptei tale. Tu să fii cu Mine, tată, cu Mine, Ierusalime, poporul Meu, căci Eu voi deschide porţile şi Mă voi uita cum eşti îmbrăcat, cum eşti pregătit.

Binecuvântată să fie taina zilei de azi, şi neclătinată să fie de la locul ei, iar tu să serbezi Paştele acesta, Israele, căci ziua aceasta de Paşti nou este aşezată lângă ziua de înălţare la cer a lui Verginica. Iată, Ierusalime, acolo unde e Verginica, acolo e şi ziua aceasta; Verginica şi zilele ei, tată; Domnul şi Ierusalimul Său cel iubit; Domnul şi Paştele Său cel nou, întru împărăţia Tatălui Meu, căci tu, Ierusalime, eşti împărăţia Tatălui Meu. Amin, amin, amin.

12-12-1994

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

E zi de sobor ceresc peste grădina începutului cel nou, de nou Ierusalim, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, însemnez prin cuvânt această zi şi aşez cuvântul în carte, şi de aceea rostesc mai întâi: pace!

Pace vouă, fii ai grădinii cuvântului Meu, căci în grădina în care sunteţi aşezaţi, se lasă din nori glasul Meu peste grădină, râu de cuvânt, izvorât din cer, care-şi are curs în nori ai slavei, măi fiilor, nu în nori de ploaie, tată, ci în nori de ploaie de cuvânt, şi curge cuvântul din râul său şi udă această grădină, precum norii de ploaie udă cu apă pământul.

Eu sunt Domnul, Cel ce umplu pământul şi cerul de glasul cuvântului Meu, dar cine, tată, Mă aude? că nu are nimeni urechi de auzit, nu are lumea credinţă în lucrarea lui Dumnezeu cea dintre început şi sfârşit, cea de şapte veacuri şi mai bine, şi iată, această profeţie de şapte vremi s-a împlinit, şi dacă s-a împlinit, s-a sfârşit, şi Eu am luat-o de la capăt şi aşez nestricăciune pe pământ, aşez om nou pe pământ, om născut din cuvânt. Nu mai aşez om făcut, şi aşez de data aceasta om născut prin cuvânt. Eu număr din nou de la capăt, încă un pic mai număr, un pic, un pic, şi nu mai număr apoi, căci timpul se face sul şi nu se mai numeşte timpul timp.

Măi fiilor, de când a început să se numere timpul? Iată taină vă spun vouă azi, că timpul s-a numărat de om şi şi-a început numărătoarea după ce omul a fost aşezat pe pământ, după ce Eu l-am luat pe om din Eden, după ce omul a luat ştiinţă, tată. În Eden era altfel omul, nu era cum este acum, măi fiilor, şi e mare taină omul din Eden. De aceea vin mereu şi te rog, fiule de azi, să nu mai cauţi să ştii nimic din cele de pe pământ, din cele de la om, căci omul era altfel în Eden şi nu ştia ce ştie omul de pe pământ. Altfel a fost omul întocmit, nu cum este el acum. Şi numai după ce s-a făcut altfel decât era în Eden, numai după aceea a fost să numere omul, şi şi-a numărat timpul său; ba a numărat şi timpul său din Eden, dar după aceea, tată, căci după ce a gustat din cele oprite, omul a ştiut ce ştia Dumnezeu.

Timpul, măi fiilor, s-a numărat începând cu ieşirea omului din rai, şi iată, una este legea raiului, şi alta este legea omului de pe pământ, şi mare taină poartă această piatră pe care sunteţi voi aşezaţi prin cuvânt, iar pe piatra voastră este săpată Verginica, trâmbiţa Mea cea de apoi. Verginica este piatra voastră, şi această temelie a scris sfârşit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înţeles aşa precum în cer, chiar şi de voi e greu de înţeles, pentru că voi încă sunteţi pe drum, şi pentru că Eu încă Îmi continui drumul spre venirea cea văzută. În cer, măi fiilor, nu tot aşa se vorbeşte. Cu cerul e altă lege; e lege de rai cu cei din cer, care şi-au recăpătat sufletul şi trupul ca în rai. E grea această taină adâncă, dar suntem pe drumul ei, măi fiilor, şi îi vom ajunge capătul, şi ea se va descoperi, şi se va cunoaşte bine Scriptura cea de răscumpărare a trupurilor, Scriptura cea de Eden veşnic şi nezdruncinat, căci Edenul aşteaptă pe cei de pe urmă, care au cheia de la Dumnezeu. Amin.

Verginica este cu Mine, este întru Mine, şi Eu întru ea sunt, şi suntem veniţi cu mare bucurie, cu mare slavă cerească şi cu mare aşezare de slavă, căci ea este trâmbiţa Mea, precum pe pământ a fost, precum în trup a fost. Dar iată ce trâmbiţează ea, căci pământul şi trupul se fac noi, şi se împlineşte Scriptura aceasta.

Verginico, intră, tată, în carte, că de mult n-ai intrat. Cartea Noastră e poarta Noastră spre cei din trup, şi ei mănâncă din carte şi se fac nestricăcioşi; se fac, pentru că mănâncă din cer, Verginico. O, intră, tată, în carte şi dă-le să mănânce şi să-şi desăvârşească ochii şi cuvântul proorocesc, care este aşteptat de cer. Pace ţie, Verginica Mea! Cuvântul tău sunt Eu, iar tu eşti cuvântul Meu. Amin.

– Pace ţie, grădiniţa mea de fii, grădiniţa mea de copii! Mă uit peste statura fiilor mei, şi vin cum vine o pasăre cu boabe în cioc şi le dă la pui boabe.

O, măi fiilor, mare este pentru cer taina acestei grădini, şi mare să fie şi pentru voi, şi mari să fiţi şi voi, după cum taina în care staţi e mare.

Suflă Duhul Sfânt peste grădină. Iată, mă aşez în carte. Îl las mereu pe Domnul, măi copii, că poporul meu e slab în credinţă şi nu înţelege bine ce a fost şi cum a fost Domnul întru mine. E plăpând poporul în credinţă şi abia crede în cuvântul rostit de Domnul. De aceea fac eu aşa, de aceea nu-mi mai grăbesc graiul spre carte, dar de popor nu mă despart, şi îl slujesc mereu, şi îi aduc mereu cerul, şi îl îngrădesc de peste tot cu pază, căci locul meu este poporul meu, şi vreau să fac din el cer pentru Domnul şi pentru mine şi pentru cer.

O, e mare fericire în cer când Domnul grăieşte peste poporul acesta! Domnul grăieşte cu omul, şi cerul îşi face urechi de auzit cu ajutorul trupului lui Israel, şi să ştiţi, măi copii, că e dornic cerul să vă ajute, e dornic să vă audă cerându-i voi ajutor. Sunt dornici sfinţii să coboare la voi şi să lucreze plată pentru voi şi credinţă prin voi. Mi-e dor, fiilor, să lucrez prin voi, şi ce mare bucurie e pe duhul meu când aud copiii că mă strigă spre ei, că mă cheamă să lucrez pentru ei, că mă trimit să lucrez pentru ei şi că îmi dau de lucru pentru binele ceresc al lor!

E mare taina lui Dumnezeu care a fost lucrată prin mine, căci eu Îl acopeream pe Domnul cu trupul meu, ca să poată sta înaintea lui Israel cel de azi, că omul, fiilor, nu poate vedea pe Dumnezeu şi să rămână omul viu, dar fiul cel credincios din lucrarea aceasta, a priceput bine şi a crezut bine taina lui Dumnezeu în trupul meu, şi iată taină, că Domnul a fost în mijlocul acestui popor şi mulţi nu L-au cunoscut nici măcar prin credinţă. Cu Moise vorbea Domnul din nori şi din rug şi din văzduh şi din cele nevăzute, şi Moise credea fără să vadă faţa Domnului, şi faţa Domnului era aceea a împlinirii cuvântului Său, rostit către Moise.

Dar faţa Domnului de azi, ce este, măi copii? O, şi veţi vedea tot mai desluşit de acum faţa Domnului în împlinirea cuvântului Său. Aceasta este faţa lui Dumnezeu: împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, iar împlinirea cea tainică a cuvântului Său este faţa cea nevăzută a Domnului. Această împlinire tainică a celor nevăzute e lucrare mare, măi fiilor. Cele nevăzute lucrate de Domnul prin acest popor şi înfăptuite prin cuvântul Său, rostit peste acest popor martor, aceste împliniri nevăzute sunt multe de tot, multe şi mari şi minunate, şi vă aşteaptă, măi fiilor credincioşi. Taina celor nevăzute e o taină frumoasă, şi de aceea Se luptă Domnul să vindece ochii acestui popor ca să vadă cu ei cele ce ochiul omenesc nu a văzut şi la mintea omului nu s-au suit.

O, măi fiilor, eu am cu mine pe sora Leana, şi se bucură cu mine, şi eu mă bucur cu ea, şi ne bucurăm cu toţii, fiilor. Ea a umblat mult lângă mine pe vremea trupului cel văzut al nostru, şi tot mult umblăm şi acum, căci mulţi din poporul acesta o cheamă în rugăciunea lor, şi ea se grăbeşte să le împlinească lipsurile de putere, căci ea are putere ca în cer, şi are trecere uşoară şi pătrunde uşor pe unde nu poate omul pătrunde. Aşa este cel ce este cu cerul. Ea a avut mare smerenie în trup, şi tot aşa lucrează şi în cer, faţă de toţi sfinţii. Cel ceresc care a venit din această lucrare, are trecere mare, măi fiilor. Rugaţi-vă la cei din cer care sunt din această lucrare. Măi copii, să nu mai suferiţi. Vă încurcă suferinţa. Eu voiesc să nu fie suferinţă în poporul meu, să nu mai fie nici în trup, nici în duh. Dar suferinţa cea în duh lăcrimează cerul. Suferinţa cea în trup vă lăcrimează pe voi, iar suferinţa cea în duh lăcrimează cerul şi puterea cerului. O mulţime de lucruri v-aş spune eu acum de prin poporul nostru, dar vreau să fiţi cu bucurie, că azi e zi de praznic sfânt, şi eu serbez la voi. Nu vreau să mă plâng la voi. Vreau să serbez ziua mea de înălţare când eu m-am unit cu cerul pentru mijlocire la Dumnezeu, pentru ca să port spre cer pe poporul meu.

Iată, timpul cel de până acum s-a depănat şi şi-a sfârşit depănarea, căci voi, măi fiilor, sunteţi numiţi în cer începătură nouă, după cum a fost făgăduinţa în Scripturi despre Paştele cel nou pe care Domnul îl aşează în împărăţia Sa, fiindcă aici este împărăţie cerească. Împărăţie cerească înseamnă acolo unde toţi mănâncă Paştele Domnului. Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte este acolo unde în fiecare zi se mănâncă Paştele Domnului întru sfinţenie. E îngrozitoare pentru duhul rău această taină de viaţă fără de moarte, căci viaţa fără de moarte este Domnul Iisus Hristos fără de oprire în om. Şi fiţi atenţi, copiii mei, ca să arătaţi bine înviaţi prin acest veşnic Paşti al sărbătorii Mielului lui Dumnezeu, căci voi prin Sângele Mielului lui Dumnezeu aţi biruit. Voi nu trebuie să fiţi pământeşti, că mare este taina care vă cuprinde pe voi. Voi sunteţi semnul lui Dumnezeu între vremi, şi duceţi acest semn până la toate marginile, căci judecata Domnului se scrie de Dumnezeu până la margini. Amin.

Se binecuvintează masa mea de praznic cu voi, şi cele ce veţi gusta din masa mea, şi să vă fie fruct de sănătate de duh şi de trup şi de pace, măi fiilor.

Se binecuvintează credinţa şi viaţa şi împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar şi însemnez hotarul şi curăţ mereu cele ale ei şi îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori şi ştergar ceresc, ca să fie mereu ştearsă de necurăţia din jur, şi îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte şi să vă iubească şi să vă vestească la poporul meu cel credincios şi la cel necredincios; şi îi dau duh şi cuvânt bun şi drept; şi îi dau duh de ascultare şi de atenţie, iar voi să-i vestiţi aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, şi o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare şi de împăcare şi de curăţire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, şi să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoşată taină în care voi staţi.

Se binecuvintează păstorii, măi copii, şi să se îmbrace cu putere şi să înţeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte şi din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-şi facă loc descurajarea, dar să nu-şi lucreze descurajare, şi, din contra, să-şi cureţe din jurul lor tot ce pot curăţi cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării şi al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu ştiu cât au înţeles ei atunci.

Iar vouă, fiilor din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu guriţele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, şi cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede, de-acum, hotarul. Voi, şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă.

Pe cei doi vestitori îi îmbrac în armătură cerească şi le lipesc aripioare ca să poată zbura pe deasupra răului pământului. Eu binecuvintez locul unde-şi aşează masa de vestire a Noului Ierusalim şi a întoarcerii omului spre cele nestricăcioase. Eu binecuvintez intrările şi ieşirile lor şi cuvintele lor, şi voi face din cuvintele lor săbii de Duh Sfânt, săbii de foc şi pară de foc, ca să învieze sufletul omului cel pământesc.

Se binecuvintează cele ieşite din carte înaintea oamenilor. Să ia oamenii şi să mănânce cuvântul lui Dumnezeu; să mănânce şi să-L simtă pe Dumnezeu.

Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel şi cea care este în jurul grădiniţei mele de copii. Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil sunt în faţa ocrotitorilor cereşti.

Şi iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc şi îi cercetez şi lucrez în gândul şi în mintea lor şi le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, şi voi să vă adunaţi spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer şi pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-şi plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpăraţi.

Binecuvintez pe cei ce sunt învăţaţi de cer, şi pe cei ce învaţă din cer; pe cei ce se lasă învăţaţi, şi pe cei ce învaţă în numele meu, căci eu sunt învăţătoare în poporul meu, şi lucrez prin fii.

Iată, ziua cea lungă de prăznuire o pecetluiesc cu cuvântul meu cel ceresc. Pace ţie, Israele iubit, care mă iubeşti! Iubeşte-mă, că eu mult te iubesc.

Pace ţie, grădiniţa mea de copii! Luaţi din grădiniţă şi daţi această hrană şi celorlalţi din Israel, căci grădiniţa e la mijloc, măi fiilor. Pace vouă, întru sărbătoare binecuvântată! Eu mă odihnesc întru ale mele şi mă întăresc întru cele ale mele, întru ai mei. Amin, amin, amin.

14-12-1994

[Duhul]

Anul 1995

   * 07-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului
   * 19-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)
   * 20-01-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul
   * 15-02-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului
   * 04-03-1995 Cuvântul lui Dumnezeu pentru România
   * 07-05-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor
   * 14-05-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului
   * 01-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului
   * 03-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena
   * 11-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
   * 18-06-1995 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor
   * 02-07-1995 Cuvântul lui Dumnezeu în ziua sfinţirii fântânii sfânta Virginia
   * 02-08-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 21-09-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului
   * 27-09-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci
   * 22-10-1995 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin
   * 27-10-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva
   * 05-11-1995 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin
   * 21-11-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil
   * 04-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 12-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 13-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei
   * 14-12-1995 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

Eu cânt poporului Meu cântarea îngerilor naşterii Mele din Fecioară. Eu cânt cu îngeraşii care au vestit naşterea Mea între oameni.

Pace ţie, poporul Meu! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace ţie, poporul Meu, poporul Meu cel nou! Eu cânt ţie cu îngeraşii care au vestit naşterea Mea, după cum a fost proorocia cea rostită despre această minune cerească, despre naşterea Mea între oameni. Eu M-am născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Eu M-am născut din Dumnezeu, şi din Lumină M-am născut, ca să fiu Lumina oamenilor. M-am născut din Lumină, şi sunt Lumină. Mai întâi a zis Dumnezeu să fie lumină, şi a fost lumină dacă a zis Dumnezeu. Mai întâi s-a făcut lumina, aşa a fost începutul celor văzute şi nevăzute. În ziua întâi s-a făcut lumina la început, iar la sfârşit, în ziua întâi din săptămână Eu, Domnul, Lumina lumii, am înviat dintre cei morţi, dintre cei din întuneric, măi fiilor, în ziua întâi am înviat. Amin.

Eu cânt poporului Meu cântarea îngeraşilor naşterii Mele din lumină. Slavă şi mărire întru cei de sus, slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, şi pace pe pământ, şi lumină pe pământ, şi bunăvoire între oamenii care au lumină, cei ce Mă au pe Mine de lumină, căci Eu sunt lumina oamenilor care stau întru lumină.

Pace şi bunăvoire peste ieslea cuvântului Meu, ieslea Mea cea iubită, despre care scrie în prooroci, ieslea în care-Mi am sălăşluire, căci acest pământ în care-Mi am Eu ieslea acum, este pământ proorocit şi ales ca să-Mi fie Mie petec de pământ şi vârf de munte şi Sion binecuvântat, din vârful căruia Eu stau şi binevestesc bunăvestire de lumină cerească peste oamenii care-şi aleg calea aceasta. Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-aţi făcut sălaşul păcii la voi, că Mi-aţi dat voie să-Mi fac prin voi sălaş de pace şi de cuvânt peste pământ. Iată cer nou şi pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată. Deschid mereu şi cuvintez şi Îmi las glasul peste pământul acesta nou. O, să nu doriţi nimic altceva. Vă este de ajuns harul Meu, măi fiilor mititei. Staţi înaintea Mea. Vă este de ajuns. Staţi, tată, ca să pot Eu sta înaintea poporului Meu, aşa cum am stat înaintea lui Israel prin Moise.

Oamenii lumii îşi fac daruri unii altora când vine această sărbătoare. Acesta este un obicei rămas din vremea naşterii Mele când cei trei crai care au mers după stea au adus daruri la ieslea naşterii Mele, au adus aur, smirnă şi tămâie, şi a rămas de pomenire acest obicei, şi a luat şi lumea obiceiul acesta. Dar lumea aduce daruri lumii; lume pe lume se cinsteşte, nu pe Mine, măi fiilor. Dar iată, Eu, Cel primit de ieslea necuvântătoarelor, vă aduc din cer darul păcii Mele şi îl pun peste voi, copii ai ieslei Mele, că iată, am ieslea sălăşluire şi în vremea aceasta. Mai-marii bisericii din lume zic că voi sunteţi uscaţi şi nu Mă primesc pe Mine prin voi. Ei zic că voi sunteţi sterpi şi că nu aveţi rod dumnezeiesc prin această lucrare de cuvânt. Dar iată, şi atunci a fost să fiu primit pe pământ în ieslea cu paie, şi paiele M-au cunoscut şi Mi-au încălzit trupul Meu cel mic, care n-a găsit loc să vină pe pământ, şi a găsit loc în paie. Şi astăzi, tot aşa, iar Eu fac din uscat verde, dar fac şi din verde uscat, că fără de cuvântul Meu totul este uscat şi secetos.

Slava Mea să fie întru voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, şi să rodiţi bunăvoire peste poporul Meu cel din vremea aceasta, peste poporul lui Verginica, măi fiilor. Iată taină vă spun vouă, şi o despecetluiesc între ai Mei; vă spun despre taina venirii Mele atunci şi acum. Scris este în Scripturi: «Domnul Însuşi, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi cei morţi vor învia întâi, iar cei vii se vor îmbrăca întru nestricăciune, şi moarte nu va mai fi, şi pururea vom fi cu Domnul apoi».

O, Ierusalime, iubitul Meu popor, aşa scrie în cartea mărturiilor, şi precum magii credeau în proorocia cea despre naşterea Împăratului lumii, şi precum ei au înţeles din prooroci naşterea Mea şi au crezut, şi precum au plecat ei dinspre răsărit după stea ca să-L afle pe Cel născut din cer, şi precum ei au crezut prezicerilor cele din vreme făcute de înţelepţii cei de demult, aşa şi tu să crezi, şi să crezi mai bine ca aceia, fiule, că aceia erau înţelepţi păgâni, şi aveau credinţă în profeţiile rostite pe pământ, dar tu, poporul Meu, eşti creştin, şi tu trebuie să crezi mai tare ca aceia, că iată, îţi desfac taina venirii Mele. Aşa scrie în Scripturi: «Însuşi Domnul, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer».

O, Ierusalime, copilul Meu de azi, pruncul Meu, poporul Meu de azi! Eu am pus nume lui Verginica. O numeam în mijlocul tău trâmbiţa lui Dumnezeu, Ierusalime de azi. Verginica s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu, şi tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului şi am venit spre arătare, iar acum am venit şi M-am coborât întru trâmbiţa lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbiţa Mea Mă coboram din cer, şi eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine şi ca să înviez morţii tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioşi, şi morţii tăi înviau la glasul trâmbiţei lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.

Ai stat tu în lucrarea Mea, măi fiule? Iată, tată, am făcut o sită pe măsura bobului de grâu, şi acum se va vedea cum ai stat tu în lucrarea Mea, copilul Meu din Ierusalim. Am făcut sită şi voi cerne cu ea pe fiii acestui popor. În vremea lui Noe am avut şi atunci sită, şi am pus în sită şi atunci pe toţi, şi n-a rămas în sită decât bobul de grâu, bobul curat şi întreg în ascultare şi în credinţă. În vremea aceasta am făcut iarăşi sită pentru poporul Meu, şi îi spun poporului Meu să fie ca grâul curat, ca bobul de grâu întreg şi curat şi nepătat şi neamestecat. Ce este întreg şi împlinit şi curat şi sănătos va rămâne în sită, iar ce este mic şi sterp şi neîmplinit şi străin de Mine va trece prin sită. Eu nu mai am vremea înainte, că Eu am venit şi am spus mereu că fiii acestei lucrări sunt încheierea veacului omului. O, puţini din Ierusalim au crezut cuvintele Mele. Le-au pus pe seama omului şi nu le-au crezut de la Mine, şi dacă au făcut aşa, au rămas cu veacul acesta cei ce n-au ştiut să creadă şi să se împlinească. Să fi zis copilul acestui popor, să fi zis cum a zis Fecioara Maica Mea: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Domnului». Şi iată, copile din Ierusalim, dacă tu ai stat întru lucrarea Mea, se va vedea acum, căci în sita de alegere şi de sortare va rămâne bobul cel întreg, şi de aceea ţi-am zis Eu mereu, să te îndrăgosteşti de Mine, Ierusalime, aşa cum şi Eu, tată, sunt îndrăgostit de tine. Dar acum vreau să-Mi văd pe cel ce Mi-a fost credincios şi să-l iau în sânul Meu şi să fiu pururea apoi cu el, după cum scrie în Scripturi, căci Verginica a fost trâmbiţa lui Dumnezeu întru care Eu am coborât la tine ca să te nasc, Ierusalime, ca să stai apoi îmbrăţişat cu Mine şi ca să-ţi dau îmbrăţişarea Mea şi să te numesc Ierusalim şi să te am la inimă, să te am în inima Mea cerească, fiindcă Eu am inimă, fiule, am inimă ca omul, şi nu poţi să spui că nu am.

Eu M-am născut din om la glasul arhanghelului, şi M-am născut în chip minunat, iar Fecioara întru care am luat trup a rămas fecioară şi după naşterea Mea. Eu M-am născut în chip minunat, şi tu nu poţi să înţelegi. Îţi trebuie credinţă mare, tată. Tatăl Meu M-a născut din Fecioară, prin uşile închise M-a scos, şi n-a stricat trupul Fecioarei, şi a rămas fecior trupul Fecioarei.

Femeia a fost luată din bărbat, măi fiilor. A luat Dumnezeu o mână de carne din coastele bărbatului şi i-a umplut înapoi locul cu carne, de nu s-a mai cunoscut ce a luat Dumnezeu, şi din carnea aceea a făcut pe femeie, din carne şi din cuvânt a făcut-o. Pe bărbat l-a făcut din lut şi din cuvânt şi din duh, iar pe femeie a făcut-o din bărbat şi din cuvânt, din carne şi din cuvânt. Eu când am ieşit din pântecele Fecioarei, tot aşa am fost. M-a luat Tatăl din ea fără să se cunoască, fără să strice trupul Fecioarei. Prin cuvânt M-a scos din pântecele Fecioarei în care Mă sălăşluisem la glasul arhanghelului. M-am născut în chip minunat, în chip dumnezeiesc, măi fiilor. Este scris, dar puţin se pătrund cele scrise; este scris că dreptul Iosif a luat pe Fecioara la el acasă, dar n-a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Când Iosif a văzut pe Fiul Cel născut lângă Fecioară, atunci a înţeles desăvârşit, atunci a crezut şi a cunoscut desăvârşit minunea naşterii Mele din Fecioară, şi apoi a mărturisit, dar la puţini a mărturisit, la puţini şi atunci, dar nici astăzi, nici lumea, nici creştinii nu ştiu să înţeleagă bine minunea naşterii Mele din Fecioară.

O, Ierusalime, ce bine era de tine dacă ai fi citit şi tu profeţiile şi Scriptura şi tainele ei, şi să fi crezut, tată! Ai fi ştiut şi tu să crezi ca magii, ca samarineanca şi ca toţi cei care cunoşteau cartea proorociilor. Samarineanca era de neam păgân şi citea cartea proorociilor şi ştia că trebuie să vină Mesia, şi când L-a întâlnit, a crezut că este El, Cel ce trebuia să vină. Iată, poporul Meu, tu nu citeşti proorociile. Vezi tu, creştine, de ce am venit Eu ca să vorbesc cu tine iar? Am venit că tu nu citeşti, şi am venit să-ţi spun să citeşti, ca să crezi în împlinirea proorociilor, fiule. Am venit să-ţi spun Eu despre Mine dacă tu nu citeşti ca să ştii şi ca să aştepţi, şi îţi spun lucruri şi mai mari dacă am venit la tine. Dar tu trebuia să ştii cuvântul Meu cel prin prooroci şi prin apostoli, aşa cum ştia samarineanca, măcar că ea era de neam străin. Magii ştiau, pentru că citiseră cartea proorociilor. Şi tu trebuia să ştii, Ierusalime, trebuia să ştii de Mine şi de tine şi să cauţi să fii cu Mine, să cauţi să vezi că eşti proorocit de prooroci, şi să stai în lucrarea Mea cea proorocită de Dumnezeu prin prooroci. O, dar cum vine asta, să stai în lucrarea Mea? O, nu este pom bun, şi ca să facă roade rele, şi nu este pom rău, să facă roade bune, şi fiecăruia i se văd roadele, şi de aceea am făcut o sită, ca să văd care este rod şi care nu este rod. Scris este că omul scoate bune sau rele din vistieria inimii lui, şi aşa se văd roadele inimii lui.

Eu, Domnul, M-am săturat de duhul iscodirii din mijlocul acestui popor. Vă spun şi Eu vouă că M-am săturat, şi îi poruncesc acestui duh al iscodirii să iasă din poporul Meu, să cadă jos din sită şi să fie scos din hotarele poporului Meu. M-am săturat de el, măi fiilor. Se făleşte şi scoate limba la masa Mea, şi scoate cele rele din vistieriile lui. Eu v-am rugat pe voi, lucrătorii Mei, şi iar vă rog, nu mai băgaţi în sfatul lui Israel vorbire cu cei iscoditori, cu cei seci de credinţă, cu cei obraznici prin cuvinte şi cu pieptul semeţ de cele iscoditoare din inima lor. Şi fiţi atenţi că voi folosi sita, măi fiilor. Mie Îmi trebuie acum bobul cel de grâu curat, bobul cel din hambar, nu bobul cel răzleţ, nu orice fel de bob de grâu, ci bobul cel ales de Mine, cel ales cu sita aceasta, căci tu, poporul Meu, eşti un grâu de soi, tată, şi din acest soi opresc numai bobul cel împlinit, care se lasă lucrat de mâna Mea, de moara Mea, de râşniţa Mea, ca să-l decojesc şi să-l vântur de pleavă şi să-l râşnesc ca să-l fac făină şi să-l frământ şi să-l supun şi să-l dau Duhului Sfânt, ca prin acest cuptor să fac din grâu pâine pentru masa Mea cea veşnică.

Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.

O, fiilor iubiţi, fiilor lucrători, care lucraţi în poporul Meu peste fiii poporului Meu! Voi aveţi durere, aveţi durerea Mea în voi, aveţi zdrobirea Mea în voi. Durerea voastră Mă cheamă lângă voi, şi să Mă lăsaţi să v-o iau, că rău vă apasă, şi milă Mi-e de voi. E răzvrătit Ierusalimul şi nu ştie ce să facă, dar să Mă primească şi să Mă lase să-i vindec nestatornicia.

Ierusalime, am în tine fii nestatornici, care-Mi tulbură duhul poporului Meu. O, până când Îmi mai fac aceştia zdrobiri peste pacea poporului Meu? Ierusalime, poporul Meu, copilul Meu, am în tine putregaiuri, tată, şi Îmi îmbolnăvesc trupul tău, Ierusalime. Eu sunt capul tău, şi tu eşti trupul Meu, şi nu mai vreau să ai mădulare bolnave, Ierusalime. Vreau să te îngrijesc, să te curăţ, aşa cum se curăţă şi se taie pomul primăvara, şi vreau să sortez mlădiţele cele sălbatice, care nici până acum nu ştiu din ce trup sunt. Poporul Meu va fi deosebit de toată lumea de pe pământ, căci aşa am profeţit în cartea acestei lucrări. Şi iată, iau cartea şi scot apă din ea şi dau la lume, ca să creadă lumea în proorociile acestei lucrări, care s-au prezis din vreme, şi vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor sta la această masă, iar fiii acestei mese vor fi sortaţi cu sita de sortare, ca să am grâu curat pe masă şi să fie masă de praznic curat şi neamestecat cu jertfele idolilor. Cine încă mai slujeşte la idoli, cine încă se mai închină la idoli şi la trup, acela va trece prin sită. Nu-i nimic dacă acela nu crede ce-i spun, dar Eu cred ce spun, şi poporul Meu de la masa Mea va fi ales bob cu bob.

Ierusalime, copilul Meu cel născut din sânul Meu, din cuvântul Meu, că din sânul Meu iau cuvântul Meu; lasă-te născut din Mine, Ierusalime, iubitul Meu copil, şi să fii prunc, şi să fii copil şi să mănânci din cer, că iată ce fac: îţi dau cu linguriţa din cer hrană gata mestecată, copilul Meu. Vai de tine dacă te vei mai răzvrăti la masa Mea! Când se răzvrăteşte frate pe frate în acest popor, pe Mine se răzvrăteşte. Când aud Eu grai de judecată peste lucrarea Mea, peste fiii Mei cei lucrători, care duc zdrobirea Mea cu inima lor, o, când aud Eu cuvinte de iscodire şi de răzvrătire de la cei nestatornici din tine, Ierusalime, Îmi vine să Mă mânii, dar Eu Mă gândesc, ca un Dumnezeu, să nu strivesc grâul. Şi voi folosi sita de sortare şi voi lucra cu înţelepciune cerească să nu se dea vina pe om, să nu se dea vina pe cel ce stă înaintea Mea pentru tine, Ierusalime.

O, copile care eşti nestatornic şi răzvrătit! Cum te-ai strecurat tu în grâul Meu ca să-Mi tulburi semănătura? Şi dacă te-ai strecurat aşa soi rău cum eşti, de ce nu te-ai lăsat îmbrăcat şi altoit ca la masa aceasta? Ai venit şi ai intrat în semănătura Mea ca să ţipi la Mine, ca să calci pe spice şi să-Mi striveşti bobul cel proaspăt. Ce să fac Eu cu tine? Cu nestatornicia şi cu duhul tău iscoditor, ce să fac? Iată, voi face ceea ce este scris în prooroci, dar tu nu te temi, de vreme ce nu ştii ce am rostit prin prooroci. Şi vei pieri din îngâmfare, căci soiul rău nu poate face roade bune decât dacă este altoit. Dar dacă nu te-ai lăsat altoit nici până acum, ai rămas soi rău, şi proorociile se vor împlini cuvânt cu cuvânt. Am scris Alfa şi Omega, şi aceasta înseamnă pecetluirea vremii. Această piatră pe care am scris această lucrare este hotarul de despărţire dintre noapte şi zi, şi Eu am vestit această împlinire. Eu sunt Alfa şi Omega. Eu sunt temelia cea nouă.

Ierusalime, lasă, tată, ştiinţa ta, şi să fii omul cel de la sfârşit, care ia ştiinţa Mea în el, că omul cel de la început a furat ştiinţa lui Dumnezeu, şi iată, ştiinţa este moarte. Copilul Meu, intră, tată, în cele dintru început, intră în ascultare şi nu te mai amesteca să ştii ceva de pe pământ, ceva din lume, ceva din ştiinţa care vine de la om. Mă doare când văd că nu Mă asculţi. Vorbeşte cu proorocii şi cu apostolii, copilul Meu, vorbeşte cu Mine, Cel proorocit de prooroci şi de apostoli, că şi apostolii au fost proorocii Mei, şi a fost cuvântul Meu cuvântul lor. Nu mai vorbi cu lumea, nu mai vorbi din lume. Vorbeşte cu cerul, şi din cer vorbeşte, căci din cer sunt o mulţime de vorbiri. Omul cel de la început a vorbit altceva decât îi spusese Dumnezeu, şi a pierdut Edenul, tată. Te-am aşteptat să înveţi să vorbeşti din cer, şi tu faci ce faci, şi iar vorbeşti din cele din lume. Nu aşa, tată. Eu vreau să te întorc în lumină, vreau să te întorc în Mine, fiule din Ierusalim; vreau să fii Ierusalim ceresc, nu Ierusalim pământesc, că Eu vreau să cobor cerul pe pământ, vreau să aduc cerul pe pământ, căci pământul este aşternut picioarelor Mele, după cum este scris.

E sărbătoare de naştere, copile din Ierusalim, şi Eu am deschis cerul deasupra ieslei Mele şi te-am udat pe tine, Israele, cu ploaia cuvântului Meu. Tu să trăieşti din cuvântul Meu, să iei viaţă din el, şi să iei ascultare din el, căci cuvântul Meu sunt Eu.

Te aşteaptă cele nevăzute ca să te facă să le vezi, Israele, copil al venirii Mele întru trâmbiţa Mea. E Verginica cu şiruri de îngeraşi ca să cânte ieslei Mele şi sărbătorii naşterii. La început a fost facere, şi la sfârşit e naştere, iar tu să fii un neam născut din cer, Ierusalime; tu şi fiii tăi să fii poporul Meu cel sfânt şi trupul Meu cel sfânt şi templul Meu cel sfânt şi aşternutul Meu întru care binevoiesc.

Pace vouă, copii şi bătrâni, tineri şi vârstnici, că iată, pământul cântă cerului, şi cerul cântă pământului Meu cel nou, şi se înnoieşte cerul întru bucurie nouă. De şapte veacuri aşteaptă cerul să se arate Ierusalimul cel de la sfârşit, cel născut de sus prin cuvânt, la glasul trâmbiţei Mele. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi peste voi pace şi bunăvoire şi mulţumire întru Duhul Sfânt!

Lumea zice „La mulţi ani!“ la sărbătoarea Crăciunului, şi îşi fac daruri unii altora fiii lumii, iar Eu, Domnul, vă aduc veşnicie, tată, şi tinereţe fără bătrâneţe şi început fără de sfârşit. Iată Eu şi copiii Mei şi bucuria Mea cu ei!

Pace peste păstori şi peste oi! Pace între cer şi pământ! Pace între tine şi Dumnezeu, Ierusalime, copilul Meu, fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit!

Ierusalime, tu eşti fiul Meu, tată, iar fiii tăi să se odihnească unul într-altul, în numele Meu. Precum Eu sunt întru Tatăl, şi Tatăl întru Mine, aşa, Ierusalime, să fii tu întru Mine, şi Eu întru tine, şi unii într-alţii să fiţi, copii din Ierusalim. Să fiţi ca Mine, fără de păcat, că Eu v-am iertat păcatele voastre cele de până acum; le-am iertat, tată, dacă voi Mi le-aţi arătat la vedere şi la auzire. Dar am în Ierusalim fii care au dosit, şi voi folosi acum sita, căci grâul Meu are preţuire după cum îi este bobul.

Pace ţie şi veşnicie şi naştere veşnică! Să nu mai fie moarte după naştere, şi să fie naştere veşnică, întru viaţă veşnică, în Fiul Cel Unul născut şi din Care eşti tu născut, Ierusalime. Iată Duhul Meu peste tine. La botezul Meu în Iordan a venit peste Mine în chip trupesc Duhul Sfânt. Aşa va fi şi cu tine, Ierusalime, înaintea neamurilor pământului, şi te voi numi poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

07-01-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)

Iată călătorie cerească de la cer la pământ şi de la pământ la cer. Eu vin din cer la voi, şi voi de pe pământ căutaţi spre cer, şi ne întâlnim şi sărbătorim sărbătoare de cuvânt ceresc şi de botez ceresc întru numele Meu.

O, popor ceresc, vezi tu, Israele, de ce te-am rugat să te laşi cu cerul, de ce te-am rugat să fii ceresc? O, n-am vorbit cu nimeni până acum aşa cum am vorbit cu tine, atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de patruzeci de ani cu tine, că M-am coborât din cer la tine întru trâmbiţa lui Dumnezeu. După cum era scris în Scripturi, aşa M-am coborât la tine. M-am coborât să vorbesc cu tine cum vorbea Avraam cu îngerul lui Dumnezeu care se ducea să prăpădească Sodoma şi Gomora. Aşa am făcut şi cu tine, Israele, copilul Meu cel făgăduit lui Avraam. M-am pornit să nimicesc fărădelegea de pe pământ şi M-am oprit de vorbă cu tine în călătoria Mea, aşa cum am făcut vorbire cu Avraam. Tu crezi că Avraam n-ar fi putut să nu creadă? Ar fi putut să facă şi el ca tine, dar n-a făcut ca tine. El a crezut că Eu sunt Cel ce vorbesc cu el. El a cunoscut coborârea Sfintei Treimi şi a zis: «Doamne, dacă am aflat har înaintea Ta, intră şi la mine», şi a pus masă lui Dumnezeu, Avraam, şi s-a scris în dreptul lui Avraam dreptate şi neprihănire. Şi Avraam ar fi putut spune că nu sunt Eu, dar el a fost cu credinţă şi i-a rămas numele de părinte al celor credincioşi.

