Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.12.2020, 11:01
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Cuvântul Domnului - Mânastirea "Noul Ierusalim" de la Pucioasa - Romania


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9, 10, 11  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (7)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:12 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților

Îmi aștern pacea Mea dumnezeiască peste tine, iubitul Meu popor. Vin la tine, fiule, și lucrez de deasupra ta și Mă fac cuvânt în calea ta și Mă dau ție spre hrană, ca să crești, iubitul Meu copil, și să Mă mărturisești pe Mine, Domnul Dumnezeul tău, Care locuiește întru cele cerești, și ca să fii tu cerul Meu de domnie, cerul Meu cel de la sfârșitul răului care a venit de la neascultarea omului.

Sunt cu tot cerul sfânt în sărbătoare de sfinți peste poporul Meu cel mic, care este din români. Sunt cu Avraam, și cu el sunt toți cei ce își au odihna în sânul acesta de odihnă, care se numește Ierusalimul cel de sus. Eu sunt Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac și Iacov, și până la tine, fiule Israele care ai fost făgăduit lui Avraam, Israel cel din făgăduință, cel din cuvânt ieșit. Eu sunt Dumnezeul lui Verginica, cea purtată pe brațe de sfinți și de prooroci, că la nașterea ei, în ziua aceea, aflaseră de la Mine toți sfinții că se naște o nădejde care va fi numită trâmbița lui Dumnezeu cea dinaintea arătării în slavă a Domnului, Cel înălțat în slavă. Ea s-a născut în duminica tuturor sfinților și a fost împodobită pentru Mine, că ea M-a purtat pe Mine în ea, și din acest rug am cuvântat și am născut un popor prin cuvânt și am lucrat planul Meu pe pământ, și mare pildă a fost această lucrare, și am numit-o trâmbița a șasea, după Scripturi. Și l-am făcut pe om în această vreme, pe omul cel ce este azi cu Dumnezeu, pe tine, poporul Meu, te-am întocmit în vremea Mea cu Verginica, și această lucrare se numește ziuă, fiule, ziuă în vreme de noapte, căci «la Domnul, o mie de ani e ca o zi», după cum este scris în Scripturi; la Dumnezeu, dar nu la om, nu cum zice omul științei. Poporul Meu, să nu zici și tu ca lumea, tată. Eu când am făcut cerul și pământul și tot ce este văzut și nevăzut, am lucrat șase zile, și apoi M-am odihnit. Dar tu să nu zici ca omul ispititor peste facere, și să știi că măsura cea omenească este așa cum a lăsat-o Dumnezeu și nu mai mult. Să știi, poporul Meu, că măsura zilei în vremea facerii a fost măsura cea care este întocmită, cea care mărturisește până azi peste ziuă, peste măsura care se numește o ziuă, o seară și o dimineață. Dar omul care a făcut timpul peste el a lungit ziua, le-a lungit pe toate, și omul cel ieșit din om nu mai vorbește ca Dumnezeu, căci Dumnezeu așa a zis: «A fost o seară și o dimineață», și s-a numit ziuă această măsură dumnezeiască, așa precum și azi o seară și o dimineață măsoară ziua care s-a întocmit în vremea facerii. Omul se frământă, omul care ispitește se frământă, și frământându-se, schimbă tainele lui Dumnezeu și le înțelege ca un om, și omul a pierdut măsura cea dumnezeiască din vremea facerii. Ziua este măsurată prin dimineață și prin seară, și această taină se numește ziuă, iar cuvântul noapte nu este tot una cu cuvântul seară, care face parte din cuvântul ziuă.

Fiilor, ziua își are măsură dumnezeiască, și omul spune minciuni peste această taină a zilei de la început. Eu șase zile am lucrat facerea, iar în ziua a șaptea M-am odihnit de cele ale facerii și am sărbătorit facerea privind la ea. Priveam peste ea și Mă odihneam privind, dar omul Mi-a stricat bucuria și M-a întristat.

Nu înțelege omul tainele Mele, nu înțelege, tată, omul fără Dumnezeu, dar tu să fii cu Dumnezeu, copilul Meu, căci Eu prin cuvânt te-am întocmit, și ți-am dat har și înțelepciune ca să știi ca Dumnezeu și nu ca cei de pe pământ care învață fără Dumnezeu. Vezi tu, poporul Meu, de ce am zis Eu prooroc de al lui Dumnezeu, și prooroc mincinos? Proorocul lui Dumnezeu Îi slujește lui Dumnezeu și poruncilor cerești și are de la Dumnezeu. Proorocul mincinos își slujește trupului său și duhului său, nu Duhului lui Dumnezeu, și acela vorbește din duhul său. Ție, poporul Meu, ți-am spus să citești Scriptura ca să vorbești din Duhul lui Dumnezeu și să te deprinzi din această vorbire cerească. Eu așa ți-am spus, să slujești după poruncile puse de Dumnezeu și să iei de la Dumnezeu vorbirea ta. Ai învățat carte de la om, așa a fost lucrarea robiei, dar acum te-am chemat la libertate și te-am luat ucenic ca să-Mi slujești Mie și Duhului Sfânt și vorbirilor cerești, fiule. Uită-te la tine când nu Mă asculți și când vorbești cu lumea și ca lumea. Atunci Duhul Meu Se depărtează de la tine, și tu nu cunoști. Iată ce este noapte. Noapte este lipsa Duhului Domnului din vederea omului, și noaptea a umplut cu golul ei peste tot și l-a înșelat pe om.

Mare taină este omul lui Dumnezeu în timp, proorocul lui Dumnezeu în vreme. Acela se hrănește cu Scripturile și cu Duhul Cel de la Dumnezeu, împlinindu-L în el prin ascultare și umilință, prin blândețe și cumpătare, prin înțelepciune de sus și nu de jos, și greu a fost să înțelegi, poporul Meu, că grea a fost și vremea în care te-ai născut și care te-a supus în ea. E mare lucrare omul lui Dumnezeu pe pământ, dar cine mai știe această lucrare? Cine, și unde s-o învețe omul? Vino la Mine, fiule, că n-ai de unde să înveți, tată. Cei ce s-au făcut învățători peste tine nu te învață tainele Mele, că nu le cunosc, nu cunosc smerenia și umilința și ascultarea și Duhul lui Dumnezeu. Se duce omul la învățător, la tămăduitorul de azi, și nu învață pe Dumnezeu omul, căci Domnul este întru umilință. Eu vă învăț pe voi un lucru mare, tată, și veți învăța din el cum să lucrați unul peste altul, și din zi în zi veți intra în Duhul Meu tot mai mult, iar Eu vă voi cuprinde, și voi veți vorbi de la Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, când Eu am lucrat între oameni, n-am lucrat ca învățătorii de azi, ca păstorii de azi. Mă uit, și nimeni nu lucrează ca Mine peste om. Dar pe tine, poporul Meu, te învăț să lucrezi ca Mine. Îți dau pilda cu samarineanca. Eu M-am întâlnit cu ea și i-am cerut să-Mi dea să beau din apa ei. Și dacă am făcut așa, am înviat-o pe fiica aceea. Nu M-am dat învățător, și M-am dat umilit și călător smerit, și prin smerenie am lucrat ca s-o izbăvesc de duhul ei. Care învățător mai face azi așa? Nimeni nu mai știe ce este umilința. Învățătorul e îngâmfat și dă sfaturi, și el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalți, și nu mai e un rău mai mare ca acesta. Eu n-am făcut așa, Eu n-am lucrat așa. Eu, din Dumnezeu cum eram, M-am făcut om, dar omul se face dumnezeu peste om și se dă mare învățător, și nu este duh de umilință, duh de Dumnezeu. Eu i-am spus samarinencii: «Dă-Mi să beau». Eu M-am lăsat cunoscut de ea și M-am smerit în fața ei cerându-i apă să beau, și duhul umilinței Mele a lucrat întru Tatăl, și a câștigat lui Dumnezeu pe fiica aceea, dimpreună cu mult norod din neamul ei. M-am făcut duhovnicul sufletului ei și ne-am mărturisit unul altuia ce am avut de mărturisit. Ea s-a mărturisit păcătoasă și credincioasă și umilită, iar Eu M-am mărturisit ca trimis al lui Dumnezeu, ca ajutor înaintea omului cu cărarea rătăcită.

Fiilor, fiilor, iată, în grădinița Mea cea de azi Eu am fii care au ascultat să lucreze ca Mine. Eu așa am spus: «Mărturisiți-vă unii altora». Dar care duhovnic mai face așa ceva? Că toți se dau învățători și pe scaun stătători, și ei nu fac ce am făcut Eu prin umilință. În grădina Mea se lucrează cum am lucrat Eu. Duhovnicul își spune cel dintâi neputințele lui în fața fraților lui. Întâi se curăță el, și după aceea curăță cu Mine neputințele celorlalți dacă sunt neputințe. Duhovnicul trebuie să fie cel dintâi cunoscut, să se lase cunoscut prin umilință și nu să stea mare, căci cine nu face așa, acela nu este mare, acela nu poate da viață. Eu i-am spus samarinencei despre puterea și lucrarea Tatălui Meu întru Mine, dar mai întâi M-am umilit, mai întâi M-am plecat ei. Dar cel ce se numește azi duhovnic nu seamănă cu Cel ce a lăsat pe pământ această lucrare. N-ai să mai auzi pe nicăieri o așa cerească învățătură, fiule. Un duhovnic de al Meu face ca Mine și nu ca omul. Duhovnicul trebuie să fie cunoscut de inima celui ce bate la ușa sa. Un adevărat duhovnic își face sieși duhovnic pe tot fiul care vine la Dumnezeu pentru mărturisanie. Samarineanca n-ar fi avut încredere și sprijin în Mine dacă Eu nu Mă aplecam înaintea ei cerându-i apă să beau. Duhovnicul trebuie să se mărturisească înaintea celui ce vine la el, și apoi cel ce a venit. Duhovnicul nu este stăpân pe cel ce vine la el după cele de la Domnul. Duhovnicul este mărturisitor prin tot ceea ce face înaintea celor care vin până la el. Duhovnicul trebuie să se așeze ca o oglindă în care să-și vadă fața toți cei care vin la el. Dacă duhovnicul nu se descoperă pe sine înaintea celui ce stă în fața lui, acela este altceva, nu este duhovnic. Acela știți ce este? Acela este un înșiruitor de vorbe, de slavă lumească. Unul ca acela nu-l poate urca la Domnul pe cel ce coboară prin umilință venind spre duhovnic. De aceea omul nu poate urca. Omul care se mărturisește la preot nu poate urca și nu urcă spre Dumnezeu. De ce, tată, nu urcă? Nu urcă pentru că duhovnicul nu a coborât spre acela care vine și bate.

Ca să-i deschizi celui ce bate la ușa ta, asta înseamnă nu să-i deschizi, și să te deschizi tu spre el, așa cum Eu am lucrat cu samarineanca. Eu n-am folosit judecata peste fiica aceea, ci duh de pocăință am slobozit peste ea. Eu nu i-am spus să nu mai păcătuiască, și i-am spus să-Mi ceară apă, și Eu i-am dat dacă ea a cerut. Am făcut-o să-Mi ceară, și Eu M-am dat ei prin cuvânt. Așa trebuie să se dea și duhovnicul, așa cum Eu M-am dat. Dar în cel ce Eu nu stau din pricina îngustimii lui, acela nu poate fi duhovnic în numele Meu, ci este duhovnic în numele său.

Eu am făcut altfel de începătură odată cu începătura Mea cu poporul Meu cel nou de azi, cu tine, iubitul Meu popor. Eu, fiule, lucrez ca Mine în poporul Meu și nu ca omul care a învățat de la om. Cartea lui Dumnezeu nu se învață de la om, că omul bisericii Mi-a făcut Mie pătrățică și Îmi spune să-Mi știu hotarul pus de el peste Mine. Eu am venit și am desființat legea care apăsa biserica, și iată iar lege care-Mi îngrădește Duhul Meu întru lucrarea Sa. Eu M-am făcut pâine și vin ca să Mă dau omului să Mă mănânce, și să fie ca Mine cel ce Mă mănâncă. Ca să Mă ia omul în el, de aceea M-am făcut pâine și vin, iar cel ce Mă ia, să se cunoască, să arate că M-a luat în el. Cine nu se cunoaște că M-a luat în el, acela M-a luat și M-a strivit înăuntrul său. M-am făcut pâine și vin, căci Dumnezeu este mare taină. M-am făcut cuvânt și am vindecat leproșii de lepră. Am rostit cuvânt și i-am vindecat, și toți au plecat, în afară de unul, care a stat să-Mi mulțumească așa cum tu, poporul Meu, ai rămas să Mă mulțumești pe Mine, ai rămas din cei mulți care au venit să-Mi ceară vindecare și putere și au plecat apoi cu puterea și au făcut rău cu ea, căci n-au rămas cu Mine cei pe care-i vindecasem.

Creștinii din primele veacuri, care veneau să-I slujească lui Dumnezeu, aceia lepădau păcatele trupești prin cele bune sufletești cu care veneau la Mine, dar poporul Meu care venea la cuvântul Meu, acela n-a lepădat păcatele, și a stat cu ele lângă cuvântul Meu și s-a strivit prin ele, căci a plecat înapoi la păcate. De aceea au plecat cei ce au plecat. Au plecat să slujească porcilor și vitelor și trupurilor lor, în loc să fi stat să-Mi slujească Mie, și Îmi aduc aminte de neamul gadarenilor care Mi-au spus să plec, de teamă că și-au pierdut în mare porcii lor. Mulți au plecat de lângă cuvântul Meu din pricina acestei plăgi care se numește carne, carne de porc, carne de vietate ucisă de mâna omului vreme de șapte mii de ani. O, dacă a luat omul din pomul cel ce era pus deoparte de Dumnezeu, dară din carne de vietate, cum să nu fi luat? Era la îndemâna lui, și omul a ucis vietatea și a luat-o moartă în pântece, și a luat omul în pântece și a născut ce a luat. Eu am venit și M-am făcut pâine și vin, ca să Mă ia omul în el și să Mă nască în el și să Mă crească în el, și să moștenesc în el cu împărăția Mea cea din facerea de la început, dar în om împărățește facerea cea de la om, căci și omul a făcut facere. A luat din facerea Mea și a făcut cu ea facerea lui, și s-a dat omul drept Dumnezeu, și nu mai am tron în om. Dar am tron în tine, copil născut prin cuvânt, și te-am luat în grădina facerii cea dintâi, în trăirea cea dintâi, și ți-am spus să nu mai cunoști păcatul și să nu mai fii cunoscut de păcat, și să iei în tine grădina cea de rai și să mănânci din pomul vieții și să fii viu.

Iată, poporul Meu, te-am luat de pe mâna învățătorilor care te învățau și care te hrăneau din mâna lor, că Eu am ajuns la mâna celor ce se pun învățători și aceia au pus stăpânire pe Mine și pe cele ale Mele, și Eu stau răstignit și întemnițat sub mâna lor și nu pot mișca din cuie, și nu pot ieși spre lucru prin gura și prin calea lor, că ei fac altceva cu Mine. Eu prin aceia am ajuns marfă de câștig pentru ei, și aceia stăpânesc mulțimile necunoscătoare, le stăpânesc sub numele de învățători ai lui Iisus Hristos. Acești învățători învață pe oameni dacă învață, dar pe ei nu se învață nicidecum. Ei nu fac ce am făcut Eu ca să îndumnezeiesc pe om. Ei zic că Mă păcălesc pe Mine, dar păcăleala a căzut pe capul lor, că Eu te-am întocmit pe tine și ți-am dat har, și în tine Mă odihnesc, și am însemnat în vreme țăruș nou și ungere nouă și biserică așa cum am lucrat la începutul Meu între oameni, și am plecat din mijlocul slavei deșarte, care Mă pusese pe Mine la zid ca să se folosească de numele Meu peste ei. N-am mai putut purta înjosirea și închisoarea și crucea. Am rupt legăturile și am ieșit, și am născut din pietre fii, precum era scris în Scripturi, și Mi-am făcut odihnă în mijlocul tău, poporul Meu iubit. O, ce mult te-am iubit, dar înțelegi tu, oare, ce am făcut Eu pentru tine ca să te întocmesc? O, tată, cum să nu țipe cei ce M-au ținut în undiță pentru câștigul lor? Aceia își făceau ucenici pentru câștigul lor, dar tu Îmi faci Mie ucenici. Tu faci cerului fii, și Îi faci lui Dumnezeu împărăție nestricăcioasă și Mi-o dai să Mă odihnesc în ea, că Eu Mă odihnesc în tine, copil născut la sfârșit, născut din dureri și din mare necaz, și mereu îți spun să nu te temi, că Eu te ocrotesc și te iubesc, și Mă aplec în fața ta ca să-ți dau mâna și să te port de mânuță spre ziua cea neînserată care te așteaptă cu masă de sfinți, cu sobor de sărbătoare, căci sfinții îi așteaptă pe cei din urmă, după cum este scris în Scriptura care spune: «Toți și toate așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu».

Îți spun mereu să fii curat, și ortodox să fii, și să nu fii ca sectanții, care nu sunt curați, că de aceea au plecat din biserica-mamă. Au plecat ca să nu fie curați, și de aceea o ponegresc pe mama Mea Fecioara, pentru că nu le place să fie curați. Iată, fiule, a venit clipa să-ți spun o taină frumoasă, că mare este taina creștinătății! Mare este taina bisericii în care sălășluiește Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat oamenilor prin Fecioară! Cine Mă iubește pe Mine, tot așa iubește și pe mama Mea Fecioară, care M-a născut din curățenie. Cine Mă iubește pe Mine și pe ea, acela iubește și fecioria, acela iubește și curățenia, și se face fecior și fecioară cel ce Mă iubește pe Mine și pe mama Mea Fecioară. Creștinul cel împlinit iubește fecioria și curăția și se ferește ca de iad și ca de moarte de pofta cea de la trup, care strică fecioria și curăția. Iată ce înseamnă ucenic al lui Iisus Hristos. Se bate lumea cu tine, poporul Meu, și se teme să nu o molipsești de curățenie și de feciorie, se teme că oprești căsătoriile și nașterea cea de la om, că lumea nu știe ce vreau Eu să aduc prin tine pe pământ. Eu prin tine aduc cerul pe pământ, și omul se teme de cer, că omul vrea să rămână cu poftă până în veac, până la venirea Mea. E vreme de pregătire mare, tată, și omul nu ia aminte prin tine, și se uită omul la trup și nu la cer ca să vin după cum este scris. Dar Eu îi spun prin tine omului că nu așa am voit să-l fac Eu pe om când am spus «Creșteți și vă înmulțiți». Eu am vrut să înmulțesc pe om din cuvânt, dar omul n-a vrut, și a zis să se înmulțească prin poftă, prin trup, prin om, nu prin Dumnezeu. De aceea am lăsat botezul în numele Meu, ca să-l înfiez pe om prin botez, căci omul din păcate omenești se naște.

Iată, poporul Meu, în ziua aceasta de sobor de sfinți mama Mea Fecioară te îndeamnă s-o iubești și s-o iei înăuntrul tău cu Mine, fiule. Eu pe câți Mi i-am făcut ucenici am pus în ei și peste ei nepătimirea, și tot așa a lucrat și Fecioara mama Mea. Toți cei ce o hulesc pe mama Mea Fecioară, aceia nu iubesc curățenia și sfințenia. Toți cei ce nu iubesc curățenia, aceia n-o iubesc pe Fecioara mama Mea. Dar tu o iubești, precum Mă iubești pe Mine, că tu, poporul Meu, ești ucenicul Meu, și ai înțeles ce înseamnă să fii ucenic al lui Iisus Hristos, Cel din Fecioară. Am venit prin Fecioară spre judecata omului care se naște din om, că Eu, Domnul, nu așa am voit să se înmulțească omul, dar omul Mi-a stricat această lucrare curată și s-a făcut păcat peste ea, și păcatul se naște păcat, se naște de șapte mii de ani, iar Eu am rostit: «Ajunge!», și mulți în tine M-au ascultat, Israele al lui Avraam, Israele român.

Eu trebuia să am un popor curat, dar omul lumii nu știe Scripturile venirii Mele. Nu le știu nici preoții bisericii. Ei știu de toate, numai Scripturile nu le știu. Ei știu să se dea învățători și duhovnici, dar iată ce vă spun Eu azi: fiilor, fiilor, una este să fii duhovnic, și tocmai la celălalt capăt este să fii duhovnicesc, ca să poți să fii duhovnic. Duhovnicul care nu este duhovnicesc înaintea Mea, acela este prooroc mincinos, așezat de la el citire în loc numit sfânt, și strică sfințenia locului sfânt unul ca acela, că Eu ridic pe cele ale Mele dacă le văd călcate sub picioare. Fiilor, fiilor, scrieți pe tăblița inimii voastre: una este să fii duhovnic, și alta este să fii duhovnicesc, după asemănarea cu Iisus Hristos. Eu sunt blând și smerit cu inima, că una este să fii smerit, și alta este să fii smerit cu inima. Cel smerit e smolit și greu de purtat în spate, iar cel smerit cu inima, e blând și senin și ușor de purtat de către toți cei din jur. Unul ca acela nu este greutate pentru nimeni. Unul ca acela înduhovnicește pe toți prin trăirea Mea în el. De aceea, tată, la începutul bisericii, acum două mii de ani, preotul era ales din cetate, din mijlocul neamului său, ca să fie cunoscut bine, și era numit și pus slugă pentru neamul său înaintea lui Dumnezeu; slugă și nu stăpân cum este astăzi preotul. Astăzi vine câte unul de la cealaltă margine și se așează episcop sau preot peste loc necunoscut. O, aceasta este rânduială omenească și străină de cele lăsate de Dumnezeu. Nu așa a fost în poporul Meu, și a fost așa în poporul din lume, în biserica lumii, nu în cea a lui Iisus Hristos.

O, poporul Meu, o, neamul Meu pe care te-am întocmit și te-am cunoscut ca să Mă cunoști și tu pe Mine! M-am înrudit cu tine, fiule, și te-am numit fiul Meu, poporul Meu, și din mijlocul tău lucrez cu învățători și cu slujitori, și îți voi mări neamul, și vei fi cunoscut, fiule, și vei fi numit poporul Domnului, așa cum te numesc Eu. Nu știu preoții de ce te numesc Eu pe tine Israel. O, tată, Israel înseamnă uns, asta înseamnă; înseamnă numele Meu. Pe Iacov l-a chemat Iacov, nu l-a chemat Israel, dar i-am pus acest nume pentru ca să fie din cer numele lui Avraam, Isaac și Iacov. Israel este numele ceresc al unșilor Mei, ori din ce popor ar fi ei, ori din ce neam de pe pământ ar fi. Acesta este numele cel făgăduit al celor ce vor iubi cerul pe pământ. Se miră preoții și arhiereii de acest nume pus peste România, dar cine nu citește pe Dumnezeu, acela nu știe lucrarea lui Dumnezeu.

Israele, unsul Meu, ungerea ta să fie puterea Mea peste tine și să te stăpânească, și să stăpânești prin ea pe tot omul cel străin care ar da să ridice mâna asupra ta. Nimeni nu poate să te blesteme pe tine, că tu ești unsul Meu. Eu sunt Cel ce rostesc acest cuvânt. Amin.

Fiilor, fiilor, mărturisiți-vă unii altora toate cele dinăuntru ale voastre, așa cum Eu am poruncit, că oamenii au stricat această orânduială. Chiar dacă ei te fac sectă, chiar dacă se va spune că tu strici orânduiala bisericii, tu fă ce am spus Eu, că altfel nu vei găsi vindecare, fiule. Eu sunt Cel ce am spus: «Mărturisiți-vă unii altora», și tot Eu sunt Cel ce am spus: «Împăcați-vă cu pârâșii voștri încă de pe cale, până să ajungeți în fața Mea», că dacă nu veți face așa, cuvântul acesta va fi judecătorul. Aceste două spuse ale Mele sunt amândouă una. Trăiți-le pe acestea două întru una, și de veți face așa, nu-Mi veți mai chinui Duhul Meu.

La spovedanie nu vă mai jucați, tată. Vin îngerii răi cu tabloul mărturisaniei și Îmi arată că aveți păcate. Nu vă mai jucați, fiilor. Nu vă mai pârâți unii pe alții, nu mai faceți această urâciune. Dacă nu știți să fiți cu frică la acest scaun de mărturie, mai bine stați muți și cereți o rugăciune de împăcare cu Dumnezeu și de curățire de prostie, că iată, aștept creșterea cea deplină a ta, fiule din Israel. Tată, vreți să vin să vă învăț lecția aceasta? Eu pe copiii grădinii Mele i-am învățat la vreme totul. Eu peste ei am lucrat, că M-au lăsat să lucrez. Vreți, tată, să vin să vă învăț? Vreți, fiilor, să veniți să vă învăț? Eu aștept cuvântul vostru, tată. Cereți, și vă voi da, că e altceva când cereți. Am întrebat odată pe un fiu dacă vrea să Mă primească cu sfatul Meu peste el, și nu Mi-a răspuns fiul acela, și nu M-am dus dacă nu M-a primit, și se cunoaște că nu M-am dus și că nu M-a primit.

Israele, Israele, cheamă-Mă în neputințele tale ca să te învăț. Cheamă-Mă, și Eu vin. Învață-te să Mă chemi și obișnuiește-te să Mă chemi, că Eu stau și aștept. Cheamă-Mă să te învăț să te rogi, să te învăț meșteșugul vindecărilor. Cheamă-Mă, tată. Să nu mai fie în seminția ta neputincioși, nici cu duhul, nici cu trupul. Cheamă-Mă să fac ordine pentru tine și peste tine, că Mă tem să vin Eu, Mă tem că nu Mă primești, Mă tem că te superi, Mă tem că te ascunzi de cele ce-ți spun, Mă tem de tine, fiule, că vorbești urât cu Mine. Eu sunt trimisul Tatălui, și am trimișii Mei în tine și peste tine, și cine nu-i primește pe ei, pe Mine nu Mă primește. Cine nu-i primește pe ei, cine nu înțelege limba Mea, care este pe limba lor, acela nu crede în coborârea Mea, în lucrarea Mea cu care sunt și lucrez prin fii și între fii și peste fii. Cheamă-Mă ca să vin! Cheamă-Mă și vino! Vino să Mă înțelegi, tată, căci cei ce sunt fără de învățătură, fără de mustrare, aceia nu-Mi sunt fii, și se numesc fii de desfrâu cei ce nu fac după sfatul Meu.

Fiilor, nu stați răzleți cu inima unul de altul. Nu vă deosebiți unul de altul, că acesta este duh de mândrie, tată. Fiule tată, nu gândi de unul singur, și lasă-l pe celălalt să gândească pentru tine. Iată, iar repet cuvântul acesta: lasă-l pe celălalt să gândească pentru tine, căci ca să stai la învățat asta înseamnă și nu altceva. Te învăț frumos și doresc să crești mare și să știi să mănânci din blid, iar blidul este în fața ta, nu în tine. Blidul este blid, și tu ești tu, și sunt două lucruri față în față, nu sunt amândouă același lucru. Cine nu lucrează întru așa așezare, acela are în el duhul său și nu Duhul lui Iisus Hristos, că Eu am spus samarinencei: «Dă-Mi să beau». Așa și tu, fiule, să faci. Să ceri să bei de la cel din fața ta, că Eu așa am făcut. Cheamă-Mă să te învăț să semeni cu Mine în lucru. Cheamă-Mă să te învăț să nu te mai fălești, și să scapi din această cădere. Nu te lua după tine, și ia-te după Mine, iar Eu stau înaintea ta ca să te călăuzesc, și Mă întrupez ca să-ți arăt calea cu Mine. Eu îți zic ție: ferește-te de străini, tată, și stai cu poporul tău, cu poporul Meu din care te tragi după Duhul Meu, după alegerea și numirea Mea.

Nu te speria de cel ce te poreclește pe tine, și tu să crezi în Mine, fiule, că numai Eu grăiesc adevărul despre Mine și despre tine. Vin arhiereii să te ia în brațe, dar Eu nu te dau lor, pentru că tu ești al Meu, popor ales dintre cei ce te caută acum. Și te vor căuta tot mai mult, și te vor cere să rostești binecuvântare peste ei, dar tu să nu te rătăcești în lucrare și să nu treci peste Mine, fiule. Umblă în carte și vezi ce te-am învățat până acum și nu ieși din sfaturile Mele.

Fiilor, fiilor, cuvintele rostite nu se pot desființa. Ele au fost din timp rostite, ca să stea față în față cu cele ce se ridică împotriva acestor cuvinte. Lăsați cuvintele Mele să lucreze, iar voi să lucrați întru ele, căci taina cuvântului rostit este în mâna lui Dumnezeu, și Domnul o folosește. Cartea, fiilor, să nu stea închisă, căci voi trebuie să lucrați cele scrise în ea, și cu atenție să lucrați, căci cartea aceasta este o rostire peste cele ce sunt astăzi. Stați în dreapta Mea, că Eu lucrez deosebit în dreapta, precum în stânga deosebit lucrez. S-a împlinit păcatul lepădării de credință, căci lucrarea aceasta înseamnă Domnul Iisus Hristos, iar voi să fiți cuminți în ogradă, căci ograda voastră este Domnul Iisus Hristos și roadele Lui din ogradă.

Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt, și zic: să fiu lucrat și să fiu pus pe blid înaintea ta, Israele, iar cine înțelege, să înțeleagă. Amin. Cine nu înțelege, să nu înțeleagă și să nu vândă, că Eu nu mai sunt de vânzare, Eu rămân în mijlocul poporului Meu. Amin. Am un bucătar tocmit, și voi veni să-l întreb dacă voiește să Mă asculte ca să Mă așeze pe blid pentru ca să fiu masă poporului Meu. Dar să lucrăm precum la început, căci pentru tine, poporul Meu, Eu am șters toată legea cea apăsătoare și am rămas numai Eu. Legea este pentru cei ce păcătuiesc, pentru cei ce fac nedreptate. Legea nu are ce căuta peste cei liberi. Legea se aplică acolo unde ea se calcă. În altă parte ea nu are cuvânt, iar Eu să nu fiu judecat de nimeni de pe pământ, căci singura lege care va mai rămâne va fi sfințenia în cer și pe pământ, și iubirea Mea peste omul cel nou.

Fericit ești tu, poporul Meu de azi, căci Eu așa am spus: «Fericiți se vor numi cei ce ascultă cuvintele Mele și le împlinesc pe ele». Tu ești acela despre care Eu am rostit prin Evanghelia Mea. Te-am numit fericit, mai presus decât pe mama Mea Fecioară, pentru că acum este vremea cuvântului rostit din cer, și fericiți se numesc cei ce cred această venire a Mea. Mi-a spus atunci cineva: «Fericit pântecele care Te-a purtat și sânii pe care i-ai supt», iar Eu am adăugat și am zis: «Mai fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu crezându-l și împlinindu-l». Ți-am ursit atât de mare fericire! Te-am numit fericit, poporul Meu, și fericită este Fecioara mama Mea, pentru cei ce ascultă cuvântul Meu, cuvântul Fiului ei. Ea nu s-a întristat pentru alegerea fericirii tale, și s-a bucurat pentru Mine că voi fi ascultat și crezut de tine prin cuvânt. Ea este cu Mine lângă tine și lucrăm la fericirea ta, că mare este cel ce crede cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta. Eu sunt Cel ce am proorocit pe Cuvântul lui Dumnezeu, și iată, cuvântul se împlinește. Eu am venit, și tu ai crezut și ai ascultat, și ești fericitul cel proorocit de Mine, ești fiul cel pregătit de Mine pentru ca să întâmpini cuvântul Meu cel ce grăiește de deasupra ta. Fericit ești tu, fiule poporul Meu, dar îți dai tu seama ce-ți spun Eu? Și dacă-ți dai, cum îți dai? O, să nu cazi din fericire prin mândrie, și să te umilești înaintea fratelui tău ca și înaintea Mea. Să nu te dai vrednic de darul pe care ți l-am dat, că de milă ți l-am dat. Ține-te strâns cu Mine și dărâmă din calea ta orice urmă de babilon. Strânge-te bine lângă Mine, ca să te simt aproape și să-Mi întind ocrotirea Mea deasupra ta.

E sărbătoare de sfinți și de părinți. E Verginica serbată de toți sfinții, și toți te așteaptă pe tine să ajungi cu bine pe vârful Golgotei Duhului Sfânt. E Golgota Duhului Sfânt sub pașii tăi, popor al lui Israel, iar tu ești crucea Duhului Sfânt, purtată de umerii Mei ce se strecoară în taină lângă tine ca să te ia pe umeri, popor iubit de Dumnezeu. Crucea este semnul biruinței, unealta sfințeniei și jertfă de iubire de la tine spre Mine. Tu ești cel ce duci crucea acestei vremi, alături de Mine pe drumul Golgotei Duhului Sfânt, care se sfârșește în vârf, și iată, vârful este cu voi, căci Domnul este vârful. Eu sunt Cel ce te-am purtat și Cel ce te-am ajutat, și te voi ocroti ca pe cel mic, și binecuvântarea Mea va fi peste tine până voi slobozi glasul cel din urmă care va așeza ziua cea neînserată peste cer și peste pământ întru înnoirea lor.

Pecetea binecuvântării să stea peste tine, iar cortul Duhului Sfânt să te acopere pe tine, popor ursit să fii fericit cu Domnul Dumnezeul tău. Lasă-te de robie, tată, că ești liber. Robia să n-o iubești, și trage-te de sub ea, că tu ești liber, poporul Meu. Ce este robia, fiule? Ne vom întâlni iar, și tu vei veni să-Mi răspunzi la acest cuvânt, și îți voi cerceta înțelepciunea și ascuțimea ei.

Israele, Israele, Domnul Iisus Hristos te binecuvintează întru serbare de sfinți în sobor sărbătoriți. O, ce sărbătoare, o, ce bucurie pe sfinți! Poruncesc sfinților și îngerilor să vegheze peste tine, să te ocrotească din partea Mea, să te vestească, tată, la cei din lume, și vei vedea ce este acest cuvânt, că Eu îl voi împlini în sfinții Mei.

Verginica te binecuvintează cu iubirea ei, cu grija ce ți-o poartă și cu dorul ce ți-l poartă. Mama Mea Fecioară lucrează tot așa peste tine, și te păzește și face minuni cerești pentru tine, poporul Meu. Iar Tatăl Meu și al tău Se bucură și Își întinde dreapta peste tine și o ține deasupra ta până la bucuria cea mare. Tu ești binecuvântatul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Să nu ieși de sub mâna Tatălui Meu, că Eu te am în fața Lui și te mărturisesc poporul Meu și zic: pace ție, iubitul Meu popor, și dă-Mi să beau din apa ta! Amin, amin, amin.

18-06-1995

Cuvântul lui Dumnezeu în ziua sfințirii fântânii sfânta Virginia

Iată, glasul Meu se lasă de deasupra ieslei Cuvântului lui Dumnezeu. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc. Nu spun aceasta pentru ca să spun și atât. Nu numai pentru aceasta spun că Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Fiilor, fiilor, Eu trebuie să spun cine sunt. Să nu vă plictisiți sau să vă întrebați de ce spun mereu cuvinte asemănătoare.

Fiilor, fiilor, Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui, și binecuvântați să fie cei ce aud glasul Meu, căci după rostirea numelui Meu rostesc binecuvântare ca să se știe de toate neamurile pământului că Eu sunt Cel ce grăiesc deasupra acestui munte de taină.

Fiilor, fiilor, dacă este Dumnezeu și toate cele create de El, voi știți mai mult ca oricine că este și duhul cel potrivnic lui Dumnezeu. Oamenii care zic că-L au pe Dumnezeu în lucrare cu ei nu știu să încerce duhurile. De aceea Eu rostesc la voi binecuvântare, căci din fața acestui cuvânt se scufundă de la fața Mea și a voastră toată lucrarea cea potrivnică a duhului dușman pe Dumnezeu și pe voi, poporul Meu din urmă.

Dați piedicile deoparte, fii ai cuvântului Meu. Să nu se mai săvârșească piedici care dau să oprească coborârea glasului Meu peste grădină. Grădinița aceasta este unealta lui Dumnezeu Cuvântul, și peste ea și în ea Eu, Domnul, lucrez și cuvintez peste pământ, ca să audă pământul, și va auzi. Amin.

Verginica este trâmbița lui Dumnezeu. Am venit cu Verginica și suntem cu cerul în sărbătoare, căci voi, unșii Mei din Israel, ați lucrat încă o lucrare cerească peste grădina Domnului cea de la sfârșit. Șase zile ați lucrat, și azi, a șaptea zi, vă odihniți de lucrarea aceasta. Șase zile ați lucrat. Ce ați lucrat, fiilor?

– O, Doamne, primește-mă întru glasul Tău, că eu sunt trâmbița Ta, precum ai spus, precum ai lucrat, căci fiii cei unși din grădină au lucrat fântâna numelui meu, care se va numi fântâna Sfânta Virginia. Eu sunt trâmbița Ta, și la porunca Ta lucrez și nu stau. Am lucrat și am înscris numele meu în vreme și am înscris cetatea aceasta de nou Ierusalim și am lucrat prin fiii cei unși izvor nou și binecuvântat, cel de al treilea izvor al grădinii care stă înaintea cerului. Amin.

Fiilor, vorbesc în Domnul. În glasul Domnului mă strecor, că Domnul a venit la voi cu mine ca să însemnăm fântâna a treia. Domnul îmi lasă cuvântul Său, și prin Domnul rostesc: Se binecuvintează și se sfințește această fântână, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Este aici fântâna cea dintâi a curții Sfintei Sfintelor, și se numește fântâna lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Este, iarăși, fântâna cea de a doua a curții Sfintei Sfintelor, și se numește fântâna Maicii Domnului, Fecioara mamă. Iar aceasta, însemnată azi, este fântâna trâmbiței lui Dumnezeu Verginica, fântâna Sfânta Virginia, că eu m-am înscris în vreme și m-am pus temelie la vremea cea cerească, și această înscriere pentru vreme nouă se numește Fundația Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, iar această fântână este semnul de pecetluire a temeliei cea nouă, și pe această piatră de temelie se va zidi România cea care vine de la Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– Verginico tată, ce minunat este al tău cuvânt! O, Verginico, trâmbița Mea, ce frumos lucrezi, tată! Ce mare dar ai tu, că așa îți spuneam și cât erai în trup! Binecuvântată să-ți fie temelia ta, și pe ea vom zidi pe România. Vom zidi o cetate frumoasă, care va străjui peste România, și vom zidi apoi o Românie cerească pe pământul ei, și toate neamurile vor aduce prinoase Domnului, Care-Și are sălaș în România, și glas ceresc peste pământul ei.

Fiilor, fiilor, iată, tată, temelia. Și să scrieți pe această piatră numele trâmbiței Mele Verginica. Șase zile ați lucrat, și iată, a șaptea zi Eu și cu cerul Meu Mă odihnesc în voi, Mă odihnesc de această lucrare, de această temelie lucrată.

O, Verginico, ce alergare pe tine, ce muncă pe tine, tată! Dar acum să te mângâi întru săvârșirea cea bună a acestei temelii. Amin.

– O, Domnul meu iubit, pe Care Te-am dorit, eu șase zile am trudit ca să-mi acopăr puii, și am luat cu mine îngerași și sfinți și m-am luptat împotriva răului care dădea să-mi tulbure lucrul temeliei mele. Duhul rău a stat la pândă să-mi lovească pe copiii cei unși, dar eu am fost luptătoare de la Tine și am biruit răul și am ieșit până deasupra, și iată, însemnăm fântâna cea lucrată șase zile, iar azi ne odihnim de această lucrare.

Măi fiilor, au trecut trei ani și jumătate de la pecetluirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cum adică Noul Ierusalim? România este Noul Ierusalim, și va fi nouă și curată, și Domnul va lucra cu iubire peste ea, și va lucra cu Duh Sfânt peste ea, și cu sfinți și cu îngeri, și veți înțelege în zilele ce vin aceste cuvinte și tâlcul lor cel tainic lucrat.

Am trudit șase zile lângă voi și v-am dat putere și ocrotire ca să puteți împlini această temelie. Lucrarea aceasta a fost grea, dar voi n-ați simțit toată greutatea ei. Lucrarea aceasta și fântâna aceasta este lucrarea mea cea de patruzeci de ani cu acest popor. Am început să sap la această fântână în anul 1955, iar pe la mijloc a început să se rupă din pereții fântânii, și am avut ajutor din cer și de pe pământ și am întărit pereții fântânii și am mers înainte cu fântâna. Fântâna era poporul meu și lucrul cel peste el. Am mers tot mai jos, că în jos am mers, și mai jos s-au rupt iar din pereți, și am pus încă o oprire surpăturii, și am înconjurat de jur împrejur pereții cu armătură, ca să pot ajunge până la izvor, până la apă. Poporul meu s-a rupt mereu, s-a dărâmat mereu, și nicidecum nu m-a ajutat să sap la această fântână a vremii de sfârșit. S-a rupt și s-a surpat poporul meu, și nu i-a păsat de apa care trebuia să se arate la capătul săpăturii. Dar am avut păstori tari, care au săpat înainte, au săpat cât au putut și ei, dar au săpat cu nădejde că vor ajunge până la izvor. Și dacă au crescut fiii, am luat din fii și i-am uns la lucru și i-am pus să sape. Și a văzut duhul rău ce am făcut, și s-a răvășit și s-a ridicat să-mi stârpească apoi copiii. Dar m-am sculat eu, cu puterea Domnului, și mi-am ocrotit munca, și fiii m-au ajutat la săpat, și am ajuns cu săpatul la izvor, iar a șasea zi am zidit întăritura pereților, și surpătura s-a așezat înapoi la locul ei și s-a strâns pe lângă temelie, și izvorul este desfăcut înaintea cerului, și apa este luată spre folosire.

O, lucrarea aceasta a fost grea, dar voi n-ați priceput și n-ați simțit greutatea ei, căci fântâna aceasta a fost pilda mea cu poporul cel de la început, cel de la mijloc, cel de mai încoace și cel de la capătul drumului, adică de la izvor, căci am ajuns la izvor cu fiii cei mici care au mers până la izvor și care beau din izvor, din apa cea vie, din masa cea nouă care este coborâtă din cer prin cuvânt și așezată pe pământ.

Am voit, și patruzeci de ani m-am trudit, ca să fac din acest popor coroană de sfinți pentru cer. Am voit să-i împletesc acestui popor coroană de mireasă pentru nunta lui cu Domnul, și poporul meu n-a vrut să fie mireasă cinstită, și s-a surpat mereu și s-a dărâmat mereu de la locul lui.

Măi fiilor, casa care s-a dărâmat la Maluri, la locul unde a coborât Domnul întâi la mine, a fost pilda prăbușirii poporului meu, care nu voia să vină curat și să stea curat la masa cerului, care cobora cu cuvântul pe pământ. Fiilor, fiilor, plecarea mea din mijlocul poporului a fost pilda dărâmării poporului care n-a iubit sfințenia lângă cuvântul cel din cer. Dar acum la izvor s-au pus întărituri și opriri, așa cum la o fântână se zidește piatră tare și pereți tari, ca să nu vină surpătura peste apă, și apa este pusă la adăpost, și izvorul este împrejmuit, și poporul este afară, și nu mai e durere mai mare ca a mea. Vreau să pregătesc poporul cel din urmă, vreau să-l hrănesc cu sfințenie, că acum și el vrea. Mai am pe ici, pe colo fii care se plictisesc, care nu lucrează sfințenia cu iubire. Dar am destui care iubesc și își lucrează sfințenie și pregătire pentru bucuria care va cuprinde pe veci pe poporul meu.

Fiilor din grădină, învățați pe poporul meu lucrarea sfințeniei. Învățați pe cei mici, dar și cei mai vârstnici să învețe, că nu toți lucrează cu dragoste sfințenia. Poporul meu a iubit orice, dar nu sfințenia. Poporul meu a fost lipsit de sfințenie, și vreau să fie sfânt poporul la sfârșit, căci iată, s-a împlinit și se împlinesc toate cele profețite prin cuvântul lui Dumnezeu vreme de șapte mii de ani și, iarăși, vreme de patruzeci de ani. Așa am lucrat eu peste popor, așa, greu, așa cum ați lucrat voi la această fântână a mea. Dar am ajuns la izvor, și temelia s-a întocmit, și numele meu s-a plantat în timp, și voi lucra peste România, așa cum Domnul mi-a poruncit. Amin.

– O, Verginico, ce carte frumoasă ai scris tu azi între mărturiile cerului! Și vom întări pe temelie pe poporul tău de la izvor și care vine la izvor, și vom pune România pe temelia ta, și va fi curată România, după cum este numele tău, căci numele tău înseamnă curățenie și feciorie și sfințenie. Acesta este numele tău, și iată, l-am pus la temelia României ce va să fie, și vom lucra fuguța, tată, ca să dăm înfățișare sfântă acestui pământ, și vom face cer peste România.

Binecuvântată să fie temelia aceasta, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Binecuvântat să fie unsul lui Dumnezeu, Mihail cel numit de Dumnezeu peste România, și voi lucra pentru el cărare ca să-l aduc acasă la Mine și la el, și voi lucra cu iubire, căci oamenii lucrează cu ură. Iubirea Mea va face din piatră ceară, și orice piedică se va topi cum se topește ceara, și din ceară vom face sfeșnic, și voi pune lumină în sfeșnic, și România va fi sfeșnic peste neamurile cele de sub cer, și neamurile vor veni spre Dumnezeu.

Binecuvântată să fie temelia cea curată, și se va numi: Temelia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.

02-07-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (8)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:14 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Eu vin pe nori și cuvintez peste pământ. Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin. O, copii ai Ierusalimului, M-am coborât cu toată oastea cerească, și din mijlocul slavei cuvintez peste voi. Când ploaia cade peste pământ, izvoarele țin apă din destul, și pământul înflorește de viață, dar când cămările ploii se închid, izvoarele dau să sece și sânul lor se usucă. Așa fac Eu cu tine, poporul Meu; te țin la sân ca să mănânci și să nu sece viața ta și să nu se usuce mlădița ta. Ca un izvor curge glasul cuvântului Meu peste tine, și te cresc cu mană din cer mai mult ca pe Israelul lui Moise. Cobor izvor de cuvânt din cer, ca să fac din tine izvor de cuvânt pe pământ, și ca să bea din tine trecătorii și să le fie sete de apa cea vie și s-o caute, și să crească cei ce beau. Israele, Israele, de aceea, tată, te-am născut Eu pe tine în vremea întoarcerii Mele, ca să vestești la lume întoarcerea Mea și slava Mea și împărăția Mea. Să se uite omul la tine și să te urmeze și să bea din râul cuvântului Meu. Pace ție, poporul Meu! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Îmi desfac sânul și Mă apropii ca să-ți dau să mănânci. Ia, tată, și mănâncă. Ia, poporul Meu, ia de la Dumnezeu și îndeletnicește-te cu viața Mea în tine, cu Mine în tine, căci cine Mă are pe Mine întru sine, acela are viață în el; o, și ce viață are în el!

Omul lumii nu are viața Mea în el. Israele, Israele, învață-l și pe omul lumii ce înseamnă să aibă viață în el; învață-l dacă poți, și Eu, tată, îți voi plăti cu plată scumpă, fiule, dar să lucrezi atent, ca nu cumva să greșești, ca nu cumva să iei să înveți și tu ceva de la omul lumii. Să nu înveți lucrarea lumii, că omul lumii nu are viață în el. Viața Eu sunt, și cine nu Mă are pe Mine în el nu are viață în el.

E Duhul Sfânt deasupra ta, poporul Meu. E Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și se lucrează prin cuvânt, prin izvor de cuvânt de Duh Sfânt, că am promis pe Duhul Sfânt că va veni și va vesti toate câte vor fi de așezat spre vedere între cer și pământ.

Mă uit peste lucrarea Mea din cer și o văd în vremea lui Ahab când proorocul Meu Ilie a închis sânul cerului prin rugăciunea sa spre Domnul. Trei ani și ceva n-a primit pământul ploaie. Izvoarele secaseră, pământul își deschisese gura și cerea apă. Crăpase pământul, fiilor, și era cu gurița deschisă spre Dumnezeu, dar Îmi stătea în față rugăciunea lui Ilie și Îmi era mila legată sub cuvântul râvnei acestui slujitor ceresc pe pământ, că mai bună a fost râvna lui decât mila Mea. Ici colea mai avea apă câte un izvor. Și de unde mai avea? Din mila Mea, tată.

Fii atent, Israele, să ai izvor binecuvântat de Mine în ograda ta, că mare lucrare va fi cu izvorul tău. Fii atent, poporul Meu, să Mă ai pe Mine în tine, că voi face cu tine lucrare mare, fiule. Și de ce voi face? Pentru că am rostit cuvânt că voi face, că poporul cel care a fost cu Mine și a plecat din nou în lume, nu s-a mai gândit când a plecat că Eu voi împlini toate cele rostite și că va fi greu de cel ce M-a lepădat pe Mine. Va zice că nu M-a lepădat, dar nu va avea dreptate în nici un fel, pentru că Eu sunt cuvântul și Mă desăvârșesc, și cei ce au plecat nu Mă aud. Aceia sunt departe de izvor și nu Mă aud și nu se hrănesc, iar izvorul care nu are apă, acela seacă, și nu știe cel ce a plecat ce înseamnă izvor secat; nu știe bietul de el că izvorul Eu sunt, și că dacă Eu nu intru în urechea și în inima lui, el nu Mă are. Eu altă cărare pentru fiii acestei lucrări nu am, și urechea este poarta de intrare a cuvântului. Numai cei ce stau la hrănit, numai aceia aud. Numai izvoarele care primesc apă au apă. Celelalte seacă și li se înfundă cursul izvorului. O, ce jale era în Israel când sânul cerului nu mai dădea ploaie! Abia, abia s-a întors Israel spre Mine, Domnul. Era legat de idoli, era cuprins de idoli și de păcătoșenie și nu mai putea să scape cu gândul spre Dumnezeu. Era mort și neputincios Israel, căci cel fără de Domnul e mort, și cel fără de hrană e neputincios. Cel fără de Mine în el e mort, dar el nu zice că e mort. Dar am zis Eu, și așa am zis: «Cel ce nu mănâncă și nu bea Trupul și Sângele Meu, acela nu are viață în el».

Eu am venit acum două mii de ani ca să dau viață omului, dar Israel ce a făcut? M-a omorât și n-a crezut că am înviat ca să creadă că Eu sunt Dumnezeul Cel promis. Ce a făcut, tată, Israel? A cumpărat pe bani străjerii care au stat la mormântul Meu de strajă și le-a spus să spună că pe când ei dormeau, M-au furat ucenicii Mei. O, dacă era adevărat că M-au furat ucenicii pe când straja dormea, atunci straja trebuia omorâtă pentru că a dormit în strajă. Fiilor, fiilor, mare a fost minciuna arhiereilor din vremea slavei Mele prin înviere. Mare a fost necredința lor, tot așa de mare ca a arhiereilor de azi. Minciună cumpărată pe bani și împrăștiată în lături, căci vestea aceasta a rămas până azi, cum că Eu am fost furat din mormânt de către ucenici. Până azi în Israel nu se crede că Eu am fost Dumnezeu și că am înviat după ce M-am dat jertfă de răscumpărare pentru om. A avut putere cuvântul mincinos al arhiereilor, căci oamenii sunt cu mintea ușoară când nu au Duhul lui Dumnezeu. Israel nici nu avea de gând să creadă în Hristosul Cel trimis din cer, și de aceea minciuna i-a cumpărat așa de ușor. Până azi nu crede Israel, până azi el așa știe, el așa crede, că M-au furat ucenicii pe când straja dormea. Dar Eu înviasem, și mărturiile învierii Mele au vorbit mai mult decât minciuna lor, dar ei tot n-au voit să Mă primească de Dumnezeu. Am avut o mână de martori care au stat în apropierea Mea și cărora M-am arătat înviat după înviere și cu care am petrecut după înviere, și Israel a ieșit mincinos, dar mândria lui l-a ținut împotrivitor până azi. Iată și azi. Azi te am pe tine, Israele de azi. Te-am avut aproape de minunea cuvântului Meu, te-am avut popor al întoarcerii Mele, căci M-am întors prin cuvânt și lucrez așa de minunat, tată, și ca și atunci nimeni nu crede, nimeni din biserică, și arhiereii bisericii dau să mintă ca și atunci. Dar Eu am ieșit ca și atunci și M-am arătat în cuvânt, iar cu tine, Israele, stau la masă de cină cerească și îți dau să mănânci înțelepciune din cer, și tu Mă mărturisești, precum cei puțini care au fost cu Mine în vremea lucrului trupului Meu au mărturisit vremea Mea în trup și slava Mea prin înviere.

Poporul Meu, să știi, tată, că te vei întâlni în curând cu cortul cel care M-a adăpostit pe Mine în vremea venirii Mele de azi. Te vei întâlni cu trâmbița Mea, și o vei vedea în slavă mare dacă vei fi cu Mine și credincios cu Mine. Cei ce s-au lepădat de lucrarea Mea, aceia s-au lepădat și de trâmbița Mea, și aceia n-o vor vedea. Poporul Meu, vei păți ca Petru, Iacov și Ioan în ziua când Eu Mi-am schimbat fața înaintea lor, că ei au văzut lângă Mine pe Moise și pe Ilie. Așa vei vedea tu slava Mea în curând, și n-ai să știi cine sunt Eu și cine este trâmbița Mea, căci Verginica a fost cortul Meu pe pământ, trupul în care Eu M-am adăpostit înaintea ta. Și va rămâne peste tine slavă mare, poporul Meu, și lumea nu va pricepe iubirea Mea cea de peste tine. Dar mai am un picuț de cernut, mai am câteva boabe de grâu seci, care nu vor putea să stea alături de slava Mea. Mai am un picuț de curățit la masa Mea, căci credincios la masa Mea este numai acela care crede împlinind toate cuvintele venite cu Mine, toată așezarea cea de om edenic pe pământ nou. Omul cu viață de eden în el, acela este om nou, și sub el se face pământ nou, și el va lucra lucrare de pământ nou peste România. Amin.

Ce păcat, măi Israele, ce păcat de fiul cel care a auzit și a gustat din masa aceasta și n-a stat până la împărțirea darurilor mesei! Ce păcat de cel ce a cunoscut acest sân și n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Și de ce spun așa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Și de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, și drumul se împăturește, și timpul se face sul, și cel necredincios piere pe veci. Ce păcat de omul care se încântă cu bani, cu zile ca pe pământ, cu lăcomie de lucruri pământești! Îl plâng pe omul cel fără Dumnezeu așa cum se plânge un mort. Voi lua moartea de pe pământ, voi lua păcatele de pe pământ, le voi lua, ca să nu mai fie pe pământ, căci păcatele au adus moartea omului, și vor plânge oamenii de dorul păcatelor, de dorul desfătărilor și al bucuriilor păcătoase, vor plânge oamenii de dorul morții, și moarte nu va mai fi. O voi lua și o voi pedepsi la neființă, pentru că așa este scris în Scripturi, și păcat nu va mai fi, și va fi plata păcatului, pentru că așa este scris în Scripturi, și sunt adevărate Scripturile.