Iată călătorie cerească. Fiul lui Dumnezeu Se apropie de scăldătoarea cuvântului Său, aşa cum S-a apropiat la Iordan, de i-a ieşit în cale lui Ioan ca să înceapă botezul pocăinţei în numele Lui şi cu El. Eu, măi fiilor, M-am lăsat însemnat de botezul lui Ioan ca să întregesc taina botezului cu apă, căci la botezul Meu în Iordan am fost botezat cu apă şi cu Duhul Sfânt, că M-a acoperit Duhul Sfânt în chipul Său trupesc, cu chipul porumbelului, măi Israele, botez cu apă şi cu Duhul Sfânt. Ioan M-a botezat cu apă, şi Tatăl M-a botezat cu Duhul Sfânt în chip văzut, ca să fie la Iordan Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

Iată-Mă cu ceruri deschise deasupra ieslei cuvântului Meu, deasupra scăldătoarei Siloamului cel nou, deasupra râului vieţii, Ierusalime, căci din cer curge Iordanul vieţii. Râul vieţii curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, rostesc vestire şi cuvânt de Bobotează cerească: Se binecuvântează şi se sfinţeşte cu Duhul Sfânt apa râului vieţii şi apa izvoarelor din grădina râului vieţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Acum două mii de ani aşa i-am spus lui Ioan la Iordan: «Lasă aşa acum, că Nouă Ni se cuvine să împlinim toată dreptatea», iar acum Eu botez cu Duhul Sfânt şi cu foc, după cum a fost proorocia cea de la Ioan Botezătorul. Şi cum cu Duh Sfânt şi cu foc? Tu trebuie să ştii să răspunzi, Ierusalime, copil hrănit cu Duhul Sfânt. Ce înseamnă cu Duh Sfânt şi cu foc? Înseamnă grâu şi pleavă. Grâul se botează cu Duhul Sfânt, şi pleava se botează cu foc. Ce este grâul, şi ce este pleava, măi fiilor? O, bine este să fie omul grâu şi să nu fie pleavă, dar e pleavă toată lumea, şi nu ştie ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc. Aceste două taine sunt una la un capăt, şi alta la celălalt capăt. Botezul cu Duhul Sfânt este pentru cei ce cred şi împlinesc legea cerului sfânt, de unde vine Duhul Sfânt. Iar botezul cu foc este pentru cei ce s-au despărţit de voia cerului şi de legea Domnului, şi aceia sunt botezaţi cu foc, după cum este scris: «Se vor mântui ca prin foc». Şi, iarăşi, scris este: «Domnul are lopata în mână ca să cureţe aria Sa şi ca să adune grâul Său în jitniţe, iar pleava să o ardă cu foc nestins». Aşa a spus Ioan: „aria Sa şi grâul Său“, că nu toată aria şi nu tot grâul sunt ale Domnului, pentru că unii numai din fire fac cele ale ariei şi ale grâului, dar nu şi din credinţă în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căci scris este: «Eu sunt Lumina lumii»; şi, iarăşi, scris este: «Fiţi fii ai zilei, căci lumina a fost numită ziuă». Ziua vine de la Mine, din Mine este făcută, căci Eu sunt ziua. Nu de la soare vine ziua. Soarele acoperă taina zilei, dar ziua este din ea însăşi, din Mine, fiilor, din lumină, căci numele Meu este Lumină şi este Cuvânt. Voi, cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele, vouă v-am dat cuvântul Meu să-l suflaţi peste poporul Meu şi peste lume.

Israele, am în tine fii născuţi de sus, din cuvânt şi din credinţă şi din Duhul Sfânt. Aceştia s-au lăsat născuţi şi pecetluiţi de cuvântul Meu ca să iasă înaintea ta cu Mine şi să-ţi dea cuvântul Meu. Te caut, fiule, te caut, Israele, şi te chem să vii să cuvintez peste tine. Te chem să crezi cuvântul Meu, că asta înseamnă să vii. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, că asta nu înseamnă că vii. Să nu mai vii aşa. Aşa a fost şi atunci când se ţineau mulţi ucenici după Mine, şi să vezi ce păţanie s-a petrecut şi atunci! Se certau iudeii pentru cuvintele Mele când le spuneam: «Eu sunt pâinea care se coboară din cer, şi cine va mânca din ea, va trăi prin Mine». Cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine. Mulţi ucenici care auzeau aceasta, ziceau: «E greu cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?», căci şi ucenicii Mei cârteau împotriva Mea dacă nu s-au lăsat să fie grâu de al Meu, şi atunci le-am spus: «De ce vă sminteşte aceasta? Dacă Mă veţi vedea suindu-Mă acolo unde eram mai înainte?». Iată, Israele, cuvântul Meu era Duh, iar ei erau trup. Scris este în cuvântul Meu că Duhul este Cel ce dă viaţă, şi trupul nu foloseşte la nimic. Trupul fără viaţă, fără Duh, nu foloseşte la nimic. Erau între aceia şi din cei care credeau, şi de aceea am spus lor: «Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl». Dar cei trupeşti n-au înţeles, şi atunci mulţi dintre ei s-au retras şi n-au mai umblat cu Mine, şi am rămas numai cu cei doisprezece, care au înţeles de la Mine cuvintele vieţii veşnice, şi aceia au crezut că sunt Fiul lui Dumnezeu Cel viu.

Vezi, măi Israele, de ce ţi-am amintit Eu lucrul Meu de atunci? Ca să vezi că aşa a fost şi atunci. Mulţi au venit să asculte cuvântul Meu, dar a fost greu pentru mulţi, greu de împlinit dacă ţineau la trup, şi iată, trupul nu foloseşte la nimic. Aşa şi acum, cu lucrarea Mea de cuvânt. O mulţime de trupuri au venit să audă, şi venind nu veneau, şi auzind nu auzeau şi nu împlineau cuvintele vieţii. Şi iată de ce-ţi spun Eu ţie azi, Israele: dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, să nu mai vii aşa. Dacă vii şi nu vrei să împlineşti cuvântul Meu, să nu mai vii. Tu de ce crezi că vorbeam vorbire cu greutate acum două mii de ani? Făceam aşa, ca să sortez grâul de pleavă. Făceam aşa, ca să plece cei ce nu credeau, cei ce erau trup fără credinţă, adică fără duh. Aşa fac şi acum, şi voi aduce cuvinte de taină tot mai greu de înţeles pentru cei ce n-au voit să-şi dea trupul deoparte. Aşa am să fac, ca să pot rămâne cu aria Mea şi cu grâul Meu, ca să mai pot lucra, tată, că nu se mai poate să mai lucrăm ca până acum. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, iar Eu voi împlini acest cuvânt al Meu. Cine crede, acela împlineşte cuvântul Meu fără nici un fel de vorbă. Cine crede, acela înţelege. Cine nu crede nu înţelege cuvintele Mele. Ierusalime, nu vezi, fiule, că acestea sunt cuvintele Mele? Îţi spun şi ţie aşa cum am spus acum două mii de ani, că aşa le-am spus celor de atunci: «Dacă nu credeţi în Mine, credeţi în cuvintele acestea ale lui Dumnezeu». Şi ţie îţi spun azi: dacă tu nu crezi că Eu sunt Cel ce grăiesc de deasupra ta, crede măcar în aceste cuvinte dumnezeieşti căci sunt dumnezeieşti, şi nu omeneşti. Cuvintele omeneşti sunt altceva decât acestea, Israele. O, în zadar te mai iau Eu în toate felurile, că tu n-ai să te poţi dezvinovăţi în faţa Mea. Dacă vii şi nu crezi, să nu mai vii, iar dacă vii şi crezi, să vii şi să stai supus aşezării Mele, iar altfel să nu stai şi altfel să nu vii, altfel să nu mai vii. Nu cumva să mai vii şi să mai ţipi la Mine. Ajunge, tată! Eu închid uşa pentru cei ce ţipă la Mine şi umblă la aşezarea Mea ca să judece de pe pământ.

Măi Ierusalime, uită-te ce ordine a avut lucrarea Mea în lume acum două mii de ani. Când a fost să rostesc mântuirea omului prin răstignirea şi prin învierea Mea, am lucrat mai întâi cu vestea pocăinţei, şi cine se aşeza întru pocăinţă şi întru credinţă şi întru sfinţenie, acela era botezat cu apă şi cu Duhul Sfânt apoi. Cel ce alege să lucreze pocăinţa primeşte după aceea botezul cu apă, şi după aceea, botezul cu Duhul Sfânt. Israele, tu ai venit la Mine în vremea aceasta. Ai auzit că am venit şi vorbesc pe pământ, şi ai venit să Mă auzi, şi Eu te-am învăţat să te pocăieşti de toate relele tale, şi tu n-ai făcut aşa. Cei din vremea lui Ioan care veneau la botezul pocăinţei întrebau pe Ioan: «Noi ce să facem?». Veneau mulţimile, şi el zicea: «Pui de vipere, care fugiţi de mânia ce va să fie, faceţi roade vrednice de pocăinţă, şi să nu ziceţi că aveţi de tată pe Avraam, căci din pietre se vor ridica fiii lui Avraam». Veneau vameşii şi soldaţii şi întrebau: «Noi ce să facem?», şi la toţi le spunea Ioan să facă dreptate, să nu asuprească, să se mulţumească doar cu ce au, şi dacă au mai mult, să dea şi celui necăjit care umblă după Dumnezeu întru necazul său. Şi tu veneai şi Mă întrebai ce să faci, dar nu întrebai de pocăinţă, şi întrebai ce să faci cu treburile tale trupeşti şi pământeşti, şi apoi ziceai că asculţi pe Domnul ce-ţi spune. Şi de unde, tată, că tu Îmi spuneai Mie, şi Eu îţi ziceam „da“. Dacă veneai să Mă întrebi de botezul pocăinţei, erai acum pecetluit cu cuvântul împlinirii şi cu Duhul Sfânt, şi erai împărţitor de Duh Sfânt. Vezi tu, Israele, mai întâi este botezul pocăinţei, şi tu n-ai făcut aşa. O, taina pocăinţei este înaintemergătoare sfinţeniei şi credinţei, şi Duhului Sfânt apoi. Acum biserica nu mai lucrează aşa, că dacă vine cineva cu un prunc ca să-l boteze în numele Meu, ca să Mi-l încredinţeze Mie, acela minte când vine, că nici el nu este pocăit şi sfânt şi credincios şi nici pe prunc nu-l face să vină la Mine şi după Mine aşa cum a făcut Cornelie cu toată casa sa când s-a botezat de mâna apostolului Meu. O, nu mai este, tată, pocăinţă la lume, dar nici la tine, Israele, nu este, căci pocăinţa lucrează sfinţenie şi atragere de Duh Sfânt de la Cel ce botează cu Duh Sfânt. Spune tu, poporul Meu, dacă se cunoaşte botezul de la Dumnezeu peste oameni. Nu se cunoaşte, tată. O, şi ce vor răspunde cei ce botează în numele Meu pe cei ce nu sunt cu Dumnezeu, pe cei ce nu rămân cu Dumnezeu după botez? O, să Mă crezi ce-ţi spun, că totul a rămas numai un obicei şi atât. Dar tu, poporul Meu, să înţelegi, tată, calea Mea, şi cum se merge pe ea, şi de unde trebuie să începi. Aşa trebuia să începi, cu pocăinţa trebuia.

Eu când am fost încercat de duhul veacului acesta M-am mărturisit Tatălui Meu de faţă cu ucenicii Mei şi am spus tot ce am păţit de la duhul veacului acesta şi n-am ascuns nimic. Aşa trebuie să lucreze cel ce se mărturiseşte; trebuie să spună tot în faţa fraţilor, aşa cum am făcut şi Eu. Pe toate le-am făcut spre pildă celor de după Mine, dar omul n-a făcut ca Mine. Cine nu face ca Mine, Eu nu sunt Învăţătorul aceluia. Acela n-a venit la Mine, acela nu are Învăţător pe Iisus Hristos.

Israele, de aceea ţi-am spus Eu ţie să fugi de omul necunoscut de tine. Iată ce cuvânt las Eu azi pentru lucrătorii Mei din Ierusalim: Fugiţi voi, lucrătorii Mei, fugiţi de cel pe care nu-l cunoaşteţi voi, că pe acela nici Eu nu-l cunosc. Cine nu se lasă cunoscut de voi, nici de Mine nu este cunoscut. Cum adică vine aceasta, fiilor lucrători? Iată, cel ce nu face cum am făcut Eu în faţa ucenicilor Mei spre pildă vouă, acela nu este cunoscut de voi. Cel ce nu se descoperă vouă, acela este necunoscut de voi şi de Mine, acela nu este aria şi grâul acestei jitniţe, acela nu poate intra la râşniţa aceasta ca să fie prelucrat şi frământat şi copt şi folosit pentru hrana Mea, pentru cuvântul Meu, căci hrana Mea este cuvântul Meu. Fugiţi de oricine zice că este fiu al acestei lucrări şi care nu se descoperă vouă aşa cum M-am descoperit Eu apostolilor Mei. Eu eram Învăţătorul lor, şi tot M-am descoperit, iar ei sunt ucenici, şi tot nu se descoperă, şi nu sunt ucenici acei care nu se descoperă.

Iată ce fac după patruzeci de ani de lucru cu Israel. Fac un popor nou, căci cel de până acum n-a fost nou. Cine vrea să rămână la trupul poporului nou, acela să se lase cunoscut bine. Cine nu vrea, iată, iar zic pentru acela: dacă vii şi nu crezi acest cuvânt de cunoaştere între ucenici, să nu mai vii, fiule străin, căci cel ce este ascuns, este străin şi fur. Să nu vii ca străin şi ca fur, şi să cunoşti legea inimii şi legea lui Dumnezeu în inimă. O inimă născută din Dumnezeu este totdeauna deschisă, căci nu lucrează răul de care să se ascundă. Din pricina răului din inimă se ascunde şi se închide o inimă, dar o inimă frumoasă şi luminoasă nu se ascunde cu lumina ei. Lumina nu ascunde, şi, din contra, vădeşte. Întunericul ascunde prin însăşi firea lui, căci la întuneric nu se văd cele făcute la întuneric. Eu sunt Lumina, şi vă voi spune o taină mare, tată, şi la mulţi din voi le va fi grea. Şi vă voi mai spune şi altele, şi vă voi spune lucrarea Mea şi lucrarea omului, şi vă voi mai spune că omul pune lucrarea sa pe seama Mea, şi nu se poate aşa.

Iată, azi serbăm sărbătoare de Bobotează şi iar rostesc: Se binecuvintează şi se sfinţeşte râul cuvântului vieţii şi apa izvoarelor Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, izvoarelor grădinii cuvântului Meu. Stropiţi peste tot, şi să învieze duh de sfinţenie şi dor de sfinţenie peste oameni. Luaţi, fiilor, în sticluţe, peste tot pe unde mergeţi, şi picuraţi din apa aceasta peste tot şi mereu, şi să fie apa aceasta spre vindecarea sufletelor făpturii, ca să se boteze făptura cu botezul pocăinţei şi al credinţei şi al Duhului Sfânt apoi.

E mare sub cer acest petecuţ de pământ. E mare taina acestei grădini cereşti, şi va fi s-o priceapă în curând toată lumea de pe pământ.

Azi e sărbătoare de Bobotează a Fiului lui Dumnezeu, şi apoi e sărbătoarea naşului Meu de botez, şi iar voi lucra, tată. Stăm un picuţ şi iar lucrăm, că am să aduc taine peste voi, cuvinte de taină, măi fiilor, cuvinte adânci şi mari.

Ierusalime, e sărbătoare de la cer la pământ; e sărbătoare de Bobotează, tată. Să fii un popor botezat cu Duhul Sfânt, Ierusalime, popor al Duhului Sfânt. Vreau să văd pe Duhul Sfânt mărturisindu-te pe tine. Vreau să vadă omul necredinţei că tu eşti fiul Duhului Sfânt, născut din Mine întru voia Tatălui Meu.

Pace vouă! Pace ţie întru serbare de Bobotează, Ierusalime, iubitul Meu popor! Pace fiilor tăi, cei ce stau sub izvorul Duhului Sfânt! Amin, amin, amin.

19-01-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul

Mai întâi a făcut Dumnezeu lumina. Dumnezeu era lumină, şi din lumină a făcut Dumnezeu lumina; lumină din Lumină a făcut. A făcut lumină, căci peste adânc era întuneric. Şi când a făcut lumina, a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric şi a numit lumina ziuă, şi a numit întunericul noapte. Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăşi întocmesc cuvânt. Desfac cerurile şi rostesc de deasupra, şi am însoţitor pe Ioan, naşul Meu de botez, şi îl serbez în sobor în mijlocul poporului Meu Ierusalim, în grădiniţa Mea de fii născuţi de sus. Ioan mărturisea despre lumină, măi fiilor.

Pace vouă, şi lumină! Lumină din Lumină vă dau, ca să fiţi fii ai zilei, ca să nu mai fiţi fireşti, şi să fiţi duhovniceşti, ca să vă pot vorbi cele duhovniceşti. Cele duhovniceşti sunt pricepute numai de cei duhovniceşti, şi n-ai să vezi, Israele, om firesc ca să priceapă cuvintele acestea cu care Eu te hrănesc pe tine de atâta timp.

Dar iată ce taină: mai întâi a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina, iar în ziua a şasea a făcut omul. În ziua întâi Eu am înviat dintre morţi, iar în ziua a şasea am murit ca un om, căci în ziua a şasea s-a făcut omul. Ziua întâi se cheamă duminică, iar ziua a şasea se cheamă vineri. Vineri am murit ca un om, iar duminică am înviat ca un Dumnezeu, în ziua întâi, căci, când a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina.

«Eu sunt Lumina lumii», aşa am spus Eu. Am spus: «Fiţi fii ai zilei», căci lumina a fost numită ziuă. Cuvântul este lumina care luminează în întuneric. Eu am fost Lumina Care am luminat peste întuneric, şi am despărţit lumina de întuneric, pentru că Eu eram din Tatăl şi aveam puterea aceasta de am făcut toate cele văzute şi nevăzute. Dumnezeu era Lumină, iar Fiul Cel cuprins de Tatăl, Cel născut din Tatăl, Cel ce Se numeşte Cuvântul, Acela a făcut cele văzute şi nevăzute, după cum este scris că toate prin El s-au făcut; Lumină din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu născut.

Iată, fiilor, ce să spuneţi voi celor ce nu ştiu să preţuiască ziua întâi. În ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. În ziua întâi s-a făcut lumină la învierea Mea din morţi. Ziua întâi este ziua când sărbătorim facerea luminii. De aceea am profeţit Eu în sulul acestei lucrări şi am zis: «Blestemat să fie cel ce va face vreun lucru de al său, în afară de lumină, de sâmbătă de la asfinţit şi până luni la răsărit de soare». Lumina s-a făcut noaptea, fiilor, nu s-a făcut ziua. Lumina zilei este cuprinsă între două nopţi, şi întunericul nopţii este cuprins între două zile. Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. Aşa să spuneţi voi celor ce nu preţuiesc taina luminii, taina zilei. Aceia nu Mă preţuiesc pe Mine, Cel născut din Tatăl, Lumină din Lumină. Scris este: «Eu sunt Lumina lumii», şi sunt Lumină din Lumină, şi M-am arătat peste pământ Lumină în ziua întâi, măi fiilor. În ziua întâi s-a făcut lumină la început şi la sfârşit, căci la sfârşit Eu M-am ridicat din noaptea morţii în ziua întâi din săptămână.

Eu sunt Lumină din Lumină, născut din Tatăl. Tatăl este şi tată şi mamă. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. Bărbat şi femeie a făcut Dumnezeu; Dumnezeu şi nu omul. A făcut tată şi mamă după chipul şi asemănarea Sa Dumnezeu. Eu M-am născut şi din tată, şi M-am născut şi din mamă, căci în împărăţia lui Dumnezeu nu este parte bărbătească şi parte femeiască, şi este totul îngeresc şi minunat şi fără de fire stricăcioasă şi fără de păcat, precum în cer aşa şi pe pământul împărăţiei lui Dumnezeu.

Împărăţia lui Dumnezeu este cerul şi pământul, pentru că Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Cerul este tron, şi pământul, aşternut. Unul fără altul nu este întru facere, şi este împărăţia lui Dumnezeu această facere. Numai omul cel făcut în ziua a şasea, numai acela n-a stat supus Cuvântului lui Dumnezeu prin Care toate s-au făcut. Toate celelalte au ascultat, şi Domnul le dăduse pe toate în stăpânirea omului cel creat în ziua a şasea. Şi dacă omul a căzut, au căzut toate, căci pe toate le dăduse omului sub stăpânire. Iată ce s-a întâmplat, că omul a căzut, şi au căzut toate câte erau sub stăpânirea lui. O, şi iată, tată: «Adevărul din pământ a răsărit, şi dreptatea din cer a privit», căci Eu am venit şi am luat fire omenească, aşa cum a fost omul cel făcut din pământ, şi am adăugat dreptatea cea din cer şi am ridicat prin Mine făgăduinţa răscumpărării tuturor celor ce au căzut, şi a omului, măi fiilor, dar greu înţelege omul această taină. Omului îi place să rămână numai din ţărână, nu şi din Hristos, şi Eu, tată, mare milă am avut de neînţelepciunea omului cel pierdut, care moare mereu.

Ferice de omul care Mă primeşte pe Mine, căci scris este: «Celor câţi L-au primit, care cred în El, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască de la Dumnezeu, nu din sânge, nici din poftă trupească, nu din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu», din tată fără mamă şi din mamă fără tată; din Dumnezeu, măi fiilor, prin Mine, Cel Unul născut din Tatăl. Numai Eu sunt Cel Care pot mărturisi pe Tatăl, căci vin de la Tatăl, măi fiilor, şi sunt nedespărţit de El cu voi, căci Tatăl este întru Mine.

Iată, Israele, taina luminii, taina luminii din om. Omul luminat la faţă şi la inimă Mă are pe Mine, căci Eu sunt lumină. Cel neluminat la faţă n-a despărţit lumina de întuneric, căci Eu am despărţit lumina de întuneric. Cine se roagă Mie, cine se închină Mie, acela este luminat la faţă. Acesta este semnul celor ce se închină Mie. Cine este posomorât, acela stă întru noapte, acela nu ştie ce este rugăciunea chiar dacă se roagă. Unul ca acela nu ascultă de Mine, nu are sfială faţă de Mine, şi de aceea stă neluminat. Mare este taina luminii în om, măi Israele, şi ce bine era dacă se vedea în tine această înţelepciune! De aceea, tată, am venit, şi rup mereu din lumină şi îţi dau să mănânci cuvânt de lumină ca să te întocmesc prin cuvânt, aşa cum pe toate le-am întocmit, ca să nasc în tine credinţă şi închinare Mie. Tu citeşti destulă rugăciune, dar numai tu ştii cui o dai, că închinare Mie nu este aşa ceva dacă tu nu eşti luminat, dacă nu eşti lumină din lumină. Eu aşa am cuvântat peste tine, aşa am zis: să fii lumină. Iată că tu nu stai în taina luminii, şi lumina plânge supusă de noaptea din tine. Dacă tu erai lumină, era de mult lumină peste toate, şi era împărăţia Mea văzută cu tine.

Vreau să înţelegi taina luminii, fiule. Îmi vine, tată, să te las şi să nu mai vin la tine şi să Mă duc să cuvintez întunericului cel de afară de lucrarea Mea. Îmi vine să te las şi să nu mai vin la tine. Îmi vine să fac cu tine ce am făcut cu Israel. Dacă văd că nu iubeşti lumina, ce să mai zic de tine? Tu eşti ascuns în tine, copile din poporul Meu, eşti posomorât, eşti mofturos, eşti plictisit în tine, şi Îmi vine să te las şi să plec când văd că nu cunoşti ce este lumina. Tu ai avut cerul deschis deasupra ta, Israele de azi. Unde, tată, ţi-a fost inima şi privirea? Iată, Îmi vine să Mă supăr pe tine, că n-ai vrut să te laşi să înviez Eu în tine în ziua întâi când ai venit la Mine. Să fi început şi cu tine facerea, tată, căci facerea începe cu ziua întâi, şi în ziua întâi se face lumina, măi fiule lipsit de Mine. Sunt mereu lângă tine, şi tu tot lipsit de Mine eşti. De ce, oare, nu Mă bagi înăuntru? Tu ştii, tată, cum este un om care are în el pe Iisus Hristos? Uită-te la Mine şi la tine, ca să ştii odată şi ca să Mă iei întru tine şi să fii aşa cum sunt Eu şi să Mă mărturiseşti întru lumină, să fii lumină din Lumină, aşa cum sunt Eu Lumină din Lumină, Tată şi Fiu. Aşa şi tu să fii, lumină din Lumină. O, ce va fi să fac, oare, cu tine, Israele? Ai în mijlocul tău lumina. Ia, tată, şi te hrăneşte şi scoate noaptea din tine, căci Eu nu sunt noapte. Eu sunt ziuă, fiule. Cel cu faţa posomorâtă, acela are alt dumnezeu. Eu nu aduc întunecime de faţă şi de inimă. Alt dumnezeu face aşa ceva în om.

O, neuitatul Meu popor! Apostolii Mei mergeau mereu cu cuvântul Meu să întărească cetăţile creştine, şi iată, aşa este şi azi. Lasă-Mă, tată, să-ţi mai ţin calea încă, să te mai îndemn încă; încă o fărâmă mică de vreme, că o fărâmă de vreme mai este. Ţi-am spus mereu să ţii poruncile, tată. Ţi-am spus, şi iată, îţi spun să iubeşti pe Dumnezeu şi pe cel ce slujeşte lui Dumnezeu. Să nu-ţi faci alţi dumnezei ţi-am spus. Să nu-ţi faci averi şi pofte, şi voia ta să n-o faci. Ţi-am spus să respecţi pe Dumnezeu întru ale Sale. Ţi-am spus, tată, să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu minţi, să nu fii lacom de bunul cuiva. Şi iată, acum din nou ţi-am spus: ia-Mă, tată, de bunăvoia ta în sufletul tău şi întreabă-Mă să-ţi spun ce să înţelegi şi ce să faci în dreptul fiecărei porunci. De ce, oare, s-au scris aceste porunci? S-au scris pentru că oamenii făceau aceste păcate, şi Eu am scris să nu se facă aceste păcate.

Vreau să sun gongul deşteptării, tată. Ce înseamnă aceasta ce vreau? Vreau să nu mai verşi sânge, fiule; aşa vreau. Tu ai să zici că nu verşi sânge şi că nu ucizi, că nu mai ucizi. Tată, nici Israel nu spunea că ucide, pentru că el nu ştia ce înseamnă testamentul în care stătea. Testament înseamnă sânge. Israel aducea sânge pentru păcat. Israel păcătuia, şi după aceea trebuia să spele cu sânge păcatul. Ucidea un animal sau o pasăre şi plătea păcatul cu sânge. Pentru păcat trebuie să se verse sânge. Sângele din om păcătuia, şi sângele de la animale şi de la păsări se vărsa pentru ispăşirea omului. Nu este obligaţie să faci păcat, dar este datorie să dai sânge pentru păcat. Când se aduce sânge, atunci se ştie că cineva a păcătuit. O, ce ruşine, tată! Să facă omul păcat şi să plătească animalul pentru curăţirea păcatului omului! Să moară vită sau pasăre pentru păcatul omului! Şi asta nu a fost de ajuns, că omul tot nu s-a curăţit, de vreme ce nu a scăpat de păcat, de vreme ce omul a păcătuit până la sfârşit. Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine. Spune cu fală omul că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatele oamenilor. Asta nu este o fală, tată, şi ar trebui să-i fie ruşine şi sfială omului şi să se îndrepteze omul înspre dreptate, că pentru dreptate nu trebuie nici o jertfă, nici o ucidere. Eu, măi fiilor de azi, n-am spus lui Israel să aducă jertfe de animale când au ajuns în Canaan, dar dacă ei ştiau că pentru păcate trebuie sânge şi jertfă şi dacă ştiau că păcătuiseră, ei au adus jertfă, dar Eu nu le-am spus aceasta. Din contra, Eu am spus: «Mi-e scârbă de jertfele voastre şi Îmi sunt dezgustătoare. Cine vi le cere ca să le aduceţi?». Eu le cerusem să Mă iubească şi să nu păcătuiască. Le spusesem să nu ucidă, să nu se desfrâneze, să nu fure, să nu mintă, să nu facă nedreptate. Eu asta le spusesem. Ruşine, tată, să moară o pasăre nevinovată sau un miel sau un ied sau un junc pentru păcatul săvârşit de om, şi scris este în Scripturi: «Pământul va da pe morţii lui, şi marea, pe morţii ei, şi iadul, pe morţii lui». Şi ce va face omul? Că şi omul trebuie să dea pe morţii lui, fiinţe nevinovate, înghiţite de pântecele omului sau ucise în numele păcatului omului. Ruşine, tată, să moară Dumnezeu pentru omul păcătos. Ruşine este să facă omul păcat şi să-L omoare pe Dumnezeu pentru păcatul său. Scris este: «Pentru un drept nu moare nimeni, dar pentru un păcătos trebuie să se găsească cineva să moară».

Carnea mâncată de om îi omoară omului mintea, îi aduce vină omului. Eu n-am voit să mănânce omul carne. Eu n-am voit să fie moarte peste făpturi. De la început a fost voia omului înaintea Mea, şi aceasta a adus moartea. Voia omului a adus moartea. Eu nu-i cerusem lui Abel să ucidă mielul. El a voit; a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu. Aşa a voit el pentru Dumnezeu, şi Eu am luat dragostea inimii lui, dar pentru ucidere a plătit Abel cu sângele său.

De la început a fost ucidere, măi fiilor. Eu n-am cerut oamenilor să aducă animale jertfite înaintea Mea, dar pentru păcatele oamenilor omul a făcut lege, a scris dinte pentru dinte, aşa a scris omul pentru păcatul săvârşit, păcat pentru păcat a scris, păcat şters cu alt păcat, şi Eu am văzut că aceasta nu avea nici o putere pentru salvarea omului din stricăciune. Legea vădeşte păcatul, căci pentru păcat, cel păcătos aduce jertfă de ispăşire, şi i se află păcatul. Eu am venit pe pământ şi am murit jertfă pe cruce, Mi-am vărsat sângele pentru păcatul omului, şi omul se laudă şi stă tolănit în păcate, că zice că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatul lui. Ce ruşine! Măi fiilor, Eu Mi-am vărsat sângele pentru cel ce se foloseşte de această jertfă, pentru cel ce se lasă luminat de lumina din Mine, nu pentru omul care păcătuieşte pe seama jertfei Mele.

Israele, poporul Meu, nu mai sta în noapte. Fii fiu al zilei, căci noaptea se doarme, iar ziua este trezire. Eu sunt ziua, şi tu să fii fiul Meu. Eu sunt lumina, şi tu să fii fiul Meu. Îndură-te de Mine şi nu mai păcătui, că Eu, tată, sunt mereu Mielul Cel junghiat şi însângerat pentru păcatul tău. Ce vei răspunde pentru atâta înjunghiere, tată? Măcar tu, poporul Meu, să fii drept înaintea Mea, să fii treaz înaintea Mea. În lume este noapte, tată, noapte şi adânc, şi Duhul Meu pluteşte. Fiule, porunceşte să se facă lumină şi să se despartă întunericul de lumină, ca să lucrez la cuvântul tău, la credinţa ta, căci cuvântul a fost de la început întru lucrare de facere. Ia tu seama bine, căci tu te aşezi să faci un lucru, dar mai întâi îţi spui ce faci, şi după aceea împlineşti. Fără să-ţi şopteşti nu faci. Spune, tată, lui Dumnezeu să facă lumină, că Dumnezeu lucrează facere nouă la cuvântul tău. Spune să se facă împărăţia Mea pe pământ precum în cer. Îmi vine să Mă mânii pe tine că stai nelucrător pentru Duhul Sfânt. Ziua lucrezi pentru împărăţia trupului tău şi noaptea te odihneşti întru împărăţia ta, dar trupul nu foloseşte la nimic. Duhul este Cel ce dă viaţă. Îmi vine să Mă mânii pe tine că nu vrei să lucrezi ca Mine. Eu am lucrat ca tine, că aşa ai zis tu, şi Eu am ascultat. Şi tu de ce nu faci tot aşa, ca să asculţi şi tu de Mine şi ca să lucrezi şi tu ca Mine? Eu în ziua întâi am zis să fie lumină, şi s-a făcut lumină din Lumină la început. Iar la sfârşit tot aşa am făcut în ziua întâi; am înviat întru lumină în ziua întâi. O, aştept să vină peste tine ziua, tată, ziua întâi, ziua cea dintru început să vină şi la sfârşit peste tine, ca să fii lumină din Lumină, fiule din Israel. Am scris istoria lui Israel atunci; am scris, tată, şi istoria ta acum. Nu Mă ruşina înaintea îngerilor! Lasă-te cuprins de lumină, tată, că mare este taina luminii, şi toate se vor scula spre nestricăciune, aşa cum la început toate s-au făcut prin cuvânt. Din nou va da pământul din el tot ce are aşteptând în el. Aşa cum la început pământul a scos din el fiinţe vii, aşa va scoate şi la sfârşit, căci toate trupurile sunt în aşteptarea naşterii din nou a lumii.

Nu mai este om să facă dreptate şi judecată, nu mai este până la unul, căci toţi s-au abătut şi împreună netrebnici s-au făcut, şi Eu, Domnul, am ajuns ocara lor. Iată, cine să mai judece, cine să mai îndrepte pe cel greşit, pe cel vinovat? Cine, tată? Iată cine: cel ce iubeşte pe Domnul, cel ce nu ucide, cel ce nu face desfrânare, cel ce nu fură şi nu minte şi nu se lăcomeşte, acela să facă dreptate şi judecată. Amin.

Israele, dă-ţi silinţa să dobândeşti veacul cel nou, unde nu se mai moare, tată. Ai văzut pe cei trei tineri curaţi, că n-au ars în focul din cuptor, şi s-au minunat necredincioşii. Să fii ca ei, fiule din Israel, şi să nu arzi, tată, dar să fii ca ei ca să nu arzi, că vine veacul cel nou spre vedere, şi va primi pe fiii săi. Amin.

Ioan mărturisea despre Lumină. Aşa şi tu, Israele, să faci ce a făcut Ioan. Ioan a mărturisit începutul, şi tot aşa să faci şi tu. Ioan şi-a răstignit trupul, şi aşa şi tu să faci, şi să iubeşti dreptatea Mea, nu pe a ta, fiule, că scris este: «În cerul şi în pământul cel nou va locui dreptatea şi fiii ei».

La început a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina. Ziua întâi să te cuprindă în taina ei, Ierusalime. Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că slava Mea stă deschisă deasupra ta, şi lumina cea dintâi voieşte să te cuprindă! Vino, fiule, că te chem să vii, şi cheamă-Mă şi tu, aşa cum este scris: «Vino, Doamne Iisuse!». Cheamă-Mă, că Eu vin cu ziua, tată, şi voi înveşmânta totul în lumină.

Împrunceşte-te, Ierusalime, ca să intri în veacul cel nou. Vino, fiule, întru nestricăciune, căci lumina va vădi pe fiii ei. Vino, fiule, de sus, şi nu veni de jos. Lasă-te născut de sus, căci cine nu se naşte de sus rămâne născut de jos. Vino, Ierusalime, întru împărăţia Mea, că slava Mea a răsărit peste tine! Amin, amin, amin.

20-01-1995

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului

Israele, Israele, scumpul Meu popor, dulci sunt pentru Mine clipele cele cu tine, dulce-Mi este viaţa Mea în tine când cu graiul Meu te cuprind. O, copii şi copile care aveţi pe Domnul Iisus Hristos de Păstor! Iată-Mă cu voi la păşune; păşune dulce şi nu păşune din sămânţă care se trece ca sămânţa de pe pământul de acum; păşune de viaţă fără de moarte, păşune din cer între voi. Amin.

Cu pace Mă aşez în sfat cu tine, Ierusalime, copilul Meu de azi. Pace îţi dau, tată! Pace ţie! Pace şi Mie, fiule!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, M-am coborât la tine, poporul Meu, că tu eşti ogorul Meu. M-am coborât să răspândesc sămânţă peste tine. O, sămânţa e mare taină, fiule, şi tu nici nu ştii toată taina ei, şi nu ştii de ce am spus Eu la început să mănânci sămânţă. Vin la tine, poporul Meu, şi îţi dau să înveţi carte de la Dumnezeu, şi nu este nicăieri ce-ţi dau Eu. Au scris, tată, mulţi sfinţi cuvinte despre cer şi despre Mine, ca să ai tu să înveţi. Au fost mulţi care au scris carte despre sfinţi. Au fost alţii care au făcut tălmăciri de cuvinte scrise de sfinţi, ca să aibă omul să citească şi să pornească. Dar la tine, poporul Meu, am venit Eu, şi nu sunt nici sfânt, nici prooroc, şi sunt Domnul tău Iisus Hristos, şi îţi grăiesc cuvintele Duhului Tatălui şi ale Fiului şi ale Sfântului Duh, sămânţă nestricăcioasă, fiule, poporul Meu. O, sămânţa e mare taină, şi am dat omului pe care l-am lucrat şi pe care l-am făcut suflet viu, i-am dat să mănânce sămânţă. Fiule, grăiesc cu tine şi îţi spun că Eu am dat omului să mănânce sămânţă. Dacă omul ar fi făcut aşa, să mănânce sămânţă şi rodul ei, Eu, tată, nu mai plângeam acum pe om. Omul a mâncat altceva după aceea. Omul a mirosit miros de sânge, şi a uitat mirosul de sămânţă şi l-am scăpat din mână pe om. Sămânţa, fiule, înseamnă binecuvântare şi ungere, e semnul Meu de ungere. Sămânţa este nădejdea a ceea ce va fi din ea apoi. Sămânţa are untdelemn în trupul ei şi poartă în ea mirul ungerii Mele, mirul nădejdii, şi mirul nu se şterge, şi mirul nu murdăreşte, şi este semnul Meu peste om. Sămânţa înseamnă rodul cel nădăjduit, din care iese fructul şi sămânţă în fruct. Cine mănâncă sămânţa, acela ia ungere în trupul său, căci ea poartă untdelemn în trupul său. Orice sămânţă poartă untdelemn în trupul său. Sămânţa este trupul ei, iar untdelemnul este duhul ei. Omul care mănâncă sămânţă şi untdelemn din sămânţă, acela are Duhul lui Dumnezeu, are ungerea Duhului Sfânt în trupul său, căci sămânţa poartă în ea taina aceasta. Iată, fiule de azi, cum înseamnă să înveţi carte. Cine, tată, să mai vorbească pe pământ ca să ştie şi fiul pământului? Iată, peste tine grăiesc Eu, şi tu grăieşti peste fiul pământului şi îi spui de taina purtată de sămânţă. I-am spus omului de la început să mănânce sămânţă şi rod din sămânţă şi cu sămânţă în rod. Iată, aşa i-am spus şi omului de la sfârşit.

O, Israele, omul Meu cel de la sfârşit! Mănâncă, tată, sămânţă multă, mănâncă şi pentru omul cel de la început, care a dat sămânţa pe sânge. Mănâncă sămânţă, că-ţi va mulţumi omul din veac şi până în veac, că omul veacului nu a voit să iubească sămânţa şi să fi rămas în această iubire. Sămânţa creşte în pământ şi în rodul ei, şi este fără de păcat, ca şi Mine, fiule iubit de Dumnezeu, că mult te iubesc, şi multă carte pun peste tine ca să înveţi, şi să-ţi dau Eu ţie cunună de flori la învăţătură. Suspină cerul, tată, când se uită pe pământ şi vede copii premiaţi cu cununiţă pentru învăţătura cea fără de Mine. Suspin şi Eu, copile, ca să te văd silitor la şcoala Mea cerească şi să înmulţesc cununiţele cele pentru tine. Nu are, tată, cine să-ţi dea ce-ţi dau Eu. Ce-ţi dau Eu nu mai pierzi, şi rămâi încoronat veşnic, şi nu înveţi în deşert dacă iubeşti şcoala Mea şi cartea Mea. Cartea Mea este cunoscută de Duhul Sfânt, de Duhul Sfânt din om.

Iată ce sărbătoare pe pământ! M-am întâlnit cu tine, Ierusalime nou, şi vreau să-ţi spun că voi veni curând ca să te trec clasa. Şi la şcoala cerească se trece clasa. Am făcut serbare de sfârşit de şcoală şi vreau să te premiez. Ne întâmpinăm unii pe alţii şi serbăm cu cerul. Pace şi întâmpinare cu pace! Pace de la Mine peste tine, Israele, doritul Meu popor! Ce este dorul, tată? Tu iubeşti pe cineva şi ţi-e dor de cel pe care-l iubeşti. Eu, tată, te iubesc pe tine şi Mi-e dor de tine, Ierusalime. Vezi tu, măi fiule, omului îi este dor de cineva pe care nu-l are aproape. Şi Mie, tată, cum Îmi este dorul? Dacă te-aş avea aproape, de ce Mi-ar mai fi dor de tine? Mi-e dor de tine, Ierusalime. Pace ţie, şi vino, că Mi-e dor! Şi iată, ai venit, iar Eu arunc sămânţa. Sămânţa are pilda ei. Ea cade şi în piatră, şi în spini, şi în pământ bun, şi se deosebeşte prin creştere. Ea creşte bine pe ogor bun. Eu am făcut din tine ogor bun şi te-am numit ogorul Meu, poporul Meu. Roagă-te Semănătorului, tată, roagă-te, ogorul Meu, poporul Meu, roagă-te, că rugăciunea te creşte şi te măreşte şi te rodeşte, fiule. Rugăciunea este aripă pentru tine, fiule. Dacă rugăciunea ta nu te duce pe aripa ei până acolo unde cauţi tu, atunci nu este aripă rugăciunea ta. Fiule, să nu te rogi fără folos. Nu te amăgi, tată. Dacă trupul tău nu este curat, atunci nici gândul tău nu stă cu tine la rugăciune, şi se întoarce în trup. Dacă gândul tău din vremea rugăciunii nu te duce pe tine la simţirea rugăciunii, atunci tu nu eşti curat şi nu ajungi la Domnul pe drumul rugăciunii. Rugăciunea este cărare, tată, este duhul tău către Dumnezeu, este cuvântul tău către Mine. Fără rugăciunea ta nu ştie Dumnezeu că tu eşti. Dacă cineva vrea ceva de la tine chiar străin fiind de tine, şi dacă nu vine să-ţi spună, tu de unde ai şti că el vrea ceva? O, Eu te-am înzestrat cu duh şi cu minte şi cu gândire şi cu simţire, şi Eu, fiule, nu te cercetez dacă tu nu ceri să te cercetez. Ţi-am dat zestre să te foloseşti de ea întru Mine. Omul se culcă pe urechea că ştie Dumnezeu, şi zice: „Lasă, că ştie El Dumnezeu“, dar cine nu se descoperă pe sine înaintea Mea, pe acela Eu nu-l cunosc, că acela are mărire de sine şi Eu nu caut spre el, pentru că Eu sunt smerit şi blând. Eu eram venit din cer pe pământ, şi tot M-am rugat cerului. Cât am fost pe pământ M-am rugat neîncetat Tatălui Meu. Eram venit din cer şi Mă rugam cerului. O, fiule, dacă tu te rogi cerului, atunci tu eşti o pară de foc bineplăcută, şi toţi cei din jur văd aripioarele tale, căci rugăciunea face din tine aripă spre cer, suire şi coborâre, fiule.

O, iubitul Meu popor, ca o pasăre care cloncăne cu hrană pentru pui, aşa a fost lucrarea Mea în jurul tău, Ierusalime, şi am stat ca pasărea cu hrana în cioc ca să ţi-o dau, ca să nu mănânci altceva, şi ţi-am spus aşa: sămânţa pe care o mănânci să nu fie păcatul, tată, că păcatul este mir străin şi ungere urâtă, fiule. Nu numai cu gura mănâncă omul. Omul mănâncă şi cu mintea şi cu inima. Ce mănâncă cu mintea şi cu inima şi cu simţurile? Mănâncă ori pe Dumnezeu, ori pe satana; ori sfinţenie, ori păcat. Fiule, să cauţi cu gândul tău la cele sfinte, căci cele sfinte fac din tine flacără cerească pe pământ şi în cerul sfânt, dar cele păcătoase îţi iau curajul către cer şi te fac nevăzut de cer. Fiule, ce vrei tu să fii? Vrei să fii Adam, sau vrei să fii Hristos? Ai grijă, că Adam a murit, iar Hristos a înviat, tată. Dacă tu ieşi după altă mâncare şi te prinde vremea rea pe afară, ploaia îţi udă aripioarele şi furtuna ţi le rupe, şi rămâi pe afară fără aripi. Fără aripi nimeni nu va putea pluti pe deasupra răului care vine să cureţe pământul de răul de pe el.

Dacă duhul rău iese din om prin pocăinţă şi prin credinţă şi dacă apoi iarăşi se întoarce, atunci înseamnă că vindecarea nu s-a născut peste om. De ce, tată, aşa? Iată, nu mai este rugăciune curată şi mereu. Rugăciunea este veghe, asta este rugăciunea. Nu după ce te rogi să te culci. Nu, tată, şi să veghezi apoi împreună cu Dumnezeu. Dacă eşti păstor, să veghezi peste turmă după ce te rogi, şi dacă eşti fiu, să veghezi cu păstorul după ce te rogi, căci rugăciunea este veghe, fiule.

Umblă, tată, şi Mă caută pe Mine, căci ca să găseşti trebuie să cauţi. Caută-Mă ca să Mă las în calea ta, să Mă las găsit, poporul Meu, găsit de tine, tată. Crede în Mine şi nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune şi tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă aşa a fost planul lui Dumnezeu. Îţi trimit carte de învăţat, ca să înveţi din ea calea spre Mine, Ierusalime, poporul Meu. La doctor şi la judecător se plăteşte şi se pun mijlocitori ca să scoţi trupul de la moarte şi de la închisoare. Umblă, tată, şi pentru suflet, că de la Mine toate le primeşti în dar, numai să-ţi iei crucea şi să vii după Mine. Umblă cu Mine şi nu fără Mine. Eu nu-ţi cer nimic ca să te scap de moarte şi de boală şi de închisoare. Închisoarea cea de pe pământ, aceea nu este închisoare, aceea este pocăinţă dacă vrei s-o lucrezi. Închisoarea este păcatul care te închide în el, căci plata păcatului este iadul. Am venit să te întâmpin şi să-ţi spun să te faci sănătos şi de acum să nu mai greşeşti, Israele, copilul Meu de lângă sfârşit.

O, copii şi copile, fiţi oglindă de copii ascultători şi de cuminţenie. O, ce creştere v-am dat şi ce şcoală v-am învăţat ca să nu fiţi fără de credinţă! Să nu fiţi slabi la învăţătură, măi fiilor, ca să vin să vă dau premiu şi lucru sfânt să vă dau.

Iată ce lacrimi vărs pentru tine, Israele. Cuvintele Mele sunt lacrimile Mele pentru tine, copile de azi. Am plâns pe la porţi, tată, când am mers peste fiecare cetate, şi intram şi găseam idoli mulţi peste tot, şi plecam plângând, rugându-vă să vă întoarceţi la iubirea Mea şi să veniţi la şcoala cerului, ca să vă trec clasa. Iată, scot la lumină vorbirea Mea cu Israel, şi lumea va bea şi se va îmbăta de iubire după Dumnezeu. Ai grijă, Israele, să nu cumva să rămâi mărturie de nepăsare sau de necredinţă sau de cârtire sau de fapta lui Iuda, că împietrirea ta va aduce credinţă peste lume şi mântuire peste lume. Am spus demult, când umblam prin cetăţile tale, că vom trece un examen ceresc, Israele, şi unii n-au mai mers după Mine de atunci. O, dar nu este nicăieri loc pentru Israel cel hrănit din această lucrare. Cei ce au plecat n-au voit nici mustrare, nici certare, nici trezire, nici îndreptare, nici duh smerit. Eu am voit să fii tu iubirea Mea din urmă, Ierusalime, că dacă te-am certat spre îndreptare, am făcut aşa că te-am iubit. De ce nu M-ai primit aşa? Şi dacă ai plecat din casa iubirii, din lucrarea aceasta, tu crezi că te-ai ascuns? Nu se poate furişa nimeni de mărturia acestei cărţi, căci cuvintele cărţii acesteia vor scula pe morţi din gropile lor, dară pe tine, care eşti deasupra! Cuvintele acestei profeţii au vorbit de învierea celor morţi şi au spus că se vor scula afară, şi morţii vor împlini cuvintele cărţii acesteia şi se vor scula. Amin.

Iată, e plin văzduhul grădinii Mele de glasul Meu, aşa cum era grădina Edenului, plină de glasul Meu care vorbea cu Adam. Şi va întreba lumea: „Unde este cel scris în Cartea aceasta?“, şi vor răspunde îngerii cei păzitori ai acestei profeţii şi vor zice: „Aceia s-au dus hulind şi cârtind“. Eu am spus că Mă duc să fac loc pentru Mine ca să fii şi tu cu Mine, şi trebuia să fii dacă am zis. Şi iată, am gătit acest loc ca să fiu cu tine, şi vin spre tine ca să fiu cu tine acolo unde eşti tu, că tu nu te-ai pregătit ca să fii cu Mine acolo unde sunt Eu şi lucrez pentru tine. Iată, lucrez aici pentru iertarea ta şi nu te pot ierta, că tu nu vrei. Te voi ierta când te vei opri din calea ta şi vei lua calea Mea şi când vei fi curat de păcat; iar până atunci voi lucra. Să-ţi fi făcut cărare prin lucrarea Mea ca să fii în curţile Domnului. De ce, oare, nu înţelegi ce este lucrarea Mea cu tine, Israele? Dacă ai venit să crezi în această lucrare, să fi crezut până la sfârşit în ea, căci o iubire părăsită se răzbună pe tine. Tot ce ţi-am adus prin ea, până la sfârşit să fi crezut. La sfârşit ţi-am adus ce am adus la început, ca să răscumpăr omul de la cădere.

Să vină cetăţile lui Israel, să vină să cineze cu Mine prin cuvânt, că şi Eu M-am dus în ele după fii. M-am dus şi i-am strigat de peste tot, am bătut pe la toate porţile şi am intrat ca să spun la toţi ce vreme este şi ce vreme vine. Am lăsat carte pe pământ pentru fiecare cetate şi am scris iubirea sau neiubirea, primirea sau neprimirea, am scris peste tot, şi se va desface acest sul.

Iată, am scos apă. Am scos apă multă, ca să ia lumea; să ia, aşa cum ia la Bobotează, şi să bea duh de sfinţenie şi de învăţătură din cer pe pământ. Şi lumea ia şi se sfinţeşte, şi Domnul împlineşte tot cuvântul rostit prin acest izvor. Am scos apă multă din acest râu. O, şi câţi peşti au trecut prin râul acesta! Peşti mici şi peşti mari au trecut şi s-au ales şi au plecat şi au rămas. O, ce rău va fi de acela care a băut din vadul acesta şi n-a rămas ca să fie viu şi însemnat cu cele ce am adus azi! Azi am adus ceea ce mai era de adus, dar n-am scos şi nici n-am adăugat.

Va veni omul necunoştinţei de Dumnezeu şi îţi va spune că nu este adevărată cartea aceasta pe care Eu o scriu în mijlocul tău de patruzeci de ani, că Eu am scos apă din această carte, am scos multă apă bună ca să bea lumea. Apă amară n-am scos încă din ea, că am în ea şi apă bună şi apă amară. Apă bună este cuvântul Meu de bucurie, iar apă amară este cuvântul Meu de durere în mijlocul tău, poporul Meu. În cuvântul Meu de durere se găseşte numele tău în sfat cu Dumnezeu, în carte cu Dumnezeu. În acest cuvânt se vede aşteptarea Mea pe urma ta, se vede chemarea Mea, se vede mustrarea Mea, se vede durerea Mea pe urma ta, poporul Meu, şi iată, îţi spun că mai este o bucurie pe care o aştept de la tine; mai e încă o speranţă de bucurie. Îţi voi lăsa o mână dată ţie. Şi cum va fi aceasta? Aceasta este starea ta pe care o ai acum, pe care o vei avea acum. Eu de aceea am venit la cetăţile Mele din Israel. Am venit ca să pricepi vremea şi să te aşezi în cele bune, ca să fii găsit bine. Dacă n-ai fost niciodată bine, măcar să fii găsit bine în vremea aceasta, fiule.

Am scos cuvinte de bucurie şi am dat la cel ce n-a răstignit cuvântul Meu, la cel ce n-a cunoscut că Eu vorbesc cu un popor pe pământ. Poporul Meu a răstignit cuvântul Meu, a răstignit pe Duhul Sfânt, şi zice că s-a ascuns. Nu s-a ascuns. Este în cartea sa poporul. În sfânta Scriptură este Israel cel de atunci, şi în cartea de azi eşti tu, cel de acum Israel. Şi cel de atunci şi cel de acum M-a chinuit şi M-a răstignit. Să se fi răstignit pe el copilul acestei profeţii, şi Eu i-aş fi scris înviere prin cruce. Eu prin cruce am înviat, şi tu tot aşa trebuia să fii. Tu trebuia să fii un popor curat Israel chiar dacă ai născut fii. Să fi născut copii fără poftă, aşa cum au născut părinţii de demult, Zaharia şi Elisabeta, Ioachim şi Ana, Avraam pe Isaac, şi mulţi copii născuţi fără de poftă, şi să fi fost curat acest popor.

Dacă omul a voit carne, Eu i-am zis să mănânce carne, şi a ieşit că i-am zis Eu. Eu am zis pentru că a zis omul. Dacă tu ai voit prunci, Eu am zis să-ţi faci prunci, şi iată, iar Îmi pare rău că l-am făcut pe om, că omul cel tânăr al poporului Meu s-a dus la potop apoi, iar cel bătrân al său s-a dus după cel tânăr, şi iată ce potop a căzut peste poporul Meu. Lui Israel i-am zis atunci când l-am pornit spre Canaan, i-am zis să omoare pe tot neamul străin din cale şi să-şi facă loc spre Canaan. Şi ce a făcut Israel? Israel şi-a luat femeie şi bărbat din neamurile din cale şi a fost măcelărit de neascultare până la unul. A fost omorât pentru că a luat trup de pe cale, iar el era popor sfinţit de Mine. Aşa a făcut şi azi Israel, şi n-am avut cu cine să intru în Canaan. Dar Eu am spus ţie, Israele, că fac Canaan, şi fac Ierusalim văzut, şi fac grădină sfântă, ca să intri în ea cu Mine. Iată, Eu n-am minţit, şi îţi aduc aminte că de aceea ţi-am cerut să fii sfânt. Cum adică sfânt să fii? Nu te scutura la acest cuvânt, nu te mânia, nu te fă judecător de cuvânt dumnezeiesc. Să Mă scutur Eu, că Eu ţi-am spus să fii sfânt, şi tu n-ai vrut aşa, şi acum te baţi în piept că eşti cu Mine sau că ai fost cu Mine, şi îl duşmăneşti pe cel mai mic care a venit la Mine ascultând, care n-are păcatul neascultării de cuvântul Meu, că M-am rugat de tine patruzeci de ani să fii sfânt şi nu pământ, şi să-ţi spun Ierusalim. Ierusalim înseamnă popor al Duhului Sfânt în sărbătoare de Rusalii. Dacă ai fi vrut tu aşa, Israele, îţi dădeam toate bunătăţile ca să le ai şi să te odihneşti în ele cu trupul sfânt. Ce nu ţi-aş fi dat Eu ţie dacă ai fi iubit să ai trup sfânt şi să-Mi fii Mie templu?! O, nu te supăra, nu te mai mânia pe cei mici care s-au născut în urma ta şi care au ascultat ca să stea cu trupul sfânt. În zadar te mânii, şi ai păcat îndoit dacă faci ce au făcut copiii lui Iacov fratelui lor cel mai mic. Ţie nu-ţi place aşa, dar iată, ce a fost iarăşi este. Cel mai mic care a venit în urmă din Egipt, a luat cuvântul Meu şi l-a pus la inimă şi s-a sfinţit şi n-a cârtit, şi voi ridica un neam mare din cel mic, din lucrarea credinţei şi a ascultării celui mic. Decât să te răzvrăteşti, mai bine este să fii cuminte şi mulţumit, că n-ai de ce să te îngâmfi, n-ai de ce, că voi scoate într-o zi şi apa cea amară, şi ai să vezi că n-ai de ce să te răzvrăteşti, că Eu mult am suspinat ca să fi fost tu după voia Mea. Am scos apă dulce şi am dat la mulţimi şi am spus mulţimilor că Eu am un popor, şi de aceea vin la tine, poporul Meu, şi mereu te rog să fii tare cu Mine şi să fii ca Mine, căci precum căsătoria va merge pe pământ până la sfârşitul de acum, tot aşa cuvântul Meu cel dulce şi cel amar va merge până la sfârşit, până la pragul celor ce sunt nesfârşite.

Eu aş fi vrut ca tu să fii stea cerească, dar tu M-ai judecat când ţi-am spus să nu mergi cu şcoli de pe pământ, că nu pământul are nevoie de tine. Pământul n-are nevoie de nimeni, decât de cei din cer, fiule, şi de aceea aş fi voit Eu să fii tu stea cerească şi să nu cauţi să ai strălucire pământească. Tu nu trebuia să mănânci din mâna nimănui învăţătură, şi trebuia să iubeşti şcoala cea cerească, cea care începe cu sfinţenia şi care se termină cu plata ei şi cu cerul coborât pe pământ.

Ce bine era să nu mai fi avut iudă în poporul Meu! Dar Eu sunt Dumnezeu şi ştiu bine cum este fapta lui Iuda. Fapta lui Iuda este neascultare de cele rânduite de Dumnezeu. Fapta lui Iuda este să stai la mijloc ca să iei şi să dai. Fapta lui Iuda este ca să cumperi de pe piaţă şi să răspândeşti în poporul lui Dumnezeu, şi ca să iei din poporul lui Dumnezeu şi să duci afară la fur. Un creştin care nu este iudă, acela este plin de seninul Duhului Sfânt, plin de pace şi de iubire şi de ascultare şi de umilinţă în mijlocul poporului Domnului. Iuda se cunoaşte după faţă, şi tu nu vrei, fiule, să nu fii iudă, pentru că nu crezi cum este fapta lui Iuda şi purtarea lui Iuda. Cel ce are buzunarul lui, acela este Iuda. Cel ce are de la Mine şi de la tine şi ia cu umilinţă, acela este frate în turmă.

O, copii şi copile, am spus aşa la început: «Să iubeşti pe Dumnezeul tău din toată inima şi cugetul tău»; din toată inima am spus. Cine se iubeşte pe sine, acela face voia sa şi pofta sa şi nu se cheamă că acela iubeşte pe Dumnezeu. Cine se iubeşte pe sine, acela lucrează păcat în trup. Să ştii, măi Israele, că azi îţi spun ceva, măi tată. Îţi spun că nu ştii să fii credincios, şi te faci că nu ştii ce este păcatul. Păcatul pleacă în trup de la inimă, nu de la trup. Nu trupul este de vină, şi nici firea trupului, ci inima naşte păcatul, căci mintea ta este în inima ta, şi îţi cobori mintea la inimă, şi atunci ai făcut păcatul în trup, şi după aceea urmează fapta lui în trupul tău.

Vezi tu, Israele, de ce am spus Eu să iubeşti din toată inima pe Dumnezeu? Inima când e ocupată toată cu Dumnezeu, atunci nu mai rămâne loc şi pentru păcat în ea. Cugetul şi inima nasc păcatul, şi păcatul apoi se aşează în trup. Am venit, tată, să te smeresc, ca să vezi tu cum nu-L iubeşti pe Dumnezeu. De aceea nu scapi tu de păcat, pentru că nu-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima. De aceea eşti tu aşa de necăjit pe pământ. Fără Dumnezeu e greu pe pământ, fiule. Cu Dumnezeu eşti atunci când Îl iubeşti cu tot cugetul şi cu toată inima, nu când te temi de El, ci când Îl iubeşti cu totul. Nu ai priceput tu, fiule, că nu poţi să fii şi tu şi Dumnezeu, iubit de inima ta. Tu când te iubeşti pe tine, de aceea te iubeşti, ca să-ţi faci voia. Tu când Îl iubeşti pe Domnul, de aceea Îl iubeşti, ca să-I faci voia. Vezi tu, tată, de ce nu scapi de păcat? Iată ce te învăţ Eu azi. Te învăţ să-L iubeşti cu tot cugetul şi cu toată inima pe Dumnezeu, ca să scapi, tată, de păcat, ca să scapi de greu, fiule, şi ca să nu mai fii dat păcatului, căci din nou îţi spun: nu fapta păcatului este păcatul, nu de acolo începe păcatul. Păcatul începe de la cuget şi de la inimă, fiule. Tu nu eşti forţat să-L iubeşti pe Dumnezeu. Tu alegi ce vrei, dar îţi spun să nu mai spui că-L iubeşti pe Dumnezeu dacă mai trăieşti tu în tine. Cine iubeşte pe Domnul, acela iese din sine, acela se leapădă de sine şi are în el împărăţia lui Dumnezeu. Cine dă cer tuturor celor din jur, acela are pe Dumnezeu cu împărăţia Sa în el. Să nu Mă faci mincinos, tată. Eu adevăr grăiesc despre cel ce împarte cer: acela împarte ce are în el, şi de aceea împarte. Cine are în el altceva, împarte altceva, şi Îmi face dezbinare în trup şi tulburare în trupul cel închegat al poporului Meu. Cine nu poate lăsa pentru Dumnezeu totul ca să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie, acela nu s-a lepădat de sine, acela este întru sine, şi iată, n-a plecat ca să-Mi urmeze Mie.

Dacă nu te-aş iubi, poporul Meu, n-aş fi aşa milog pe urma ta. Te iubesc pentru că ai pecetea Mea pe tine, pecetea acestei lucrări, fiule. O ai din părinţi sau de mai încoace, şi o ai pe tine din ziua când am vorbit cu tine.

Iată, va veni la tine omul şi îţi va spune că nu este din Dumnezeu această carte pe care Eu am scos-o acum şi pe care o voi da ca merinde vie la sărbătoarea Mea de patruzeci de ani cu tine, poporul Meu. Îţi va spune omul că scrie în Scriptură să nu mai adauge şi nici să mai scoată nimeni din cartea aceea. Eu, Domnul, vin şi îţi spun ce este cuvântul acela. Cuvântul acela este pentru cartea lui Ioan, pentru cartea Apocalipsei, nu pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu se va sfârşi în veac. Acolo este vorba de profeţia lui Ioan, de profeţia sfârşitului lumii şi de venirea Mea, nu este vorba de sfintele Scripturi, care nu se vor sfârşi, şi vor fi cu Domnul în veac. Este vorba de cuvântul Apocalipsei şi de numărul scris în ea, şi să vezi ce-ţi mai spun Eu acum. Scoate cartea aceea, tată, şi citeşte cu Mine în ea şi vezi că s-a împlinit scoaterea şi adăugarea aceasta în ea. Oamenii bisericii din lume au călcat acest cuvânt, au scos din ea şi au adăugat în ea; au schimbat cuvântul şi numărul profeţit, şi vor păţi aceia ca dreptul Simeon, care n-a mai murit până ce n-a văzut cele şterse de el în profeţia cu naşterea Fecioarei. De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi aşa ceva? A făcut aşa, ca să te omoare pe tine şi ca să-şi facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, şi ca să nu te mai pregăteşti şi ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, şi de aceea biserica este a veacului acesta şi nu este a cerului. Dar tu eşti biserica Mea cerească, Ierusalime, şi fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea şi numărul cel profeţit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie şi încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaşte capătul, a schimbat şi a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr şi au scos venirea Mea, şi dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul şi drumul, dacă ei stau în nepăsare, aşa stă şi turma lor. Dar Eu vin la tine şi nu tac şi îţi spun să fii gata, că sunt lângă arătare, şi voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curăţirea cărării Mele şi va culege din calea Mea trupurile şi va aşeza serbare cerească înaintea Mea.

O, fiule, omul din lume ştie mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit şi nu e prost, şi încearcă să-şi lungească statul şi veacul lui. Dar Eu vin şi îţi spun să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, şi din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, şi să nu zici că Domnul nu mai vine, şi tu să fii pregătit bine, că dacă eşti gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ţii să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni. Nu vreau să tragi acolo unde nu-Mi place Mie, că Eu acolo nu Mă duc; nu Mă duc în lume. În lume este Ilie cu curăţirea pământului, că multă râvnă are el de Dumnezeu, şi de aceea el este cu trupul. Ilie n-a voit să moară cu trupul, şi dacă n-a voit, Eu am împlinit, şi iată ce mare este acest sfânt. Enoh n-a voit să moară cu trupul, şi dacă n-a voit, nu a murit. Aşa şi tu să vrei, Israele, copilul Meu de la venirea Mea. Mă doare că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine fructul vieţii, căci fructul vieţii este curat, curat, tată, şi tu nu eşti curat, şi nu pot sta la masă cu tine ca în cer, şi stau ca pe pământ. Mi se frânge inima că nu te-ai învrednicit să ai tu de la Mine darul pe care l-am coborât Eu în grădina Mea. În această grădiniţă am ungere mare, tată. Am trimis pe cei trei sfinţi ierarhi la Verginica după postul ei de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi M-au dat ei din potir ceresc, i-au dat Trupul Meu, lucrat de cer, de cei trei ierarhi care stau la temelia cea de la început, alături de cei dintâi apostoli ai Mei. Acesta a fost darul pe care i l-am dat Eu lui Verginica după postul ei de patruzeci de zile. Darul a fost Iisus Hristos, adus din cer, de ierarhi din cer. Ei sunt ierarhii acestei lucrări şi au ungerea lor peste fiii grădiniţei Mele de azi. Ei sunt de la început cu Verginica, din anul 1955, şi nimeni nu poate umbla la această lucrare aşezată de cer.

Mereu ţi-am spus: «Israele, am multe să-ţi spun, şi tu nu le poţi purta», şi de aceea nu te am în curţile Mele, în tainele Mele, căci tainele Mele sunt purtate de trupuri curate, şi de aceea ţi-am spus să Mă iubeşti cu toată inima ta, ca să semeni cu grădina Mea, şi să rup din ea şi să te sfinţesc cu cele din grădina Mea, aşa cum am făcut cu Verginica la început. E mare taină această grădiniţă, e mare ungere peste fiii grădinii Mele, şi tu, poporul Meu, nu poţi duce această taină, şi de aceea îţi spun: pregăteşte-te bine, poporul Meu. Tu zici că ştii, dar nu ştii. Ce ştii tu e ce ştii tu, nu e ce ştiu Eu. Această grădină Mă poartă pe Mine, şi în zadar zici că ştii, şi Eu îţi spun că nu ştii, şi îţi spun că eşti ispititor. Şi dacă faci aşa, Eu nu te scriu cu cei curaţi la inimă. Cine a umblat aşa, acela a rămas cu pipăitul, şi Eu nu mai cred în acela.

Eu îţi spun, Israele, să te pregăteşti bine cu trupul şi cu sufletul şi să mergi la scaunul de pocăinţă, şi să mergi fără păcate, că mult Mă înţeapă duhul rău în coasta Mea durută şi sângerândă când te aude pe tine că încă ai mai avea păcate. Aş vrea să nu mai ai păcate, tată, şi am dat de la Mine un om ca să te hrănească cu Trupul şi Sângele Meu, ca să nu mai fii tu amestecat cu cei care Mă răstignesc, că preoţii bisericii lumii, toţi Mă răstignesc, Mă răstignesc greu, că au mâinile pline de păcate, şi au trupurile pline de plăceri şi de carne, că ei nu mănâncă seminţe şi mustul din seminţe ca tine. Ei mănâncă untdelemn mort, nu untdelemn viu; mănâncă ungere moartă, şi la Mine toate au viaţă, fiule. Sămânţa are viaţă în ea, iar mirul ei unge viaţa şi sufletul şi inima, dar mirul acesta când e pus pe foc ca să facă cu el ce face cu alcoolul, acel mir ucide şi sufletul şi trupul, şi nimeni nu mai ştie că de mult s-a atins antichrist de untdelemn şi de vin. Ţi-am adus un slujitor care stă curat cu trupul şi i-am zis să stea cu tine şi să te hrănească pe tine întru curăţenie şi întru cuminţenie, ca să te smulg pe tine din braţele străinilor tăi, care nu sunt din această lucrare. Omul care Îl ia pe Iisus Hristos trebuie apoi să nu mai facă păcate, ca nu cumva să-L bage pe Domnul în mădular stricat şi mort mereu. Ai văzut, tată, sămânţa se dă o dată jertfă, şi după aceea îşi face un trup nou şi ţi se dă ţie spre hrană. Aşa şi trupul omului păcătos, să-şi lase păcatele şi să-L ia pe Domnul, şi după aceea să nu mai facă păcat în trupul său şi cu mădularul său, că acela se face mădular al lui Iisus Hristos.

Am fost cu mare îngăduinţă două mii de ani, şi de atunci numai în mormânt am stat şi numai din mormânt am lucrat, căci chiar dacă am avut preoţi cu viaţă curată în trup şi în duh, dar pe Mine M-au dat tot la omul care a făcut mereu păcat, şi am intrat în mormânt mereu, fiule, în omul care era mormânt pentru Mine. Sau dacă omul cel ce se apropia era curat, aşa cum au fost şi mulţi dintre fiii tăi, Israele, dar n-ai avut preot curat, tată, şi ai avut preot străin de poporul tău şi de viaţa ta, şi n-ai avut ce-ţi trebuie. Am luat un martor din biserică şi i-am dat cuvânt să se facă arhiereu, şi cuvântul Meu l-a făcut arhiereu, şi l-am păstrat în lucrarea Mea şi l-am purtat prin cuvânt şi l-am scris în cartea aceasta ca martor de pe pământ, din biserica cea de pe pământ, ca să mărturisească această vreme şi lucrul Meu cu tine, poporul Meu, lucrul cuvântului Meu peste tine. Şi am pus prin cuvânt ungere peste locul grădinii Mele de azi, şi am ridicat piatra legământului cel curat, şi am pus la temelia ei chipul Meu şi legea Mea cea sfântă, şi am zidit pe această temelie fii cu ungere cerească prin cuvântul Meu cel din cer. Şi la această aşezare nouă am avut martor arhiereu de pe pământ, numit de Mine prin lucrarea Mea, că el a fost cu lucrarea Mea demult, demult, tată, şi a fost cu trupul curat, şi l-am adăugat atunci poporului Meu şi l-am făcut martorul Meu, şi iată, el mărturiseşte de la temelia Mea cea nouă. El este plăpând şi cu paşii legaţi, căci l-au duşmănit arhiereii cei trupeşti şi i-au oprit pasul şi glasul, dar Eu am lucrat prin el şi cu el ce am avut astăzi de lucrat şi ce a fost de intrat în vreme, în istoria vremii, şi iată, ţipă duhul cel potrivnic, ţipă de durere şi nu ştie cum să-şi mai facă loc, dar în zadar îşi face, că Eu Mi-am lucrat lucrarea Mea, şi ea mărturiseşte, şi acest martor al Meu este mare întru Mine. Roagă-te, Israele, să se ridice în picioare cel neputincios şi să-i cadă lanţurile celui închis de arhiereii de azi. Eu, tată, numai înainte voi da de-acum, şi am bătut la poarta ta ca să te pregăteşti de împlinirile cele profeţite vreme de patruzeci de ani.

Israele care eşti bolnav de mărirea din tine, nu te mai supăra, tată, pe lucrătorii cei puşi peste tine. Nu mai umbla cu descusutul şi cu pipăitul şi cu împărţitul. Vino-ţi, fiule, în fire şi adună-te, că tare eşti tu risipit cu inima şi cu credinţa, măi fiule, şi iată, faci mereu lacrimi Duhului Sfânt. Nu mai sta ca un străin în poporul Meu, că poporul Meu trebuie să fie un duh şi un cuvânt tot poporul Meu. Şi dacă nu este aşa, nu este din pricina Mea sau din vina sa, ci din vina ta, cel ce nu stai curat şi deschis la masa cuvântului Meu, şi Îmi pare rău că trec în carte mărturii cu durere, că mai am pe câte unul în poporul Meu, care-Mi face durere, că tu, fiule, nu vezi îngeraşii care trec prin faţa ta şi te cercetează şi te scriu la numărul de azi al cuvântului Meu, la fiecare masă te scriu îngeraşii cum vii şi cum stai şi ce faci şi ce ai în tine, şi cartea va mărturisi, că Eu i-am rupt peceţile, şi ea va cuvânta. O, cât a plâns cartea vremii de azi, cât a plâns închisă! Dar a venit vremea să o deschid şi să vorbească pentru sau împotriva ta. Tu n-ai crezut vreme de patruzeci de ani, şi iată, Eu astăzi împlinesc, şi nu te poţi ascunde nicăieri, fiule. Aşa este şi în Scriptură vorbirea Mea cu Israel şi istoria Mea de până atunci. Tot aşa de dureroasă este şi cartea aceea, şi iată, scriu încă în ea, scriu şi vorbirea Mea cu tine, şi după ce scriu, lucrez. Acum e încă rost de înviere, dar nu înviere amestecată cu păcat, că aceea nu se scrie înviere.

Israele tată, lasă-te spre înţelepciune, măi fiule, că de aceea te-am rugat să nu mai ucizi ca să mănânci, şi să mănânci fără să mai ucizi. Să mănânci seminţe şi rod de seminţe, şi să ai înţelepciunea ca să pricepi cele cereşti, şi să stea peste tine cele cereşti. Să nu se supere cel ce s-a făcut de atâtea ori vinovat faţă de cuvântul Meu din vremea celor patruzeci de ani, că dacă te-ai făcut vinovat faţă de lucrarea Mea, nu pot, tată, să te pun lucrător acum. Şi de ce nu pot? Pentru că este scris în carte mărturie rea despre tine. Şi cine a scris în carte, tată? Iată, tu eşti cel ce ai scris, nu Eu. Eu doar ţi-am arătat ce ai făcut nepotrivit lucrării lui Dumnezeu care te purta prin ceaţa vremii.

Să te pocăieşti, Ierusalime, că mare îţi este numele între neamuri, şi nici unul din poporul Meu nu poate fugi din carte. E prins în carte tot fiul care a crezut măcar o dată în lucrarea cuvântului Meu. De aceea îţi spun Eu că Mi-e dor de tine, poporul Meu, şi că te aştept de patruzeci de ani, tată. Ţi-am spus, de patruzeci de ani îţi spun mereu că cel ce bea o picătură de ţuică se topeşte din faţa Mea şi este luat prin învinuire, prin călcare de cuvânt profeţit. Şi să vezi ce-ţi mai spun Eu azi, Israele, că am fii în tine care s-au dus la fund la capătul drumului, şi bea ţuică cel ce a vorbit cu Dumnezeu. O, fiule, gâtul şi inima nu te-au usturat, dar ochiul te va ustura mult de tot, că Eu voi da cuvântul pe faţă, şi vei fi strivit de cuvântul cărţii şi vei fi vădit că ai călcat peste cuvântul lui Dumnezeu.

Eu vin să fac întâlnire cu tine, Israele, ca să vin să-ţi spun să fii tu un popor fără de păcate. Eu rostesc acum peste tine din nou: iartă-ţi-se ţie păcatele, Israele, dar nu te mai ţine de ele, că nu eşti bun de nimic dacă faci aşa. Să nu uiţi, Israele, ce te-am învăţat Eu astăzi, căci te-am întâmpinat cu o învăţătură adâncă şi ţi-am spus că păcatul se face cu inima şi cu cugetul, şi numai după aceea se coboară în trup şi îşi face loc în trup. Tu să nu dai vina pe trup, să nu te îndreptăţeşti, că am în poporul acesta trupuri care au păcatul în carne şi nu ştiu sau nu vor să ştie că acesta este păcatul. Trupul dacă nu ar avea inimă vie şi minte vie nu ar mai face nimic.

Israele, să-ţi faci inima locaş iubirii de Dumnezeu, şi dacă ai să faci aşa, te vei cunoaşte pe faţă, fiule. Omul până nu se învoieşte cu gustul păcatului nu vine fapta păcatului. Scoate, fiule, rădăcina, ca să nu mai dea din ea.