Tu, poporul Meu, să crezi ce-ți cuvintez Eu, că nu de azi îți cuvintez. Eu de mult cuvintez, de șapte mii de ani cuvintez, și puțini au crezut, dar în curând nu va mai fi necredincios între cer și pământ, căci se încheie așteptarea, și toate cele împlinite vor fi simțite și cunoscute. Tu, poporul Meu, să fii poporul Meu, să fii, tată, poporul Meu și fructul Meu cel așteptat și dorul Meu cel împlinit și copilul Meu cel gătit de serbarea de sfârșit. Fiule, poporul Meu, dacă Eu acum te mint pe tine, să știi că nici Scriptura n-ar face altceva, dar să știi bine și întărit să fii că nici Scriptura nu te minte nici atunci, nici acum, și nici Eu, Care proaspăt stau cu tine și mereu îți amintesc de cele proorocite pentru vremea cea din urmă. Numai așa ar fi să zici că Eu te mint azi, atunci când vei da să zici că Scriptura minte. N-am mințit nici ieri, nici azi, dar învață-te să știi, tată, vremile și să socotești bine drumul Meu cel de șapte mii de ani cu omul și să înțelegi bine lucrarea Mea cea nevăzută, care încet, încet vine toată spre vedere sub ochii tăi. Lucrarea Mea cu tine este Ilie, fiule. Ilie este scris pentru pregătirea cărării Mele. Ilie se numește cel ce Îmi pregătește cărarea.

Poporul Meu, ia, tată, în tine duhul și puterea lui Ilie, râvna și credința acestui slujitor ceresc între cer și pământ, căci focul Duhului Sfânt te-a îmbrăcat pe tine cu foc mai mult ca pe Ilie, fiule. Ți-am făcut cojoc care să te ocrotească și să te îmbrace cu putere. Ia-l pe tine, poporul Meu, și desparte cu el apele cele tulburi ale lumii acesteia și vino după Mine, că Eu vin în urma ta. Fii atent bine ce-ți spun și nu te sminti ce-ți spun: vino, tată, după Mine, că Eu vin în urma ta. Ia-o tu înainte după Mine, că Eu vin în urma ta, fiindcă așa este astăzi lucrarea lui Ilie: este să-Mi pregătească el calea, ca să vin pe ea. Tu ești calea Mea. Așează-te, poporul Meu, ca să-Mi fii cale de venire, și apoi Eu vin. Eu pe tine te aștept ca să vin, căci tu ești calea Mea, și să vezi tu ce venire slăvită va fi să fie, că se va ține lumea după tine ca după focul cel ce luminează și încălzește în vreme de întuneric și de frig. Se va ține lumea după tine ca după pâine, ca după apă, poporul Meu, și se va sătura și va vedea venirea Mea, și se va deștepta cel ce este scris să se deștepte. Dar cel ce M-a cunoscut și M-a părăsit, acela nu va mai avea atunci curaj să se apropie ca să călătorească cu Mine, că nu va avea putere să vină. Va voi să vină, dar putere nu va avea și nu va veni, și așa va fi vădit cine a fost și ce a făcut unul ca acela. De ce, tată, crezi tu că oftez Eu așa de greu pentru cel ce s-a dezbrăcat de acest cojoc, de această lucrare de salvare? Iată, cel fără de cojocul acesta nu va avea cu ce să despartă apa ca să treacă, și apa va fi mare și nervoasă, și pe apă nu vor fi salvatori, căci salvatorii sunt întru Mine, și aceeași lucrare au. Mai fericit va fi acela care abia vine decât cel ce a fost și s-a dus. Mai fericit va fi cel din lume care va trage în barca Mea, că acela vine crezând și cuvântând lucrul cel nou și pe poporul cel nou.

O, nu se mai vede drumul, nu se mai vede! Puhoi de duhuri rele zămislite de oameni, puhoi de duh întunecat a încețoșat calea. Calea nu se mai vede, dar se va vedea lumina poporului Meu și haina lui cea albă și slava lui Dumnezeu deasupra. Atât va fi lumină, locul poporului Meu, pământul poporului Meu, pământul cel nou, care va odrăsli apoi și va cuprinde în el toate cele lucrate întru început, și atunci Adam și Eva își vor sfârși drumul întoarcerii acasă la Dumnezeu și vor fi amândoi un singur trup. Amin.

Israele, Israele, mare este această Scriptură: «Și vor fi amândoi un singur trup, femeie și bărbat». O, ce a făcut, tată, omul cu această Scriptură? A desființat omul Scriptura aceasta și a făcut el altceva. Plânge cerul și plânge pământul cel ce fost făcut odată cu cerul, că omul a călcat în picioare cele create, cele curate. Întreabă, poporul Meu, pe preoții și pe arhiereii și pe teologii veacului acesta, și să vezi tu ce-ți spun ei de Scriptura aceasta care spune: «Și vor fi amândoi un singur trup». Dar tu întoarce-te acolo, tată, acolo unde omul și femeia erau amândoi un trup. Lasă-l pe tatăl tău și pe mama ta, lasă-i, că este scris să-i lași, că tu nu ești din sămânța aceea. Lasă-i, și ia cuvântul Meu de născător al tău.

Fiilor, fiilor, când au păcătuit Adam și Eva? Au păcătuit când nu mai erau amândoi un singur trup, că dacă ar fi rămas amândoi un singur trup, ar fi rămas în Domnul, ar fi gândit la fel amândoi, la fel ca Dumnezeu. Am voit să repar greșeala cea făcută de Eva, și i-am spus lui Adam să se desfacă de Eva, ca să încep iar de acolo de unde încă nu era făcută Eva. I-am spus lui Adam să dea deoparte răul care se născuse în Eva, adică pe Eva. I-am spus că Eva va muri, că a dat naștere păcatului. I-am spus să nu se lase și el spre moarte, și că Eva va muri. Dar Adam n-a voit să se mai desprindă de Eva, și a spus că dacă ea va muri, nici el nu voiește altfel.

Vezi tu, poporul Meu, de ce-ți spun Eu, tată, să te desparți de cel din casa ta care nu este cu Mine? Ca să te salvez, fiule, și ca să fii tu apoi salvator și nu pieritor. Fii un trup cu Mine, fiule, că nu mai ai, tată, cu cine să fii un trup, așa cum spune Scriptura. Nu fă ce a făcut Adam, care n-a vrut să se despartă de Eva, care ascultase pe diavolul, cel ce dezbină pe om de Dumnezeu. Adam și Eva au fost un singur trup atâta timp cât au ascultat de Făcătorul lor, și ei erau desăvârșirea Domnului în om. Când femeia și bărbatul sunt amândoi un singur trup, atunci ei nu păcătuiesc. Când femeia și bărbatul se despart de tații și de mamele lor, atunci ei se nasc din Dumnezeu și se fac un singur trup, un singur Hristos în amândoi, și se nasc din sămânță nestricăcioasă, din Hristos, Cel Care l-a lucrat pe Adam dimpreună cu Tatăl.

Iată, fiilor, lumea se va naște din nou, lumea se va înnoi, după cum este scris. Lumea va lua înfățișarea cea dintâi, cea de la facerea ei. Lumea cea văzută va fi cuprinsă iar în cea nevăzută, ca să se poată vedea cea nevăzută în cea văzută, lumea cea creată de Dumnezeu și nu de om. Omul care s-a născut din om a intrat iar în pământ, și iar va ieși din pământ omul, ca și la început, la cuvântul lui Dumnezeu, la lucrul mâinii lui Dumnezeu. Omul se va întocmi iar, din pământ. Tot omul care a știut pe Dumnezeu se va scula cu trup nestricăcios și va sta înaintea Domnului. Omul lui Dumnezeu se va întoarce în Eden. Scris este în Scripturi despre nașterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii. Să nu te mai clatini tu, poporul Meu, că mare lucrare este de la Dumnezeu prin tine, cel ce ești azi în trup, cel ce ești azi cu Dumnezeu și care ai cojoc de la Dumnezeu. Te voi pune față în față cu Ilie proorocul, că se unește începutul cu sfârșitul, se unesc cele dintâi cu cele din urmă și vom fi cu toții un singur trup. Amin.

Israele, Israele, ce înseamnă aceasta, un singur trup? În curând va fi să răspunzi ce este această Scriptură. Cine se lipește cu trupul unei desfrânate este un singur trup cu ea, căci zice Scriptura: «Vor fi amândoi un singur trup». Cine se lipește cu Hristos este un singur trup cu Hristos; tu și cu El, un singur trup. Poporul Meu, vine vremea cea dintâi, vine nepătimirea pe pământ. Vine pe pământ omul cel ce nu păcătuiește în trup. Vine Hristos, vine, fiilor, vine. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, și M-am făcut un trup cu tine, poporul Meu. Cine este un trup cu Mine, acela nu poate să mai păcătuiască. Cine nu este un trup cu Mine, acela păcătuiește, acela se face un trup cu păcatul. Ilie proorocul a avut nepătimire în trup, și de aceea a avut atâta putere de cuvânt și de faptă. Nu căuta, Israele, să-ți dea trupul răspuns pentru ca să-ți scape sufletul de osânda păcatului. Trupul nu păcătuiește până nu-i dă mintea zămislirea păcatului în trup. Fă-ți mintea cer, ca să stea Dumnezeu în ea, fiule de la sfârșit, că tot cerul trebuie să coboare în tine și pe pământ prin tine. Cerul se sfârșește și el, după cum este scris, și va coborî peste tine când își va sfârși locașul și așteptarea; se va strânge sul și ți se va dărui ție, fiule al lui Dumnezeu de la sfârșit. Eu vin cu norii, așa este scris. Vin și norii cu Mine, și rămân și ei cu Mine peste tine și în tine. Și de ce rămân și norii cu tine? Ca să ai tu, fiule, cu ce te purta întru cele văzute; să te porți ca Mine, pe nori și cu norii. Dacă Eu vin, vin cu tot ce am, vin ca să te iau cu Mine, vin ca să Mă iei cu tine și să stăm în fața Tatălui cu această împărăție de cer nou și de pământ nou, așa precum a fost la început. Cine a mai auzit să te încurce pe tine o împlinire micuță care-ți stă la îndemână s-o împlinești? Și dacă nu vrei să împlinești toată pregătirea, cine a mai pierdut vreodată ce ai pierde tu, fiule chemat și ales ca să stai înaintea Mea la venirea Mea? Fii credincios, Israele, căci chemat și ales dacă ești, nu este de ajuns, tată. Credința te împlinește, ea te face să te împlinești. Fără ea nu faci tot ce este de făcut. De aceea am rostit Eu în vremea ta: «Credință ca a ta să nu se mai fi auzit prin veacuri». Pe cel cu inima curată care nu poate scăpa și care vrea cu Mine, pe acela îl scap Eu cu îngerii Mei, dar pe cel ce Mă ia în glumă pe Mine, pe acela îl las. «Unul va fi luat, și altul va fi lăsat». Uită-te bine, că această proorocie se vede în lucrarea Mea. Cel ce va fi lăsat, acela este cel ce se lasă de lucrarea Mea, de cojocul cel dăruit de Mine vouă în vremea aceasta. Cel ce va fi luat este acela care merge cu Mine și cu cuvântul Meu până la locul unde cerul și pământul sunt unite spre așteptarea celor ce vor încheia cu bine calea.

Mergi, Israele, mergi! Mergi, tată, pe cale cu Mine, chiar dacă nu vezi cu ochii calea, că vine ziua să vadă lumea că tu ai calea Mea sub pașii tăi. Nu tu trebuie s-o vezi. Cel necredincios trebuie s-o vadă. Proorocul Elisei n-a văzut cu ochii oastea cerească, pregătită în luptă pentru el și pentru scăparea lui, dar a văzut ucenicul său, Ghehazi, a văzut carele și oastea cerească, a văzut la cererea lui Elisei către Domnul, și a crezut ucenicul în cuvântul credinței lui Elisei.

Mergi, Israele, mergi! Mergi, poporul Meu, mergi, tată, pe calea Mea cu tine, că și Eu merg pe calea ta cu Mine, și iată, merg. Iar azi facem popas de cuvânt și stăm la masă întru cină de Emaus, și după ce mâncăm, din nou lucrăm ce avem de lucrat. Cu ce lucrăm noi, tată? Lucrăm cu mintea, cu inima, cu fapta, cu pasul, cu toate mădularele duhovnicești lucrăm: cu credința, cu iubirea, cu răbdarea, cu pacea, cu vestirea cea nouă lucrăm, cu învierea, tată, lucrăm. Acum poposim și mâncăm și bem, și apoi iar călătorim, și puținel mai călătorim, și la capătul călătoriei e serbarea de sfârșit.

Mergi, Israele, mergi, că dacă stai, nu mai mergi. Mergi, tată, că cine stă se pierde de pe drum, că drumul în urmă se face sul, nu rămâne întins drumul cel ce merge spre Domnul. În urmă se strânge, și sulul este ținut de îngeri în urma ta. Mergi, tată, cu bărbăție, că un singur drum merge spre Domnul. Păzește-te, și pe cărări lăturalnice să nu te abați, că drumul în urmă se face sul, și rămâi pe cărări fără duh pe ele. Mergi, tată, mergi. Eu te aștept la izvor ca să-ți dau să bei. Mergi, că iată ce fac: îți ies înainte cu cofița și îți dau să bei. Mergi, fiule Israele, că asta Îmi este dorința, și vom fi amândoi un singur trup, Eu și cu tine, Mire și mireasă, femeie și bărbat, căci dintru Unul sunteți toți, fii ai lui Israel; o pâine, un trup sunteți toți, și din aceeași pâine mâncați, și vom fi mereu un singur trup. Amin.

Binecuvântată să fie cina Mea de azi cu tine, Ierusalime, fiu iubit, și să fii viu, poporul Meu. Să-ți fie fața îmbujorată de focul Duhului Sfânt, de iubirea focului ceresc. Să te binecuvinteze pe tine cerul și pământul și văzduhul și apa și tot ce este în calea Mea cu tine. Pe unde treci tu să rămână mireasmă de înviere. Pe unde calci tu să iasă morții din morminte și să cânte „Hristos a înviat!“, ca să audă Israel cel ce până azi este necredincios în învierea Mea.

Mergi, Israele, mergi, poporul Meu, mergi, tată, cum a mers Israel cu Moise, dar mergi ascultător spre Canaan, și intră viu în grădina cea cu lapte și cu miere.

Mergi, Israele, mergi. Mergi, tată, cum a mers Ilie proorocul, că el a mers plin de dor ca să se întâlnească cu Mine, și s-a întâlnit.

Mergi, Israele, până la unirea cea văzută a cerului cu pământul, până acolo unde cele două lumi se fac una, căci peretele cel din mijloc se va da deoparte și vom fi cu toții un singur trup.

Mergi și iar mergi. Mergi, Israele, mergi, că mergi pe calea slavei Noului Ierusalim, și ți-am făcut pașaport de trecere prin barierele lumii, și lumea te va cunoaște pe tine de Ierusalim.

Mergi, Israele cu nume nou, căci ți-am cumpărat bilet de călătorie, și toată lumea știe cum te cheamă pe tine.

Mergi, Israele, căci trâmbița Mea este pe fruntea ta cu numele ei, și cetatea Noului Ierusalim s-a vestit pe pământ, și se așează pe pământ, și după aceea o voi așeza întru nestricăciune. Amin.

Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit poporului Său. Amin, amin, amin.

02-08-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Iubirea coboară din cer pe pământ. Amin. Iubirea s-a făcut cuvânt și s-a așternut peste România și grăiește și se împlinește glasul și cuvântul Iubirii. Iubirea coboară și cuvintează. Dumnezeu este iubirea. Amin. Dumnezeu cuvintează în România. Cuvintează Domnul peste poporul cuvântului Său. Cuvânt de iubire cuvintează Dumnezeu.

Pace ție, poporul Meu cel născut din cuvânt, și voiesc prin tine să nasc pe toată România prin cuvântul Meu, și voiesc s-o nasc din iubire, ca să fie ea iubire înaintea Mea. Pace ție, poporul Meu, că s-a dus vestea până la toate marginile că Dumnezeu grăiește din cer cu tine, că stă Domnul deasupra ta și grăiește cuvântul Său peste tine. Am făcut din tine poartă, poporul Meu, poartă prin care intră cuvântul Meu la oameni. Pace ție, popor binecuvântat! Pace și celor ce te iubesc pe tine, celor care cred în Mine prin tine, prin cuvântul Meu dat de tine oamenilor.

O, câtă iubire am pus pentru oameni! căci omul a căzut din veșnicie și din feciorie. De ce, tată, n-a înțeles omul câtă iubire am pus Eu pentru om? Mai întâi am creat toate frumusețile, tot ce poate fi mai frumos și mai fericit, și apoi M-am așezat și am lucrat cu mâna pe om, ca să am cui să-i dau tot ce am creat. O, câtă durere M-a cuprins pe Mine, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Câtă suferință pe Mine când am văzut pe om că a căzut din binele cel ceresc! O, poporul Meu, câtă iubire am amestecat cu durerea Mea și cât am suferit iubind, iubind și așteptând să-l văd din nou pe om lângă Dumnezeu! Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să repar pe cele stricate de om. M-am sălășluit prin cuvânt în prooroci și am lăsat ungerea Mea între oameni, căci proorocii și unșii Mei au lucrat cu cuvântul Meu în ei cinci mii de ani, poporul Meu. La început am lucrat cinci zile, și a șasea zi l-am făcut pe om ca să-i dau cele ce le lucrasem timp de cinci zile, și omul le-a strivit pe toate, a strivit viața cea veșnică a celor create de Mine. Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să-l sui pe om din nou la veșnicie, iar în a șasea mie de ani am lucrat om nou. O, poporul Meu, cum am făcut Eu aceasta? Iată, Eu am fost Omul, că M-am făcut Eu Fiul Omului în a șasea mie de ani. M-am făcut Om ca să știe omul cum trebuia să fie, cum trebuia să se înmulțească și cum trebuia să lucreze înaintea lui Dumnezeu. Și iată, în a șaptea mie de ani Eu sunt cu cuvântul peste pământ, și nimeni nu e pregătit pentru această iubire, pentru această coborâre de iubire.

Iubirea a venit pe pământ, și omul nu cunoaște ce este înțelepciunea. Iubirea îl strigă pe om. Omule, unde ești? O, te-ai ascuns, te-ai ascuns că ești gol. De șapte mii de ani umbli gol. Omul născut din om este gol, este golaș. Gol se naște din om, gol se duce înapoi, și iată, Iubirea îl strigă pe om să nu se mai ducă înapoi. Să se scoale, să se acopere și să meargă înainte, căci înaintea lui așteaptă Iubirea. Omule născut din om, te așteaptă Iubirea ca să te naști din ea și să cunoști apoi ce este înțelepciunea, căci înțelepciunea este duh iubitor de oameni.

Poporul Meu, intru, tată, pe porți ca să strig omul. Poporul Meu, copilul Meu, stai în poartă și dă ființă cuvântului care strigă la om. Eu sunt Cuvântul. Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeu de la Dumnezeu venit între oameni. La început l-am avut pe Israel de popor, și vorbeam deasupra lui, și Moise Mă auzea și lucra ca să-i dau lui Israel veșnicia și fecioria și Canaanul, și n-a vrut nici atunci omul să se întoarcă în Dumnezeu. La sfârșit am iarăși pe Israel, și l-am numit român pe Israel. Israel înseamnă popor al Domnului. Israel este numele poporului Domnului. O, Israele român, la sfârșit, iată, te-am făcut pe tine popor al Meu și te-am numit român, Israele nou ales, și ți-am spus: «Pace ție!». Israele, Israele, Domnul Dumnezeu te strigă să te faci popor al fericirii cerești. Israele român, te strigă Făcătorul tău, că iată, am născut în tine cuvântul Meu, și îl nasc mereu, că mereu Mă fac cuvânt înaintea ta și te chem să mergi înainte și să nu te mai întorci înapoi. Privește, Israele, cum Îmi pasc Eu oile născute din cuvântul Meu cel nou, și ține, tată, urma oilor Mele, că am pus turma Mea înaintea ta, și Eu sunt Păstorul și Învățătorul. Ține, Israele, urma oilor Mele și mănâncă și tu, ca să te faci măricel la înțelepciune și să înveți lecția împărăției cerurilor pe pământ și să te faci zidar, fiule român, zidar de împărăție cerească între cer și pământ. Cele ce a zidit omul șapte mii de ani nu sunt bune, tată. Sunt bune numai cele făcute de Dumnezeu. Vino în lucrare de zidărie cerească pe pământ! Vino, omule român, vino, tată, că românul este poporul cel ales la sfârșit. Vino să zidim împărăția cerurilor, că așa am făcut și cu Adam. L-am făcut ca să zidească împărăția cerurilor, și el și-a zidit neascultare. Prima piatră a fost neascultarea, și pe ea se zidește tot ce se zidește de șapte mii de ani. Și ce s-a zidit pe ea? S-a zidit pofta pe ea, și pofta a zămislit și s-a făcut păcat, și păcatul l-a învinuit pe om și stă împotriva lui de șapte veacuri. Dar Eu am făcut în al șaselea veac o lucrare mare, rostită de Mine prin prooroci. Am venit și M-am însămânțat în Fecioară, și sămânța Eu am fost, Eu, venit din cer; și M-am înființat Om în Fecioară și M-am născut prunc și am crescut Om desăvârșit, și apoi cu multă iubire M-am așezat să gust moartea ca un om și să frâng puterea ei prin învierea Mea din moarte.

Poporul Meu, poporul Meu, cine poate înțelege ce am făcut Eu în al șaselea veac? L-am făcut pe Omul Cel nou, născut și nu făcut. Am făcut lucrarea de naștere a Omului Cel nou. Am coborât din cer între oameni, așa cum trebuia să-l nasc Eu pe fiecare om din Mine; din Mine, nu din om; din Mine prin om, prin lucrul mâinilor lui Dumnezeu. Omul cel dintâi a fost lucrul mâinilor lui Dumnezeu, și tot așa voiesc să fac lucrare și la sfârșit. La început a fost facere de om, facere lucrată, iar la sfârșit este naștere de om, naștere prin cuvânt, nu prin om; naștere din cer pe pământ, după cum este scris: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate intra cu împărăția lui Dumnezeu».

Israele, Israele, scumpul Meu popor, am lăsat prin Scripturi cuvânt și am zis despre nașterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii am profețit. O, poporul Meu, am încheiat și al șaptelea veac, și am pășit pas de veac nou, și cine, tată, mai înțelege Scripturile? Cine mai așteaptă nașterea din nou a lumii, așa cum Eu am proorocit în Scripturi? Am trimis pe înger și am cerut-o pe Fecioară ca să Mă însămânțez în ea, și ea M-a primit. Prin ce M-a primit? Prin cuvântul ei M-a primit, și a spus: «Iată roaba Domnului», și în clipa aceea Cuvântul S-a zămislit și a crescut și S-a născut; prin ușă închisă S-a născut, căci ușa aceasta a rămas neumblată, și Fecioara a rămas fecioară. Iată, așa a lucrat Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și pe om. A lucrat Dumnezeu naștere din Fecioară și n-a stricat fecioria prin naștere, dar omul nu mai are înțelepciune.

O, poporul Meu, sunt cu tine în serbare cerească pe pământ și serbăm pe Fecioara mamă. E bucuria cerului cu tine în serbare. E Fecioara mama Mea serbată de poporul cel ales la sfârșit.

Bucură-te, mamă Fecioară, bucură-te lângă poporul cel nou și ajută-l pe cel mic, așa cum M-ai ajutat pe Mine în vremea prunciei și a copilăriei, până la desăvârșirea cea deplină. Ajută-l pe cel mic, înfașă-l, hrănește-l și crește-l fuguța pe cel mititel, pe cel născut din Dumnezeu prin cuvânt, căci cine este născut din Dumnezeu, acela este cuprins de împărăția lui Dumnezeu. Bucură-te, mamă Fecioară, și învață-l pe cel mic nădejdea în cele făgăduite de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, nădejdea în înnoirea lumii. Amin.

O, câtă iubire am pus Eu pentru om! Eu, Fiul lui Dumnezeu, M-am făcut Fiul Omului ca să-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu, născut din Fiul lui Dumnezeu.

Omule, unde ești? Auzi tu glasul Meu? O, te-ai ascuns, că ești gol! De șapte mii de ani ești gol. Iată, cuvântul Meu suflă peste tine. Ia din Duhul Meu și lasă-te născut din Duhul Sfânt și stai înfășat cu Duhul lui Dumnezeu, că Eu te numesc fiu. Omule, te iubesc și te strig. Te strigă Iubirea. E lungă durerea iubirii, e lungă de șapte mii de ani. Omule, lucrarea Mea, am coborât din cer după tine, am coborât în acest sătuț și Mi-am făcut în el staul de cuvânt și cale spre oameni. Am făcut grădină de rai, și Mă port deasupra ei și cuvintez cuvânt de înnoire a lumii și strig omul să se înveșnicească, să se înfeciorească și să se lase cuprins de viață fără de moarte. Amin.

Omule, fruct al păcatului, vino, tată, spre îndumnezeire, căci Cuvântul a venit să te nască din El și să fii apoi viu. Omule, ia din fructul vieții și te umple de viață, că Eu sunt calea, adevărul și viața. Amin.

Ce cale ți-ai ales tu, omule scump? Că scump a fost, tată, prețul pe care l-am dat ca să te răscumpăr de pe calea pe care ți-ai ales-o. A murit Dumnezeu pentru tine, și apoi a înviat și a zis: «Eu sunt calea, adevărul și viața».

O, poporul Meu, Eu sunt cărarea, Israele român, și M-am dat ție ca să ai cărare și ca să mergi pe ea. Îngrijește-ți mersul și te cercetează și te așează pe cărare, fiule.

Omul trebuie înfiat de iubire. Omul trebuie să aibă iubirea de mamă. Omul trebuie să se facă prunc la sânul iubirii și să-i zică mamă. Omul trebuie să fie fruct al iubirii.

Omule, fruct al păcatului, lasă-te născut din iubire, din cuvântul ei. Ea te așteaptă ca să te hrănească cu fructul ei. Iubirea este viață fără de moarte. Iubirea este Dumnezeu. Dumnezeu este iubirea, și omul va fi om nou, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Așa este lucrarea pentru nașterea din nou a lumii, și iată, înțelepciunea cea din cer grăiește peste pământ și se așează peste oameni ca să înnoiască lumea, după cum este scris în Scripturi. De patruzeci de ani cobor și Mă fac cuvânt și Mă fac cărare de coborâre la om, cărare de urcare a omului la Mine.

M-am făcut cunoscut oamenilor bisericii de azi, și nu M-au primit și n-au cunoscut Duhul lui Dumnezeu, Care grăiește la sfârșit, și n-au luat mângâierea Duhului Sfânt în biserica lor. Au pus din nou Cuvântul sub lege și sub judecată, așa cum a fost acum două mii de ani. Oamenii bisericii zic că au școală, zic că au cunoștință. De unde au cunoștință? O, și Pavel, apostolul Meu, avea cunoștință și școală învățată pe pământ, dar până ce Eu nu am orbit cunoștința lui, n-am putut să-l folosesc ca unealtă a cuvântului Meu, n-am putut, așa cum nici azi nu pot cu omul bisericii. Biserica are treburile ei, nu are timp de Cuvântul Care vine din cer de la Dumnezeu. Cuvântul vine, Cuvântul a venit, după cum a fost scris în Scripturi, dar biserica I-a frânt calea. Cuvântul lui Dumnezeu a venit și Și-a făcut popor, și are popor, și are biserică, și are iesle și Se naște în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

O, popor al Cuvântului, o, biserică a lui Iisus Hristos, Ierusalime, Ierusalime nou, întocmit de Dumnezeu! Ia, tată, și mănâncă tu cuvânt, că biserica din lume s-a culcat, și nu se mai scoală ca să mănânce. Biserica doarme somnul ei, și nu se trezește din somnul ei. Am trezit-o ca să-Mi audă cuvântul, și s-a culcat iar, și nu se scoală ca să stea înaintea Mea. Cine slujește păcatului, acela nu înțelege pe Dumnezeu, acela are de tată păcatul, acela nu are timp de Dumnezeu. Dar omul care slujește poruncile lui Dumnezeu, acela are cunoștință, are duh treaz și este fiu al iubirii, fiu al lui Dumnezeu, căci scris este în Scripturi: «Celor ce cred în El și celor câți L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nu din poftă trupească și bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut».

Iubirea coboară din cer pe pământ. Iubirea S-a făcut cuvânt și Se așterne peste România. Pace ție, Românie, că ai în tine poporul cuvântului Meu! Pace ție, că voiesc să te îmbrac mireasă, să te nasc din cer și să te iau de mireasă, să te înfecioresc și să te înveșnicesc, să-ți dau ție darurile pe care omul le-a pierdut de la început. Când Adam a avut din nou un fiu în locul celui ucis, a zis Adam: «Iată om după chipul și asemănarea mea», și din acel fiu s-a înmulțit omul pe pământ după chipul și asemănarea lui Adam, după cum este scris. Adam a fost făcut de Dumnezeu după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar când omul s-a născut apoi din om, a fost după chipul și asemănarea lui Adam. Omul născut din păcate trebuie să se lase născut din cer, din Dumnezeu, din iubirea lui Dumnezeu pentru om.

Poporul Meu, să fii iubire, fiule, și să se nască din tine fii ai iubirii. Poporul Meu, să fii făclie, tată, și să se poarte după tine spre Mine toți cei care vor crede în venirea Mea și în nașterea cea de sus. Poporul Meu, să fii cărare pentru omul din lume, că lumea a ajuns la sfârșit. Poporul Meu, să fii pâine pentru cei ce vor flămânzi după venirea Mea și să înmulțești cuvântul Meu și să-l dai de pâine pentru cei ce nu știu că este pâine cuvântul, fiule. Lumea nu știe, dar tu știi ce este pâinea cea din cer, căci din cuvânt se fac toate, toate, și pâine se face, și apă se face, și pace se face, și lumină se face prin cuvânt. Poporul Meu, să fii cuvânt. Poporul Meu, să fii veșmânt de Duh Sfânt pentru cei ce n-au veșmânt, pentru omul cel gol de șapte mii de ani, căci strig omul, și omul se ascunde, că este gol. Așa a zis Adam când l-am strigat după ce a greșit: «Unde ești, Adame?», iar el a zis: «Doamne, m-am ascuns, că sunt gol».

Poporul Meu, să fii, tată, pâine și sare pentru săraci și pentru bogați. Poporul Meu, să fii toiag pentru neputincioșii care vor trage pe cărare. Poporul Meu iubit, să fii binecuvântat, și să sărbătorești venirea Mea, că iată, vin mereu la tine și îți grăiesc de deasupra și te călăuzesc și îți sunt cărare, poporul Meu.

Israele român, vino, tată, la praznicul cuvântului Meu, că masă cerească este în mijlocul României. Israele, Israele, să faci crucea dreaptă și să-ți faci viața dreaptă și să mergi pe urma Mea și să vii la masa Mea. Pace ție, poporul Meu! Pace ție, fiule, ție și celor ce cred în Mine și în tine! Celor ce cred că tu ești poporul Meu Eu le dau pacea Mea și desfășor cărarea Mea, ca să vadă cărarea și s-o urmeze.

Poporul Meu, iată cină cerească, cină de cuvânt în România! Românie, Românie, să te binecuvinteze pe tine tot cerul sfânt și toate puterile cerești, și să te scoli, tată, și să fii biserică cerească în mijlocul neamurilor pământului. Pace ție, țara Mea! Pace ție, Ierusalime, Ierusalime nou! Pace unsului tău, care are de la Mine ungere! Pace trupului tău și duhului tău! Pace ție, Românie, Israele nou, Ierusalime nou! Amin, amin, amin.

28-08-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (9)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:16 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Maicii Domnului

Cobor cu sărbătoare la Israel. Coboară Domnul, Israele, Domnul, cu zecile de mii de sfinți ai Săi și cu Fecioara mamă și cu sărbătoare de naștere și cu dor ceresc. Amin.

Cobor în livadă ca să văd rodul toamnei.

Israele, Israele, copăcel de primăvară, a venit toamna, tată, și tu ești copăcel primăvăratic, ești subțirel și plăpând. Ți-am pus proptele și le-am întărit, ca să te sprijinească și să te faci copac de toamnă în care să se adune păsările cerului, Duhurile Domnului. Toamna e cu rod, iar primăvara e cu floare. Toamna se culege și se mănâncă din rod. Ce să fac Eu acum dacă tu nu ești cu rod de toamnă? De ce nu ești tu și copăcel și copac? De ce, tată? Eu am fost și om și Dumnezeu, și așa să fii și tu, Israele, să fii om îndumnezeit, fiule, ca să cerți răul, și el să se ducă din calea ta. Eu așa am făcut, și răul a plecat dinaintea Mea, și tot așa să lucrezi și tu, Israele, copăcel de primăvară; Israele, copilaș de sân.

Domnul Dumnezeu cere lui Israel creștere deplină și stare de bărbat desăvârșit. Amin.

Pace ție, poporul Meu! Pace ție, buchetul Meu, mănunchiul Meu de pomi, că mare sădire voi face din tine în zilele ce vin. Eu am fost și om și Dumnezeu, și voiesc să te deprind și pe tine cu lucrarea Mea de pe pământ și din cer, ca să cerți răul și să plece din calea lucrului tău cu Dumnezeu. Eu am fost dus de duhul în pustie, și în pustie am fost ispitit de diavolul. A voit să vadă dacă sunt Fiul lui Dumnezeu și n-a putut afla, că nu i-am lucrat pe plac, și am certat răul, și răul s-a depărtat. Ce era răul? Răul era duhul lumii și stăpânirea lumii, pe care voia satana să Mi-o dea așa cum i-o dă fiecărui om. Dar Eu am fost și om și Dumnezeu, și am biruit răul care a mers după Mine în pustie. Omul poate să învețe de la Mine că dacă se închină lui Dumnezeu îl rușinează pe diavol și nu i se închină lui. Ce înseamnă să te închini diavolului? Înseamnă să faci voia lui.

Israele, sugarule de la sânul cerului, fii copac de toamnă, tată, că furtuna vremii de acum îndoaie copacii. Furtună de prooroci falși a umplut potecile lumii și se dau prooroci ai lui Dumnezeu. O, de aceea îți spuneam Eu mereu: «Citește, fiule, Scriptura, ca să te umpli de Duhul Sfânt». Fii iscusit în Duhul Sfânt, ca să știi ce înseamnă prooroc, ca să știi că toate încetează în dreptul acestei lucrări. Toate izvoarele vor seca, toate se vor tulbura, căci tot omul este plin de mândrie, ba încă a pus numele lui Dumnezeu în față. Proorocii falși nu știu ce înseamnă prooroc. Femei cu capul descoperit, unse cu farduri, vopsite și ojate și luxate, oameni de toate felurile; se mai dau și ortodocși, și unii din ei zic la lume că sunt și ei cu lucrul Meu de nou Ierusalim. Dar lumii îi spun Eu acum ce înseamnă prooroc și ce înseamnă acest popor al cuvântului Meu. Poporul Meu nu umblă pe drumuri. El umblă numai după Mine, numai la strigătul Meu vine. Poporul Meu nu are daruri, căci darul lui este cuvântul lui Dumnezeu care se coboară să-l călăuzească. Poporul Meu nu se ia după prooroci, că Mă are pe Mine cârmaci, are cuvântul lui Dumnezeu în față. În fața Mea se stinge știința și limbile și darurile și proorociile, după cum este scris.

Mama Mea Fecioara a văzut pe arhanghelul Meu care M-a vestit pe Mine ei, și pe ea n-a auzit-o nimeni să se laude cu daruri sau că își dă cinste. Era copilă sfântă în noaptea de păcate a lumii, și din carnea acestei copile S-a plămădit Fiul Omului, Care este Fiul lui Dumnezeu. Ea M-a crescut și a stat sub umbra Mea, și a stat la picioarele Mele, ca să slujească Dumnezeului ei. Copila aceasta fecioară este o taină. Această taină s-a dus cu tot cu trup întru cele cerești, întru cele ce nu se văd, căci cele cerești sunt cele ce nu se văd. Cerul începe de la pământ în sus. Golul în care este omul cuprins, neființa care nu se poate prinde în mână, aceea este ființa cerului, care cuprinde de jur împrejur pe om. Omul este cuprins de cer, dar omul nu are această înțelepciune. Fiilor, fiilor, Eu așa am spus: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternut picioarelor Mele». Omul este conținut de cer, iar cerul este scaunul Meu de domnie. Trupul omului are forma pe care Eu, Domnul, i-am dat-o lui Adam, omul cel dintâi. Din Adam și-a luat omul trup, și tot din Adam și-a luat și sfârșit trupului. Din Hristos își ia omul naștere de sus, naștere din cer, și tot din Hristos își ia apoi trup nestricăcios cu care va moșteni veșnic.

Israele, Israele, a venit vremea să fac răscumpărarea trupului cel făcut de Dumnezeu, căci trupul cel făcut de Dumnezeu a fost trup nemuritor când a fost făcut. Era lucrat numai din bine, numai din Dumnezeu, numai de Dumnezeu, și l-am făcut stăpân pe bine ca să-l moștenească, să moștenească pe Dumnezeu, să nu aibă altă avere, să nu aibă altă întocmire omul. Și dacă l-am făcut stăpân, Mi-a luat stăpânirea și a făcut cu ea răul. Răul nu era în om. Răul a fost luat de om, a fost mâncat de om, a fost luat de om în pântece, și din acest aluat se naște omul din om. Fructul cel luat de om din pomul cunoștinței binelui și răului este aluatul din care se naște omul. Aluat de neascultare a luat omul în pântece. Acest pom a căzut și el, și s-a făcut rău. El a stat atâta timp cât nu i s-a ispitit fructul, și după aceea s-a făcut păcat și a căzut din cer odată cu omul. De atunci am rostit Eu taina copilei Fecioare care a îndulcit rodul pomului căzut, ca să sui pomul înapoi, între pomii raiului, ca să sui omul între pomii raiului și să mănânce cu ascultare din pomii raiului.

Israele, copăcel de primăvară, vreau să întorc omul înapoi între pomii raiului. Fă-te, tată, copac de toamnă și stai gata de mâncat, spre bucuria Domnului Creator. Copila Fecioară a fost pom din rai, și pomul a purtat rod, și rodul a tămăduit pomul, a tămăduit pe omul care a mâncat din rodul acestui pom.

O, mamă Fecioară, pomișor cu o singură floare! O, mamă, copăcel din rai! Tu ai purtat un singur rod, și rodul tău a tămăduit omul de moarte.

Israele, popor iubit, ți-aș spune, tată, o taină mare, dar nu pot, că Mă aude omul bisericii și Mă face eretic și pe Mine și pe tine. Dar va veni cu Mine Fecioara mama Mea și voi rosti atunci taina ei. Te hulește omul bisericii din lume și dă vina pe tine dacă află de la tine taina Mea despre copila Fecioară, despre mama Fecioară. Nașterea ei este mare taină. Ea se numește pom din rai. Ea s-a născut din rai. Ea a fost născută prin cuvântul pe care Eu l-am rostit șarpelui care înșelase gândul femeii. Sămânța ei a fost Fiul lui Dumnezeu, și din această sămânță se naște omul cel nou, din cuvânt, precum Fecioara aceasta a fost născută încă de pe atunci, din cuvântul rostit atunci. Cuvântul s-a născut atunci, iar ea s-a arătat acum.

Mare taină este taina de prooroc, dar ce știe omul? Omul crede că prooroc înseamnă mijloc de câștig de laudă, de câștig de avere. Omul crede ce crede, că nu știe ce trebuie să creadă și să lucreze. Mama Mea Fecioară nu s-a dat prooroc, nu s-a mărit cu întâietate între oameni. Ea a fost umilă și curată la fire și la faptă, iar darul ei a fost iubirea de Dumnezeu. Dar azi e plin pământul de oameni care se dau oameni ai darurilor cerești. Oameni care slujesc la idoli se dau oameni cu daruri cerești, la care stau oamenii la rând ca să intre. Vin la poarta ieslei Mele oameni ușuratici, femei ușuratice, ca să-și vestească darurile lor, oameni care nu caută învățătură de pe nicăieri. Ei vin să învețe și aici pe ai Mei, dar aici sunt Eu izvorul darurilor. O, măi fiilor, dacă Eu îl călăuzesc pe om până la izvorul darurilor, dacă chiar printr-un dar de călăuză îl călăuzesc până aici, de aici încolo ar trebui să bea din izvor, că nu-i mai trebuie călăuză dacă a găsit ce căuta. Iar dacă n-a găsit, unul ca acela nu știe ce caută dacă nu știe să găsească și să prețuiască și să se smerească lui Dumnezeu-Izvorul. Mama Mea Fecioara stătea la picioarele Mele spre slujire și Mă ruga cu ruga ei să fac bine celor necăjiți și supărați, celor ce umblă prin întuneric, iar darul ei eram Eu. Ea, cu iubirea ei, luminează întunericul vieții omului din lume, că lumea nu are o cărare, lumea are cărări schimbătoare. Fecioara mama Mea s-a numit roaba Domnului, și Dumnezeu a numit-o stăpână pe cea care s-a numit roabă. De ce se zice că ea e stăpână a cerului? Pentru că ea a stăpânit cerul, și nu l-a făcut trup. Ea și-a păstrat trupul cer și scaun de domnie a lui Dumnezeu, căci cerul este scaun de domnie a Domnului.

Israele, scumpul Meu copăcel, mare este taina omului îndumnezeit, căci omul îndumnezeit este cer. Israele, copăcel subțirel, să fii pom al cunoștinței binelui, și să nu te mai încerci și cu rod al răului, că rodul răului dacă-l iei să-l mănânci, crește în tine și se face om, și face din tine tată și mamă a răului. Israele, Israele, prunc ieșit din cuvântul Meu cel de patruzeci de ani, cel din vremea lui Avraam rostit! Israele, popor alăptat de cer! Vino, tată, spre creștere și spre toamnă! Vino fuguța, fiule, și te coace deplin! Vino, că Eu vin! Toamna se numără bobocii, și Eu vin să te aleg de sămânță și să te iau în palmă și să te așez pe masa Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Iată, uită-te bine și vezi bine. Toate științele și toate limbile s-au sfârșit prin ele însele, și va rămâne înaintea Mea omul îndumnezeit, care se hrănește cu știință din cer pe pământ. Înțelepciunea cea de pe pământ este omenească, este născută din om, și omul este căzut, precum căzută este înțelepciunea omenească. Omul care slujește păcatului are înțelepciune ca și păcatul, căci ceea ce mănânci, aceea dai în lături. Înțelepciunea omului a voit să se pună în locul lui Dumnezeu și s-a pus sieși dumnezeu, căci omul cu școală nu primește pe Dumnezeu de stăpân al său. Omul cu școală are școala păcatelor, că dacă n-o avea n-o iubea, nu iubea școala cea de la om. Omul cu școală nu poate scăpa de moarte, dar cel care pune capăt școlii și științei și limbilor lui, acela înviază și se face prunc la sânul lui Dumnezeu, și se face iubire, și iubirea naște iubire și ea nu moare niciodată. Fiilor, fiilor, școala este mândrie, și mândria este moartea care stă peste om de șapte mii de ani. Omul școlit nu-și mai cunoaște menirea, căci omul trebuie să vorbească cu Dumnezeu, dar iată, fiii oamenilor nu sunt fiii lui Dumnezeu. Înțelepciunea omului s-a voit a fi în locul lui Dumnezeu, dar iată, am venit, și ea tace înaintea Mea; tace, și va tăcea, precum este scris în Scripturi.

Omule, poți să faci tu numai bine pe calea ta; zadarnic îl faci dacă nu-l faci pe cale cu Dumnezeu. Eu nu am nevoie de binele tău ca să-l iau și să ți-l plătesc. Eu am nevoie de binele Meu în tine, nu de al tău, căci cine nu este din Dumnezeu și cu Dumnezeu pe cale, acela nu este. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului ca să-i întoarcă pe fiii oamenilor la Dumnezeu, dar dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, aceia nu pot face nici un fel de bine pentru cer. A murit Dumnezeu Omul, iar Dumnezeu Fiul S-a dus în iad și a scos pe cei ce-L așteptau să vină după ei. Și apoi a înviat Dumnezeu Omul, și a înviat și omul, și s-a îndumnezeit omul. Oamenii pun pe oameni dumnezei; dumnezei care mor ca și oamenii. Oamenii care fac așa sunt călăuziți de îngerii cei întunecați, care au căzut de la Dumnezeu. Oamenii care au pe Dumnezeu de stăpân sunt călăuziți de îngerii cei buni, care au stat cu frică și cu luare-aminte în ascultare de Dumnezeu. Cum adică să-L aibă omul de stăpân pe Dumnezeu? Ce înseamnă om cu nume de creștin care are pe Domnul de stăpân? Înseamnă să stea cu luare-aminte și cu frică la poruncile lui Dumnezeu, și cu ascultare, precum au stat îngerii cei buni, care nu au căzut; înseamnă să lucreze tot ceea ce poruncește Dumnezeu, precum îngerii ascultă și fac cele date lor spre lucrare bună și cerească. Și iată, fiii oamenilor își fac voia lor, și nu au pe Domnul de stăpân al lor. Oamenii îmbâcsiți de știința lor zic că Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost un om din vremea aceea, un om cu putere și atât. Ei Mă aduc la asemănarea cu ei, că ei își sunt lor dumnezei, și își sunt împărăție, dar ei n-au înviat ca Mine prin moarte, ei nu s-au înălțat la cer. Ei sunt de pe pământ, dar Eu sunt venit din cer, de la Tatăl, în Fecioară. Lor nu le place să creadă în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt așa cum trebuie să se creadă. Ei sunt fiii oamenilor, și tot așa trăiesc, dar cei ce au de stăpân pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, aceia vorbesc cu Dumnezeu, cu aceia vorbește Dumnezeu, și stau aceia întru viață, nu întru moarte. Eu sunt viața cea veșnică, și cine Mă are pe Mine de hrană, acela se hrănește cu viața cea veșnică.

Oamenii școliți și bogați sunt cei mai săraci de pe pământ, căci slujesc minciunii, și cu ea rămân de avere, cu ea și cu multele duhuri care mișună peste gândurile și inimile lor.

Israele, Israele, am stat odată cu ucenicii Mei în mijlocul mulțimilor care se uitau după noi. Vorbeam cu ucenicii și le spuneam despre cei fericiți, despre cei care sunt fericiți, și îi numeam pe ei așa, pe ei înaintea mulțimilor, pe ei, nu pe mulțimi. Le spuneam că fericiți sunt cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Cei bogați în duhul lor nu au loc de împărăția cerurilor în gândurile lor, dar cei săraci și curați în gândire, aceia sunt fericiți, și au această fericire și această mângâiere în duhul lor.

Omule, omule, de ai împlini toate cele potrivite cu poruncile lui Dumnezeu, dar dacă ești fălos și semeț, ești înger întunecat, și nu îți folosește. Cel ce se mândrește cu Dumnezeu, acela se smerește ca Dumnezeu. Cel ce se smerește ca omul, acela nu este în Dumnezeu, acela are duh de om, care face binele fără Dumnezeu; acela lucrează binele răului, iar binele răului face parte din rău, nu din Dumnezeu. Cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer pe pământ, acela are păcat asupra Duhului Sfânt. O, dacă un animal ar avea grai ca omul, ar face de rușine pe omul cel necredincios. O, necredința va avea sfârșit, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi voi arăta slava înaintea necredincioșilor, și voi propăși cu tine, popor al cuvântului lui Dumnezeu.

Am venit în mijlocul tău, poporul Meu, cu Fecioara mama Mea, cu sărbătoare de naștere am venit. La început Dumnezeu a luat pe femeie din bărbat, și la sfârșit a luat pe bărbat din femeie, căci bărbat și femeie înseamnă om. Voi veni și voi da naștere din cer la tot omul care va înțelege taina nașterii de sus spre viață veșnică. Voi veni văzut, Israele, poporul Meu, că este scris de această venire. Cele șapte veacuri s-au pecetluit, căci Dumnezeu a numărat până la șapte și la început. Mă voi arăta cu veacul cel veșnic care a început între cer și pământ, că Eu la această lucrare lucrez cu tine, poporul Meu, și vom face culesul, tată, și la masa de veac nou vom mânca hrană nestricăcioasă, spre nestricăciune de trup și de duh. Amin.

Fiilor, fiilor, am plâns patruzeci de ani și am rugat pe poporul Meu să asculte de tot ce-i dau să lucreze peste el, ca să-l îmbrac întru nestricăciune prin ascultare. Te-am învățat, poporul Meu iubit, și Mă uit, tată, la ascultarea ta și văd încă nepăsare, și văd că nu ți-e teamă de cuvântul Meu cel rostit ție. Te-am rugat, fiule, să fii curat și tu și casa ta, că ți-am spus că vin îngeri și casnici cerești în casa ta și la masa ta, și ți-am spus să fii cu grijă, ca să se simtă cerul bine cu tine și în casa ta. Am binecuvântat mereu tot ce ai, și așa fac și acum, dar am iar să-ți amintesc să fii curat, tată, să fii curat, poporul Meu. Să mănânci din vase curate și păstrate curate, iar când te ridici de la masă după ce mănânci, ia fuguța apă și picură în ea și agheasmă și spală blidele și masa, că iată durere și rușine pe Mine când văd că duhul rău se atinge și suge din hrana binecuvântată prin rugăciune. Duhul rău se face muscă și se pune pe cele cu care voi vă hrăniți. O, cât am așteptat să nu mai aveți gunoi în gospodăriile voastre și să puneți flori mirositoare, tată, și busuioc să puneți, și trandafiri să puneți, și crini să puneți, ca să aveți adunare de îngeri în jurul vostru, că îngerii, tată, trag la mirosuri cerești și la curățenii cerești. Spală și mătură degrabă, fiule, după ce Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru hrana de pe masă. Ca la voi la nimeni să nu fie mai curat și mai păstrat, că fiți atenți, nu numai curat, dar și păstrat acest curat. Când stai la masă, fiule, să ai curat, curat în casă și la masă, că atunci Domnul și casnicii Săi stau la masă cu tine. Să nu fie colțișor fără de ordine în ograda cea pecetluită de Dumnezeu ție. Alungă musca, tată, și fă rugăciune la cer pentru pieirea acestui duh rău, că musca poartă pe duhul rău pe tot locul, și îl spurcă, și lasă peste loc curat murdărie de duh rău. Duhul rău ia trup de muscă, fiilor. Umpleți casele și ogradele voastre de mirosuri de flori, că musca nu stă decât în mizerie, tată, și din mizerie se naște. De unde mizerie? De la om, de la animal. Dar mizeria de la om are în ea păcatul ei, iar Eu v-am rugat pe voi să fiți sfinți, că de cei sfinți nu se atinge duhul rău ca să mănânce.

Poporul Meu, nu mai fă atâta treabă, tată, mai întâi de a-ți face ție curat în gospodărie. Să nu se hrănească duhul rău din nimic ce sunt ale tale. Tu să ocrotești binecuvântarea lui Dumnezeu și să ai agheasmă stropită peste toate ale tale. Păstrează-ți trupul și duhul curat, poporul Meu, ca să ai putere, tată. Ascultă de cele ce ți-am cerut, ca să ai putere, tată, și când cerți răul, răul să plece și să se supună plecând.

Fiule, să te atingi curat de sfânta Împărtășanie, că Eu sunt Dumnezeu, fiule scump. Ai grijă mare să fii curat la masa Mea și întreabă-Mă pe Mine ca să te învăț desăvârșit curățenia de la masa Mea, că altfel te lovești, altfel te izbești în Mine, și izbindu-te te lovești și Mă lovești și pe Mine. Fii atent, că acum mănânci Paști nou. Fii atent, fiule, că acum mănânci veac nou, și trebuie să fii întâi, precum la școala de pe pământ este întâi cel ce învață cel mai bine.

Am pe cineva care a căzut și s-a lovit. Fii atent, fiule, de câte ori vii la Mine, să vii curat, să vii pregătit, așa cum se vine la Mine. Să nu vii nervos, să nu vii înscăiat, să nu vii nespălat sau cu mirosuri străine de mirosurile cerești, să nu vii amețit, și să vii ca un bun prieten al Meu, ca cel mai apropiat de Mine, ca cel mai iubit de Mine, ca cel mai cunoscut de Mine, poporul Meu iubit. Știi cum să fii tu la masa Mea, fiule? Să fii ca apostolul iubirii, ca Ioan cel iubit de Mine, care a stat la masa Mea rezemat de pieptul Meu, și era mângâiere Mie acest fiu curat și iubit. L-am iubit mult, și îl iubesc mult, pentru că este curat și pentru că a iubit nepătimirea, și avea îndrăzneală să stea alipit cu pieptul Meu. Ai văzut pe ucenicul cel nepregătit la masă; a venit, a mâncat nepregătit și apoi a căzut în sabia lui și s-a lovit.

Fiilor, fiilor, renunțați la tulburări, renunțați la tot ce vă murdărește pe voi, și fiți, tată, așa cum v-am cerut Eu. Fiți ca în carte și nu călcați peste cuvântul învățăturii Mele și apoi să vă numiți nepregătiți, adică furi. Fructul nu trebuie furat când îl mănânci. El trebuie luat cu voia stăpânului, cu știrea stăpânului și după voia stăpânului. Fiți ca Ioan la masa Mea cerească, și apoi fiți ca și cei din cer dacă stați la masă cerească. Eu vreau prin iubirea voastră să fiți fiii Domnului. Eu vreau să iubiți împlinirea cuvântului Meu, că Eu v-am spus cuvânt să nu mai stați acoperiți cu pânză care ia foc. O, de ce, tată, vă vine vouă așa de greu să împliniți acest cuvânt? Oare, trebuie să vi-l spun din nou? Și iată, iar vi-l spun: scoateți din casele voastre și de pe trupurile voastre tot ce v-am spus să scoateți. Nu vă văitați că nu aveți bani, nu cârtiți la împlinirea cuvântului Meu. Dar când te-ai dus să cumperi ce nu este binecuvântat cum de ai avut bani?

O, faceți curățenie pe voi și în casele voastre. Lucrați împlinirea cuvântului Meu și fiți creștini, și fiți români ca românii, fiilor, și luați din hrana Mea pregătiți la masa Mea, pregătiți cu împlinire întru toate câte vă cer la masa Mea. Să nu faceți ca țiganii care cer colaci la biserică și apoi înjură și stau murdari, precum murdari stau și cer pâine. Să nu faceți ca preoții care dau la porci mâncarea cea binecuvântată în biserică. Eu vin și pun numele Meu peste prinoasele aduse de om lui Dumnezeu, și apoi ei iau și duc acasă colăcei și colivă binecuvântată și o pun în teica porcilor. O, până când? Până când numele Meu va mai fi călcat de porci? Vezi tu, omule, cui îi aduci tu prinosul tău și banul tău și dragostea ta? Tu, poporul Meu, să moi numai cât grâu poți mânca, și să nu se dea la gunoi grâul Meu cel binecuvântat pentru cer. Tu, poporul Meu, să ai grijă de pâine, tată, că pâinea este sfântă, fiule. Adu-ți aminte când Eu am binecuvântat pâinea în pustie, că am spus apoi să se adune toate firimiturile și să nu se piardă nimic. De ce am spus așa? Pentru că era binecuvântată de Mine hrana aceea. Așa îți binecuvintez și ție hrana când Îmi ceri să ți-o binecuvintez, și tu să nu arunci bucățica cea care are binecuvântare rostită peste ea, ci s-o mănânci, fiule, ca să fii binecuvântat.