Sunt cu duh de bucurie în sfat cu Israel. Îţi mulţumesc, poporul Meu, că ai venit în întâmpinarea Mea, şi aş voi să fii şi tu mulţumit în duhul tău. Aş vrea, tată, să te vindec de toate neputinţele tale, dar Îmi trebuie loc şi scaun în tine. În tine, fiule din Israel, să nu găsesc mormânt pentru Mine, şi să găsesc scaun de domnie pentru împărăţia Mea în tine. Vine, şi se vede bine, vine plânsul pe pământ, şi ţie îţi trebuie aripioare, şi iată, iar îţi spun: dacă nu poţi, dacă nu vrei să fii curat cu inima şi cu trupul, nu e bine să-Mi încurci statul Meu în poporul Meu. Eu M-am săturat de trădători, tată. Eu M-am săturat de aşteptat. Sunt lângă arătare, dar rău îi va fi celui ce a fost în cartea aceasta, în ogorul acesta, şi s-a dus apoi să nu facă ce i-a spus Dumnezeu să facă. Vine usturimea peste cei ce au călcat în picioare această învăţătură.

Încercaţi voi, cei vii, şi spuneţi vestea pocăinţei la cei ce au căzut din leagănul acesta, din bărcuţa aceasta de lucrare cerească. Nu le zic să vină la masa cuvântului Meu, dar le zic să caute cu viaţă sfântă, aşa cum cer Eu celui ce va scăpa. Şi fiţi atenţi la otrava de pe piaţă, la învăţătura de pe piaţă, să nu luaţi nici cu gura, nici cu ochii, nici cu urechea să nu luaţi. Vai vouă, tată, dacă nu veţi asculta de acum ca să nu mai căutaţi să ştiţi ce păţeşte lumea! Dacă nu veţi sta în această ascultare, vai vouă! Nu vă jucaţi cu acest cuvânt, fiilor. Nu mai ascultaţi la lume. Închideţi ferestrele spre lume, închideţi uşile şi porţile, închideţi ochii şi urechile şi nu vă mai uitaţi peste lume. Este păcat de moarte ceea ce vă spun. Pe cât puteţi, pe cât vă stă în putinţă împliniţi aceste cuvinte. Citiţi de la Domnul, ascultaţi de la Domnul, uniţi-vă cu cerul, că iată, n-aţi ascultat la vreme ca să ieşiţi din lume. Cel ce nu vrea, Eu, Domnul, îl rog să se dea deoparte din turma Mea, că Eu trebuie să am o turmă fără de vină. De mult timp îţi spun: dacă nu crezi, dacă nu vrei cum vreau Eu, dacă stai cum vrei tu, să nu stai în poporul Meu, că-Mi atingi poporul de neascultare. Am fii doborâţi de la faţa Mea pentru că n-au ascultat şi au făcut altceva, şi fac şi acum tot aşa. Acum duhul cel înşelător se făleşte cu ei, şi o să le dea cu piciorul duhul cel rău, îmbrăcat în haine de creştin, şi aceşti creştini neascultători vor rămâne goi şi învinuiţi de neascultare. Nu Mă tem de duhul omului, dar Îmi pare rău de creştinii Mei care s-au lăsat murdăriţi şi doborâţi de cei ce au plecat din Mine.

Ca să stai în această lucrare nu este aşa cum zice oricine; este aşa cum zic Eu, Domnul. Eu, tată, am tras mereu de inima ta ca să te iau în Duhul Meu, iar tu te-ai ascuns de toată aşezarea Mea, dar de Mine n-ai putut să te ascunzi, şi Mă uit la tine cum stai răzleţ şi ameţit de cei fără de statură, şi Mă uit la alţii care au plecat din lucrarea Mea de frica omului cel clătinat, şi Mă uit unde s-au dus; Mă uit şi le arăt şi fiilor Mei ce văd Eu, ca să ştie şi ei cele ascunse de cei cu inima ascunsă. Eu am căutat mereu cu vindecare, dar cine a fost prea vinovat împotriva acestei raze de lucrare cerească, acela a luat plata inimii sale, că inima aceluia n-a mai căutat spre întoarcere şi s-a dus din turma aceasta, şi aceştia nu sunt nicăieri. Ei sunt în cartea aceasta, şi din altă parte Eu nu-i ştiu. Aceştia pe nicăieri nu Mă vor mai găsi, decât în staulul Meu de lucrare cerească în vremea aceasta. Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, şi nu Mă mai duc, şi stau cu tine, fiule, poporul Meu. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, şi cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, şi în lume nu Mă mai duc, şi stau cu tine şi suflu peste tine şi te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine şi să-ţi fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, şi nu-ţi poate fura ţie nimeni această lumină.

E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, mireasa Mea; e dragostea dintre Mire şi mireasă. Un mire şi o mireasă sunt curaţi câtă vreme sunt miri. Aşa iubire să fie între Mine şi tine, Ierusalime, mireasa Mea de azi, şi să nu doreşti căsătorie, tată, adică pofte, adică idoli, adică voie după voia ta. Rămâi mireasă, Ierusalime, că mireasa este curată şi nu este întinată. Vine lumea, tată, şi Mă întreabă de tine; vine în curând, şi va fi să-ţi arăţi veşmântul şi statura şi lucrarea ta. Vine omul cel înşelat de cele ale veacului acesta; vine ca să se uite la tine şi ca să facă ce faci tu, şi ca să facă ce fac Eu; vine să înveţe lecţia vieţii fără de moarte. E dragostea Mea cu tine, e cartea Mea cu tine, cartea drumului Meu cu tine, şi tu va fi să spui ce a spus Pavel apostolul după ce s-a trezit din sine, după ce M-a prigonit pe Mine şi pe fiii bisericii Mele.

Vor veni preoţii şi arhiereii să le dai şi lor ce ai tu şi să stea sub slava ta, dar fii mireasă curată, poporul Meu din urmă. Te-am îmbrăcat frumos, tată. Vezi să nu te pătezi, vezi să nu te agăţi, vezi să nu-ţi pierzi veşmântul. Furtuna e mare şi vremea e ceţoasă. Vezi să nu te ia vântul, fiule. Vântul, tată, ascultă de Mine dacă tu vei fi cu Mine. Dacă vei fi cu tine, vântului nu-i este teamă de trup.

Eu te cuprind în dragostea Mea, în mantia Mea, şi n-ai să mai auzi pe nicăieri cântarea aceasta de dragoste. E dragostea Mea cu tine, Ierusalime, şi vreau să ai faţă după chipul şi asemănarea Mea.

Pace vouă, copii şi copile din poporul Meu! Ce bine e să fie copil poporul Meu, să fie copil, aşa cum Eu am profeţit. Dar cine nu este copil, se vede că nu este copil. Iubiţi duhul de copil în voi. Copiii nu ştiu ce este teama. Fiţi copii ai Tatălui şi ai Fiului şi ai Sfântului Duh, şi veţi pluti pe deasupra.

Vine primăvara Mea şi a ta, Ierusalime. Vine, tată, pajiştea cea nestricăcioasă, că mult aşteaptă firea descoperirea fiilor lui Dumnezeu, care o vor salva pe ea din stricăciune. Eu rostesc vindecare peste tine, poporul Meu Israel. Vindecă-te de tot ce te doare şi aleargă sănătos spre cele ce nu se vor mai sfârşi. Cele nesfârşite vin odată cu Mine şi sunt făcute pentru tine, poporul Meu cel moştenitor. Vino, tată, să moştenim cele ce nu se văd, şi ochii tăi să se desfacă. Amin.

Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Ascultă această poruncă, fiule, poporul Meu. Eu sunt cuvânt peste tine, şi lumea nu ştie cum sunt Eu cu tine. Am spus la lume despre taina Mea cu tine, şi lumea va vedea pe poporul Meu. Să se desfacă ochii tăi, Ierusalime! Pace ţie! Pace prin cuvânt, şi cuvântul să fie cu viaţă peste tine! Eu am sărbătoarea Mea deasupra ta, am cerul cu Mine deasupra ta. Amin, amin, amin.

15-02-1995

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu pentru România

M-am coborât deasupra ieslei Mele, M-am coborât cu scaun de îngeri. Pun din nou pecetea Mea peste Israel, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Aceasta este pecetea şi semnul prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor şi lucrez peste Israel, care împlineşte patruzeci de ani, patruzeci de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări.

Pace vouă, străjeri ai ieslei în care coboară cuvântul Meu! Iată ce fac: Mă zidesc în cuvânt înaintea ta, poporul Meu. Mă zidesc în grădina Mea şi Mă fac cuvânt. Mă întocmesc şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul rămâne pe masa ta, pe inima ta şi în cartea Mea din Israel, în istoria Mea de cuvânt în vremea aceasta. Cuvântul Meu rămâne cu tine, Israele, şi să-l împlineşti, tată, că n-are cine să împlinească pe pământ cuvântul Meu. Cuvântul Meu a fost zidit prin prooroci, că ei au scris cuvântul Meu, iar Eu l-am împlinit. Măi fiilor, cuvântul Meu a fost prin Verginica şi tu l-ai ascultat, poporul Meu, atâta vreme l-ai ascultat, căci M-am zidit înaintea ta prin cuvânt.

Ierusalime, popor al lui Israel, am fost cu tine patruzeci de ani şi am trimis glas de trâmbiţă peste tine ca să te aduni acum la sărbătoarea cea mare, căci Eu, Domnul, desfac peceţile cărţii, şi voi sărbători această carte care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cartea aceasta nu mai ai când s-o înveţi, şi de aceea vin înaintea ta. Iau pe fiii grădinii Mele şi Mă cobor cu ei în calea ta, la poala muntelui, căci tu eşti muntele Meu şi ai vârf şi ai poale. Nu mai ai, tată, când să înveţi să faci cele din carte. Vremea învăţatului a fost până acum. Acum e sărbătoare de trecere. Cartea aceasta trebuie acum s-o împlineşti mereu, mereu, şi de aceea am coborât Eu acum. Am coborât să-ţi spun cuvânt. Şi ce cuvânt? Cuvânt de împlinit. Fii atent, că Moise a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine şi să se sfinţească apoi, şi să rămână întru Mine. Ilie a postit patruzeci de zile ca să vorbească cu Mine şi să-l iau la cer cu trăsură şi cu cai cereşti. Verginica, fiule, a postit patruzeci de zile, şi apoi am coborât în ea şi am făcut din ea izvorul râului vieţii, şi din râul acesta ai băut tu. Eu sunt râul vieţii, şi am izvorât din Verginica în calea ta, că am făcut din ea stâncă, şi temelie pe stâncă, şi am venit şi Mi-am atins toiagul Meu de ea, şi a ţâşnit din ea izvorul râului vieţii, şi tu, Israele, ai băut din râul vieţii. Dacă până acum nu ai ştiut ce ai băut tu prin această stâncă, iată, azi îţi spun din ce ai băut tu. Ai băut din râul vieţii, râul despre care scrie în Scripturi. Şi cum aşa? M-am coborât şi am biruit lumea din tine, şi am biruit necredinţa din tine, şi ţi-am făcut cu mâna şi ţi-am arătat izvorul Meu şi ţi-am dat să bei din el şi să înviezi, şi să-ţi dau, tată, drum de rai sub picioare. Am stat cu potecuţa cea spre rai în calea ta şi mereu ţi-am arătat-o, şi mereu te-am îmbiat spre rai. Râul curgea spre tine, că am făcut din Verginica albie de râu. O, ce n-am făcut Eu din ea ca să stau înaintea ta! În vremea lui Moise stăteam acoperit şi lucram. Eram acoperit de nor sau de negură, sau de văzduh eram acoperit, iar Moise asculta glasul Meu şi spunea poporului cuvântul Meu, şi am lucrat atunci după cum era omul, tată. În vremea lui Ilie tot aşa am lucrat, şi am fost ascuns în vânt şi am vorbit cu Ilie. Cu proorocii tot aşa am lucrat. Cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov am lucrat la fel. Iată, Israele, câţi fii ai credinţei! Şi astăzi ai fost tu scris şi ales ca să ai glasul Meu şi cuvântul Meu peste tine, şi acum îţi pun carte pe braţe, că dacă o bucăţeleam până acum, tu n-ai mai fi fost popor al Meu, că te-ar fi rupt în bucăţi vremea şi fiii vremii, dar am poruncit să se desfacă peceţile cărţii, căci vrednic sunt să iau şi să deschid aceste peceţi. Am spus cu puţin timp înainte: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărţii!». Şi iată de ce am venit. Am venit să-ţi spun să înviezi bine, bine, Israele, mai înainte de deschiderea cărţii, şi să fii în mare sfinţenie de-acum, şi să fii cuminte de-acum, cuminte cum n-ai fost niciodată, căci se deschide cartea Mea din vremea ta. Fii atent, poporul Meu, că nu e de joacă, şi e de înviat de-acum. Înviază, înviază, Ierusalime, că slava Domnului vine şi te acoperă pe tine! Înviază şi te bucură întru înviere, iar moarte în tine să nu mai fie de-acum, căci cine mai face moarte de-acum în tine, acela va fi mai de plâns decât orice păcătos.

Sun din trâmbiţă peste tine să te pregăteşti cu post de patruzeci de zile, şi vom întâmpina sărbătoarea deschiderii cărţii, a desfacerii peceţilor cărţii, iar tu eşti scris în cartea aceasta şi te numeşti Israel, popor al Domnului. Să vină străjerii, să vină sutaşii tăi înaintea ta şi să-ţi aducă cuvântul Meu ca să-l împlineşti, şi să rămâi apoi pe veci în sfinţenie cerească pe pământ şi în trupul duhului tău, căci trupul tău fi-va să se vadă templu al Meu în vremea care mai este, şi va umbla după tine omul care va căuta pocăinţă şi scăpare.

Fiule, poporul Meu, să posteşti, tată, patruzeci de zile; să nu te mai dai la mâncări timp de patruzeci de zile. Îţi voi da putere mare, fiule, poporul Meu. Îţi voi da saţ ceresc, Israele, iubitul Meu fiu. Mănâncă, tată, pâine după ce trece ziua. Mănâncă, fiule, grâu, aşa cum a mâncat Rut, fiica Moabului, care a găsit milă în Israel culegând spice de grâu de pe urma secerătorilor. Rut era rudenie cu neamul lui Avraam, şi am adăugat-o lui Israel şi am scris-o în numărul strămoşilor Mei cei de după trup. Iată ce face postul, căci pe această fiică a condus-o spre Dumnezeul lui Israel. Omul care mănâncă grâu, acela se îndumnezeieşte în duh şi în trup, căci taina bobului de grâu este ca de aici şi până la cer de mare, fiule, poporul Meu; este o putere mare în om. Eu i-am deprins pe apostolii Mei întru această taină, şi vreau să te deprind şi pe tine, Israele de azi, popor de apostoli de la sfârşit. Vreau şi tu să mănânci grâu, şi îţi voi da multă, multă sănătate dacă Mă vei asculta să iubeşti hrana aceasta; şi îţi voi da duh de sfinţenie, căci bobul cel viu de grâu va lucra în tine şi Mă va creşte pe Mine întru tine, şi tu Mă vei iubi cu mare har şi cu mare iubire. Vin să te pregătesc bine şi să te învăţ să mănânci sămânţa de grâu şi sămânţa de untdelemn, lapte şi miere din cele crescute de Mine pentru cel sfânt de pe pământ. Vin şi Mă zidesc prin cuvânt înaintea ta şi îţi dau învăţătură de înţelepciune a vieţii fără de sfârşit, căci va fi să treci cu Mine o punte, ca să nu rămâi să guşti şi tu din sfârşitul lumii. Iată, lumea va rămâne pe pământ şi îi va sluji lui antichrist, dar cu tine voi fi Eu, şi îţi voi sfinţi trupul şi mintea şi îţi voi binecuvânta pâinea şi apa şi sămânţa de grâu şi de untdelemn, şi îţi voi binecuvânta roadele cele curate, bucate curate din pământ binecuvântat de Mine. Postul este de folos numai celor ce iubesc postul. În vremea postului cel curat diavolii nu mai au curajul asupra ta, iar îngerii se desfată cu cei ce postesc. În vremea postului trebuie să se stingă mândriile, pretenţiile şi vicleşugul cel ascuns din om, dar omul lumii de azi nu ştie rostul şi puterea postului. Postul însănătoşeşte pe om şi îl hrăneşte sufleteşte. Tot trupul omului trece spre însănătoşire prin post. Omul, tată, nu crede că toată boala trupului şi a sufletului vine de la mâncare şi de la pântecele cel cu mâncare. Nu mai crede omul aşa ceva. Zice omul că nu are vitamine dacă nu mănâncă, aşa zice omul ştiinţei. O, are dreptate omul ştiinţei, dar nu ştie cum să aibă. O, dacă omul omoară mâncarea şi numai apoi o mănâncă, şi dacă aşa face cu toată viaţa din mâncare, de unde, tată, să aibă mâncarea viaţă şi putere? Mâncarea este muncă trupească, iar postul este muncă duhovnicească, măi fiilor. Proorocii aveau postul peste viaţa lor, şi de aceea vorbea Duhul Sfânt peste ei. Cine, Israele, să mai creadă că glasul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste tine? Tu, poporul Meu, ai avut rânduială de post şi de mâncare şi de trăire şi de sfinţire, tată. Ferice ţie dacă M-ai ascultat! Iată, dacă nu M-ai ascultat întru toate, ascultă-Mă, poporul Meu, ascultă-Mă întru toate, până la punte, tată, şi vei vedea apoi pentru ce M-ai ascultat.

Îi voi spune la lume că este Dumnezeu. Să vezi tu ce o să-i spun Eu la lume că este Dumnezeu şi cum este Dumnezeu. Aşează-te, Israele, mireasa Mea, că va vedea lumea că tu ai Mire şi că L-ai iubit pe Mirele tău. Mirele lumii este păcatul, tată, dar Mirele creştinului este Domnul Iisus Hristos. Poporul Meu, tu eşti mireasa Mea, fiule. Să fii mireasă neîntinată, fiule, poporul Meu, căci vai celui ce va fi dat în stânga atunci când vom pune piciorul pe punte, când vom trece portiţa fericirii! Curăţă-te bine, Israele, şi curăţă-ţi simţurile tale, şi cu ele să Mă simţi pe Mine, că sunt aproape de tine, şi cu ele să Mă iubeşti pe Mine, ca să nu rămâi fără de Mine, fiule, mireasa Mea. Eu sunt fără de păcat, şi tot aşa vreau să am şi mireasa, căci te-am scos din lume ca să te fac vrednic de Mine, poporule, mireasa Mea. Te-am luat din poporul român şi vreau să fac din poporul român nuntaşi la nunta Mea cu tine, Israele, mireasă iubită de Dumnezeu.

O, românule, românule creştin, adu-ţi aminte de Mine, românule, poporul Meu ales! O, că te-a încântat un cuvânt urât şi l-ai luat pe limbă şi ţi s-a părut dulce şi ai mâncat şi te-ai înveşmântat cu rodul acestui cuvânt! Că a venit la tine cel străin şi ţi-a şoptit la ureche acest cuvânt: civilizaţie. La Mine nu este acest cuvânt, iar în cartea limbii tale nu era nici acolo acest cuvânt. Dar acest cuvânt este păgânie, tată. Nu este de la Dumnezeu nimic în acest cuvânt cu faţă ascunsă. Şi acum cine te mai scapă pe tine de această dulceaţă? O, iată ce ai păţit, românule, că la această dulceaţă trag muştele şi mănâncă din tine şi te lasă sărac de Mine. Iată ce cuvânt, ce limbă străină de Mine: civilizaţie. Românule tată, tu trebuia să slujeşti lui Dumnezeu, românule, poporul Meu, că ai ungere de la începutul tău, creştinule român, ai semnul Meu pe tine, iar semnul, acesta este: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Tu nu trebuia să-i slujeşti trupului tău, căci cu trupul faci păcat dacă slujeşti aşa. Tu trebuia să slujeşti Duhului lui Dumnezeu cu cugetul tău, căci cu duhul tău faci cer şi sfinţenie şi viaţă adevărată. O, poporule român, te-ai civilizat, şi de Dumnezeu te-ai depărtat. Eu te-am născut din Duhul Sfânt la naşterea Mea din Fecioară. Eu M-am născut prunc, şi tu te-ai născut popor într-o singură zi, în ziua cuvântului Meu rostit peste tine, ţară română, ţară creştină! O, tu ştii ce înseamnă român? Nu ştii ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să vorbesc Eu cu tine ca să Mă înţeleg cu tine ca la începutul tău, românule, poporul Meu? O, te-ai băgat şi tu în cutie, tată, şi nu mai ai ogradă şi iarbă şi pomi şi pădure şi poiană şi căsuţe cu miere şi sapă şi grapă, şi nu mai eşti român. Eşti neamţ, că te-ai lăsat după praznicele nemţeşti. Eşti francez, că te-ai îmbrăcat cu haină franţuză. Eşti englez, că ţi-ai stâlcit limba ta cea dulce. Eşti turc, şi ai făcut ca Israel, care s-a unit cu trup de pe cale. Eşti american, că ţi-ai uitat vârsta ta, care este cât a Mea, şi ţi-ai uitat strămoşii pe care-i ai dedesubtul tău. Eşti american, de parcă nu mai ai strămoşi şi frumuseţe străbună. Ţi-ai uitat bunicii, poporule român. O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău. Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tău. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămăşuţa de creştin se va numi român.

O, vin să te strig. Te strigă începutul tău şi dragostea Mea cea dintâi întru tine, că Eu pe limba ta rostesc judecata păcatului şi Evanghelia învierii făpturii, şi tu, românule, ţi-ai urât limba ta, Evanghelia Mea, şi ai luat în ea de la alte popoare, care n-au ungerea ta. Numai tu ai ungere încă din scutece; numai tu între popoarele vremii; numai tu, Românie, ţară a întoarcerii Mele. De aceea te-am pregătit şi te-am născut şi la începutul tău, şi la sfârşitul tău, şi tu de ce ţi-ai uitat limba şi Evanghelia? De ce? O, aceasta este desfrânare, tată. Ai făcut şi tu ce au făcut popoarele păgâne. Ai făcut fabrici de fum şi uzine de moarte, ca să pregăteşti moartea trupului tău, şi omul cel mic din tine nu ştie ce faci tu peste el. Te-ai făcut şi tu stăpân pe om, românule, poporul Meu, dar Eu l-am făcut pe om să fie liber şi nu rob omului. Ai învăţat şi tu calea păgână şi ştiinţă păgână, şi nu te-a dus la bine, şi te-a dus la minciună şi la moarte. Dar Eu vin să te dezrobesc. Tu eşti poporul Meu ales, eşti omul cel născut de sus la naşterea Mea şi a ta, căci Tatăl ne-a născut odată pe Mine şi pe tine, Mire şi mireasă din cer, din apă, duh şi sânge.

Am pus peste tine regi şi voievozi viteji şi plini de Duhul Meu, iar când greşeai, te pedepseam prin unealta Mea. Te pedepseam după cum era statul tău cu Mine şi te mângâiam după cum era credincioşia ta, ca să nu te pierd din braţe, ca să nu rămân cu braţele goale de mireasă. O, te-ai dezbrăcat de Mine, şi Eu te-am părăsit. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale. Trezeşte-te, te strig! Auzi tu glasul Meu? Ridică-te şi du-te după cel vândut şi alungat, căci ungerea ta e pe creştetul lui. Când el a fost alungat de tine, Eu am dat toată ungerea ta cu el, şi a plecat cu ea pe frunte şi nici un rău nu a pierdut pe cel pribeag al tău.

O, poporule român, plânge voievodul tău în mijlocul Egiptului; plânge regele tău, românule; plânge şi te binecuvintează mereu plângând, ca să nu pieri; plânge şi se roagă cu toată inima lui, aşa cum plângea David, unsul Meu, când îşi scria rugăciunile pe pământ. Plânge regele tău, românule, că i s-a luat casa şi ţara şi neamul, şi nimeni nu-l doreşte cu adevărat dintre cei ce se zbat pentru el, că aceia nu fac voia Mea pe pământ, şi el prin voia Mea va birui împotriva omului duşman pe Dumnezeu, va birui prin poporul Meu cel sfinţit, şi regele tău va veni la Mine şi la tine, poporul Meu român. O, el a fost aruncat de la locul lui, şi de atunci ţie nu ţi-a mai mers bine, că pe cel mic l-ai dus departe ca să-l mănânce fiarele. Ai făcut şi tu ca fraţii lui Iosif, care l-au alungat pe cel mic, şi de atunci tu eşti rob, aşa cum a fost Israel rob în Babilon.

O, românule, românule, oare, tu eşti un popor cu suflet rău? Nu eşti cu suflet rău, dar de ce, tată, l-ai alungat pe cel născut de Mine pentru tine? Cine, tată, te-a învăţat pe tine să faci aşa? Eu am pedepsit şi mai pedepsesc pe cei ce te-au scos pe tine de la om cu suflet bun la om cu suflet crud. O, nu e voie să se omoare frate pe frate, Israele român. Nu dă voie Dumnezeu să faci nimicire şi moarte. Eu te-am iertat, şi te voi împrospăta cu Duhul Sfânt, dar spală-ţi, tată, acest păcat strigător la cer, că Eu am scris în poruncile Mele să nu ucizi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu iei dreptul aproapelui tău. Eu nu ţi-am spus să-ţi tai capul, şi tu de ce ţi l-ai tăiat? Ţi l-ai tăiat, şi ţi-ai pus altceva în locul lui. Eu n-am spus să-ţi alungi unsul, şi tu de ce l-ai alungat? Şi unde este unsul acestui popor? O, Eu l-am ocrotit, că el a strigat la Mine pentru el şi pentru tine. Eu n-am avut niciodată popor fără păstor şi păstor fără popor.

Spală-ţi păcatul, Românie, şi te pocăieşte, tată, că tu mărturiseşti prin faptele tale că eşti fiu şi fiică celor ce au încuviinţat fapta cea rea cu care să se omoare şi să se alunge unşii Mei din tine. Iată, vin şi suflu peste tine cu cuvântul Meu. Ia-ţi straie sfinte pe tine, românule, poporul Meu. Unde îţi este, tată, portul tău de român, de creştin? O, tu eşti popor păgân după port. Se uită bunicii tăi să te zărească, să te cunoască între cei de pe pământ, şi nu te zăresc bunicii tăi. Tot cerul poartă numele românului pe buze şi pe cânt. Tot cerul şi toţi îngerii cântă cântarea coroanei române. Numai românul nu se mai arată ca să fie zărit de bunicii săi. Românule, unde îţi este cămaşa românească? Caută bine ca să-ţi găseşti cămăşuţa, fiule român, că Eu deschid cartea, şi tu vei vedea unde va merge lumea cea păgână la chip şi la port. Ia, tată, chipul Meu, chipul bunicilor tăi, dar să nu te ascunzi sub chipul Meu ca să-Mi spui că eşti creştin şi să nu fii creştin.

O, tu nu ştii ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine şi l-am crescut sub raza cuvântului Meu şi l-am făcut mare la duh şi la cuvânt, şi l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude, şi am străbătut cu el pustiul necredinţei, şi îl scot deasupra, tată, şi îl pun în sfeşnic, ca să te lumineze şi ca să te iei după viaţa lui şi să faci din el un model de viaţă fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuţ eşti, tată! De ce eşti aşa de mic, aşa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărţit de Mine; nu e bun. Te-a despărţit de curăţenie şi te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subţire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, şi tot aşa rostesc şi azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, şi cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înţelepciune peste lume.

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli, n-am la ce îi pune. Şcoala este sfinţenia, şi cei învăţaţi de pe pământ nu au şcoala sfinţeniei şi lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu şcoală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea şcoală şi Mă prigonea de multă şcoală ce avea, şi după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam şi l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Aşa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu şcoală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru îşi este sieşi dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul şi urâtul şi minciuna ca să nu se vadă. Fardul este faţa vopsită ca să nu se vadă faţa urâtă. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale, românule, creştinul Meu. Trezeşte-te! Auzi tu glasul Meu?

Spală-ţi păcatul, Românie, şi te pocăieşte, tată. Sunt gata să-ţi iert păcatul.

Am în tine un om uns de Mine, un om din planul Meu cel de peste tine. Am făcut în tine un lucru minunat şi ţi-am adus o pietricică albă, şi vreau să scriu pe ea numele tău, şi vreau să cunoşti izvorul Meu. Am în tine o pietricică albă şi sfântă şi cu ochi mulţi, şi am cele şapte duhuri dumnezeieşti scrise pe ea, iar în vârful ei scrie: Cuvântul lui Dumnezeu. Şi am avut în vremea aceasta un martor la piatra acestui izvor, ca să-ţi dau ţie piatră de izvor, poporule român. Am luat pe acest martor şi i-am poruncit să dea cu toiagul în piatra aceasta ca să iasă din ea râul vieţii înaintea ta, poporule, românule creştin. Am din fiii bisericii lumii un fiu uns de cuvântul Meu de acum.

O, Petrul Meu cel de azi, cel ce Mi-ai pus biserica pe piatră prin mărturisirea ta! O, Irineu, cuvânt de pace peste biserică, Petrul Meu de azi, îţi mulţumesc, tată, pentru că ai venit pe apă la Mine, dar te-ai îndoit în drum spre Mine. Dar Eu îţi voi întări apa de sub picioarele tale şi nu te vei scufunda. Îţi mulţumesc că M-ai ajutat să-Mi ridic biserica pe piatra ei cea dintâi, pe fapta ei cea dintâi. Pace ţie! Numele tău înseamnă pace. Pace ţie, unsul Meu cel de azi! Îţi mulţumesc, tată, cu tot cerul îţi mulţumesc, cu apostolii Mei cei doisprezece, care au pus piatră bisericii Mele; îţi mulţumesc că ai ascultat de curajul pe care Eu ţi l-am dat, de Mi-ai ridicat la loc biserica Mea ca s-o pun în sfeşnic, tată. Era ruinată biserica Mea cea de la început şi nu avea cine să Mi-o mai pună înapoi pe piatră. Îţi mulţumesc şi te numesc fericitul Meu. Te numesc preafericit pentru a ta menire de la Mine. Iată, unii au stricat biserica, iar alţii o zidesc la loc. Când am putut, am făcut mână întinsă bisericii lumii. Te-am uns şi te-am aşezat pe tronul bisericii şi am făcut din tine mână întinsă bisericii lumii. Când am putut, Mi-am făcut loc. Acum, tată, nu mai pot întinde mâna bisericii lumii, care s-a depărtat de Mine. Mi-e ruşine cu ea la Tatăl. E plină de sodomie şi de malahie şi de curvie şi de pântece şi de fărădelege. A rămas din ea numai pântece şi fărădelege. Iată, Eu îi mai dau ceva, îi dau cartea cuvântului Meu de azi, scaunul Meu de judecată, şi o întreb: de ce M-a părăsit? De ce s-a lăsat cumpărată de duhul cel străin de Mine?

Fiule uns de Mine în vremea aceasta, uns de cuvântul lui Dumnezeu! Eu nu-ţi scriu ţie clătinare. În zadar se bucură de tine vrăjmaşii Mei şi ai tăi. Eu nu-ţi scriu ţie clătinare, căci omul bisericii lumii ţi-a luat ţie izvorul Meu şi ţi-a luat paşii. Dacă-Mi spui acum că nu mai crezi în lucrarea cuvântului Meu, Eu nu-ţi scriu ţie lepădare, şi le-o scriu celor ce le place să te audă pe tine zicând că te lepezi de lucrarea cuvântului Meu. Nu are seamăn inima ta cu inima lor. Tu nu ai loc, aşa cum eşti tu, între oameni. Oamenii nu ştiu ce este Dumnezeu, dar tu ştii de la Mine ce este Dumnezeu şi ce este viaţă, viaţă fără de moarte. O, de ar şti omul bisericii lumii ce este viaţă fără de moarte! Viaţă fără de moarte este sfinţenie în trup, în cuget şi în suflet, este trăire de Eden veşnic în trup. Asta înseamnă viaţă fără de moarte. Omul care iubeşte viaţa, acela ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl crede şi îl împlineşte. Aş vrea, fiule, să împaci pe România cu Mine, Fiul lui Dumnezeu. Aş vrea să vină România la pocăinţă, şi tu să faci între Mine şi ea act de naştere de sus, din apă, din duh şi din sânge, act de împăcare cu Dumnezeu. Aş vrea să ştie şi să creadă România Mea că tu eşti unsul Meu, şi cuvântul Meu eşti peste ea. O, ce salvare minunată am voit şi voiesc să fac Eu prin tine peste România Mea, poporul Meu ales! Nu-ţi mai spun „Scoală-te şi vino!“, că tu eşti rob şi nu poţi, dar îţi spun să stai cu Mine, cu Mine întru tine, până ce Eu îţi voi da înapoi cărarea spre izvorul Meu. Îţi mulţumesc pentru lucrul tău lucrat la cuvântul Meu, că am întins mâna să se ridice din cădere cel ce rătăceşte fără Mine. Îţi mulţumesc, tată, pentru suferinţa duhului tău, purtată de la cei necredincioşi întru cuvântul Meu. De şaptezeci de ori câte şapte îţi mulţumesc, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Şi voi lucra cu tot cerul peste România, poporul Meu ales, şi tot cel ce va fi creştin se va numi român, că am semnul Meu în poporul român, am pe poporul cuvântului Meu, munte al Sionului Meu, şi toate popoarele vor lua legea Mea din muntele acesta, din Siloamul Meu de azi, şi voi boteza pe cel ce va crede, în apa vindecătoare a Siloamului cel nou, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Îi voi boteza pe unii cu apa Duhului Sfânt, iar pe alţii, cu focul Duhului Sfânt. Cu apă şi foc voi lucra peste grâu şi peste pleavă, şi voi întări lucrarea Mea şi voi desface sulul ei. Aşteaptă cerul desfacerea sulului cărţii.

Românule, românule creştin, ia-ţi, tată, cămaşa de român pe tine; ia-ţi, fiule român, cămaşa de botez pe tine şi stai înaintea Mea, că vin la tine, poporule român, şi voi ridica din tine popor de apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Străjerii Mei, mai stau, tată, o clipă deasupra ieslei. Mai stau cu Israel al Meu, mai stau un pic. Mai am un pic de cuvânt peste Israel.

Israele, ce faci tu, măi tată? O, mereu am plâns că n-ai vrut să citeşti Scriptura, şi mereu ţi-am spus s-o citeşti, şi mereu am rugat pe mai-marii tăi să te înveţe lecţia Scripturii, tată. Dacă tu citeai Scriptura, vedeai ce este păcatul şi nu-l mai făceai. Eşti necunoscător de Scriptură şi n-ai să-Mi poţi spune că n-ai avut Scriptură. Iată, cartea Mea de azi este una cu Scriptura, tată. De aceea am venit cu lucrarea aceasta, că tu n-ai vrut să citeşti şi să înţelegi Scriptura. În Scriptură scrie bine despre păcat şi despre plata păcatului. Acolo mai scrie că pocăinţa este sfârşitul păcatului, dar nu numai pentru o vreme. Ai ştiut tu că aşa scrie în Scriptură? Eu ştiam că am nevoie de tine să fii sfânt, şi de aceea te rugam să citeşti Scriptura şi să stai cu Mine întru duh de pocăinţă. Femeia păcătoasă n-a fost osândită de nimeni, şi i-am spus şi Eu: «Nici Eu nu te osândesc, dar de acum să nu mai păcătuieşti». Aşa trebuia să faci tu când ai venit la Mine ca să te iert. Trebuia apoi să nu mai păcătuieşti Israele. Eu nu te-am osândit, dar tu trebuia să nu mai păcătuieşti apoi. Cine a venit la Mine, a venit să nu mai păcătuiască, dar tu, tată, ai păcătuit şi apoi, şi ai făcut fapte ruşinoase înaintea cerului, că era să-Mi nimiceşti toată lucrarea Mea dacă Eu nu lucram ca în cer, cu dreptate. La Mine este altfel. Să fii al Meu înseamnă să nu mai păcătuieşti, să nu mai stai cu poftele şi cu patimile; asta înseamnă să fii al Meu. Altfel, eşti al trupului. Iată, ai de ce plânge, iar Eu cu lacrimile tale îţi voi spăla ţie cămaşa, fiule. De unde, tată! că tu nu plângi. Dar să plângi, şi să te ridici în ultimul ceas, fiule. Te văd şi azi că ai în tine gând de poftă ruşinoasă. Sfântul Martinian s-a aruncat în foc ca să alunge dinaintea lui trupul poftei ruşinoase. Şi tu ce faci? Tu te povesteşti că ai poftă ruşinoasă. Vin şi îţi spun să te curăţeşti prin lacrimi şi prin iubire de cer şi nu prin iubire de trup şi de prostie ruşinoasă. O, de ce nu vrei tu să mori? Iată, n-ai murit nici până acum, nu te-ai răstignit nici până acum. Ţi-am spus, fiule, să mori, şi tu nu M-ai ascultat, că dacă M-ai fi ascultat, ai fi murit demult, şi erai viu acum. Fiule, păcatul se face cu simţul, tată, cu cugetul, măi Israele. Ia-Mă pe Mine în cugetul tău şi vorbeşte cu Mine în rugăciune şi în sfat. Tu zici că ai frică de Dumnezeu, dar nu ştii ce înseamnă să ai frică de Dumnezeu, nu ştii. Dacă n-ai frică, n-ai nici oprire de la cele rele. Şi dacă faci aşa, stai acasă, tată, nu mai merge la creştini, că nu mai e vremea să te sminteşti cu poftă ruşinoasă. O, rău Îmi pare că nu ţi-ai sfinţit cugetul şi inima şi iubirea, că dacă ai fi făcut aşa, erai acum vindecător. Pe tâlharul de pe cruce l-am iertat în clipa când s-a pocăit de relele lui şi a crezut în Mine, iar Eu i-am dat raiul pentru pocăinţa lui. Dar tu, poporul Meu, Mă cunoşti de mult, şi ai avut vreme lungă să te pocăieşti. Pocăinţa înseamnă să nu mai faci păcate şi să te lepezi de tine şi să-Mi urmezi Mie întru purtare de cruce curată şi sfântă, nu de cruce întinată, fiule.

Măi apostolii Mei, măi lucrătorii Mei, strângeţi, tată, turma lui Israel şi spălaţi-o de păcatele de până acum. Staţi ca martori, străjerii Mei din grădina cuvântului Meu. Cei trei fii unşi în grădina Mea, staţi, tată, ca martori în vremea când poporul se va strânge, şi Eu voi rosti peste el duh de pocăinţă şi de dezlegare de păcate şi de împăcare cu Dumnezeu, că iată, avem, fiilor, patruzeci de zile de îmbrăcare în sfinţenie. Spuneţi poporului lui Israel să nu mai facă păcate cu simţul şi cu cugetul. Pe unul ca acela îl voi da de la Mine dacă se va mai hrăni cu cele ce murdăresc locul Meu din creştin. Acela va rămâne om fără duh, şi îl voi sluţi pe unul ca acela, ca să vi-l fac cunoscut. Vreau să fie sfânt Israel. Dacă până acum nu a fost aşa cum cere Dumnezeu, acum să fie poporul Meu sfânt cu cugetul şi cu inima şi cu iubirea şi cu trupul. Cine nu vrea, acela nu poate. Pe cel ce vrea, pe acela Eu îl voi ajuta şi îl voi milui cu ajutor de sfinţi şi de îngeri.