O, fiică a Ierusalimului nou, nu mai sta acoperită cu maramă care arde ca focul, care e lucrată din foc. Aruncă de pe tine tot ce este trecut prin foc și fă-ți veșminte de pânză de in, de pânză de bumbac și de lână, că lâna este darul oii, dat ție spre veșmânt, și este simbol sfânt acest dar.

Fiule, fiule, caută să ai ținută duhovnicească de apostol al lui Hristos; ținută în vorbă, în purtare, în cuvânt; ținută cerească între oameni. Nu fiți mânioși unii pe alții, nu fiți supărăcioși, și mai degrabă căutați în orice timp să fiți plăcuți unii altora, că asta înseamnă iubire unii de alții. Nu să iubești oricum pe oricine, nu așa, tată. Să iubești pe cel ce caută să facă binele, pe cel ce caută să placă prin ceea ce face bine. Așa și nu oricum, că s-a învățat greșit ce înseamnă să se iubească unii pe alții cei ce se iubesc. Trebuie să iubești cu bucurie și nu din obligația de a iubi. Cei ce trăiesc unii pentru alții, numai aceia se iubesc cu adevărat unii pe alții. Cine nu dăruiește altuia tot ceea ce face el, acela nu știe nimic despre iubire. Și cui altuia? Altuia care iubește și el iubirea cea rostuită de legile ei. Israele, poporul Meu, să cauți, fiule, să placi aproapelui tău, să placi prin tot ceea ce faci, iar dacă nu faci ca să placi, nu te mai supăra că nu găsești iubire, căci iubirea, ceea ce seamănă, aceea și seceră, fiule.

Este printre fiii poporului Meu un om plin de trufie și minte bolnavă, care seceră ceea ce seamănă el. El seamănă zavistie între copiii Mei, seamănă cârtire și dispreț pentru copiii acestui popor, și iată, ceea ce seamănă, el își seceră și mănâncă din această muncă, și este gol, nu este plăcut de cei ce iubesc pe Dumnezeu. El nu are cum să iubească. El are mintea bolnăvicioasă și este ușuratic în simțirea inimii lui, și Scriptura spune că unii ca aceștia sunt căzuți în patimi de ocară, că așa este plata celor lucrate bolnăvicios. De aceea, poporul Meu, îți cer ție ținută duhovnicească de apostol. De aceea vin și te țin treaz, și să nu te superi și să nu cârtești împotriva Mea dacă dau mereu să te așez în trezie plăcută Mie și semenilor tăi. Fiți unul altuia pe potrivă. Fiți, fiilor, asemenea Mie, ca să lucrați binele și iubirea unul peste altul. Lăsați-vă furați de cer. Lăsați-vă copleșiți de cuvântul Meu și fiți cuvânt și mâncați cuvânt și dați-vă unul altuia această hrană. Fiilor, nu fiți sterpi de cuvânt. Fiți născători de cuvânt, fiți împărțitori de cuvânt. Dați hrană cuvântului Meu. Cum adică aceasta? Cuvântul Meu este ca o floare care moare dacă nu are apă, care se usucă fără de hrană și devine sterp. Fiilor, nu stârpiți cuvântul Meu dintre voi, că fără de cuvânt voi sunteți sterpi. Fiilor, fiilor, pregătiți calea cuvântului Meu spre voi și fiți cuvânt; fiți hrană, tată, și creșteți în cuvânt.

Poporul Meu, să nu uiți că toate se fac prin cuvânt. Să nu uiți, tată, ce este facerea. Pământul cel dintâi a fost făcut prin cuvânt, din apă. Pământul cel de acum tot prin cuvânt a fost făcut, și prin apă. Dar fiți atenți, voi, cei care sunteți acum lucrători ai cuvântului în numele Meu, fiți atenți că așteaptă cerul cel nou și pământul cel nou să fie terminate de întocmit. Această facere nouă așteaptă. Creșteți, tată, și vă înmulțiți în cuvânt și prin cuvânt, și nașteți-vă din cuvântul Meu, și nașteți din cuvântul Meu pe toți cei ce vor vrea să se nască din cer, din apă și din duh. Fiți pricepuți ca la sfârșit, nu ca la început, că Eu când am făcut pământul cel dintâi am zis oamenilor: «Creșteți și vă înmulțiți», și ei n-au fost atenți ca să facă această lucrare din cuvântul Meu și prin cuvânt. Când am întocmit pământul cel de acum, tot așa am zis oamenilor care erau rămași pe pământ; le-am zis: «Creșteți și vă înmulțiți». Și nici atunci n-a fost pricepere la acest cuvânt rostit de Dumnezeu, că omul s-a îmbătat, și la beție a blestemat, și s-a înmulțit ca și cei de la început. Dar a treia oară voi sfârși răul, și iată, lucrez naștere din cer și înmulțire din cer, și lucrez pe om din cuvânt, și se lucrează naștere nouă a lumii.

O, poporul Meu, mare taină ți-am strecurat Eu azi. Azi e zi de naștere, e zi din zilele facerii cea de a treia, de om născut din Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei. Amin.

Vreau să fac din România arcă de salvare. Vreau să fac din ea apă și duh în mijlocul focului care arde azi și care se aprinde mereu întru facere de cer nou și de pământ nou, și cerul se va da în lături și vor rămâne descoperite toate cele ce nu se văd, toate cele veșnice. Amin.

Poporul Meu scump și iubit, întru care am binevoit, roagă-te pentru iertarea păcatelor tale, că numai așa nu vei mai păcătui, și vei sta smerit înaintea lui Dumnezeu, și frate înaintea fratelui. Cine dă cuiva un sfat bun și ceresc, să ia și el din sfatul acela, că dacă face altfel, este fariseu. Un sfat bun dacă nu este primit, de aceea nu are primire și putere, pentru că nu ia din el și cel care dă sfatul, pentru că sfatul nu are viață în cel care-l dă altuia. Să dai sfat cu frângere de inimă, și să iei tu din el mai întâi, și vei avea rod însutit și cuvânt ca spicul de grâu bogat în rod.

Israele, poporul Meu cel înnoit de cuvântul Meu, să ai statură cerească, să se vadă la tine creștere de viață veșnică și să nu mai vorbești ca omul de pe pământ. Tu să vorbești ca omul coborât din cer pe pământ și să spui la cei născuți pe pământ taina cerului și să cobori cerul pe pământ cu tine, fiule născut din cer, din Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a suit la cer ca să poată coborî cu cerul la tine.

Israele, copăcel de primăvară, crești și te îngroașă. Israele, crești și prinde, tată, rod, că Sfânta Treime și casnicii cerului vin să mănânce din rodul tău. Să fii copac în care să se aciueze tot ce este în cer, îngerii și sfinții, zecile de mii de sfinți, după cum este scris în Scripturi. Pune, Israele, mâncare pe masă și mănâncă, tată. Ți-am dat un blid. Pune-l la gătit și ia din el și mănâncă până voi veni Eu.

O, binecuvântatul Meu popor, te binecuvintează pe tine Fecioara mama Mea și Îmi spune: „Fiule, iată fiii Tăi, iată frații Tăi“. Iar Eu, Cel întâi născut, vă spun: iată mama fecioară a fraților Mei lângă cel întâi născut al ei, căci fecioara cea fără de bărbat are fii, are popor, are un fiu.

Verginico, copăcel bogat în fruct, te binecuvintează mama Mea Fecioară. Verginico, copilă de la sfârșit care ai avut de la Mine lucrarea cea de a treia a Mea, fii, tată, serbată lângă mama creștinilor, că tu ai popor creștin, și nimeni de până acum n-a avut popor creștin curat. A fost mereu popor creștin, dar nu curat la cererea cerului. Au fost pe vremea lui Noe opt oameni curați, dar când să se înmulțească de la Dumnezeu, iar s-au întinat. O, măi Verginico, tu, tată, ai acum popor neîntinat, care umblă după Miel oriunde voiește Mielul. Învață-l mereu nepătimirea pe poporul tău. Ia cuvânt din cuvântul Meu și rupe-l și dă poporului să mănânce nepătimire, ca să stea acest popor alipit de pieptul Meu în veci de veci. Amin.

– O, Domnul meu, eu sunt trâmbița Ta, și Te slăvesc pe Tine pentru poporul meu, care este al Tău. Nici un păstor de pe pământ nu vrea să-Ți dea Ție turma lui; zice că e a lui. Dar eu Ți-am dat-o Ție, Doamne, în primire, căci așa este la sfârșitul lucrului: se dă Tatălui lucrul în primire, lucrul care pentru Tatăl s-a lucrat.

Eu, Doamne, Îți slăvesc mila și iubirea, pentru că numești curat acest popor. Este curat, dar mai are de lucru la cuget, la iubire, la atenție, la suflet, la răbdare și la creștere, Doamne. Este curat, dar mai are de curățit, și eu asta îl îndemn, să fie ca apostolul Ioan. Cea din urmă povață a mea asta a fost peste popor: să citească el cartea iubirii, cartea apostolului iubirii.

Citește, poporule, ce ți-am dat să citești, citește până vin, că vin cu Domnul în curând. Citește, ca să fii curat, ca să te umpli de Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt te curăță de tot ce mai ai neplăcut în tine și pe tine. Ia seama, fiule, la cuvântul Domnului, că nu mai este de adăugat la el. Înfeciorește-te și lasă-te spre înveșnicire, poporul meu. O, să crești deplin și să ai statură de apostol lucrător înaintea venirii slavei Domnului. Să crești, că ai apă și ai lumină și ai cuvânt la masa ta. Să crești, poporul meu, și să fii slava Domnului și scara Domnului, așa cum a fost mama cea care a adus pe Fiul pe pământ. Să fii scară cum am fost eu scară de coborâre a cuvântului la tine, poporul meu. Să crești și să fii masă Domnului Iisus Hristos, la care să stea El și să frângă pâinea și să rămână veșnic descoperit cu tine. Crești, fiule, crești, poporul meu, crești. Crești și te dă lui Dumnezeu biserică nouă, curată și veșnică, poporul meu iubit. Amin.

– O, Verginico, ce frumoase sunt serbările cerești când tu semeni sămânță nouă peste poporul tău cel nou, că e nou, tată, e lucrul cel nou, așteptat de șapte veacuri. Măicuța Mea te fericește și îți mulțumește de tot ce-Mi dai tu Mie. Mama Fecioară mângâie pe poporul tău și stă de veghe în ajutorul tău și lucrează cu tine la misiunea ta. Pace ție, Verginico! Pace poporului tău pe care Mi l-ai dat să-Mi fie fruct la sfârșit!

O, popor nou, crești, tată, crești, și treci din floare în rod. Crești și iară crești, căci creștere ți-am dat. Crești și te împlinește, că Eu am venit, și vin. Crești, Ierusalime, și te fă cetate din cer pe pământ. Crești, tată, și te suie la cele cerești, ca să mănânci din ele și să crești. Crești, Israele, crești, poporul Meu, că Israel a scăzut după ce l-am crescut, și s-a unit cu fiii oamenilor și Mi-a stricat seminția peste care eram Eu Dumnezeu. Crești, Israele, crești. Crești, tată, ca un copăcel al binelui și fă-te fruct dulce și crești în fruct. Crești, Israele, crești. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, crești și te înmulțește întru viață veșnică și întru nestricăciune. Amin, amin, amin.

21-09-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Cuvântul lui Dumnezeu Se face hrană, Se face mană care vine din cer. Cuvântul Se face pâine și vin, Se face pâine Cuvântul Tatălui, căci Fiul este Cuvântul Tatălui. Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut Om în al șaselea veac și S-a sălășluit între oameni și S-a dus apoi la Tatăl, ca să poată veni înapoi la oameni. De nu S-ar fi dus, n-ar fi venit iar la oameni, dar a venit ca să-i suie la Tatăl pe cei ce cred în taina facerii prin cuvânt.

Ia aminte, Ierusalime, căci Cuvântul Se face iarăși hrană. Ia și culege această mană, ia și mănâncă, poporul Meu, căci Eu sunt Cuvântul, Eu, Fiul Tatălui Savaot. Eu Mă vestesc, și tu Mă auzi vestindu-Mă venind spre tine, Israele de la capătul timpului. Eu Mă vestesc din nori că vin, iar tu, popor mititel al grădinii Mele, deschide, fiule, ca să intru în grădină și ca să intru în carte, ca să Mă vestesc lui Israel. Eu sunt pe nori. Eu sunt cu norii cei ce nu se văd. Eu sunt pe nori de stele. Eu sunt pe nori de soare. Eu sunt pe nori, și norii nu se văd. Eu sunt pe nori de îngeri, pe nori de slavă, pe nori de heruvimi și serafimi. Eu sunt purtat pe norii slavei Mele întru cele ce nu se văd, întru cele cerești sunt. Israele, fiule al cuvântului Meu, să trăiești, fiule, întru cele cerești. Să mănânci, fiule, mana aceasta, s-o mănânci în fiecare zi, să mănânci și ziua și noaptea, să mănânci cu foame, fiule Israele. Să mănânci lapte și miere din cer, căci cele ce nu se văd sunt nestricăcioase. Ia și mănâncă din grădina celor ce nu se văd, ca să fii nestricăcios, poporul Meu, și să faci ochi nestricăcioși și să vezi norii slavei Mele, și pe Mine cu tine să Mă vezi, și pe tine cu Mine să te vezi, și să vezi, tată, pentru ce M-am trudit peste tine patruzeci de ani. Deschide-Mi ca să vezi, că orice cuvânt al Meu trebuie împlinit cu frică și cu iubire mare, și asta înseamnă să deschizi ca să vezi.

O, copilaș poporul Meu, mănâncă, tată, mană, și să nu-Mi ceri carne, că nu-ți mai dau. Dacă lui Israel i-am dat carne, ce bine i-am făcut? Că s-a întors în moarte Israel dacă i-am făcut voia. Ție, Ierusalime, omul Meu cel nou, nu vreau să-ți mai fac voia, și vreau, fiule, să te deprind să vrei voia Mea. Nu te mai tot întreba pe tine, și întreabă-Mă pe Mine, fiule, de ce-ți zic Eu ție Ierusalim nou? Pentru că tu ești făcut de Mine om nou, și omul nou are pe Duhul Sfânt sălaș în Care stă. Tu ești înconjurat de Duhul Meu Cel Sfânt, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu în Tatăl și în Fiul, din Tatăl și din Fiul. Lucrarea Duhului Sfânt se numește Rusalii, se numește Ierusalim, iar tu ești omul Meu cel nou, născut din Fiul lui Dumnezeu Cuvântul. Tu ești Ierusalim nou, căci Cuvântul este Duhul Sfânt, este Dumnezeu în duh, Care vine și face om nou din cuvânt. Mănâncă, Ierusalime, Duh Sfânt, și să nu poftești carne ca Israelul lui Moise, că Israel de la Moise a cerut carne, fiindcă Moise era scula Mea pentru Israel. Am voit să-l fac pe Israel om nou și să-l deprind să mănânce mană, și apoi lapte și miere. Da’ de unde, tată! că el n-a vrut, și s-a întors iar la carne. N-a voit ca Mine, și a voit ca el, ca omul lui cel vechi a voit omul lui Israel. Omul, Israele, n-a întrebat pe Domnul când a mâncat carne. Omul a mâncat, și Domnul a văzut ce face omul. Mănâncă mană, Ierusalime, căci cuvântul este mană din cer. Mănâncă și nu te plictisi ca Israel.

Pace ție, poporul Meu! Mă așez cu tine la sfat, cu tine la masă de cuvânt, că e sărbătoare, tată. Pace ție, casa Mea! Pace ție, Israele, odihna Mea și așternutul Meu! E sărbătoare, fiule, și Eu vin să cinez cu tine. Mă rup și Mă pun pe masă de sărbătoare, așa cum M-am pus pe cruce ca să Mă dau jertfă omului. Poporul lui Israel aducea jertfă lui Dumnezeu carne de animal, iar Dumnezeu a pus jertfă pentru Israel pe Fiul Său Cel Unul. M-am pus jertfă pe cruce și M-am fărâmat și M-am pus omului pe masă spre hrană. Așa cum pui tu pe masă hrană și pâine ca să mănânci, așa M-am pus Eu pe cruce, ca să ai tu ce mânca, tu, cel flămând de la sfârșit. Omul aduce jertfă din ceea ce are, iar Domnul a adus ceea ce are. Domnul S-a dat pe Sine, ca să aibă omul pe Domnul. Domnul S-a dat omului, și omul a voit carne de animal și de pasăre și de alte vietăți.

O, poporul Meu, popor al mângâierii Mele! M-am dat lui Israel spre hrană, și s-a săturat și M-a lăsat. M-am făcut pâine care cobora din cer pe nori până deasupra taberei lui Israel, și el M-a schimbat cu carne. El carne a poftit, și cine poftește moare. Când am făcut întâi pământul și pe om, omul a mâncat carne și nu L-a întrebat pe Domnul. Omul aducea jertfă Domnului, dar nu L-a întrebat pe Domnul. Domnul nu putea intra în pofta omului, căci omul poftea, și apoi mânca, căci păcatul s-a făcut poftă și a crescut în om. Când am făcut pământul cel de acum, omul a mâncat carne și n-a întrebat pe Domnul dacă îi dă voie să mănânce.

O, poporul Meu, cel mai bine este ca omul să-L lase pe Domnul să spună, căci cine spune întâi, acela a creat cuvântul și fapta cuvântului. O, când omul se face Dumnezeu, ce să mai facă Domnul? Israel, de bine ce a mâncat viață din cer, a voit apoi să mănânce moarte de vietate, carne a voit Israel. Noe după ce a ajuns la capătul potopului, după ce Domnul i-a spus să iasă din corabie el și casa lui și toate animalele ce erau în corabie, după aceea a făcut jertfelnic și a jertfit animale pentru Dumnezeu. El a jertfit cu dragoste, dar cu dragostea lui din el, nu cu dragostea lui Dumnezeu în el. Nu i-am spus Eu lui Noe să aducă jertfă. Am luat dragostea lui și am spus în inima Mea: «Să nu mai blestem pământul pentru pricina faptei omului, pentru că plăsmuirile gândului omului sunt plecate spre rele din tinerețile lui». Am zis în cugetul Meu să nu mai pierd, să nu mai nimicesc toate viețuitoarele precum am făcut. Cugetul lui Noe s-a plecat spre a jertfi animale după ce a trecut potopul, și dacă așa am văzut, am lăsat tot așa ca și până în potop, că omul Mi-o luase înainte și folosise tot jertfa lui. Așa și Israel, de bine ce ajunsese în Canaan a luat și a adus jertfă lui Dumnezeu, dar fără să-i spună Dumnezeu. Ce să-i mai spună Dumnezeu omului care își alege ce să facă? De aceea zice Scriptura că jertfa plăcută Mie este duhul umilit.

Israele, Israele, fii deștept, tată, că ai înaintea ta plata omului care a voit ca el. Israele tată, duhul cel umilit primește de la Domnul, și nu aduce Domnului. Duhul omului umilit aduce Domnului ceea ce-i cere Domnul să aducă. Omul umilit aduce ascultare. Omul umilit așteaptă pe Domnul. Omul umilit nu ia îndemn din sine. Acesta este un duh umilit și nu altfel. Cel umilit se roagă pentru voia Domnului în el, așa cum am învățat Eu pe ai Mei să se roage, că așa i-am învățat să spună: «Facă-se, Doamne, voia Ta, precum în cer așa și pe pământ».

O, Israele, mângâierea Mea de șapte veacuri! Pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer. Copilul Meu, Eu când am venit din cer pe pământ, a trebuit s-o iau de la pământ, nu de la cer. Am făcut ca pe pământ și M-am pus jertfă pe cruce, ca pe pământ, nu ca în cer. Am făcut voia omului, ca pe pământ. Am judecat voia omului, asta am făcut prin jertfa Mea de pe cruce. Noe plăsmuia în gândul lui să mănânce carne, să bea vin, iar Eu i-am încuviințat așa cum a voit el, și cu mare smerenie am adăugat și voia Mea lângă voia lui, că așa i-am spus: «Mănâncă tot ce se mișcă și ce trăiește, precum v-am dat Eu toată iarba verde». Eu dădusem omului, dar omul își dăduse și el. I-am amintit lui Noe ce am dat Eu omului spre hrană, dar voia lui Noe a fost mai întâi, și apoi i-am amintit și de rânduiala Mea.

O, Israele, Israele, cugetul omului și plăsmuirile cugetului sunt aplecate spre rău din tinerețile omului, de la început, fiilor. Dar vine, tată, vremea omului nou, vine, și a și venit, căci Eu am venit. Am venit și în trup, de M-am dat jertfă ca pe pământ, de M-am dat hrană omului, ca să înțeleagă omul ce trebuie să mănânce. Am venit și în duh, și iată, Mă fac mană cerească, Mă fac cuvânt, și în curând Mă voi face saț îndestulat întru mâncare nestricăcioasă, venită din cer pe pământ.

Poporul Meu, să-ți fie crucea masă și așternut, fiule, masă pe care să stai tu înaintea Mea ca jertfă plăcută și umilită. Crucea pe care o serbez Eu cu tine azi este calea pe care am venit la oameni. Am făcut din ea cărare a omului spre Mine. Crucea Mea a fost din lemn, iar a ta este din duh și din trup. Trupul tău să fie cruce, și Duhul Meu să fie pe ea. Să porți Duhul Meu în trupul tău și să-Mi fii Mie jertfă, poporul Meu, căci crucea, fiule, a fost prima masă de jertfă pe care M-am așezat spre hrană omului care voiește să fie nou. Eu pentru nașterea omului nou M-am pus pe cruce, ca să vadă omul cărarea spre om nou, ca să vadă învierea prin cruce. Eu când am venit în calea apostolilor ca să fac din ei om nou, am început de unde i-am găsit pe ei. De la pescuit am început cu ei, de la pește am început, căci din cuvânt am făcut pește, ca să prindă ei pește făcut prin cuvânt și să Mă poată apoi lua și pe Mine în năvodul lor, și să fac din ei năvod și pescari de oameni pentru împărăția cerurilor, cea nevăzută de omul cel vechi, dar văzută de om nou, care se întoarce la chip și la asemănare cu Hristos.

Israele, să fii treaz la auzul cuvântului Meu, căci cel treaz împlinește cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce nu-l împlinește, acela doarme. Fii atent, poporul Meu, căci cel ce împlinește este treaz, iar cel ce nu împlinește doarme. Eu vin și îl găsesc mereu dormind pe cel ce nu împlinește. Așa a făcut și Israel. Când am venit, el a dormit, și nu lăsa pe nimeni să se trezească. Dar tu, cel nou, să nu ai inimă de jidov, fiule, căci ție îți zic fiu. Se sfătuiră atunci iudeii cei din frunte, mai-marii templului se sfătuiră că dacă cineva din iudei va crede în Mine, acela să fie scos din sinagogă. Iată și azi același sfat în biserica lumii. Mai-marii bisericii au hotărât pentru cei dintre ei care cred cuvântul lui Dumnezeu cel de azi, să fie amenințați, să fie pedepsiți, să fie puși în lanțurile lor, și iată, nici acum nu rămân cu cei prigonitori ai cuvântului Meu, așa cum nici atunci nu am rămas. Am scuturat praful și am ieșit, și M-am alipit de cei umiliți, de cei cu duhul curat, și din ei am făcut sămânță de vie nouă și am început cerul pe pământ cu ei, cu cei înnoiți. Așa fac și cu via de acum.

O, vie plină de aguridă! Agurida e acră, nu e dulce, nu e bună de mâncat, nu e bună de luat. Ai amestecat mana cu carnea în pântecul pământului tău, și a ieșit aguridă; și în loc de om nou, a ieșit idol, a ieșit chip cioplit, căci omul se închină chipului său cel cioplit.

Am venit, și Mă fac cuvânt, și am zis să Mă dau în dar și să trezesc turma care doarme. Am venit ca și atunci, ca să fiu dar ceresc de la Tatăl pentru omul care trăiește din carne, și vierii M-au scos afară din via lor și M-au pus în teasc și M-au zdrobit, și din sângele Meu Eu am făcut vinul cel nou pentru cel ce crede în Dumnezeu venit pe pământ; și trupul Meu s-a făcut pâine, și M-am făcut mană din cer pentru cel credincios. Israel zicea că slujește lui Dumnezeu, și când a venit Domnul să le plătească lor credința, a găsit aguridă în credința lui Israel. Biserica de azi zice că slujește lui Dumnezeu, și iată, Cuvântul Se vestește întru venirea Sa pe nori, precum este scris în Scripturi că vine să plătească pentru faptă, și tot aguridă acră este în toată via de azi. Iată Scriptură împlinită: «Mânca-vor părinții și se vor strepezi dinții fiilor». O, nu mai trebuia să fie așa, că Eu M-am pus pe cruce pentru răscumpărare, și iată, am fost iar defăimat de omul bisericii, sunt iar necunoscut de fii. Dar voi îneca toată necredința, căci apa râului vieții curge, curge și inundă peste tot. Cuvântul lui Dumnezeu odrăslește, și apa râului vieții se face cuvânt, și este cuvânt apa râului vieții, căci omul nu vrea mană. Omul vrea carne, nu vrea mană, nu vrea cuvântul lui Dumnezeu. Mana este ascultare, iar carnea este neascultare, și este voie liberă în om.

O, ortodoxie, fiică a credinței cea dintâi, pe care am dat-o s-o poarte apostolii Mei cu care am cutreierat pământul lui Israel! La Israel am venit cu trupul, și la tine sunt venit cu duhul, după cum am făgăduit că vin. O, fiică a credinței cea de atunci! Ai dus, tată, solia Mea până azi, și când să-ți dau plata și strălucirea ta, și sfințenia când să ți-o dau, ai făcut și tu ca jidovii. Nu M-ai primit, nu M-ai cunoscut, nu Mi-ai cunoscut glasul și cuvântul care vine cu Mine pe nori. Te-ai îngâmfat și nu M-ai primit, și Mi-ai pus mâna la gură și pândești pe ai tăi ca să nu-i lași să creadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. Iată, Mă gonești, Mă dai afară din sinagoga ta, și Eu am venit să-ți fac ție bine. Nimic nu ți-am cerut decât să te lași de păcatele tale și să fii curată, biserică a Mea, dar tu nu vrei să fii a Mea. Eu de aceea M-am aplecat spre tine, ca să te rog să fii a Mea, ca să-ți dau mană din cer. De aceea am venit, și am venit pentru că era scris că vin. Deschide cartea Mea și vezi că venirea Mea este scrisă în ea, și vezi bine, ca să citești bine, și vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, și iată, Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, și tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morții din morminte că au auzit acest cuvânt, și nu vei ști atunci unde să intri de mânia Mea.

O, fiică de azi, am voit să-ți dau inel de piatră scumpă, tată, pe care este scris numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu. Am venit cu inel la tine, ca să te știe toți de mireasă pețită de Mirele Care vine. Și tu, fiică a părinților tăi, nu-L știi pe Cel ce vine, și iată, El vine, vine mereu, și tu stai închisă în calea Lui.

O, vie cu aguridă, M-am oprit în tine pe o colină și am altoit o coardă din vie și am pus-o la îngrijit și la crescut și la înmulțit și am cules din ea struguri, tată, struguri împliniți și buni de pus pe masă. Am luat din tine, și tu trebuia să te bucuri că am venit la tine ca să fac în tine rod, și am cuvântat din via Mea cea îngrijită și ți-am spus să te întorci spre rodire și spre îngrijire. Deschide, ca să vezi cu ce am venit. Nu vreau să-ți iau ce e al tău, și vreau să te lași spre înnoire, spre viață veșnică să te lași cu Mine. Deschide-Mi Mie, că lumea cea păcătoasă a călcat peste tine și peste rochița ta și a făcut din tine babilon. Întoarce-te din robie, că au venit în palatele tale fiii babilonului și te-ai pângărit cu ei, și inima Mea văzând goliciunea ta s-a depărtat de tine, ca și de sora ta, că fiii străini ți-au luat haina și au vândut-o și te-au lăsat goală, și iată, bei paharul surorii tale și suferi pentru nelegiuirea ta. Vin străinii în tine, și tu te gătești pentru ei, și îți faci ochii cu dresuri, și Eu am venit să te strig, căci tu Mă înșeli așa cum înșeală o femeie pe bărbatul ei. Eu nu vreau ca tu să fii judecată după pravila cea pentru desfrânate, și de aceea te strig: întoarce-te și nu fă ce a făcut sora ta cea mare; nu fă ce a făcut Israel; nu fă cu Mine ce au făcut jidovii.

O, ortodoxie, am scos din mijlocul tău un foc, și voi arde în el fărădelegile tale. Întoarce-te la părinții tăi cei sfinți, cei care s-au jertfit pentru tine. Întoarce-te, tu, sămânță a lui Iuda, căci Eu din această sămânță M-am ivit, și am lăsat în ea preoție și proorocie, și iată, nu mai este curat ce am lăsat, și este vândut pe preț de desfrânare ce am lăsat în via Mea. Cel ce calcă legea lăsată de Mine peste turma Mea, acela este orb, acela devine orb, orb cu duhul. Eu știu că tu crezi că Eu sunt în cuvânt și că strig la tine, dar îți pare rău când vezi că dau să te despart de voia ta cea rea. Ți-e rușine cu goliciunea ta și ți-e greu să te pregătești în sfințenie, omule al bisericii lumii, că al Domnului nu vrei să fii. Ți-e rușine să-ți pierzi scaunul pe care stai fără de chemarea Mea. Cine te-a ales pe tine să slujești pe Dumnezeu? Și dacă te-au ales arhiereii tăi, de ce nu slujești lui Dumnezeu? O, șirul unșilor din uns în uns s-a rupt de multe ori, și tu duci cu vorba pe om ca să creadă omul că ești unsul Meu, că ești alesul Meu, și să-ți dea omul zeciuială, și iată, tu o cheltui pe pofte, așa cum făcea și Israel. Îți plătește omul ca să-l bagi în pământ, îți mai și plătește pentru asta. Eu când l-am înviat pe Lazăr n-am cerut plată. Eu l-am înviat, nu l-am îngropat, și tot n-am luat plată. Așa înseamnă alesul Domnului pentru oameni, nu să-ți plătească omul că-l botezi, că-l cununi sau că-l împărtășești cu Dumnezeu. Eu ce să-ți mai plătesc dacă ți-aș plăti că-Mi lucrezi Mie? Eu nu cu bani plătesc omului. Eu cu mântuire plătesc omului slujitor lui Dumnezeu, și iată pilda viei care face aguridă. Îmi sparg capul cei din vie când vin de la Tatăl să cercetez via, și iată, Semănătorul Care seamănă sămânță găsește piatră și cărare bătută și pământ uscat, nu găsește pământ bun de însămânțat, căci omul are mult de lucru și nu are vreme de sămânță din cer. Mă voi duce să strig la omul cezarului, Mă voi duce să-i spun că vin și că-Mi fac cărare să vin, și voi striga pe România și voi lucra cu cuvânt dulce, ca un Dumnezeu.

O, Românie, fă-te, tată, țara Mea. Românie, oare, tu nu vrei, tată, să fii creștină? Creștinii postesc de cele nebinecuvântate, de cele rele. Creștinii iubesc, iubesc umilința și înfățișarea lui Dumnezeu în ei și sărăcia de duh ca să fie fericiți. Creștinii iubesc lucrările Domnului pe pământ. Creștinii ascultă pe Dumnezeu și se tem de Domnul și ascultă.

O, Românie, poporul Meu pe care-l hrănesc în mijlocul tău cinstește pe cezarul cu cinstea ce i se cuvine cezarului, după cum scrie în Scripturi. Românie tată, Eu grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, dar omul bisericii, care ar trebui să Mă primească, nu Mă primește, zice că sunt mortul. Eu nu sunt mortul. Eu sunt Domnul; Domnul proorocilor și al drepților și al celor ce cred în Domnul. Biserica zice că sunt mortul care vorbește. Dar ea cu cine vorbește? Toată slujba pe care o vorbește cu Dumnezeu și cu sfinții înseamnă vorbire cu mortul? Sfinții care au luat cerul și pe Domnul de casă și de țară, aceia sunt mortul cu care vorbesc oamenii bisericii? Toate slujbele bisericii sunt cuvinte către Domnul și către sfinți, nu e vorbire cu mortul, căci sfinții nu sunt morți. Cei vii vorbesc cu sfinții în rugăciunile lor și îi trimit pe sfinți la Mine ca să primească de la Mine pentru cei vii în trup. Dacă toate rugăciunile bisericii vorbesc cu Domnul și cu sfinții, dar Domnul și sfinții să nu vorbească cu omul? Numai omul poate vorbi Domnului? Domnul nu poate vorbi omului? Eu pot mai mult ca omul, că Eu sunt Cuvântul din veac și până în veac. Eu sunt viu. Eu sunt fără de moarte și fără de sfârșit. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, și grăiesc peste pământ. Grăiesc în mijlocul tău, Românie, țara Mea. Tu ești țara Mea, căci M-am întors, și în tine M-am întors, și în tine cuvintez cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Românie, am venit să-ți pun salbă, tată. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine, darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine și l-am plămădit din cuvântul Meu, și am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului Meu, și grăiesc peste el și spun: pace ție, țara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău strigă la Mine pentru tine. Moșii și strămoșii tăi cei sfinți, aceia sunt cerul tău care este la Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se așterne pe masă de praznic. Vino, tată, la praznicul cerului! Vino și mănâncă! Vino și te naște din Dumnezeu! Vino și spală-ți rochița în râul vieții, și spală-ți și cămășuța, tată, și caută-ți cămășuța dacă n-o mai ai, că fără cămășuță ți se vede goliciunea prin rochiță. Am venit la tine cu straie cerești, din apă și din duh. Vreau să fac din tine apă și duh, cristelniță de botez, în care să se boteze toți cei ce vor lua calea învierii și a vieții veșnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea s-a făcut cunună pe creștetul tău, s-a împletit și s-a făcut cunună de slavă peste tine. Crucea Mea să fie năframa ta de pace între Mine și tine. Dă-Mi solie de pace între Mine și tine, Românie, țara Mea dată Mie de Tatăl. Înalță-te înaintea popoarelor, tu, țară a întoarcerii Mele, căci pământul cel de acum trece la înnoit, și se face cer nou și pământ nou pe el, precum a fost pământul cel dintâi. Amin.

Vino, Românie, să fii poporul Meu ales între neamurile pământului! Vino, tată, că poporul cel ales la început M-a pus pe cruce și M-a lepădat, și Eu te-am îmbrățișat pe tine, că te-am găsit sub cruce și te-am luat sub mantia Mea când am trecut pe lângă tine și te-am văzut sub cruce. Vino să-ți dau plata, să-ți dau inelul cel de piatră scumpă! Dă-Mi mâna să-ți pun inelul, căci pe această piatră scumpă este scris numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Vino spre zi de nuntă, țara Mea, mireasa Mea, că asta este soarta ta! Vino, că Eu vin! Ascultă ruga Mea și fii comoara Mea, și fii cărarea Mea, că vin, și M-am vestit că vin, ca să nu vin pe neștire când vin.

Duhurile Domnului se odihnesc deasupra ta. Duhurile sfinților sunt ca stelele deasupra ta. Duhurile îngerilor stau coroană peste tine. Duhul Sfânt Își are tron și cuvânt în tine.

Pace ție, țara Mea, pământ al praznicului Domnului, căci unde este stârvul, acolo se adună vulturii. Amin, amin, amin.

Binecuvântat să fie poporul Meu din tine, Românie, țară a întoarcerii Mele, că mare taină este poporul Meu din tine. Poporul cuvântului Meu este ramură verde, este pom plin de roadă lângă izvorul vieții, și ramurile lui trec peste zid, și Eu, Domnul, revărs peste el binecuvântările cerului, binecuvântările pământului, binecuvântările strămoșilor, binecuvântările înălțimilor cele veșnice. Așa binecuvântări am pus pe creștetul celui ales din tine, țara Mea.

O, popor luat din români, să fii binecuvântat înaintea neamului român și să binecuvintezi înaintea Mea pe România și să fii cuvântul Meu peste ea, și ca un voievod să fii unul prin fiii și fetele tale, poporul Meu cel din români. Așa am luat și din Israel un mănunchi de popor care a umblat cu Mine. Așa am lucrat și din români și Mi-am luat popor, și îl numesc începătură de veac nou, și ca pe un voievod îl port înaintea Mea, și îl numesc uns pe poporul cuvântului Meu, și îl numesc miruitor de ungere nouă, de veac nou. Așa îl numește Domnul pe cel ales, pe cel pus la plămadă ca să crească din el popor al întoarcerii Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii. Amin, amin, amin.

27-09-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (10)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:18 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Cobor pentru o clipă în grădină. În carte cobor, nu în grădină. În grădină cobor mereu, stau mereu și Îmi las mereu voia Mea din cer peste grădină, dar azi cobor în carte, tată. Cobor și binecuvintez prin cuvânt rostit petecuțul de pământ pe care l-am răscumpărat ca să am pentru poporul Meu, ca să-l adun când și când pe poporul Meu aproape de ieslea Mea de coborâre a cuvântului, de naștere a cuvântului.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, binecuvântat să fie petecuțul de grădină răscumpărat de la om, și vom pune pe el un mărgăritar, un cuvânt de zidire care se va zidi ca în cer, ca să fie grădină a poporului Meu Israel. Eu, Domnul, am rostit cuvânt că în jurul acestui munte ceresc, coborât prin cuvânt în cetatea Mea de coborâre, în jurul lui se va arăta un șirag de mărgăritare cerești, un șirag de cuvinte care se vor zidi pe pământ pentru facerea în faptă a lucrării cuvântului lui Dumnezeu. Nu vă îngrijorați voi. Nu va fi greu. Se va lucra ca în cer. Numai tu, poporul Meu, să fii, tată, pregătit, că te-am făcut popor de fii și te-am învățat să porți hăinuță cerească, fiule Israele, căci așa cum a avut Avraam soli cerești cu el la masă, așa vin Eu, Israele, vin cu cerul la tine, și nu Mă fă, tată, să Mă întorc în cer cu lacrimi.

O, Israele, pace ție, tată! Pace ție, măi copilul Meu, că tu trebuia să fii lucrat numai din pace după câtă pace ți-am hărăzit Eu ție.

Îmi iau copilașii cei mai mici și Mă duc cu ei într-o cetate ca să lucrez pace peste ea. Mergem o clipă în cetatea Căprioru să vedem dacă mai încape pacea Mea pentru ca să fie lucrată. Să vedem dacă mai încape în ea sfială sfântă, cinstire duhovnicească, bună viețuire și iubire între cei ce se adună la masa cuvântului Meu, din zi de odihnă în zi de odihnă.

O, poporul Meu, nimeni dintre sfinți n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, și ce rece ești tu, Israele! Ești rece, tată, și de aceea nu ești tu cald, de aceea, pentru că ești rece, și te-ai învățat așa și nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, și mereu ți-am spus să nu te mai ascunzi de Mine și de solii Mei în mijlocul tău, și te-am învățat să-I mulțumești lui Dumnezeu când El îți mustră păcatul și neorânduiala și să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheț și să te încălduresc.

Te-am învățat, popor iubit, să nu ieși, tată, din stână. Unde sunt cei ce s-au jucat de-a ieșitul pe drumurile lui Gog? Iată, aceștia nu mai vin, și s-au făcut defăimători, și s-au făcut stâlp de sare, și s-au făcut sloi de gheață, că n-au mai vrut să asculte de cuvântul Meu, și mai bine au lepădat cuvântul Meu decât drumul spre rătăcire. Israele, Israele, fiule risipitor, de ce te-ai dus să te cheltuiești cu lumea care-și cheltuiește viața și sufletul și trupul și timpul și mântuirea? Iată, și creștinul dă să se piardă pentru mâncare, pentru pofte, și se prinde iar în robia păcatului. O, Israele care ai plecat! Când te-am strigat Eu, tată, erai pe drumurile lumii, pe drumurile Sodomei și ale Gomorei; erai mânjit și erai pe față murdar, și te-am strigat să vii și te-am curățit Eu ca să stai cu Mine, și tu iar ai plecat și iar te-ai omorât. Se omoară creștinul singur, și nu mai e creștinul aproapele Meu. Se duce și se apropie de lume și nu mai e aproapele Meu, căci aproapele Meu este cel ce face voia lui Dumnezeu.

Israele, Israele, ți-am spus, tată, că vin valuri de pieire peste lume, pentru că lumea e făcută din fiii pierzării. Iată, picur ploaie peste tine, Israele. Cuvântul Meu picură peste Israel cum picură ploaia peste pământ. Duhul Meu plutește deasupra ta, Israele, și diavolul, tată, vine să-ți fure ce-ți dau; îți fură și te lasă sărac și te face hoinar și te face fiu risipitor.

Poporul Meu, un picuț mai înainte de serbarea ta cu Mine cea de patruzeci de ani când Eu ți-am dat trăistuță cu semințe să mănânci și să crești și să te îngrași în cele cerești, un picuț mai din timp am rostit cuvânt și am spus așa: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărții!». Și acum ce să spun de cel ce dă să moară cu viața pe masă, cu viața în casă, de cel ce dă să moară după deschiderea cărții? Acela se face iad, acela se dezbracă și umblă gol și se pregătește pentru ziua sfâșierii.

Israele, Israele, rămâi, tată, în ascultare de Dumnezeu, că iată cum vin. Vin să te strâng la piept, și tu să Mă simți cine sunt și ce sunt. Vin să te învăț să Mă iubești și să Mă strângi și tu la pieptul tău, și să nu te faci desfrânat, poporul Meu. Să nu strângi, tată, nimic la pieptul tău în afară de Mine. Ține-te îmbrățișat cu Dumnezeu. Țineți-vă îmbrățișați unii pe alții în iubire. Israele, nu te strivi frate pe frate cu neiubirea; nu fă, tată, lucrare de neiubire. Eu nu zic să nu faci lucrare de ură, și zic ție să nu faci lucrare de neiubire între frate și frate. Ți-am spus, și nu demult am spus așa: «Vai ție, Israele, dacă vei mai căuta să auzi sau să știi sau să vezi ce pățește lumea!», și acest cuvânt era să nu mai umbli prin lume, tată, să nu mai iei din lume să aduci în casa ta, să aduci în poporul Meu. În poporul Meu să aduci numai cuvântul Meu, și să-l rumegi, tată, după ce îl aduci, iar înăuntrul creștinului să și-l rumege fiecare după voință. Iar Scriptura așa spune: «Pe cel fără de orânduială să-l însemnați și să nu mai aveți nici o treabă cu el, ca să-i fie rușine, dar să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci să-l povățuiți ca pe un frate». Măi Israele, dacă așa s-ar lucra în tine, tată, Eu gata aș fi, aș veni, dar tu Îmi încurci venirea, că tu vrei să judeci tu mai înainte de venirea Mea. Nu așa, tată. Fă cum zice Scriptura, nu cum zici tu, că tu nu te aduni ca să judeci când te aduni, ci te aduni ca să mănânci. Cine se adună la masă, se adună ca să mănânce, și ia bine aminte la acest cuvânt, poporul Meu, că dacă l-am spus, spus rămâne, și el își va cere dreptatea sa în ziua sa, căci fiecare cuvânt rostit își are ziua sa de împlinire și de glorie.

Am binecuvântat petecuțul de pământ prin care Îmi lărgesc încă lucrul și așternutul Meu cu poporul Meu. Să am unde Mă aciua când pun masă ție, Israele, când vii la izvor, tată, că iată, setea îți crește, și dorul te mișcă, și dragostea te desăvârșește, poporul Meu. Israele tată, îți doresc dragoste de Dumnezeu, îți doresc dor și îmbrățișare cu Dumnezeu. De aceea fac faptă din cele dorite de Mine peste tine, și îți fac, tată, grădini de întâlnire și de sărbătoare pentru tine. Roagă-te să pot împlini peste tine cele ce-ți doresc, căci într-o zi te voi chema aproape, și tu vei pleca pe jos în ziua aceea, și când vei ajunge, vei intra în odihna Mea, în cetatea Mea, și vei locui în locaș de Ierusalim nou, după cum Eu îți voi găti, Eu și cu tine alături, Israele. Și vor veni neamurile să vadă mlădița cea nouă și altoiul ei, dar deschide-ți auzul bine, că iată ce-ți spun: nu vei veni bolnav, nu vei veni șchiop, nu vei veni slăbănog în cetate. Voi face o cetate cerească pe pământ, și cetatea va fi lucrată din fii, nu din piatră, nu din cărămidă, nu din lemn așa cum face omul bisericii din lume, care-și zidește turn de piatră și zice că este biserică. Biserică înseamnă fii, asta înseamnă piatră de biserică, și vei fi casă Mie, poporul Meu, și Eu îți voi fi ție casă, și Eu îți voi face ție casă. Vom face și noi casă, dar mai întâi facem împărăție de cer, și după aceea vom lucra și din piatră, căci piatra este a lui Dumnezeu, și Domnul o sfințește prin împărăție cerească de piatră neclătinată între cer și pământ.

Iată cum se împlinesc cele rostite de Mine prin cuvânt, căci cei ce au bani fac turn de piatră alături de piatra Mea cea nouă de nou Ierusalim. Fac împărăție pământească cei ce au bani. Mai face omul încă o dată un turn ca turnul Babel (Centrul Internațional Ecumenic – Vulcana Băi, n.r.), și se va da în el drept Dumnezeu. Omul cu bani a luat o cărămidă cunoscută, a cumpărat-o cu bani, și lângă ea zidește cărămizi necunoscute, și iată, se folosește omul de numele lui Dumnezeu, de cărămida cea cunoscută că ar fi a lui Dumnezeu, și se va da omul drept Dumnezeu. Dar Eu am aici izvor din cer, și omul care va veni va fugi de lângă turnul omenesc și va da să guste din izvor și va face omul alegerea, iar tu, poporul Meu, vei fi lumină și te va alege omul de cărare spre Dumnezeu; numai tu să fii pregătit și așezat înaintea Mea. Voi face din tine călăuză, și îți voi da cuvântul nădejdii vieții veșnice, ca să-l dai omului cel pământesc, căci turnul ce îl face omul va avea izvor de băuturi îmbătătoare și de mâncăruri păgânești, dar la tine va sticli izvorul vieții veșnice, izvorul nădejdii și mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, care este ruptă din cele cinci pâini și doi pești, înmulțite prin cuvânt.

Se binecuvintează sărbătoarea de punere a troiței de nou Ierusalim în grădina cea dată vouă de Domnul Dumnezeul vostru, căci pământul va fi răscumpărat de Dumnezeu. Se binecuvintează vremea cea bună pentru ziua serbării însemnării grădinii adăugate la trupul pământului cel nou. Se binecuvintează poporul Meu care va veni să ia din serbare, să ia Duh Sfânt, și bucurie să ia. Se binecuvintează și se sfințește crucea cea de la intrarea în grădină, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și va fi scris pe piatra aceea: Fundația Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, și poporul Meu se va zidi pe această piatră vie, și va fi viu poporul Meu și bun pentru zidire. Ferice ție, fiule care vei fi bun pentru zidire. Învață, Israele, zidăria, că fiii lumii învață dărâmarea. Învață, poporul Meu, stingerea focului, căci fiii lumii învață lecția arderii lumii. Smulge focul de pe tine și din ograda ta, căci foc înseamnă tot ceea ce este trecut prin foc, și care arde când ia foc. Fă-te sănătos, poporul Meu, fă-te, tată, sănătos și ieși din foc, ieși din mijlocul focului, căci omul a vândut foc pe bani, și tu ai cumpărat și ai stat învelit cu foc și n-ai vrut să Mă crezi, că mereu ți-am spus și n-ai crezut. Vezi tu, Israele, ce înseamnă să ai Duh Sfânt peste tine? Poate că tu n-ai crezut când Eu ți-am spus că cobor peste tine Duh Sfânt și că te învăluiesc în Duhul Sfânt. Până acum n-ai avut, dar acum ai, că dacă nu aveai, nu puteai nici acum împlini lucrarea Mea. Vezi ce înseamnă Duh Sfânt în tine? Cu El poți să dai răul de la tine; cu El poți să arunci focul; cu El poți să arunci păcatul; cu Duhul Sfânt, poporul Meu. Așa ți-am spus: «Israele, ia, tată, pe tine cămașa Duhului Sfânt și pune-ți peste ea cingătoare, ca să nu ți-o ia vântul». Și iată, nu ți-o ia, căci vântul a venit de la Mine, a venit să sufle pleava de la tine, a venit să sufle focul de la tine, a venit să sufle păcatul de pe tine și tina de pe tine, și nu ți-a luat vântul cămașa, și o ai pe tine. Cu ea sufli și tu, și cu ea poți să faci ce-ți cer Eu pentru viața ta, pentru scăparea ta.

Să nu cruți, fiule, nici un fir de foc. Să nu mai pitești prin vreun colț ca să oprești. Scoate-l afară, că e foc, tată, e foc trecut prin foc, că Eu spuneam să nu mai porți foc, și creștinele își făceau rochii înflorate de mătase, și își făceau marame înflorate și așternuturi păgânești în paturile lor. Dar vom face căsuțe albe și curate și necolorate și vom respira în ele aerul Duhului Sfânt și vom scăpa de vină, căci toate cele dureroase vor fi atunci uitate și osândite la uitare. Amin.

Îi trebuia creștinului hambare și tronuri? Nu, tată, nu-i trebuia. Creștinului îi trebuia pe Dumnezeu și pe Duhul Sfânt, iar toate celelalte se cereau numai pentru trebuința cea firească. Ceea ce a avut creștinul până acum a fost nu cele după firea creștină, și s-a asemănat creștinul cu lumea cea păgână la port și la stat și la avut. Dar acum fă-ți aripi, Israele, că asta înseamnă să ai tu aripioare. Îți erau mici și rupte aripioarele și nu puteai zbura din loc în loc după Dumnezeul tău. Aveai, tată, animale, păsări, avere, așternuturi plăcute ție, aveai împodobituri, aveai zorzoane în casă și afară și pe gard și pe tine, și toate îți înăbușeau zborul și îți răpeau timpul, și munceai la lume ca să-ți dea lumea bani și să te ajustezi și tu în rând cu lumea, și Eu te-am tot așteptat să-ți piară pofta ta și să iei pofta Mea în pântecele inimii tale și să faci voia Mea, Israele, că dacă ai făcut copii, iată, acum plângi și spui ca Scriptura care zice: «Fericiți cei ce n-au purtat copii în brațe», căci copiii sunt rod al păcatului tău și sunt robi ai acelorași păcate ale lumii, și te doare și pe tine și pe Mine de rodul tău. Lasă, tată, să te doară, că durerea a mai rămas să te salveze, căci bucuria cu Mine n-ai mâncat-o cu folos la vremea ei. Acum fă-te mic în mâna Mea, ca să te pot plămădi om nou, după măsura cerului, după măsura îngerului, nu după măsura omului; să te fac om înaripat cu Duhul Sfânt, purtat în corabia salvării.

Acum te las hrănit cu cuvânt. Pace ție! Israele, pace ție, tată! Te voi strânge din zi în zi mai mult la pieptul Meu, la pieptul ieslei Mele, dar să nu te lași greu pe pieptul Meu, tată. Să nu fii greu, să nu te lași greu, căci pieptul grădinii Mele este din trup. Fii atent ce-ți spun, și să înțelegi ce-ți spun. Pieptul Meu este trup în grădină. Să stai alipit și nu deasupra. Să nu stai pe el. Să stai doar alipit, și să stai ca Ioan, cel alipit de pieptul Meu, și să ajuți pe Domnul, ca Ioan, fiule de azi.

Binecuvântată să fie întâlnirea cu care vin la voi să pecetluim grădina care va prinde acum trup nou. Rugați-vă la Mine să aduc soare și cald, să aduc bucurie de sărbătoare, căci prin post și rugăciune voi face minuni cu tine, poporul Meu, fiindcă așa ți-am făgăduit. Amin, amin, amin.

22-10-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva

Vine Domnul Iisus Hristos cu oaspeți cerești în grădină. Domnul bate la poartă, Domnul glăsuiește din poartă, și cuvântul Său intră pe porți de slavă, intră din văzduh în văzduh, și face Domnul văzduhuri noi. Amin.

Eu sunt, fiilor. Eu sunt. Amin, amin, amin. Vă trezesc din timp, dinainte de zorii dimineții de serbare, că vine poporul Meu la izvor și îi gătesc să mănânce, gătesc masă lui Israel.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, așa vin Eu când vin. Și cum mai vin? Ce vă spun Eu când vin? Pace vouă, vă spun. Pace în grădina Mea! Amin, amin, amin. Luați și dați lui Israel pace, că mare este numele Israel. Ferice poporului care poartă acest nume, că mare este numele Israel.

O, fiilor, limba Mea este cerească. Scrisoarea Mea este din Mine, și Eu așa grăiesc, ca din cer, nu ca de pe pământ. Vorbirea cerească este mereu cu stăruință în ea, cu trezire în ea, cu limbă cerească în ea, cu limbi cerești peste Israel, că numai cu Israel vorbește cerul.

Pace ție, Israele, ție, poporul Meu! Pace ție, celui ce stai cu credință înaintea Mea! Eu cu stăruință cuvintez peste tine, iar tu să iubești limba Mea cerească. Ție să nu-ți placă vorbirea cea ca pe pământ, și să-ți placă limbajul cel din cer, care vine cu Mine până deasupra ta și te cuprinde și îți fură inima din tine și o ia întru sine, ca să te ajute să-L iubești pe Dumnezeu și să stai în El, Israele.

Ia să-ți spun ce văd Eu pe pământ. Văd pe câte cineva că scrie o scrisoare frumoasă unei ființe pe care n-o cunoaște, ci doar a auzit de ea. Îi scrie frumos și cu iubire și cu dor și primește scrisoare de răspuns cu iubire, și dorul crește între cei doi, și cei doi încep să se cunoască prin scrisori, și încep să se vadă unul pe altul cu duhul lor, și vine apoi ziua să-și dea întâlnire, și se întâlnesc și se cunosc, și bucuria își împlinește dorul, și totul vine la arătare, la vedere. Așa îți scriu Eu ție din cer pe pământ, și le dau poștașilor scrisoarea, și ei o aduc la tine, și tu te lași cuprins în Mine și îți hrănești dorul, tată, și grăbești ziua întâlnirii Mele cu tine pe pământ, că tu ești locuitor pe pământ, și Eu străbat cerurile până la tine și Mă fac cuvânt pe masa ta și stau nevăzut de tine până la iubirea cea desăvârșită, până ce tu te vei desăvârși în Cel ce te poartă spre El prin cuvântul Său cel ceresc, prin graiul Său cel ceresc înaintea ta. Așa am avut mereu lucru peste Israel, dar ca azi niciodată n-am lucrat de aproape, căci aproape este întâlnirea Domnului cu cei de pe pământ care stau în numele Lui înaintea Lui.

Nu mai știe omul drumul lui Dumnezeu înspre om, că omul are altă iubire, omul iubește ce are și ce-și face. Dar tu, Israele, ești poporul Meu, și ai ungere și alegere aleasă și știi toate de la înțelepciunea cea de sus. Fii atent, ca să înțelegi cine știe și cine crede și cine este ales. Ales este cel ce are ungere de sus. Pavel, apostolul Meu, până n-a luat ungere de la Mine n-a știut de sus, și a știut de jos. Fără ungere nu se poate ști de sus. Nu se poate credință în acest cuvânt venit pe nori de sus până nu ai ungere și atingere cu Dumnezeu, cu Dumnezeul lui Israel. Fii priceput, popor iubit, că mulți pe pământ zic că știu din descoperiri, dar ei zic adevărul lor, iar descoperirile lor vin de la trup și de la sânge, nu de la Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești; vin de la duhul lor, nu de la Duhul lui Dumnezeu. Aceștia sunt călăuziți de duhul lor, de dorul duhului lor, că fără ungerea Duhului Sfânt nu ai de la Duhul Sfânt. Apostolul Pavel până n-a primit ungere de la Duhul Sfânt n-a putut fi lucrător din cer, și am lucrat apoi mereu peste el ca să nu se trufească pentru ungerea lui de sus, ca să nu se fălească el cu ungerea, ci ca să se fălească ungerea de el. Așa și tu, popor uns de Dumnezeu, să nu te trufești, tată, de ungerea ta de la Mine, ci să lași ungerea să se bucure de tine, că altfel primești bold de la satana, de la îngerul rău, care te înțeapă cu trufia. Să nu te înțepi în acest bold așa cum pățesc oamenii care se înțeapă în însuși boldul lor, în boldul descoperirilor duhului lor. Tu ai descoperirea Mea cu tine, tu nu ai descoperiri de ale tale. Tu ești altceva pe pământ. Tu, tată, nu ești ca fiii oamenilor. Tu ești al lui Dumnezeu, și Lui Îi slujești; El ție, și tu Lui.

Să nu Mă lași să pier, fiule. Să Mă ții viu, poporul Meu. Să nu Mă dai la moarte și în vremea aceasta. Dar tu ești mic, și știi de la Mine să te faci micuț în brațul Meu, ca să nu știi răutatea omului mare, care Mă răstignește cu ascuțimea duhului lui. O, cine știe să Mă răstignească pe Mine mai bine decât cei pricepuți, mai bine decât cei ce-Mi citesc în voile Mele fără să le ia pe ele înăuntrul lor? Cine, tată, a făcut răstignirea Domnului? Pilat sau Irod? Ei nu se pricepeau cine sunt Eu și de unde venisem. Ei știau ale lor, nu ale Mele, dar preoții știau, că citeau și învățau de Dumnezeu, și nu s-a priceput nimeni ca ei să Mă dea la răstignire. Ei n-ar fi dat scaunul lor nici lui Dumnezeu, și iată cine au fost cei mai răi oameni și pe atunci. Preoții au fost cei mai răi, cei mai rătăciți de la calea dreptății. Nu că n-au crezut că Eu sunt Dumnezeu, dar au ținut la împărăția lor, care era întru nedreptate, și n-au voit să deschidă ușa ca să li se vadă casa, căci casa lor era numai aur și podoabe și argint și vase scumpe, strânse în loc neumblat, în loc de nepătruns, așa precum era scris în prooroci. O, și ce osândă și-au proorocit cu însăși limba lor, că au spus că dacă Mă vor lăsa să propășesc cu cele din cer, vor veni romanii și le vor lua țara și neamul. De unde, tată! că dacă M-ar fi primit, ar fi devenit popor de neînvins pe pământ, că nimeni nu poate face rău celui ce stă sub cortul lui Dumnezeu, celui puternic în Dumnezeu. Uitați-vă voi cu Mine peste cei de azi care au luat cuvântul lui Dumnezeu: cine au fost cei mai răi, cei mai străini, cei mai reci? Preoții au fost. Numai ei n-au avut putere să se plece, să se bucure de cuvântul Meu; numai ei, tată; ca și atunci, numai ei. Numai ei dau să ațâțe gloatele împotriva adevărului, numai ei răstignesc adevărul, și iată, s-au vândut pentru bani și pentru bogății și pentru împărăție din paie, și paiele la o furtună se răvășesc și nu rămân, și la un trăsnet din cer ard și nu mai sunt, așa precum poporul Israel a căzut rob romanilor care i-au dat foc și care l-au răvășit pe toată fața pământului. Dar am scos din el pe cei ce au crezut și i-am făcut mănunchi în poala Mea și le-am spus să fie sare bună de sărat, și au fost și au lucrat pe Domnul, ca să aibă neamurile pământului pe Domnul, ca să ai tu azi, poporul Meu.

Tu, fiule, să iubești neamul din care am ieșit Eu, din care au ieșit apostolii, că poporul evreu a fost poporul Meu, și rămășița lui cea credincioasă a rămas poporul Meu, căci din trup, rămășița s-a făcut duh, și a lucrat Duh Sfânt pe pământ și L-a dat neamurilor pământului, ca să fie creștin pământul, căci peste tot Hristos a fost vestit de cei rămași creștini în Israel. Eu Mă voi îndura de Israel, căci prin prăbușirea lui tu ai locul lângă Mine, dar să te rogi să se trezească și el și să se uite la tine, cel ce ești cu Fiul lui Dumnezeu, și să Mă ia de moștenitor de la Tatăl și să-i rostesc iertarea. Amin. Roagă-te, Israele, roagă-te pentru Israel cel după trup, că el a purtat numele lui Dumnezeu pe pământ, fiindcă din neamul lui a răsărit credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis.

Așa le-am spus la cei iubiți și aleși și unși din Israel: «Când vă rugați, așa să ziceți: Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău și împărăția Ta din cer pe pământ», și i-am învățat să se roage în miez de noapte cu stăruință, căci așa le-am adăugat: «Care om dacă vine un prieten în miez de noapte și bate să-i ceară, și să nu-i dea măcar pentru îndrăzneala lui de a bate în miez de noapte?». Îndrăznește, poporul Meu, bate, tată, în miez de noapte, că e noapte și ziua, nu numai noaptea. Dar tu bate noaptea, în miezul ei, bate cu îndrăzneală, că Eu îți voi da pentru îndrăzneala ta, căci prietenul care bate noaptea la tine ca să-l primești și ca să-i dai pâine, Eu sunt, Israele. Eu sunt Cel ce bate noaptea ca să-L primești, că nu mai am, tată, adăpost și nu mai găsesc pe nicăieri vreo streașină și vreun colț de pâine, măcar de ar fi uscată. Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, și nu te teme ca preoții care s-au temut că le iau romanii țara și neamul. Nu, tată, tu să fii ca cei ce au crezut din Israel, că iată ce fac cu tine: plămădesc ungere sfântă, ungere nouă, și pe cea după lege o lepăd, că e uscată, e zvântată și nu se mai cunoaște, e ștearsă prin faptele legii omului. Eu am nevoie de unși de ai Mei pe pământ, și are și pământul nevoie. Plânge pământul după ungere, după picior de om sfânt, care păzește poruncile lui Dumnezeu între oameni.

E mare război pe pământ, mare cum n-a mai fost de când sunt veacurile și nici nu va mai fi. Ce război poate fi mai mare ca războiul care nu se vede și lucrează în tihna lui? Că iată, și tu, Românie, nu știi ce robită ești. Ești robită, tată, și tu nu te scoli să te scuturi de dușmani. Nimeni nu te scoală ca să lupți, căci străjerii tăi dorm, și tu ești robită. Până acum veneau cu arme și cu trupe de război, veneau turcii, veneau nemții, veneau hunii și tătarii, și tu îi vedeai și te sculai și îi alungai când puteai, iar când nu puteai, le dădeai tribut de robie până ce-Mi întindeam Eu mâna și te scoteam de sub piatră. Așa am făcut, dar azi nu mai vezi dușmanul, că e război nevăzut, și îți suge dușmanul și sufletul, nu numai trupul. Acum nu mai e război cu arma peste tine. Acum banul e arma, și cu banul te înșeală și te cumpără străinul și te murdărește cu ce-ți dă și îți otrăvește suflarea, și tu nu știi ce mănânci și ce bei pe banii tăi. Ești plină de dușmani, iubito, și abia mai sufli, că sufletul tău sunt Eu, purtat de cei ce Mă iubesc. Că te-a învățat străinul să gândești ca el și cum vrea el, ca să te poată stăpâni și să-ți sugă vlaga. Numai minciuni au învățat copiii tăi în școli, și azi nu-ți mai cunoști povestea neamului tău, căci neamul tău de la început era plăcut lui Dumnezeu, și nu era înapoiat, și a venit omul cel nou al vremii de azi și i-a pus nume de primitiv celui de demult. Dar ce este acest cuvânt: primitiv? Acest cuvânt este minciună, tată. O, poporul Meu, de aceea îți spuneam Eu că nu e bună școala de pe pământ, și iată, cel ce a învățat minciună în școală stă și azi în numele dreptății, și nu pot curăți duhul minciunii din pieptul omului. Mai primitiv ca omul de azi n-a fost pe pământ de când e veacul, și nici nu va mai fi. Mai orfan ca omul de azi n-a fost orfan pe pământ, și mai mare război ca războiul de azi nu mai poate fi altul. Până acum venea turcul cu arme, și acum vine mascat și vopsit și suge și pleacă sătul, și în urma lui lasă numai fum și murdărie de duh rău, și calcă peste tot murdar și străin peste țara alegerii Mele.

O, poporul Meu, rău este de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, că aceea este sub sabie, și n-are cine s-o anunțe, n-are cine s-o trezească din cer. Dar iată, cuvântul Meu va prooroci peste rău și peste minciună și va da să trezească pe cei ce dorm cu sabia întinsă deasupra lor cu amenințare.

Omul primitiv este omul care nu-L are pe Dumnezeu. Dacă acest cuvânt este adevărat, iată, acesta este rostul cuvântului primitiv, că adevărată este istorioara cea de pe pământ despre Mine, Domnul, Care eram casnic cu familia creștină și smerită, și nu este pildă această istorioară, ci este adevăr dumnezeiesc între oameni, și a rămas doar pilda lui. Eram casnicul familiei creștine și aveam adăpost în casa omului, și se spune că era o familie de oameni iubitori de Dumnezeu. Un om avea femeie și doi copilași, și trăiau iubind pe Dumnezeu și în mulțumire mare. Își făcuseră o căsuță, un adăpost de vreme rea, și intraseră în el și trăiau fericiți de pe o zi pe alta. Aveau un pat din lemn pe o parte a căsuței și se odihneau în el cu toții. În alt colț își făcuseră o sobică de lut, să-și facă focul în vreme de frig, și mai aveau în cui o mesică, și o luau să pună pe ea mămăliguța și udătura și ce mai aveau ei din darul lui Dumnezeu. Și se strângeau în genunchi pe lângă mesică și întindeau cu bucătura în blid și se aplecau pentru fiecare bucătură. Se așezau și se sculau cu rugăciune și cu mulțumire de la masă, și apoi luau mesica și o puneau în cui, și vorbeau de Dumnezeu, și vorbeau cu Dumnezeu, și Dumnezeu era cu ei pe pământ. Și M-am făcut om și M-am dus în casa lor ca să fiu casnicul lor, și ei M-au primit, și dormeam cu ei și mâncam cu ei și Mă înveseleam cu ei și cu Duhul lui Dumnezeu în casa lor și în traiul lor. Și a venit o vreme rea peste casa lor, peste inima lor. Duhul rău nu s-a bucurat de căsnicia Mea cu ei și a urzit ispită și M-a scos de la ei din casă, căci într-o zi a bătut la ei un om bogat din sat și l-a rugat să meargă să-l ajute la lucru, că-i va plăti pentru ajutor. Iar el, om blând ce era, s-a dus să ajute pe cel ce l-a rugat, și a văzut el atunci cum trăiește cel bogat și ce are în casă. Și când a terminat lucrul, a luat plata și a mers acasă și a spus ce a văzut la bogat, și cu banii s-a dus și a luat un pat mai bun, mai frumos, mai moale, și l-au pus în locul patului lor din casă. Eu când am văzut căldura inimii lor pentru patul cel bun și nou, M-am simțit sărac de iubirea lor și M-am sfiit, și nu M-am mai culcat cu ei în pat, că ei aveau altă bucurie. Eu stăteam alături de patul lor cel nou, și ei se strângeau în pat și se bucurau, că-și ziceau că i-a ajutat Dumnezeu. Și s-a dus iar și a lucrat, și și-a luat și o masă mai mare și mai luxoasă, și au pus-o în mijloc, iar Eu M-am tras mai în lături. Au mai adus și scaune, și alte lucruri, și casa lor s-a umplut, și Eu M-am tras la ușă. Mă rugau și ziceau: „De ce, Doamne, nu mai stai pe pat, pe scaun, pe ladă? De ce stai la ușă?“. Eu ziceam că nu am loc, și de aceea nu stau. Bucuria lor creștea pentru ceea ce aveau și strângeau. Munceau și își făceau ce le plăcea lor, și Eu am ieșit îndurerat și n-am mai încăput casnic în căsnicia lor. Ei n-au simțit durerea Mea, și ziceau mereu: „Doamne, Îți mulțumim că ne-ai ajutat și că ne-ai dat atâtea ca să avem“. I-am lăsat să-și aleagă iubirea, și ei și-au ales iubirea de sine. Eu eram de-acum mic în inima lor, mic și tot mai mic, și Mă foloseau doar pentru obiceiul lor cel dintâi de a mulțumi Domnului pentru toate. Așa rămâne omul orfan de Dumnezeu. Așa rămâne omul singur și în duhul lui, prinzând curaj omenesc, pierzând frica de Dumnezeu și iubirea de Dumnezeu, bogăția cea mai de preț între bogății.

O, poporul Meu, frumos îi mai stătea omului care se strângea lângă măsuța cea scundă, în genunchi pe lângă ea. Se asemăna omul cu pasărea, care ridică în sus căpușorul după ce înghite apa, în semn de mulțumire lui Dumnezeu. Omul făcea plecăciune cu trupul și îngenunchere pentru fiecare bucătură, în chip de mulțumire către Cel ce dă spre ființă. Ținea omul mesica în cui, în semn de respect pentru lucrul sfânt, căci mesica era obiect sfânt, pe care omul rupea pâinea, și își punea pe ea hrana de la Dumnezeu. Acela nu era om primitiv, și era om sfânt, și avea de avere pe Dumnezeu, și era bogat în har și în cuvânt. Dar azi nimeni nu mai are pe Dumnezeu prin har. Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, și te-am învățat, tată, să te întorci la Mine și să Mă iei pe Mine în casa ta și în viața ta, și în haina ta să Mă iei și să Mă încălzești, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine. Caută, poporul Meu, să lucrezi ce am lucrat Eu, și să nu lucrezi ce lucrează omul, că omul, tată, ai văzut ce ți-am zis, își face azi una, mâine alta, și uită ce trebuie să știe și să facă.

E forfotă mare pe pământ, poporul Meu, și tu acum ești înfășurat în har și nu mai poți cu omul de pe pământ. Omul de azi e obositor pentru Mine și pentru cei ce sunt cu Mine, e greoi și se lasă greu și nu știe să se lase ajutat de cel cu har curat și cu mâini curate. Mi-e milă de tine, copilul Meu, când văd că te apasă duhul care vine de la om, dar trebuie să semănăm, tată, și să terminăm de semănat, ca să nu zică nici un trup că n-am bătut ca să Mi se deschidă. Așa eram și Eu, suferind printre oameni, dar trebuia să lucrez ce aveam de lucrat. Fă-ți, fiule, adăpost din cuvântul Meu și împlinește-te sub acest adăpost. Împlinește degrabă cuvântul pe care ți-l aduc, căci cine nu împlinește, acela se numește necredincios în cuvântul Meu. O, vine o furtună și vine un trăsnet lucrat de Dumnezeu pentru tot ce este fără Dumnezeu. Vezi să nu ai nimic în hotarele tale, să nu ai din cele la care trage focul.

Unge-ți, Israele, ușorii ușii cu ascultare, tată, și nu te mai purta pe cale lângă omul din lume, lângă fiii pierzării, care lucrează numai pierzare peste lume. Zi și noapte își lucrează pierzarea omul, și nu știe omul la ce muncește. Dar tu să fii treaz în așteptarea Mea, că vin să te pun sub acoperământ dacă te voi găsi veghind, veghind în miez de noapte, cerând în miez de noapte. Dar să nu-Mi ceri bogății și lucruri lumești, și să-Mi ceri smerenie și ascultare și iubire și pâine din cer, și sfințenie să-Mi ceri, că Eu am cele ce sunt veșnice, dar ai grijă, tată, ai grijă mare să nu înjugi la carul tău vite de două soiuri, că nu este voie de la Dumnezeu să faci așa.

Mereu te învăț. Să nu te superi, tată. Ce altceva să-ți dau? Îți dau învățătură, ca să fii copil deștept și treaz. Să nu-ți mai cumperi foc, Israele, copilul Meu. Ai văzut, tată, cum își cumpără lumea foc la pachet. Lumea fumează, toată lumea fumează și are foc cumpărat. Vezi să știi ce înseamnă să cumperi foc. Să nu mai cumperi nimic făcut din foc, ca să nu te asemeni cu lumea care fumează. Să-ți cumperi numai lucruri sfinte, Israele, să ai numai lucruri sfinte în casă și pe tine; lucruri sfinte și smerite, ca să nu-ți pui inima la ele și să-L uiți pe Cel ce te iubește din cer, că vreau să vin cu tot cerul și să stau cu tine pe pământ, poporul Meu. Pământul e făcut de Dumnezeu, nu de om, și omul l-a umplut de păcat și l-a luat în stăpânire, dar voi începe să-l scot din robie și să-l pun la sfințit, și cu tine voi începe, dar Eu îți spun că am și început. Încet, încet, dar am început. Încet, că Eu nu sunt bogat în aur și în bani, și omul cere să-i plătesc ca să-Mi iau înapoi cele făcute de Mine. Omul lumesc nu merită să stăpânească pământul lui Dumnezeu, iar tu, cel ce Mă iubești, îi plătești, tată, omului lumesc și lumina zilei, de parcă el ți-o dă, de parcă el e Dumnezeu. Dar Eu ți-am rostit mari făgăduințe, numai tu, poporul Meu, să Mă asculți, ca să ajungi până în cetatea spre care nu vei călători cu mașina sau cu trenul sau cu avionul, ci vei călători cu pasul tău, cu mersul tău împreună cu Dumnezeu.

O, popor bogat în făgăduințe, fii atent, ca să cunoști vremea lor, că Israel n-a cunoscut când a venit vremea făgăduințelor făcute prin proorocii Mei. Fii iscusit la înțelepciune, că ți-am făgăduit ce n-a avut omul până acum. Încet, încet vin cu cele făgăduite, dar să te găsesc plin de iubire, popor iubit. Iată, te strâng mereu și lucrez peste tine așa cum un grădinar își lucrează pământul. Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc și vreau să te strâng în poala Mea, în împărăție de cer pe pământ, că în cer am împărăție, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec și pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.

Iată încă o pălmuță de pământ. Cobor acum cu oaspeți cerești, cu arhierei cerești, cu apă cerească, cu mir ceresc, cu cuvânt, să ungem această bucățică de pământ, ca să fie pentru cer. Îmi iau copiii din grădină și pe poporul Meu și însemnăm cu binecuvântare acest bulgăraș de pământ.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se binecuvintează și se sfințește semnul cu care am însemnat pământul cel răscumpărat de la om. Se binecuvintează și se sfințește crucea cea întreit lucrătoare care va sta de strajă și de semn între cer și pământ peste acest loc însemnat azi, și acest pământ se va numi cu numele Dumnezeului lui Israel, Care lucrează peste pământ așa cum a lucrat prin numele lui Avraam, Isaac și Iacov, căci cei de azi prin care lucrez tot Israel se numesc, fiindcă Eu am sădit și am făcut să crească. Amin, amin, amin.

Și vei veni, poporul Meu, și ne vom întâlni în această grădină și vom mânca din cer împreună, tată; Eu și cu voi la masă cerească, copii ai poporului Meu.

Israele, Israele, în curând voi coborî în grădina Mea cuvânt pentru omul cezarului. Mă voi duce să-i spun despre lucrul Meu peste România, și de aceea spun: pace ție, grădinița Mea de fii! Pace și duh pregătitor înaintea Mea, ca să vin cu cuvântul proorocesc peste România Mea și peste cei ce stau stăpâni peste ea. Voi veni purtat de aripile slavei nevăzute ale îngerilor și ale heruvimilor și ale arhanghelilor, iar voi, copii veghetori, veți simți fâlfâitul aripilor cerești când voi veni să zdruncin din temelii duhul celor ce stau stăpâni peste țara Mea, peste pământul cel ce va să fie și va să stea înaintea Mea. Voi, fiilor, îmbrăcați-vă în sfințenie și în cămașă de har, căci vouă v-am făgăduit că voi face din voi lumină pe pământ și călăuză pentru omul lumesc care va căuta scăpare la Dumnezeu. Voi, fiilor, căutați să fiți săraci de cele pământești, care nu sunt pentru creștini. Voi, fiilor, căutați să Mă aveți pe Mine casnic cu voi, și hăinuța harului să vă fie căpătâi când vă odihniți și când vă sculați. Voi, fiilor, căutați să aveți o singură cămașă, cămașa lui Iisus Hristos, Care S-a întors la voi ca să vă îmbrace cu har. Voi, fiilor, să nu slujiți la idoli și la plăceri și la împodobituri și la mâncări și la băuturi și la trai asortat, că iată în ce trebuie să fiți bogați: în har, fiilor. O, fii ai lui Dumnezeu, iubiți lucrarea harului. O, copii ai Ierusalimului nou, iubiți lucrarea celor făgăduite de Mine vouă, iubiți cele ce nu se văd, că vin spre arătare.

Mergi, Israele, mergi. Mergi, tată, cu credință în cele făgăduite ție de Dumnezeu. Mergi, fiule Israele, spre țara făgăduinței, că ea merge spre tine. Mergi cu pași curați și scuturați bine de cele omenești, căci pașii tăi vor păși în cetate și vei fi mare cu Mine și vei crește. Amin.

Crești, Israele, crești. Crești, tată, căci toate se vor micșora înaintea Mea și a ta, și tu vei crește prin slava Mea. Crești, tată, crești, Israele, crești, și te uită cum crești dacă-ți spun să crești, căci cuvântul Meu se împlinește întru tine. Crești, Israele, crești, că totul se pleacă pe unde treci când tu crești. Crești măricel și învoinicește-te cu harul Duhului Sfânt, că mare lucrare avem de zidit între cer și pământ. Crești, tată, că iată, și cerul se pleacă în fața ta ca să te ridice mare. Crești și te hrănește cu cele vii, și moarte să nu mai mănânci, căci trupul tău este templu al Duhului Sfânt, Care vine în tine să rostească cer nou și pământ nou.

Israele, mireasa Mea, să fie atenți străjerii tăi, ce înseamnă mireasă și Mire și ce înseamnă nuntași. Mirele și mireasa își au un loc, iar nuntașii își au alt loc. Mireasa și Mirele au o haină și o pregătire de miri, iar nuntașii au altă haină. Să fie atenți străjerii tăi, să nu dea pecetea ta și peste cei ce nu știu ce înseamnă pecete. Pecetea Duhului Sfânt se pune numai când are lărgime în lucru. Israele, nu amesteca două feluri în același nume, în același blid, în același rând. Tu să-ți ai rândurile tale strânse, tată, iar cei ce vin să te vadă pe tine și pe Mine să-și aibă loc aparte la întâlniri. Eu de aceea îți spun să-ți fii hotar ție însuți și Mie între tine și lume, între împlinitor și neîmplinitor, și să nu te sfiești să separi răul de lângă bine și roșul de lângă alb până se vor face toate albe și sfinte între cer și pământ. Fii trup unit, și strânge bine rândul, ca să se deosebească de oricine ce este mers în rând și ce este mers răsfirat pe cale. Învață-l și pe om ce înseamnă să fii fiu al lui Dumnezeu, și să mergi în rând cu fiii. Fiii oamenilor care caută la Dumnezeu și care nu se deprind să învețe mersul în rând, aceia nu s-au dezbrăcat de omul cel vechi, de omul cel străin de Dumnezeu. Învață-l, Israele, și pe om ce înseamnă lucrare de fiu și nume de fiu, și să vorbești tu cu omul despre Mine, nu omul cu tine despre sine. Ai grijă, fiule, să nu-ți încarci duhul cu cele ale omului, și roagă-l pe om să știe ce să caute și ce să găsească dacă vrea să găsească, iar tu păstrează-ți statura Mea înaintea oamenilor. Ferice de omul care te caută și care urmează ca și tine după ce te găsește pe tine lângă Mine.

Fii curat, Israele, curat în duh, căci duhul tău trebuie să fie purtat de Duhul Sfânt, Care vine de sus. Amin. Păstrează-te trup sfânt, Israele, și Duhul Sfânt va avea sălaș în trupul tău, în mijlocul tău, că mare este poporul Domnului. Iubirea Mea să-ți fie coroană pe creștet. Iubirea ta să-Mi fie Mie masă la venirea Mea, că iată, vin mereu la tine, iubite Israele, numitul Meu fiu, că Eu te-am numit cu numele Meu. Pace ție și serbare cu dragoste de sfinți în jurul tău! Pace ție de la fecioara cea serbată azi în cer, fecioara Parascheva, care este în România cu trupul și cu duhul! Ea se bucură cu ceata de fecioare venite cu ea la sărbătoarea Mea cu tine. Ea a lepădat toată veselia omenească și toată podoaba omenească și a luat pe ea cerul și veșmântul harului sfânt. Vin sfinții la serbarea ta cu Mine, Israele. Vin sfinții și te văd și te cinstesc și îți stau înainte cu ajutor și cu slujire, că binecuvântat ești tu între cer și pământ. Tânjesc sfinții să te vadă, să te ajute, să te slujească. Cheamă-i, că toți sunt pentru tine, precum tu ești pentru Mine și pentru viața ce va să fie.

Binecuvântată să fie hrana cea spre ființă pe care o primești din grădina Mea de fii, poporul Meu.

Mergi, Israele, mergi, tată, mergi, și nu te opri din mers, căci cerul călătorește spre tine, și se va face întâlnirea cea mare, și mare va fi ziua aceea. Amin, amin, amin.

27-10-1995

Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin

Bate Domnul cu toiagul în porțile grădinii; bate, și se aude. Toiagul este cuvântul. Toiagul este glasul Domnului, Care bate ca să intre în grădină. Eu vin pentru poporul Meu, vin să-l cresc, vin să-i dau creștere cerească, precum în cer așa și pe pământ. Amin.

Pace vouă, copii străjeri care sunteți așezați în grădină, care sunteți sădiți în grădină, în bucățica de pământ nou pe care o am pe pământ! Pace vouă! Și prin voi rostesc pace peste Israel. Deșteptați-vă bine, că Eu intru în carte și Mă fac astăzi cuvânt ca să Mă dau poporului Meu. Astăzi este zi de lucru duhovnicesc, zi de odihnă a trupului, dar de lucru a duhului, zi de primăvară cerească, fiindcă primăvara se îngrijește grădina, se greblează, se dă foc la uscături, se sapă, se nivelează, se seamănă, se udă, ca să încolțească sămânța. Lucrăm pentru un mănunchi de copii ai poporului Meu, că am vestit să vină la iesle mănunchiul Meu de la București, ca să-i dau hrană proaspătă, creștere cerească, și să crească dacă-i dau. Dar nu numai lor le dau, că mănâncă tot poporul din același blid, și tot poporul crește când crește câte unul, doi din popor; crește, că mâncarea nu scade, și din ea se mănâncă și rămâne de s-ar hrăni tot pământul; rămâne, pentru că această mâncare nu scade.

Pace vouă, celor ce ați venit! O grămăjoară de fete, culese și puse în glastră. Vin să vă pun apă proaspătă, apă vie, ca să creșteți vii și ca să fiți nemuritoare, așa cum a fost la început numele neamului român, căci se numeau nemuritori, pentru că cei de la începutul neamului român, prin botez știau de la Duhul Sfânt taina nemuririi. Dar a venit duhul rău, cel dușman pe Dumnezeu, și a semănat neghină în vreme de noapte și a slăbit puterea tainei cea din cer peste fiii lui Israel cel român.

Israele, Israele, românule Israele, de două mii de ani n-am mai putut lucra ca azi peste tine, dar azi lucrez peste tine mai mult decât am lucrat în toate veacurile peste pământ. Azi a venit vremea să te întocmesc pentru cer. Azi e vremea aceea de înnoire a lumii, și lumea nu știe, și nici omul iscusit și priceput nu știe. Nu știe omul priceput, nu știe, tată, nu știe, că el își folosește iscusința la altceva, el își irosește iscusința și priceperea, așa cum fiul risipitor își risipește averea cerută de la tatăl său ca să fie a lui partea lui. Dar pe tine, poporul Meu, te-am oprit ca să fac treabă cu tine în ogorul Meu, în împărăția Mea, nu în împărăția lumii acesteia. Împărăția Mea este împărăția cerurilor pe pământ, că pentru asta am făcut cerul și pământul. Cerul fără pământ nu poate fi împărăție, precum trupul fără suflet nu poate fi viu, precum sufletul fără de trup este fără de casă. Dar numai cu tine grăiesc cele din cer, precum numai cu Israel aveam lucrare pe pământ, și moștenire în Israel aveam, și așa îi spuneam lui Israel: «Israele, să scoți afară din tabără necurățiile tale și să le îngropi în pământ cu lopata, afară din tabăra ta, că Eu, Domnul, umblu prin tabără, și să nu Mă scârbesc văzând necurăția ta». Am stat cu Israel și îl învățam tot rostul vieții vii, și el s-a îngâmfat și s-a amestecat cu neamuri străine și a stricat împărăția Mea cea din cer în mijlocul lui Israel.

Israele, Israele, tu ești cel de la sfârșit Israel. Tu ești după duh, tu ești după har, și Eu te întocmesc cu măiestrie cerească, cu mână iscusită, de meșter ceresc, așa cum un zugrav se așează în viață sfântă, și apoi ia și zugrăvește chipul unui sfânt. El se apucă de lucru, își pregătește ce-i trebuie, își face vopsele din pământ, din fier, din piatră, le moaie și apoi se apucă de zugrăvit chipul sfântului, și lucrează, și lucrează până ce-i dă chip, iar la urmă îi zugrăvește auroră de sfânt și îi sapă numele lângă chip. Așa te întocmesc Eu pe tine, poporul Meu iubit, și îți sap numele în piatra vremii cerești, ca să știe omul pământesc de vremea cea cerească, nu numai de cea pământească. Așa lucrez Eu, Domnul, la creșterea ta cerească, și te învăț, tată, să te faci ușor ca fulgul și să ieși de sub greutatea vremii, ca să nu mai fii apăsat de cele ce sunt pământ fără de cer, pământ fără ființă cerească în el.

E sărbătoare cu trâmbițe de bucurie în cer. E cerul în veselie cum n-a mai fost de când veacurile când se uită la tine și îți vede aripioarele crescând, poporul Meu iubit. O, că prea iubit ai fost de Dumnezeu, și Mă rușinam în fața sfinților când vedeam că iubirea Mea nu te face să crești și să fii ușor ca să zbori. Omul se îngreuiază singur. Omul se bagă singur sub greutate. Omul se rătăcește de la calea cea fără de griji, fără de durere, fără de apăsare. Omul trudește din greu la sarcina sub care se bagă după ce singur și-o strânge. Israele, Israele, omul este fără de minte cerească. Eu i-am dat omului tot ce trebuie să aibă între cer și pământ, și el își face altele, altele făcute de el. Așa ai fost și tu, poporul Meu, dar am ieșit în calea ta și te-am numit cu numele Meu și am zis să fii tu al Meu și am lucrat peste tine vreme multă de învățătură, și ai fost greu la pricepere, dar acum a venit vremea priceperii cea din cer, că omul cu priceperea cea din pământ se bagă sub greutate, se bagă sub griji și sub necazuri.

O, popor iubit, tu ești poporul Meu numit, și voiesc să te fac om adevărat, precum Eu am fost. Voiesc să lucrezi și tu ce am lucrat Eu, ce a lucrat mama Mea, ce a lucrat omul cel bogat în Dumnezeu. E vreme lungă de când am spus în mijlocul tău să iei seamă să nu ai în căsuța ta ceva din lume la care să tragă pedeapsa și focul și judecata lui Dumnezeu. O, Israele, fiul Meu, dacă atunci ai fi fost treaz, ai fi auzit ce-ți spun și nu ți-ai mai fi agonisit avere care nu-ți trebuia ție, poporul Meu. Tu trebuia să fii familia Mea cea sfântă, și Eu trebuia să fiu casnic cu tine, așa cum am fost casnic în familia în care Tatăl Meu Mă dăduse prunc născut din Fecioară.

O, poporul Meu, lungă a fost vremea prunciei tale, și iată, e vreme de mers în picioare, tată, e vreme să fii înalt, copilul Meu, că apa cea tulbure trece de glezne, și valul ei e iute, fiule. Este câte o mamă care-și înfașă copilul cu dibăcie ca să crească drept și înalt. Îl strânge bine în scutec, îi așează mânuțele drept, la fel și picioarele, și îl strânge bine cu fașa, nu-l lasă liber; iar când îl scaldă în albie, îi așează cu mâna ei toate încheieturile, și apoi îl ia de căpușor și îl scutură ridicându-l în sus, și apoi îl înfașă drept și strâns cu fașă. Eu așa M-am purtat mereu cu tine, poporul Meu iubit, și te-am tras mereu în sus, ca să crești înalt, fiule, și să nu fii om pitic, pitic duhovnicește, și să fii înalt la statura cea duhovnicească, fiindcă apa e mare, și nu poate omul mic prin ea.

Cine are multe pe pământ, acela este om cu sarcină grea, om plin de griji, om fără timp pentru Dumnezeu. Tu, poporul Meu, trebuie să lucrezi ce am lucrat Eu, dar dacă n-ai înțeles și dacă n-ai ascultat, iată, ai făcut și tu ca omul care-și strânge sarcină grea și se bagă sub ea și și-o ia în casă și doarme sub ea, și nici somnul nu-i tihnește sub greul sarcinii sale.

Omul își strânge avere, ca s-o aibă de dumnezeu. Averea omului de azi a devenit dumnezeu pentru om. Tu cu averea ta să nu te fălești, Israele. Tu cu Mine, tată, să te fălești, căci vreau să stau cu tine casnic, că unde sunt Eu, nu vine judecata, nu trage judecata, dar să nu ai în casa ta ceva la care să tragă judecata. Să n-ai în casa ta lucru lumesc la care să tragă stăpânul ei, stăpânul lumii acesteia, și să te strângi mănunchiuri, mănunchiuri, Israele, poporul Meu, ca să cunosc tabăra ta și să pot sta în ea, că te-am făcut să poți să te tragi din Sodoma, fiule Israele. Decât să iei și să ai lucru de la lume, mai bine fă tu cu mâna ta sfântă, și să ia lumea de la tine lucru sfânt. Dar am încă în poporul Meu fii care lucrează cu mâna lor lucruri plăcute de lume, lucruri cerute de lume. O, fiilor, schimbați-vă îndeletnicirea și lucrați lucruri sfinte, care au fost date la o parte de omul creștin. Să lucrezi cu mâna ta lucruri care te îndeamnă la rugăciune și la sfințenie, poporul Meu. Să lucrezi frate pentru frate, ca să nu mai ia poporul Meu de la lume lucru neblagoslovit. Blagoslovite sunt numai cele create de Dumnezeu și numai cele plăcute de Dumnezeu și care sunt scrise în legea lui Dumnezeu. Lucrările și îndeletnicirile cele cuprinse în legea cea din cer, acelea să fie pentru poporul Meu.

O, fiule Israele, Eu te cresc, fiule, Eu lucrez la creșterea ta. Dacă tu te bagi sub povară adunată de mâna ta, să știi, tată, că îți piere gândul de la Dumnezeu. Când Eu nu sunt în gândul vostru, copii ai lui Israel, duhul rău și dușman găsește prilejul să vă ocupe mintea cu voile lui, cu lăcomia, cu gusturile lui, și dacă gustați voile lui, vă piere gândul de la Dumnezeul vostru. Fără Mine în gând e ca și cum ai merge singur pe alt drum, fără Domnul pe cale. Fără Mine în gând e alt drum.

O, Israele, când tu nu ai sarcini, tu ești ușor, și dacă te culci, te culci și te odihnești fără griji, și ești sănătos fără griji. În așternutul tău îmbrățișează-te cu Mine, și cu Mine în gând să te odihnești, că Eu așa ți-am spus: «Fiule, când te culci, să te culci cu gândul la fericirea ta, la lucrarea Mea cu tine», iar fericirea ta Eu sunt. Eu sunt și lucrarea ta. Copilul Meu, iată ce-ți spun: cu Mine în gândul tău dacă ești, te vindeci de orice boală, de orice suferință. Eu sunt toată alinarea, Eu sunt Cel ce pot totul. Eu și nu omul poate pentru tine.

Caută, poporul Meu, să fii plăcut, să fii omul cel plăcut, și să te numesc om preaiubit și scump, sau să te numesc omul cel mai blând de pe pământ, așa cum i-am numit Eu pe cei ce M-au purtat peste Israel: pe Daniel, pe Moise, pe David. Poporul Meu, să nu te lași greu frate pe frate, că aceasta este o faptă rea, dintre cele mai rele fapte.

Poporul Meu iubit, să ai simț sfânt, să ai sfială sfântă frate între frate. Israele, să nu obișnuiești să te caini, tată, că tu ești numit popor fericit. Dacă cineva în tine nu este fericit, aceluia nu-i place cu fericirea, nu-i place fericirea. Dacă cineva în tine este bolnav, aceluia nu-i place darul sănătății. Dacă cineva în tine nu iubește mustrarea, aceluia nu-i place să fie fiu, și îi place să fie liber în voile lui. Cel ce nu caută mustrarea, acela nu este fiu. Dacă cineva în tine, Israele, este lacom sau bogat, aceluia nu-i place împărăția cerurilor. Iată, tată, ce greu este de voi când Eu v-am cerut rugându-vă să ieșiți de sub sarcini, de sub apăsare! E greu, măi copii, că Mă uit la unii din voi că nu știu ce să facă aceștia cu averea lor. E tulburat satana că vede că i se surpă împărăția și cuiul lui în care-și ținea toate gusturile lui în căsuța creștinului lui Israel. E tulburat, dar e rușinat și e fără putere și iese zdrobit de prin toate colțurile cuprinse în hotarele creștinilor Mei care Mă iubesc. Dar de la unii nu iese, că unii sunt lacomi și dorm în munca lor. Acolo va trage judecata. Acolo se va face curat cu unelte de curățire.

O, poporul Meu, tu, tată, cel ce nu poți să te lași de cele plăcute ție, să fi avut pretenție să Mă ai pe Mine de avere. Vezi tu, tată, că Eu am scăpat de josnicia pe care o găseam pentru Mine în casa ta. Mă puneai să stau pe pat lumesc, pe pat păcătos. Mă puneai să stau la masă înaltă, Mă puneai să stau pe tron lumesc, și stăteam pe peretele tău cu chipul înmulțit de lume spre vânzare, îmbrăcat în hlamidă roșie în semn de răstignire, în semn de robie. Vreau să te îndeletnicesc cu lucrul celor sfinte, dar să nu iei fără binecuvântare, să nu furi măiestriile fără să ai numire la lucrări sfinte, că poporul Israel primea de la Mine prin Moise. Ajută-Mă să lucrez cu drag peste tine, că dacă Mă vei pleca și acum la cererea ta, vei da înapoi și nu vei crește. Așează-te în sfială sfântă, că tu nu știi ce-ți cer când îți cer aceasta. Aceasta înseamnă să fii plăcut, să fii om fără de pretenții, fără de mofturi, fără de dorințe. Dorințele sunt pentru cei ce-și agonisesc sarcini pe pământ. Dar ție îți dă ce-ți trebuie pământul, îți dă pădurea, îți dă soarele, îți dă ploaia și văzduhul, îți dă iubirea Mea, îți dă Domnul, fiule. Nu-ți mai fă iar sac cu haine, măi fiule, și să ai doar o trăistuță cu haine, că sacul e prea greu pe cale. Trăistuța e ușoară și nu ți-o fură nimeni de sub căpătâi, și hoții nu trag la ea.

Eu vreau să fii sfânt, poporul Meu, și vreau să-ți dau auroră de slavă, tată, că omul nu știe ce înseamnă auroră. Omul crede că o poate face cu creionul în jurul capului. Auroră înseamnă viață sfântă, cu Dumnezeu mereu pe cale. Începe diavolul să-i bage omului în minte că are auroră omul. Auroră are numai sfântul lui Dumnezeu. Aurora este sfințenia trăită de om. Dar Eu risipesc de peste tot zidurile școlii lui satana, că el nu poate da omului ce am Eu. El de la Mine nu poate lua, ci numai de la el, iar aurora este de la Dumnezeu, și Domnul n-o dă la trupuri fără de sfințenie, iar omul se așează la aparate ca să-și citească sfințenia, de parcă sfințenia se măsoară de om.

O, ce ai făcut tu, satano, din mintea omului?! Dar nimic n-ai câștigat, că acesta nu se numește câștig de la Mine, ci de la tine și de la fiii tăi, că Eu sunt Dumnezeul fiilor Mei, nu și al fiilor tăi. Fiii Mei sunt cei ce fac voia Mea, iar fiii tăi sunt fiii oamenilor, și nu mai vine un potop mai mare ca acesta peste pământ, că la potop fiii lui Dumnezeu s-au unit cu fiii oamenilor, și Eu am adus potopul peste toți laolaltă. Dar potopul de azi este însăși amestecarea, și nu se mai cunosc fiii lui Dumnezeu dintre fiii oamenilor. Numai pe tine te mai cunosc, poporul Meu Israel. Numai tu te mai deosebești dintre fiii potopului. Intră, tată, la crescut. Intră, fiule, sub har și sub ploaia harului, ca să crești. Intră, poporul Meu, la sfințit, că pentru sfințire ești ales. Și dacă nu poți să intri la sfințit, ieși din tabără, că dacă nu ieși, vei fi osândit de legea sfințeniei, care va rămâne între cer și pământ stăpână.

Vreau să fii ca fulgul, Israele, ca un norișor să fii, ca o corabie de salvare peste valurile lumii. Vreau să te strâng mănunchiuri, mănunchiuri, dar mai stau să mai privesc peste tine ca să Mă socotesc cum pot să fac lucrarea aceasta din loc în loc până va fi să te am la sânul ieslei Mele, în cetatea în care Eu, Domnul, am coborât și Mi-am păstorit turma, cetatea cuvântului Meu. Ferește-te să fii mofturos, fiule. Ferește-te de meteahna de a te căina, căci cel ce se caină, acela este omul cel mândru, care nu scapă de iubirea de sine. Ferește-te de tot ce-ți ucide sufletul și Duhul Meu din tine, și să fii cântar drept, Israele, fiul Meu. Să nu înșeli la cântar când cântărești dreptatea ta și a lui Dumnezeu, căci când se zbat două dreptăți, acolo trebuie cântar.

O, ce mult aveam Eu nevoie de înțelepciune peste tine, Israele! Dar acum, tată, măcar să asculți de cei ce au stat la înțelepțit, căci vom face ordine și mai bună peste cei înțelepți din popor, ca să poată lucra cu folos de creștere peste Israel. Ceartă și duh pentru întâietate să nu se strecoare în poporul Meu, că Eu sunt Domnul. Să te zbați, fiule, să fii întâi la ascultare și la sfială sfântă, că scris este: «Învățătorii vor avea o mai mare osândă» dacă nu vor fi ca cele dintâi slugi la cele mai grele lucrări. Învățătorul este însăși viața ta cea așezată în Hristos înaintea celor ce stau la învățat. Să nu mai pui, fiule, nici un boț de lut la împărăția făcută de lume, dar să pui tot ce este de la Dumnezeu dat ție și să fii zidar de împărăție cerească pe pământ.

Copii străjeri ai ieslei Mele, voi, tată, să lucrați peste aceste copile, că Eu le dau nume de cetate în cetățile Mele. Voi, tată, să fiți cuvântul Meu peste fiii și fetele poporului Meu, că poporul Meu vă ascultă pe voi, fiindcă acum are Duh Sfânt poporul Meu, are duh de ascultare. Cine ascultă de voi ascultă de Mine. Cine ascultă de Mine ascultă și de voi, că voi de la Mine luați și dați, ca să aibă poporul Meu creștere.

Crești, Israele, crești, și să nu te superi că de câte ori vin îți voi spune să crești. Crești, tată, crești, și biruiește lumea. Crești și te înmulțește și te unește în jurul cuvântului Meu, că iată ce am făcut. Acum nu mai intru în casele tale, unde Mă apăsa lumea și semnele lumii din casa ta. Acum te strâng prin poiene, prin grădini sfințite de Mine și însemnate pentru tine. Acum te strâng unde vreau Eu, nu unde vrei tu. Crești, Israele, crești. Crești, tată, crești. Crești, căci cerul s-a plecat până la tine. Crești, că Dumnezeu îți este creștere și acoperământ și veșmânt. Eu vin mereu să te cresc, Israele. Să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, fiule Israele.

Pace peste tine, poporul Meu!

Luați și duceți poporului Meu hrană proaspătă. Pace vouă, pace vouă, pace vouă!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-a așternut masă în Israel, că binecuvântat este Israel. Amin, amin, amin.

05-11-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (11)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:19 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

Să fie atenție în grădină, în grădina cuvântului Meu. Vine Domnul, vine să grăiască peste grădină! Vine Domnul pentru Israel! Să fie atenție în grădină. Amin. Vine Domnul pentru România! Dacă România este țara Domnului, de aceea am numit-o Israel. Eu, Domnul Iisus Hristos, din Israel M-am ivit când M-am făcut Fiul Omului. Eu, Domnul Iisus Hristos, din România Mi-am pornit glasul întoarcerii Mele pe nori când M-am întors, căci M-am întors, după cum era spus în Scripturi. Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau și voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul și venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuț, și Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, țara întoarcerii Celui înălțat la ceruri.

Ascultă, poporule, glasul Meu! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin. Eu din nori grăiesc și Îmi ocrotesc grăirea Mea peste pământ și răspândesc până la toate marginile cerului și ale pământului vestea întoarcerii Fiului lui Dumnezeu. A doua oară vin de lângă Tatăl la oameni. Acum două mii de ani am venit prunc prin Fecioară și am vestit împărăția cerurilor peste pământ, căci Cuvântul S-a făcut trup. Și dacă a trecut vremea cea proorocită în Scripturi, iată, vin cu zeci de mii de sfinți, purtat pe tron de heruvimi și de serafimi și de arhangheli. A doua oară vin, precum este scris, dar nu vin prunc, și vin cuvânt, căci trupul Meu s-a făcut cuvânt. Eu sunt Cuvântul Care a rostit să fie lumină, și a fost. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care a rostit să fie cer și pământ, și așa a fost. Eu sunt Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Fericiți sunt acei care la cuvântul Meu Îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, și vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la nașterea Mea. Eu eram prunc, și ea, pruncă. Eu M-am făcut Mire, și ea, mireasă născută din Dumnezeu, din Cuvântul lui Dumnezeu. Eu i-am fost vestit de Mire, și ea s-a lăsat pețită și iubită din pruncia ei, din tinerețea ei.

Eu, Domnul, sunt pe tron de heruvimi și de arhangheli deasupra grădinii cuvântului. E serbare cerească peste Israelul cel luat din români, și să știe România ce grăiește Cuvântul lui Dumnezeu de deasupra ei. Din nori de slavă grăiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace ție, Israele român, și pace peste România! Pacea Mea între Mine și ea, căci ea nu mai veghează înaintea Mea. Ea a uitat ce înseamnă Dumnezeu adevărat. Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt, dar ea s-a învățat cu dumnezei care nu sunt dumnezei. Pacea Mea din tine să fie peste tine, țara Mea, căci vin să te trezesc. Nu te teme. Eu vin cu pace, vin cu iubire, vin cu mângâiere. Vin, Românie, vin, vin la tine. Eu stau la ușă și bat. Deschide, iubito, că nu se șterge alegerea ta din pruncie, cea dintâi. Vin la tine, țara Mea, și tu, tată, nu mai știi, nu mai crezi că vin, dar Eu vin, și vin să te vestesc că vin. Eu nu iubesc minciuna. Eu sunt adevăr când îți grăiesc că vin. O, țara Mea, Eu nu iubesc minciuna. Ce să fac Eu cu tine dacă tu ai iubit minciuna? Ce să fac? Eu plâng la picioarele tale, că nu vreau să te văd pedepsită de fapta ta. O, iubito, vin cu mângâiere la tine. Nu e bună minciuna, că scris este: «Să nu mărturisești strâmb». Vino spre căință, vino, țara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină și să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieși din timp, să te căiești și să te speli și să te gătești, ca să te ocrotesc, ca să te iert și ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns. Eu am fost în tine lumină, dar tu ai iubit întunericul, pentru că faptele tale lucrau răul, și ai urât lumina de teamă să nu se învedereze faptele tale rele. Eu vin să te ridic de sub povara faptelor tale cele din urmă.

O, țară, țară, unde, tată, ți-ai pitit cununița răbdării tale de sub cruce? Tu erai țara răbdării, erai cununa răbdării, cununa iubirii frățești. O, țară, țară, a pătruns în tine vremea cea roșie, și tu n-ai știut fața ei. N-ai priceput că roșul este hlamidă de ocară. Ai uitat ce am pățit Eu sub învelișul hlamidei roșii. A venit peste tine vremea lui Edom.

Au fost doi frați. Unul se numea Iacov, și celălalt, Esau. Esau era roșu peste tot și și-a vândut întâietatea pentru o fiertură roșcată. Pentru aceea s-a numit el Edom (roșu). Edom și-a pierdut binecuvântarea și și-a agonisit traiul cu sabia sa. Edom a prins ură pe fratele său, căci aceste două neamuri s-au împuns din pântece, și până să se fi născut ele, s-au despărțit din măruntaiele celei ce i-a născut. Esau când s-a născut, era roșu și a trăit din sabia lui.

O, Românie, dureros lucru este să se nască din trupul tău neam din neamul lui Esau. Ai fost necinstită de neamul lui Esau și ai zămislit în tine vremea cea roșie, și fiii tăi și-au pângărit seminția. Să te fi înrudit cu neamul lui Iacov, așa cum Eu te-am plămădit. Să te fi înrudit cu neamul Meu creștin până la venirea Mea, dar nu cu vremea cea roșie și cu fiii ei.

Românie, am vestit pe fiii Mei din tine că voi veni în cuvânt peste tine. Eu stau la ușă și bat. Eu stau la ușă în duhul mângâierii și îți aduc duh de înțelepciune dacă Mă primești. Eu stau la ușă și bat. Primește-Mă! Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu bat, Eu Mă întorc spre porți, spre cei ce stau în porți. Eu fac ocol și ies la porți și bat la cei din porțile României. Eu sunt Duhul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu bat la porți.

Ridicați-vă, voi, porți, ca să intru și să cuvintez cuvânt de iubire, cuvânt de mângâiere și de nouă vestire și de pace peste România! O, greu mai găsesc o piatră pe care să stau și să Mă odihnesc cu lucrarea Mea, cu binecuvântarea Mea! Greu de tot, că duhul omului a biruit Duhul Domnului, și omul e prea mare pe pământ. Prea mare s-a făcut omul, prea mare. Nu pot să-i mai spun omului că Eu sunt Dumnezeu. Nu pot să-i mai spun omului să aibă temere de Dumnezeu, căci omul s-a făcut prea mare.

Eu dau ocol și ies și bat la porțile României. Amin. Ridicați-vă, voi, porți, ca să intre Cuvântul lui Dumnezeu! Eu bat la porțile cezarului, ca să grăiesc cu tot omul care stă pe scaunele cezarului. Cuvânt de mângâiere aduc, cuvânt de iubire cuvintez.

Iată, intru. O, oameni din porți, din porțile României, luați și mâncați și înviați! Acesta este cuvântul Meu, care vine la voi spre iertarea păcatelor și spre viață vie. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am trimis pe Moise în Egipt pentru poporul Meu cel robit, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun că ești Tu, Cel ce mă trimiți?». Și Eu așa i-am spus: «Mergi, și să le spui că Eu sunt Cel ce sunt».

Amin, amin zic vouă, o, oamenilor de la porți: Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt. Nimic nu înseamnă Dumnezeu, nici banul, nici rangul, nici bogăția, nici înțelepciunea omenească, nici turnurile înalte, nici omul, nici sabia omului. Nimic nu înseamnă Dumnezeu în afară de Mine. Eu sunt Cel ce sunt, iar alți dumnezei nu sunt. Eu stau în sfat cu cei din porțile României.

Pace vouă, celor din porți! Pacea Mea în voi și între voi, că fără Mine omul este mort, nu este viu. Am stat și Eu în fața mai-marilor pământului, și Eu, și apostolii Mei, și neamul Meu tot de până acum, căci cel ce mănâncă Trupul și Sângele Meu, acela este rudenia Mea, neamul Meu, fratele Meu și aproapele Meu. Am stat și Eu și ai Mei înaintea mai-marilor cezarului, dar greu, greu de tot s-a găsit popas pentru Dumnezeu în omul cel mare, căci omul s-a făcut prea mare înaintea Mea și înaintea sa, prea mare.

Eu stau în sfat cu cei din porți. Eu frâng cuvântul Meu. Luați și mâncați și înviați! Amin. Înviați în duhul păcii, și lucrați pace înaintea Mea, pace între Mine și țara Mea, pace între frate și frate înaintea Mea; între frate și frate înaintea Mea, nu altfel de pace, că omul nu știe ce înseamnă făcătorul de pace. Făcătorul de pace împacă pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul. Eu așa am spus: «Fericiți făcătorii de pace, că ei vor vedea pe Dumnezeu».

Pace vouă, celor din porți, pace între Mine și voi! E sfatul Meu cu voi. Luați din Mine și înviați și lucrați pace între Mine și țara Mea, căci România este țara Mea, să știți că este. Domnul grăiește că este. Pace vouă, și apoi duh de credință peste voi, credința românului cea dintâi! Dragostea cea dintâi să vă cuprindă în ea pe voi, cei din urmă. Vin la voi, vin în sfat cu voi, căci vai de țara peste care nu este prooroc, că aceea se scufundă. Eu sunt duhul proorocilor, din început și până întru sfârșitul proorociilor, căci vor înceta toate darurile, toate proorociile, toate limbile, dar Eu vă spun că au și încetat. Va înceta totul, și va rămâne dragostea Mea și fiii ei. Eu sunt duhul proorocilor cei care au avut numire de la Dumnezeu și trăire sfântă întru Dumnezeu, căci altfel de prooroci nu sunt ai lui Dumnezeu.