Fiilor, nu vă încredeţi în copii. Nu lăsaţi pe copii să-Mi pună foc lucrării Mele. Lucraţi lucrare de veghe, că sunt plin de buboaie de la copiii voştri. O, că n-a vrut creştinul să creadă că şcoala lumii ucide pe fiii poporului Meu! Dar cine Mă iubeşte pe Mine, acela nu este biruit de păcat. De ce nu este? Pentru că Mă iubeşte pe Mine, pentru că nu vrea să Mă dea afară din el.

O, fiilor, nu Mă daţi afară din voi. Vine sfârşitul lumii, tată. Nu vă voi putea ocroti de sfârşit dacă nu veţi fi Mie fii curaţi. Nu minte Scriptura care spune: «Unul va fi luat, şi altul, lăsat». Fiţi treji şi atenţi la aceste cuvinte.

Slujitorul care Mă ajută pe Mine să facă lucrarea pocăinţei peste poporul Meu, iar fiii grădinii Mele vor fi martori în clipa aceea, iar după aceea să nu mai păcătuiţi în trup, măi fiilor. Luaţi cu dragoste lecţia postului, şi cu fericire mare să lucraţi vremea postului, şi cu rugăciune plină de nădejde să lucraţi. Ne vom întâlni după vremea postului şi vom desface peceţile cărţii şi voi coborî pe Duhul Sfânt peste poporul Meu. Va veni un popor curat, curat, şi slab de carne şi de trup. Am fii care trăiesc mai sfânt decât voi. Să nu se smintească aceştia când vor veni, că vai vouă dacă va veni de la voi spre ei sminteală! Luaţi lecţia Mea, şi binecuvântată să vă fie hrana cea sfântă a postului. Postul să vă fie însoţit de laude duhovniceşti, de slujbe sfinte şi de rugăciuni de împăcare cu Dumnezeu. Îl rog pe slujitorul care Mă ajută în popor să facă rugăciuni cu poporul. Să se adune când şi când în locul unde Mă adun Eu cu poporul şi să aducă rugăciune cerului în mijlocul poporului. Să nu obosească, şi să lucreze la cuvântul Meu, nu la cuvântul poporului cel slab. Nu vă mai duceţi la acest slujitor, cei care nu vreţi să ascultaţi de cuvântul acestei lucrări. Cei ce lucraţi altfel sau altceva decât cuvântul Meu, nu vă mai duceţi. Lăsaţi-l pe acesta să fie pentru cei ce ascultă şi se sfinţesc. O, slujitorul Meu, ascultă-Mă pe Mine, tată, nu pe cel ce te face să ieşi din legea Mea cea orânduită pentru sfinţenia poporului Meu. Ceilalţi care încă nu au înviat bine, aceia să meargă la preoţii din lume. Iar voi, străjerii Mei, cercetaţi bine paşii poporului Meu şi feriţi-Mi pe acest slujitor de cei cu duh nestatornic. Amin.

Poporul Meu, aceasta este ziua ridicării tale, şi de acum să nu mai păcătuieşti. Fiilor, strângeţi-vă puterile. Sunteţi la capătul frontului de luptă. Alegeţi cele sfinte şi luaţi pe voi sfinţenia şi despărţirea de lume şi de duhul lumii.

Sun din trâmbiţă peste Israel. Israele, să te aduni, tată, la praznicul Paştelui Meu cel de patruzeci de ani cu tine, căci cuvântul Meu în mijlocul tău a fost praznic de înviere, Ierusalime sfinţit. Pregăteşte-te curat, cu cămăşuţă curată, fiule din Israel. Pregăteşte psalmi, şi cântare de sărbătoare să pregăteşti, şi cunună, fiule, să-ţi găteşti. Uniţi-vă întru pregătire şi despărţiţi-vă de cugete neplăcute lui Dumnezeu. Daţi Mie inimile voastre. Eu voi intra în ele şi vă voi cârmui spre puntea care va apărea la capătul cărării. Se deschide cartea, tată, se împlineşte această Scriptură. Să se adune poporul şi învăţătorii lui, ca să pregătească sărbătoarea deschiderii cărţii. Să fii popor de sfinţi, măi Ierusalime, ca să-ţi pot da cele ce ţi-am pregătit. Amin, amin, amin.

04-03-1995

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor

Amin, amin zic vouă, fii ai Ierusalimului: se coboară din cer peste voi lucrarea Duhului Sfânt, ca să mâncăm din ea şi să creştem prin ea, că Eu, Domnul Iisus Hristos, de la naşterea Mea şi până la Tatăl Meu, am fost crescut cu hrana Duhului Sfânt, Care este din cer peste pământ, şi aţi văzut şi aţi auzit din Scripturi şi din cărţi cereşti cum am crescut şi cum M-am arătat pe pământ. Vine vremea, şi vremea este din ce în ce mai aproape, să te îmbrac, poporul Meu, în mare slavă văzută, şi de aceea cer Eu fiilor şi fetelor din popor să aleagă să fie ucenici şi uceniţe pentru Hristos, Fiul Cel din cer, Fiul Cel din Tatăl.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă, fii şi fete, copiii Mei, popor de nou Ierusalim! Măi fiilor, sunteţi înconjuraţi de mironosiţele Mele, de uceniţele Mele, care au fost atunci aşa cum voi sunteţi acum. Ele au fost atunci, iar voi, acum. Iată, şi Eu am avut femei cu Mine, şi erau ale Mele şi Mă îngrijeau şi îngrijeau pe apostoli şi pe ucenicii Mei, dar nu erau trupeşti, şi erau duhovniceşti. Erau un popor, aşa cum şi acum este un popor. Erau o familie cu toţii, aşa cum şi acum poporul Meu este o familie a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi unde le cădea sorţul lucrului, acolo lucrau. Lucrau unde era nevoie, şi nu-şi făcea nimeni nici o stare pe pământ, nici o casă pe pământ, nici un loc anume pe pământ. Pe tine, poporul Meu, nu te-am strămutat când te-am tras la lucrul Meu. Ai rămas la locul tău şi în starea ta, şi nici aşa nu te-ai dat Mie cât puteai să te dai. Nu te-am luat din familia ta ca să fii în familia Mea, aşa cum i-am luat pe apostoli şi pe ucenici şi pe mironosiţe şi pe mulţi care-şi alegeau iubirea cea pentru suflet şi pentru cer. Pe cine am mai strămutat dintre voi dintr-un loc în alt loc, n-am zis la nimeni să se despartă decât de păcat şi de cel împotrivitor acestei lucrări de curăţenie şi de înviere. N-am mers din ţară în ţară până acum, dar acum voi merge şi voi lua cu Mine pe ucenici din loc în loc. Amin.

Pace vouă, fiilor şi fetelor! Zic vouă ca şi mironosiţelor Mele: bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă de împărăţia cerurilor care vă este dată vouă! Bucuraţi-vă întru creşterea Mea peste voi, căci iată, v-am strâns ca la şcoala pământească şi fac lecţie cu voi, lecţie de sfinţenie şi de cuminţenie şi de ucenicie întru Hristos. Eu, Domnul Iisus Hristos, trebuie să am ucenici şi uceniţe şi mironosiţe, şi aceştia trebuie să Mă iubească, şi să ştie cum să Mă iubească. De ce să Mă iubească? Pentru că Eu sunt Iubirea, şi trebuie să iubească Iubirea.

O, iubiţii Mei ucenici, micuţii Mei ucenici, ce bine e să fie omul deştept, şi ce rău e să fie omul prost! Ce înseamnă deştept, şi ce înseamnă prost? Vorbesc aşa din râvna Mea cea mare, cea dumnezeiască, fiindcă vreau să vă înţelepţesc şi să vă îndeşteptăţesc, că dacă creştinul va rămâne prost şi neştiutor, acela Mă va pierde. Omul deştept este acela care nu trăieşte fără de Hristos şi fără voia lui Hristos în el. De unde poate şti omul care este voia lui Hristos ca să o împlinească?

O, fiilor şi fetelor, o, ucenicii Mei! Eu am venit atunci prin Fecioară şi M-am făcut Om, şi am lăsat povaţa Mea care este scrisă în Scripturi, şi am spus ce să facă omul ca să Mă aibă pe Mine şi ca să aibă viaţă veşnică, precum Eu am viaţă veşnică şi Mă numesc Cel fără de moarte. Omul care-L are pe Hristos, acela are ce trebuie dacă Îl are pe Hristos, dar aici nu înseamnă o nimica toată şi atât, aşa cum a înţeles poporul Meu de până acum. Poporul Meu nu s-a uitat în Scripturi ca să ştie cum vine să fii ucenic al lui Iisus Hristos, căci cine se făcea atunci ucenic al Meu, acela vindea tot ce avea, ca să nu-l încurce cele ale lui, şi dădea la ucenicii lui Hristos cele ale lor, şi pe ei, şi intrau în familia Mea, al cărei cap eram Eu, Domnul, Eu, Fiul Domnului, şi mergeau din loc în loc cu Mine, şi eram şi Eu şi ei semănători. Ce semănam? Semănam împărăţia cerurilor în om şi peste om. Cei ce făceau aşa cu viaţa lor, aceia erau deştepţi, tată, şi câştigau împărăţia cerurilor. Să nu crezi şi tu, fiule de azi, că dacă de şapte mii de ani au murit cu trupul şi ucenicii Domnului, asta ar însemna că au murit. Asta nu înseamnă că au murit. De şapte mii de ani trupurile trec, pentru că Adam şi Eva au băgat moartea în trupuri, dar numai trupurile au trecut pentru o vreme, şi ai să vezi că pentru o vreme au trecut aceste trupuri sfinte, că ele se vor scula curând, curând, că ele se vor arăta curând, curând. Fiilor, credeţi voi că mironosiţele şi cei ce sunt acum cu Mine la voi sunt cu trupurile venite la voi? Sfinţii au puteri cereşti, şi au putere să-şi ia trupul, şi dacă au, şi-au luat trupul şi sunt cu trupul, dar trupul lor este ca şi al Meu după înviere. Eu după înviere am trecut cu trupul prin zid şi prin uşă închisă. Eu după înviere n-am mai folosit pasul pe cale, şi M-am mutat din cetate în cetate şi M-am purtat printre cei la care M-am arătat. Mi-am purtat trupul din loc în loc cu puterea Duhului. Trupul duhovnicesc nu este văzut de trupurile trupeşti, dar este văzut de cei duhovniceşti.

O, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Vai de omul care-şi pune nădejdea în Dumnezeu numai pentru viaţa aceasta!». Iată, omul, pentru viaţa aceasta o pierde pe cea fără de sfârşit. Viaţa duhovnicească este fără de sfârşit. Cine duce viaţă duhovnicească în trup, acela şi-o continuă dacă trupul trece în odihna lui până la învierea trupului cel nou. Dar cine duce viaţă trupească în trup, acela sfârşeşte viaţa trupului şi trece la plata cea pentru fapta trupului, trece la muncire grea, nu trece la viaţă duhovnicească lângă Domnul Iisus Hristos. Omul cel deştept ştie să-şi chivernisească viaţa şi îşi face rost de veşnicie duhovnicească. Omul prost nu ştie ce este viaţa. El crede că viaţa înseamnă numai vremea trupului, şi stă nepăsător şi îşi clădeşte ce vrea el, şi apoi termină, că îi moare trupul, şi apoi el vede că a fost prost şi că s-a înşelat. Ucenicii Mei n-au gândit şi nu gândesc aşa. Ei, tată, gândesc cu sfinţenie şi îşi aleg cerul pe pământ, şi Eu îi trec spre cele nemuritoare şi veşnic mângâietoare, pentru că plata vieţii lor de cer pe pământ acolo îi conduce. Omul prost îşi alege trupul şi pe cele ce se văd cu trupul. Lucrarea Mea cu voi vreme de patruzeci de ani a fost o lucrare de urcare spre cer, dar n-a vrut poporul Meu să fie deştept, şi a rămas cu trupul peste el, bietul creştin. Dar voi avea şi fii deştepţi, că bine este să fie omul deştept. Cel prost rămâne trup şi gândeşte ca omul trupesc. Cel deştept se ridică cu gândul şi cu inima la Omul Iubirii. Eu sunt Omul Iubirii. Eu sunt Cel ce dau omului iubire şi viaţă veşnică prin iubire.

Omul care are trupul întinat în poftă trupească, acela miroase urât înaintea cerului, şi cerul nu-i dă deşteptăciune unuia ca acela. Gândul unui astfel de om miroase urât, tată, iar duhul omului curat respinge duhul şi trupul omului întinat.

Mare lucrare este să fie omul deştept. Omul deştept se numeşte numai acela care îşi alege iubirea cerească şi care o creşte în el cu înţelepciune, aşa cum am făcut Eu şi urmaşii Mei până la voi. Şi iarăşi zic: ferice de omul prost, adică omul fără iubire de Dumnezeu, care se întoarce ca Maria Magdalena, mironosiţa Mea cea iubită, mai iubită decât toţi şi decât toate din vremea aceea. Ea a iubit cu putere păcatul şi trupul, dar şi mai mare iubire a dat când a venit după Mine ca să Mă iubească pe Mine. Cine Mă iubeşte pe Mine, acela nu păcătuieşte întru nimic. Cine Mă iubeşte pe Mine, acela nu se mai iubeşte pe sine, acela nu-şi mai iubeşte faptele trupului, şi iubeşte faptele Duhului lui Iisus Hristos în trupul său.

O, ce mult am iubit Eu pe Maria, pe Maria cea din Magdala! De ce am iubit-o aşa de mult? Pentru că aşa ca ea nimeni nu M-a iubit mai mult, şi am hrănit-o cu iubirea Duhului Sfânt, şi s-a făcut mare în iubire şi M-a iubit de atunci şi până acum, şi veşnic Mă va iubi, şi e mireasa Mea Maria. Maria, fiica aceasta, s-a ridicat împotriva lui Pilat după ce Eu M-am aşezat lângă Tatăl. Ea n-a putut mult purta durerea aceasta ca să Mă ştie pe Mine cineva vinovat, şi M-a scos din vinovăţia cu care fusesem osândit şi M-a mărturisit Dumnezeu din cer. Iată iubire! Eu după înviere M-am arătat ei cel mai întâi, şi după aceea celorlalţi. Ea era sigură că Eu nu voi pieri şi că voi fi viu cu trupul. Ea credea ce i-am spus Eu, că Eu i-am spus că a treia zi voi fi iarăşi viu. Toţi s-au îndoit, dar ea nu s-a îndoit nici un pic, şi Eu la ea M-am dus întâi înviat.

O, ce plată mare are credinţa în cele ce Eu, Domnul, spun! O, fiilor, câte v-am spus Eu vouă prin cuvintele acestei lucrări! Iată ce vă arăt Eu azi! Vă arăt pe copiii din grădina Mea, care au crezut toate cuvintele lucrării Mele, şi de aceea am împlinit şi împlinesc prin ei, pentru că ei au crezut şi cred ce le spun Eu. Fiilor, fiilor, credeţi în cuvintele Mele şi nu vă jucaţi cu ele. Cine se joacă cu cuvintele Mele, acela va avea durere mare, şi ruşine mare îl va cuprinde pe unul ca acela. Acela va fi prigonit de îngeri şi de oameni. Fiilor, nu vă jucaţi cu cele ce Eu am cuvântat peste voi. Dacă aţi fost păcătoşi, faceţi ca Maria şi iubiţi pe Dumnezeu, ca să se înmulţească harul în voi, şi prin harul Meu în voi să Mă iubiţi pe Mine. Înlocuiţi faptele trupului cu faptele duhului, că este deosebire între creştin şi între ucenic. Ucenicul nu se lasă condus de simţuri, dar creştinul se mai lasă, fiilor. Până acum ziceam creştin poporului Meu. De ce îi ziceam creştin? Că era sub legea trupului, legea însuratului şi a măritatului; era sub lege şi nu sub har. Dar acum poporului Meu îi voi zice popor de ucenici şi de uceniţe care-şi slujesc unii altora în iubire. De aceea am învăţat prin fiii grădinii Mele pe tinerii şi pe tinerele din popor să nu-şi aleagă pe careva la care să ţină cu sufletul, şi să ţină la toţi la fel, şi să ţină la Iisus Hristos, aşa cum a fost lucrarea celor dintâi ucenici ai Mei, care mergeau unde era nevoie în slujba Domnului şi nefiind legaţi de nimeni şi de nimic puteau răspunde lucrărilor cereşti.

Cartea Mea urcă cu poporul din treaptă în treaptă. Citiţi şi vedeţi câtă vreme am vorbit cu trupurile acestui popor, şi tot trup a rămas poporul, şi mulţi şi astăzi sunt trup. O, Mă întreb acum, de ce, oare, a făcut acest păcat cel ce a venit în poporul acesta dacă el n-a fost iubitor de Hristos, dacă a avut de gând să fie tot trup? Aceasta a fost mare sminteală, şi vai celui ce sminteşte pe cel micuţ la minte!

Vă roagă apostolii, vă roagă ucenicii Mei, vă roagă mironosiţele şi uceniţele Mele, care M-au iubit, fiţi ca ei şi ca ele în iubire şi nu vă mai înjugaţi cu jug străin de ucenicia întru Hristos. Eu sunt Domnul, Eu sunt Mirele tău, Eu sunt soţul tău, tânărule şi tânăra Mea din popor. Iată câte mirese am avut Eu. Aşa să lucraţi şi voi dacă vreţi să fiţi scrişi ucenicii Mei. Maria din Magdala, mironosiţa Mea, a slujit apostolului Ioan, a slujit Maicii Mele după ce Eu M-am aşezat lângă Tatăl, a slujit acolo unde era nevoie în lucrul lui Hristos. Toţi ai Mei au făcut aşa. Cine nu vrea aşa, acela să iasă dintre ucenicii Mei, ca să nu fie sminteală pentru cei micuţi ai Mei. Nu sta în poporul Meu dacă nu vrei cu Mine şi cu cerul. Nu sta, că sminteşti dacă te dai drept ucenic în poporul Meu fără să fii ucenic. Trage-te afară din popor şi stai ca lumea cea din afară, ca să nu creadă cei din poporul Meu că tu eşti al poporului Meu.

Fiilor, cei ce s-au tras în lume şi la trup, aceia n-au fost din poporul Meu. Aceia au păcătuit amar de tot dacă au intrat la această masă. Aceia au făcut şi fac ca Iuda, şi stau la cina cuvântului Meu şi iau bucăţica de pe masă şi apoi fug şi fac faptele trupului şi ale întunericului de trup. Nu vă smintiţi de cel bătut de vânt, de omul prost nu vă smintiţi. Omul prost este omul care se alege pe sine, care-şi alege voia inimii lui şi îndemnul cel trupesc. Vă spun vouă să fiţi deştepţi, tată. Cine iubeşte altceva în afară de Iisus Hristos, acela nu este om deştept. Am nevoie de fii deştepţi, tată. Măi fiilor, voi vreţi să fiţi deştepţi? Dacă vreţi, iată ce vă spun: bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă iubind pe Dumnezeu în vremea aceasta când oamenii nu-L mai iubesc pe Dumnezeu.

Cobor pe Duhul Sfânt peste copiii grădinii Mele şi trec prin graiul lor cu cuvântul învăţăturii cereşti.

Fiilor din grădină, Duhul Sfânt vă dă vouă astăzi limbă nouă. Ridicaţi-vă rând pe rând în serbare cerească şi daţi limba Duhului Sfânt peste ucenicii aceştia. Eu în voi, şi voi în Mine, întru lucrare de Duh Sfânt. I-am chemat lângă iesle pe fii şi pe fete ca să-i învăţaţi voi lucrarea de ucenici şi de uceniţe, ca să-i învăţaţi ce înseamnă bucurie, şi bucuraţi-vă cu ei, fiilor, şi faceţi ucenici din ucenici. Învăţaţi-i să se ferească de păcat, prin iubire de Dumnezeu, nu prin lupta cu păcatul. Cine se luptă cu păcatul, acela are încă altceva de făcut până ce va face lucrare de iubire pentru Dumnezeu. Sculaţi-vă la lucru, fiilor. Luaţi Duh Sfânt şi daţi Duh Sfânt. Amin. Iată, păstorii stau şi se uită la voi aşa cum se uitau învăţătorii templului când Eu vorbeam în templu la doisprezece ani şi mai apoi. Întâi învăţaţi, şi după aceea cântaţi. Binecuvântat să vă fie cuvântul Meu în voi; binecuvântat să fie Cuvântul. Eu sunt Cuvântul, şi sunt în voi. Intru în voi, şi din voi intru în ucenici. Iată, prin uşi nevăzute intru şi ies, şi lucrez prin voi. Pregătiţi-vă, fiilor, că veţi sta în faţa mulţimilor şi le veţi învăţa iubirea de Dumnezeu şi învierea trupului şi a sufletului.

Binecuvântaţi să fiţi voi, apostoli şi ucenici şi uceniţe. Binecuvântaţi să fiţi voi, învăţători şi tălmăcitori ai cuvintelor cereşti. Binecuvântaţi să fiţi voi, priveghetori întru Duhul Sfânt. Binecuvântată să fie împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Hristos a înviat! Bucuraţi-vă, şi iarăşi zic: bucuraţi-vă întru Domnul vostru Iisus Hristos!

Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Pacea Mea v-o dau vouă, fiilor ai Ierusalimului nou! Amin, amin, amin.

07-05-1995

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului

Cobor cuvântul Meu, îl cobor cu norii, şi de deasupra grădinii cuvântului Meu grăiesc cu voi, fii ai grădinii Mele. E grădina Mea cu voi, şi Duhul Meu suflă peste voi cuvântul Meu. Luaţi aminte şi înfiinţaţi cuvântul Meu, şi să stea acest toiag în mijlocul Israelului Meu de azi.

O, ce popor am Eu azi! Am popor tare, dar am în el şi uscături rămase. Ce fel de uscături? Am în poporul acesta, au rămas aciuaţi între fiii acestui popor, au rămas şi din cei ce nu cred în lucrarea cuvântului Meu, şi îşi fac lucrarea lor urâtă, că urâtă a fost lucrarea asta de necredinţă care şi-a făcut loc să stea şi ea la masa aceasta. Dar Eu cobor cuvânt şi vă amintesc cuvântul Meu prin care am spus că se vor face două tabere în acest popor, şi se va război cel cu necredinţă şi va cleveti pe cel ce are credinţă, şi va culca jos pe cel ce abia stă în credinţă, căci poporul cel de la mijloc a hulit pe Duhul Sfânt al acestei lucrări şi a născut fii ai hulei şi ai obiceiurilor născute din necredinţă. Eu am dat poporului Meu cartea Mea, cartea lucrării Mele, dar cei cârtitori, cei răzvrătiţi dau să ridice cuvânt împotriva cărţii. Vai lor, că li se înmulţeşte păcatul hulei asupra Duhului Sfânt! De ce, oare, măcar nu tace cel ce s-a ales în tabăra cea opusă? De ce îşi grămădesc păcate peste păcate? O, voi răzbate prin greul acestei vremi sărăcite de Duh Sfânt şi voi scoate pic cu pic toată cartea, toată vorbirea Mea cu Israelul cel de azi. Pic cu pic voi înainta cu cei ce au rămas şi cu cei ce se vor naşte din cei rămaşi, şi Îmi voi face popor nou, căci lucrarea Mea e mare, şi prin ea va fi să cobor tot cerul pe pământ; tot ce este în cer trebuie să coboare pe pământ prin această lucrare.

Dar voi, fii ai grădinii Mele, fiilor prin care Eu trudesc prin întunericul vremii, ba chiar şi prin întunericul celor necredincioşi care stau la masa cuvântului Meu, fiilor din grădină, voi să nu slăbiţi şi să nu vă temeţi de săgeţile cele din afară şi cele dinăuntrul poporului Meu. Nu vă temeţi, nu vă temeţi, nu vă temeţi voi, căci voi aveţi de lucrat cu Mine şi întru Mine. Nu vă temeţi, fiilor, căci tot cerul este cu voi, şi vă înconjoară sfinţii toţi, şi îngeraşii toţi, şi toate puterile cereşti vă ajută şi lucrează prin voi şi peste voi, că voi sunteţi mititei, şi lucrarea aceasta este mare de tot, şi vreau prin ea să împlinesc tot ce mai este scris în Scripturi, tot ce am cuvântat prin prooroci pentru vremea de sfârşit şi tot ce am cuvântat Eu, Domnul, în cartea acestei proorocii care este cu voi, care coboară la voi de la Mine şi se face cuvânt ca să se împlinească lucrarea Mea prin cuvânt, Eu în Tatăl, şi Tatăl în Mine, căci aşa se lucrează, fiilor ai Tatălui şi ai Fiului şi ai Sfântului Duh. Nimic nu se întâmplă în acest popor decât ceea ce este proorocit. Este proorocit că vor fi două tabere în poporul acesta, şi iată, sunt două tabere, şi iată, am oi şi am lupi, după cum a fost rostită proorocia. Cel ce nu crede sau cel ce alege ce să creadă, acela ce este? Cel ce merge de colo-colo pe la cei slabi cu clevetitul şi nu cu vorbirea despre Hristos, acela ce este? Oaie, sau lup? Cel ce nu împlineşte cuvântul venit întru lucrarea aceasta, cel ce nu mănâncă din masa Mea, acela ce este? Oaie, sau lup? Acela de ce vine? Şi iată, unul ca acela este vădit întru lucrarea necredinţei lui şi întru cele lucrate ale lui. L-am rugat pe unul ca acesta să nu mai vină la masa Mea cu poporul Meu. L-am rugat, şi el nu ascultă. Are curaj să Mă înţepe, are curaj să nu asculte, şi îşi are locul în tabăra care sfâşie oaia poporului Meu cu atingerea lui cea străină de ascultare după rânduiala mesei pentru cei ce au rămas în ascultare de Dumnezeu şi întru frică de Dumnezeu. Eu Mi-am lăsat trupul în mijlocul poporului Meu ca să aibă poporul Meu, şi să stea în foişorul Meu poporul Meu, şi să nu mai stea la masă cu cei fără de lege din lume. Eu Mi-am lăsat iubirea şi am pus-o pe masă, ca să aibă poporul Meu iubire în blid, şi iubirea Eu sunt. L-am iubit şi M-am pregătit şi am venit să Mă dau poporului Meu întru rânduială rostită prin cuvântul Meu, ca să fie poporul Meu curat şi spălat şi hrănit la masa Mea. Dar cine n-a iubit bucătăria Mea, acela n-a crezut în cele proorocite prin lucrarea cuvântului Meu, şi de aceea n-a înviat prin credinţă unul ca acela.

La Avraam am trimis pe Melchisedec, şi Avraam a crezut şi M-a primit, şi Eu am rămas întru Avraam şi am binecuvântat pe Avraam. Acum am fii pecetluiţi de pecetea Dumnezeului Cel viu, dar nu am pe Avraam ca să ies la el cu pâine şi vin din Sfânta Sfintelor cerurilor, căci Avraam înseamnă creştin-ucenic, înseamnă ucenic al lui Hristos, înseamnă să se facă şi creştinul ucenic al lui Hristos, ca să intre Hristos în el, în cel ce crede aşa cum a crezut Avraam. Dar Eu voi face în curând un popor credincios, că de aceea am cerut mereu fiului acestui popor să fie credincios şi ascultător, dar el n-a voit, şi a voit ca el şi nu ca Mine, şi n-am din fiii lui Avraam, n-am fii cu credinţă nestrămutată aşa cum a fost Avraam, care a crezut şi a împlinit tot ce i-am cerut. Tot aşa vorbeam şi cu Avraam, tot aşa ca şi acum vorbeam, şi iată, vă voi spune lucrarea cea de atunci şi lucrarea cea de acum.

Pe vremea lui Avraam am lucrat peste el, şi el avea pe Lot, rudenia sa, care şi acela a crezut ceea ce credea Avraam, ceea ce-i spunea Avraam de la Dumnezeu, Care vorbea, şi a crezut şi Lot şi s-a dus şi el după Dumnezeu, împreună cu Avraam. Pe vremea venirii Mele din Fecioară, tot aşa a fost. A fost lucrarea şi peste rudeniile trupeşti, ca să lucrez cu binecuvântarea Mea peste cel ce avea să creadă în Mine prin cei peste care Eu vorbeam. Aşa a fost şi azi, şi Mi-am făcut rudenii ca să le iau cu Mine pe cale, aşa cum a luat Avraam pe Lot, şi rudeniile lucrării Mele de azi au făcut tot ca Lot; tot aşa s-a întâmplat şi cu acest popor pe care l-am făcut rudenie cu Mine. Măi fiilor, ce pildă a fost aceea cu Lot? Iată, tată, pildă vie pe care v-o arăt Eu vouă azi, că iarăşi s-a repetat această lucrare, căci Lot este şi acum, şi este viu în cei ce au plecat cu lucrarea Mea şi apoi au plecat din ea. Dar lui Avraam i-am înmulţit prin Mine neamul, şi tot aşa voi lucra şi azi, căci neamul cel după trup nu este deprins cu Mine, nu vrea cu Mine. Căci te-am luat cu Mine în lucru pe tine, cel ce ai crezut că Eu sunt în vasul Meu prin care vorbeam pe pământ, şi tu ai tras la Mine cu tine pe rudenia ta, pe prietenul tău, ca să fie şi ei cu Mine şi cu tine, ca să vadă şi ei pe Dumnezeu şi ca să-şi lucreze şi ei scăpare şi ocrotire pentru când va fi nevoie de ocrotirea Mea peste voi. Şi ce s-a întâmplat? S-a întâmplat ca şi cu Avraam cu Lot, că s-a certat creştin cu creştin pe cale şi apoi s-au despărţit ca Lot de Avraam, şi s-a dus creştinul care a venit la Mine ca să creadă şi să stea cu Mine, s-a dus după aceea spre Sodoma, spre lume s-a dus, şi s-a aşezat lângă lume şi a lăsat lucrarea Mea şi pe rudenia sa care a rămas cu Mine aşa cum a rămas Avraam. Fiule tată, dar ai văzut tu ce a păţit Lot dacă a plecat de lângă omul lui Dumnezeu? Iată, Eu n-am mai putut să-l ocrotesc acolo unde era el, în Sodoma. Îmi întorsesem gândul Meu de la el dacă el a plecat de lângă binele Meu, de lângă omul lui Dumnezeu, Avraam. A plecat Lot de lângă rudenia sa, a plecat din pricina măririi de sine, căci se supăra pe Avraam de la avere, de la lucrurile cele văzute, de la vorbe, tată, de la ambiţia şi neumilinţa care vine de la om. Aşa păţesc Eu şi azi cu creştinii la care dau să Mă strecor cu sfatul Meu peste ei, că se supără creştinul când îi dau sfat, şi mai bine pleacă de lângă Mine şi de lângă rudenia Mea, şi mai bine se duce de lângă lucrarea Mea până ce ajunge lângă lume, lângă Sodoma, tată.

O, rău e de omul mofturos şi neprimitor de sfat duhovnicesc! O, rău e de omul care se bizuie pe sine, că acela cade, fiilor, şi păţeşte ce a păţit Lot, care nu s-a putut pleca spre iubire şi spre bunătate între el şi rudenia sa, Avraam. Şi când s-a văzut tare şi bogat, s-a îngâmfat Lot, şi Avraam nu s-a mai putut împăca bine cu el, că Avraam vedea ce este în inima lui Lot, care trăgea spre mărirea de sine, spre bogăţia de sine. Şi ca să nu se certe Avraam cu el, i-a dat voie să plece să-şi ia stăpânire şi să aibă stăpânire aparte. N-a stat Lot sub ascultarea celui mai mare, şi a picat în grele ispite apoi, între oamenii lumii din Sodoma. Stătea Lot în mijlocul stricăciunii şi al desfrânărilor, stătea şi se gândea la Dumnezeu şi se căia că a plecat de lângă Dumnezeu, că n-a ascultat pe Dumnezeul lui Avraam, şi a picat rob bietul de el, căci Sodoma a fost jefuită de unealta care pedepseşte păcatul, şi a pierdut şi Lot libertatea şi avuţia, şi şi-a plătit neascultarea. Dar Avraam a mers şi a întors din robie cetatea Sodomei şi l-a aşezat şi pe Lot la locul său. I-a fost milă lui Avraam, aşa cum şi Mie Îmi era milă de tine, creştine, când te prindeau ispitele şi robia pentru neascultare, şi Mă ridicam ca să te izbăvesc, şi ca să faci apoi voia Mea.

O, fiilor, mare a fost pilda cu Lot şi cu Avraam, şi iată, ea a mers mereu prin veacuri, şi iată, în poporul Meu cel de la sfârşit am şi pe Avraam, am şi pe Lot; am şi fii ai credinţei, ca Avraam, am şi fii ai măririi de sine, ca Lot, căci Lot n-a terminat de plătit plata neascultării nici după ce a fost întors din robie de către Avraam. Cetatea lui Lot a rămas tot în păcate, şi Lot era în Sodoma cu casa sa, cu traiul său, şi Eu am trimis pe cei din cer să ardă cu foc şi cu pucioasă cetatea Sodomei, că erau grele păcatele lumii din Sodoma. Dar pentru că Avraam s-a rugat la Sfânta Treime ca să-l scape pe cel drept din Sodoma, a găsit Lot milă în faţa puterii lui Dumnezeu şi a fost scos din Sodoma cu o clipă mai înainte de căderea focului şi a pucioasei din cer. Pentru Avraam, omul Meu cel credincios, am întins mereu mâna după Lot, dar Lot a căzut pradă neascultării. Greu e de omul care nu ascultă pe Dumnezeu. Greu a fost de Lot şi după ce a scăpat de focul Sodomei, că a trăit cu fetele sale într-o peşteră, şi acolo s-au zămislit fii din tată şi din fiică, şi a ieşit seminţie din Lot, seminţie din beţie de vin, că rău e de omul care nu ascultă de Dumnezeu, dar fericit este omul care rămâne credincios Domnului şi care-şi păstrează seminţia sa pentru Domnul, căci Avraam s-a rugat la Mine şi în cer pentru Lot, iar Eu Mi-am adus aminte de credinţa lui Avraam şi am ridicat pe Rut din neamul lui Lot şi am scris-o în spiţa cea după trup din care Eu am răsărit la naşterea Mea din Maica Mea Fecioară. Iată, tată, ce greu a fost de bietul Lot, care a venit să fie cu Dumnezeu şi care a plecat în lume apoi, căci chiar dacă a fost el om drept, dar n-a scăpat de pedeapsă în mijlocul lumii, că soarta lumii e soartă rea, ca şi păcatele ei, fiule.

Cu omul mândru şi semeţ, cu omul care se bizuie pe sine şi care dă de lângă el sprijinul Meu pe pământ, cu un aşa om e greu să lucrezi ca să-l ajuţi în greu. Oamenii au obiceiul să se bizuie pe Dumnezeu. O, când stai cum vrei tu, când nu stai treaz, când nu faci toate cele plăcute Domnului, cum să te ajute Dumnezeu, omule care te bizui pe Dumnezeu? Pe Dumnezeu să te bizui atunci când Se bizuie şi El în tine; altfel nu, tată. Ce să le fac Eu creştinilor care vor da de necazuri ca Lot? Eu te-am strigat, poporul Meu, şi te-am învăţat calea scăpării, şi tu, tată, n-ai crezut în Mine. Te-ai dus şi ţi-ai făcut loc lângă fiii lumii, că ai zis că şi fiii lumii sunt ai lui Dumnezeu; dar fiii lumii nu sunt fiii lui Dumnezeu decât numai atunci când se nasc din cer, numai atunci când se întorc să lucreze poruncile lui Dumnezeu şi cuvintele lui Dumnezeu.

O, ce nepăsare urâtă şi dezgustătoare văd în câţiva din poporul Meu! Am câţiva care încă mai vin, că am două tabere în poporul acesta; am şi oi, şi lupi, după cum am proorocit prin Verginica. Dar Mie de lupi nu-Mi este frică, şi îi va ajunge pe ei frica cea plină de durere, aşa cum s-a întâmplat şi cu Lot, care a luat în glumă credinţa în Dumnezeu, credinţa lui Avraam. Nimic nu este mai urât înaintea Mea ca lupul care se dă drept oaie între oi. Nu ştie lupul că oaia e oaie. Lupul zice că şi oaia e lup, căci lupul n-are minte de oaie. Eu sunt Acela Care ştie cine sunt oile. Eu sunt Păstorul oilor, ba chiar şi al lupilor care se dau drept oi între oi, al oilor care se fac lupi dintre oi şi stau printre oi. Dureros lucru este, măi fiilor, să se facă oaia lup. Oaia care se face lup, aceea sfâşie apoi, aceea îşi foloseşte minte împrumutată, după cum are nevoie în semeţia sa.

Dar tu, poporul Meu, cel ce crezi că Eu sunt Cel ce am venit ca să te păstoresc ca pe Avraam, să stai, fiule, sub povaţa Mea şi să te mângâi şi să te întăreşti din ea. Să nu te sminteşti de cel ce a plecat ca Lot de lângă Avraam, şi tu să stai strâns legat cu Mine şi să Mă aştepţi cu ascultare şi cu credinţă, că Eu voi sta văzut în mijlocul tău curând, curând. Stai alipit cu Mine, ca să te am începătură nouă de om nou, de veac nou, că Eu, fiule, îţi voi adăuga popor mare la masa ta cu Mine. Mulţime multă va mânca la masa aceasta de înviere, la masa cuvântului Meu, căci omul va trăi mâncând cuvântul Meu, şi va creşte Dumnezeu în om. Amin.

Glasul lui Dumnezeu coboară pe nori şi se lasă auzit în România. Glasul Domnului se vesteşte, şi grăieşte Dumnezeu din văzduh peste România. Amin, amin, amin.

Din nor în nor cobor cuvântul Meu până la ieslea cuvântului, până deasupra grădinii cuvântului. Pace vouă, străjeri ai cuvântului Meu! Amin, amin zic vouă: a venit vremea să hrănesc mulţimile din masa cuvântului Meu pe care îl cobor la voi. Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc peste România.