Iubirea Mea v-o dau vouă, celor din porți. Luați și înviați în duhul iubirii și nașteți-vă din ea, din Domnul, căci Eu sunt iubire. Nu fiți fii ai necredinței, că a ajuns la sfârșit necredința și fiii ei. Nașteți-vă din iubirea Mea, nu din altă iubire. Nașteți-vă din cer, nu din pământ. Treziți iubirea Mea în voi, ca să se trezească România și să învețe ce este iubirea, ce este biserică slujitoare înaintea Mea, ce este jertfă adusă la altarul iubirii, jertfă înaintea Mea. Biserică înseamnă fii ai iubirii cea din cer și care are pe masa ei trupul iubirii. Fiii iubirii cea din cer fac faptele iubirii. Aceia sunt fiii iubirii, nu alții. Luați de la Mine și dați-vă unii altora, și duh de credință în Dumnezeu să lucrați peste voi, căci Domnul vine ca o cursă peste cei necredincioși, peste cei ce nu veghează, și vine ca o mângâiere peste cei ce înviază prin iubire. Luați și înviați, luați și împliniți cuvântul lui Dumnezeu care vine pe nori de slavă și se așează în România, și se face trup în carte cuvântul lui Dumnezeu. Eu Mă fac carte pe pământ. Eu și acum Mă fac carte, căci nimic n-am lucrat fără să fi cuvântat mai întâi. Vin să învăț pe român; pe român mai întâi, și apoi pe iudeu, pe elin și pe orice alt neam. Vin să învăț pe om ce înseamnă biserică și jertfă adusă înaintea Domnului. Biserică nu este altceva decât fiii care slujesc pe pământ lui Dumnezeu; lui Dumnezeu și nu loruși; unii altora în Domnul și nu loruși. Cum adică așa ceva? Cum adică în Domnul? Adică fii care au pe Domnul de hrană, de creștere, fii care au pe Domnul de viață, nu fii care slujesc plăcerilor lor și veacului acesta și stăpânului veacului acesta, duhului lumii acesteia. Iar jertfa adusă înaintea Mea este atunci când este împăcare între frate și frate, între om și Dumnezeu. Altfel de jertfă nu ajunge la Domnul, și se întoarce.

O, prea multă minciună naște omul din duhul lui, din inima lui. Sunt șapte vremi de când l-am făcut pe om și l-am așezat în creație de cer și pământ, dar prea multă minciună a acoperit acest adevăr. Prea multă vreme este de când oamenii sunt dumnezei, dumnezei mincinoși.

Omule, nu e bună știința care vine de la om, știința care dezmoștenește pe om de Dumnezeu, căci omul este dumnezeu mincinos, omul se ia după dumnezei mincinoși. Omule român, tu pentru mâncare plângeai când erai apăsat de omul cel mincinos care stătea peste tine. Să fi plâns pentru păcatul tău, omule român. Nu erai necăjit de lipsa mâncării, ci de păcatul care apăsa peste tine. Și tu ce ai făcut? Te-ai sculat și ai făcut baltă de sânge din trupul feciorilor și al fetelor tale și ai făcut păcat peste păcat. Tu plângeai de foame sub omul cel ce stătea peste grumazul tău fără de Mine, și ai vrut să te dezrobești de sub foame, de sub foamea ta, și ai căzut în mai grea lipsă, țara Mea, și ai căzut în patimi de ocară, și suge din tine tot străinul cel murdar pe mâini. E lipsă mare în tine, e lipsă de iubire, e lipsă de Dumnezeu. Îi este foame Domnului de tine, neamule român! Unde-ți este lacrima căinței? O, țară, unde te duci? Unde, iubito? Eu stau la ușă și bat.

O, țară, ți-ai făcut mereu școli pentru fiii și fetele tale, țară, ca să învețe în școli depărtarea de Dumnezeu. Dar frica de Domnul și căința și învierea n-o mai înveți? O, nu mai ai în tine dascăli cu inimă de samarinean. Întoarce-te la Samarineanul Cel din ceruri! Întoarce-te, că pier fiii tăi sub necunoștință! Întoarce-te, că tu ai pe creștet binecuvântare! O, prea mult se moare în tine, prea mult. Prea mult moare Domnul în trupul tău, că păcatele tale sunt prea grele. Prea de multă vreme apasă peste tine vremea cea roșie, vremea lui Esau, care trăiește din sabia sa. O, Românie, scutură-te de păcat! Ascultă, poporule, glasul Meu, căci preoții tăi s-au dat la plăceri lumești și la trup și la desfrâu, și nu mai ai judecători în tine, judecători ai păcatelor, ca să ia de peste tine păcatele. Ascultă glasul Meu, Românie. Stau în sfat cu cei din porți și grăiesc cu ei, și grăiesc peste tine, fiică a iubirii Tatălui ceresc, mireasă a Fiului lui Dumnezeu.

Românie, trezește-te frate pe frate și să zici fără să minți rugăciunea „Tatăl nostru“. E prea mult de când rostești această rugăciune fără să fii împăcată cu Dumnezeu, țară iubită. Mergi și te împacă frate cu frate, Israele român, neamule al Meu, Israele ales la sfârșit. Lasă-ți darul jos și du-te și te împacă cu fratele tău, și vino apoi să-Mi aduci jertfa de împăcare duhul căinței tale, ca să nu cazi sub fapta ta. Să știi, Românie, că Dumnezeu te-a făcut pe tine, și când te-a făcut, te-a făcut creștină. Să știi, tată, că de Dumnezeu ești plămădită, după planul cel ce era la Dumnezeu pentru nașterea ta pe pământ, și din tine vreau să scot om nou, popor nou, neam sfânt înaintea Mea. Deschide-ți urechea, iubito, că Mi-am crescut în tine un popor mititel. Din cuvânt l-am născut, cu cuvânt l-am crescut, și cuvânt las peste el, pentru el și pentru tine, țara Mea, căci pentru tine l-am născut. Scoală-te ca să crezi, ca să crezi ce-ți spun, că te îmbiu spre căință.

Tu ești pedepsită de fapta ta, țară iubită, și nu e pace între Mine și tine. Ai fost robită de minciună. Trezește-te! Ai mințit frate către frate. Ai alungat pe cel născut din tine și ai mințit ca să scapi nevinovată de fapta ta urâtă. Ai făcut ca și copiii cei de demult ai lui Iacov, care și-au înstrăinat fratele și și-au acoperit cu minciună fapta lor. O, și ce greu au plătit, că au căzut în robie și la muncă silnică în Egipt!

O, neamule român, tu ești neam creștin, și nu e faptă creștinească această faptă, și păcatul tău stă înaintea Mea împotriva ta. Românie, scutură-te de acest păcat. Tu n-ai văzut? Tu n-ai auzit, oare, ce a suferit Israel, poporul Meu, pentru alungarea fratelui său? Românie, tu nu te mai temi de Dumnezeu, iubito? Eu vin cu duhul mângâierii și al iubirii și al căinței peste tine. Tu ești mama celor născuți în tine. Tu ești planul Meu cel de la sfârșitul timpului, țară iubită, țară aleasă.

Românie, plânge un fiu de al tău, plânge după vatra ta, plânge departe, în Egipt. O, ce să-ți fac, oare? Să te bag în durere ca să-ți cunoști acest păcat? Să-ți dărâm în șoaptă toate turnurile tale, pe toți puternicii tăi, care s-au așezat împotriva dreptății? Nu așa, iubito. Nu te lăsa să cazi sub povara păcatelor tale. Împacă-te cu Dumnezeu. Plânge un fiu de al tău, plânge în Egipt, și se aude la cer. Este pusă pe creștetul lui ungerea Mea peste tine, căci așa a fost planul Meu cel ceresc. Plânge fiul după mamă. El are de mamă pe România. Această mamă i-a fost scutec și fașă și cristelniță de botez și casă și masă și leagăn și hrană și doică și dascăl și vatră. Și s-a sculat Edom, neam desfrânat, care Mi-a întinat cu desfrânarea lui inima neamului Meu ales la sfârșit, și Mi-a prigonit pe fiul cel uns cu mirul binecuvântării României. Eu, Domnul, am lucrat prin el pentru tine, țara Mea, ca să te scot de la necaz și de la încleștare, și tu ce ai făcut? Ai alungat pe cel de la Mine pentru tine. Eu mereu te-am unit frate cu frate, țară iubită, și mereu te-am învățat ce este iubirea și unirea și puterea care se naște din unire și din iubire.

O, Românie, ți-ai alungat voievodul. Voievodul tău este de la Mine, este unsul Meu peste tine. Ți-ai alungat ungerea Mea de peste tine, semnul Meu de pe creștetul tău. Ți-ai alungat capul trupului tău, semnul lui Dumnezeu cel pus peste tine, poporule român. O, e prea greu păcatul acesta, și strigă la cer. Jertfele tale au oprire. Plâng îngerii lângă jertfele tale de iubire, că nu le pot ridica la cer. Plâng sfinții tăi, Românie, că nu ești curată în rugăciunea „Tatăl nostru“.

Voi, cei de la porțile României, ascultați glasul Domnului! Eu strig peste România, strig din porțile ei, și nu trec peste porți. Strig la cei din porți și la cei de dincolo de porți. Românie, lacrima celui ce plânge are usturime în ea. Eu am strâns lacrimă cu lacrimă și stau în mână cu această cupă plină. Îmi dau îngerii cei răi peste mână ca să se verse cupa durerii peste tine, dar inima celui alungat suspină spre Mine și îți cere iertarea și se roagă pentru învierea ta. Inima celui înstrăinat de tine a făcut rană de dorul tău, Israele român. Ce vrei să faci, Românie? Eu sunt Cel ce văd înainte. Tu n-ai săvârșit niciodată păcate ca acum și niciodată tu n-ai suferit ca acum, dar crezi tu ce-ți spun? Preoții tăi slujesc plăcerilor și duhului lor și numelui lor, și n-au putere să împartă înviere peste tine, o, turmă fără păstor! Dar am venit să fiu Păstorul tău, turmă română, și grăiesc din nori deasupra ta, țară iubită. Plânge fiul tău cel alungat, și tu, Românie, n-ai știut că a fost alungat, căci cei ce l-au alungat au mărturisit strâmb, așa cum frații lui Iosif au mințit pe tatăl lor. Cel pribeag plânge departe și dorul lui Mă mistuie.

O, oameni care stați pe scaunele cezarului, pe scaunele României! Nu-l puneți pe cel alungat să cumpere de la voi ce are de la Mine. Nu-l puneți și pe el s-o mintă pe România, așa cum au mințit-o cei ce l-au alungat, cei ce au șters de pe fruntea României ungerea ei, care este peste el, peste cel prigonit. El poartă numele tău lângă numele său, și acesta este numele lui: Mihail al României. El este al României, este fiul acestui pământ, precum Avraam a plătit pământul în care s-a odihnit, și a fost al lui. Acesta este român, și a răscumpărat acest neam de sub robie și l-a scos din moarte și din necaz, că a lucrat prin el binecuvântarea Mea.

Voi, cei din porțile României, împăcați-vă cu Dumnezeu, și Domnul Se va împăca cu voi. E mare greutatea acestui păcat. Ieșiți de sub ea. Iubiți înțelepciunea cea de la Mine și împăcați pe România cu Mine și cu fiul ei cel alungat din ea.

E cerul în suspin pentru tine, țara Mea, pentru lacrima celui prigonit al tău, dar am coborât pe tron de heruvimi și de serafimi și de arhangheli. Sunt cu norii deasupra României în serbare cerească. E adunarea cetelor cerești. Am cu Mine serafimii, heruvimii, scaunele, domniile, stăpâniile, începătoriile, puterile, arhanghelii și îngerii, iar Mihail, arhanghelul cel peste cetele îngerești, iarăși strigă: să stăm bine și cu frică și cu luare aminte! Amin. Mihail și îngerii lui rostesc peste România să stea bine, să stea cu frică și cu luare-aminte. E freamăt de îngeri și de arhangheli, și fâlfâitul aripilor cerești se agită, și lucrează puterile cerești pentru România, ca să fie pace și iubire cerească între fiii tăi, țară a slavei Mele, țară a nașterii cuvântului Meu de la sfârșit. Eu vin cu veacul cel nou, cel ceresc, cel ca în cer, nu ca pe pământ; cel întocmit de Mine, nu de om.

Voi, cei de pe scaunele cezarului, lucrați iubire între frate și frate, lucrați duh de căință peste România, lucrați căință și dreptate ca Dumnezeu, nu ca omul. Veniți la izvor și beți și înviați! Amin. Veniți, că România e țara slavei Domnului! Veniți! Să se stârpească păcatul din țara Mea! Să te vindeci, Israele român! Să nu mai fie în tine beție și curvie și desfrânare și duh de minciună. Să fie Domnul în tine; Domnul, cu fericirea Lui cea din cer peste tine; Domnul, cu veacul cel nou care se lasă peste pământ, căci iată, vin în șoaptă, vin să scot răul din tine, vin cu cele cerești ca să le așez pe pământul tău și peste fiii tăi, țară iubită. O, Israele român, vrei nu vrei, crezi sau nu, e planul lui Dumnezeu lucrând peste tine, și vom face sălaș ceresc pe pământul tău, ca să ia neamurile lumina Mea din tine și să vadă calea și să apuce pe ea, căci Eu sunt Domnul. Eu sunt Cel ce sunt. Auzi tu, Românie? Eu sunt Cel ce sunt.

O, fii ai României care stați pe scaunele cezarului, fiți fii adevărați. Sculați-vă și închinați-vă lui Dumnezeu și lucrați pace între Mine și neamul român. Deschideți porțile să intre cel pribeag, și fiți cu mâinile curate și cu inimile curate și cu duh de căință, că nu este păcat care să biruiască bunătatea Mea. Iubiți pe România. Nu căutați ale voastre dacă iubiți pe România. Căutați ale ei, și toate celelalte vor fi din destul. Nu căutați slava voastră. Lăsați dreptatea Mea și planul Meu cel ceresc să se odihnească peste țara alegerii. România este aleasă de Domnul, dintre popoare. Învățați calea luminii pe toți fiii cei care n-au știut să învețe, care n-au avut ce să învețe.

O, fii ai României care stați pe scaunele cezarului! Nu stați în duhul vostru. Luați Duh Sfânt și înviați! Amin. Gătiți-Mi serbare de împăcare între frate și frate, că mare este România, cât să încapă în ea toți fiii ei întru pace cerească. Eu sunt. Nu vă temeți, și lucrați pace. Amin.

E sărbătoare de arhangheli și de îngeri. E cerul în freamăt sfânt pentru tine, Românie. E Domnul pe tron de arhangheli și de heruvimi și de serafimi. E cerul în sărbătoare cu pământul. Cerul fără de pământ e ca sufletul fără de trup, e ca sufletul fără de casă.

Eu sunt Cel ce sunt. Să fie atenție în grădină. Mă trag din porțile României și merg, că am sălaș cald, am iesle caldă, pregătită în România. Mă trag spre poporul cel mititel, spre Israelul cel luat din români. Amin, amin zic ție, Românie, aceasta este ziua sfatului Meu cu tine când Eu, Domnul, M-am făcut cuvânt pe masa ta, ca să fac din el faptă înaintea ta, ca să fac din tine neam sfânt înaintea Mea. Pace ție! Pace celor din porțile tale, dacă vor lua pacea Mea în ei.

Eu sunt Cel ce sunt.

Mă întorc cu cuvântul spre poporul Meu cel răsărit din cuvânt, cel crescut cu cuvânt, cel prin care intru și Mă fac cuvânt în carte.

Poporul Meu, pace ție, măi copilașul Meu, măi poporul Meu! Am trecut prin tine și M-am purtat spre porțile României, spre cei din porți, ca să Mă fac cuvânt înaintea lor. Poporul Meu, să stai bine, tată, și să-Mi amintești mereu de făgăduințele Mele făcute pentru tine și pentru neamul român și pentru cei ce vor crede în venirea Mea prin cuvânt. Poporul Meu, să rostești cărare pentru pacea Mea, să intre pacea Mea pe porțile României și să lucreze pace. Poporul Meu, vezi să știi să te rogi, să te rogi Dumnezeului tău pentru ca să vină veacul cel nou peste tine și peste România. Lasă, tată, tot ce ai tu de făcut; lasă tot, și să te rogi așa cum Mă rugam Eu Tatălui înainte de orice împlinire minunată pe care o aveam de adus pe pământ.

Crești, Israele, crești. Crești, tată, crești, că e prea mare lucrarea Mea cu tine. Crești, poporul Meu, și stai sub binecuvântarea Mea. Binecuvântat să fii înaintea Mea. Binecuvântat să fii înaintea neamurilor pământului. Binecuvântat să fii pe vecii. Amin.

E mare serbare de îngeri, e mare lucrare pe îngeri. Îngerii cărărilor pregătesc cărarea cuvântului Meu până la porțile României. Îngerii luminilor pregătesc lumina Mea pentru România, iar Mihail, îngerul Meu, rostește din nou cuvântul peste toate, și spune: «Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte!». Amin, amin, amin.

Poporul Meu, pe tine te las în sfat cu fiii cuvântului Meu. Eu sunt în ei pentru tine. Eu am vorbit omului cezarului. Pace și serbare îngerească între îngeri și tine, Israele, poporul Meu!

Crești, fiule Israele, că numai lucrări mari avem de așezat spre împlinire. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, crești, fiule Israele, crești, copile, crești, că e măreață vremea ta, și tu ai de cuvântat peste ea cuvânt de viață veșnică, cuvânt de veac nou, rostit de Dumnezeu peste tine. Crești, copile, crești, și sub creșterea ta va odrăsli cer nou și pământ nou, căci toate înviază și se fac noi sub pașii tăi când tu crești. Amin, amin, amin.

21-11-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

E praznic sfânt în Israel, și Domnul vine. Vine Domnul din slava Sa, vine cu slava Sa. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu vin pentru Israel, că am gătit serbare în el. Vin să-l țin în veghe pe poporul Meu. Vin să-l ajut Eu ca să stea în veghe și întru înțelepciune. Să stea tot poporul întru înțelepciune, să stea gata pentru venirea Mirelui.

Pace ție, poporule Israele! Duhul rău nu are de unde să-ți dea ce-ți dau Eu, Domnul Dumnezeul tău. Pace ție îți dau, pace ție rostesc! Aceasta este cheia cu care descui duhul tău, poporul Meu, ca să intru în mijlocul tău și să-ți aștern cină de cuvânt și să mănânc cu tine, poporul Meu. Am venit și ți-am spus așa: «În lume nu Mă mai duc, și toată bogăția Mea ție ți-o dau». Pace ție, căci cine are această putere dată de Mine, acela poate prin ea, poate prin vreme rea. O, rău e de om când nu poate, dar ție îți dau ca să poți. Pace ție, poporul Meu! Ia, tată, să ai, ia și te îmbogățește în pacea Mea, că ea este puterea ta. Din pacea Mea te hrănești și cu credință, și cu iubire, și cu înțelepciune, și cu viață veșnică, și cu duh veghetor pentru întâmpinarea Mea, că Mă uit peste tine cum stai și Mă aștepți, poporul Meu iubit. Tu Mă aștepți, și Eu vin. Tu știi că vin la tine, și Mă aștepți dacă știi. Vezi, tată, ce va să zică fiul înțelept? Acela fie că veghează, fie că doarme, el este pregătit și gata să dea foc la făclie și să stea în întâmpinarea Mea. Amin.

Azi e zi de întâmpinare. Eu serbez cu Israel sărbătoarea de întâmpinare când mama Mea Fecioară era pruncă mică, și intrând în cele ale Tatălui Meu a fost întâmpinată de slujitorul templului, pentru că era făgăduită lui Dumnezeu, și a crescut această pruncă în Duhul Domnului și s-a hrănit din El, și a fost candelă feciorelnică cu duhul și cu trupul, candelă nestinsă a fost până ce lumina candelei s-a făcut prunc în ea și S-a născut Om între oameni.

O, Israele, ce mare lucrare este candela! Candela este veghe, este lumină în întuneric, este arvuna luminii cea necuprinsă de mințile întunecate ale celor ce nu veghează. O, măi Israele, în tine vreau să am veghe aprinsă. Vreau să fii fecioară înțeleaptă, poporul Meu, că ți-am dat înțelepciune, tată, și trebuie să ai dacă ți-am dat, nu să te duci să cumperi la cei ce vând. Nu, tată. Tu să ai de la Mine, că ți-am dat să ai, și te-am vestit mereu să ai împărăție cerească deschisă înaintea Mea, împărăție în așteptarea Mea. Ai văzut tu ce am spus Eu, cu ce se aseamănă împărăția cerurilor? Am zis de zece fecioare care au ieșit în întâmpinarea Mea luându-și candelele lor, și am zis că jumătate din ele erau nebune, și numai jumătate erau înțelepte. Cele nebune și-au luat numai candelele, dar cele înțelepte au luat și untdelemn în vase, ca să aibă și să nu li se stingă candelele. Aceasta înseamnă veghe și înțelepciune. Cele ce și-au luat în vase untdelemn erau pregătite pentru deșteptare chiar dacă ar fi să ațipească așteptând pe Mirele lor, căci în vremea așteptării lor au ațipit și au adormit toate. Dar când în miez de noapte s-a strigat: «Iată, vine Mirele!», ele s-au deșteptat și și-au împodobit candelele. Cele nebune au văzut că li se sfârșește untdelemnul, că li se sting candelele. Cele înțelepte aveau vase pregătite cu untdelemn. Dacă n-ar fi fost înțelepte, ar fi dat din untdelemnul lor la celelalte care nu mai aveau, care nu se pregătiseră, iar când acestora li s-a cerut untdelemn, au răspuns cu înțelepciune: «Nu așa, ci, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, mai bine mergeți la cei ce vând ca să luați pentru voi. Noi avem. Luați, dar, pentru voi; luați de la cei ce vând». Și cum plecară cele nebune către cei ce vând, a venit Mirele, iar cele ce erau gata au intrat odată cu Mirele la nuntă, și după ei ușa s-a închis. Iar când au sosit cele ce s-au dus spre cei ce vând, au început a striga la ușă: «Doamne, deschide-ne!», dar a ieșit numai glasul Domnului: «Nu vă știu pe voi».

O, Israele, vezi tu, tată, ce va să zică să fie omul cunoscut de Dumnezeu? Omul zice din obișnuința lui: „Lasă că știe Dumnezeu, știe Domnul inima mea, știe Domnul ce va face cu mine, știe Domnul necazul meu“, și iată ce le-am spus Eu fecioarelor neveghetoare, neînțelepte și fără untdelemn; le-am spus: «Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi».

Israele, Israele, să fii, tată, atent, și să ai, ca să nu te duci la cei ce vând. Eu ți-am dat să ai. Nu te mai du la cei ce vând. Lasă, fiule, tu ai în dar. Cei ce vând au pentru cei ce cumpără. Tu ai în dar, tată. Ai, dacă veghezi. Ai, dacă iei de la Mine. Ai, dacă ai luat de la Mine; dacă ai luat, fiule. O, veghează ca să ai!

Vezi tu, Israele, ce înseamnă veghe? Veghe nu înseamnă să nu mai adormi, nu, tată. Veghe înseamnă să fii atent să ai untdelemn pentru când te voi deștepta Eu cu strigătul care va zice: «Iată, Mirele vine!». Atunci, chiar dacă te trezești, dar dacă nu ai în vase pentru candele, zadarnic te trezești. Tu la cei ce vând n-ai cum să te mai duci atunci, n-ai cum să te mai întorci din drum, că cei ce vând, ție n-au ce să-ți dea. Marfa lor e marfa lor, nu e pentru Mine, nu mai este bună pentru candelă, pentru candela ta. Tu ai untdelemn curat în candela ta. Tu ai pentru că ți-am dat Eu. Ce-ar fi să te duci să cumperi de la om? Am avut în popor și din cei care se duceau să cumpere de la cei ce vând, dar așa fii n-au stat cu Mine, ci au stat mai mult pe drum, mai mult cu cei ce vând. Cine, tată, sunt cei ce vând? Cei ce vând sunt cei ce cumpără pe bani darul lui Dumnezeu, zic ei. Numai aceia vând, și dacă așa fac, nu au ce vinde, căci darul Meu nu se capătă pe bani. Numai ei știu ce cumpără cei ce cumpără ca să aibă. De aceea am spus Eu fecioarelor nebune: «Nu vă cunosc pe voi».

Israele, Israele, nici măcar în dar nu le poți da celor ce nu au azi untdelemn, așa cum fecioarele cele înțelepte n-au dat din untdelemnul lor. Lasă, tată, darul Meu în mâna Mea, că Eu îl dau numai celor pe care îi cunosc. Tu, Israele, nu știi pe cei pe care Eu îi cunosc. Lasă, tată, pe Mine această grijă, că iată, nu mai am cui să dau. Nimeni nu Mă mai cunoaște cu adevărat. Pe nimeni nu mai cunosc Eu bine, pe nimeni, tată. Ai văzut ce am răspuns celor cinci fecioare nebune: «Nu vă cunosc pe voi». O, poporul Meu, ușa care duce spre sălile de nuntă e în mâna Mea, fiule. Eu sunt ușa, dar cine n-a intrat prin Mine nu știe ce este ușa. Ușa intră odată cu Mine, și apoi nu se mai vede. Se vede altceva dacă se mai vede, dar nu ușa, ci altceva se mai vede, căci cei ce vând nu sunt ușă spre Dumnezeu. Ei au altceva de lucru, ei lucrează altceva, și omul nu mai știe ce este pe pământ și ce se lucrează pe pământ. De unde să știe omul? Cine să-i spună omului? Ce roade să mai mănânce omul? Că pomul nu mai e pom cu roade. Numai pom pădureț peste tot, numai strepezire de dinți peste tot, numai pom cu roade acre și străine, numai roade crude, numai pom pădureț peste tot. Zadarnic dă omul să se trezească și să-și cumpere adevăr pe bani.

Omul a zis prea multă vreme că nu e făcut de Dumnezeu. A zis că el e mai bătrân ca Dumnezeu, așa a zis omul, fiilor. O, ce să mai cumperi tu, poporul Meu, de la cei ce vând? Iată ce vinde omul. Vinde minciună omul. Cine mai știe ce înseamnă untdelemn, și ca să cumpere untdelemn? Omul zice că e mai bătrân ca pământul. Omul zice că nu este Dumnezeu dacă zice că e mai bătrân ca pământul omul. Nimeni, nimeni nu mai știe ce înseamnă untdelemn. Untdelemnul nu se cumpără, nu se poate cumpăra acest dar ceresc. Omul zice că untdelemnul este cel ce se pune în oala cu mâncare. Omul nu mai are duh de înțelepciune. Omul e nebun, căci scrie în Scripturi așa: «Nebunul zice în inima sa că nu este Dumnezeu». Tot omul înțelept de pe pământ așa știe, așa zice, că e mai bătrân ca pământul și ca cerul. Omul a înmulțit timpul de la el citire. Nici Lucifer n-a făcut ce a făcut omul care a căzut din cer, din cunoașterea cea dumnezeiască. Omul a căzut și s-a sfărâmat în adânc fără de fund, căci a numărat milioane și miliarde de ani peste timp. Dar timpul atât înseamnă: cerul și pământul; atâta, fiilor. Mai înainte de a face Domnul cerul și pământul a fost veșnicia, iar după ce se va sfârși cerul și pământul, iarăși va fi veșnicia și răscumpărarea peste toate câte au fost purtate de timp și răscumpărate pentru veșnicie. Omul a umblat să răstoarne pe Dumnezeu și facerea cea de la Dumnezeu; a umblat să cunoască, și s-a prăbușit căzând în adânc, și a rămas minciuna omului peste om, și a luat din ea tot omul, și nu se mai găsește pe nicăieri untdelemn, nu se mai găsește înțelepciune nici măcar pe bani.

Israele, Israele, ce bogat ești tu, tată, dar tu nu-ți înțelegi slava. N-are nimeni ce ai tu, poporul Meu. Nici Moise n-a avut ce ai tu, căci a coborât din cer înțelepciunea și te-a născut pe pământ pe tine, și are Domnul înțelepciune din cer pe pământ și în om. Tu ești omul, tu ești fiul Meu, Israele, și ești moștenitorul împărăției Mele. Eu pe toți i-am chemat la împărăția cerurilor, dar omul a avut altceva de făcut. Omul n-a vrut cu Dumnezeu și cu legile adevărului. Vezi tu, tată, de ce ți-am spus Eu ție că n-am ce face cu omul cu școală? Acela este gunoi, Israele, și sunt pe pământ numai mormane din loc în loc. Eu nu dau decât de mormane de trupuri fără duh, trupuri care sună a gol.

Încearcă omul să se întoarcă la Dumnezeu. Omul vede că minciuna l-a înșelat. Omul vede că n-a căpătat nimic din minciună. Omul moare de șapte mii de ani.

Israele, Israele, omul se va lăsa biruit. Eu sunt aproape de arătare, și iată, fac zgomot, și omul Mă aude, omul aude pașii Mei. O, poporul Meu, nimeni nu are bogăție în afară de tine; bogăție care nu piere, care n-o mănâncă nici moliile, nici rugina. Cine, tată, a făcut molia, cine a făcut rugina? Omul, fiilor, omul fără duh, care face și el facere; facere și molie care-i mănâncă facerea, facerea lui, munca lui și minciuna lui. Numai Eu nu pier, Israele, Eu și moștenirea Mea și fiii ei. Amin.

Zice omul că omul nu e făcut de Dumnezeu, și dacă zice așa, știe el ce zice, știe de ce zice. Eu am zis celor fără de duh: «Voi aveți de tată pe diavolul». Diavolul e tatăl celor ce zic că omul nu e făcut de Dumnezeu. O, cum să zică altfel? Eu l-am făcut pe Adam și atât. Am mai făcut-o și pe Eva, ca să fie omul întreg, întreg în Domnul. Dar omul s-a smuls din veșnicie și a căzut cu tot cu pământ, cu tot cu facerea cea creată de Dumnezeu.

O, ce Mi-a făcut Mie omul, omul făcut de Mine! Dar ce Mi-a făcut omul născut din om, e strigător la cer. De aceea are omul dreptate când spune că nu e făcut de Dumnezeu, și spune uneori că e făcut din maimuță, și are dreptate omul când spune așa; dar nu din maimuța care a ieșit din pământ cu trup de maimuță, că aceea este plăcută lui Dumnezeu, ci din altă specie de maimuță, și iată, gura omului grăiește adevărul cel din om.Eu am semănat mereu sămânță cerească peste om. Eu mereu am semănat, după cum este scris: «Ieșit-a semănătorul să semene sămânță, și sămânța cădea și pe drum, și în spini, și pe piatră, și pe pământ moale». Dar omul a bătătorit peste tot, și a acoperit peste tot cu spini și cu piatră, și când pica sămânța, venea satana și o stârpea.

O, poporul Meu, cei ce nu cred cuvântul Meu și sămânța Mea, aceia slujesc lui satana, și de aceea ei nu cred. Vezi tu de ce nu cred cei ce nu cred? Cei ce slujesc lui satana nu iau din cuvântul Meu, nu iau viața cea veșnică, iar Eu la aceștia așa le-am spus: «Voi aveți de tată pe diavolul». Tu, Israele, de ce iei cuvântul Meu? Pentru că tu ai de tată pe Dumnezeu. Am venit la tine și te-am făcut pământ bun și moale și am semănat sămânță pe el, și a dat rod, Israele, și te-am numit ogorul Meu, și ești ogorul Meu.

Iată, Israele, Semănătorul seamănă sămânța Sa. Sămânța crește și se coace, și apoi se face untdelemn din ea. Sămânța e din cer, nu e de pe pământ. Din sămânță iese sămânță și iese untdelemn. Dumnezeu binecuvintează untdelemnul care iese din sămânță, și unge cu el prooroci și regi și apostoli și preoți și fii.

Binecuvântat să fie untdelemnul cel din tine, poporul Meu. Binecuvântat să fie cuvântul tău care purcede din Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul tău va învia morții, Israele, căci oamenii de pe pământ sunt morți, fiule, dar prin tine suflu peste oamenii de pe pământ, ca să știe omul ce este Dumnezeu și câți ani are omul, dacă omul are ani. Omul a șters de pe pământ tot adevărul cel din Dumnezeu, dar iată ce fac Eu: Eu vin să-i spun omului că este Dumnezeu.

Ascultă, pământule, glasul Meu! Eu sunt Dumnezeu din veșnicie, și de aici încolo Eu sunt. Nu voi da slava Mea nici unui dumnezeu, că nu este dumnezeu afară de Mine, și va striga tot omul: „Este Dumnezeu! Este Dumnezeu! Este Dumnezeu!“, va striga așa cum strigau pruncii din Ierusalim: «Osana, osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!». Va striga omul ca să mărturisească pe Dumnezeu, căci Îl va vedea pe Dumnezeu pe nori, spre judecata necredinței oamenilor. Amin.

Israele, Israele, te va mărturisi și pe tine tot omul și va spune că ești poporul Domnului și cortul Domnului și împărăția Domnului pe pământ. Israele, Eu trebuie să împărățesc pe pământ, că de aceea am făcut pământul. Îl voi face nou și îl voi înveșnici, așa cum am rostit Eu în mijlocul tău făgăduință cerească și veșnică. Israele fiule, ai grijă să ai vase cu untdelemn, și ai grijă de vase, Israele, și veghează, tată, peste untdelemn, că omul de azi face ce am făcut și Eu, face și el untdelemn, ca să Mă micșoreze pe Mine. Eu am făcut din apă vin, ca să-Mi fac lucrarea Mea cerească pe pământ. Și omul a făcut și el din apă vin, a făcut și face mereu, face de mii de ori mai mult ca Mine, ca să-și facă lucrarea lui satanicească pe pământ. Ai grijă, fiule, că omul care are de tată pe diavolul face ce am făcut Eu, face și el, dar ție să nu-ți trebuiască facerea lui. Tu să stai sub binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și să fii sănătos cu înțelepciunea și cu vederea, fiule Israele. Amin.

Azi am luat pe fiii Mei cei unși și am venit spre tine, poporul Meu, ca să-ți dau rodul rugăciunii: Duh Sfânt și sănătate de duh și de trup să-ți dau. Cere, tată, cere, că și Eu cer de la Tatăl. Cere, Israele, cere ce am Eu, nu ce vrei tu. Să fii atent, poporul Meu, să ceri ce am Eu. Eu am împărăția Mea, Eu am împărăția cerurilor, căci pământul Mi-a fost luat de om, dar voi răscumpăra prin tine tot ce am pierdut, că de aceea te-am născut, Israele. Te-am născut și te-am crescut și te-am școlit ca să ieși om drept și să Mă sprijin cu tine când voi răscumpăra ce a fost al Meu. Am făcut și Eu cum face un părinte care-și dă copilul la școală ca să iasă avocat și om drept, și ca să aibă apărător omul cel neîndreptățit. Te-am născut și te-am crescut ca să am moștenitor, fiule Israele, ca să fii tu moștenirea Mea, poporul Meu. Ia, tată, dar de sănătate de duh și de trup. Ia, fiule, ia, că am fii împărțitori. Ia, Israele, și te îmbracă în haină nouă, și petec vechi să nu ai pe haina ta. Să nu ai haină cu petec, Israele, căci haina de nuntă este nouă, fiule.

Roagă-te Tatălui, roagă-te prin Mine, Domnul Iisus Hristos, și vei primi tot prin Mine. Amin. Roagă-te și suspină după cer nou și pământ nou și după trup îmbrăcat întru nestricăciune. Roagă-te, Israele, roagă-te lui Dumnezeu, și El îți va da ale Sale. Roagă-te și veghează, ca să ai ce trebuie să ai. Să ai la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, să ai ce trebuie să ai la venirea Mea. Roagă-te neîncetat, și te bucură întru Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu. Roagă-te, că mult poate rugăciunea celui drept întru lucrarea sa. Amin, amin, amin.

04-12-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Fiilor, fiilor, Eu sunt. Eu sunt Domnul lui Israel, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, al fiilor cei din făgăduință. Israele, Israele, scumpul Meu popor luat din români, tu ești taina acestui neam, tu ești taina României, taina cu care am ajuns să Mă descopăr peste pământ. Tu ești un popor mic și binecuvântat cu binecuvântare mare, fiule, poporul Meu luat din poporul român. De aceea am zis Eu că tot omul care va fi creștin se va numi român, așa cum am făcut și cu numele lui Israel. Dar tu ești încă taină pentru tot neamul, ba chiar și pentru român. Tu ești taina Mea de la capătul timpului, și ești așteptat să te ivești, popor iubit. Binecuvântat să fii între cei de pe pământ. Tu ești o taină, Israele mic, Israele român. O, iată, Eu grăiesc ție din cer, și din tine ies și peste oamenii de pe pământ. Grăirea Mea cu tine este bună, fiule, bună pentru tot omul care-și face urechi de auzit, căci fericiți vor fi cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el. Amin.

Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții. Faceți-vă iubiți unii altora în Domnul. Fiilor, iubirea își are soții ei. Eu așa v-am spus.

O, Ierusalime, piatră nouă în mijlocul oamenilor, piatră ivită la cuvântul cerului! Eu azi sunt în serbare deasupra ta, o, grădiniță mică, răsădită pe pământ din cuvântul Meu, și Îmi însemnez în cartea Mea de azi ziua când Eu, Domnul, în mijlocul a multor martori am rostit lucrarea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Bisericii Noului Ierusalim al României, fiilor. În ziua a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea din an, în Israel este serbarea binecuvântării pietrei cea nouă, care s-a ivit în România în cetatea cuvântului Meu, căci am dat libertate cuvântului Meu care grăiește peste România de patruzeci de ani. Binecuvântată să fie această zi de serbare cerească peste fiii lui Israel și apoi peste toate marginile, căci Eu sunt Domnul, Cel ce M-am răstignit, Cel ce am înviat, Cel ce M-am înălțat și Cel ce M-am întors prin cuvânt peste pământ. Eu sunt Cel ce-Mi voi arăta în curând slava întoarcerii Mele cea văzută, căci cele ce nu se văd sunt încă un pic de vreme nevăzute, că Eu de lângă fii n-am plecat, după cum am făgăduit că voi fi cu ei până la capătul timpului, și apoi în vecii. Amin.

Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții. Faceți-vă iubiți unii altora în Domnul, căci iubirea își are soții ei în Domnul, fiilor. O clipă poposesc în cuvânt lângă voi, ca să împodobesc ziua grădinii Mele de pe pământ. O clipă vă spun în șoaptă cerească: iubiți-vă unii pe alții în Domnul. Iubiți pe Domnul, fiilor scumpi, și aduceți-I aminte de făgăduințele Sale, căci voi sunteți străjerii Mei din Ierusalim, fiindcă scris este în Scripturi: «Pe zidurile Ierusalimului pun străjeri care nu vor tăcea nici ziua, nici noaptea, și nu vor avea odihnă, aducându-Mi aminte de făgăduințele Mele, ca să așez din nou Ierusalimul și să fac din el slavă și laudă pe pământ». Și voi lucra în taină, după cum în taină am lucrat cu tine peste pământ, fiule Israele, iar fiii tăi să se iubească unii pe alții, căci prin această jertfă veșnic plăcută Mie voi îmbrăca din nou totul întru nestricăciune.

Fiilor, fiilor, Eu sunt viața. Fără Mine voi nu puteți avea viață. Nu stați fără viața Mea în voi, nu stați fără de viață. Luați și mâncați viață, căci Eu sunt viață în voi. Biserica din trupul Meu a luat ființă pe pământ, ca și în cer. Fiți pe pământ precum în cer, fii ai bisericii cea din cer coborâtă pe pământ. Fiii bisericii sunt cei ce mănâncă Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer ca să spele păcatele lumii, ca să împace pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul prin Trupul și Sângele Său, prin cruce, fiilor.

Israele, Israele, ce văd Eu pe pământ! Se botează omul în numele lui Iisus Hristos, se cunună în numele lui Iisus Hristos, merge din când în când la biserică în numele lui Iisus Hristos, și zadarnic face așa dacă nu se împărtășește cu Trupul și Sângele lui Hristos, zadarnic, fiilor. Ce văd Eu pe pământ, e jale mare. Nimeni nu știe ce va să zică biserică. Biserică înseamnă fii care se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos. Cei ce nu se împărtășesc, în zadar se duc. O, cum să se împărtășească dacă ei nu sunt pregătiți pentru primirea Domnului, pentru venirea Domnului, dacă ei nu sunt gata în așteptarea Domnului? Se împărtășesc din an în Paști, după obiceiul oamenilor, dar niciodată nu sunt pregătiți, de vreme ce stau mereu în păcatele lor. Cine să-i învețe pe oameni? Cine, tată, cine? că n-are cine. N-are cine să mai facă lucrarea de iertare a păcatelor oamenilor, lucrarea de împăcare a omului cu Dumnezeu. N-are, fiilor, n-are cine, căci păstorul de azi e altceva, nu e păstor. Nu mai merge nimeni pe calea cea cu viață vie, și de aceea te-am ridicat pe tine, poporul Meu, și ți-am grăit din cer mereu, și tu ai crezut în Cel ce-ți grăiește, și te-ai sculat la drum, și iată, fac din tine cale a omului spre Dumnezeu, spre biserică vie, Israele. De aceea am împlinit această piatră pe pământ, ca să grăiesc din vârful ei și să arăt omului calea. Omul trebuie să creadă în Dumnezeu, să-L iubească și să-L urmeze pocăindu-se de toate cele muritoare și trecătoare, vindecându-se de moarte, măi fiilor.

O, străjeri ai Ierusalimului Meu din cer coborât pe pământ cu zeci de mii de sfinți! O, fiilor, voi să nu tăceți. Voi să cereți pe Domnul, să cereți să vină Domnul pentru tot ochiul, și Domnul va veni. Amin. Iubiți-vă unul pe altul precum Eu v-am iubit, și v-am născut din cuvânt și v-am crescut și v-am ocrotit și v-am hrănit, dar fiți cu atenție, fiilor, că iubirea își are soții ei. Tot fiul poporului Meu să caute să placă aproapelui său, să caute să fie iubit de fratele său, în Domnul, fiilor. Să caute să placă lui Dumnezeu și să-L aibă pe Domnul de hrană. Cine este strâns în trupul bisericii și nu se împărtășește cu Hristos, acela nu este fiu al bisericii, acela zadarnic vine. O, nimeni nu știe ce va să zică: una sobornicească și apostolească biserică. Israele, să știi, tată, că toți fiii bisericii se împărtășesc cu Hristos, și aceea este una sobornicească biserică, iar unde nu este această orânduială, acolo biserica nu este una.

Suntem în serbare întreită, și voi veni la voi, fiilor, cu lecție pentru tot omul, căci vom semăna sămânța, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecție de viață, ca să ia omul lecție, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat și netulburat. Nimeni nu mai știe ce înseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai știe ce înseamnă biserică credincioasă, rugătoare în Hristos, așa cum se spunea odată în biserică: „Câți sunteți credincioși, Domnului să ne rugăm“. Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune curată, nu se mai poate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu este credincios lui Hristos, nu este. Vine omul la biserică și pleacă acasă neîmpărtășit. La ce mai vine? Vine că vine și preotul, dar preotul de azi nu mai este „ușă de biserică“, nu mai este.

Voi veni în serbare cu voi și voi semăna sămânță peste oameni. Voi sădi și voi răsădi, și voi veți fi Mie unelte de lucru. Cine iubește pe Dumnezeu, acela se face fiu al bisericii. Cine iubește lumea și trupul, acela nu este fiu al bisericii. Fiii bisericii iubesc hrana cea de pe masa ei, și de aceea vin ei întru lucrare de biserică.

Israele, Israele, să nu fie, tată, în biserica ta ca în biserica din lume. Dacă în biserica ta este vreun fiu care nu este fratele lui Hristos, care nu este una cu Iisus Hristos, vezi, tată, ce este scris în Scripturi despre unul ca acela și fii atent, Israele, că tu ești la sfârșit, nu ești la început. Tu să nu dai drumul în biserica ta la cel ce nu este împlinit întru Hristos. Tu să fii una, Israele, biserica Mea cea de la sfârșit. A venit vremea lucrării pocăinței desăvârșite, dar cine să înțeleagă pe pământ venirea Mea?

Fiilor, fiilor, iubiți-vă unii pe alții în Domnul, într-un singur trup adunați, în Domnul Iisus Hristos, fiilor. Iubiți-vă unii pe alții, cei din cer pe cei de pe pământ, și cei de pe pământ pe cei din cer, și așa veți împlini legea lui Hristos. Amin, amin, amin.

12-12-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1995 (12)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:19 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Eu iarăși vin în sfat cu voi, iară, fiilor, și sunt cu cel întâi chemat la apostolie, cu Andrei, ucenic curat, ucenic feciorelnic, ucenic credincios și iubitor de dascăli, căci l-a avut pe Ioan de dascăl, și după aceea a trecut spre Cel vestit de Ioan, spre Mine, fiilor. Și iată, ieri și azi și mâine am venit și vin, că voi aveți oaspeți cerești, care vin cu Mine să vă cuprindă, să vă alinte, precum Eu vă alint, măi copilași. Domnul vă alintă pe voi, iar lumea care află de alintul Meu peste voi se miră și zice: „Ce vorbire este aceasta?“. O, e vorbirea Tatălui cu cei mai mici ai Lui, căci Tatăl ceresc e mai dulce decât cel firesc, dar Eu vă spun vouă, fiilor, că Unul este Tatăl vostru. Voi nu vedeți cum e pe pământ? Tot omul își învață pe copilul său să zic㠄mam㓠cel dintâi cuvânt. Nimeni nu e deprins să învețe pe copil să zică primul cuvânt „tată“. Dar oamenii mărturisesc adevărul când învață cuvântul cel dintâi „mama“. Numai creștinul știe să zic㠄tata“, numai cel născut din Tatăl zice „tata“. O, măi copilași, copilul cel din om ieșit se alintă cu cuvântul „mama“, dar copilul cerului, cel care se lasă născut de sus, este recunoscut de cer ca fiu pentru că rostește „Tat㓠Tatălui ceresc.

O, măi fiilor scumpi, Eu vin să vă alint cu cuvinte scumpe, tată, cu vorbiri dulci și mângâioase, că vremea voastră e amară, e grea, e rece, tată, și n-ați putea prin ea nemângâiați de Mine, Tatăl vostru, căci Eu vă sunt vouă tată, iar voi Mie, fii. Amin. Sunt cu voi și cu Andrei, cel întâi chemat, care a vestit apoi pe Petru zicându-i: «Am aflat pe Hristos, Cel vestit de prooroci». De unde Mă aflase el pe Mine? De la Ioan, măi fiilor. El era cu Ioan, pe care l-a auzit mărturisindu-Mă și zicând: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii». O, de ce nu vrea lumea să ia aminte la proorocia lui Ioan? De ce nu vrea să se spele de păcate? Nu vrea lumea să vină după Mine așa cum a venit Andrei; nu vrea, tată, nu vrea; nu vrea lumea, nu vrea.

Amin, amin zic vouă, copilași ai lui Israel: fiți atenți, ca să știți cum să vă rugați Tatălui prin Mine, și să vă rugați ca Mine, fiilor. Eu așa ziceam: «Tată, Eu nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei ce Mi i-ai dat din lume». Așa și voi, fiilor, să vă rugați de pază peste voi și peste cei ai Tatălui Meu, pe care Mi i-a dat Mie și care urmează Mie așa cum Mi-a urmat Andrei, apostolul Meu. Eu pe ai Mei îi alint cu mângâieri cerești, cu cuvinte cerești, și îi numesc cu nume de copii, cu nume încopilărite, măi copilași iubiți. Aveți grijă, tată, de tot ce aveți de făcut și de lucrat, și folosiți peste tot aluatul curăției la frământătura acestui popor, și fiți atenți, că puțin aluat rău dospește toată frământătura. De aceea v-am făcut atenți, să știți să vă iubiți unii pe alții cu atenție, și v-am spus că iubirea își are soții ei, însoțitorii ei. Ea își are însoțitori pe potrivă, tată. Voi, fiilor, să nu amestecați slava lui Dumnezeu cu slava oamenilor, că puțin aluat dospește toată frământătura. Nu știu oamenii ce înseamnă slava lui Dumnezeu. Dar voi, fiilor, știți, oare? Este vreunul între voi care nu știe? Acela să se roage, ca să primească înțelepciune, fiilor. Eu lui Marta i-am spus la gura peșterii unde era pus trupul lui Lazăr, i-am spus că dacă va crede va vedea slava lui Dumnezeu. Și a crezut Marta și a văzut, căci slava Tatălui era Fiul, Care, după ce a mulțumit Tatălui că L-a ascultat, a adăugat apoi cuvântul care s-a făcut slavă văzută, și a spus: «Lazăre, vino afară!». Iată, Israele, ce este slava lui Dumnezeu Tatăl. Slava lui Dumnezeu este Fiul. Slava lui Dumnezeu este Lazăr cel înviat prin cuvântul Fiului. Slava lui Dumnezeu este Cuvântul. Amin, amin, amin. De trei ori amin zic vouă, ca să înțelegeți slava lui Dumnezeu. Voi, fiilor, să nu amestecați slava lui Dumnezeu cu slava oamenilor. Voi fiți slava lui Dumnezeu și numai a lui Dumnezeu. Fiți slava cuvântului Meu care se împlinește în voi așa cum s-a împlinit în Lazăr cel sculat din morți la cuvântul Meu.

O, copilași scumpi! Vedeți voi ce este rugăciunea? Ea este slava lui Dumnezeu, care se arată la strigătul ei. Ea este drumul pe care vine slava cuvântului împlinit. Așa să te rogi tu, Israele, că iată ce fac: te cercetez prin fiii grădinii Mele și toate nedumeririle tale le desfac, ca să te învăț lucrarea credinței în Fiul lui Dumnezeu, Care stă cu tine prin cuvânt. Ai văzut că tot prin cuvânt s-a lucrat slava lui Dumnezeu și atunci, în vorbirea Mea cu Marta. Fiule, dacă vezi că trebuie să-ți ajut credința ta, strigă și zi: „Ajută-mi, Doamne, în necredință, ajută-mi să cred, că eu cred“. Fiule, fii înțelept, că Eu ajut numai celui ce crede, și la acela adaug ajutor împlinindu-i cele ce-Mi cere el prin rugăciune, adică arătându-i ca să vadă slava lui Dumnezeu, împlinirea rugăciunii lui. Rugăciunea care-L cere pe Dumnezeu, aceea este ea însăși slava lui Dumnezeu. Rugăciunea care cere de la Dumnezeu slavă de om, slavă pentru om, aceea este ea însăși slava oamenilor. Grăiesc ție, Israele scump, și să ia și omul auz de auzit, să ia omul graiul lui Dumnezeu și să vină să-și spele păcatele, să vină întru lucrare de biserică, unde-L găsește pe Hristos, Care spală păcatele lumii.

Israele tată, tot omul care-și zice creștin, care se pretinde că este din biserică și fiu al bisericii, tot omul care vine la biserică și nu se împărtășește cu Trupul lui Hristos, aceluia i se scrie necinstire față de Trupul și Sângele Meu. Omul care merge la biserică numai de aceea să meargă, ca să se împărtășească cu Domnul. Asta înseamnă mers la biserică. Dacă mergi mai rar, te împărtășești mai rar, dar dacă mergi mereu, de aceea mergi mereu, ca să te împărtășești mereu. Iată, tată, ce este pe pământ. Câtă necunoștință, câtă păcătuire, câtă necinstire față de Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii! Dar lumea vine până la ușă, și tot nespălată se duce acasă la ea. Cine să-i spună omului ce păcat mare face că vine și stă în vremea jertfirii Mielului și nu ia din Miel și nu stă la masă? De ce mai vine la biserică un așa om? Vine să facă neascultare, de aceea vine. Vine nepregătit și face păcatul necinstirii de Dumnezeu. Vine să mintă prin ceea ce zice, că nu-i de ajuns că nu se apropie când aude: „Cu frică și cu dragoste să vă apropiați la Sfintele Sfintelor“. Nu-i de ajuns că nu se apropie să ia, ba mai face și păcatul de a cânta laudă lui Dumnezeu că i-a învrednicit de sfintele Taine, și se roagă să fie întăriți întru sfințenie toată ziua. Minte și preotul, minte și omul care cântă altceva decât ceea ce face.

O, omule, tu nu vezi că sfânta Liturghie este pentru cei ce se împărtășesc, este pentru cei botezați și pregătiți pentru Sfintele Domnului? Omule lumesc, alta este slava lui Dumnezeu, și alta este slava oamenilor. Alta este lauda lui Dumnezeu, căci scris este: «Cine se laudă, în Domnul să se laude», adică unit cu Domnul în trup și în sânge. Apostolii Mei când se adunau în Domnul, sfârșeau întâlnirea prin frângerea pâinii și prin împărtășirea credincioșilor. De aceea se adunau. Vremea cea de atunci nu mai este pe pământ, ca să se împărtășească toată biserica. Dar să știe tot omul că Eu cu cei nelegiuiți nu pun masă, nu stau la masă. Cu cei ce nu și-au lăsat păcatele, ca să Mă ia apoi pe Mine în ei mereu, mereu, Eu cu aceia nu prânzesc, după cum este scris: «Cu cei necurați nu voi prânzi». Sunt multe locașuri unde se adună lume multă în fața frângerii Trupului Meu, și nu ia din Trupul Meu lumea. Și dacă ia nepregătită, în zadar ia, și nu degeaba, ci ca să se facă vinovați de cele sfinte, de vreme ce nu stau spălați de păcate. Iată, pe pământ e piață, nu e cină de taină așa cum se cântă cântarea cinei cea de taină. Mă ia preotul de azi și Mă pune pe blid ca în piață și nu ca la masă de cină tainică pentru cei credincioși, ci ca cei ce spun vrăjmașului taina cinei Mele. Intră la un loc, pregătiți și nepregătiți, credincioși și necredincioși, curați și necurați; ca la piață intră, nu ca la cina cea de taină. Și iată ce e pe pământ: una se zice, și alta se face, după cum este scris, că a rămas totul ca o orânduială omenească.

Israele, Israele, lucrarea rugăciunii e lucrare mare, fiule. Omul care se așează să se roage fără să aibă dragoste de rugăciune, e ca omul care merge la biserică fără să se împărtășească. Omul care stă la rugăciune și nu simte pacea rugăciunii și mângâierea din rugăciune, acela nu se roagă, acela nu capătă prin rugăciune. Dacă cuvântul din rugăciune nu-l mângâie, nu-l vindecă, nu-l înviază pe cel ce stă la rugăciune, acela nu a ajuns să se roage. Dacă omul cade după ce se ridică, acela nu s-a rugat, acela nu se roagă, și nu s-a ridicat când se zice că s-a ridicat. Ca să te ridici din moarte este altceva, căci se cunoaște când nu mai ești în moarte, căci cine nu scapă de gustul păcatului, acela nu are în el frica de Dumnezeu. Cel ce nu este osândit de inima lui, acela are îndrăzneală la Dumnezeu la rugăciune, dar cel mustrat de cuget, adică cel ce are viu în el păcatul, acela nu are îndrăzneală nici între frați, acela este învins de păcat și de sine, și stă biruit între cei de o credință cu el. Aceluia îi trebuie un sfătuitor tare căruia să-i urmeze pe pământ, ca apoi să ajungă să urmeze pe Domnul.

Mare lucrare este rugăciunea. Mare lucrare este calea spre Dumnezeu. Mă uit la câte unul plin de zâmbet sfânt, Mă uit cum Se cunoaște Domnul din el, și iar privesc pe câte unul care se vădește singur că are păcatul la pândă ca să-l învinuiască, și iată, Dumnezeu Se vădește pe Sine, și păcatul se vădește pe sine, și scris este: «Dacă vreunul greșește, pe unul ca acesta îndreaptă-l cu blândețe, luând seama bine la tine însuți să nu cazi și tu în ispită», în ispita de a-i mângâia păcatul, de a-i dezvinovăți păcatul, de a-l milui fără de ridicare. Este scris pentru păcatele de moarte, să nu te rogi pentru cel ce face păcate de moarte. Dar ce să-i faci? Să-i arăți ce este cu el și ce să facă. Și dacă el se ridică prin înviere din moarte, numai apoi să vezi ce este de făcut cu el, că mare este această cale, rugăciunea. Dacă rugăciunea omului nu-l duce pe om până înaintea Domnului, acela nu a mers pe drumul rugăciunii, că scris este: «Nimeni nu s-a coborât din cer decât cel ce s-a suit». Cine nu se suie, nu are de unde să vină înapoi cu plata rugăciunii lui. Israele, Israele, nu este om care să se roage și să nu primească.

Copilași, copii ai poporului Meu Israel de la sfârșitul timpului! Măi copilași, vă alint și vă mângâi pe voi și vă vorbesc despre taina rugăciunii, căci vorbind peste voi va lua și omul din lume, fiindcă sămânța Eu v-o dau vouă, și voi o semănați, căci mai văd pe ici, pe colo și pământ moale și cald pentru sămânță, nu numai drum, nu numai spini, nu numai piatră. Mai am dintre cei care suspină după Domnul, și îi voi adăuga cu cei înviați prin cuvânt, cu cei ce se nasc la sfârșit din cuvântul Meu care vine la voi ca să spele păcatele lumii și ca să vină cel înviat la cina cea tainică a Mielului lui Dumnezeu.

Iară și iară rostesc: biserică înseamnă Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, luat și mâncat de toți cei adunați întru biserică cerească pe pământ. Numai acolo Eu sunt întreg, numai acolo Eu vin întreg, acolo unde toți cei adunați la masă iau și mănâncă din cină, din Miel, din Paști, fiilor. Dar nici la început n-am avut ce am azi pe pământ, căci azi te-am pregătit, Israele, pentru cină fără de sfârșit, și ți-am spus, tată, cum să te îmbraci, cum să te speli, cum să stai și cum să mănânci, ca să iei mereu, mereu din cina Mea, după fiecare dimineață și seară, după fiecare măsură de ziuă, fiule Israele, căci focul nu trebuie să se stingă, și Mielul nu trebuie să fie luat de pe masă. De aceea ți-am zis Eu ție, copile Israele, că tu ești o taină, tată, o cină de taină înaintea Mea, că tu nu dai vrăjmașilor Mei taina Mea, cina Mea, și nu Mă vinzi pe sărutări așa cum face Iuda de atunci și până azi. Tu nu stai fără Mine nici o zi. Tu iei cina Mea veșnic, și te faci veșnic, mâncând pe Cel veșnic, pentru că tu te-ai pregătit de nuntă, fiule scump, și toate mădularele tale stau la masa cea de cină a nunții Mielului ceresc pe pământ. Tu ești taina Mea de la capătul timpului, și Eu stau, stau cu drag și cu dor la masa cea de cină cu tine. În tine nu mai stau întru răstignire, în tine nu mai intru ca într-un mormânt, ci intru în lumină, pentru că te-am făcut lumină din lumina Mea, pentru că te-ai luminat la cuvântul Meu, care stă și veghează de deasupra ta. Cuvânt și pâine este Dumnezeu pe masa ta. Duh și trup sunt cu tine și în tine, și tu ești taina Mea, popor scump, tu ești cel ce Mă iubești pe pământ, căci omul de pe pământ nu știe ce este iubirea. Omul schimbă locul la toate cuvintele sfinte, și nu mai știe omul unde se potrivește cuvântul pace, cuvântul iubire, cuvântul biserică, cuvântul creștin, cuvântul fiu al lui Dumnezeu și cuvântul viață. A luat omul cuvintele sfinte și le-a pus peste lucrarea lui, și omul citește de la om. Dar iată, vin să iau ce este al Meu, că nu voi da nimănui slava cuvântului cel sfânt, căci slava lui Dumnezeu nu este slava oamenilor.

Fiilor scumpi, aduceți-Mi necontenit aminte de făgăduințele Mele pentru așezarea și slava și lauda Ierusalimului cel din nou așezat pe pământ. Biserica este Ierusalimul, biserica cea vie, care are pe masa ei trupul ei, luat de pe masă de fiii ei cei vii până ce totul va fi înghițit de viață. Lăsați-vă înghițiți de viață, fiilor. Voi în Mine, și Eu în voi. Biserica, din Trupul Meu a luat ființă. Biserica s-a zidit din fiii care au mâncat Trupul Meu. Cei ce mănâncă Trupul Meu, aceia sunt biserica Mea. Cei ce mănâncă pregătiți și vii din Cel viu, aceia sunt biserică Mie. Cei ce mănâncă din cină și nu se scoală din moarte, aceia sunt mormânt pentru Iisus Hristos, aceia rămân între morți. Lăsați morții cu morții lor, voi, cei ce înțelegeți taina învierii. Israele, Israele, se va trezi omul din somn și va bate să ia lumină, dar tu să-l înveți mai întâi ce este Dumnezeu și cum este Dumnezeu, și apoi să te uiți dacă folosește omul pe Domnul, și numai apoi să-i dai lumină. Să nu crezi în lumina omului, să nu crezi, Israele. Cine vine luminând din sine, să nu-i rupi din lumina Mea cea din tine. Cine vine, să vină gol, căci cele vechi trec cu trosnet. Cele ce se văd nu sunt cele ce vor fi. Omul trebuie să se vindece de toate cele muritoare și trecătoare, măi fiilor, și să nu aibă omul păcate de moarte dacă vine să fie cu cele ale vieții. De aceea vă spun mereu că iubirea își are soții ei; de aceea, ca să nu greșiți când va veni omul să bată ca să ia lumină. Lumina își are fiii ei și soții ei, fiilor. Tot omul care se va lupta să-I placă lui Dumnezeu, acela se va cunoaște, acela va fi cunoscut de Dumnezeu. Prin ce se va face cunoscut? Prin strigarea lui la Dumnezeu, că numai atunci Se uită Domnul și vede cine strigă și cum strigă și de ce strigă.

Israele, Israele, să știi, tată, că oaia este oaie, capra este capră, și lupul este lup. Să știi, tată, că în biserică sunt numai oile. Să știi, măi Israele, că în biserica din lume este numai pielea oii. Să știi, copilul Meu, că Păstorul Cel din cer Își cunoaște oile. Eu sunt Păstorul Cel bun. Păstorul care nu-și pune viața pentru oi, nu este păstor bun. Acela dă cu mâna lui oile, le dă lupului, că se are bine cu lupul. Dar am venit Eu la oile Mele și nu las ce este al Meu. Le dau pășune curată, le dau apă curată, le dau Duh Sfânt la oi și la miei, căci lupul fuge de Duhul Sfânt, și așa Îmi scap Eu oile Mele.

Israele, Israele, viața ta să fie întru Mine, și viața Mea întru tine, fiule scump, căci cu această lucrare a vieții tale în Domnul Eu am scris judecata lumii. Te-am crescut și te-am împlinit în Duhul Sfânt și te-am pus înaintea oamenilor, ca să vadă omul ce va să zică Dumnezeu în om, și să fie omul judecat întru faptele vieții sale. Amin.

România este serbată în cer, între cei din cer, de către apostolul ei, Andrei, iar cerul tot dă mare cinste acestui ucenic iubit al Meu, căci el a rostit numele cel nou al României înaintea Domnului. El a lucrat-o pentru Domnul pe România, el a pus temelia ei cea dintâi, iar Verginica, măi fiilor, a întregit temelia țării Mele, căci România este numită în cer țara strălucirii. Verginica a înnoit și a întregit temelia României. Cerul tot s-a ridicat s-o serbeze pe Verginica lângă cel dintâi întemeietor al țării Mele. Iată, unul la început, și celălalt la sfârșit, și Domnul Se odihnește de lucrarea Sa. În curând Se odihnește Domnul întru sărbătoare neînserată cu tine, Israele scump, luat din români, că tu ești taina Mea de la capătul timpului.

Pace ție cu cei din cer! Pace ție și serbare dulce între Mine și tine, Israele, scumpul Meu popor! Amin, amin, amin.

13-12-1995

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Cuvântul Meu s-a făcut izvor peste Israel. Cuvântul Meu curge peste tine, poporule Israele, curge și te adapă și te spală și te împrospătează și te învăluiește în slava lui, căci din cuvânt se face slava lui Dumnezeu și se arată înaintea ta, Israele.

Pace ție iar! Iar, poporul Meu, iar, că azi este zi de slavă cerească deasupra taberelor lui Israel până-l voi strânge pe Israel într-o singură tabără. Am zis ca floricelele să se strângă chiticele, chiticele, ca să cunosc tabăra lui Israel, și am zis lui Israel: iubiți-vă unul pe altul, copilași ai poporului Meu, și am zis ca fiecare copilaș al Meu să aibă grijă să placă fratelui său, ca să fie pace multă, pace cerească și Duh Sfânt peste tine, poporul Meu.

Am venit iar, și însemnez trei zile, căci cuvântul Meu s-a făcut izvor peste Israel. Am venit, căci avem serbare pentru Verginica și serbăm cu Israel, cu casa lui Verginica serbăm. Am venit, măi copilași, că e zi de praznic ceresc peste Sfânta Sfintelor bisericii Ierusalimului nou, e zi de hram sfânt, și punem masă de cuvânt, și punem cuvânt pe masă și luăm și mâncăm unii cu alții la masă de hram sfânt, căci așa plătește Domnul slugii Lui cea bună și credincioasă, pe care peste multe o pune, ca să lucreze întru bucuria plății cerești. Verginica este slava Mea și în cer, așa precum a fost și pe pământ, că Mă purtam cu slava Mea în ea din loc în loc, și cuvântam din ea, că făcusem din ea stâncă de izvor, izvor de cuvânt din ea, și cuvântam, și cuvântul se făcea carte și Mă înființam cuvânt pe pământ și nu înțelegea poporul Meu ce făceam Eu și de ce l-am chemat Eu să-Mi fie popor în vremea Mea de la capătul timpului.

Poporul Meu, ai văzut, tată, ce am spus Eu? Am spus că n-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci numai cei bolnavi. De ce s-ar duce doctorul la cei sănătoși? De ce s-ar duce cei sănătoși la doctor? Aceia nu se duc, aceia nu caută doctorul. Ai văzut ce au găsit de făcut cei sănătoși? Și-au cumpărat țarini, și-au cumpărat perechi de boi, și-au luat nevastă, și n-au venit la cină cei sănătoși. Dar am dat zvon către cei bolnavi, către ologi, ciungi, orbi, săraci și slăbănogi, și aceia au venit, aceia aveau nevoie de doctor. Așa ai venit tu la cina cuvântului Meu, măi Israele tată. Ai venit de prin toate răspântiile, și Eu ți-am vorbit dulce și te-am hrănit blând și te-am pansat cu milă și te-am uns cu mir de sănătate, ca să te fac sănătos, fiule, și ca să Mă iubești pe Mine, Cel ce ți-am făcut bine. Și te-am ținut la masă de cină cerească și am nuntit cu tine pe pământ, Israele fiule, și am stat pețindu-te patruzeci de ani, ca să fac din tine mireasă îmbrăcată în alb, nu cum se îmbracă miresele de azi, în haină de minciună, punând albul peste negru. Cine acoperă negrul cu alb, acela întinează albul, căci albul este lucru sfânt și port sfânt. Să știi, măi Israele, că mireasă este numai aceea care se îmbracă în alb și care rămâne mireasă, fiule. Mireasă nu este aceea care a doua zi se întinează cu păcatul trupesc. Mireasă este cea care rămâne veșnic îmbrăcată, începând cu ziua nunții și până în veci de veci. Amin.

O, copile scump, ce dulce cuvânt las peste tine! Mă uit la tine, tată, și văd că nu mai poți cuprinde cuvintele cuvântului Meu, dar Eu te învăț un lucru nou: lasă-te tu cuprins de cuvintele cuvântului Meu, că tu, fiule scump, nu le mai poți cuprinde. Tu ești mititel, fiule, și cuvântul e mare, mare, poporul Meu. Lasă-te tu cuprins în cuvânt, și te voi numi cuvânt din cuvânt, și te voi numi lumină din lumină dacă vei rămâne mireasă, veșnic mireasă. Ai văzut ce Mi-a făcut Mie duhul răului, cel cu fața ascunsă în bine, ascunsă sub albul răului? Ai văzut, tată? Că Mi-a luat cuvântul cel mai sfânt și Mi l-a pus peste trupul lui și l-a numit mireasă. A luat acest cuvânt și s-a dus cu el în lume și l-a pus peste întinare, ca să ascundă sub el întinarea și lucrarea care iese din ea. Fiii și fiicele oamenilor au pus peste ei haină de mireasă și și-au dat nume de mireasă, iar mireasă este port sfânt și veșnic sfânt. Mireasă este numai cea care are mire, iar mire pe pământ nu este nicăieri, fiilor. Mire este numai Unul, căci Tatăl Împăratul are numai un singur Fiu, Care este Unul născut. Mireasă este cea care are mire. Mireasă este Verginica, fiilor. Ea a fost îmbrăcată mireasă din porunca Mea, dar ea a rămas îmbrăcată cu podoaba aceasta, ea a rămas fecioară, cu port sfânt pe pământ. Mireasă a fost cea de la nunta din Cana Galileii, care a rămas îmbrăcată în fecioară pe vecii, fiilor. Mireasă a fost ginerele de la Cana Galileii, că a rămas îmbrăcat în feciorie pe vecii și care a mers după Miel, după Mire, oriunde a voit Mirele. Mireasă îmbrăcată în alb au fost toți apostolii Mei, care au rămas în haina curățeniei cu care i-a îmbrăcat Mirele Care i-a pețit pe ei. Mireasă ești tu, Israele care ai venit să fii sub haina cea albă de mireasă, și care ai rămas în ea înaintea Mea. Mireasă va fi tot cel ce se naște din cuvânt și va rămâne cuprins în voalul cuvântului, în albul cuvântului care s-a făcut izvor de haină albă pentru Israel.

Iată, nuntim pe pământ, cer și pământ, Mire și mireasă, Domnul cu poporul Său, și mai avem un picuț și se va da în lături învelișul slavei nevăzute, și multe popoare vor curge și vor bea vin nou, viață nouă și cerească și cer pe pământ. De aceea vin mereu la cină de cuvânt cu tine, poporule Israele, ca să te întăresc, tată, în drum spre slava Mea care vine cu Mine. Să știi, măi Israele, că Eu vin văzut curând, și va fi frumos pe pământ cum n-a mai fost de când e veacul, și toate se vor face noi și cerești. Să fii, tată, înțelept în rugăciune, să fii întreg în trezire și să nu trăiești pe pământ ca pe pământ. Să ai grijă de tine, copile Israele, că Eu ți-am spus să stai mereu cu Mine în gândul tău. Dacă vezi că ceva Mă scoate din gândul tău, trage-Mă înapoi, copile Israele, și nu sta fără Mine, tată, că fiecare stăpân trage la casa lui cu drag și cu dor, fiindcă cine are casă, acela este și stăpân. Așa să am Eu casă în tine, în gândul tău, poporul Meu, că Eu așa v-am spus: «Bucurați-vă pururea, și iarăși, bucurați-vă!». Una singură este bucuria: Domnul, fiilor. El e bucuria în toate, și unde nu este El în toate, nu este bucurie în toate, dar să nu amestecați pe Domnul cu cezarul, măi fiilor. Bucuria în Domnul nu ține cu nimic de cele ale cezarului. Să nu micșorați dumnezeirea lui Dumnezeu, că al Domnului este pământul cu tot ce e pe el. Cezarul este supusul Domnului, chiar dacă el nu știe de Dumnezeu, precum nici faraon nu era în Dumnezeu. Bucuria și mulțumirea numai spre Mine s-o îndreptați, căci Eu pentru Israel în lume dau popoare întregi, și îl cresc pe Israel între popoare și îl înveșnicesc, dar să ai dor sfânt, poporul Meu, dor de sfințenie, dor de Dumnezeu înăuntrul tău, așa cum Mi-e dor Mie de slava ta cu Mine, de slava Mea cu tine, că Mă voi slăvi în curând în mijlocul tău, așa cum am făcut atunci pe muntele Taborului. Amin.

Iubiți-vă unii pe alții, fiilor ai cerului sfânt; cei din cer pe cei de pe pământ, și cei de pe pământ pe cei din cer, că are cerul nevoie de iubire, fiilor. Cerul e plin de iubire și vrea să v-o dea vouă. Vouă vă este dat să înțelegeți taina cerurilor pe pământ. Învățați toate ale iubirii cerești pe pământ. Curățiți-vă iubirea de toate cele ce nu sunt ale ei, că Mirele este aproape, fiilor. Se bucură Verginica de toate câte vă spun Eu vouă. Ea este serbată de sfinți și se bucură cu voi când vede cât vă mângâi, cât vă zidesc. Veniți în iubire. Zidiți-vă în cuvânt unii pe alții în duhul păcii. Zidiți iubirea pe pământ. Zidiți pe Domnul în voi, și iubirea va avea casă, va avea cetate care nu va cădea niciodată. Amin.

Fiilor, nu fiți ușori la minte. Limba voastră să nu mai dea cuvinte ușoare din mintea voastră, că lucrarea care vă cuprinde pe voi e mare, fiilor. Cuvântul este Dumnezeu, măi Israele. Cuvântul tău să fie Dumnezeu. Amin. Tot cuvântul tău să aibă pe Dumnezeu în el, să ia Dumnezeu din el. Să fii înțelept în cuvânt, poporul Meu, în minte și în cuvânt și în lucrul cuvântului. Să fii atent cu timpul, tată, căci timpul trebuie să fie înghițit de veșnicie. Vezi ce faci cu timpul, vezi ce face el cu tine; vezi, tată, vezi, că trebuie să vezi acum și pentru vremea în care nu ai văzut, și pentru cei ce n-au văzut. Învață-te să fii făclie pe pământ, făclie în mâna Mea și nu oricum făclie. Îndemnul Meu nu te părăsește. Vezi, tată, ce faci cu cele ce te îndemn mereu, și ai grijă de haina de mireasă, poporul Meu, și nu te speria de cel rău. De duhul rău care te necăjește nu te speria, fiule Israele. El te necăjește, numai tu să nu-l iubești, numai tu să nu-l iei soț pe calea ta cu Mine. El merge pe cale, dar să nu-l iei de mână, și tu să stai cu mâna prins de Mine și de sfinți și de îngeri. Sfinții și îngerii te înconjoară din toate laturile, poporul Meu. Să nu-i superi, tată. Să-i iubești, fiule, că și ei te iubesc pe tine. Iar de duhul rău să nu te temi, măi Israele măi, să nu te temi de duhul rău, să nu te temi, să nu te temi. Amin. Dacă el te înțeapă din lături, arată-Mi țeapa, și Eu o trag afară și o așez de unde a venit ea, dar arată-Mi înțepătura, fiule, că pe ea trebuie pus leac de vindecare și pecete sfântă, măi fiule. Nu te speria de duhul rău. Tu să te lupți cu bucurie și să fii curat la inimă și la cuvânt și la iubire și la duh, că duhul rău fuge de un așa veșmânt. Ai văzut tu carele de război prin care nu pătrunde glonțul dușman, și așa armătură să ai și tu, fiule, că duhul dușman fuge, tată, de sfințenie. Duhul rău din afara ta fuge când tu ai candela sfințeniei aprinsă în casa ta, înăuntrul tău. Tu să nu-i deschizi ușa ca să-l vezi. Tu să nu-ți deschizi gândul, fiule, așa cum te învață de la Mine fiii grădinii Mele. Și fii atent, Israele curat, că fiii grădinii Mele se roagă la Mine pentru tine, fiule, poporul Meu, cel ce stai la masa Mea. Fii atent să te aducă curat înaintea Mea, ca să nu se rușineze cu tine. Ține, tată, urma Mea și umblă ca să Mă ai în sfatul tău mereu, că fără mâncare slăbești, Israele. Vreau să te adun, că greu mai e de tine când treci prin lume, tată, dar Eu pun pe cei din cer să facă zid în jurul tău și să treci când treci ca să vii la izvor. O, vreau să te am lângă izvor, dar până nu ești tu gata pentru venirea Mea nu pot așeza cortul ca să te bag sub el.

O, iubitul Meu popor Israel, o, biserică a Mirelui ceresc! Să știi, tată, că până ce fiii tăi nu vor fi toți în trupul Meu Eu nu pot să-Mi desăvârșesc slava pe pământ cu tine. La cină trebuie armonie. La cină trebuie să stai mâncând. Cei ce vor veni aduși de Mine la cină, aceia să învețe mult, să învețe bine, să învieze bine, dar să lucrați bine, fiilor, peste cei ce vor scăpa spre Noi și spre voi, căci fi-va în zilele ce vin să Mă înalț cu această lucrare și să cuprind în ea mulțime înviată prin cuvânt.

Israele, stai, tată, sub cortul Meu. Stai, Israele, stai, și mănâncă la cina Mea și fii cuvânt din cuvânt, fiule Israele. Frate pe frate să se îmbucăturească în iubire și în pace. Nu vă judecați unii pe alții. Iubiți-vă unii pe alții, fiilor. Nu fiți mai mult decât sunteți. Nu fiți mai puțin decât sunteți. Fiți ceea ce sunteți și nu altfel, că M-a umplut de of duhul fățărniciei de pe pământ. De aceea am spus: «În lume nu Mă mai duc». Îngăduiți-vă unul pe altul în iubire, în pace fără de apăsare, măi copilași. Bucurați-vă unul pe altul, iar mărirea de sine dați-o de la voi, că aceea face răni înăuntru și slăbește puterea Duhului Sfânt din voi. Nu vă trageți în lături. Fiți un singur trup, iar cei din trup să nu se lase grei în trup. În trup să fie armonie, să nu fie greutate în trup, fiilor. Dacă un mădular nu stă bine în trup, vedeți să nu se îngreuieze trupul. Vedeți, vedeți ce faceți, ca să fie pace și trup curat, fiilor. Biserica este trupul, biserica este mireasa. Mireasa e una, Mirele e Unul, și amândoi sunt un singur trup, așa precum Eu am rostit în zilele facerii.

Eu vin curând, dar voi să Mă strigați să vin, voi să fiți mereu un trup cu Mine, că asta înseamnă să Mă strigați, și Eu voi veni văzut, și veți vedea pe Cel ce L-ați iubit și L-ați așteptat atâta vreme.

Poporul Meu, fă-ți, tată, trup nestricăcios, căci Eu sunt trup nestricăcios. Fă-ți rost de credință cum n-a mai fost prin veacuri atunci când tu rostești cuvânt de rugăciune înaintea Mea, că Eu te ajut și te învăț să crezi, fiule scump. Fă-ți rost de sănătate de duh și de trup prin cuvânt și prin credință, că pe pământ e lipsă de toate cele, fiule. Dar Eu îți dau din cer, iar tu ajută-Mă să-ți dau, căci Eu pe câți îi cunosc le dau și nu-i las săraci de nimic. Cereți, ca să vă aud și să vă dau să aveți de toate de la Domnul. Cereți, și veți primi, voi, binecuvântații Mei, și de duhul rău să nu vă speriați. Cereți pe Duhul Sfânt, și El va fi cu voi și va cina cu voi. Cereți, și Eu vă dau. Amin, amin, amin.

14-12-1995
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:20 View PostDownload Post

Anul 1996


   * 08-01-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul Maicii Domnului
   * 21-04-1996 Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paști, a sfântului apostol Toma
   * 23-05-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului
   * 07-07-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul
   * 12-07-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel
   * 22-07-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 02-08-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie
   * 28-08-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
   * 27-09-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci
   * 06-10-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea zămislirii sfântului Ioan Botezătorul
   * 14-10-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului
   * 08-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir
   * 17-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea înălțării sfintei Cruci pe Biserica Noului Ierusalim
   * 21-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil
   * 24-11-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina
   * 01-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creștin
   * 04-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică
   * 08-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Ecaterina
   * 12-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
   * 13-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei
   * 17-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mucenițe Varvara
   * 19-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae
   * 22-12-1996 Cuvântul lui Dumnezeu pentru expoziția de artă: „Veste și poveste“

Cuvântul lui Dumnezeu la soborul Maicii Domnului

Poporul Meu, Mi-e drag să fiu cu tine prin cuvânt, să Mă bucur cu sărbătoare în mijlocul tău, că am nevoie și Eu de mângâiere, de bucurie și de pace, fiule scump. Nu știu, tată, cum să te mai întăresc, cum să te mai bucur, cum să te mai mângâi, ca să Mă simți cât de aproape sunt de tine, cât de aproape sunt! Pace ție, fiule scump, că te-am făcut scump ca să am și Eu ceva scump pe pământ, ca să am și Eu ceva, tată, ca să nu fiu sărac în vremea cea de la sfârșit. Pace ție! Ia pace, ia, copilul Meu, ia, tată, că îți trebuie; ia, și strânge mult, ca să fiu bogat cu pacea Mea în tine. Eu nu vin să-ți spun „La mulți ani!“, cum zice lumea la serbarea nașterii Domnului. Eu vin și îți spun: pace ție!

Pace vouă, copilași ai poporului Meu! O, cât Mă bucur Eu de fiii Mei cei curați, de cei în care Eu sunt născut și crescut; născut în ei, în inima lor, și crescut în ei prin credința și dragostea lor.

E mare sărbătoare în om nașterea Domnului. Această sărbătoare este nepricepută de lume. Eu M-am născut din trup de Fecioară pentru oamenii care vor vrea să creadă în Cel venit de la Tatăl. Dar M-am născut în Fecioară, și asta este mai înainte de orice naștere. M-am născut în inima ei. Inima ei M-a născut în ea încă de pe când ea citea în profeții despre Fiul lui Dumnezeu, Care va veni să scape lumea de la pierzarea cea veșnică. Mă purta în inima ei, care Mă născuse în ea, și M-a crescut în ea până ce a venit arhanghelul și a vestit că Mă voi face trup în ea. Și așa S-a făcut trup Fiul lui Dumnezeu, Care S-a numit Cuvântul.

Poporul Meu, suntem în sărbătoare de naștere, și iată, fiule, Cuvântul Se face trup în carte, Cuvântul Se așează pe carte și Se face carte, ca să rămână veșnic tot ce cuvintez Eu. Strânge, Israele, strânge, tată, strânge. Cuvântul Meu să nu rămână numai vorbit. Mi-am făcut așezare întărită, ca să Mă pot înființa cuvânt, să Mă pot întipări în carte, să Mă ia mulți spre mâncare duhovnicească, spre naștere în inima lui să Mă ia omul care-Mi citește cuvântul rostit de gura Mea. Omul care crede că este Dumnezeu, acela crede că Dumnezeu lucrează și grăiește din cer peste pământ. Omul care aude despre cuvântul lui Dumnezeu, acela crede că această grădină Mă poartă deasupra ei pe tron de heruvimi și de serafimi ca să-Mi audă graiul Meu cei din grădină și să-Mi scrie grăirea Mea peste pământ.

Israele, Israele, omul slab de duh, omul împrăștiat, omul înșirat prin toate câte sunt făcute de om, un așa om nu e bun pentru Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de om îndumnezeit de dorul lui după Dumnezeu. N-am ce face cu om împrăștiat. Mie Îmi trebuie duh și trup adunat în Duhul Meu, și de aceea mereu te-am învățat, poporul Meu, să fii cum vreau Eu, ca să poți să fii copilul Meu, și ca să te cunosc, măi fiule. Eu îi cunosc doar pe ai Mei, și fiecare și îi cunoaște pe ai lui. E mare lucru să poată învăța omul viață dumnezeiască pe pământ, că omul e împrăștiat, e înșirat pe drumurile făcute de pașii lui.

Omul a rămas numai femeie. Înțelegeți voi, fiilor, ce vă spun Eu? Eu am făcut pe om din bărbat și din femeie, ca să fie întregire de duh omul, ca să nu fie numai bărbat sau numai femeie omul. Dar iată, după cum scrie și în prooroci, așa este azi. Așa scrie: «Vai de neamul peste care stăpânește femeie». Femeie nu înseamnă trup de femeie. Femeie înseamnă ușurătate, înseamnă nebărbăție, înseamnă om neîntregit în duh. Mama Mea Fecioara a fost și ea, ca trup, parte femeiască, dar a fost om întreg în duh. Om înseamnă cel îndumnezeit. Ce să faci cu omul care este pământesc? Acela este numai femeie; acela umblă de colo-colo fără statornicie; acela se folosește de duhul lui. Și cum adică umblă de colo-colo? Iată, am luat aminte la cuvântul rostit de un copilaș din poporul Meu care a zis că omul poate umbla pe drumuri stând în pat. Așa este, măi fiilor, omul străbate drumul spre casa lui, și după ce ajunge acasă se apucă și se întoarce înapoi pe drumul pe care a venit spre casă; ba îl mai și măsoară, ba îl mai și cântărește, ba îi mai numără și pietrele, ba le mai bagă și în traistă, și merge așa îngreuiat, cu drumul în spate și cu traista drumului, până ce i se rupe traista cu pietre, și pietrele, căzând, îi zdrobesc picioarele, și omul nu știe că este olog și strivit la picioare, la picioarele sufletului. Un așa om a rămas numai din femeie născut, numai femeie, fiilor.

Israele, Israele, ferește-te, tată, de omul ușuratic, de omul care umblă pe drumurile lui și cu drumul în spate. Tu, poporul Meu, să fii bărbat și femeie, fiule, să fii mire și mireasă, copilul Meu, să fii om întreg, așa cum l-am făcut Eu pe om când l-am făcut.

Omul care se lasă îndemnat de diavol, acela cade din cer. Israele, să nu te oprești pe calea ta cu omul care este obișnuit să asculte șoapta diavolului. Ce este șoapta diavolului? Șoapta diavolului este bârfa, clevetirea, vorbirea de rău, minciuna, învinuirea, iscodirea, descusutul faptelor, ascunzișurile cele puse la întuneric, cele ferite de lumină, și credința omului în toate acestea, asta este șoapta diavolului. Iar șoapta Domnului, care este? Este cuvântul, fiilor; cuvântul care învață pacea cea din cer, iubirea, iertarea, umilința, smerita cugetare, și toate cele ce seamănă cu Dumnezeu în om. Vedeți voi, fiilor, ce înseamnă om? A spune om, e cuvânt mare, măi copilași.

Te-am învățat, poporul Meu, te-am învățat mereu; ba am pus învățătură înaltă la cuvânt și în fiii grădinii Mele, și ei așa ți-au spus: să nu vorbești în ascuns, să nu vorbească poporul Meu doi câte doi. Măi fiilor, duhul rău se folosește de voi dacă nu ascultați învățăturile cele din cer. Tu numai despre Domnul să vorbești, Israele, că altceva de vorbit nu este vorbire cu folos, ci cu pagubă, tată. Eu așa am spus: «Copilul Meu, vezi ce faci cu timpul, vezi ce face el cu tine, că timpul trebuie să fie înghițit de veșnicie, fiule». Cum adică, măi Israele? Iată, te întreb: ai înțeles ce ți-am spus Eu când ți-am spus așa? Și dacă n-ai înțeles, ai venit să Mă întrebi ca să te învăț ce înseamnă acest cuvânt? Acum vin Eu și îți spun ce înseamnă.

Copile, copilaș, orice clipă de a ta trebuie să fie potrivită și vrednică să fie luată și pusă în cele ce vor fi vrednice de veșnicie. Scriptura așa îndeamnă: «Răscumpărați timpul!». Eu te-am înființat pe pământ și în timp, Israele, poporul Meu de azi, ca să răscumpăr timpul cu tine, tată, timpul care a fost înghițit de deșertăciune, omul timpului pierdut de om. Timpul are prea mari și prea mulți dușmani, și e greu de smuls o clipă din el ca s-o bagi în veșnicie. Clipele tale toate, măi Israele, trebuie să fie potrivite cu cele ce sunt vrednice de înghițit de veșnicie. Poate că tu nu știi cum să faci această lucrare, dar Eu de ce, oare, vin și te învăț mereu? Te învăț ca să știi, fiule Israele.

Se întreabă încă, se mai întreabă și unii din Israel: „Ce atâta vorbărie pe Dumnezeu, atât de des, atât de mult? Dumnezeu nu mai are altceva de făcut? N-a fost așa niciodată în timp“. N-a fost, fiilor, niciodată așa, dar acum așa este, după cum este scris de râul vieții, care va curge și va da peste margini. Râul este cuvântul. Acum așa este, după cum scrie despre legea Domnului, din care vor lua toate neamurile pământului, curgând ele spre muntele Domnului, spre legea vieții. De aceea grăiesc mult și des de deasupra ta, poporul Meu, ca să te învăț nașterea Domnului în om, și ca să fie om omul, pentru că modelul de om, Dumnezeu l-a făcut, măi Israele. Și fii atent ce-ți mai spun Eu ție: modelul de Israel Dumnezeu l-a făcut, și când l-a făcut l-a numit Israel pe acest model, și mulți necunoscători de Dumnezeu își fac semne și se miră de cuvântul Israel, de numele cu care te numesc Eu pe tine, Israele. Când l-am făcut pe om din pământ și din apă și din Duh dumnezeiesc, l-am făcut bărbat și femeie și l-am numit om. Când l-am făcut pe Israel, am despărțit oamenii de pe pământ în două, și Mi-am luat și Eu o parte din cele două, și am numit-o Israel. Din ce l-am făcut pe Israel? L-am făcut din Avraam, Isaac și Iacov, și i-am pus numele Israel. Și n-a durat mult apoi, și s-a băgat duhul rău pe fir, ca să-Mi culce iar lucrarea la pământ. Și atunci am despărțit și pe Israel în două dacă am văzut lucrarea Mea amenințată. A lucrat duhul rău cu dibăcie, dar Eu am rostit cuvânt proorocesc și încă din pântecele cel despărțitor în două neamuri am rostit pentru Israel despărțitură, am rostit pentru totdeauna numele pentru Israel și am zis: «Din Iacov se vor numi fiii lui Dumnezeu, și din Esau se vor numi fiii oamenilor», iar pe Iacov l-am numit Israel. Așa a luat ființă Israel. Israel și Edom s-au numit cele două neamuri ieșite din Isaac. Din Iacov și Esau s-au schimbat cu numele de Israel și Edom până acum, până la venirea Mea cea văzută. Așa a fost și pe vremea pământului cel dintâi. Au fost o parte fiii lui Dumnezeu, și o parte, fiii oamenilor. Fiii lui Dumnezeu erau din Set, și fiii oamenilor erau din Cain. Au scăpat atunci opt oameni și, iarăși, după o vreme Eu am făcut despărțitură, și de atunci Eu și cuvântul Meu merg cu Israel până la capătul mersului, iar Edom merge și el cu mersul lui până la capătul mersului lui. Mersul lui se sfârșește, dar Eu vă spun că s-a și sfârșit, numai că el nu știe ce înseamnă sfârșitul mersului lui, căci lucrarea lui Dumnezeu este duh și taină, și Eu nu dau vrăjmașului Meu taina Mea.

E mare taină nașterea Domnului, e mare taină nașterea lui Israel, e mare taină Domnul și Israel. Vin și te rog, poporul Meu, te rog, tată, să fii deștept și să înțelegi tainele lui Dumnezeu, care au lucrat și lucrează în taină din veac și până în veac. De aceea am spus: fericit este omul care are pe Dumnezeu, că acela știe de la Dumnezeu tainele lui Dumnezeu. A slăbit Edom, a slăbit de supărare, că nu mai are scris drum înaintea lui, și el vede. El a fost viteaz în vremea cea scrisă pentru încercarea lui Israel, pentru călirea lui Israel, căci Israel înseamnă omul care are pe Dumnezeu. Eu nu se putea să stau ascuns sub învelișul care s-a numit Edom, că Mă învelise cu mantia lui ca să se dea el Dumnezeu. Dar Eu, fiilor, sunt Cel necuprins de cele create de Mine, și sunt neținut de cele create de om, căci Eu sunt Dumnezeul văzutelor și nevăzutelor, dar ce să înțeleagă omul cel slab, cel împrăștiat, cel ce are duhul lui?

Tu, Israele, să vorbești, tată, de Dumnezeu mereu, că El te-a făcut, și te-a purtat prin vreme până azi, fiule, și tu ești cel mititel cu care vreau să măsor tot ce a fost până acum; să măsor, să cântăresc, să isprăvesc lucrul și să dau viață veșnică cerului cel nou și pământului cel nou în care va locui dreptatea și fiii ei, că mare lucrare este nașterea Domnului.

Fiii oamenilor, fiii lui Edom sărbătoresc nașterea Domnului, dar nu pentru Domnul, ci pentru ei sărbătoresc, că le place să sărbătorească și să stăpânească peste timp. O, Israele, Israele, ridică-te ca un viteaz și lucrează răscumpărare pentru timp, că de aceea ți-am spus: «Vezi ce faci cu timpul, vezi ce face el cu tine». Dă-Mi Mie timpul tău, stai cu Mine în timp ca să-l răscumpărăm, tată.

Să nu stai ca umplutură pe lângă poporul Meu, omule care nu știi să fii fiu al lui Dumnezeu. Israele, să nu lași pe omul cel slab, pe cel neîndumnezeit să ocupe loc în acest popor și să se creadă a fi din Israel. Ce ți-am spus Eu ție, Israele? Am spus că Dumnezeu Se vădește pe Sine dacă este în om, și omul se vădește pe sine dacă nu are pe Dumnezeu, și ți-am spus ce să faci cu un așa om. Ți-am spus să-i arăți ce este cu el, ce este el și ce să facă. Și numai dacă-I dă naștere lui Dumnezeu în el, numai apoi să vezi ce este de făcut cu el, că iar și iar vă spun: mare lucrare și mare taină este nașterea lui Dumnezeu în om. În fața unui om în care Domnul S-a născut și a crescut se topește orice putere pământească și omenească, orice înțelepciune, orice limbă și orice împotrivire, că nu mai trăiește omul în el, ci Domnul, fiilor; Domnul întru puterea pe care Și-a agonisit-o prin învierea Sa dintre cei morți, prin nașterea Sa în om. Amin.

Omul care se teme de om, aceasta este răsplata deșertăciunii care vine de la om. Omul care se teme de Dumnezeu, acela are de Stăpân pe Dumnezeu. Fiilor, fiilor, cine nu are temere de Dumnezeu nu are pe Domnul de Stăpân, și un așa om își este sieși stăpân, stăpân și rob întru unul, om fără de căpătâi, care risipește timpul cheltuindu-și răscumpărarea.

Lucrați pentru nașterea Mea în voi, așa vă spun vouă, celor în care Eu nu am înfățișare. Cine nu poate, acela se păstrează pentru sine și de aceea nu poate. Cine nu poate, de lipsa dragostei sfinte nu poate. Cine vrea și zice că nu poate, aceluia îi lipsește rugăciunea de cerere, așa cum v-am cuvântat Eu prin graiul fiilor grădinii Mele. Cine nu poate, acela nu-I dă naștere lui Hristos în el. Fiilor, fiilor, am spus mereu că omului nu-i trebuie luptă ca să fie cu Hristos în el; îi trebuie dragoste de Domnul și aplecare, ca să poată intra Domnul întru umilința inimii lui; îi trebuie control dacă vrea și nu poate.

Fiilor lucrători peste Israel, Eu vă spun vouă că sunt în acest popor dintre cei care nu împlinesc cuvântul Meu cel pentru pregătire, și dacă îi spun unuia din aceștia, știți ce face? Sare pe voi și vă învinuiește, și se învinuiesc unul pe altul de pâră. O, nu pâra este supărarea cea mare, ci neîmplinirea ta este adevărata supărare care ar trebui să te facă să sai în sus, tu, cel care taci și nu faci cele pentru pregătirea cea întreagă a poporului Meu. Este o vorbă în lume care spune așa: „Ai carte, ai parte“. Vezi, tată? E ca și la școală. Mulți în popor nu sunt deștepți, nu învață cartea Mea, le place să piardă timpul, așa cum un școlar nesilitor de la școală nu învață lecția pentru la școală pentru că umblă liber, pentru că nu-i place să știe carte. A uitat poporul Meu că Eu am pomenit de sita din care va curge grâul cel sec, bobul cel uscat. Eu, fiilor, de nimeni nu mai trag acum, iar pe cel ce nu este împlinit în Dumnezeu îl voi trece prin sită, căci sita e în mâna Mea mereu, până ce voi vedea în ea numai bob curat și întreg, unul și unul. Eu sunt cu grâul în sită și ajut grâul cel întreg și împlinit. Duceți-vă la moară să vă uitați ce se face cu grâul până ce ajunge să fie măcinat și bun de pâine.

Poporul Meu, stărui pe lângă tine ca să te pot altoi și să fii de soi, ca să te arăt Tatălui Meu și să Se bucure Tatăl, că plânge Tatăl de mila Mea, și tu nu plângi. O, ce dulce este plânsul cu Dumnezeu! Acela întrece orice fericire, acela este bucurie sfântă. Iată, cu o zi în urmă ți-am spus, poporul Meu, să înveți lucrarea bucuriei sfinte, și dacă vei ajunge, tată, să guști din ea, atunci vei ști bine ce este Dumnezeu și te vei simți atins cu Mine. Dacă așa ai fi pornit tu pe drumul tău spre Mine, știai și tu ce este dragostea care te naște din ea, și ce este nașterea ta din Dumnezeu. Învață, Israele, lucrarea bucuriei sfinte, că dacă te împing Eu de la spate, nu vei atinge această stare cerească peste tine. Îți hărăzesc, poporul Meu, inimă plină de iubire pentru Mine. Învață-te să simți cine sunt Eu. Învață-te să crezi, tată, că Eu sunt tot ce ai tu.

O, Israele, mireasă pețită de Mine, inima de mireasă este în Mirele ei ascunsă. Israele, mireasa Mea, caută-Mă, iubito, caută-Mă, că Eu Mă las găsit, și îți voi dărui clipe de bucurie sfântă. Caută-Mă! Eu sunt lângă tine; întinde mâna. Învață-te să Mă simți și ia-Mă înăuntru și încălzește-Mă ca pe un prunc mic, care așteaptă iubire și hrană și căldură și somn mângâietor în brațele calde ale iubirii. Voiesc să te numesc iubire, poporule, mireasa Mea. E praznicul iubirii cu tine, e zi de praznic sfânt. Iubirea se naște în tine și se face cuvânt și se face faptă și se face Dumnezeu în tine, fiule, mireasa Mea. O, fiule scump, bucuria sfântă este calea care te face să Mă simți pe Mine îmbrățișat cu tine și nedespărțit de tine. Cei ce M-au iubit pe pământ M-au simțit în ei până și în vremea chinurilor prin care erau trecuți ca să vină la Mine. O, ce mult M-au iubit cei ce au venit la Mine pentru mărturisirea iubirii lor de Dumnezeu! Iubirea de Dumnezeu aduce biruința cerului pe pământ, dar să te am unealtă pe tine, copile Israele, că tu, fiule, ai cuvântul Meu, care-ți este drum spre lumina care va veni cu Mine.

Mi-e dor să stau în tine, poporul Meu. Mi-e dor să fiu în tine, Mi-e drag cu tine, și tu ce puțin Mă înțelegi când îți spun că Mi-e dor! Vreau să am clipe nesfârșite cu tine. Eu sunt Mirele, tu ești mireasa. Oare, nu știi ce-ți spun? Oare, nu știi ce este nunta, nunta cerului cu pământul? La nunta lumească e bucurie pe lume. Iată-L pe Tatăl cum așteaptă bucuria Mea cu mireasa Mea. Îi e milă lui Tatăl de Mine, că numai pe Mine M-a avut, și pentru ca să-Mi facă mireasă nu M-a cruțat ca să Mă țină lângă El, și M-a trimis spre moarte, ca să-Mi nasc din dureri mireasa, și să am mireasă înviată prin moartea Mea și prin învierea Mea. Care tată se îndură să-și dea copilul la moarte pentru ca să-și răscumpere neamul de la moarte? Nici un tată pământesc nu poate să-și vadă copilul dat de el la moarte dacă este tată adevărat. Tatăl Meu de dragul miresei Mele M-a dat, și mult a suferit ca un Dumnezeu când M-a dat.

O, mireasa Mea cea mică, fiica cea mai mică, Eu am muncit mult ca să te iau de mireasă. Vino, vino să nuntim, că Eu vin. Scoală-te să învățăm să ne iubim, că la nuntă Se va uita Tatăl la iubirea ta, căci Tatăl Mă iubește și Mă vrea cu mireasă de soi bun, și Mă vrea cu nuntă între cer și pământ. Hai să nuntim, Israele, mireasa Mea, căci Tatăl, Împăratul, Își adună nuntași la nunta Fiului Său. Amin, amin, amin.

08-01-1996

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paști, a sfântului apostol Toma

Iarăși zic vouă, fiilor iubiți ai Ierusalimului Meu, iarăși, a opta zi după învierea Mea vin și zic: Pace vouă! Pace vouă, și fiți credincioși, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveți și să-l purtați înaintea Mea și înaintea fiilor oamenilor, care nu-și mai pierd vremea cu faptele credinței în Iisus Hristos, Cel înviat în ziua întâi după așezarea zilelor, după facerea zilelor, că și zilele au fost făcute, fiilor.

O, popor învățat de Domnul Dumnezeul tău, Eu sunt Cel ce M-am dovedit Domn al învierii Mele dintre cei morți. Nu în zadar a rânduit Tatăl Meu să nu fiu văzut de Toma când M-am arătat întâia oară după înviere ucenicilor Mei, căci ucenicul Toma a aflat după arătarea Mea cea dintâi după înviere, iar când a aflat de la ceilalți care i-au zis lui: «Am văzut pe Domnul», el a zis cu dor și cu durere, ca și cum cu inima s-ar fi rugat să vin să Mă vadă și el, și așa a zis: «Dacă nu voi vedea semnul cuielor în mâinile Lui și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui cea împunsă, nu voi crede». Ucenicul Toma a spus aceasta de la Duhul Sfânt, fiilor, căci Domnul Cel înviat avea să dovedească îndeajuns învierea Sa. Și după opt zile iarăși s-au strâns grămadă ucenicii, și era atunci și Toma cu ei, tot cu ușile încuiate, căci iudeii căutau să stârpească orice bănuială în norod cum că Hristos a înviat cu adevărat. În ziua întâi după înviere am venit la ai Mei și zicându-le lor: «Pace vouă!» le-am arătat palmele Mele străpunse de cuie și coasta Mea cea împunsă, ca să-i ajut să creadă că sunt Cel adevărat Care stătusem cu ei trei ani și jumătate și cărora le vestisem totul dinainte. În ziua a opta când era și Toma, am stat iar în mijlocul lor, plin de Duhul Sfânt al învierii, și am zis: «Pace vouă!», și am zis iarăși: «Adu, Tomo, degetul tău și pune-l pe mâinile Mele și pe coasta Mea, și crezi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și să creadă apoi toți cei ce n-au văzut». Eu le-am dat ajutor la toți să creadă, dar omul a rămas necredincios; omul fără de credință a rămas tot așa. Eu l-am ajutat pe om să creadă, și crezând să aibă viață în numele Meu. Eu M-am dovedit Dumnezeu înviat cu adevărat. Eu M-am dăruit omului ca Domn al învierii, și omul n-a luat ca să aibă viață în numele Meu.

Israele, Israele, poporul Meu de azi, cine nu are viață în numele Meu, acela este om fără de viață. Cine are viață în numele Meu, acela este veșnic, precum Eu sunt. O, fiule Israele, nimeni nu înțelege Scripturile, nimeni, măi copilul Meu, nimeni, căci cine le înțelege, acela are viață veșnică, acela nu gustă moarte niciodată, căci așa zic Eu prin Scripturi: «Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea niciodată». Așa am zis: «Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu, și când nu ascultă, nu este din Dumnezeu». O, e mare Scriptură să fie omul din Dumnezeu. Israele, Israele, nu te mira de ce nu crede omul, de ce nu împlinește omul cuvântul lui Dumnezeu. Acela nu este din Dumnezeu, de aceea nu împlinește și nu ascultă. O, nimeni nu înțelege Scripturile, așa cum nu înțelegeau fariseii și cărturarii din vremea cea de atunci, care-Mi ziceau că am demon, pentru că Eu le-am zis lor că au de tată pe diavolul cel ucigător de oameni, cel în care nu este adevăr, tatăl minciunii, care din ale sale grăiește minciuna. În zadar ziceau ei că sunt urmașii lui Avraam, în zadar, fiilor, că ei erau ucigători de oameni. În zadar ziceau ei că sunt ucenicii lui Moise, așa cum în zadar zic cei de azi care slujesc în numele Meu și zic că sunt ucenici și apostoli ai lui Hristos; în zadar zic că sunt dacă faptele lor sunt departe de cuvântul lui Dumnezeu care rămâne neîmplinit de ei, neascultat de ei. Iată Scriptură neîmplinită. Așa zice Scriptura: «Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu nu va gusta moartea niciodată», dar aceștia știu cuvântul lui Dumnezeu și gustă mereu moarte, și zadarnic știu ei ce este viață dacă gustă moarte. Dar Eu voi împlini această Scriptură și voi sufla Duh Sfânt lucrător spre vedere, că Eu după înviere M-am arătat ucenicilor și le-am arătat semnele răstignirii ca să creadă că Eu sunt, și apoi am suflat peste ei și le-am zis: «Luați Duh Sfânt!». Ei au văzut, au crezut și au luat Duh Sfânt, și au lucrat cu Duhul Sfânt în numele Meu, și fericiți s-au numit aceia, căci au văzut și au lăsat mărturia învierii Mele și a dumnezeirii Mele adevărate, și au lăsat credința întru Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dar Scriptura mai făgăduiește o mai mare fericire ca atunci, căci în a opta zi când Toma a și pipăit semnele răstignirii Mele, atunci așa am rostit: «Pentru că M-ai văzut ai crezut, dar mai fericiți vor fi cei ce vor crede fără să vadă, cei ce vor crede în mărturia voastră că M-ați văzut înviat și cu semnele răstignirii pe trupul Meu cel înviat».

O, Israele, popor care crezi împlinind cuvântul Meu care vine pe nori cu Mine la tine! O, fiule, trupul Meu cel înviat, cel fără de moarte, se va arăta curând, curând, după cum cuvintează Scriptura. Fiilor, fiilor, multe cuvinte ar fi voit omul să scoată din Scriptură, dar n-a îngăduit Dumnezeu să facă omul tot ce vrea el. Să știi, tată, că omul de azi e supărat că n-a scos din Scriptură cartea lui Ioan cea de la urmă. E supărat omul că n-a ascuns această carte. Așa a voit să facă, dar s-a temut de cuvântul care leagă pe om să nu se atingă să strice cartea aceasta, căci așa zice proorocul: «De va pune cineva ceva la cartea aceasta, Domnul va pune peste el pedepsele scrise în ea, iar de va scoate cineva din ea, Domnul va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

E supărat omul că n-a ascuns această carte, dar cuvântul care leagă a rămas puternic peste ea. Fiilor, fiilor, așa scrie în cartea aceasta: «Amin, amin, vin curând. Amin, amin, vino, Doamne Iisuse!». Vedeți voi, măi fiilor, duhul miresei care răspunde: «Vino, Doamne Iisuse!». Duhul miresei care zice: «Vino!», a rostit încă de atunci: «Vino, Doamne Iisuse!», și acest cuvânt al Duhului Sfânt trebuie să fie împlinit și rostit de mireasa care va întâmpina trupul Meu cel înviat, care curând, curând va veni și va avea mireasă, că M-a trimis Tatăl pe pământ să-Mi pregătesc mireasa, fiindcă la nașterea Mea Mi-a făcut și mireasă, Mi-a născut și mireasă, și iată, din cea născută pe pământ odată cu nașterea Mea între oameni, din România Îmi iau mireasă. Eu pe ea o pețesc de două mii de ani, și nimeni dintre oameni n-a știut această taină a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Cerul României este plin de sfinți. Fiecare țară are un cer cu sfinți, dar România are sfinți numiți de Dumnezeu prin alegere, prin naștere odată cu nașterea Mea. România are nume de fată, nume de mireasă.

Fiilor, fiilor, așa scrie în Scripturi: «Da, vin curând». Iar mireasa zice: «Amin, amin, vino, Doamne Iisuse!». «Eu sunt steaua strălucitoare a dimineții celei veșnice, iar Duhul și mireasa zic: vino! Și cel ce aude să zică: vino!».

Vino, Doamne Iisuse, vino! Vino și împlinește-Ți făgăduințele pentru timpurile fericite despre care Duhul scrie în Scripturi!

Vino, Doamne! Vino, cer nou și pământ nou, vino! Vino cu slava ta peste noi, cetate sfântă de nou Ierusalim! Vino cu găteala miresei și împodobește mireasa pentru Mire!

Vino, Doamne! Vino și glăsuiește din tron și întinde-Ți cortul nunții și acoperă-Ți mireasa și rămâi pe veci cu ea, Mire și Dumnezeu! Vino, și să piară cele dintâi; lacrima și moartea și durerea șterge-le, și rostește Scripturile care spun: «Iată, noi le fac pe toate».

Vino, Doamne, vino, căci adevărate sunt cuvintele Tale!

Vino, Doamne! Vino și împlinește-le pe toate cele rostite de Tine, și să se audă glasul Tău care va spune: «Făcutu-s-a!». Amin.

O, vino, Doamne, și pregătește slava tainei muntelui cel înalt, care poartă pe el cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel ceresc, venit de la Tine pe pământ, făgăduit dintru început, căci Tu ești Alfa și Omega! Vino să-Ți întărești mireasa și s-o vestești că vii!

Vino, Doamne, Atotțiitorule și Mielule! Vino și luminează cetatea Ta cu mărirea Ta, că Tu ești făclia ei!

Vino, Doamne Iisuse, și luminează neamurile întru lumina cetății Tale, ca să Te mărească pe Tine împărații pământului. O, vino și ia noaptea de peste zi și deschide calea zilei și bucură totul de slava Ta!

Vino, Doamne, și cuvintează cuvânt de viață peste moarte, ca să dispară duhul pângăririi și al minciunii, și să se deschidă Cartea Vieții și să primească pe cei ce sunt ai ei!

Vino, Doamne, Cel ce ești izvorul râului vieții, care curge din tronul Tău! O, Dumnezeule și Mielule, Care dai roade pomului vieții, roadă veșnică spre tămăduirea făpturii, vino cu îngerii și cu sfinții care vor sluji tronului Tău și care au numele Tău pe frunțile lor!

O, vino Doamne, că Tu ești duhul proorocilor care au vestit făgăduința timpului fericit, a împărăției tinereții veșnice și a vieții veșnice! Vino, Mire iubit, căci Duhul Tău a spus: «Iată, vin curând, și fericiți sunt cei ce spală veșmintele lor ca să aibă intrare pe porți spre pomul vieții».

Vino, stea strălucitoare a dimineții celei veșnice, căci Duhul și mireasa zic: «Vino!».

Doamne, pleacă cerurile și Te coboară și vino să ne mântuiești pe noi, căci Duhul și mireasa zic: «Vino!». Vino și slobozește glas din tronul Tău zicând celor ce Te iubesc: <«Lăudați pe Domnul, voi, cei ce slujiți Lui, cei ce vă temeți de El!», și toți să glăsuiască înaintea Ta: «Aliluia, aliluia, aliluia! Domnul nostru este Împărat și Mire cu mireasă învăluită în veșmânt de in curat, viață sfințită înaintea Mirelui».