Pace ţie, România Mea! Pace ţie, românule, poporul Meu cel născut odată cu Mine ca să-Mi fii mireasă Mie la venirea Mea! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani după ce Israel M-a dat la moarte pe cruce. Şi dacă Israel s-a lepădat de Cel ce a venit de la Tatăl, iată ce Mi-a dat Tatăl după ce am înviat. Mi-a dat un Israel nou, un neam nou pe care Tatăl l-a făcut neam cu Mine, şi de atunci te am Eu de la Tatăl, Israele român, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales. Tatăl Meu te-a ales la naşterea Mea, că ştia Tatăl că Israel, poporul cel ales, Mă va lepăda şi Mă va răstigni pe cruce, iar după învierea Mea Mi-a dat Tatăl un dar nou, un popor nou, născut din cuvântul Meu, din Evanghelia Mea cea nouă.

Hristos a înviat, Israele român! Am în mijlocul tău o grădiniţă plină de iubire, şi peste care Eu cobor ploaia cuvântului Meu de la sfârşit. Românule, românule, să nu fii necredincios. Să crezi, fiule, că Eu cuvintez de patruzeci de ani din cer peste România. Românie, am în mijlocul tău un popor mititel, luat din tine, şi se numeşte poporul cuvântului lui Dumnezeu, şi acest popor a auzit din cer cuvântul Meu şi a scris cuvântul Meu pe pământ, şi cuvântul mărturiseşte ca şi acum două mii de ani, ca şi acum şapte mii de ani. Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cereşti, Care Se numeşte Dumnezeu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Israele român, România Mea, ai auzit, tată, despre o mulţime de dumnezei, căci te-au împresurat duşmanii şi au venit la tine în haină de oaie şi îţi dau târcoale ca să te scoată de la Mine, şi păstorii tăi dorm, iubito. Dar nu te mai pleca la şoapte străine, că Eu îţi spun ţie să nu ai alt dumnezeu afară de Mine. Eu sunt Dumnezeu nu numai pentru că îţi spun, ci pentru că M-am arătat că sunt Dumnezeu. Dumnezeii care se vestesc acum nu s-au arătat ca Mine, nu s-au coborât din cer ca Mine, nu s-au înălţat ca Mine şi nu sunt ca Mine, din cer.

O, Românie, ortodoxia Mea, tu ai păstrat portretul Meu, portretul împărăţiei lui Dumnezeu, şi nimeni nu l-a mai păstrat ca tine după ce Eu am înviat ca un Dumnezeu. Tu te-ai născut din Mine, Israele român, Israele nou, şi tu eşti Ierusalimul venirii Mele, precum cel de atunci a fost Ierusalimul pătimirii Mele, Ierusalimul durerilor Mele. Pe tine te-am ales să fii Ierusalimul gloriei Mele, şi iată, spre sfârşitul aşteptării Mele Eu Mi-am ridicat din tine o mireasă şi am pus pe ea straie noi şi am suflat peste ea duh de om nou, după chipul şi după asemănarea Mea, precum am lucrat la început, şi Mi-am gătit în tine sărbătoare şi nuntă cerească şi masă cerească de nuntă, şi vreau să-Mi fii nuntaşă, Românie, popor ales de Dumnezeu.

De patruzeci de ani stau ascuns cu Duhul Meu şi cu glasul cuvântului Meu în mijlocul unui popor mititel, luat din tine, Românie; un popor martor, precum martori Mi-au fost la început Avraam, Isaac şi Iacov, şi Moise şi Ilie şi profeţii, şi mai apoi apostolii şi ucenicii, martori şi ai învierii şi ai înălţării Mele la Tatăl. Şi iată acum ucenicii întoarcerii Mele întru cuvânt rostit din cer peste tine, Românie blagoslovită de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt! Nimic nu lucrez fără să nu fi vestit prin Scripturi. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, din veac şi până în veac. Eu sunt Cel viu. Eu sunt Dumnezeul Cel răstignit şi Cel înviat. Eu sunt Cel ce am spus că voi fi cu ai Mei până la sfârşitul veacului, dar acum sunt şi cuvintez întru început nou, şi nimeni nu înţelege numele Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi nimeni nu înţelege numele Meu.

O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, aşa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, ţară română. Aş voi să vin să-ţi spun ce înseamnă ţară română, dar vreau şi tu să vii. Eu vin, dar vino şi tu, iubito, şi să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu şi care s-a numit părintele credinţei. Trec cu cuvântul Meu prin tine şi iar îţi zic: scoală-te! Ascultă şoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, şi ia apă cerească din râul vieţii şi spală-ţi urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori! Ia apă din acest râu al vieţii cea fără de moarte şi spală-ţi şi ochii, ca să-ţi cadă solzii de pe ei şi să Mă vezi, şi spală-ţi şi faţa, şi spală-ţi şi trupul, şi ia pe tine veşmântul cel frumos de român şi scoală-te înaintea Mea, că Eu te vestesc că vin spre tine şi tu Mă vei vedea că vin, dar învaţă-te să Mă vezi cu ochi cereşti, şi nu mai fi pământ, şi să fii pământ şi cer, aşa cum Eu te-am lucrat la început. Eu sunt Creatorul tău. La început am făcut cerul şi pământul, şi la sfârşit te-am făcut pe tine, Israele român, ca să te pregătesc să stai cu cer nou şi cu pământ nou înaintea Mea la venirea Mea. Vreau să aşez peste tine cer nou şi pământ nou, lucrate prin cuvânt. La început a fost Cuvântul. Eu am fost Cuvântul la început, şi tot Eu sunt şi acum, la acest sfârşit. La începutul sfârşitului Eu M-am născut din Fecioara mama Mea, ca să fiu Om şi ca să-l fac Dumnezeu pe om, şi te-am întocmit pe tine popor şi te-am numit român, fiule. Şi iată, precum din Israel Mi-am ridicat o mână de ucenici şi am făcut din ei sare pe pământ, aşa şi din tine, popor român, Mi-am întocmit martori ucenici care poartă cuvântul Meu cel venit pe nori, ca să am martori şi acum, la întoarcerea Mea pe nori, că am făgăduit că Mă întorc. Şi iată-Mă prin cuvânt peste tine, fiule român, şi vreau să te scoli ca şi apostolii Mei de atunci şi să fii tu fiu de samarinean, românule, poporul Meu. Ia cuvântul Meu şi uită-te în el, ca să Mă vezi şi ca să Mă cunoşti că sunt venit prin cuvânt, căci îţi dau cartea Mea din vremea aceasta. Iată, Eu stau şi bat la uşa ta, popor iubit de Dumnezeu. M-am dus în casa Tatălui Meu cu cuvântul Meu, dar nu M-au cunoscut străjerii casei, n-au deschis cuvântului Meu. Iată, Eu stau la uşă şi bat, şi nimeni nu răspunde Celui ce strigă. Am venit la tine, Românie, aşa cum am venit la Avraam când i-am vestit nimicirea Sodomei şi a Gomorei, şi n-am nimicit nimic până n-am vestit mai întâi. Nimic nu lucrez până nu vestesc cuvânt mai întâi, aşa cum am lucrat prin prooroci în toate vremurile.

Vino spre Dumnezeu, România Mea! Vino, tată, şi nu sta în necredinţă, că ai în tine popor ca în Sodoma. Vino şi ascultă-Mi glasul, că am în tine fii care cred ca Avraam, care sunt făgăduiţi să fie. Vino spre trezire, că omul fără Dumnezeu n-are ochi şi urechi ca să Mă audă. Vino, biserica Mea, să-Mi auzi glasul, şi fă-te pildă de înviere peste omul cel fără de veghere. Veghează şi sună din trâmbiţă şi vesteşte turma română să-şi iubească pe Dumnezeul ei Cel adevărat. Scoală-ţi păstorii, România Mea, şi pune-i de veghe peste tine, că au intrat în vatra ta dumnezei mincinoşi. Vatra ta e sfântă, vatra ta e vatra Mea. Scutură şi mătură vatra Mea din tine, că vin cu masă cerească la tine, fiule român, şi îţi dau să mănânci cuvânt din cer.

Iată cartea cuvântului Meu, că am vorbit din cer în mijlocul tău, Israele român. Am venit prin cuvânt să te povăţuiesc spre împărăţia cerurilor, să-ţi amintesc povaţă caldă şi proaspătă din cer. Ia pe tine împărăţia Mea, ia în tine împărăţia Mea, ca să ştii că vin, şi vei vedea că vin. Dacă acum nu crezi, îţi voi mai spune iar că vin, îţi voi spune când voi veni. O, n-aş voi să fii gol când voi veni. Să nu arunci, fiule, povaţa Mea, căci străbat cu ea văzduhul şi vin. De patruzeci de ani vin cu povaţa Mea pe drum ascuns, pe cărăruţă dosită, ca să nu prindă duşmanii cerului pe cei hrăniţi din cer. Am venit mereu în şoaptă, şi mereu M-am pitit cu cuvântul Meu în mijlocul tău, dar acum strig tare. Deşteaptă-te, creştine, deşteaptă-te, române, şi roagă-te Domnului Dumnezeului tău, căci tu, Românie, ai coroană binecuvântată pe fruntea ta. Îngenunchează, poporul Meu iubit, şi roagă-te aşa cum se roagă Maica Mea Fecioară. De la începutul tău, ţară română, şi până la sfârşitul răutăţii se roagă Maica Mea Fecioară pentru ţara română, şi strigă:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!“.

România are coroană de la Dumnezeu, şi este regină România.

O, Românie, voiesc să-ţi dau înapoi rodul binecuvântării pe care l-ai înstrăinat de tine. Ascultă glasul Meu, glasul Domnului Dumnezeului tău. Eu grăiesc din nori deasupra ta. Eu am munte binecuvântat, munte de taină cerească în mijlocul tău. Ia cartea şi mănânc-o şi te adapă din râul vieţii, care curge din tronul Meu peste tine, căci tu, Românie, trebuie să prooroceşti la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la împăraţi vestea împărăţiei cerurilor, vestea de cer nou şi de pământ nou peste tine, ţară aleasă de Tatăl Meu, vestea de înnoire a omului, vestea de om nou, născut din cer. Amin.

Vino întru trăire sfântă, ţară creştină, şi pliveşte-te de spini şi de ciulini, şi să fie ogorul tău grâu curat şi verde şi frumos, care să stea la copt sub lumina cuvântului Meu, că vreau să fac în tine pâine nouă, şi cine va mânca din ea, să se facă fiu al învierii. Scoală-te şi vino, că vreau să-ţi dau cămaşă de înviere şi viaţă fără de moarte, după cuvântul tău, căci tu ai spus despre o ţară a tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, şi iată, Eu vin la tine să-ţi dau viaţă înviată, căci toate trec, dar cuvintele Mele nu trec, şi vin spre împlinire. Apleacă-te, fiule român, şi spală-te în râul acesta, în cuvântul vieţii. Şi dacă nu vei face aşa, Eu te voi mustra ca să vii spre pocăinţă, căci Eu te iubesc. Eu iubesc pe cei ce Mi i-a dat Tatăl, dar vino în dragostea Mea, Israele român, că nu vreau, tată, să plângi la vederea slavei Mele. Vreau să te învăţ cu slava Mea şi să stai în aşteptarea Mea, că vin curând, curând. Amin.

Pace ţie, Românie! Iată cartea cuvântului Meu. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu şi adevărat, care stă pe creştetul tău, România Mea. Cel ce este de la Dumnezeu, acela ascultă cuvintele lui Dumnezeu, iar cel ce nu este de la Dumnezeu, acela nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Cel ce este cu Mine, acela nu este împotriva Mea.

Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-am lăsat trupul pe pământ, şi cine nu mănâncă pâinea care a venit din cer, acela nu are viaţă întru el. Cel ce nu împlineşte poruncile lui Dumnezeu, acela nu are viaţă întru el, acela nu poate avea viaţa Mea în el.

Duhul lui Dumnezeu grăieşte peste România. Dumnezeu grăieşte în limba română. Pace ţie, românule, poporul Meu! Pacea Mea şi înţelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creştin. Ferice celui care crede în Dumnezeu întru lucrare de sfinţenie şi de înviere.

Pace ţie, Ierusalime român, care vesteşti vestea împărăţiei cerurilor! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, şi grăiesc deasupra ta şi spun: luminează-te, Românie, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Mea răsare peste tine, şi tu vei vedea slava Mea, şi multora o vei da spre zi de înviere, spre început de veac nou, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

14-05-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

Hristos S-a înălţat! Hristos, Cel ce este cu tine, Israele. E zi de sărbătoare în Israel, iar Eu Mă cobor cu hrană la poporul Meu.

Pace ţie, Israele român! O, mare este între lucrări lucrarea păcii. Pacea nu vine de pe nicăieri decât numai de la Mine din cer. Am venit cu pacea pe pământ acum două mii de ani, dar puţini au împlinit lucrarea ei. Am venit şi la tine cu pacea cea de atunci şi cu pacea cea de acum, căci pe cât este de mare durerea Mea cerească pentru fărădelegile de pe pământ, tot aşa de mare este şi lucrarea păcii Mele, mai mare decât acum două mii de ani, că vremea este grea de tot, grea, măi fiilor iubiţi, grea şi înăbuşitoare pentru Mine şi pentru voi, cei mai mititei copilaşi ai Mei. Întăresc lucrarea Mea peste voi şi vin mereu şi rostesc peste voi acest cuvânt lucrător. Pace vouă, pace vouă, pace vouă, că voi nu pricepeţi îndeajuns câtă pace vă trebuie, cât de mult vă întăreşte această lucrare fără de care nimeni nu poate în cer şi pe pământ.

Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. Dacă tu ţi-ai da seama cât este de greu fără de Mine în vremea aceasta de azi şi de mâine, tu n-ai mai avea pe buze şi pe inimă nimic decât numele Meu şi vorbire cu Mine, fiule. Vorbeşte cu Mine, tată, vorbeşte, copile de azi, că e grea vremea, e grea şi pentru tine, şi Eu te văd în greu, şi îţi spun să vorbeşti cu Mine, ca să fiu Eu mereu cu tine, că vremea e grea. O, tu n-ai voit să Mă crezi pe Mine, şi Eu mereu ţi-am spus de cele ce vor să fie. Eu de aceea am plâns mereu prin cuvânt, căci cuvântul Meu rostit mereu peste tine a fost un plâns al Meu înaintea ta, Israele tată. Am plâns mereu prin cuvânt, căci ce altceva se poate numi stăruinţa Mea atâta timp pe lângă tine, poporul Meu cel mic? O, fiule iubit, tu aştepţi să vin să-ţi cuvintez, dar nu ştii, tată, ce mult aştept Eu, cu mult mai mult ca tine aştept să pot să-ţi vorbesc. Şi ţi-aş vorbi mereu, mereu, dar vremea e grea de tot şi dă să-Mi slăbească puterea fiilor Mei cei străjeri în calea cuvântului Meu.

O, Israele tată, tu nu ştii, fiule, să înţelegi ce vorbesc Eu cu tine, că ţi-am grăit cuvânt adevărat şi te-am rugat să nu te mai uiţi în lume, şi ţi-am spus aşa: «Vai ţie, poporul Meu, dacă nu Mă vei asculta să nu te mai uiţi ca să ştii şi tu ce păţeşte lumea!». Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat şi batjocorit de lume şi călcat în picioare de lume şi de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în faţa omului din lume. Aceştia stau, şi în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, şi peştele îşi strică şi el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, şi nu mai este loc curat, şi proorocul Ilie s-a umplut de râvnă şi de durere, că e cu mult mai rău omul care se zice că e creştin, e cu mult mai rău decât Israelul cel din vremea aceea când Ilie plângea la Mine de lipsa lui Dumnezeu din om.

O, poporul Meu Israel, Eu, tată, ţi-am spus ţie că tu eşti mai mult decât Moise, decât Ilie; Eu aşa ţi-am spus în vremea lui Verginica. Umblă, tată, în carte, că acum ai ce învăţa, şi vezi că Eu aşa ţi-am spus. Ţi-am spus să fii mai mult ca ei pentru Mine, mai tare în lucrare ca ei, că ţie, fiule, ţi-am dat mai mult decât le-am dat lor, ţi-am dat ce n-am dat nimănui până la tine, şi nu mai am ce-ţi da, că tot ce am avut, tot ce am mai avut de dat ţi-am dat ţie.

Proorocul Ilie petrecea zi şi noapte întru lucrarea râvnei după Dumnezeu. Atât de mult M-a iubit el pe Mine, măi fiilor, de M-a făcut să nu-i pot respinge nimic din cele ce el cerea de la Mine întru râvna sa dumnezeiască. Dar ţie dacă ţi-am dat mai mult decât lui fără să-Mi ceri cum Mi-a cerut el, o, fiule tată, tu cum se cerea să fii, măi Israele? Tu ai fost cel mai miluit şi cel mai ocrotit, şi te-am păstrat ca pe o podoabă cerească a vremii de acum. O, şi n-ai avut râvnă ca Ilie, proorocul Meu, că el plângea pentru fărădelegea lui Israel care se urca spre Mine, şi tu în loc să plângi ca şi el, tu stai în mijlocul fărădelegii şi nu te temi de unealta de nimicire a fărădelegii. Ia aminte, copilul Meu, că trece Ilie proorocul, trece peste tot, tată. Întăreşte peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, că şi Eu o întăresc, şi mereu ţi-o împrospătez, că vreau, tată, să te am şi să te numesc unealta Mea din vremea arătării Mele, din vremea venirii Mele, că vin curând spre arătare, vin, fiule, şi tu să crezi ce-ţi spun. Eu în curând Mă las văzut, şi vreau ca tu să fii cu pacea Mea peste tine, ca să te bucuri în vremea celor ce se vor descoperi spre vedere. Mai e numai un picuţ şi această lucrare va lucra descoperită, şi vei vedea cum am lucrat Eu această lucrare peste tine, Israele român. Vei vedea, tată, cum am vorbit şi cum vorbesc lângă tine şi deasupra ta. Vei vedea cum te-am purtat şi cum te port Eu pe tine în timpul acesta ceresc, că tu eşti în timp ceresc, şi lumea e în timp pământesc. Şi tu, tată, eşti în timp, dar tu eşti cereşte, pentru că aşa ai fost tu scris, ca să fii poporul Meu ceresc în timp şi să fii lucru de mărturie pentru ziua mărturiilor, pentru clipa judecăţii tuturor celor ce s-au petrecut în timp. E greu timpul, tată, dar am păşit cu tine pas de veac nou. Am scris început de pas peste timp, am scris cu tine sfârşit şi început. Şi când vei vedea ce a purtat în taina ei ziua aceea de Paşti când am făcut pasul cu tine, o, te vei minuna, copilul Meu, când vei afla ce am făcut Eu prin tine în ziua aceea.

La naşterea Mea din Fecioară Eu am despărţit cele două lumi, şi lumea de pe atunci n-a ştiut şi n-a simţit, că puţini au fost aceia care au purtat taina plinirii proorociilor întrupării lui Dumnezeu între oameni. Şi după ce Eu am împlinit lucrarea care era proorocită din vreme, M-am dus la locul Meu, lângă Tatăl, dar nu M-am dus până n-am vestit prin îngeri întoarcerea Mea cea de acum. Caută, tată, în Scripturi, că vei găsi glasul îngerilor care au spus că voi veni în chipul cel cu care M-am înălţat la Tatăl. De atunci mereu cobor, şi mereu Mă sui în chip nevăzut, şi mereu lucrez în chip nevăzut de om, dar la tine, poporul Meu, M-am lăsat prin cuvânt. La tine am venit mereu de lângă Tatăl, şi de deasupra ta am cuvântat cuvântul Meu, şi am lucrat peste tine patruzeci de ani, ca şi peste Israelul din vremea lui Moise. Atunci am avut pe Moise, şi acum am avut pe Verginica, pe trâmbiţa despre care scria în Scripturi. Este scris în Scripturi că Însuşi Domnul Se va coborî din cer întru trâmbiţa Lui, ca să învieze morţii la glasul trâmbiţei. Fiule, crezi tu în cuvântul acestei Scripturi? Crezi tu, tată, că Verginica a fost împlinirea acestei Scripturi? Crezi că ea este trâmbiţa lui Dumnezeu?

O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară şi prin care Mă voi şi lăsa văzut cum am venit şi cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înţeleaptă, că tu şcoală n-ai avut, şi de aceea ai fost înţeleaptă. Tu n-ai învăţat nimic de la om, nimic de pe pământ, şi ai învăţat învăţătură din cer dacă Eu am fost în tine, şi ai bucurat pe Tatăl Meu şi al tău cu îndemnul cel sfânt, pus peste turma Mea şi a ta, că mâncai cireşe şi le adunai sâmburii, măi Verginico, şi puneai oiţele să facă rugăciunea „Tatăl nostru“ pentru fiecare sâmbure. Le umpleai pumnişorii cu sâmburi, iar ei pentru fiecare sâmbure rosteau un „Tatăl nostru“. Când era vreunul din ei bolnăvior, tu ştiai că boala şi durerea veneau de la cele lumeşti care intrau în el, şi îl prindeai pe acela şi îi dădeai sâmburi şi îl puneai să zică: «Tatăl nostru, Care eşti în cer, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, şi să se facă voia Ta aşa cum se face în cer, ca să fie tot aşa şi pe pământ. Şi ne dă pâine, Tată, şi ne iartă greşeala aşa cum şi noi iertăm. Şi nu ne lăsa spre ispită, şi ne izbăveşte de lucrul cel rău». O, Verginico, cine, tată, mai vrea să ştie ce înseamnă să se sfinţească numele Tatălui în om, în creştin, în fiul acestei lucrări? Cine mai ştie să creadă ce spune atunci când rosteşte «facă-se, Tată, voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ»? Auzi tu, Verginica Mea, ce spune această rugăciune? Spune să se facă voia Tatălui ca şi în cer. Vorbesc cu tine, tată, că tu ştii să înţelegi. Cu cine să Mă mai înţeleg Eu, cu cine? Vreau să Mă înţeleg cu poporul tău, cu poporul Meu pe care-l am din munca ta cu Mine, din truda ta alături de Mine. Vreau să rostească Israel rugăciunea „Tatăl nostru“ şi să zică să se facă voia Tatălui, precum în cer să se facă şi pe pământ, ca să fie pământul cer, ca să fie cerul pe pământ, şi pământul în cer. Şi când zice Israel: «pâinea noastră dă-ne-o nouă, Tată», când zice Israel aşa, să Mă ceară pe Mine, că Eu sunt pâinea care se coboară din cer.

O, Israele, iată, fiule, pâine. Mănâncă, Israele, pâine din cer. Mănâncă, Israele, mănâncă şi nu sta flămând, nu sta nemâncat, nu sta. Ţi-am dat, fiule, cămară de-a gata, şi plângând am lucrat ca să ţi-o dau, să ai ce mânca, să ai, ca să nu mori, că cine nu mănâncă nu are putere cu Mine. Ţi-am întocmit cămară. Verginica a strâns în cămară, iar fiii Mei cei lucrători de azi care umblă cu Verginica pe pământ, cu Verginica şi cu Mine, aceşti fii merg plângând prin spini, şi spinii le rănesc picioarele şi mersul, şi ei merg întăriţi de Mine ca să-ţi rupă ţie din pâine şi să ai pâine, Israele român. E grea vremea, şi ei merg, pentru că Eu i-am tocmit ca să-ţi slujesc ţie cu ei, şi tu să stai la adăpost şi la căldură şi să mănânci, Israele. Eu sunt pâinea care se coboară din cer, şi Mă fac cuvânt şi Mă aşez în faţa ta. Mănâncă, fiule, cu folos, şi fii ca Mine dacă mănânci această pâine. Omul din lume mănâncă minciuna şi creşte prin ea şi se numeşte omul minciunii. Tu să mănânci cuvânt din cer, pâine din cer, ca nu cumva de foame să iei să mănânci din lume şi să te molipseşti de boala minciunii, că la şcoală numai minciuni ai învăţat, măi Israele, şi iată câtă muncă trebuie să muncesc peste tine ca să te curăţ de grăsimea minciunii. Minciuna s-a făcut grăsime şi carne în om, şi a crescut omul în trup şi în duh, a crescut din rodul minciunii. Nimic n-a fost adevărat ce ai învăţat la şcoala omului mincinos care este în lume, şi să Mă crezi, tată, ce-ţi spun. Nici măcar de neamul tău n-ai învăţat cu dreptate, şi când vei vedea povestea acestui neam aşa cum este ea în cer, atunci te vei înspăimânta de minciuna pe care ai luat-o de la cel ce te-a luat de la învăţătura Mea cea din cer. Cartea cea de pe pământ a luat o formă bine ticluită de om, dar n-are viaţă în ea, şi este minciună mare, fiule. Dacă tu vei vrea, vei crede ce-ţi spun, dar dacă nu vei vrea, vei rămâne străin de cele ce-ţi spun Eu acum. Căci am trimis pe Moise la faraon, l-am trimis cu cele învăţate din cer şi l-am îmbrăcat cu puterea Mea, ca să-l trimit să stric puterea care iese de la om. Lucrarea care iese de la om seamănă cu faţa lucrării Mele, dar e minciună şi nu e adevăr. I-am dat lui Moise lecţie din cer, ca să lucreze cu ea peste omul cel fără Dumnezeu şi să-Mi învieze cu ea pe Israel şi să-l scot pe Israel din lumea minciunii, ca să fie al Meu, să-l scot din Egipt, să-l scot de la oameni, ca să fie cu Mine şi nu cu omul, şi i-am spus lui Moise să lase puterea Mea să lucreze văzut, căci l-am înzestrat cu cele adevărate din cer. I-am spus să facă semne cereşti cu toiagul cel pe care i-l dăduse faraon în Egipt la plecarea lui în pustie. Îi dăduse faraon un băţ, şi Moise l-a luat cu el şi l-a păstrat, şi când s-a dus pe munte la Domnul, toiagul acela a primit lucrarea lui Dumnezeu, ca să lucreze împotriva lucrării omului şi să nimicească armele omului, care lucrau fără Dumnezeu. Moise a făcut semne cu toiagul înaintea lui faraon, şi a chemat faraon şi pe înţelepţii lui, şi au făcut şi aceia semne ca Moise, dar cu toiagul lor. Făcea şi omul ce făcea Dumnezeu, şi se lupta omul împotriva adevărului şi a puterii lui Dumnezeu. Făcea puterea minciunii, făcea şi ea semne ca semnele lui Dumnezeu, şi aşa a lucrat duhul omului vreme de şapte mii de ani împotriva lui Dumnezeu, Care este din cer, Care vine din cer, şi mare şcoală este aceasta la om, ca să-L răstoarne omul pe Dumnezeu, aşa cum a voit Lucifer să facă. Ce a făcut faraon dacă s-a crezut mare şi cu şcoală? Puterea lui Dumnezeu biruieşte mereu minciuna care imită pe Dumnezeu, şi de aceea Mă doare când fiii lui Dumnezeu iau de la oameni sfat şi învăţătură pentru ei.

Nu e bună învăţătura care vine de la om, şi n-am cu cine să Mă înţeleg pe pământ. Toată şcoala care a ieşit de la om a lucrat împotriva lui Dumnezeu, aşa cum toiagul filozofilor Egiptului întărea aceleaşi semne ca şi ale Mele prin Moise, ca să desfiinţeze pe Dumnezeu şi să rămână numai omul cu dreptatea lui.

Dreptatea omului se numeşte minciună, fiilor. De ce se numeşte minciună? Pentru că se pune în dreptul lui Dumnezeu ca să se semeţească, pentru că dreptatea omului n-a lucrat altceva decât lucrarea lui Lucifer vreme de şapte veacuri. Dreptatea omului şi ştiinţa omului a fost rod din rodul cel semeţ al lui Lucifer, care a căutat să-l slujească pe om atunci când omul cel dintâi s-a crezut singur mare. Învăţătura care este luată din şcoli l-a depărtat pe om de Duhul lui Dumnezeu. Şi dacă n-am dreptate ce spun, ridicaţi-vă şi dovediţi. O, Israele, am dreptate, tată. Omul nu mai are pe Dumnezeu, dar are nevoie de Dumnezeu, şi Îl caută şi nu-L mai găseşte omul pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu Se caută, pentru că nimeni nu Mă poate găsi pe Mine decât în om. Omul Mă poate găsi în el. Dacă Eu nu sunt în om, omul n-are de unde Mă găsi. O, de ce l-am făcut Eu pe om? L-am făcut ca să Mă odihnesc în el; l-am făcut ca să am locaş în el, ca să stau în el şi să cresc în el.

O, Israele român, Eu de aceea te-am născut pe tine. Te-am născut, fiule, ca să Mă odihnesc în tine, ca să am locaş în tine, şi ca să stau şi ca să cresc în tine şi ca să fiu cu omul prin tine, că omul nu Mă are, fiule. Omul are altceva în el. Ştii tu cum este un om care Mă are pe Mine în el? Fiule, fiule, caută-Mă bine în tine şi găseşte-Mă numaidecât şi odihneşte-Mă în tine şi lărgeşte-Mi statul şi împărăţia Mea în tine, căci tu eşti tronul Meu, fiule din Israel, şi de aceea te-am născut din Mine, din cuvânt. Te-am născut din Mine ca să fii tu întru Mine şi ca să fiu Eu întru tine. De aceea ţi-am spus: mănâncă, fiule, mănâncă cu foame cuvântul Meu. Mănâncă, fiule, cuvânt, căci ţi-am dat cămară ca să ai, şi să n-o ţii închisă, şi să stai numai la masă, că e vremea să creşti mare, mare de tot, să poţi da mâna morţilor să se scoale şi să stea pe picioare. Dar ai grijă, tată, să mănânci şi pâine caldă, fiindcă Eu trebuie să fiu veşnic viu şi veşnic cu tine. Iată, Mă dau ţie. Azi e sărbătoare de masă nouă, şi vin cu pâine caldă şi proaspătă, ca să te împrospătez şi ca să te întăresc, că te văd slăbit, fiule tată. E vremea grea, şi te văd slăbit, şi vin ca să suflu peste tine şi să te înfiripez. Vin să fiu cu tine şi să-ţi spun: pace ţie! Ai nevoie de pace multă, de pâine multă, că e vremea grea, fiule din Israel, şi ar fi să fiu mereu cald pe masa ta, copilul Meu, dar vremea cea grea dă să-Mi slăbească pe fiii cei străjeri în calea cuvântului Meu. O, Eu de aceea ţi-am spus să fii bun şi să fii tare şi să fii sănătos cu duhul şi cu trupul, Israele iubit, şi fiecare să fie tare cu Mine, că dacă piciorul sau mâna sau ochiul sau auzul sau graiul sau duhul lui Israel e slab, slăbeşte tot trupul din pricina unui mădular slab. E vremea să fii sănătos în toate, copile din vremea aceasta grea, dar pentru asta trebuie să-Mi faci locaş tare în tine, tată, şi trebuie să ai semn întărit pe tine, pe creştetul tău, şi trebuie mereu să lucrezi şi să trăieşti în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, amin, că aceasta este pecetea Dumnezeului Cel viu, care este pusă peste tine, fiule român care te numeşti Israel. Şi mai ai ceva de făcut alături de Mine, şi iată ce ai: să plângi cu Mine, că rău Mă doare în vremea aceasta de la păcatele lumii. Mă doare, că trebuie să Mă las văzut; Mă doare, că lumea nu ştie de lucrarea proorocului Meu Ilie despre care scrie în Scripturi că va să pregătească ziua şi calea arătării Mele.

Fiule tată, este scris să tragi uşa inimii tale şi să stai ascuns în Dumnezeu, sub aripile lui Dumnezeu până la ziua bucuriei, tată, şi să lucrezi ce ţi-am dat şi să te împodobeşti cu podoabele curăţiei şi ale sfinţeniei cereşti, că nu va fi ochi pe pământ şi în cer care să nu privească la tine, că vei fi căutat, poporul Meu, şi cine va voi să te găsească după adevăr, acela trebuie să ia să mănânce cuvântul Meu şi să-l lucreze şi să-l păzească, iar cine te va căuta pe tine, acela Mă va găsi pe Mine, dar tu să nu te temi. Nu te teme, Israele, cel ce eşti cu Mine. Nu te teme, popor al mângâierii, că tu eşti mângâierea Mea, şi de aceea vin şi te mângâi mereu cu mână caldă, cu cuvânt cald şi nou şi proaspăt, ca să te bucuri aşa cum te bucuri când scoţi din cuptor pâinea cea caldă şi crescută şi rumenită prin foc. E bună hrana din cămară, dar e bună şi cea caldă, şi să nu te mulţumeşti cu pâinea cea din legătură, că am pâine şi în mâna Mea, pe care o cobor când vin, că Eu de aceea vin. Iar pe cămară să nu te faci stăpân, tată. Să nu te faci aşa, şi să fii supus, supus şi aplecat aşezării Mele cu care stau înaintea ta, cu care-ţi slujesc ţie, Israele, poporul Meu. Să nu te semeţeşti ca un om bogat care ai cămară, căci pâinea este din cer, nu de la tine. Cine mănâncă, să-I mulţumească Celui ce-i dă, că Eu sunt Cel ce Mă dau ţie în dar.

Veghează cu Mine alături în vremea aceasta, Israele, ca să poţi omorî din calea ta tot duhul cel străin, şi să nu păţeşti ca Israel cel de atunci care n-a voit să Mă asculte când Eu i-am spus prin Moise, i-am spus să omoare din cale pe tot neamul străin. De ce i-am spus, tată, să omoare pe tot neamul din cale? I-am spus aşa, ca să ştie să nu se aplece, să nu se unească cu cel ce este străin şi ca să-Mi spurce seminţia cea binecuvântată de Mine, dar Israel n-a făcut aşa, n-a ascultat, şi s-a amestecat cu trupurile de pe cale şi s-a prăbuşit Israel, şi n-am rămas cu el. Fiule de azi, Eu îţi amintesc mereu despre lucrarea neascultării ca să te fac copil ascultător, ca să nu te las să pieri din cer, tată. Şi să ştii că nici un fiu al acestei lucrări care nu a ascultat nu va scăpa de pedeapsa neascultării. Şi precum pentru ascultare va veni dreptatea şi bucuria, tot aşa pentru neascultare şi pentru întinarea duhului şi a trupului tot fiul neascultării va primi ce este de primit.

O, nu mai este vremea bucuriei, şi lumea nu ştie nimic. Atât mai este bucurie, atât a mai rămas bucurie pe pământ, când Eu, Domnul, Mă bucur cu tine, fiule, poporul Meu, şi când tu te bucuri cu Mine întru serbare cerească. Tu nu trebuie, tată, să te întristezi în neputinţele tale, că ele sunt ale Mele, şi sufăr cu tine, şi nu sufăr singur, căci am cu cine să-Mi împart suferinţa, şi aceasta este o iubire mare de la tine spre Mine. Sunt suferinţe între suferinţe în tine, Israele. Este suferinţă şi pentru păcate, ca să se şteargă; este suferinţă şi pentru umilinţă, ca să te ţină Domnul lângă El; este suferinţă şi pentru lucrul ce este de lucrat, dar puţini în Israel au aşa suferinţă care vine de la greul lucrului lui Dumnezeu. Este suferinţă care vine din necazul ce-l are duhul rău pe fiii poporului Meu, dar aceasta se biruieşte prin unirea cu Mine, prin credinţa cea bună şi prin lupta cea frumoasă, dusă în numele Meu.

Israele fiule, cere, tată, cu credinţă, cere de la Mine biruinţă asupra răului, şi Eu îl biruiesc şi lucrez cu tine împotriva răului, tată, dar să nu ai nici un fir de lume în tine, să nu ai amorţire, să nu ai nepăsare, să nu ai clipe fără Mine, tată. Nu te mai teme, Israele, atunci când Mă asculţi pe Mine, nu te mai teme. Ascultă-Mă pe Mine şi să nu te temi în vremea ascultării. Să te temi în vremea neascultării. Să te temi în vremea când Mă laşi să slăbesc în tine. Dar când Mă ai pe Mine, nu te teme, tată, că Eu te ocrotesc chiar dacă simţi apăsarea vremii. Israele, îţi trebuie veghe mare, tată, şi trebuie să Mă ceri mereu şi să-Mi ceri Mie îngeri veghetori şi ajutători şi lucrători, şi să-Mi ceri în ajutor sfinţii, că sfinţii stau înaintea Mea ca să-Mi spună că n-au de lucru. Cheamă, tată, sfinţii, că ei stau între Mine şi tine ca să lucreze pentru tine şi pentru cer, ca să lucreze peste vremea aceasta.

O, Verginico, să fie mereu binecuvântată lupta cea pentru poporul tău, că mare a fost taina trupului tău între cer şi pământ. Copiii tăi sunt slăbiţi, unii de teamă, alţii de neputinţă, alţii de dureri şi de mâhniri. E grea vremea, tată, şi Ne trebuie lucru cu putere de cuvânt, ca să se împlinească tot cuvântul. Mă uit la tine cât lupţi şi cât alergi, Verginico, şi de aceea am amintit fiilor Noştri cum îi învăţai tu să se roage Tatălui pentru ca să-i scape de cel rău, pentru ca să le dea pâine şi pentru ca să vină cerul pe pământ. Dar acum să înţeleagă fiii tăi şi ai Mei, să înţeleagă ce spune rugăciunea aceasta, căci Tatăl voieşte ca să fie precum este în cer, aşa voieşte să fie în acest popor, voieşte să fie ca şi în cer.

Verginico, astăzi nu mai grăiesc despre cei ce nu ascultă încă nici acum. Azi grăiesc cu cei ce sunt înrădăcinaţi, şi le spun să nu se teamă de furtuni, şi să se bizuie pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. Nădejde se numeşte aceea care nu se îndoieşte în lucrul ei.

Fiilor, fiilor, Eu v-am iertat păcatele, iar voi să nu le împrospătaţi, şi să învăţaţi bine lecţia aceasta şi să staţi în ea, tată, că Verginica plângea mereu la Mine când eraţi în suferinţe, şi Eu o ascultam, şi ea se făcea ispăşitoarea greşalelor voastre, şi Eu slăbeam în lucru, că ea nu mai avea putere şi pentru Mine. Ea se punea în lucru numai pentru ocrotirea lui Israel, şi când să-l mai şi îndrept pe Israel, ea nu mai putea de durerile şi de zdrobirile pe care le primea în locul celor ce-şi făceau rost de suferinţă.

O, poporul Meu, ce crud ai fost tu cu trâmbiţa Mea! Veneai, tată, şi puneai pe ea numai suferinţă. Toată suferinţa ta o aduceai la ea, şi Mi-ai zdrobit-o, fiule, şi zdrobită am luat-o când am luat-o. Până în ultimele clipe numai ai zdrobit-o, Israele, că tu păcătuiai amar, poporul Meu. Măi tată, când vei da ochii cu ea, vei vedea pe ea ranele pe care i le-ai făcut. Ea te învăţa să fii sfânt şi curat, şi tu trăiai ca lumea, şi veneai apoi şi te numeai fiul ei, şi ea, ca o mamă, te mângâia şi suferea şi se sufoca de mirosul păcatelor tale, şi tu nu ştiai ce pildă vie a fost ea înaintea ta. Iată, tată, ai de ce să plângi. Plângi, poporul Meu, că trupul acesta va fi arătat ţie spre mărturie. Plângi, tată, şi fă-i rost de vindecare mai înainte de arătare, că peste o clipă te vei întâlni cu ea. Să-ţi plângi păcatele prin care tu ai rănit-o, că ea a stat ca o bubă vie în mijlocul tău, ca un jertfelnic a stat, ca un cuptor încins în care erau aruncate toate fărădelegile lui Israel. Să plângi, copilul Meu, şi să-I spui Tatălui să şteargă de pe ea toate semnele rămase de la loviturile tale. Împacă-te cu ea, Israele, căci ea a fost cortul Meu în care Eu am stat înaintea ta. În vremea lui Moise M-am făcut stâlp de nor şi de foc, şi din nor şi din foc am vorbit cu Moise înaintea lui Israel. În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi Îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel“.

O, Verginico, e grea vremea, tată, şi voi lucra cu putere de cuvânt. Amin. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt. Binecuvântat este poporul Meu Israel, iar peste cel binecuvântat să nu aibă putere nici un rău, nici o mâhnire, nici o durere. Amin.

Israele, poporul Meu, întăresc peste tine pecetea Dumnezeului Cel viu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Israele, poporul Meu, întăreşte-te sub pecetea Dumnezeului Cel viu şi să nu ridici mâna ta ca să ştergi această pecete de pe tine. Amin.

Popor al Domnului, scoală-te din toate neputinţele tale şi le biruieşte, că Eu, Domnul, îţi poruncesc aceasta. Amin. Scoală-te, tată, şi aşa să stai, şi să nu te găsească culcat neputinţele care se luptă împotriva ta şi a Mea, că dacă chiar neputinţele te găsesc culcat, dau să se aşeze peste tine. Scoală-te, poporul Meu, şi stai în picioare, şi stai înaintea Mea. Amin. Scoală-te după cuvântul Meu, nu te scula cum vrei tu sau cum se întâmplă. Scoală-te ca Mine şi nu ca tine. Amin. Pecetluiesc cu „Amin“ tot cuvântul Meu. Ţie îţi zic: scoală-te, Israele, scoală-te, tată, şi de dormit să nu dormi, căci Eu sunt înaintea ta ca să fim treji şi lucrători. Dacă ai în trupul tău neputinţă şi slăbire şi moleşeală, Eu intru în tine şi scot afară tot duhul cel supărător şi zic: binecuvântate să fie mădularele duhului şi ale trupului tău, Israele, fiul Meu. Fiecare fiu al tău, poporul Meu, să fie pecetluit cu pecetea Dumnezeului Cel viu. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu sunt vindecarea, Eu, cu sfinţenia Mea în voi. Priviţi numai la Mine şi nu în lături şi nu în spate; numai la Mine, tată. Luaţi din mâna Mea împărăţia Mea. Luaţi în voi împărăţia Mea. Credeţi în Mine şi nu vă îndoiţi. Credeţi în Mine şi nu în om. Strigaţi la Mine şi nu la om, că voi sunteţi fraţi împreună ocrotiţi de Dumnezeu. Cel ce crede în Mine, să ştie cum să creadă, că şi Eu trebuie să cred în acela ca să se poată spune că acela crede în Mine. Feriţi-vă de rău, că şi Eu vă feresc. Aceasta înseamnă să credeţi în Mine. Fiilor, nu mai lăsaţi pe voi neîmplinirea cuvântului lui Dumnezeu, şi abia după aceea veţi avea toată uşurarea. Fiilor, fiilor, căutaţi-vă peste tot, să nu aveţi neîmplinire pe voi. Cuvântul Meu să fie cuvânt împlinit pe voi şi peste voi. Fiilor, fiilor, nu vă mai lăsaţi să semănaţi cu lumea. Să vă fie ruşine când nu puteţi scăpa de asemănarea cu lumea. Măi fiilor, trupurile lumii vor fi sub sabie. Fugiţi, tată, şi staţi acasă lângă Dumnezeu şi puneţi pe voi şi pe casele voastre pecetea Dumnezeului Cel viu şi nu vă temeţi sub această pecete. Israel şi-a uns uşorii uşilor cu semnul Mielului jertfit. Voi, fiilor, tot aşa să faceţi şi să staţi unşi cu mir şi cu apă şi cu sfinţenie, şi să staţi săraci cu duhul, şi să aveţi Duhul lui Dumnezeu. Amin. Depărtaţi-vă de cei ce numindu-se fraţi cu voi nu împlinesc cele pentru ocrotirea cea de la Mine. Cine nu vrea să fie ocrotit să se tragă într-ale sale întru care stă şi să nu stea între cei ce ascultă, şi Eu voi împlini acest cuvânt. Amin.

Din nou vă spun vouă, celor lucrători, vă spun să ascultaţi. Nu mai primiţi nici un fel de cuvânt de la cei ce nu împlinesc lucrarea harului Meu de azi. Fiţi atenţi voi, da să fie da, şi nu să fie nu. Nu daţi voie celor neîmplinitori să vorbească în dreptul lucrării de har care se măreşte tot mai mult peste fiii care s-au tras în dreapta pentru ascultare şi lucrare. Învăţaţi poporul să-şi cântărească vorba şi rostirea celor dinăuntrul inimii. Vreau să-l feresc de pânda duhului rău pe poporul Meu cel ascultător. Cel ce nu iubeşte împărăţia cerurilor, pe acela să-l ştie tot poporul, ca să fie poporul Meu pus deoparte pentru Mine şi în dreapta Mea. Iar voi, cei ce Mă ascultaţi, nu vă temeţi de cele ce sunt pe pământ. Ele nu se vor atinge de cei ce au pecetea Dumnezeului Cel viu. Cel ce este mare, acela să fie mic înaintea Mea, ca să pot lucra prin el lucrarea Mea.

Israele fiule, Eu, Domnul Iisus Hristos, iau de pe tine toate neputinţele, iar tu să te odihneşti frate în frate şi nimic să nu faci de la tine şi îţi va fi ţie bine. Amin.

Israele tată, lucrează şi nu sta fără de lucru. Lucrează, tată, şi nu te lăsa greu, ca să nu fii greutate nici pentru Mine, nici pentru fratele tău. Lucrează smerenie, fiule, căci prin smerenie vei căpăta ocrotire şi sănătate şi bucurie şi pace în inimă şi înţelepciune prin smerenie, că rău Mă simt Eu cu cel mândru lângă lucrarea Mea. De cel mândru fuge cel drept şi cel umilit. De cel mândru fuge şi ajutorul de la Dumnezeu. De cel mândru fuge şi binele, fuge şi pacea, fuge şi sfinţenia de cel mândru. De cel smerit şi umilit şi aplecat cu duhul se apropie pacea şi iubirea lui Dumnezeu, şi totdeauna Duhul Sfânt îl hrăneşte pe cel smerit cu inima, şi toate ale lui sunt spre pace şi spre bucurie cu cerul.

O, fiule al cerului, ţi-am dat putere să-ţi lucrezi binele peste tine. Ţi-am dat putere să stai tare şi să fii de temut duhului rău. Ia această putere, şi întreită să-ţi fie dată de la Dumnezeu, şi prin lucrarea ei să ajungi să ai împărăţia cerurilor înăuntrul tău. În împărăţia cerurilor este tot cerul. Israele, fiule al cerului, tu eşti cer nou şi pământ nou, dar să fii. Tu eşti tron de odihnă pentru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar să fii. Tu eşti scăpare celor ce vor alerga spre Dumnezeu, dar să fii şi să binecuvintezi pe Dumnezeu întru smerenia ta. Amin.

Aşa au spus îngerii înălţării Mele, că voi veni aşa precum M-am suit la cer. Dar tu să ştii să fii credincios, căci toate cele rostite sunt adevărate întru Dumnezeu. Învaţă din şcoala cerului, că tot ce se învaţă de pe pământ e numai minciună. Minciună se numeşte orice lucrare fără Dumnezeu. Iată, Israele, înţelepciunea cea din cer îi ia locul celei de pe pământ. Îl voi ruşina pe omul cel ce s-a dat drept învăţător, drept ştiutor. Voi veni la tine, poporul Meu, şi îţi voi vorbi, tată, despre minciuna înţelepciunii care vine de la om, şi vei înţelege că omul fără Dumnezeu este om fără duh şi este dat în folosinţă duhului rău de bunăvoia sa. Cine iese de sub mâna Creatorului, acela cade din cele adevărate. Dar tu, poporul Meu, să fii mângâierea Mea, să fii popor al mângâierii şi al iubirii veşnice, şi să creşti, tată, prin binecuvântarea Mea, şi să fii un popor fără de moarte şi să stai înaintea Mea întru venirea Mea şi să fii poporul mângâierilor Mele. Amin.

Hristos S-a înălţat! Iar Cel ce S-a înălţat a venit la tine, Israele român, căci aşa este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

01-06-1995

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena

Iar şi iar cobor la Israel, căci scris este în Scripturi că precum M-am suit la cer, tot aşa voi şi coborî, şi iată, cobor mereu. Cobor, că scrie în Scripturi, şi Eu trebuie să împlinesc Scripturile toate, până ce nu va mai rămâne nimic din Scripturi neîmplinit. Precum M-am înălţat, tot aşa şi cobor, şi nimeni nu se coboară din cer decât cel ce se suie. Ferice celui ce se suie la cer că acela şi coboară, precum este scris că cine nu se naşte din cer nu poate fi al împărăţiei cerurilor. Amin.

Israele, Israele, scumpul Meu popor, Eu din cer M-am coborât când M-am născut din Fecioara mama Mea. Măi copilul Meu, Eu de aceea M-am putut sui la cer în ziua înălţării, pentru că am fost născut din cer, şi sunt Fiul Cel dintâi al împărăţiei cerurilor, şi omul Mă are pildă de naştere de sus, de coborâre şi de suire. Eu până n-am împlinit aceasta n-am rostit Scriptura care spune despre naşterea de sus. Am venit, tată, iar la tine, M-am coborât din cer pe nori aşa precum M-am suit, pe nori de îngeri, aşa precum M-am înălţat. Stau deasupra ta şi grăiesc din nori de îngeri şi îţi pun iar masă; masă de cuvânt cald, izvor de cuvânt proaspăt, mană cerească, fiule, ca să mănânci şi să bei şi să te îmbeţi de dragoste de Dumnezeu şi să Mă iubeşti, poporul Meu, şi să calci pe urmele Mele şi să-Mi fii tu cărare Mie, cărare, tată, între cer şi pământ, că dacă n-ai fi tu cărarea Mea, Eu cum aş mai coborî? Eu la ce aş mai coborî? Dar iată, am cărare şi cobor şi te scriu în carte că vorbeşti cu Dumnezeu, şi apoi Mă fac carte prin mâna ta, Israele, şi Mă fac cunoscut omului cel fără de duh şi lucrez precum am lucrat când am scris Scriptura, tată. Eu aşa am scris Scriptura pe pământ, aşa precum o scriu şi acum, iar Scriptura se numeşte Dumnezeu, se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte nu este adevărată. Numai Scriptura este adevărată, pentru că ea este din Mine şi pentru că Eu sunt cărarea şi adevărul şi viaţa. Amin. Cine nu are această viaţă, acela nu are viaţă şi nu are adevăr şi cărare sub picioare.

Ţi-am făgăduit, copilul Meu Israel, că voi veni la tine ca să scriu în carte despre minciuna înţelepciunii care vine de la om; să scriu în carte că omul fără Dumnezeu este om fără duh şi este dat împrumut duhului rău de bunăvoia sa, aşa cum s-a întâmplat cu omul cel de la început, care a trecut peste Duhul lui Dumnezeu ca să fie mai mare, şi atunci s-au clătinat toate de la locul lor, tot ce a creat Dumnezeu s-a clătinat atunci. Dar este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Încă o dată voi mai clătina cerul şi pământul», că Eu, Israele, trebuie să aşez la locul lor pe cele clătinate, şi se va simţi punerea la loc a celor clătinate. Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. Atunci l-am făcut, iar acum l-am născut din cer, aşa precum Eu M-am născut din cer, şi apoi M-am suit, şi iată, cobor din cer dacă M-am suit la cer. Aşa şi tu, copil născut prin cuvântul Meu, care a venit din cer la tine. Iată naştere de sus, naştere prin cuvânt. O, ce minune am lucrat Eu în tine, Israele! De aceea am plămădit Eu această lucrare şi acest popor, ca să nasc în el fii de sus, fii din cer, aşa precum am fost Eu. Eu prin cuvânt M-am născut din cer. Cum, tată, cum prin cuvânt?

Israele, Israele, stai sub învăţătura Învăţătorului tău şi să nu cumva să-ţi trebuiască învăţătură împrumutată, că omul cel dintâi pe care l-am făcut Eu aşa a făcut, a împrumutat de la duhul rău învăţătură şi a pierdut omul învăţătura lui Dumnezeu dacă a făcut aşa. Eu sunt Învăţătorul tău, şi tu să nu iei de la nimeni decât de la Mine. Să nu iei de la tine, să nu faci ca Adam, Israele, fiul Meu. Să nu iei de la tine, şi să faci ce am făcut Eu cât am stat lucrător între oameni. Eu am luat de la Tatăl şi am lucrat tot ce Mi-a spus Tatăl, şi de la Mine n-am lucrat. Să nu iei de la tine, că iată ce a păţit poporul acesta care a fost pornit de Mine la început când Eu am deschis cerul şi M-am coborât în stâlp de foc înaintea lui ca să-i vorbesc din rug aşa precum am grăit lui Moise. Verginica a fost rugul cel aprins înaintea poporului Meu de azi, iar Eu din rug vorbeam cu poporul de azi şi scriam legea omului nou, legea raiului, aşa cum am scris-o pe vremea lui Moise. Poruncile date de Mine lui Moise, aceea este legea raiului, legea din care a căzut omul. Şi acum, vezi tu ce fac, Israele? Vin la tine şi îţi împrospătez lecţia raiului şi îţi descurc înţelesul poruncilor lui Dumnezeu, căci Verginica dacă a venit la Mine n-a luat cu ea focul din rug, şi l-a lăsat înaintea ta, Israele român. Focul din rug, ce era? Era cuvântul lui Dumnezeu, care curăţă arzând. Şi iată, focul din rug nu se stinge în veci, precum Eu nu Mă sfârşesc în veci. De aceea, tată, îţi spun să nu iei de la tine ca să lucrezi peste tine, şi să iei de la Mine, că iată, focul din rug s-a născut înaintea ta prin Verginica, şi ceea ce se naşte din cer, aceea rămâne.

Fiule, dacă tu eşti născut din cer, tu trebuie să rămâi, şi dacă rămâi, trebuie să mănânci foc aşa cum a mâncat Ilie, proorocul Meu. Mănâncă foc, Israele, şi să arzi, tată, ca Mine, şi să stai înaintea Mea ca o făclie arzând, că Eu cu această făclie dau foc pămânului şi cerului şi Îmi împlinesc cele pentru arătarea celor ce nu se văd. De aceea ţi-am spus să te înflăcărezi, să te îmbujorezi de arşiţa focului sfânt şi să fii în Mine, în inima Mea să fii, şi să n-ai alt dor şi altă iubire. Iubeşte-Mă cu tot focul inimii tale, că bună este iubirea de Dumnezeu, şi va învăţa omul, va învăţa de la tine că numai Dumnezeu este adevărul, iar înţelepciunea omului este minciună, şi se va uita omul la minciuna lui şi va vedea că nu aşa trebuia să lucreze. Omul trebuia să lucreze numai ce i-a spus Dumnezeu la început când i-a dat raiul. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze şi nu altceva, că vreau să te scot pic cu pic, Israele, ca să nu mai stai înconjurat de lucrul minciunii, şi te voi da pildă de om nou şi de ascultare şi de lucrare cerească. Eu pic cu pic te scot, şi lucrez prin tine ca să te scot din lucrarea minciunii care a fost lucrată de om, şi tu vei lucra apoi ce i-am zis Eu omului întâi.

Israele, ce i-am zis Eu omului să lucreze? I-am dat raiul lucrat din Mine, şi i-am zis omului să-l păzească şi să-l lucreze aşa cum Eu l-am lucrat, aşa cum Eu i-am arătat, aşa cum îţi arăt şi ţie, omul Meu cel de azi, că tu, Israele, eşti omul Meu cel de azi, nu omul cel de azi. Omul cel de azi e omul minciunii, iar omul Meu cel de azi eşti tu, poporul Meu, care trăieşti şi te hrăneşti cu Mine, cu cuvântul Meu. Vezi, tată, cum este învăţătura? Ai învăţat tu aşa ceva de la omul care te-a legat de şcoala lui când tu te-ai dus să înveţi şcoală? Şcoala nu se învaţă aşa cum ai învăţat tu. Şcoala aceea a fost minciună, şi fii atent, că şcoala e şcoală, şi minciuna e minciună, fiule. Şcoala este ceva veşnic, iar minciuna se face deşertăciune. Numai ceea ce este veşnic se numeşte şcoală, iar ceea ce se destramă este deşertăciune şi goană după aur, adică după vânt. Ai văzut ce a făcut aurul din om? Ai văzut, Israele, ce a făcut aurul? A făcut mai rău ca ceea ce a făcut Lucifer. Aurul s-a făcut avere pentru om şi l-a înşelat pe om cu strălucirea lui şi l-a făcut rob pe om, iar omul pentru aur a născut minciună, s-a zbătut să nască minciună şi să-i dea trup şi s-o arate în faţa omului şi să cumpere aur pe minciună. Iată cum vine această lucrare: cu minciuna capeţi aur, iar cu aur cumperi minciună şi rodul minciunii. Şi voi lua aurul şi voi cumpăra cu el împărăţia cerurilor şi o voi arăta omului, ca să vadă omul ce trebuia să facă el cu aur dacă a vrut să umble cu aurul. Omul nu avea împărăţia lui Dumnezeu când aflase aurul, că o pierduse dintru început. Dar cu aurul trebuia să se zbată să-l dea în schimbul împărăţiei pierdute.

Iată ce fac Eu azi cu aurul. Tu nu ai aur, Israele, că tu ai fost un popor de jos, fiindcă Eu din cele ce nu sunt te-am întocmit, nu din cele ce sunt, ci din cele ce nu sunt pe pământ. Te-am întocmit din nimic, aşa cum din nimic am întocmit peşte acolo unde nu era peşte, şi am spus apostolilor Mei care se trudiseră o noapte întreagă pentru peşte, le-am spus să bage năvodul şi să ia peşte, şi au luat peşte; dar nu era peşte, şi era cuvânt, şi aşa i-am hrănit Eu pe ei cu cuvântul cel întrupat, şi aşa M-am întocmit Eu întru ei. Pic cu pic M-am întocmit întru ei, căci din nimic am lucrat prin cuvânt peşte şi pâine şi vin, şi viaţă din moarte am lucrat, şi lumină din întuneric am lucrat peste orbi şi peste surzi, căci am făcut auz acolo unde nu era auzul, şi am făcut vedere acolo unde nu era vedere. Dar omul care te-a luat la şcoala lui ca să înveţi de la el, a făcut aşa cum am făcut Eu? Omul a voit să facă, dar a făcut bietul de el aşa cum au făcut filozofii lui faraon atunci când făceau şi ei, cu duhul răului şi al minciunii, minuni ca şi Moise. Dar la ei se chemau minuni, iar la Moise se chema puterea lui Dumnezeu. Vai şi iar vai de omul care lucrează minuni şi lucrări minunate care ies de la om, că acela face ce au făcut înţelepţii lui faraon, înţelepţii pământului, care nasc puterea răului, iar răul se face trup, şi se face fiu al lumii, şi din el se naşte rău, se naşte fiu al minciunii şi filozof lumesc, aşa cum erau cei de la faraon. Acest fel este lucrarea care se numeşte „ştiinţă“; acest fel este omul care se numeşte „om de ştiinţă“ şi „filozof“, dar Eu nu l-am numit „om de ştiinţă“, şi l-am numit „ştiinţific“, aşa am numit Eu lucrul acesta. Ştiinţa a fost furată, fiule, căci prin neascultare omul a luat ştiinţă, şi aşa s-a început veacul ştiinţei omului, veacul omului, Israele, căci Domnul este fără de veac, Domnul este veşnic şi fără de timp.

Poporul Meu, nu cârti tu, cel ce eşti învăţat să Mă împungi şi să Mă tachinezi, şi nu te sminti nici tu, cel ce te întrebi de cele ce te înconjoară şi care sunt născute din ştiinţa omului, ştiinţa cea furată prin neascultare, prin furt, Israele. Pe tine, poporul Meu, te-am făcut năvod de prins peşte, iar năvodul se aruncă în mare, în apă se aruncă. Pe tine, poporul Meu, te-am luat din mijlocul veacului omului, te-am luat dintre oameni ca să-Mi fii Mie ogor şi popor, aşa cum l-am luat pe Avraam dintre cei cu amestecarea limbilor, şi te-am născut prin cuvânt, aşa cum Eu M-am născut prin cuvânt. Eu prin cuvânt M-am născut din cer şi de pe pământ. Cum, tată? Dar tu ştii cum. A venit cuvântul din cer prin prooroci, şi apoi prin îngerul buneivestiri, şi cuvântul s-a împlinit; s-a întrupat în mama Mea Fecioară, care a crezut în cuvântul lui Dumnezeu, în proorocii şi în trimişii cerului, şi M-am întrupat şi M-am născut în veac. Pe tine, Israele, tot aşa te-am născut. A coborât cuvântul din cer, şi te-a suit la cer cuvântul Meu, şi tu ai crezut, şi apoi te-ai născut din cer prin cuvânt, şi te-ai făcut om al lui Dumnezeu şi te-ai smuls din amorţire şi te-ai lăsat spre înviere, şi fericiţi vor fi cei ce au avut şi vor avea parte de învierea cea dintâi, că moartea a doua nu mai are putere peste ei. Te-am născut din mijlocul morţii veacului, în mijlocul morţii veacului omului, şi te-am numit poporul Meu, Israele, şi te-am numit fiul Meu născut din cer, şi pic cu pic stârpesc din jurul tău veacul care te-a ţinut în moarte, că pe tine din moartea cea dintâi te-am luat şi te-am întocmit fiu născut de sus, din moartea aceea pe care omul o numeşte viaţă. Stau cu tine în mijlocul morţii veacului omului şi pic cu pic stârpesc din jurul tău ştiinţa care vine de la om, şi fac raiul iar, aşa cum l-am făcut la început, dar lucrez prin tine în mijlocul iadului de pe pământ, în mijlocul fiarelor de pe pământ, că şi Eu, tată, am venit pe pământ şi am stat treizeci şi trei de ani în mijlocul ştiinţei omului şi al lucrului ei. Iar tu să ai răbdare mare, căci răbdarea Mea nu s-a terminat când am trecut în cele ce nu se văd, ci am mers cu răbdarea înainte prin cei ce au fost născuţi din cer, prin cei ce sunt născuţi din cer.

Ce se întâmpla, Israele, dacă Eu nu treceam în cele nevăzute? Tu nu ştii ce se întâmpla dacă Eu nu M-aş fi acoperit cu cele ce se văd. Stau acoperit cu cele ce se văd, ca să ai tu loc în timp. Eu n-am plecat niciodată de lângă ai Mei, dar M-am ascuns în ei, şi de aceea am spus Eu că omul Mă caută şi nu Mă mai găseşte, că Eu sunt acoperit.

Omul nu Mă poate găsi decât în el. Cum Mă poate găsi omul în el? Prin asemănarea lui cu Mine, întru ascultare de Tatăl.

Vreau să Mă arăt omului în tine, fiule din Israel, şi de aceea am zis să te laşi să fii după chipul şi asemănarea Mea şi la chip, şi la duh, şi la lucrare, căci împărăţia Mea eşti tu, omule al Meu întru care Eu Mă odihnesc în vremea aceasta. O, fiule, fiule, ştii tu că niciodată nu M-am odihnit în om ca acum? Acum, iată, încap şi cu odihna, şi cu lucrarea Mea în om, şi lucrez de pe tron peste pământ, că tu eşti tronul Meu de înviere şi de judecată, Israele, copilul Meu. Dacă eşti înconjurat de veacul ştiinţei omului, de cele ale ştiinţei omului, nu te îndoi, dar nici nu te bucura, căci tu ai de lucrat cu Mine, şi vom desfiinţa prin ascultare de Tatăl toată deşertăciunea care vine de la om şi de la aur, fiule. Omul pentru aur face ştiinţă şi o dă pe aur, ca să aibă aur omul, iar aurul este un dumnezeu mincinos chiar dacă străluceşte. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze, şi nimic altceva nu trebuia să facă, dar dacă a făcut, Eu lucrez cu tine ca să ajut pe om să capete înapoi slava pe care a pierdut-o. Ştiinţa era a lui Dumnezeu, şi omul n-a ascultat să nu ia din pomul ştiinţei, şi iată, de atunci omul este al ştiinţei, nu al lui Dumnezeu, şi nu vrea omul ştiinţei să creadă că el nu este omul lui Dumnezeu. Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu. Sunt mulţi între oamenii ştiinţei care se roagă lui Dumnezeu să-i ajute în ştiinţa lor, să-i ajute să facă aşa şi aşa, dar cine-i aude? De auzit îi aude Dumnezeu, dar auzind nu aude Dumnezeu, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine.

O, Israele, mare şi grea este, tată, lucrarea de răscumpărare a omului pe care l-am pierdut la început. Greu am mai lucrat şi atunci cu Israel, şi nu M-am ales decât cu Avraam şi cu făgăduinţa făcută peste el, şi care Mă frământ şi Mă zbat alături de tine, Israele de azi, s-o săvârşesc cu bine şi cu pace, tată, şi cu înviere. Numai cu Avraam M-am ales din toată truda Mea; cu el şi cu cel care seamănă cu el în lucrare, căci Avraam a fugit din mijlocul amestecării limbilor şi a stat cu Mine în lucru, şi tot aşa vreau să fac şi cu tine, fiule al lui Avraam, fiule născut din cuvântul Meu. Să fugi, fiule, şi să fugi bine dacă fugi, să fugi de turnul Babel, să fugi, că turnul acesta va avea prăbuşire mare de tot. Să fugi, Israele, de acest turn care se numeşte Babel, adică Babilon. Fugi, tată, din mâna omului care te ţine în mâna lui. Fugi, fiule, că-ţi dau putere, şi ţi-am dat putere să te smulgi. Când erai rob, nu te puteai smulge, şi te chema forţat la şcoala lui, şi ai auzit numai minciuni de la el, dar acum eşti liber, şi vino la Mine şi la şcoala Mea, că avem mare lucrare de lucrat. Am de împlinit cu tine Scriptura care spune că ştiinţa se va sfârşi, că darul limbilor va avea capăt, că omul înţelept şi cărturar nu va mai fi găsit pe nicăieri, şi se va auzi glasul Meu care va grăi: «O, deşertăciune a deşertăciunilor, care ai gonit şapte veacuri ca să prinzi vânt şi ai prins furtună, şi furtuna te-a şters de pe pământ!».

Fiule, ce ai învăţat tu la şcoala cea care vine de la om? Te întreb pământeşte, tată. Ai învăţat fizica şi chimia şi matematica şi biologia şi botanica şi agricultura. Aşa scria pe cartea pe care tu învăţai, aşa cum pe cartea Mea scrie Scriptură, scrie Cuvântul lui Dumnezeu. Oare, ţie, poporul Meu, îţi trebuiau aceste cărţi? Şi dacă îţi trebuiau, pentru ce îţi trebuiau, tată? Omul de ce învaţă aceste cărţi? Învaţă ca să zidească la veacul acesta omenesc, de aceea învaţă. Învaţă omul ca să clădească ceea ce se va dărâma. Vezi tu de ce învaţă şi de ce clădeşte omul veacului acesta, omul cel fără Dumnezeu? Vezi tu ce scrie pe cărţile scrise de om? Scrie deşertăciune, nu scrie Dumnezeu. O, dacă ar fi de la Dumnezeu cărţile acestei învăţături, ar scrie pe ele numele Meu şi nu alt fel de nume.

Omul de ştiinţă a scormonit cu mintea lui şi s-a băgat în tainele facerii, aşa cum s-a băgat Adam să mănânce de unde nu trebuia să mănânce. Omul a scormonit cu mintea lui şi apoi a zis că e deştept, şi şi-a făcut cărţi şi le-a dat nume de om, şi a scris pe ele fizică şi chimie şi biologie şi filozofie, dar pe niciuna din cărţile omului nu scrie neascultare, nu scrie moarte, nu scrie deşertăciune. Cei mai deştepţi oameni au fost cei care s-au făcut creştini, cei care au lepădat toată ştiinţa pământească şi s-au întors la Dumnezeu ca să fie răscumpăraţi de viaţă şi de ascultarea de Dumnezeu. Dar e mare lucru să fie omul creştin, adică Hristos, adică om în care stă ascuns Hristos. Omul creştin trebuie să fie ca Hristos în purtare şi în lucrare şi la vedere, ca să poată Hristos să-l ia şi să-l facă ucenic lucrător, adică Hristos lucrător pe pământ între oameni. Creştinul care nu lucrează cum trebuie asemănarea lui Hristos în el, acela este în căutarea lui Hristos, dar creştinul care este creştin adevărat, acela Îl găseşte pe Hristos înăuntrul său, după cum este scris: «Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru».

Vreau să fac din aur pâine de la Dumnezeu, ca să înţeleagă omul ce este bine de făcut. Israele, Israele, veacul omului e veacul aurului, e veacul lăcomiei, tată. Dacă omul nu ar avea duhul lăcomiei peste el, n-ar munci omul atât de mult ca să-şi agonisească deşertăciunea şi nume mare peste deşertăciunea lucrată de el. Nimic nu cunoaşte omul după ce atât de mult a scormonit şi a învăţat. Nimic nu-l ajută pe om învăţătura lui, şi vreau să scriu sfârşit peste ştiinţa omului, şi vreau cu tine să lucrez şi cu ştiinţa Mea în tine, cu cea dată de Mine, nu luată de tine, Israele român, poporul Meu prin care Îmi anunţ împărăţia. Voi nimici tot ce a făcut omul, şi va rămâne tot ce a făcut Dumnezeu. Voi coborî pe Duhul Sfânt, şi cu acest foc voi preface în cenuşă toată ştiinţa omului şi toată facerea care vine de la ştiinţa omului.

Fiule care ai pe Dumnezeu, să înveţi carte de la Mine, tată, şi să te faci iscusit prin ascultarea cuvântului Meu, că Eu mereu voi cuvânta peste tine, fiindcă Eu sunt fără de sfârşit. În cartea care iese de la om scrie să faci păcat chiar dacă nu se vede bine ce scrie. Scrie că păcatul e viaţă, aşa scrie, tată. Scrie că dacă nu păcătuieşti te îmbolnăveşti. Să ştii şi să crezi că aşa scrie, tată. Aud oameni pe pământ care se învaţă unul pe altul să facă păcat ca să nu mai fie bolnav. O, copilul Meu, tu nu ştii, tată, de ce s-au plămădit cărţile pe care le învaţă omul de la om. O, ce lucrare a fost aceasta! Ce minciună mincinoasă a fost cartea omului! Omul ispititor te-a învăţat să crezi în cele ce el a ispitit, şi te-a învăţat să ştii şi tu lecţia ispitirii de Dumnezeu. Eu i-am spus duhului acesta: «Înapoia Mea, satano, şi să nu ispiteşti!». Dar când duhul acesta a venit la tine, omule, ca să ţi se pună la picioare, tu nu i-ai spus „Înapoia mea, satano!“. De unde, că omul l-a învăţat pe de rost şi i-a stat supus şi a învăţat de la el, şi omul zice că păcatul este viaţă, şi nu mai zice omul că e păcătos. Când l-am întrebat Eu pe Adam: «Unde eşti, Adame?», Adam Mi-a răspuns: «M-am ascuns, Doamne. Am păcătuit şi m-am temut apoi de Tine şi m-am ascuns», dar omul cel de azi nu se mai lasă nici căutat, nici strigat, că Eu mereu strig şi spun: «Omule, unde eşti?», dar omul nu mai răspunde nici cât a răspuns Adam, care a spus că a păcătuit şi că s-a ascuns de teama de Dumnezeu.

Omule, omule al veacului, tu nu mai ştii că păcatul e păcat, nu mai ştii ce este păcatul. O, nu mai ştii, căci din păcat eşti făcut, şi nu mai ştii ce nu este păcatul. Tu ştii numai păcatul şi atât, şi altceva nu mai ştii. O, şi ai să ştii, şi n-ai să zici că nu ştii. Ai să ştii că Eu sunt Dumnezeu, şi că ai auzit de la Dumnezeu şi n-ai vrut să-L crezi. Tu eşti învăţat să crezi altfel în Dumnezeu, că aşa te-au învăţat învăţătorii tăi.

Omule, am să te găsesc, să ştii că te voi găsi, şi iată, am venit la tine şi ţi-am spus că este Dumnezeu şi că vine la tine. Te vei întâlni cu Mine, omule, şi îţi voi arăta mormanele deşertăciunii tale şi îţi voi spune că ai fost mincinos şi deştept la minciună, şi am să-ţi arăt slava lui Dumnezeu şi ai să vezi ce a fost adevărul, că Eu am în mijlocul oamenilor, am fii născuţi de sus, care au stat în mijlocul oamenilor cu Mine, şi Mă voi lăsa văzut lângă cei de un chip şi de o asemănare cu Mine, iar duhul îngâmfării se va face cenuşă. Amin.

Israele, Israele, preaiubitul Meu popor, a venit vremea să-ţi înţelegi lucrarea pe care o ai tu de lucrat cu Mine, tată. Vezi tu, măi fiule, că Eu am dreptate când îţi spun că avem de lucrat cer nou şi pământ nou? Trebuie, fiule, să le facem iar pe toate, că omul veacului acesta a lucrat şapte veacuri numai minciună, tată. Vezi tu de ce plângeam Eu şi te rugam şi îţi spuneam: «Israele, Israele, nu mai citi ziare şi cărţi lumeşti, şi citeşte Scriptura, fiule!»? Îţi spuneam în mare şoaptă, fiule strâmtorat, că erau numai lupi în jurul tău şi în tine. Dar acum când nu ne mai temem de lupi, îţi spun cu glas puternic: Israele, Israele, citeşte, fiule, Scriptura, că scriu în ea mereu, ca să ai ce să citeşti, ca să ai ce să mănânci, că a venit vremea să mănânci, măi fiule, şi să te îngraşi, ca să ai putere mare, tată.

O, ce milă am făcut Eu cu tine, copile născut prin lucrarea Mea de înviere! Te-am luat, tată, dintre oamenii veacului acesta şi te-am născut, şi printre morţi te-am născut, şi te-am crescut cu greu până azi, şi azi îţi spun să fii mare, după cât de mare este lucrarea Mea de azi, lucrarea de nimicire a deşertăciunii ştiinţei care vine de la om. Ţi-am adus să ai tu de la Mine şi să nu mai iei nimic de la om, şi să te hrăneşti frate pe frate cu mană cerească şi să crezi ce-ţi spun, că iată ce-ţi spun: vine vremea, şi a şi venit, când vei mânca numai cuvântul lui Dumnezeu şi atât. Şi cum va fi, oare? Aşa va fi, şi va trebui atunci să faci şi tu ce am făcut Eu când nu aveam ce mânca, Eu şi cu cei ce se ţineau după Mine. Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, şi din tine să rostesc cuvânt, şi să pun masă prin cuvânt, şi să fac din nimic peşte şi pâine şi vin, apă şi răcoare şi vindecare, lapte şi miere, cer şi pământ, înviere şi viaţă fără de sfârşit.

Eu cu cei ce au plecat după moarte, cu cei ce pleacă după moarte şi după urâciunea păcatului, cu aceia nu mai vorbesc de-acum, că am făcut pas nou, şi trecere peste Iordan am făcut, şi cine n-a trecut, n-a trecut. Eu merg înainte şi binecuvintez pe Israel cel ce a trecut şi îl învăţ învierea şi lucrarea învierii. Dar iată, mai spun ceva: Israele, nu te teme de lupii care mai sunt pe lângă tine. Tu fă-ţi lucrarea ta pe care o ai de la Mine, că lupul are după el cursa în care va fi prins, şi va muri de foame pe cale. Lupului nu-i place de Mine, şi de la Mine nu mănâncă, fiindcă lupul nu ştie să mănânce ca Mine. El ştie ca el, şi va muri de foame lupul cel rămas flămând. Hrana Mea se prinde numai de fii, nu şi de lupi, şi lupul va urla de foame, şi cursa îl va prinde cu foame, şi Israel va scăpa de lucrarea lupului. Lupul merge până unde se poate merge, şi apoi nu mai trece înainte.

Israele, te-am binecuvântat, tată, şi nu te teme de nimic, dar teme-te de Dumnezeu, căci fericit este cel ce se teme de Dumnezeu, că acela ia învăţătură de la Dumnezeu şi îşi lucrează salvare. Eu am rostit cuvânt şi am făgăduit că se va ridica dintre morţi un popor mare şi va sta la nunta ta cu Mine întru bucurie şi va vedea pe Dumnezeu. Toate cuvintele acestei cărţi trebuie să înveţi să le vezi împlinirea, căci toate vin spre împlinire. Cine stă după perdea ca să vadă dacă se împlineşte cuvântul acestei lucrări şi apoi să vină, acela niciodată nu se va mai bucura, că acela a ispitit pe Dumnezeu, acela a pipăit pe Dumnezeu ca să vadă dacă este sau dacă nu este Dumnezeu. Cine a împlinit pe jumătate şi nu întreg cuvântul Meu, acela va ofta adânc şi va sta oftând şi nu bucurându-se înaintea Mea.