Vino, Doamne! Vino, Mire iubit! Vino, că Tu ai rostit peste slujitorul Tău, și ai zis: «Scrie: fericiți chemații nunții Mielului», și iar ai zis: «Scrie, că acestea sunt cuvintele adevărului».

Vino, Doamne Iisuse, și ascunde durerea celor ce vor fi așezați la masa Ta de nuntă! Vino și ne fă părtași la mila Ta, la masa Ta de milă, la masa Ta de nuntă, căci Duhul și mireasa zic: «Vino!». Vino, că dinaintea Ta se dau toate în lături ca să vii; cerul și pământul se trag în lături, ca să Te arăți venind, ca să fii văzut venind și să Te sălășluiești lângă mireasă întru taina muntelui cel înalt al Tău. Amin.

O, Israele, Israele, Duhul Se roagă pentru tine, Israele, mireasa Mea. Roagă-te și tu cu duhul, roagă-te cu curățenie, roagă-te cu așteptare, Israele român.

O, Românie, nume de fată, nume de mireasă, numele tău e frumos, numele tău e o taină, numele tău e un nume nou. Voiesc să fac din tine un pământ nou. Lasă-te spre odrăslire, căci Duhul și mireasa strigă să vin.

Israele, turmă micuță, sămânță nouă, cheamă-Mă ca pe o ploaie peste semănătura ta, cheamă-Mă, că vin! Vin, că ești mică și plăpândă, turmă iubită. Întărește-te, și iarăși zic, întărește-te și te luminează întru sfințenie și întru iubire. Stai înaintea Mea și mereu adu-Mi aminte de cele ce Eu am făgăduit pentru răscumpărarea cea mare.

Poporule, poporule, să fii credincios, fiule, ca să pot lucra prin credința ta. Vremea apasă, dar tu să nu slăbești în credință, căci credința ta va împlini tot ce este scris pentru venirea Mirelui, pentru venirea Domnului. Eu te acopăr cu acoperământul Meu, dar tu să fii tare în credință, tare ca Avraam, Isaac și Iacov, ba și mai tare. Eu te hrănesc ca să ai putere și credință. Eu te iubesc ca să ai Mântuitor. Eu vin curând. Nu te teme. Nu te teme, poporul Meu. Stai înaintea Mea și să fii credincios, poporul Meu. Îți hărăzesc credință și sfințenie și mare mântuire. Amin.

Binecuvântat să fii și credincios să fii, căci fericiți sunt cei ce cred că vin, că aceia Mă vor vedea când vin.

Poporul Meu, Hristos a înviat! Hristos vine, vine Cel înviat!

Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat Cel ce vine. Amin, amin, amin.

21-04-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului

Mai întâi se coboară pacea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. Se coboară cuvântul Celui înălțat la Tatăl, se coboară la Israel, iar tu, Israele, să ridici brațele inimii tale și să primești cuvântul și să-l mănânci, fiule, să-l mănânci cu inima și să te bucuri, poporul Meu. Te-am bucurat și te-am mângâiat, fiule Israele, că Eu știam dintru început în ce vreme ai să fii tu, cel mic, și fără mângâierea Duhului Sfânt nu puteai, fiule mic. Te-am mângâiat că așa este scris în Scripturi despre Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care Eu ți L-am promis pentru vremea aceasta grea și fără mângâiere. Omul lumesc nu are nevoie de mângâierea cea de la Duhul Sfânt. El este deprins cu mângâieri mincinoase, care nu țin de foame sufletului. Dar pe tine te-am învăluit mereu în duhul mângâierii, în năframa cea mângâietoare a Duhului Sfânt, și ca într-un scutec te-am ținut, ca să te simți ocrotit, așa cum se simte copilul mic în brațele mamei lui. Ție ți-a dăruit Dumnezeu iubire de Duh Sfânt, popor al Domnului. O, am venit să te bucur. Ți-am dat cuvânt mult și cu bogăție mare în el, și ai, fiule, ai ce să mănânci ca să fii de ajuns de mare pentru vremea împlinirilor, care încet, încet vin spre arătare. Ți-am dat cuvânt mult, și ai. Ți-am dat să crești prin el, să te desăvârșești în el, dar iată, îți trebuie bucurie sfântă și dulce, și vin să te bucur cu hrană caldă, fiule mic, fiule de la capăt, ca să vezi că Eu sunt cu tine până la capăt, așa cum ți-am promis prin Scripturi.

O, ce mare este darul credinței, măi fiule! E mare dar să crezi în tot ce am făgăduit Eu, e mare dar, copile Israele, mare de tot, că numai prin credința omului lui Dumnezeu s-au săvârșit toate câte a făcut Domnul în veacurile Sale. Drumul omului cu Dumnezeu se începe cu credința, și dacă așa se începe, el nu se mai termină, căci credința rămâne în veac prin faptele ei, și drumul ei e veșnic, e veșnicie, fiule. Tu așa să crezi, că Dumnezeu poate, și niciodată să nu slăbești în acest dar purtător de puterea lui Dumnezeu.

Israele, poporul Meu, tu porți azi în inimă ziua serbării cea de acum două mii de ani când Eu în văzul celor ce credeau în Mine M-am înălțat la Tatăl după patruzeci de zile de la învierea Mea dintre cei morți. De ce, fiule, M-am înălțat la Tatăl? Ai găsit tu în Scripturi cuvântul la această întrebare? M-am înălțat ca să pot să fiu cu voi, cei credincioși, de atunci și până acum. M-am înălțat ca să pot veni la poporul Meu, să fiu cu el până la capăt, iar la capăt să-i dau celui credincios locul lângă Tatăl, că Eu așa am spus: «Mă duc să pregătesc loc, ca să fiu în el cu poporul Meu și să-l păstoresc». Amin. Dacă nu M-aș fi dus la Tatăl, cum aș fi pregătit tot ce trebuia pregătit pentru cei credincioși în Mine? Dacă rămâneam pe pământ, văzut de om, omul credincios se învăța cu Mine și nu mai avea ce să creadă dacă rămâneam văzut de omul credincios. Am făcut așa, ca să aibă omul darul credinței, și prin credință să lucrez să pregătesc locul cel minunat al casei Tatălui Meu, ca unde sunt Eu, să fie și poporul Meu, și să-l păstoresc întru plata fericirii celor credincioși. Una e să fie Domnul Iisus Hristos cu fiul cel credincios în chip văzut, și alta e să fie de lângă Tatăl cu cel ce crede în Fiul Tatălui.

Israele, Eu sunt nedespărțit de Tatăl și în cer și pe pământ. Eu dacă sunt cu tine, cu Tatăl sunt lângă tine. Eu dacă sunt lângă Tatăl, cu tine sunt lângă Tatăl, și îți întăresc darul credinței, copile Israele. Dar vreau cu tot dorul Meu dumnezeiesc să fii priceput în credință, mai priceput decât ești, mai priceput, mult mai priceput decât ești, fiule, mai adâncit în această taină, mai plin de dar întru darul cel atât de mare al credinței, ca să poți vedea minunile cele nevăzute ale credinței omului îndumnezeit, așa cum a văzut ucenicul lui Elisei, așa cum au văzut toți sfinții, toate slugile lui Dumnezeu, care te ajută azi pe tine pe drumul credinței. Drumul credinței este singurul drum. Nimic nu înseamnă drum în afară de acest drum. Întărește-te pe drumul spre Mine, fiule, că de aceea te-am așezat Eu acum pe treapta rugăciunii adevărate. Să nu ai odihnă în această lucrare a rugăciunii până ce nu o vezi că-și desface fructul ei. Să te desfătezi, fiule, cu această mireasmă aducătoare de Dumnezeu, că prin ea Eu vin; ea e drumul Meu, ea Mă va descoperi văzut în mijlocul tău, Israele de azi, căci cel de ieri care a crezut, este cu Mine, și se va lăsa văzut lângă Mine, și lângă tine cu Mine. Eu ți-am dat darul credinței, ca să ai din belșug, și te-am înfășurat în darul rugăciunii adevărate, însoțit de darul credinței, căci cum s-ar ruga cineva fără să creadă, fără să nădăjduiască?

O, fiule scump, mâncarea, ca s-o mănânci, trebuie s-o faci întâi. Sămânța, ca să-i vezi rodul, trebuie s-o pui mai întâi la crescut și la udat și la plivit și la săpat și la îngrijit. O, ce mult se bucură un grădinar când vede sămânța pusă de el că iese și aduce roadă! Așa să te bucuri și tu, fiule al credinței, de rodul seminței tale, de rodul rugăciunii tale. Rugăciunea ta va rodi veac nou, văzut de ochii tăi, va rodi cer nou și pământ nou, după cum este făgăduința prin Scripturi, și rodul nu va mai avea veștejire. Să nu te lași ostenit la lucrul rugăciunii, fiule, că Eu te învăț lucruri minunate, măi Israele. Te-am învățat să te strângi ciorchine și să te așezi la copt și la împlinit. Ia în mână un ciorchine de strugure sănătos și te uită bine la el, ca să vezi cum sunt strânse bobițele pe ciorchine și cum stau ele laolaltă sugând din viță până ce este adus copt pe masă, până ce poți mânca din dulceața lui, din mireasma lui, și să bei din vinul lui, fiule, din bucuria lui, Israele. Te-am învățat cum să stai grămadă, ca să rodești, ca să fii ciorchine cu bobițe grase și sănătoase laolaltă înaintea Mea, Care te cresc, căci Eu sunt vița. Te-am învățat să te rogi, fiule, te-am învățat cum să sugi din viță, cum să fii din viță, cum să stai în viță, căci ciorchinele este rodul viței, fiule. Te-am învățat ca să te faci din firesc duhovnicesc uitându-te la grămada de bobițe care sunt adunate pe ciorchinele de strugure.

O, poporul Meu, strugurașul Meu, rodul Meu cel mult așteptat! Orice mamă așteaptă să-și vadă rodul crescut și împlinit. Orice viță așteaptă să-și vadă rodul, fiule. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele, dar voi sunteți strugurașii. O, poporul Meu, strugurașul Meu, să te uiți, fiule, la ciorchinele de strugure, și așa să fii și tu în viță. Bobițele stau grămadă, stau lipite una lângă alta și sunt de aceeași culoare, de aceeași mireasmă, de aceeași rouă învăluite spre răcoarea lor, de același soare încălzite, din pământ și din cer hrănite. Fii atent, copile scump, din pământ și din cer hrănite. Pământul fără de cer nu este, iar cerul fără pământ nu este. Așa și tu, copile, strugurașul Meu, să fii făptură deplină, fiule, să fii întreg în toată clipa. O, Eu te învăț, și tu să înțelegi, că este musai să înțelegi, ca să te faci din firesc duhovnicesc, și să nu spui și tu ca cei de la început că nu e vremea, căci cei de acum treizeci-patruzeci de ani n-au vrut să se așeze în vremea cea duhovnicească, fiindcă e greu când ai altceva de făcut să mai faci și cele duhovnicești și să le faci cu iubire și cu credință. E greu să faci rugăciune adevărată când ai de făcut atâtea, când ai și alte griji, când ești și firesc, și duhovnicesc. O, greu i-a fost creștinului Meu cel hrănit prin această lucrare să se facă din firesc duhovnicesc, așa cum învață Scriptura. Până când or fi voit ei, oare, să fi mers așa? Dar am azi popor desprins de cele firești; am popor care se folosește de cele firești ca și cum nu s-ar folosi de ele; am fii care lucrează cu toate întru duhovnicie de duh și de trup; am, și Mă rog Tatălui Meu, Care Mi i-a dat, să-i desăvârșească întru Mine, căci Tatăl așa închinători voiește, închinători în Duhul Adevărului. Israele, strugurașul Meu cel dulce Mie, să nu te lași, fiule, furat de cele ce faci cu mâna. Tu să-ți lași inima înaintea Mea, în inima Mea, și să faci lucrarea inimii în inimi, așa cum bobițele de pe ciorchine stau strugure una în alta, una lângă alta în viță. Lasă, tată, inima ta în inima Mea. Eu am grijă de tine mai mult decât tine. Lasă-ți dulceața să-ți fie dulce în viță, căci omul lui Dumnezeu este fiu al lui Dumnezeu, și trebuie să fie în Dumnezeu. Amin.

O, copile al Meu, lucrarea ta e dragostea, tată. Învață bine această lucrare, că iată Eu cât stăruiesc să te învăț. Vin cu duhul mângâierii și te învăț ca să știi și să crezi că lucrarea ta e dragostea, și iar îți spun să te uiți la bobițele din ciorchine cum stau ele, cum se hrănesc ele, cum se desăvârșesc ele întru îndulcirea lor din viță. Și îți mai amintesc, Israele scump, cum să lucrezi la zidirea ta, căci tu ești zidirea lui Dumnezeu. Lucrează, tată, la zidirea ta, că asta este lucrarea ta: lucrarea duhovnicească. Îți amintesc de cuvântul Duhului Sfânt care a lucrat în voi și a grăit așa: când faci un zid mai mulți laolaltă în Domnul, și când cărămizile sunt puse în zid, și dacă zidul nu este de ajuns de drept, și dacă cineva din zidari vede că trebuie mai multă atenție, mai multă vedere la lucrul zidirii, acela să pună cărămida lui și să îndrepte zidul, ca să meargă zidul drept, din ce în ce mai drept, cu dragoste îndreptat, cu răbdare, cu înțelepciune și cu dragoste, iar zidarii vor lucra drept, cu atenția lor sporită la zidire, și să zidești, măi Israele, și să nu te oprești din zidit, căci Domnul tău îți plătește, fiindcă El este vița, și voi sunteți lucrătorii Lui. Eu sunt Stăpânul viei, și am plata lucrătorilor, și îi învăț pe lucrători dragostea, și fiecare va avea un întreg ca plată, așa cum scrie în Scripturi, căci dragostea se împarte egal, fiindcă în dragoste nu este părtinire, ci este dăruire și iubire, și fiecare va avea plată câte un dinar, câte un întreg. Când dragostea nu este toată, atunci ea nu este. Dragostea este aceeași de la început și până în veac.

Mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte. Mângâie-te, Israele, cu cele de la Mine, și unul pe altul să vă mângâiați cu Mine, că Eu sunt cuvântul cel viu, și Mă dau spre hrană ție, ca să fii viu. Tu când zici „Tatăl nostru“, să crezi, fiule, ce zici, căci Tatăl îți dă ție pâinea cea de toate zilele, și ți-o va da în veci. Tu nu ți-o poți da și de aceea o ceri de la Tatăl, pentru că tu ești al Tatălui și Lui te rogi. Să fii atent din zi în zi mai mult la cuvintele pe care Eu te-am învățat să le aduci Tatălui spre rugăciune. Să fii atent la tâlcul lor și să nu uiți că ceri de la Tatăl, și dacă ceri, trebuie să crezi și să te bizui pe Tatăl tău de la Care ceri. Cere, fiule, că a venit vremea să știi ce ceri și să vezi ce ceri. Fii atent la rugăciunea „Tatăl nostru“, din zi în zi fii tot mai atent către Tatăl, ca să vadă Tatăl că știi să te rogi cu adevărat. Fii atent, copile scump, să nu te mai risipești cu mintea. Mintea ta să fie locul Duhului Sfânt, Care te adună bobiță cu bobiță în ciorchine, ca să fii struguraș, Israele. Fiți adunați struguri, struguri, și hrăniți-vă din viță, căci vița Eu sunt. Plângeți după laptele viței cum plânge copilul după sânul mamei și țineți cu toate mădularele voastre duhovnicești lucrarea păcii între voi, lucrarea dragostei dintre voi. Zidiți la zidul lui Dumnezeu, zidiți dulce, zidiți în iubire, căci iubirea gândește, grăiește, mângâie, suferă și se tămăduiește una pe alta în trupul ei. Inimă pe inimă să se iubească, iubire pe iubire să se hrănească, și să nu dați loc, fiilor, la răni. Fiți moi, fiți blânzi, fiți atenți, că pentru voi sunteți, pentru binele vostru cu Mine, pentru grăbirea venirii Mele în mijlocul iubirii voastre, fiilor. Iubirea din voi să știe ce vrea, să știe ce dă, să știe cui dă și de la cine va lua răsplata. Aceasta este mare înțelepciune în mintea omului lui Dumnezeu. Această înțelepciune ține pe om în iubire. Amin.

O, Israele, strugurașul Meu, așteaptă cerul rodul tău cel duhovnicesc. E greu pentru cel ce n-a înțeles duhovnicește până acum, dar e ușor să asculți acum, copilul Meu, și să te faci mare la înțelepciune, așa cum au fost sfinții care vă așteaptă acum pe voi, cei mai mici, că mare le este dorul de lucrul vostru cel duhovnicesc întru vița cea care atât de mult v-a hrănit și v-a dat îndemn la zbor ceresc între cer și pământ. Eu de aceea v-am spus: mâncați strânsură, că în ea găsiți lecțiile de zbor, în ea găsiți și izvor de lacrimi de pocăință dacă n-ați fost mai din timp duhovnicești. Iar Scriptura spune că o clipă de pocăință te naște din cer, te naște de sus într-o clipă, ca să fii de sus, fiule, ca să fii din împărăția lui Dumnezeu.

O, mănâncă strânsură, fiule, că a rămas nemâncată. Nu trebuie să rămână nemâncată, măi fiule; nici o firimitură să nu se piardă, că de aceea am strâns-o, ca să o mănânci, copilul Meu. Eu pentru mâncat am coborât-o din cer la tine. Mănâncă, Israele, că dacă Israel mânca de câte ori venea mâncarea la el, acum aveam poporul, dar poporul de la început a mâncat cu urechile, bietul de el. Bucuria Mea era să fi mâncat și să se fi cunoscut că mănâncă. Dar n-a mâncat, și de aceea n-a știut gustul mâncării și fructul mâncării și creșterea lui duhovnicească.

Israele, strugurașul Meu, crești, tată, în cele duhovnicești, că nu pot să tac și să nu-ți amintesc iar că nu-ți trebuie decât pâine, apă, haină și acoperământ. Crești, poporul Meu, în cele duhovnicești, că pe celelalte tu le ceri de la Tatăl când zici rugăciunea „Tatăl nostru“. O, fiule, când lucrezi cu mâna cele ce ți le dă Tatăl, tu să știi că sunt de la Tatăl și să nu-ți pui nădejdea în mâna ta, în munca ta, în strădania ta. În vremea lucrului mâinii tale tu să vorbești cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, și să stai ciorchine, Israele, așa să stai la lucrul cel cu îndeletnicirea mâinilor, ca să fie și Duhul Meu cuvântând în vremea îndeletnicirilor mâinilor tale, căci fericiți a numit Domnul tău pe frații care locuiesc împreună, fericiți și binecuvântați în veac, fericiți și fără teama păcatului când locuiesc împreună, căci Domnul nu l-a făcut pe om ca să fie singur. Așa a spus Domnul: «Nu este bine să fie omul singur». Fericiți cei ce stau împreună fără păcat, căci așa a întocmit Domnul pe om, așa, și nu cum e omul.

Poporul Meu, să te lupți cu toată credința ta, cu toată inima ta să împlinești toate cele ce au venit de la Mine spre tine. Să te lupți, fiule, să dai ființă omului cel nou în tine, omului ascultării de Dumnezeu. Să te lupți, copile scump, că Eu mult te ajut și multe ajutoare ai întru Mine, că Eu, după cum este scris, sunt lângă tine cu zecile de mii de sfinți, așa cum scrie în Scripturi. Și să știi cum să te rogi la sfinți, să-ți vadă smerenia, să-ți mărturisești nevrednicia, că tu prin mila Mea ai fost ales ca să fii poporul auzirii cuvântului lui Dumnezeu, care vine pe norii săi de slavă la tine. Nimic n-a făcut Dumnezeu fără să nu fi fost scris în Scripturi.

Îmi amintesc împreună cu tine, poporul Meu, când s-a împlinit Scriptura întrupării Mele din Fecioară. Numai o mânuță mică de inimi au crezut așteptând și cerând această împlinire. Zaharia, care era mare slujitor al templului, mare împlinitor al legilor Domnului și credincios în cele proorocite în prooroci, a crezut și a cerut împlinirea acestei Scripturi și a lucrat ca un credincios, ca să dea loc împlinirii Domnului pe pământ, după cum făgăduiau Scripturile, și a lucrat tainic și cu curaj de mare credință acest slujitor al credinței, și prin el am împlinit toată pregătirea coborârii Fiului lui Dumnezeu între oameni.

Vezi tu, măi Israele, cum lucrează credința omului? Vezi tu, fiule, cum trebuie să fie credința ta? Zaharia a cerut să împlinească Domnul venirea Lui prin Fecioară, și dacă am avut om credincios, am adus împlinirea. Râvnește, măi poporul Meu, și tu, căci mari sunt făgăduințele cele pentru vremea în care ești tu. Așa de puținei au fost și atunci cei de care M-am folosit ca să împlinesc Scriptura nașterii Mele între oameni. Nimeni nu avea habar. Eram printre ei, și nu știau lucrarea cea venită de la Dumnezeu. Așa și azi este cu lucrul lui Dumnezeu, cu cuvântul lui Dumnezeu, care pregătește împlinirea a ceea ce mai este de împlinit, căci îngerii care s-au arătat în vremea înălțării Mele la Tatăl așa au proorocit: «Acest Iisus Care merge la cer, așa va veni, precum Se suie». Dar caută în cuvântul Meu, că Eu am rostit despre venirea Fiului Omului după ce credința și dragostea se vor stinge înaintea venirii Domnului. Iar acum am venit cu această lucrare de cuvânt, fiindcă era scris în Scripturi de ea. Am venit să scot din necaz pe poporul pe care l-am numit popor martor al cuvântului Meu pe pământ mai înainte de arătarea Cuvântului întru trupul slavei Sale între oameni. De aceea ți-am spus în cuvintele vremii tale că nu te-am chemat să lucrezi cu sapa și cu lopata, poporul Meu, și te-am chemat ca să crezi în Scripturi și ca să împlinesc prin credința ta Scriptura venirii Mele, și să descopăr cerul cel nou și pământul cel nou și viața cea fără de moarte și veacul cel ceresc, care sunt gătite de Mine, că M-am dus la Tatăl ca să fac acestea toate, ca să le pregătesc și să fie descoperite prin credința ta și a tuturor celor ce au așteptat crezând în această vreme. Iată, fiule, cum te învăț. Te învăț să știi să crezi și crezând să pregătești slava Mea, să-Mi pregătești calea, Israele, așa cum Mi-au pregătit-o cei din vremea nașterii Mele din Fecioară, și am adăugat la credința lor semne cerești în vremea aceea, căci au vorbit magii de nașterea Mea, au vorbit păstorii de la stână, a vorbit dreptul Simeon și proorocii din vremea nașterii Mele, căci în Israel niciodată n-a lipsit și nu lipsește duhul proorociei de la Dumnezeu.

Întărește-te cu îndeletniciri duhovnicești, poporul Meu de azi, și să prinzi curaj în credință, fiule, căci prin credința ta Eu lucrez. Îndeletnicește-te bine cu lucrul acestei credințe, și duh de îndoială nici să se pomenească în Israel, căci Scripturile se împlinesc întru totul. Amin. Mare lucru este să știi să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Meu a lucrat odată cu vremea, a lucrat după vreme, a vorbit după vreme și a fost strâns în strânsorile vremii, și de aceea poporul Meu n-a știut cum să creadă în cuvântul Meu și nu l-a împlinit întru toată puterea lui. De aceea ți-am spus: lasă, Israele, cele trupești și pământești, vinde-ți înțelepciunea ta și dă-ți averea pe ape și așează-te în sărăcie de averi și de duh lumesc, ca să poți să te aduni ciorchine din loc în loc și să te îndemni la credință în făgăduințele lui Dumnezeu, și să-ți faci hăinuță albă, din Duh Sfânt și din pânză curată, și să faci iubire înaintea Mea, căci iubirea ta de Domnul este cărarea pe care Mi-o faci ca să vin. Și te vei trezi cu Mine înaintea ta, așa cum am venit în calea lui Luca și Cleopa când ei Îmi pregăteau calea Mea spre ei prin vorbirea inimii lor una cu alta despre Fiul lui Dumnezeu, Care venise să plinească Scriptura. La fel și apostolii stăteau ciorchine, stăteau grămadă, și lucrau rugăciune și pocăință și vorbire despre Dumnezeu, și Eu M-am și arătat biruitor pentru ei și le-am zis: «Pace vouă!». Așa și vouă vă zic: Pace vouă, ucenicilor, că un picuț mai este și vă veți opri cu ochii pe Mine și ne vom vedea și ne vom mângâia unii pe alții și vom ofta ușurați de apăsarea așteptării.

Faceți-Mi cale, faceți-Mi adevărată venirea, faceți-Mi văzută cărarea Mea cu voi, și pe Mine lângă voi. Eu vă ajut cu mare socotință cerească, cu mare har ceresc, ca să lucrați lucrarea cărării Mele, a venirii Mele cea văzută. Voi Mă strigați, și Eu vin. Voi credeți, și Eu vă dau plata credinței. Voi cereți, și Eu vin și împlinesc. Țineți-Mă viu între voi și cu voi, că Eu sunt viu, și sunt cu Tatăl lângă voi și cu voi, și lucrăm împlinirea Scripturii venirii Fiului Omului, însoțit de cerul cel nou și pământul cel nou pe care le-am făgăduit pentru veacul cel fără de sfârșit. Amin.

E sărbătoare de înălțare. E sărbătoare de venire a Fiului lui Dumnezeu la poporul Său. Fiți cum sunt păsările cerului și crinii câmpului, și veți fi așa, că Eu, Domnul, pregătesc fericirea celor credincioși. Învățați-vă, tată, să trăiți fără de griji, și lucrați ca Israel, care-și strângea hrana care venea din cer în loc pustiu de hrană. Eu am pe îngerii Mei care îngrijesc de voi. Eu am pe corbii Mei care îngrijesc de voi, Eu sunt vistierul celor cerești și al celor de pe pământ. Eu voi împlini Ierusalimul nou pentru poporul Meu. El lucrează pentru venirea Mea, iar Eu lucrez pentru împlinirea Ierusalimului nou, văzut de tot ochiul din cer și de pe pământ. Eu lucrez cerește, Israele, strugurașul Meu. Eu pe toate le-am făcut. Eu și acum pe toate le fac și le întocmesc, precum scrie în Scripturi, precum scrie în cartea vremii Mele de azi cu tine, poporul Meu.

Hrănește-te cu lumină, hrănește-te cu cuvântul Meu. Hrănește-te, fiule, crezând în cele făgăduite și pregătite să vină în dar peste tine. Tu ești grâul Meu cel pus la scumpit. Sfințește-te prin rugăciune, smerește-te prin rugăciune, bucură-te prin rugăciune. Rodește, fiule, venirea Domnului Iisus Hristos la rugăciunea ta. Dacă nu poți singur să lucrezi din zâmbet lacrimă și din lacrimă zâmbet, așa cum te-am povățuit, Eu vin și te ajut, fiule, ca să poți, copilul Meu, și să te găsesc întru ale Mele așezat, că mult tânjesc Eu după dragostea ta și după dragostea dintre voi. Lucrați lucrarea venirii Mele și nu vă temeți de nimic și de nimeni. Credeți în făgăduințele Mele făcute vouă, copilași de la sfârșitul timpului, căci timpul se va numi veșnicie.

Israele, să fii destoinic în credință și să te îndeletnicești cu temerea de Dumnezeu, fiule care încă te mai întristează cele neplăcute Domnului. Temerea de Dumnezeu te ține în Dumnezeu, și întru Mine nu ești fără acoperământ. Eu lucrez la pregătirea ta, la iubirea ta de Dumnezeu, la așezarea ta întru cele în care trebuie să fii găsit și așezat. Tu nu ești slab; tu ești tare, Israele, pentru că Eu te întăresc, copilul Meu. Te întăresc și te ocrotesc și te luminez cu lumina cea din Mine, ca să fii lumină din Mine înaintea Mea.

Eu vin curând. Nu te teme, Israele, strugurașul Meu. Eu sunt cu tine, nu te teme. Eu sunt cu tine. Să fii credincios în cele ce-ți spun. Îți hărăzesc credință, poporul Meu, credință care se cere s-o ai în vremea aceasta. Toți sfinții te ajută ca pe cel mai mic, și se adună pe lângă tine cum se adună frații cei mai mari pe lângă cel mai mic. Iubiți-vă unii pe alții: cei din cer, pe cei de pe pământ, iar cei de pe pământ, pe cei din cer. Iubiți-vă unii pe alții, voi, copii ai iubirii, căci Eu sunt iubirea, și din Mine sunteți, și sunteți ai iubirii. Și cerul și pământul să cunoască și să vadă bine la voi că sunteți ucenicii Mei și fii ai iubirii și rudă cu cerul. Eu sunt cu voi și vă dau puteri și mângâiere. Amin. Toți sfinții din cer vin și vă spun vouă cântarea sărbătorii de azi: Hristos S-a înălțat! Dar iată ce mai spun sfinții cerului: Hristos vine! Vine Domnul Iisus Hristos cu zecile de mii de sfinți ai Săi. Amin.

Pace vouă, copilași ai cerului! Un duh și o iubire să fim! Eu vă dau puteri și mângâiere. Eu sunt cu voi și vă ajut să fiți cu Mine. Vorbiți de Domnul pe cale, fiilor. Aceasta este de făcut în vremea aceasta. Cuvântul Meu vă alină și sufletește, și trupește, și cerește, fiilor. Pace vouă! Pacea Mea să se odihnească peste voi și între voi și în inimile voastre.

Copii ai grădinii cuvântului Meu, aveți grijă de pacea cea deplină a Duhului Sfânt în grădină și peste voi. Voiesc să fiu în voi așa cum sunt Eu. Închideți bine porțile și deschideți bine inimile spre cer, ca să pot hrăni poporul care stă în lucrare de rugăciune. Nu dați voie duhului străin de Dumnezeu să pătrundă în grădină. Fiți destoinici cu tragere de inimă, ca să pot da poporului Meu mângâiere prin cuvânt. Iar vouă mângâiere vă dau mereu, ca să vă mângâiați unul pe altul în Domnul vostru Iisus Hristos, Care vine cu hrană cerească pentru Israel. Aveți grijă de cărarea Mea spre voi, spre Israel. Pace vouă vă dau, ca să aveți pace în inimi, fiilor. Întăriți pacea în inimile voastre, căci pace vă dau. Eu am mare nevoie de pacea din voi, de pacea Mea din voi. Aceasta este cărarea Mea de la cer la pământ, de la Mine la Israel. Mângâiere ție, popor mititel al grădiniței Mele.

Binecuvântat să fii, copile, strugurașul Meu. Binecuvântat să fii, Israele, popor al așteptării Mele. Amin, amin, amin.

23-05-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:22 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul

Ierusalime, popor al Domnului, popor mititel de la sfârșit! Ție îți trebuie mângâiere, fiule mic. Duhul Sfânt Mângâietorul vine peste tine cu mângâiere. Duhul Sfânt Mângâietorul este făgăduința pe care Eu, Domnul Iisus Hristos, am lăsat-o peste cei ce Îmi urmează Mie prin lume.

O, Ierusalime, Ierusalime iubit de Dumnezeu, încep cu cuvântul păcii. Pace ție, fiule, că mare este lucrarea aceasta. Pace ție, copile scump, că pacea Mea peste tine te ține pe tine tare și cu Mine. Să cauți tu, fiule, să vezi că dacă nu ai pace în inimioară, tu ești moale, tu ești plăpând, tu ești firav, că și Eu tot așa eram de lipsa păcii când Mă purtam printre oameni ca să-i trag pe drumul cel adevărat. Tot așa eram și Eu când Mă rugam la Tatăl ca să pună omul pe cărare, că oamenii sunt fără de cărare și nu vor să învețe ce este cuvântul cărare. Cuvântul cărare înseamnă Dumnezeu, înseamnă pace și cer, înseamnă cer nou și pământ nou, asta înseamnă cărare în limba cea dumnezeiască. Oricât ar fi de anevoioasă cărarea aceasta, aceasta e cărarea, fiilor, dar e frumoasă și e veșnică și e dulce, căci ea înseamnă Dumnezeu.

Pace ție pe cărarea Mea, căci Eu sunt cu tine, Ierusalime, ca să nu te clatini, fiule, ca să nu te clatine nimic și nimeni, popor al cărării. Eu sunt calea, Eu sunt potecuța ta, și să fii vrednic de ea, copile din Ierusalim. Ierusalim înseamnă casa Mea, cetatea Mea, țara Mea și neamul Meu. Ierusalim înseamnă poporul Meu care merge pe cale, pe calea Mea, pe potecuța cea subțire și pe care lumea n-o zărește, și dacă aude de ea, n-o caută, și dacă o caută, n-o găsește. Și chiar dacă o găsește, nu apucă pe ea, că omul e învățat pe calea lui, nu pe calea Mea, căci pe calea Mea trebuie să-L iubești pe Dumnezeu și să învingi luptându-te cu dușmanii care vin din lături să abată pe fiii cărării de pe cărare. Dușmani sunt mulți, dar mulți sunt și ajutătorii de pe cărare, pe care Eu, Domnul, îi trimit și îi așez ca să ajute pe fiii cărării.

Ierusalime, pace ție pe cărare, și să nu duci lipsă de pacea Mea din tine. Pacea Mea ți-o dau, și s-o ai, că Eu ți-o dau. Eu văd că fără ea ești plăpând, de aceea ți-o dau. Ți-o dau ca s-o ai. Amin. Îți dau duhul nădejdii în cele făgăduite de Mine peste tine. Întărește-te în duhul nădejdii, poporul Meu, că satana, răul cel ce-ți încearcă ție calea, dă să-ți tulbure limpezimea nădejdii tale, și Eu văd, copilul Meu, văd și nu stau, și lucrez peste tine întru Duhul Sfânt Mângâietorul, Care te învață pe tine de la Mine. Nu te mira, nu te îndoi că ești mic, că ești puțin; nu, tată, nu te mira, nu te îndoi. Omul cuprins în duhul lumii, oricât ar fi de deștept în duhul lui, nu poate lepăda ce a învățat el, nu-și poate lăsa năravul lumesc ca să te înmulțești tu și ca să fii mai mult decât ești. Dar Eu, Domnul, altfel voi lucra ca să pot să te fac mare. Am de lucru peste lume, ca să-i stric cărările ei și să-Mi vădesc cărarea Mea. Eu le-am arătat la oameni calea. Eu te-am născut pe tine din cuvântul Meu și te-am făcut mărișor prin cuvânt, fiule. Ți-am dat să mănânci mult cuvânt, și după cum îți era statul tău, cuvântul Meu era cu gust bun sau cu gust rău, dar cine s-a umilit a mâncat cu gust și s-a făcut mărișor și a stat pe cărare în duhul umilinței și a rămas pe cale, și Eu îl hrănesc și îl cresc cu cuvânt și cu Duh Sfânt întru nădejdea celor făgăduite și îl numesc poporul cel credincios întru cele făgăduite de la nașterea Mea între oameni și până acum.

Te-am născut din cuvânt, ca să arăt calea la oameni, fiule. O, fiule, poporul Meu, M-am făcut cărare printre oameni, și greu mai străbăteam pe ea, greu, copilul Meu, greu, ca și tine azi, poporule, urmașul Meu de azi. Și atunci îi număram pe degete pe cei ce știau tainica Mea cărare, căci Mă făcusem cărare în lume, și lumea nu Mă cunoștea și nu credea în Mine și nu știa și nu înțelegea de unde sunt și ce sunt și cine sunt. Ca și azi, și atunci a fost. S-a uitat Tatăl Meu în cartea proorocilor lui Israel și M-a găsit pe Mine proorocit ca să vin din Fecioară între oameni. Și a născut Tatăl un vestitor între oameni și l-a trimis înaintea Mea ca să Mă vestească, să știe oamenii că vin, să Mă cunoască oamenii că sunt venit între ei ca Mântuitor, ca Izbăvitor, așa cum a trimis pe Moise izbăvitor pentru Israel care gemea în Egipt sub robia apăsării lui faraon cel pământesc, căci Israel suferea păcatul vânzării de frate. Dureroasă era suferința lui, dar dureros era și păcatul lui înaintea dreptății lui Dumnezeu.

O, măi poporul Meu, a trimis Tatăl Meu glasul Meu înaintea Mea, și striga glasul Meu înaintea Mea: «Gătiți calea Domnului! Drepte faceți cărările, că vine Domnul!». Acela era Ioan, rudenia Mea, care M-a vestit lumii, care M-a și arătat lumii botezându-Mă pentru oameni, căci am venit în chip smerit, ca un om pentru oameni, așa cum a fost trimis Moise către Israel cel ce păcătuise. Moise răsărise din poporul Israel ca izbăvitor pentru Israel, și el a fost pilda Mea, a Celui ce avea să vină din Tatăl pentru Israel, din cer pe pământ, măi fiilor. Ioan proorocul, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, rudenia mamei Fecioare, el s-a născut între oameni cu șase luni înaintea Mea și a suferit din pruncie prigoană de la oameni, ca și Mine a suferit Ioan, cel ce M-a arătat oamenilor prin botez, prin botez ceresc. În ziua botezului Meu a vorbit Tatăl Meu în cer și s-a auzit glasul Lui pe pământ, S-a auzit Tatăl Meu la Iordan. Ioan M-a arătat, și Tatăl a grăit din cer și M-a mărturisit că sunt din cer, din Tatăl venit în Fecioară, născut Om din Fecioară, după cum grăiseră proorocii Tatălui Meu.

Am venit, poporul Meu, să însemnez în tine serbarea cerească a zilei de naștere a lui Ioan, cel ce M-a vestit, cel ce M-a arătat oamenilor prin botez. Ioan era glasul Meu, așa cum graiul proorocilor era graiul Tatălui Meu. Ioan a pus mâna sa pe creștetul Meu, și Tatăl a rostit cu glasul Său din cer: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit». Ioan s-a făcut cărare pentru Mine. El a vestit cărarea care se va arăta oamenilor. Așa și tu, poporul Meu micuț, te-ai făcut cărarea Mea pentru oameni, dar oamenii, ca și atunci, nu cunosc glasul celui ce strigă în pustie: «Gătiți calea Domnului! Drepte faceți cărările Lui!». Lumea e un pustiu fără ieșire, fiilor, că unde nu e Dumnezeu, e pustiu totul. Și Mi-am făcut cărare între oameni și te-am vestit pe tine, poporul Meu, martorul Meu, martorul glasului Meu din cer pe pământ, și tu mărturisești așa cum au mărturisit cei ce au auzit la Iordan glasul Tatălui Meu din cer. Tu mărturisești așa cum au mărturisit Petru, Iacov și Ioan glasul Tatălui Meu din nor, căci se coborâse nor ceresc până deasupra Mea, și din nor a glăsuit Tatăl Meu că Eu sunt Fiul Său, întru Care El binevoiește pe pământ. Așa și azi grăiește Dumnezeu, și am vestit din nou lumii, ca să creadă lumea în Dumnezeu, Cel ce grăiește pământului de șapte mii de ani, de la începutul și până la sfârșitul veacurilor, așa cum Eu am făgăduit, și tu niciodată să nu uiți că Tatăl este în Mine, și Eu, întru Tatăl când grăiesc ție, poporule, martorul cuvântului Meu. O, poporule scump, vezi tu de ce ești iubit? Nu că ești tu tare, nu că ești tu bun, ci pentru că ești poporul cuvântului Meu, așa cum proorocii au grăit întru Mine și au zis: «Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin harul Meu». Amin.

Ioan proorocul, Ioan Botezătorul, care boteza oamenii cu credința în Dumnezeu, în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer din Tatăl; Ioan, glasul Meu, sărbătorește cu Mine și cu poporul Meu, sărbătorește în Israel cel din urmă, în cel făgăduit lui Avraam, sărbătorește cu Israel cel ce așteaptă cu mânuțele întinse cea de a doua venire a Mea între oameni. Și Mă voi arăta în slavă mare, și Mă voi arăta lângă tine, poporul Meu care Mi-ai vestit cuvântul Meu la oameni, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu știai cum să-Mi croiești cărarea venirii Mele, că azi omul lui Dumnezeu nu mai este ascultat și urmat de oameni. Omul caută pe cei ce sunt cu Dumnezeu, dar nu pleacă omul după Dumnezeu cu pasul vieții lui. Omul crede, dar nu face pași cu viața lui. El zice că face pași cu credința, cu inima, dar dacă nu faci cu viața pași, zadarnică este credința ta, omule; zadarnică, și tu nu crezi ce spune Dumnezeu. Zadarnică o așa credință, zadarnică, omule care nu știi puterea credinței. Credința fără lucrarea ei nu este credință. Aceea este credință lumească, nu duhovnicească. Dacă tu, omule, crezi în Dumnezeu, așa cum zici, așează-te să împlinești poruncile Lui, că de aceea a lăsat Dumnezeu cărare pentru om și a scris pe piatră cărarea pe care trebuie să umbli. Și dacă nu umbli pe ea, nu crezi în ea. Ea nu se încearcă. Ea trebuie crezută și cunoscută de cărare, și străbătută cu stăruință și cu iubire și cu mare veghe, căci din lături duhul potrivnic se ivește mereu ca să-și facă și el lucrarea pentru lămurirea credinței fiilor lui Dumnezeu, după cum este scris: «Fericiți cei ce rabdă până la sfârșitul răbdării».

Israele, Israele, cărarea ta sunt Eu. Să n-ai altă cărare afară de Mine. Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, Israele, că nimeni nu Mă mai iubește, fiule Israele. Mă plâng la tine, copile scump. Nimeni nu Mă mai iubește, nimeni pe pământ, nimeni. Nimeni nu mai face voia Mea, nimeni. S-a speriat omul bisericii din lume, s-a speriat de tine și de Mine, Care-ți sunt ție cărare; s-a speriat și M-a făcut duh rău, așa cum M-a făcut biserica lui Israel când am venit în ea ca Mântuitor, ca binefăcător, ca luminător de la Tatăl și ca potecuță de mers spre Tatăl. S-a speriat omul bisericii și ține calea pe la răspântii, ca să nu se trezească nimeni, ca să nu apuce nimeni pe cărarea cea curată.

S-a sculat nu demult cel mare care stă pe scaunul bisericii din lume și a rostit în locaș sfânt împotriva poporului Meu pe care Eu îl hrănesc prin cuvânt. Eu am auzit și M-am luptat să nu scriu acest cuvânt de ocară, și am zis: Tată, iartă-l, că nu știe ce zice; nu știe, Tată, nu știe; nu știe, că nu vrea să știe. S-a sculat mai-marele bisericii și a zis de fiii grădinii Mele că sunt derbedei. „Derbedeu“ în limba Mea românească înseamnă om care-și pierde vremea, om fără rost pe lume, om fără căpătâi. A auzit Tatăl Meu din cer acest cuvânt: „derbedeii de la Pucioasa“. Așa a vorbit mai-marele bisericii în biserica lui.

O, omule al bisericii, tu ești acolo să vestești pe Dumnezeu oamenilor. Tu ești acolo să vestești cărare pentru oameni, să vestești Evanghelia, nu să defaimi pe fiii care iubesc cărarea Mea și viața Mea în ei. O, omule al bisericii, e mult de când defaimi truda Mea de la cer la pământ, și Eu Mă rog înaintea Tatălui și spun: Tată, iartă-i, că ei nu știu ce fac, nu știu oamenii bisericii că Eu am venit să scot biserica din beznă.

Mă roagă cerul României, Mă roagă sfinții României și Îmi spun: „O, Doamne, uită-Te în România și vezi ce au ajuns locașurile afierosite pentru sfințenie! Scoală-Te, Doamne, și răscumpără biserica și truda noastră răsplătește-o, că cezarul s-a îmbrăcat cu veșminte de sfințenie, și nu se mai vede cărarea Ta cea sfântă, cea din cer între oameni. Nu mai are cine să arate omului cărarea. Scoală-Te, Doamne, și răscumpără sângele nostru și dă plată credinței noastre și curățește locașurile afierosite sfințeniei Tale, Doamne. Scoală-Te cu mila Ta peste România și risipește necredința, și fă cale cuvântului Tău cel venit pe nori, și șterge păcatele bisericii și biruiește, Doamne, cu înțelepciunea Duhului Sfânt peste înțelepciunea veacului acesta, care a pătruns până și în locașul sfințeniei Tale. Întărește pe poporul Tău cel mic, întărește biserica Ta cea vie prin cuvântul Tău, și așează sfințenie peste România, și din ea să faci cărare de Duh Sfânt peste popoarele fără cărare, fără Duh Sfânt pe pământ. Ajută-i pe cei ce poartă cuvântul Tău, venit din cer pe pământ. Ajută-i, că și noi, cei ce stăm înaintea Ta pentru România, și noi în numele Tău îi ajutăm și îi ocrotim cu harul Tău și cu darurile Tale cu care ne-ai îmbrăcat la credința noastră. O, Doamne, pleacă cerurile și biruiește pentru România, că ea este făclia Ta, care va lumina toate neamurile pământului și pe Israel, poporul Tău în care Tu Te-ai mărit în veacuri și prin prooroci, ca să Te mărească pe Tine împărații și neamurile pământului. Împlinește, Doamne, făgăduința Ta pentru veacul cel nou, pentru întoarcerea Ta între oameni, pentru cer nou și pământ nou și om nou, după chipul și asemănarea Ta. Iartă-l pe omul fără de cărare și arată-Te lui ca să-i spui: «Eu sunt calea, adevărul și viața și veșnicia». O, Doamne, ascultă rugăciunile sfinților cerului Tău și împlinește, Doamne, voia Ta pe pământ, întru lucrare de cer nou și de pământ nou, loc al păcii și al dreptății veșnice. Amin.“

O, Ierusalime, așa se roagă sfinții României la scaunul Treimii cerești. Roagă-te și tu cu ei, întru răbdare, că milă Mi-e de om, măi fiule Ierusalime. Se roagă Avraam, copilul Meu, se roagă să împlinesc făgăduința cea făcută de Mine lui. Se roagă cerul. Roagă-te cu cerul, Ierusalime. Roagă-te, fiule, că rugăciunile bisericii din lume, care te defaimă pe tine, popor al cuvântului Meu, ce să Mă fac Eu cu rugăciunile celui ce nu crede în venirea Mea? Venirea Mea e în pregătire, dar oamenii bisericii n-au timp să creadă. La ei am venit, că era să fie ai Mei, dar ei nu M-au primit, și spun că sunt fără căpătâi, că sunt „un pierde-vreme“ prin poporul cuvântului Meu. Dar Eu sunt Dumnezeu în cuvânt, sunt Dumnezeu Cuvântul, și omul bisericii nu are înțelepciune, nu are timp să înțeleagă. S-a îmbrăcat în haina bisericii om străin de viața cea întru Mine, om care nu înțelege sfințenia, om care iubește slava deșartă, slava care vine de la om și nu de la Dumnezeu. Slava de la Dumnezeu este sfințenie în trup, este sărăcie de duh, este umilință și înțelepciune cerească și Duh Sfânt lucrător de slavă cerească pe pământ.

O, poporul Meu, plâng cu tine, fiule. Nimeni nu Mă mai iubește pe pământ, nimeni nu mai face voia Mea, nimeni. S-a speriat omul bisericii din lume și s-a supărat pe Mine și pe tine și M-a făcut duh rău, așa cum M-a făcut biserica lui Israel la prima Mea venire. Cine nu te primește pe tine, poporule, trimisul Meu, acela nu Mă primește pe Mine, și Eu încă Mă rog Tatălui și spun: Tată, iartă-i pe cei potrivnici Nouă, că aceștia nu știu ce fac. Așa să te rogi și tu, poporul Meu, că tu ești poporul rugăciunii cea poruncită de Mine ca să fie în tine. Iartă-i pe cei mari care te defaimă pentru numele Meu pe care-l porți. Tu ești mic și poți să ierți, căci cel mic nu poate face nici un rău. Roagă-te la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să ierte pe tot omul care nu știe ce face, care nu știe ce zice, că mare este întunericul acestui veac, mare, fiule, și nu mai este sfințenie pe pământ. Ba chiar nici în locurile sfințite nu mai este sfințenie, nu mai este, și plâng cu tine, fiule Ierusalime, plâng de dorul omului, de lucrul mâinilor Mele, pe care nu-l mai pot găsi ca să suflu peste el și să-l repar și să-l așez în loc veșnic și în viață veșnică. Dar de tine Mă bucur, Israele mic, Ierusalime mic, și vin peste tine cu Duhul Sfânt al mângâierii, făgăduința pe care Eu am lăsat-o când M-am înălțat la Tatăl, că iată, sunt în cuvânt peste tine și îți aduc din cer viață și putere și pace cu Mine, fiule, poporul Meu. Bucură-Mă și tu, că sunt un Dumnezeu fără de mângâiere. Mă mângâi cu sfinții și cu îngerii, dar durerea pentru om Mă amestecă cu durerea.

Israele, Israele, credința ta în venirea Mea, în lucrarea Mea, credința ta este mângâierea Mea și nădejdea Mea prin nădejdea ta în cele făgăduite prin Scripturi, pentru cer nou și pământ nou înaintea Mea, pentru om nou. Învață mereu lucrarea cea cerească de om nou. Eu, Domnul Iisus Hristos, de aceea am fost trimis de Tatăl, ca să se vadă de om omul cel nou pe care Tatăl îl așteaptă să-l îmbrace în veșnicie și în viață de Eden pe pământ. Veacurile au apus. Acum e veacul Domnului, și de aceea Dumnezeu S-a făcut cuvânt peste veacuri, peste pământ, căci pământul își așteaptă hăinuța lui cea nouă, la care Eu și cu sfinții și cu îngerii și cu tine, poporul Meu, lucrăm hăinuța nouă, cer nou și pământ nou, loc al păcii și al dreptății. Tu nu pricepi destul de bine lucrarea cea tainică a lui Dumnezeu. Lucrarea Mea cu tine n-o pricepi îndeajuns de bine, dar Eu lucrez, și Îmi trebuie om credincios, popor credincios în făgăduințele Mele, căci cele din Dumnezeu nu se lucrează ca cele făcute de oameni pe pământ.

Tu, Ierusalime mic, nu te teme, tată. Mereu vin și îți spun: nu te teme, tu, cel ce crezi în făgăduințele lui Dumnezeu împlinind viața cea de Eden pe pământ. Mai trudește o clipă, fiule credincios, căci împărăția lui Dumnezeu, care vine pe pământ în chip văzut, te va cuprinde în ea fără de veste, și fericirile cele făgăduite de pe vârf de munte ți se vor da ție, cel ce știi să crezi în ele, în cuvântul Meu cel sfânt. Nu te teme în neputințele tale. Ele nu sunt mai tari decât Mine, Domnul Dumnezeul tău, în Care tu crezi și pe Care Îl aștepți și Îl strigi spre tine. Eu vin, că este scris să vin. Vin, poporul Meu, vin la tine, tată, vin la cei ce Mă așteaptă, vin să le șterg suspinul de pe inimi, vin să le plătesc răbdarea și așteptarea și credința lor.

Israele, Israele, învață-te bine să Mă aștepți, fiule scump, învață-te cum să Mă aștepți, învață-te frate pe frate și urmați cărării Mele cu călăuză în față, fiilor. Din loc în loc am pus în fiecare loc călăuză, așa cum pe calea lumii sunt semne de arătare a drumului și a felului drumului. Călăuza pusă de Mine e semn pe cărare. Urmați cărării Mele cu călăuză în față, fiilor.

Israele, Israele, să dai gust bun rugăciunii tale spre cer, așa cum Eu pun gust bun în cuvântul Meu ție, ca să mănânci cu gust și să ai gust bun și ceresc, să ai inimă cerească, în care să-Mi așez Eu masa cuvântului Meu în loc frumos, fiule. Dă gust bun rugăciunii tale spre cer. Dar aceasta este o lucrare mare și frumoasă, tată, și ca să fie frumoasă, să n-o amesteci cu mândrie, să n-o amesteci cu neascultare, cu neaplecare, cu semeție să n-o amesteci. Cu împrăștiere de minte, cu împrăștiere de statură cerească să n-o amesteci. Să n-o amesteci cu lumea, copilul Meu, că suspin din greu când te văd cu mâna pe lume, și rabd ca un Dumnezeu amestecarea ta, că multe le poți face fără omul lumii, dar nu vrei cât poți. Eu aștept să pot să te deosebesc de tot de lume. L-aș face creștin și pe omul lumesc, dar nu vrea omul lumesc. Eu te aștept pe tine, fiule, să fii de ajuns de ceresc ca să pot lucra peste om, ca să pot înnoi lumea, Israele, unealta Mea de la sfârșit. Uită-te în sulul cărții și vezi cum te-am învățat să lucrezi pe cărarea Mea, și dacă nu lucrezi așa, să nu fii mofturos, să nu fii pretențios, că Dumnezeu este Domnul dreptății, Israele. Câtă grijă ai tu de Mine și de cărarea Mea, așa și Eu, fiule, am de tine grijă. Ai grijă de Mine, Israele, ca să-Mi faci loc să am și Eu grijă de tine. Vino, tată, spre înnoire deplină, că înnoirea ta este așteptată de șapte veacuri, Israele, fiule mic.

O, poporul Meu cel hrănit de cer, ai grijă de pacea grădinii Mele, ca să te pot hrăni din cer, ca să pot veni spre tine. Învață bine această lege a păcii peste grădina cuvântului Meu. Fă voia lui Dumnezeu, copile din Israel, că fiii grădinii Mele se roagă Mie pentru tine. Să nu-i îngreuiezi. Ajută-i cu împlinirea cuvântului Meu peste tine, peste viața ta, peste purtarea ta, iar duh de nepăsare nici să se pomenească în Israel. Dă gust bun vieții tale cu Dumnezeu, că Eu am avut gust bun cu viața Mea între oameni.

Israele, strugurașul Meu, să fii copt, să te coci bine, tată, să fii dulce și plăcut la gust și la miros și la vedere, fiule. Dă putere nădejdii tale în Dumnezeu, că Domnul are nevoie și de puterea ta, și de truda ta. Să nu fii învățat de-a gata, așa cum zic unii: „Lasă, că are grijă Dumnezeu!“. Tu trebuie să lucrezi altfel, fiule. Tu trebuie să știi să ai grijă de Dumnezeu în tine, să aibă Domnul loc prielnic în tine, să aibă Domnul plăcere să stea în tine și cu tine. Să nu fii mofturos, să nu fii posomorât, să cauți să stea Domnul cu plăcere în tine și cu tine.

Israele, Israele, să ai nădejde în Dumnezeu, poporul Meu. Să ai nădejde făcând voia Mea în duhul și în trupul tău, și așa să ai nădejde în Dumnezeu. Iubește rugăciunea cea cu gust bun, făcând voia Duhului Sfânt în trupul tău, și va avea gust plăcut rugăciunea ta către cer. Eu te iubesc, poporul Meu, și stau lângă izvor și scot apă și te adăp ca un bun, ca un păstor pe oi. Să nu te abați de la izvor, Israele. Eu sunt cu izvorul lângă tine și după tine, ca să-ți dau să bei și să te răcorești și să mergi pe cărare, că dulce e cărarea Mea. Duhul Sfânt Mângâietorul Se scutură peste tine, ca să ai Duh Sfânt. Crești, tată, în Duhul Sfânt, crești, copilul Meu, că Duhul Sfânt voiește să Se facă slavă văzută peste tine. Crești, copile Israele, și să nu te temi cu Domnul Dumnezeul tău. Crești ascultând, crești împlinind pe Duhul Sfânt în tine. Crești și ia gust plăcut și stai înaintea Mea cu mânuțele ridicate, și crești în Duhul Sfânt. Amin.