Poporul Meu, să ştii, tată, că azi se cere să lucrezi bine şi nu oricum. Să ştii, fiule, că azi îţi trebuie iubire mare, ca să-L ai pe Dumnezeu în tine şi să fii îmbrăcat cu Dumnezeu, că vine vremea să-ţi pun masă prin cuvânt, că pe pământul omului nu va mai fi de mâncare. Vine vremea să faci ce a făcut Ilie din făina şi untdelemnul văduvei, şi vei fi bogat în untdelemn şi în pâine, căci lumea va intra la plata deşertăciunii, şi apoi va creşte pe pământ grâu ceresc şi sfânt, grâu sfânt pe pământ sfânt. Îngrămădeşte-te, Israele, dă năvală, tată, spre pământul acela sfânt care va rămâne înaintea Mea cu cerul cel nou deasupra sa şi cu slava Mea întru lumină de şapte ori mai luminoasă ca acum. Tată, Eu nu-ţi spun poveşti, să nu crezi că-ţi înşir basme, fiule. Avem de răscumpărat pământul şi pe morţii din el, şi toate acestea vor fi lucrate prin cuvânt, ca la început. La început le-am făcut pe toate prin cuvânt, şi la sfârşit este tot aşa, dar la sfârşit va vedea omul toată slava lui Dumnezeu, iar omul cel ce s-a născut din Mine va fi mai presus de orice iubire în mâna Mea şi va juca în mâna Mea, căci mâna Mea va fi leagăn de iubire veşnică pentru omul cel de la sfârşit care a ascultat de cuvântul Meu, de s-a făcut om nou, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În omul Meu cel de la sfârşit se va odihni toată slava Mea, şi slava aceasta va fi văzută de omul cel fără iubire de Dumnezeu.

Eu te îndumnezeiesc, copilul Meu iubit, copilul Meu de azi, numai să vrei, tată, că Eu te vreau pentru cer de bunăvoia ta. Tu Îmi vei spune că vrei, iar Eu îţi spun să te aşezi la învăţat, fiule, ca să înveţi cum se vrea, să înveţi cum să fii ca să vrei. Tu nu trebuie să-Mi spui că vrei. Tu trebuie să fii, nu să vrei. Una e să vrei, şi alta e să fii. Poporul Meu, să nu mai ai nimic în afară de Mine, dar trebuie să vrei, şi trebuie să înveţi să Mă ai pe Mine. Învaţă, tată, aşa cum au învăţat fiii grădinii Mele, care stau întru iubire şi care se iubesc unii pe alţii aşa cum Eu am poruncit şi nu altfel.

O, fiilor din grădiniţa Mea, voi, tată, numai pe Mine să Mă ascultaţi, şi aşa să învăţaţi tot poporul. Poporul să înveţe să nu asculte de voi, ci să asculte de Mine şi de trimiterea Mea spre ei, că Eu am cuvântul Meu în mijlocul poporului Meu, şi cuvântul Meu e al Meu. Învăţaţi să staţi mai bine decât oricând înaintea Mea, şi păstraţi, fiilor, legile sfinţeniei acestui aşezământ, şi staţi bine de veghe, căci muntele acesta este munte sfânt. Grădiniţa aceasta este unealtă vie şi sfinţită. Învăţaţi poporul să nu hulească nici cât un vârf de ac muntele Meu cel sfânt, şi să-şi pregătească hăinuţa şi să-şi ţeasă şi să-şi coasă singuri cămăşuţa slavei pentru ziua în care cerul şi pământul se vor săruta întru întâmpinare nouă, aşteptată de şapte veacuri, fiilor. Învăţaţi poporul să aibă trup şi suflet şi duh nou, precum în cer, tată.

Vino, poporul Meu, la lecţia cea dulce de cer nou şi de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea şi pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu eşti iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubeşte cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecţia de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, şi să te văd şi pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, şi Eu Îmi voi anunţa venirea şi voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, şi Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino şi tu, că şi Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, şi să vii dorindu-Mă şi dând orice să vii, că Eu te hrănesc şi te adăp şi binecuvintez popasul Meu cu tine şi popasul tău cu Mine între cer şi pământ.

Binecuvântat să fii, Israele. Eu, Domnul, îţi mulţumesc pentru truda ta, şi vino, tată, că Mi-e dor de tine! Vino la fântână, vino şi dă-Mi să beau, că şi Eu îţi dau. Să ne astâmpărăm setea unul la altul şi să trăim iubirea lui Dumnezeu şi să scoatem din fântână şi să bem, că voi face din tine fântână de miere, şi te vei împărţi şi vei fi ca mierea, Ierusalime, căci Eu întru tine binevoiesc. Luminează-te şi vino, căci cărarea Mea vine spre tine.

Pace ţie de la Mirele tău, Ierusalime, mireasa Mea! Amin, amin, amin.

03-06-1995

[Duhul]

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Pacea şi liniştea Duhului Sfânt stă deasupra ta ca să se aşeze peste tine, Ierusalime, poporul Meu iubit. Vin la tine să te mângâi cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci aşa Se numeşte El, tată; Duhul Sfânt Se numeşte Mângâietorul. Amin.

Pace şi mângâiere în zi de Duh Sfânt peste ieslea Mea în care-Mi aştern cuvântul ca să fie în carte, căci orice cuvânt rostit îşi începe împlinirea sa.

O, poporul Meu iubit, s-a ridicat de la apus o ploaie cu piatră ca să bată peste via Mea. Tu eşti via Mea, şi Eu sunt vierul şi păzesc via Mea şi Mă rog Tatălui pentru ea, şi deasupra ei stau şi conduc norii cei negri să se îndrepte în pustiu, unde om de al Meu nu locuieşte. Eu sunt Cel ce poruncesc furtunii şi grindinii să se depărteze de deasupra viei Mele, căci via Mea este via Mea. Amin.

Fiilor, fiilor, să fiţi cuminţi şi credincioşi, tată, şi să staţi înaintea Mea cu credinţă mare şi cu nădejde tare, căci cartea Mea, care este focul cel ieşit din mijlocul poporului Meu, a început să ardă, tată, în părţi, dar în acest foc nu poate nimeni sufla ca să-l stingă, fiindcă această carte este Duhul Sfânt.

S-a stârnit dinspre apus o ploaie cu piatră ca să bată via Mea, dar Eu, Domnul, rostesc cuvânt şi zic: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să fie linişte şi pace şi mângâiere şi Duh Sfânt peste via Mea, iar ploaia cea cu piatră să se întoarcă la locul de unde a ieşit. Amin.

Poporul Meu, poporul Meu, scoate cartea şi caută bine în ea, că Eu prin Duhul Meu Cel Sfânt ţi-am spus că va veni o vreme când vor veni peste tine zvonuri că tu nu eşti bun, că tu nu eşti poporul Meu. Şi iată, a venit vremea aceea, tată, dar Eu îţi spun că tu eşti poporul Meu şi via Mea cea nouă. Via lumii e via lumii, şi a făcut aguridă via lumii, aguridă în loc de struguri, dar via Mea este udată şi îngrijită de Mine, şi are struguri şi vin nou. Poporul Meu, să nu ieşi, tată, din vie, că de jur împrejur trece ploaie cu piatră peste via lumii şi peste păstorii viei lumii. Stai sub cortul Duhului Sfânt, sub ploaia Duhului Sfânt. O, via Mea, stai pe masa Mea, că lungă trudă am dus ca să te am pe masa Mea. Vin zvonuri peste tine din lume că tu nu eşti vie de soi şi nu eşti bună. O, închide uşa şi stai cu urechile înfundate la şoaptele cele făcătoare de rău şi de întristare. Nu te întrista, via Mea, nu te lua după cei străini care te duşmănesc pe tine. Ia-te după cuvântul Meu şi nu ieşi de sub cortul Meu, că sunt deasupra ta ca să te ocrotesc şi să te mângâi şi să poruncesc grindinii de la apus să se ducă în locuri neumblate, unde om de al Meu nu locuieşte. Vrăjmaşul tău nu va spune niciodată că tu eşti poporul Duhului Sfânt, şi iată, Israele nou, îţi pune nume de păcat vrăjmaşul Meu şi al tău. Cine, tată, îţi pune nume de păcat? Cine, poporul Meu? Să nu te temi, Israele, de aceste şoapte, că ele se vor pierde în întuneric, iar tu vei sta în lumina Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Ierusalime nou şi iubit de Dumnezeu, şi să nu aştepţi iubire şi mângâiere şi laudă de pe pământul cel străin de pace. Tu să-ţi păstrezi lucrarea păcii Mele, că de aceea îţi spun mereu „Pace ţie!“. Pace ţie în vremea când vrăjmaşii lucrării Mele se războiesc împotriva ta! Dar Eu stau în faţa ta şi întorc această vrăjmăşie la locul de unde se naşte ea. De unde, fiilor, se naşte vrăjmăşia şi răzvrătirea? Din necredinţă, din neascultare, din desfrânare, din îngâmfare şi din lipsă de iubire, tată. O, poporul Meu iubit, cobor să pun peste tine lucrare de iubire, ca să-L iubeşti pe Dumnezeu în vremea cea rea care te înconjoară de peste tot, că Eu poruncesc grindinii să ocolească via Mea, şi ea să stea la copt, şi să stea pe masa Mea.

Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. Binecuvântat să fii, cu paza şi cu ocrotirea şi cu mângâierea şi cu strălucirea Duhului Sfânt. Binecuvântat să fii, poporul Meu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi şi trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că «păstorii de azi vor face dosare şi vor duce în judecată oiţele Mele cele bune zicându-le „sectă rea“». Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuţa şi prin guriţa aceluiaşi martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici şi să spui: „Înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!“. Tu eşti poporul Meu, nu eşti sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, şi tu să spui: „Înapoia mea, satano!“. Aşa să spui acestor vorbe lumeşti, şi să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.

Israele, Israele, pe cel ce era cu Mine şi nu mai este acum, cel ce este rob, acela nu este liber, acela trebuie să asculte de stăpânul care îl robeşte, şi nu poate acela să lucreze lucrarea Mea, şi va putea el lucra lucrarea Mea din nou când nu va mai avea acest stăpân, căci stăpânul necredincios nu va mai fi stăpân, iar slugile îşi vor căpăta libertatea. Roagă-te pentru acest fiu care are acum pumnul plin de pietre şi dă în tine, dar el trebuie să asculte de stăpânul căruia îi este rob. Pietrele acestea nu te vor lovi pe tine, şi să te uiţi bine unde îşi vor avea ţinta. Iar pentru martorul Meu cel care M-a mărturisit odată şi acum nu Mă mai mărturiseşte, roagă-te pentru acest martor şi iartă-l, că Eu vreau să-l iert, şi aşa să vrei şi tu, Israele. Cei ce l-au scos pe el de la Mine, aceia se tem să ia piatra şi să dea, şi îl împing pe acesta să facă această urâciune, dar tu iartă-l, tată, pe cel robit care nu-şi are voia sa. Să audă cerul rugăciune din guriţa ta, fiule din Israel, că vine clipa când vei vedea biruinţă mare, lucrată cu răbdare şi cu iubire, tată. Să răbdăm şi să iubim şi să iertăm pe pământ, ca să fie tot aşa şi în cer. Să nu legi pe cel ce aruncă azi în tine cu pietre, că acelea sunt florile tale, Israele, fiindcă Eu voi face din pietre fii, şi flori pentru fii. Piatra aruncată niciodată nu rămâne piatră, niciodată, Israele scump şi iubit. Piatra este floare, şi Eu ţi-am făgăduit să-ţi pregătesc podoabă scumpă, fiule. Cei ce sunt veniţi de pe pământ la cer şi care au suferit pietre şi batjocuri şi lovituri, aceia sunt acum fii ai slavei, şi sunt cu braţele pline de flori şi de slavă. Eu lucrez să-ţi pregătesc cunună mare, dar cununa pentru cer nu se lucrează din slavă deşartă, şi se lucrează din umilinţă şi din răbdare şi din iubire, tată. Nu te supăra pe martorul Meu care aruncă în tine ca un rob. Tu eşti liber şi te poţi feri. Ascunde-te sub aripa Mea, poporul Meu, că Eu te acopăr aşa cum îşi acoperă cloşca puii sub aripi când vine furtuna şi ploaia şi grindina.

Măi fiilor, Eu am adunat vreme de patruzeci de ani numai vreascuri uscate, tată. Le-am adunat mereu şi v-am spus mereu când le adunam, şi am făcut o grămadă mare de vreascuri, ca să le osândesc apoi prin foc. În grămada asta de vreascuri stau ascunşi şerpi şi aspide, şi dacă Eu am dat acum foc la vreascuri ca să ardă şi să facă dogoare în jur, iată, şerpii şi aspidele ţipă, tată, prin foc când îşi văd culcuşul ameninţat de foc. Cum vine aceasta, fiilor? Iată, Eu vreme de patruzeci de ani am adunat mărturia păcatelor lumii şi ale păstorilor lumii şi le-am strâns grămadă, aşa cum am făcut mereu, mereu peste vreme. Uitaţi-vă în proorocii Scripturii, ca să vedeţi că tot aşa am lucrat şi până acum. Scris este că fărădelegii i se dă foc ca să ardă, şi ca să fie pământul înnoit prin curăţirea fărădelegii de pe el. Aşa am făcut şi în vremea ta cu Mine, Israele român, şi te-am pus pe tine străjer în vremea ta cu Mine, ca să stai lângă grămada Mea de mărturii.

Omul fărădelegii zice că tu eşti duh rău. Să nu te iei după omul care iubeşte păcatul şi despărţirea de poruncile sfinte, după omul care te porecleşte pe tine, poporul Meu ales prin har. Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, şi tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot aşa erau numiţi şi apostolii Mei, tot sectă, şi i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu eşti o sectă în sânul bisericii de azi, aşa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, şi vă vorbesc pământeşte: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului şi a lumii şi a gustului omului, iar cei din biserică aleşi de Mine prin sfinţenie şi prin iubire şi prin despărţire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiţi „sectă“, că asta înseamnă „sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îţi pune ţie nume de „sectă“ în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebeşte şi se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii şi lui Dumnezeu, acela este numit „sectă“ după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numeşte alegere, se numeşte popor ales, aşa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfinţeniei şi ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Aşa şi acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire şi de înviere şi de curăţire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit şi te-ai sculat şi ai stat înaintea Mea şi te-ai deosebit de cei mulţi care dorm înaintea Mea, care nu aud aşa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Şi dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiţi „sectă“ în Israel, iar pe Mine M-au numit „învăţătorul sectei“.

Eu ţi-am spus ţie, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, că întăresc acest cuvânt şi spun: Israele, Israele, să nu ieşi, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, şi să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaş nu poate lucra împotriva ta. Vrăjmaşul este o sculă care lucrează ce nu ştie, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmăşit de el. Eu aşa am spus: «Cine-şi capătă lauri pentru pământ şi pentru trup, acela găseşte osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere şi umilinţă şi dispreţ, acela sfârşeşte cu plata răbdării, şi răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o aşteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată şi slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevăraţi o pot gusta şi avea ca plată pe pământ şi în cer. Răbdarea este începutul răsplăţii ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, şi este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de şapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creştetul său.

Fiilor, fiilor, mânia este de la diavolul, tată. Cei ce s-au mâniat pe tine acum, cei ce dau cu pietre în tine acum, cei ce te poreclesc pe tine, aceia sunt oameni mânioşi, şi mânia este unealta diavolului, iar de diavolul să nu te temi, căci armele lui sunt putrede, tată. Tu, Israele, să nu te mânii pe nimeni. Tu să rabzi, că mare este această cunună. Tu să te rogi, aşa cum M-am rugat Eu pentru cei ce s-au mâniat pe Mine. Cei ce se mânie pe tine, Eu îi aştept să se întoarcă spre pocăinţă. Eu nu-i pedepsesc, că îi pedepseşte cuvântul cel proorocesc dacă nu se întorc spre pocăinţă. Dacă Eu am spus omului să nu ia numele Domnului în deşert, şi omul nu ascultă, Eu nu-l pedepsesc, dar îl pedepseşte cuvântul care spune: «Să nu iei numele Domnului în deşert». Aşa şi azi, cartea Mea stă la judecată cu cei ce nu se întorc, ca să facă dreptate şi pace între cer şi pământ.

Israele, martorul Meu, popor al Duhului Sfânt, Mă doare, tată, când omul cel mânios pe tine te numeşte pe tine popor împotriva Mea şi a Duhului Sfânt. Mă doare şi oftez din greu, dar răbdarea Mă ţine blând. Aşa am păţit şi acum două mii de ani. În ziua când am coborât pe Duhul Sfânt, Cel făgăduit ucenicilor Mei, tot aşa de răi erau iudeii şi atunci, tot ca azi erau oamenii bisericii, tot aşa mânioşi erau pe Mine cei ce erau stăpâni pe pământ. Ucenicii Mei erau în aşteptarea făgăduinţei Duhului Sfânt, şi erau fricoşi, bieţii de ei, şi se adunau grămadă ca să-şi ţină nădejdea şi pacea, iar Eu i-am slăvit înaintea mulţimilor şi am slobozit coborârea Duhului Sfânt în Ierusalim, aşa cum am făgăduit. Ucenicii Mei stăteau strânşi grămadă într-un foişor, căci se temeau de iudeii care se războiseră cu Mine şi cu ei, dar am coborât focul Duhului Sfânt, şi ucenicii Mei împărţeau această limbă la toţi cei ce erau adunaţi în ziua aceea de Rusalii la Ierusalim. Şi iată, Israele de azi, iată, tată, şi azi focul Duhului Sfânt a început să vorbească pe pământ, şi încurcă limbile şi descurcă limbile şi face de ruşine toată deşertăciunea, şi deşertăciunea strigă la voi că sunteţi nebuni, dar nu voi sunteţi nebunii, ci acei ce nu înţeleg nimic din vorbirea Duhului Sfânt. Iar cel ce este neştiutor sau slab, acela se vădeşte acum, căci Eu vorbesc în limba bisericii Mele cereşti, fiindcă Eu din cer sunt, şi am dat judecata sfinţilor care se uită ce este pe pământ şi în bisericile de pe pământ, şi sfinţii încep judecata, că a venit vremea dreptăţii.

Fiilor, fiilor, intraţi sub ocrotirea Mea, intraţi sub aripa sfinţilor şi a îngerilor. Nu staţi fără ocrotire, că a venit lepădarea de credinţă. Atât mai este credinţă, la fiii cei din lucrarea Mea. Pe nicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai ştie cum se crede în Dumnezeu, şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credinţă? Ce înseamnă, fiilor, această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ în cuvânt, şi S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos şi a cuvântat peste pământ, iar oamenii care-L aud zic că Domnul e demonul, şi nimeni nu recunoaşte glasul şi cuvântul lui Dumnezeu, şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oamenii bisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul şi atunci şi acum, şi numai apoi M-am îndreptat spre neamurile pământului şi atunci şi acum, iar de la stâlpi se desfăşoară lepădarea de Dumnezeu din om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrare care este Dumnezeu, care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci şi tu ce face el, să minţi şi tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, ce spune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, mai era el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deşarte? Biserica-mamă este cea care a murit pentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se făleşte omul bisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. De aceea am venit Eu şi am plâns către tine, Israele, şi ţi-am spus că duşmanul Mi-a luat căsuţa şi Mi-a luat hăinuţa şi M-a furat şi s-a dat drept Dumnezeu, şi Eu nu mai am drept în căsuţa Tatălui Meu, şi duşmanul zice că-Mi slujeşte Mie şi că este al Meu. Este al Meu, dar ca duşman, nu ca prieten; este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl şi despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via. Dar Eu am luat darul şi harul viei şi le-am dat celor ce Mă iubesc, şi iată, am vie nouă, iar pe lucrătorii viei i-am lăsat în necredinţă şi am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine, Israele, via Mea cea de la venirea Mea, şi nimeni nu-ţi poate face ţie rău, că tu eşti sub cortul Meu, şi eşti credinţă în Dumnezeu. Te-am aşezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinţei în Dumnezeu, să fii lumină şi cărare pentru oamenii fără sfinţenie în trup, şi cine se leapădă de tine, acela se leapădă de Mine, şi nimeni nu înţelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea de credinţă din vremea de sfârşit.

Iată, rostesc cuvânt, aştern cuvânt în cartea Mea şi spun: am adus pe pământ această lucrare de cuvânt şi am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu şi să se sfinţească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăţia cerurilor, căci iarăşi am venit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numeşte Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu, care vine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, şi l-am făcut cunoscut prin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cine aude pe Cel ce grăieşte din ceruri şi se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumnezeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul faţă în faţă cu Mine prin cuvânt şi să-l încerc în credinţă. Iată, fiilor, lepădarea de credinţă este lepădarea de această lucrare dumnezeiască între oameni.

Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsi lucrarea Mea, nu va cunoaşte vremea lepădării de credinţă. I-am spus că vine lepădarea de credinţă peste biserică, şi iată, a venit, şi el nu cunoaşte că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să ştie de la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit din cer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântului Meu, ar da bine când el ţine cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creştet. Dar el nu ştie ce înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu eşti cel încoronat, dar el n-a vrut să stea sub coroana ta, şi şi-a luat coroană de slavă deşartă, ca şi arhiereii lumii, care se folosesc de numele lui Dumnezeu şi de locurile închinate lui Dumnezeu şi fac fărădelege în loc sfinţit de părinţi şi stau pe pieptul părinţilor, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căci răsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfinţenie în trup şi viaţă cerească între oameni.

Cine se mânie pe tine, poporul Meu ales din biserica lumii, acela se mânie pe Dumnezeu. Omul mânios îşi pierde orice înfăţişare. Omul mânios trebuie să se umilească şi să-şi ia înfăţişarea cea de la Duhul Sfânt al blândeţii, al iubirii şi al răbdării dacă vrea să fie om al lui Iisus Hristos.

Roagă-te, Israele tată, roagă-te, fiule Israele, roagă-te pentru arhiereul care are numele scris pe piatra acestei vremi. Roagă-te să scape el de duhul mâniei, căci mânia este de la diavolul, fiule. Să te rogi Tatălui şi să-I spui Tatălui să-l întoarcă pe acest fiu mânios, să-l întoarcă spre poarta dreptăţii, căci poarta care înseamnă mântuire nu se numeşte altceva decât dreptate. Iată, arhiereul care este scris la Mine pe masă cu tine, iată-l, tată, că se ruşinează în faţa lumii cu tine, care eşti poporul Meu. Dacă i-aş fi dat cunună de-a gata, te-ar fi pus în nume de cinste, dar dacă i-am încercat credinţa şi răbdarea, a început să lovească în Mine şi în tine. Dar Eu fără tine nu-l primesc, că nimeni nu l-a forţat să vină la masa aceasta. O, dacă atunci când stătea la masă cu Mine şi cu tine n-am fost sectă, acum ce mai este de spus când el rosteşte peste lucrul Meu „sectă“? Lucrul Meu nu este sectă. Lucrul Meu este iubire şi credinţă în sfinţenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Cine a apucat să cunoască şi să creadă apoi în această lucrare, din nou vă spun că pe nici un drum nu-şi mai poate căpăta mântuirea dacă pleacă după Mine pe altă cărare, căci această lucrare va sta înaintea Mea în numele celor şapte veacuri, cât am lucrat Eu, Domnul, peste om. Cine a venit în această lucrare ca să capete altceva în afară de credinţă în Dumnezeu şi de sfinţenie în trup, acela este un om de plâns şi i se va cere socoteală.

Israele, Israele, fii atent cu cei ce se vor uni ca să asculte şi să vină la masa Mea. Veghează bine, fiule lucrător, că se vor îndrepta mulţi spre Mine şi spre tine, dar pe cel pe care-l vei vedea că-şi caută altceva în afară de credinţă în Dumnezeu şi de sfinţenie în trup şi în duh, pe acela ţine-l departe de această adăpătoare care-şi are rădăcina izvorului în cer, în Dumnezeu.

Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiţi, copilul Meu, în lume, să nu te uiţi, tată, că de aceea eşti numit tu „sectă“, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mare şi te-ai deosebit cu Dumnezeu şi cu sfinţenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară de Mine şi de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. Întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl, întăresc darul Duhului Sfânt peste tine şi zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinile Mele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie, aceste mâini găurite de cuie, şi Îţi arăt dragostea Ta şi a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine. Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în faţa poporului cel mic şi să stăm în faţa lui Israel şi în spatele lui Israel cel de azi, şi în lături, Tată, şi în sus şi în jos, şi în mijlocul lui Israel să stăm.

Tatăl Meu, păzeşte-l pe Israel cel mic de mânia care vine de la omul cel fără de frică de Dumnezeu. Păzeşte-l de omul cel puternic de pe pământ şi grăbeşte-Te întru Fiul Tău şi întru poporul Tău, care este fiul Tău cel mic, ca să strici puternicia care vine de la om. Tatăl Meu, întăreşte-i pe copiii de azi, că lucrarea de azi e mare, Tatăl Meu. Eu pentru aceştia Mă rog, nu Mă rog pentru lume şi pentru biserica lumii, care se zice că este a Mea şi că este a mamei ei. Mama ei plânge în cer, plânge când vede întinate altarele şi locurile sfinţite de viaţa celor sfinţi care au venit de pe pământ la cer. Biserica-mamă plânge în cer când se uită pe pământ şi vede slujitori ai păcatului care s-au pus slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica-mamă se ruşinează cu cei ce au pus mâna pe locurile sfinţite cu sânge de părinţi şi cu jertfă de viaţă sfântă.

O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ şi în biserica lumii, că iată, n-am mai încăput cu cei mici ai Noştri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiţi, căci scris este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Şi Mi-am făcut masă curată pentru fiii cei mici, vie nouă şi cerească, pâine şi vin nou, precum a fost făgăduinţa rostită în Scripturi pentru vremea aceasta.

Tatăl Meu, se leapădă omul de Tine şi de Mine, că Noi am venit pe pământ cu această lucrare de cuvânt, ca să chemăm omul la răscumpărare din păcat şi din moartea fărădelegii. Nu mai avem nici o moştenire, nici o avere pe pământ. Atât mai avem: acest popor mic şi hulit şi albit prin focul Duhului Sfânt, prin cuvântul Duhului Sfânt. Păzeşte-i pe cei mici şi opreşte grindina, că Eu în numele Tău lucrez peste Israel, Tată.

– O, Fiule scump, Tu eşti în foişor cu ucenicii Tăi cei mici. Sunt mici ucenicii Tăi, tată, dar sunt iubiţi de Mine şi de Tine, Fiule iubit şi scump, că Tu M-ai ascultat când Te-am trimis pe pământ ca să Te întrupezi şi să ştie lumea că eşti Fiul Meu întrupat. Tu M-ai ascultat şi acum când Te-am trimis în lume ca să Te faci cuvânt, ca să rosteşti cuvânt nou de facere, ca la început, ca să se facă cer nou şi pământ nou. Iată, Fiule, şi Eu Te ascult, căci pe cel ce se roagă întru Duhul Sfânt al dreptăţii, Eu pe acela îl ascult. Tu eşti uşa spre Mine a celor ce vor să vină la Mine, şi Eu Te ascult, Fiule.

Binecuvântat să fie cel mic, Israel cel mic. Fiule al Meu, voi lăsa descoperit semnul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh pe creştetul celor mici din urmă. Şi cum îl voi lăsa descoperit? Iată, nimeni nu le va putea face nici un rău, căci semnul Meu de pe ei va lucra şi îi va ocroti, aşa cum mereu i-am ocrotit pe cei pe care Mi i-ai adus la Mine, pe cei pe care Ţi i-am dat să Mi-i aduci la Mine ca să fie ai Noştri.

Sunt cu Tine prin cuvânt, Fiule scump. Să se destrame toată lucrarea mâniei care s-a pornit împotriva fiilor Cuvântului, împotriva poporului Cuvântului lui Dumnezeu! Să se risipească norii şi ceaţa şi durerea, şi să nu fie necăjit poporul cel mic! Poporul cel mic are de lucru cu cerul. Poporul cel mic e mic, şi e ocrotit cel mic. Ferice de cel ce este mic, că acela este ocrotit. Vai de cel ce este mare că acela nu este deprins să stea mic ca să fie ocrotit de Cel mare, de Dumnezeu, Care este singur mare. Iată, cel mare, care este arhiereu între cei mari de pe pământ, iată, caută scăpare la om, şi a strigat la om să-i salveze viaţa şi numele şi tronul. O, ce durere este să fie omul mare, că aşa se învaţă, şi nu se mai poate înţelege Dumnezeu cu cel mare, cu cel ce are de pe pământ tron, căci tron din cer este numai umilinţa şi dreptatea şi sfinţenia. Fiule, omul nu ştie ce va să zică să fie mare, că mare este Cel ce stă pe cruce pironit de oameni mari. Tu eşti mare, Fiule, că numai Tu ai ştiut această mărire, acest tron care este crucea şi suferinţa cea dusă pentru om.

O, popor al Meu, popor al Fiului Meu, să nu te superi, tată, că eşti mic, că eşti hulit de oamenii timpului, şi să stai ca Fiul Meu, în umilinţă, şi să te bucuri în umilinţă. Nu e bine să fii văzut bine de oameni, că Fiul Meu a lăsat scris în Scripturi şi a zis: «Vai vouă dacă lumea vă va vorbi de bine, că aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă şi vă hulesc şi vă prigonesc». Aşa a spus Fiul Meu, o, popor al Fiului Meu. Tu eşti un semn pe pământ, şi lumea nu ştie, dar va şti, şi iată, ştie lumea, că Eu şi Fiul Meu am dat trezirea, am dat cuvântul peste lume, şi nimeni nu va putea să se ridice împotriva ta. Eu sunt Cel ce am dat Cuvântul; Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; Eu şi nu tu, şi nimeni nu se va ridica împotriva ta. Cel ce se ridică împotriva ta, se ridică împotriva Mea, şi cu Mine dă piept, nu cu tine, fiule mititel, că de aceea te ocrotesc, că eşti mititel şi că eşti ascultător. O, popor mititel, să stai, tată, în lecţia ascultării şi să nu fii uşor cu cei ce nu ştiu să asculte, şi să-i pui să stea la ascultat aşa cum stai tu, că greu se mai face din fiii lumii un fiu al lui Dumnezeu. Eu prin mâna ta voi da mâna multora, dar nu dintre cei mari, căci cei mari au peste ei capcană lucrată din mărire, dar vine clipa să-şi plângă numele tot cel ce are acum nume. Vine clipa să cadă sub tron cei ce şi-au făcut tron, dar Eu vă spun că a şi venit clipa.

O, Fiul Meu, Emanuel, Fiul Meu, am rostit cuvântul Meu peste cel mititel şi Te-am mângâiat, Fiule. Mângâie şi Tu după Mine, şi să fie înconjurat de sfinţi şi de îngeri şi de Duhul Sfânt poporul cel mic, şi să fii binecuvântat, Fiule scump, Trimisule scump, căci Te-am trimis, şi iată, lucrezi şi faci iar facere nouă, ca la începutul cel dintâi. Tu eşti temelia, şi nu se va clinti temelia Mea.

– O, Tată, sunt în foişor cu ucenicii. Iată Eu şi ai Mei. Mă plec cu ai Mei înaintea Ta şi Îţi mulţumim, Tată, că Ne-ai ascultat. Eu ştiam că Ne asculţi, şi fă să vadă lumea că Ne asculţi şi că ocroteşti ce este al Tău, ca să vadă lumea că este al Tău acest popor peste care Eu veghez şi întru care lucrez şi scriu Scriptura cerurilor.

Fiilor, fiilor, Tatăl Meu a întărit ogorul Meu, şi aşa să faceţi şi voi, precum şi Noi lucrăm. Întăriţi întăriturile voastre, întăriţi temelia, fiilor.

Poporul Meu, nu uita că tu eşti mărturie peste timp, că tu eşti semn care stârneşti împotrivire peste oamenii cei fără de Duhul Sfânt. Israele, Israele, Duhul Sfânt, Cel Care purcede de la Tatăl, te-a adunat pe dealul cel plin de mărturii. Iată-Mă iar în satul Meu cu poporul Meu, în satul cuvântului Meu. Acest sat se va numi satul Cuvântului lui Dumnezeu şi va purta numele Meu.

Verginico, iată, tată, bucurie pentru tine. Am venit cu copiii în sat la Noi. Verginico, Verginico, să alergi mereu şi să-ţi îndemni copiii la răbdare şi la liniştire, că sunt firavi copiii. Copiii tăi trebuie să lucreze cu tine în ei, căci duhul tău trebuie să lucreze, tată. Tu eşti mare lucrătoare peste vremea de acum. Vino, tată, cu îndemnul tău şi suflă mângâiere peste fii.

– Vin, Doamne, că mi-e dor. Vin cu dor şi Te ascult, şi vin şi mângâi pe cei mici care au mai rămas. Cei care au mai rămas se numesc mici. Cei mari de aceea au plecat, pentru că cel mare e îngâmfat. Cel ce a iubit să fie mic, a rămas, şi se numeşte cel mic şi cel ocrotit.

Pace ţie, popor mititel! Domnul mi-a spus să te mângâi. Şi cu ce să te mângâi? Te mângâi cu ceea ce am de la tine. Tot ce am eu de la tine este o mângâiere, şi din ea îţi dau, ale tale dintru ale tale. Te mângâi cu ascultarea pe care o dai lui Dumnezeu, căci ascultarea este plată, este mângâiere. Te mângâi cu iubire, fiule, fiindcă iubirea este plata iubirii. Te mângâi, fiule, cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, cu pecetea cu care eu te-am pecetluit când te-am însemnat să fii popor al Domnului. Şi te-aş mai însemna şi acum, dar acum trebuie atenţie mare, că se aşează la însemnare şi cel ce vine lângă tine fără de credinţă, fără de sfială, fără de umilinţă, şi nu mai fac ca pe vremea trupului, de mi-am făcut fii puternici în zdrobire de Duh Sfânt. Acum te însemnez în mare taină pe tine, cel ce lucrezi cu puterea cea bună sub semnul puterii. Cel ce nu stă bine în această lucrare şi este însemnat cu semnul acestei lucrări lucrătoare pe pământ, unul ca acela devine puternic în duhul său şi nu în Duhul Sfânt. Cel ce nu stă bine întru ascultarea cuvântului, aceluia încet, încet i se şterge semnul prin neascultare. Dar eu îţi zic să-ţi întăreşti semnul cel pus peste tine, să-l întăreşti prin ascultare, fiule, şi să intri sub ocrotire, că vremea e grea şi urâtă şi mânioasă pe tine, şi fiii veacului acesta se supără că le strici traiul nepăsării.

O, satul meu, iată ce foişor şi ce ucenici! Se uită toţi cei din cer peste sat şi peste cei adunaţi acum la sărbătoare de Rusalii cereşti. Mă duc cu cei din cer la piatra din grădina unde a venit Domnul (satul Maluri, n.r.). Mă duc, mămică, să pun binecuvântare din cer, şi să se împlinească slava lui Dumnezeu pentru locul mărturiei coborârii lui Dumnezeu la sfârşit.

Poporul meu, te iubesc şi te port înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Nu cumva să te ofileşti, nu cumva să te sperii tu, cel ce vrei cu mine şi cu Dumnezeu. Eu sunt din partea cerului ocrotitoare. Eu sunt din tine, poporul meu, şi te ocrotesc din cer.

E satul meu în sărbătoare. Iată, Domnul cu ucenicii, ca şi acum două mii de ani. Duhul Sfânt Mângâietorul să vă cuprindă pe voi şi pe cei ce vor lua calea Domnului ca şi voi. Binecuvântată să vă fie calea începutului cel nou, şi nu vă temeţi pe temelia cea nouă care este pusă de cer. Este scris despre ea în Scripturi, şi în cele de demult, şi în cele de azi. De aceea spune Dumnezeu să fii deştept, Ierusalime, popor al Domnului. Cine nu este deştept, acela nu poate să stea cu Dumnezeu şi cu această lucrare cerească.

Să fii deştept, poporul meu, aşa să fii, căci cei deştepţi vor răsturna tronul deşertăciunii, şi deşertăciunea va ţipa pe uliţele ei, va ţipa cu ţipăt mare la căderea ei. Dar tu să nu te înspăimânţi, popor iubit de Dumnezeu, că şi eu ca şi Domnul rostesc peste tine: pace peste tine, Israele! O, sunt cu îngerii deasupra ta. Tot cerul e deasupra. Deschide ochii, fiule. Nu te teme cu cerul, nu te îndoi, şi stai cum se stă, că mare putere este să stai cum este de stat.

Eu am cuvântat cuvânt peste tine, poporul meu, şi Îi dau Domnului mulţumire pentru lucrul pe care mi l-a dat, iar tu, Ierusalime, să nu ieşi de sub acoperământul Duhului Sfânt. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tot cerul a tresărit când te-a auzit cu glas peste poporul Israel de azi. Tot cerul îţi mulţumeşte că-i ajuţi pe cei mici. Să nu te descurajezi, Verginico. Să lucrezi, tată, şi să-ţi înteţeşti copiii spre lucru şi să asculţi ce-ţi spun. Cine crede, crede, şi cine nu crede, îşi alege ce voieşte, dar Noi trebuie să lucrăm, Verginico.

O, Israele, Israele, e satul începutului cuvântului Meu, e plin de oaspeţi cereşti. E satul acesta plin de Duhul Sfânt, şi vei auzi despre lucrarea de azi, de taina zilei de azi şi de măreţia serbării de Duh Sfânt, Care lucrează peste tine, Israele, şi peste satul Cuvântului lui Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, bucuria Duhului Sfânt să vă cuprindă şi să staţi în ea, tată. Să se risipească orice mânie, orice judecată care se mânie pe voi. Eu, Domnul, destram orice rău şi îl opresc şi îl risipesc, iar voi mergeţi pe drumul veacului cel nou care a început cu voi, şi nu vă mai uitaţi în veacul acesta. Voi aveţi veac nou; voi staţi în el, şi binecuvântată să fie bucuria Mea cu voi.

Duhul Sfânt să Se bucure în voi, şi din voi spre mulţimi. Pace vouă întru Duhul Sfânt al nădejdii! Nu vă potriviţi la veacul acesta, la glasul veacului acesta. E veacul cel nou şi cel sfânt cu voi. E împărăţia cerurilor cu voi pe pământ. E cer nou şi pământ nou. Amin, amin, amin.

11-06-1995