Să nu lucrezi nimic fără de Mine, Israele, nimic, tată, și toate lucrurile tale să fie duhovnicești. Fii duhovnicesc, ca toate ale tale să fie duhovnicești și toate ale tale să vorbească despre Domnul Dumnezeul tău. Eu iar îți spun: Pace ție! Pacea Mea, Israele, s-o ai în tine și cu tine lucrând. Duh de întărire, duh de sănătate, Duhul Sfânt să pună peste tine toate darurile vieții cea fără de sfârșit și să te faci locaș al Duhului Sfânt. Mulțumire să aduci pentru Domnul, Care Se dă ție hrană. Așează-te să-L ceri, și după ce Se dă ție, așează-te să-I mulțumești pentru că S-a lăsat dat ție. Vino, tată, spre rugăciune de cerere și de mulțumire, așa cum Eu am crescut înaintea Tatălui Meu lucrând lucrările Lui înaintea oamenilor, că te așteaptă cerul întru lucrare văzută de Duh Sfânt. Amin, amin, amin.

07-07-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Își lasă pacea peste grădina cuvântului. Coboară Domnul, Ierusalime. Cobor cu sobor de ucenici. Amin. Vin cu sărbătoare și cu apostolii Mei în sărbătoare gătită de cer peste Israel.

Pace ție, Ierusalime! Pace grădiniței cuvântului Meu! Pace vouă, ucenicilor care stați înaintea Mea, căci sunt deasupra, sunt cu voi, sunt cu ucenicii Mei cu care am umblat printre oameni acum două mii de ani. Sunt cu ei în Israel.

O, poporul Meu, cine cunoaște taina vieții? Pe cine mai poți să întrebi să-ți spună de taina vieții? Ucenicii Mei sunt vii și lucrează întru taina vieții, căci Eu așa am spus: «Cel ce crede în Mine viu va fi în vecii vecilor».

O, Ierusalime, fiule de azi, ce frumos este să lucreze cerul cu pământul, iată ce frumos este! Taina cerului pe pământ, această taină n-o mai înțelege nimeni, nimeni de pe pământ. Nu mai crede omul așa cum credea odată, nu mai crede omul de azi. Se roagă omul la sfinți, dar despre taina vieții nu mai știe omul. Era odată, era demult, că acum omul nu mai crede și nu mai vede; era că mergeau sfinții pe cale cu omul și îl ajutau pe om și vorbeau cu el, că era omul credincios, și avea omul pe Dumnezeu peste inima lui, peste viața lui. Acum omul e deștept în duhul lui, și nu mai au sfinții loc lângă om ca să se vadă taina cerului pe pământ, cerul cu omul pe pământ, că pământul a fost părăsit de om, dar omul nu înțelege cum așa ceva. Omul nu mai are minte, măi fiilor. S-a stricat omul la minte și el zice că s-a făcut deștept, mai deștept decât strămoșul său cel credincios, cel ce era cu cerul pe pământ. O, că Mă uit pe pământ, Mă port cu ucenicii și cu sfinții peste tot și văd ce este peste oameni. Își crește omul copilul și îl bagă la școala omului, și când să fie bun de lucrul cel sfânt, îl dă la școală înaltă, ca să iasă om mare pe pământ, și se duce să facă altceva. O, fiilor, erau odinioară oameni mari în Dumnezeu, și aceia știau ce au de făcut pe pământ, că Eu așa am spus omului: «Ți-am dat raiul să-l păzești și să-l lucrezi, omule». Fiilor, fiilor, pe unde se mai vede azi această lucrare rostită de Dumnezeu? Se duce omul să-și dea copilul la școala omului, ca să scape copilul de muncă. Îl dă la școală, ca să nu rămână prost copilul lui, și când să mănânce bietul copil, își ia geanta și se duce la cel ce lucrează pământul, ca să-și facă rost de hrană pentru trup, de viață pentru trup. Omul și-a părăsit îndeletnicirea de la Dumnezeu, a vieții cea pentru trup, și a învățat altceva omul. Măcar să fi mers să vestească om la om pe Dumnezeu, așa cum au făcut ucenicii Mei cu care Eu azi vin pe pământ și stau în sobor de odihnă cerească în cuvânt și în lucru de cer pe pământ.

O, poporul Meu, omul s-a stricat la minte; demult, demult s-a stricat, și omul strică la minte pe om. Se strică om pe om la minte și nu știe omul ce are de făcut. Mai bine era să facă omul ce i-am spus Eu să facă. I-am spus să lucreze pentru hrana trupului său și să slujească lui Dumnezeu cu ale sale, iar Eu cu ale Mele să-l slujesc pe om. Unul pentru altul să fi lucrat, cer pentru pământ, și pământ pentru cer; Dumnezeu pentru om, și omul pentru Dumnezeu, și ar fi fost Dumnezeu Domn, și n-ar mai fi fost omul domn. Avraam n-a fost domn, Moise n-a fost domn, ucenicii Mei n-au fost domni pe pământ, și erau apostoli și slujitori, erau slugile Domnului, și Domnul le slujea lor, și lucra cer pentru pământ, și pământ pentru cer, și își dădea pământul rodul său, că de aceea a fost pământul făcut, ca să aibă omul lapte și miere, mamă hrănitoare pentru om.

Se duce omul la școală și se face domn. Pleacă copilul de la părinți și învață carte de la om și se unește cu neam străin de neamul părinților lui, și își strică neamul, și își strică mintea cu uneltele omului, cu științele omului, și omul nu mai este om.

O, poporul Meu, Eu am venit cu această lucrare pe pământ ca să mai însămânțez o dată pământul cu sămânța cuvântului Meu, așa cum am mai făcut o dată, că Mi-am ales o mânuță de ucenici, ca și azi, și i-am umplut de harul Duhului Sfânt și i-am uns cu ungere din cer, ca să știe ei din cer lucru ceresc peste pământ, și au vestit ei peste tot pământul împărăția cerurilor pe pământ, și pe Dumnezeu cu oamenii pe pământ, întru taină de cer unit cu pământul. Cine, tată, cine mai știe azi așa ceva? Cine, poporul Meu? Omul crede că pământul este al lui. Se bate om cu om, se judecă om cu om pentru pământ, iar în alt fel, omul fuge de pământ, fuge și se face domn cu școală, ca să scape de pământ și să facă altceva pe pământ. Iată, și ucenicii Mei cu care Eu sunt venit în sobor de serbare cerească, și ei au părăsit lucrul pământului, lucrul lor l-au părăsit la chemarea Mea, dar au luat în pumni sămânță din cer și au semănat peste tot pământul împărăția cerurilor, ca să știe omul de peste tot taina cerului pe pământ, taina cerului cu pământul.

O, fiule din poporul Meu, ce făceai tu, tată, dacă ar fi trebuit să mergi și iar să mergi prin greu și prin necazuri de tot felul, ca ucenicii Mei pe pământ, ca să semeni peste tot împărăția cerurilor și pe Mine în oameni? Ce făceai, fiule? Te duceai, oare? Nu te duceai, tată, că tu ești sărăcuț de toate, și de aur, și de putere, și de traistă, și de toiag, ba chiar și de credință, fiule, ba chiar și de curaj, că azi împărații pământului sunt goi de înțelepciune, și nimeni nu te-ar fi primit pe tine cu vestea cea de veac nou. Azi umblă satana, fiule, umblă pe pământ, îmbrăcat în haină vopsită pe care scrie „Dumnezeu“, umblă cu buzunarele pline de aur și de argint, și se bagă peste tot, până și în locurile sfințite Mie, sfințite de sfinți și de părinți, și urâciunea pustiirii în loc sfânt, vestită de prooroci, este mai mare decât scrie în Scripturi, că omul de azi e domn cu școală mare și e deștept în lucrul cel potrivnic lui Dumnezeu, și îl înșeală pe cel slab și îl trage la lucrare fără Dumnezeu.

O, poporul Meu, să fugi de omul plin de școală, plin de avuții, plin de deșteptăciunea lui, și care dă să-ți spună ție ceva despre Dumnezeu. Să fugi, să fugi departe de omul cel învelit în slavă deșartă, în slavă omenească. Să fugi, fiule, să fugi și să stai sărac de duh înaintea Mea și să iubești un singur Duh, Duhul lui Dumnezeu, Care te face ca Avraam, ca Moise, ca Mine, fiule.

Se fac oamenii domni și se mai duc și la biserică. Eu știu de ce se duc aceștia la biserică, dar omul cel mic nu știe. Omul cel mic își lucrează pământul cu drag și cu iubire și cu bucurie, și în ziua serbării Mele se duce la biserică, se duce la Domnul, Care-i dă ploaie și căldură și răcoare și văzduh binecuvântat. O, poporul Meu, dar nu mai văd om mic pe pământ. Aceia sunt acum în cer și sunt sfinți și plâng cu Mine de ceea ce este pe pământ. Pe pământ e jale mare. Nu mai vezi om mic, ci om mare. Nu Se mai înțelege Dumnezeu cu omul, și omul, cu Dumnezeu, căci cel ce nu-și părăsește ograda se scoală de dimineață și își lucrează pământul și își scoate rod, și își vinde rodul la cel ce are aur, și cu aurul își face și el împărăție pământească, și nu mai văd om mic pe pământ. Numai om mare în duhul lui, numai om fără Dumnezeu. Nimeni nu iubește sărăcia, iar bogăția îl pierde pe om, și omul nu vede cum piere sub bogăția lui.

Poporul Meu, poporul Meu, să iubești sărăcia, fiule scump, că și Eu am iubit-o, copilul Meu. Să nu-ți trebuiască bogăție, că Eu iată ce spun azi: omului nu-i trebuie bogăție, n-are ce face cu ea. Dar omul nu mai știe taina vieții. Tot omul a învățat bine taina morții. Așa de bine a învățat-o că nu mai are urechi să audă de pe undeva ce este taina vieții. Eu era să fiu comoara omului. Nimic nu trebuia să aibă omul, nimic, decât pe Dumnezeu.

Poporule tată, tu nu puteai, fiule, să faci această lucrare de vestire a lui Dumnezeu cu oamenii, și de aceea M-am făcut cuvânt înaintea ta și te-am ajutat să-l poți da oamenilor din loc în loc, ca să-și amintească omul de Mine, Dumnezeu, Care am făcut cerul și pământul, văzut și nevăzut, că iată taina Mea cea necuprinsă de mintea și de vederea omului, că este cer și văzut, și nevăzut; este pământ și văzut, și nevăzut, că Eu am făcut cerul și pământul, și am făcut pe cele văzute și pe cele nevăzute, după cum este scris.

Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu ești răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule. Omul nu mai are nevoie nici de cele văzute ale Mele, și de aceea și-a făcut altele, făcute de el, și se uită la ele și le vede și le arată om la om, și nu se mai uită la cele văzute ale Mele. A luat din cele create de Mine, a luat omul și a făcut din ele lucrul mâinilor lui, și s-a fălit, și s-a stricat la minte omul. Eu făcusem tot ce trebuie să aibă omul Meu, ca să fie omul om al lui Dumnezeu, dar omul s-a smuls din binele Meu și și-a făcut țară nouă, și țara omului se numește Babilon. Din Babilon l-am scos pe Avraam, și am rămas cu el dacă l-am scos. Din Babilon te-am scos pe tine, poporul Meu, și am rămas cu tine dacă te-am scos. O, ce am făcut Eu pentru tine, fiule al lui Avraam! Te-am făgăduit încă de pe atunci ca să fii fiul cel mai mic al lui Avraam, fiu al făgăduinței Mele.

O, copilaș de la sfârșit, ce făceai tu, fiule mic, dacă ar fi fost să te trimit, ca și pe apostolii Mei de atunci, să mergi să semeni pe pământ sămânța Mea de împărăție cerească? Iată, M-am dus Eu. M-am făcut cuvânt în tine, poporul Meu, și am plecat cuvântând peste pământ. Tu nu puteai, tată. Vremea e rea de tot, drumul e mare, nu e drum, și Eu n-am voit ca tu să fii prins și strivit de valurile mării, că scris este: «Marea va ieși din matca sa», și așa este, precum s-a scris. Și te-am ținut pe vârf de munte și te-am făcut, fiule, cetate întărită, și M-am făcut zid în jurul tău, ca să nu fii lovit de nimic rău. Eu, Domnul, sunt zid în jurul tău, Eu și cu cerul Meu. Ești înconjurat de cer, Ierusalime, de cerul cel nevăzut al Meu. Ești înconjurat de sfinți, Israele mic. Ești îmbrăcat în giulgiul puterii Mele, că tu ești mic și neputincios printre oamenii vremii tale, și puterea Mea strică din jurul tău puterea cea rea a omului cel pământesc. Iar Eu, Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu merg și nu stau, merg și vestesc lucrarea Mea cu tine, ca să știe tot pământul că Eu sunt în lucru cu tine peste lume; să știe așa cum știau popoarele de pe pământ în vremea când Eu eram cu mână tare cu Israel, poporul Meu cel de la început. Ucenicii Mei au suferit mari dureri, ca și Mine au suferit. Am suferit și Eu, au suferit și ei, și alți urmași ai Mei și ai lor, numai să nu suferi tu azi, că tu, cel de azi, ești cel așteptat să fii și să plinești răbdarea și așteptarea în care au trudit toți cei de până la tine care au crezut în taina lui Dumnezeu pe pământ, în viața lui Dumnezeu în om. Așteaptă cerul să fii mărișor și împărțitor; așteaptă toți cei care au așteptat capătul așteptării. O, fă-te mărișor, tu, cel așteptat. Israele, Israele, fă-te, fiule, mărișor, de ajuns de mărișor, că tu ești scris să fii mare, copil micuț de la sfârșit. În Duhul Sfânt să te faci mare, în Duhul Sfânt să lucrezi, că vine vremea să lucrezi. Și cum în Duhul Sfânt? Uită-te să-i vezi pe ucenicii cei de atunci cum au lucrat ei, cum am lucrat Eu în ei. Omul a părăsit pământul și și-a ales cele din iad, cele împotriva lui Dumnezeu. Iată cât rău trebuie să stricăm, și să punem binele lui Dumnezeu peste tot. Cerul sfânt e lucrătorul. E cerul plin de sfinți, poporul Meu, și ca pe cel mai mic te ajută cerul pe tine, fiule mic. Lucrarea Mea să meargă înainte însoțită de tot cerul sfânt, și tu, Israele, să stai cu izvorul ei și să bei din el cu folos și să crești măricel, poporul Meu.

Ucenicii Mei sunt în sobor de serbare cu voi. Ucenicii Mei sunt în popas cu Învățătorul lor în grădina cuvântului, și din grădină, peste Israel. Ucenicii Mei, Petru și Pavel, Iacov și Ioan, și toți cei împreună cu ei serbați, se ating de voi cu iubire și își fac loc cu puterea Mea în ei și ajută pe cei mici.

Popor al rugăciunii, roagă-te, fiule, pentru omul de azi și pentru omul de ieri. Roagă-te pentru om, roagă-te așa cum te învăț Eu, nu cum ar vrea omul. Păstrează-ți pacea, fiule mic. Nu te uita în lume, uită-te numai în cer, căci cerul stă numai cu mângâiere cu tine și lângă tine, și te acoperă, ca să fii tare cu cerul. Păstrează-ți pacea ta cu Mine și pacea Mea cu tine, fiule al grădinii Mele, ca să nu te moaie tulburările de nici un fel. Ai grijă de această lucrare a păcii peste grădina Mea. Tot poporul Meu să aibă grijă de lucrarea păcii grădinii Mele. Învățați lucrarea păcii. Învață, poporul Meu, învață să fii numai cu cerul. Să nu știi, să nu cunoști nimic de pe pământ, și numai din cer să iei. Să oprești pe omul din lume care ajunge până la hotarul acestei grădini, să-l oprești să se povestească pe sine sau să vină cu povești din lume lângă urechea ta. Fii destoinic și dă-i tu ce este sfânt și curat și veșnic, și să nu lași pe cel trecător să grăiască ale lui. Tu ești poporul rugăciunii. Aceasta e lucrarea ta. Tu ești copil al liniștii și al mângâierii cerești. Aceasta e lucrarea ta și avutul tău. Așa am spus odată peste voi, copii ai lui Israel: cel ce vine din lume la tine să te caute, să nu vină cu traista sa, cu mâncarea sa, că și Eu am mâncare. Voi aveți hrană tare, fiilor. Să nu luați nimic decât de la Mine, că nimic pe nicăieri nu mai este curat. Numai Eu, Domnul, sunt curat în vase curate, în vase alese, așa cum pe Saul l-am chemat din lume ca să-l fac vas ales, și așa l-am numit vas ales, și i-am pus numele Pavel, ca să nu mai aibă nimic din omul lui cel vechi, și el Mi-a adăpat toate neamurile pământului, de atunci și până acum.

Fiilor, fiilor, omul răstălmăcește cuvântul Scripturii după cum e viața lui. Să-i spuneți omului din lume că acesta este păcat. E păcat să se învelească omul cu cuvântul Scripturii răstălmăcindu-l după păcatele lui. E păcat. Să-i spuneți omului neștiutor ce este păcatul. Să-i spuneți că Domnul este curat în cuvânt prin Scripturi. E mare durere pentru cer când se uită pe pământ și vede pe omul care-și are plăcerile lui și care, umblând după trup și nu după duh, se apucă și vorbește pe Dumnezeu la oameni, ba chiar și la cei ce umblă drept pe căile Mele. Scris este în Scripturi: «Cel ce cunoaște calea Domnului și nu umblă pe ea în sfințenie, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Voi să nu călcați peste această Scriptură, că mare este acest cuvânt. Voi să vorbiți de Dumnezeu umblând în poruncile Lui, căci poruncile Domnului nu se răstălmăcesc, ci se lucrează cu trupul și cu duhul celor ce cred în Dumnezeu.

Israele, Israele, să fii tare, copile Israele, și slăbiciuni de duh sau de trup să nu ai, să nu mai ai. Să fii tare întru cele din cer, lucrând duh de umilință înaintea Mea, și Eu voi mirosi miros de bună mireasmă din viața ta cu Mine, fiule scump. Grâul este scump la Dumnezeu. Creștinul cel plăcut lui Dumnezeu e scump lui Dumnezeu. Bucură-ți duhul cu cele plăcute Domnului. Bucură-te, copile al Ierusalimului nou, căci și Eu, și apostolii Mei, așa ziceam: «Pace vouă, și bucurați-vă!». Bucurați-vă, tată, întru lucrările Mele! Lumea are bucuriile ei, ea se bucură în felul ei. Face pachețele frumoase, colorate, înflorate, și bagă în ele lucrarea mâinilor ei lumea, și scrie pe pachețele, scrie „bucurie“, și lumea cumpără bucurie și se bucură în felul ei. Lumea își face haine și se bucură de ele, haine subțiri și scumpe, sau nu-și mai face deloc, și stă gol omul din lume și se bucură în goliciunea lui. Lumea s-a stricat la minte, lumea are bucuria ei stricată și fără de Duh Sfânt. Dar tu, poporul Meu, bucură-te în pacea Mea și în sărăcie de duh și în sfințenie înaintea Mea. Lumea își face împărăție de paie și de nisip, dar Eu îți fac ție împărăție de cer nou și de pământ nou și de bucurie veșnică cu Mine, Creatorul tău și Domnul tău, Ierusalime, poporul Meu. Tu știi ce este floarea, tu știi ce este vântul, tu știi ce este lumina, tu știi ce este dorul, tu știi ce este viața, tu știi calea, poporul Meu, tu știi pe Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut și se fac pentru tine, pentru bucuria ta, copile scump și credincios, căci cine este credincios, acela este scump lui Dumnezeu, acela face cu credință toate cele din Dumnezeu.

Bea, fiule, bea, că scump și dulce este izvorul din care bei. Bea și te fă veșnic, bea cu sete, bea cu iubire, că te-am ales să bei și să fii. Cine bea din apa vieții, acela este fiu al vieții. Bea cu credință, copile scump, că nimeni pe pământ nu are izvor așa cum ai tu de la Mine. Bea, fiule, bea, și să curgă din gurița ta și din viața ta râuri de ape vii și veșnice. Amin. Ierusalime scump, să nu te temi. Eu sunt cu tine și te iubesc cu mare iubire, și te ocrotesc cu mare grijă, și te întăresc cu putere din puterea Mea, și te bucur cu mângâierea Mea, popor al mângâierii.

Ucenicii Mei lucrează și acum, lucrează peste tine, iar tu, peste pământ, cu sămânța cuvântului Meu. Iată, poporul Meu, cuvântul nu se leagă, nu se poate lega. Cuvântul se duce pe vânt de Duh Sfânt și se așează pe pământ spre mărturie neamurilor. Israele, Israele, bucuria Mea, te voi ajuta ca un Dumnezeu, ca să poți tu semăna cuvântul lui Dumnezeu mereu, mereu, copilul Meu, că Eu am corbii Mei care au grijă de lucrul Meu cu tine, numai tu să fii copilul Meu în ascultare, copilul Meu în credință și în nădejde, că Eu sunt un Dumnezeu tare, și sunt vistier al bunătăților cerești peste tine, ca să facem cer nou și pământ nou, fiule, copilul Meu.

Mi-e dor de tine, fiule. Mi-e tare drag cu tine să petrec, poporul Meu Israel. Mi-e dor, Mi-e tare dor să-l văd din nou stând pe picioare pe cel ce M-a mărturisit pe Mine prin lucrul Meu din această grădină, pe arhiereul Meu. Numele lui stă de mărturie înaintea cerului și a pământului, și nu este mână sau cuvânt să șteargă numele lui de pe piatra acestei vremi. Plânge cerul de suferința lui, de pașii lui legați în lanțuri. Și voi trimite, măi fiilor, pe îngerul Meu, și voi trimite pe ucenicii Mei să-i taie lanțurile și să-l facă de temut în numele Meu la toți cei ce au călcat peste el cu necredință, cu necredință în Dumnezeu Cuvântul, Care grăiește din nori peste pământ. Grăiesc cum am grăit cu Moise, cu Ilie, cu Israel, cu ucenicii Mei și cu toți cei care au crezut că Eu sunt, și în cuvânt sunt, așa cum este scris că sunt. Voi pregăti o zi de slavă mare și Mă voi slăvi în cel uns de Mine pentru mărturia lucrării Mele de azi, și tot cel ce este potrivnic sau nepăsător va vedea slava Mea din cel uns al Meu, că mare este ungerea lui, și nu este mână sau minte să doboare acest stâlp de pe înălțimile Mele. Omul bisericii se luptă în gol, zadarnic se luptă, că poporul Meu e cuminte, poporul Meu este învățat de Dumnezeu să stea cuminte și să împlinesc prin el Scripturile Mele care au mai rămas. Și va vedea omul bisericii, că îi voi descoperi ochii să vadă că Eu, Domnul, nu sunt un pierde-vreme prin cei credincioși cuvântului Meu cel de viață dătător.

Tu să fii cuminte, popor iubit, și să zici ca Mine: „Tată, Tată, iartă-i pe cei ce nu știu ce fac și nu știu ce zic. Iartă-i ca un bun pe cei ce nu cred că Tu ești până la sfârșit cu cei ce cred în Tine și în cuvântul Tău, rostit de Tine din norii slavei Tale“.

Fiilor, fiilor, sunt și nori văzuți, și nori nevăzuți. Israel vedea norul cel nevăzut al slavei Mele, vedea ca să vadă pe unde trebuie să meargă, vedea ca să creadă, dar când s-a săturat de crezut, și-a părăsit statornicia și răbdarea și ascultarea. Dar vreau să-l ridic pe Israel cel de atunci. Vreau să audă și să-l fac să creadă. Cuvântul Meu merge peste tot, și va merge și va sufla din el duh de viață, și va învia și poporul Israel, că Eu nu uit de stăruința rămășiței lui Israel. El nu M-a primit atunci ca Fiu al lui Dumnezeu, dar Mă va primi, că este scris aceasta. De aceea Îmi trebuia biserică vie și viață cerească în biserică vie pe pământ. Să audă neamurile pământului și să apuce pe cale, că una este calea. Să audă Israel, să audă și să învieze poporul Domnului, căci s-a slăvit slava Domnului în el.

Israele, Israele de azi, să fii fiu de samarinean, Israele scump, ca să pot rosti iertare mare peste cei ce vor cere iertare, și să dau bucuria mântuirii și a vieții veșnice la toți cei ce vor vedea calea aceasta pe care merg Eu cu tine, popor al cărării. Amin, amin, amin.

12-07-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la cinci ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Vin în prag de sărbătoare, că azi se începe serbare, zi de serbare a grădinii cuvântului. În ziua a douăzeci și doua a lunii a șaptea, după cum se socotește vremea de azi, în ziua aceasta de serbare s-a pus pe pământ, cu cinci ani în urmă, piatra cea dintâi a Sfintei Sfintelor bisericii de nou Ierusalim, despre care scrie în Scripturi. Vin în prag de sărbătoare, vin în grădina cuvântului și cuvintez pace peste grădina Mea, peste măsuța Mea, căci această grădină este masa pe care Eu, Domnul, Îmi așez cuvântul, ca să fie de hrană pentru poporul Meu din vremea aceasta. În România am Eu pe poporul Meu, iar Eu în mijlocul lui Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Să fie pacea Mea peste grădina Mea, pe masa Mea să fie pacea Mea; pacea Mea și cuvântul Meu. Amin, amin, amin.

O, grădinița Mea, Eu am fii în tine. I-am crescut cu cuvânt și îi am și îi numesc cărare a Mea pe pământ. O, grădinița Mea, vin în tine și ies din tine spre Israel, spre poporul cuvântului Meu, căci Israel este popor cu care vorbește Dumnezeu.

Grăiesc din grădină peste poporul Meu.

O, poporule tată, am zis ție nu demult că voi veni să vorbesc cu tine și în șoaptă, și dacă am zis așa, lucrez în șoaptă peste tine cu cuvântul Meu. La sfânta slujbă a bisericii este un cuvânt care spune așa: „Cei chemați ieșiți, iar cei credincioși să rămână“. Israele, Israele, ia aminte, tată! Ușile, ușile, fiule Israele, ia aminte la uși, că vreau să grăiesc ție, poporul Meu. Ia aminte, fiule, ia aminte cu înțelepciune. Poporul Meu, sunt cinci ani de când tu ai luat nume cunoscut între neamurile de pe pământ, și tu ești neamul Meu prin pâine și vin nou. Ușile, ușile, și cu înțelepciune ia aminte, poporul Meu, căci am grăit că voi vorbi în șoaptă cu tine, că este de lucrat în șoaptă, fiule, poporul Meu.

O, Israele, știi tu, măi Israele, ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu? Tu trebuie să fii cu Mine prin pâine și vin, întru cele nou lucrate. Eu așa am spus: «Cine nu mănâncă Trupul și Sângele Meu, acela nu are viață în el». O, poporul Meu, e grea vremea, fiule, și tu nu înțelegi ce-ți spun. Eu sunt pâinea vieții tale, și tu nu înțelegi încă, și Mă faci să oftez, și Mă faci să plâng, poporul Meu. Te-am rugat, tată, mereu te-am rugat și am zis: «Israele, păstrează, fiule, pacea grădinii Mele, ca să am putere să vin la tine și să te hrănesc cu cuvânt». Fiule tată, câte ai iubit și câte iubești tu, poporul Meu! Și pe Mine cum de nu poți să Mă iubești? Numai pe tine, fiule? Și pe Mine cine să Mă iubească, cine, tată, lumea? Oare, așa vrei tu?

O, fiule, umblă lumea în căutarea Mea. Ea nu știe cum să umble pe urma Mea, nu știe, dar umblă să Mă găsească și să fiu Eu pe placul ei și să Mă aibă lumea de Dumnezeu. Umblă lumea după Mine, poporul Meu. Nu Mă găsește, dar umblă. Nu Mă găsește, că Eu Mă ascund de lume, fug de lume, că ea nu vrea ca Mine. Ea vrea să fiu Eu cum vrea ea.

Umblă lumea după Mine, poporul Meu, și Eu umblu după tine, ca să stau cu tine și să am sălaș în mijlocul tău, și să am masă de cuvânt înaintea ta. Dar Eu sunt duh și trup în biserică, Eu așa sunt, și așa Mă poate avea fiul bisericii, așa, întreg, duh și trup, cuvânt și trup. O, poporul Meu, câte potecuțe de cuvânt Mi-am croit Eu în tine, și tu nu Mă iubești pe Mine mai mult decât pe tine. Dar cine se iubește pe sine își caută ale sale, și nu așa este învățătura Mea.

Te-am rugat, poporul Meu, să mergi cu călăuza în față și să mergi dacă mergi. Îți amintesc de Moise, măi Israele de azi, că am făcut și Eu în tine ce a făcut el în poporul Israel de atunci, că i-a ieșit un om în întâmpinare când tăia pustiul ca să meargă spre Canaan, și M-am lăsat cu Duhul Meu în omul acela și am cuvântat pentru Moise. Era preot lui Dumnezeu omul acela și am grăit prin el pentru Moise și am zis: «Nu poți tu singur să scoți la capăt greutatea care vine peste tine de la poporul tău. Mai bine stai mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru popor, iar pricinile poporului să fie judecate de oameni aleși de tine, oameni de credință și de nădejde, oameni cu lepădare de sine, pe care să-i pui peste mii, peste sute, peste cincizeci și peste zeci». Așa am făcut Eu în tine, și am zis ție să mergi cu călăuză în față, poporul Meu. O, așa de frumos te-am învățat, așa de mult te-am ajutat pe drumul Meu cu tine, și tu tot nu Mă iubești. Te-am rugat să fii ca Mine, și tu nu Mă iubești, poporul Meu. Pe tine te doare numai de pricinile tale, dar de ale Mele nu te doare. Te-am rugat să nu mai fii cu lumea, și tu nu Mă iubești. Te-am rugat să stai cu Mine, tată, și să iei jugul Meu, care este ușor, și să nu te văd sub greutatea ta cea grea. Jugul Meu e ușor de dus. El este sfânt, el este curat, el este ceresc, și te face fiu al Tatălui Meu, precum Eu sunt. Dacă tu, fiule, ai vrea să iei jugul Meu cel ușor, tu ai sta cu Mine la masă, tu ai mânca ce ți-am dat Eu să mănânci și M-ai avea pe Mine întru viață vie.

Israele, Israele, ia jugul Meu cel ușor, cel bun, cel sfânt, ia-l, fiule, că tu ești trecut la Mine neam sfânt, agonisit de Mine din lume. Mă uit din cer la tine, poporul Meu, Mă uit mereu, dar tu mai crezi ce-ți spun? Mă uit mereu la tine, Israele. Crezi tu că Mă uit? O, dacă ai crede că Mă uit să te văd mereu, tu M-ai iubi, poporul Meu, și M-ai crede că sunt cu tine mereu, ca să te văd și ca să-Mi placi, fiule, să-Mi placă statura ta și iubirea ta de Dumnezeu și de fratele tău, de fratele tău care este fratele Meu, că acela este fratele tău.

O, copilași și copii ai lui Israel, fiți frați cu Mine prin pâine și vin, și mâncați la masa Mea, și stați la masa Mea, stați cu statură duhovnicească, stați și vă sfințiți cu Mine, că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Care stă pe masă pentru cei credincioși, pentru cei chemați, aleși și credincioși.

Israele, Israele, cum de uiți tu de cuvintele Mele, tată? Le lași pe ale Mele și le faci pe ale tale, și Eu străbat pe potecuța Mea spre tine, dar tu nu iubești călăuza, fiule. O, nu mai umbla fără Mine. Umblă, tată, cu călăuză. Călăuza are cuvântul Meu și puterea cuvântului Meu. O, nu fi leneș, copile Israele, că pe cel leneș îl prind din lume gânduri lumești, dorințe lumești, care momesc pe om, ba chiar și pe cei aleși ai Mei. Nu Mă pune, fiule, dregător peste pricina ta. Pune-Mă Mântuitor peste viața ta, pune-Mă să-ți mântuiesc inima de păcatul clevetirii, de păcatul nepăsării, și de neînțelepciune să te mântuiesc, poporul Meu, nu să-ți joc în strună, că voia ta nu este ca voia Mea.

O, nu te mai teme de greutăți, că tu n-ai greutăți, tu n-ai sarcini. Ceea ce numești tu greutăți, acelea nu sunt greutăți, poporul Meu. Tu ești învățat de însăși firea ta, ești învățat să fii nemulțumit. O, nu e bine, poporul Meu, fiul Meu care ești deprins pe cale cu cârtirea, cu nemulțumirea, că asta e cârtirea din care multe cuvinte cu păcat se nasc. O, de când am venit să-Mi fac popor, de când am venit, tu numai te plângi, poporul Meu, și pentru această meteahnă a ta Eu mereu am suspinat în Mine. Meteahna ta nu M-a lăsat pe Mine să fiu peste tine un Dumnezeu după adevărul Meu, iar adevărul tău te-a ținut mic și fără putere sfântă. Am rugat mereu pe Israel să Mă asculte, și mereu l-am mângâiat și l-am așteptat. M-am luptat mereu, cu tot cerul. Mă lupt și acum, mai mult decât oricând, să Mă asculte poporul Meu, și să-Mi fac loc cu împlinirile cerești pe pământ, că așteaptă pământul, Israele. Nimeni nu vine cu Mine la Mine. Fiecare vine cu el la Mine și Îmi spune să Mă unesc cu el la greutățile lui, dar Eu aștept să se unească el cu Mine; cu Mine și cu jugul Meu cel ușor, că nu mai pot, poporul Meu, nu mai pot duce jugul omului, nu mai pot. Am pus călăuză din tine peste tine. Nu te mai sui la cer cu pricinile tale pământești și trupești și firești. Scutură-te de pricinile tale. Nu mai pot, poporul Meu. Te aștept să Mă iubești, te aștept să fii duhovnicesc; din firesc să te faci duhovnicesc, că de patruzeci de ani aștept pe urma ta. Ia jugul Meu, fiule din Israel, că de patruzeci de ani aștept să-l iei. Nu te mai văita cu nemulțumirile tale, că nu așa se merge cu Domnul în lucrare de ucenicie duhovnicească. Apostolii Mei erau ucenici cu hotărâre de inimă. Nu Mi-au cerut nimic, n-au cârtit că nu au, că nu pot n-au zis, căci ei știau că Eu n-am nimic pe pământ, nimic decât pe ei. Ei erau bogăția Mea, și Eu, a lor, și așa mergeam pe drumul Tatălui Meu. N-aveam nici casă, nici masă, nici haină cum aveți voi, dar aveam cuvântul și bucuria lui și pacea lui. Nu eram rostuiți pe pământ. Cine a mai avut vreo rostuire, s-a lăsat de ea ca să poată fi liber ca păsărica cerului, dar pe tine, fiule, nu te-a strămutat nimeni, și nici așa nu poți să fii plăcutul Meu în ascultare. Tu ești pretențios, tu ești nemulțumit, tu ai pricini multe de adus înaintea Mea, dar Eu sunt duhovnicesc, fiule, și jugul Meu este ușor. Mi-e dor de Mine în tine, fiule din Israel. Ia-Mă, tată, în tine, că Eu sunt fără de păcat. Ia-Mă, că n-am casă pe pământ, n-am masă și haină, n-am loc pe nicăieri, poporul Meu. Nu vreau să mai știe și omul din lume că tu Mă superi, că tu nu Mă iubești. Nu vreau să știe vrăjmașii Mei și ai tăi că tu nu vrei să fii duhovnicesc. Am rugat pe cei de strajă din poporul Meu să facă deosebirea, ca să se vadă bine care sunt fiii duhovnicești, și care sunt cei firești și trupești în poporul Meu. Am rugat pe străjeri, dar poporul Meu nu vrea să se descopere, și Eu Mă uit din cer la tine, ca să te văd, poporul Meu. Mereu Mă uit și te văd. Și dacă M-ai crede că Mă uit și dacă M-ai iubi, Israele, n-ai mai face nimic ca să Mă însuspinezi. Umblu însuspinat pe urma ta, umblu Eu pe urma ta, în loc să umbli tu în urma Mea suspinând după Mine cu iubire și cu durere pentru ranele Mele.

Pentru tine sunt rănit, poporul Meu, că nu vrei, tată, să fii copil sfânt. Sunt cinci ani de când am sfințit prima așezare de veac nou înaintea ta, și nu pot, fiule, să fiu împlinitor cu grabă. Vremea Mă strânge și pe Mine, te strânge și pe tine, și nu pot să-Mi așez împlinirile la picioarele tale, că tu ești firesc, fiule din Israel. Îmi trebuie putere în tine, tată, Îmi trebuie cer în tine, Îmi trebuie casă în tine, Îmi trebuie viață în tine, fiule, poporul Meu de azi. Vezi tu ce trebuie să-Mi dai? Vezi, tată? Și tu ce-Mi dai? Îmi dai să-ți judec pricinile tale, și te aud cârtind, te văd nemulțumit, nu-ți ajung cele ce ai, îți pierzi vreme multă pentru tine. Și cu Mine ce vrei să faci? Tu ești casa Mea, tu ești scris la Tatăl să fii odihna Mea, și Eu nu Mă pot odihni în tine, fiule, că Eu îți spun un cuvânt să-l împlinești peste tine pe veci, și tu îl împlinești puțină vreme și te întorci iar la cele dinainte și stai în ele și stai amestecat, și așa vii la Mine, amestecat vii, și cu venirea ta așa, Îmi tulburi statura străjerilor Mei cei puși peste tine.

O, străjerii Mei cei puși peste Israel! Eu așa am spus: «Pe cel pe care voi nu-l cunoașteți nici Eu nu-l cunosc». Eu peste voi nu trec, chiar dacă fiul credinței trece peste voi ca să vină spre Mine. Eu nu-l cunosc pe unul ca acela la masa Mea. Vin la masa Mea creștini care n-au trecut prin lucrarea Mea de cunoaștere a creștinului, și aceia vin fără semnul grădinii Mele. Cei ce nu s-au lăsat bine cunoscuți de așezarea grădinii Mele, aceia n-au semnul din grădina Mea din care Eu îl hrănesc pe Israel cu cuvântul Meu de pregătire.

O, fiule care te clatini neascultând, Israele, femeie ușuratică! Ce să fac cu ușurătatea ta, cu neascultarea ta? Eu pe femeie am așezat-o în cinste mare prin mama Mea Fecioara, că am avut ucenițe tari în iubire și în lucrare cu Mine, că unele din ele au primit rang de ucenițe întocmai cu apostolii. Dar femeia creștină de azi e tot femeie, nu e uceniță, nu vrea să fie uceniță, vrea să fie femeie și atât. Ucenița e curată, e purtătoare de Dumnezeu și se dăruiește cu iubire în slujba lui Dumnezeu, că tu ai văzut, poporul Meu, ce am făcut. Am voit să am din casa păstorilor Mei fii ucenici, și n-am avut ce să ridic. Mare durere pe Mine! Și am găsit un suflețel plăpând în casa păstorului Meu și l-am sculat la lucrul Meu de veghe și l-am făcut toiag de sprijin, că din copiii păstorului Meu nici unul, nici unul n-a voit să fie plăcut Mie, nici unul cu adevărat după voia Mea, și am ridicat din acest neam această copilă și Mi-am făcut din ea sprijin, ca să am urmaș din casă de păstor și să lucreze ca Mine, nu cum vrea creștinul. O, și cât plânge această uceniță, plânge cu Mine pentru Israel, plânge iubind pe Domnul și pe poporul Domnului. Israele, Israele, și tu, tată, nu înțelegi câte fac Eu pentru tine, cât bine îți fac, și tu nu știi să te folosești de el. Poporul Meu, Mă ustură ranele făcute de tine, tată, și tu nu Mi le mai vindeci, ba Îmi mai pui și sare pe ele, iar sarea ustură pe rană. Eu vreau să fii untdelemn curat, poporul Meu, casă curată, om nou în care să Mă odihnesc de așteptare. Tu Mă aștepți pe Mine, dar numai tu știi cum Mă aștepți, numai tu știi ce faci cu tine, că am pus străjeri peste tine, ca să văd prin ei în tine și să te învăț ce să faci cu tine ca să fii duhovnicesc.

O, copilă uceniță! Veronica, fiică a Mea, strânge, tată, tu străjerii și spune-le de la Mine de soarta oilor, că vin oile cu haina ruptă și pătată și iau masă la masa pusă pentru cel pregătit ca la masă. Iar la oi să le spui să nu mai sară peste gard, că Eu Mă întorc în cer de la cei care dau să Mă ia fără statură duhovnicească în trup. Și să le mai spui, tată, la un alt soi de oi că nu de hrana cea pentru viață se postește, ci se postește de cele trupești și păcătoase. Cine se lipsește de Mine, acela se lipește cu păcatul. Cine nu poate scăpa de păcat, acela nu Mă iubește. Și să mai spui poporului Meu să nu se ascundă după deget, că degetul e mic și nu poate acoperi pe om, dar greu se mai dezbară creștinul de această meteahnă care îl îndeamnă să mărturisească strâmb și să clevetească în jurul său.

Israele tată, ferește-te de ușurătate. Fii poporul Meu în chip curat. Am stat în sfat cu tine, iubite Israele, am intrat în cămăruță cu tine, tată. M-am hrănit cu tine din aceeași hrană, ca să știm unul de la altul cum să mâncăm, cum să stăm la masă. Am venit cu sărbătoare în mijlocul tău, am venit cu suflare de Duh Sfânt și cu mare iubire. Mă uit înapoi și văd ziua primei pietre peste această grădină, Mă uit și văd mărturia zilei și pe fiii ei. Mă uit și iar Mă uit. Mă uit cu tine, poporul Meu. Această zi e mare înaintea Mea, e zi din zilele Mele.

Israele, bucuria Mea, tot fiul din Israel să se facă bucurie pentru Dumnezeu, Care vine cu cele din cer pe pământ. O, vin cu mângâiere, poporul Meu, că vremea te apasă, tată. Vin să te învălui în Duhul Meu, ca să nu mai fii plăpând. Bucuria Duhului Sfânt să-ți fie bucurie, și unul pe altul să ne bucurăm. Luați și dați hrana cea tainică lui Israel, și să fie mare poporul Meu, iar străjerii să vegheze mereu cu cuvântul Meu peste popor. Am lăsat vreme de har, ca să se scoale omul spre Dumnezeu. Așa am lăsat și în vremea lui Noe.

Iar tu, Israele, să fii stânca pe care Eu stau și cuvintez peste pământ. Întărește-te și fii munte sfânt, poporul Meu, că aceasta este temelia ta, iar fiii ascultării vor străluci în veci înaintea Mea. Amin, amin, amin.

22-07-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (3)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:25 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Eu bat în taină la poarta cuvântului Meu și găsesc trezie și Mă las cu mângâierea Mea ca să-Mi întăresc portița. E zi de serbare în poporul Meu, și Mă voi lăsa cu cuvânt peste Israel. E zi de veghe și de lucru peste poporul Meu.

Iar tu, puiule scump, copilă plăpândă, ia, tată, de la Mine mângâiere, că Eu mereu îți țes veșmânt de mângâiere, dar se ivesc de peste tot rozători, și nu-ți mai ține de cald veșmântul cel de mângâiere. O, ție îți este frig, și nu mai știe nimeni ce frig îți este ție, dar Eu știu mereu, mereu, și Mă zbat să-ți încălzesc puterea sufletului tău, că nu mai are cine, și rău Mă doare durerea ta și lacrima ta și căutarea ta după mângâiere. Ți-a slăbit puterea, tată, și am slăbit și Eu în tine, că nimeni n-a căutat să învețe bine cărarea Mea spre voi. Cărarea nebătută de mers abia se mai zărește de cărare, dar Eu nu pot să nu merg pe ea. Eu merg așa cum pot, dar merg. Dis-de-dimineață vin cu duhul mângâierii, cu zi de serbare, cu Ilie, proorocul Meu, și pun mâna Mea cerească pe creștetul copilului care este de la Mine dat ție, și voiesc să-i dau în taină cuvânt de bucurie și duh de bucurie.

O, copile scump, Eu, tată, te-am făcut scump prin naștere din cer, și te-am cuprins cu dragoste mare, fiule, și te-am învățat cărarea, și te-am așezat pe ea, și am pus în această copilă duh de dragoste, că dacă nu puneam, ea nu avea. Eu am pus, ca să-ți dau ție dragoste, și să te cuprind în ea și să te fac dragoste, copile scump, și am zis să fii copil, și așa ești trecut pe masa Mea. Te-am prins în brațe ca pe un copil mic, ca să stai copil mereu și să cauți mereu după Mine. Copilul când se face mare se desprinde de mama și de tata, dar pe tine te-am numit copil ca să nu te mai desprinzi de Mine și de dragostea Mea, ca să te am, tată. O, și te-am dat mângâiere acestei copile a Mea, și din iubire v-am dat putere ca să-Mi stați în lucrul Meu. Ce minunat e lucrul Meu, tată! Tu trebuie să înțelegi pe ce stă lucrul Meu din voi. V-am strâns în brațul Meu, o mânuță de inimi, și v-am dat lucru la masa Mea, și tu să fii credincios, tată, în cele ce am făcut Eu, că iată, încep să simt greul în lucru. Vin în zi de serbare și te ating pe creștet, și te atinge Ilie proorocul și te împuternicește cu duhul râvnei lui de Dumnezeu, și te învață iubirea. Vin spre tine, copile scump, vin în taină să-ți întăresc credința și iubirea. Te-am așezat să stai ca o iubire vie în viță și să vă dau de pildă la venirea Mea. O, nu te răci, nu sta altfel în viță, că nu am putere în viță fără hrana ei. Iubirea își are soții ei. E mare taină acest cuvânt, și nu cu oricine se încearcă iubirea. Iubirea își are soții ei, fiule. Ea e din cer, ea e sfântă, ea e copil. Iubirea e copil, fiule scump. Copilul e fără de vină când se naște din cer și când rămâne veșnic copil în iubire. O, nu fărâmița iubirea, ai grijă de ea, tată, să fie întreagă, că Eu ți-am spus că fără iubirea ta trage din greu carul în care-Mi port lucrarea Mea de azi. Eu vin și te alin, copile scump, și te serbez azi, că ești copilul Meu și ai numele proorocului Meu care-Mi gătește calea ca să vin a doua oară. Vin și îți aduc din nou darul iubirii și te întregesc în iubire, ca să lucrezi cu ea, ca să simți cu ea, ca să Mă mângâi tu pe Mine cu ea, cu iubirea ta de copil. Ți-am spus, tată, nu demult că n-am avut în poporul Meu pildă de copil. Nimeni n-a voit să fie copil. Toți cei pe care i-am avut în lucru s-au făcut mari, și cel mare știe să facă rele, fiule. Cel mare știe să întineze iubirea, dar copilul o ține curată, copilul are iubire de copil. Ține trează iubirea, copile scump, iubirea pe care am pus-o Eu în tine, și pune-o să crească, tată, și hrănește-Mă cu ea, că nu mai am putere în voi fără iubirea din voi. Eu te cuprind cu dumnezeirea Mea și îți dau din sânul Meu iubire. Ia, tată, ca să ai și ca să-Mi dai Mie. Ai grijă, copile scump, de lacrima care plânge pentru tine și după tine, că am slăbit în lucrul Meu. Tu erai odată flacără de iubire și Îmi pregăteam din ea lucrul Meu de azi, planul Meu de azi și de mâine și de veci, fiule. Tu ești o mlădiță răsădită de Mine. Stai în dragoste, copile scump, și mângâie-Mi lacrima care curge lângă tine, și dă-Mi putere, tată, ca să pot lucra lucrarea Mea peste pământ și să vă dau plata iubirii.

Sărutul Meu Mi-l las peste tine. Sărutul Meu cel sfânt să-ți aprindă flacăra iubirii. Eu te serbez și te mângâi cu Duhul Meu Cel Sfânt, și voi lucra cuvânt în zi de serbare peste Israel. Rămâi în iubire, și cu iubire să stai înaintea Mea. Rămâi în viță, copile al iubirii, că tu din iubire ești născut, din cer și din iubire, copile scump. În taină te cuprind, în binecuvântare te înfășor. Stai treaz, că așa voiesc să stai. Amin.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și sunt în cuvânt. Amin. Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine. Amin. Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

Este scris în Scripturi taina veacurilor care s-au scurs de la venirea Mea cea văzută între oameni, de la nașterea Mea între oameni. Este scris în Scripturi că voi veni și Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Este scris în Scripturi că voi avea un popor care va sta înaintea Mea la cea de a doua venire a Mea.

Pace ție, poporul Meu chemat la pregătirea Mea pentru venirea Mea cea de acum! Pace ție, fiule Israele, căci poporul Meu se numește Israel, așa se numește de la Avraam și până în veci. Pace ție, poporul Meu, și stai sub cortul pregătirii, fiule Israele, și stai bine, copile scump, căci cununițele de mireasă nu se deosebesc între ele. Pace ție, mireasa Mea, poporul Meu mireasă! Mireasa are veșminte albe, și de aceea te-am născut din cer și din cuvânt, poporule, mireasa Mea, ca să fii mireasă curată înaintea venirii Mele.

Cobor cuvânt. Mă fac cuvânt în grădină, Mă fac praznic de serbare și de hrană pe masa Mea cu Israel și nuntesc cu zi de serbare și cu oaspeți cerești la serbare. Este scris că voi trimite pe Ilie proorocul mai înainte de venirea Mea cea de a doua ca să întoarcă pe fii spre părinți, și pe părinți spre fii, ca să cruț pe omul care se întoarce cu fața la Dumnezeu. Proorocul Ilie se uită cu Mine la tine, poporul Meu de azi, și se scutură peste tine cu duhul râvnei lui de Dumnezeu. El nimic n-a avut pe pământ, nimic, decât dragoste mare și râvnă mare pentru Mine și pentru împărăția Mea în om, în Israel, care era poporul Meu. Jertfa lui de preot ceresc pe pământ a avut mare putere, că mare este taina de preot al lui Dumnezeu. Jertfa lui adusă Mie ce a fost, măi Israele? Jertfa lui care a ars înaintea Mea a fost rugăciunea lui, care a coborât foc din cer ca ardere de tot. Pe altarul lui a ars rugăciunea lui, ardere de tot, și rugăciunea lui s-a făcut foc care a ars pe altarul lui, care a mistuit tot ce era pus înaintea Mea, ca semn al împlinirii rugăciunii lui și al credinței în Dumnezeul Cel adevărat.

O, poporul Meu, să nu te temi de proorocii mincinoși de azi, să nu te temi. Proorocul Ilie este peste tine și lucrează râvnă în tine, lucrează mai mult decât a lucrat atunci peste Israel. Râvna lui a avut putere mare, iar credința lui a biruit pe proorocii mincinoși. Era Ilie singurul prooroc al lui Dumnezeu. Erau mulți prooroci în jurul lui, erau patru sute și peste patru sute și încă patru sute, și el era singur prooroc înaintea Mea și în numele Meu în Israel, și a biruit împărați și prooroci, și mare a fost lucrarea Mea în el, dar mare a fost puterea rugăciunii lui. Nu vițelul care a fost pus peste altarul lui, ci rugăciunea lui a fost arderea de tot înaintea Mea. Vițel a avut și altarul proorocilor mincinoși, dar Eu nu voiesc arderile de tot, ci voiesc duh de credință, duh de rugăciune, duh de lucrare a omului cu Mine, Domnul Cel adevărat dintre dumnezei. De aceea am spus lui Israel: «Să nu ai, Israele, alți dumnezei afară de Mine». Așa spun și azi, și te hrănesc, poporul Meu, cu adevăr din Mine, ca să fii tu adevărul Meu între oameni, căci oamenii, fiule, au o mulțime de dumnezei, dar tu să lucrezi, tată, cu duhul și puterea lui Ilie, să lucrezi și iar să lucrezi, ca să știe tot omul că nu este Dumnezeu afară de Mine. Te îndemn mereu la duh de rugăciune. Mereu vin și te îndemn să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, ca să rodească rugăciunea ta, fiule din Israel, să rodească așa cum a rodit rugăciunea lui Ilie, care a coborât foc din cer, ca semn al Dumnezeului Cel adevărat.

O, poporul Meu, sunt în serbare cu tine și cinstim pe proorocul Ilie și rugăciunea lui. Oamenii erau urâți de tot înaintea Mea, și Ilie proorocul a voit să-i întoarcă cu fața spre Mine, ca să le dau frumusețe feței oamenilor. Mă strecor adeseori printre voi, copiii Mei, și Mă las cu tainele cuvântului Meu, cu pildele vieții, fiilor, căci am cărare prin mijlocul lui Israel. Omul e urât de tot înaintea Mea, și nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât. Tot omul se uită în oglindă, dar se uită să se vadă cât e de frumos, ca să se vadă cum poate fi frumos, dar nimeni nu se uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea. Se uită în oglindă omul, ca să se vadă cum îi stă cu dumnezeii lui, cu plăcerile lui, cu împărăția lui, și omul nu-I mai slujește Dumnezeului Cel adevărat. Numai dumnezei mincinoși peste tot, numai minciună peste om, și proorocul Ilie merge pe pământ și dărâmă mereu altarele lui Baal, și Baal cu fiii lui ridică alte altare, și fumul de pe altarele lor înăbușe pe cei din cer și pe cei de pe pământ care sunt din cer, și nimeni nu se mai uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea.

Israele, copil frumos, să fii, tată, frumos, că de aceea îți spun copil frumos, ca să fii frumos înaintea Mea. Eu sunt pilda Omului Cel nou, venit din cer pe pământ, ca să se uite la Mine tot omul care vrea să fie din cer, care vrea să fie frumos și curat ca cerul. Eu sunt oglinda ta, Israele, copil frumos, copil înfrumusețat cu darurile Duhului Sfânt, venite la tine cu Mine. Să nu te uiți, copile frumos, să nu te uiți nici cu gândul, nici cu privirea la dumnezeii cei vopsiți. Să nu te uiți, că îți strici frumusețea dacă te uiți, îți strici privirea și vederea ei dacă te uiți, îți strici firea dumnezeiască pe care o am Eu mereu peste tine, o strici dacă te uiți la vremea cea vopsită de azi. Tu să fii copil curat, copil primenit de Duhul Sfânt, și să stai în Duhul Sfânt, că nimeni nu mai stă în Duhul Sfânt înaintea Mea.

O, poporul Meu, o, fiule scump, Mă uit mereu în tine, Mă uit cu mulți ochi și văd dumnezeii străini cum năvălesc ca să te abată de la Duhul Sfânt al curățeniei, dar tu ai armă tare și cerească, și să n-o lași din mână de când te scoli și până te culci, și de când te culci și până iar te scoli din așternutul trupului tău. Vremea e vopsită și îți face cu ochiul de peste tot, și dă năvală de peste tot și își arată păcatele ei, dar tu să fii copilul Meu, copilul Tatălui Meu, și să strigi la El mereu, că iată ce te învăț Eu pe tine, ca să ia și omul cel fără de cărare, să ia învățătură de curățenie și de sfințenie, căci cu luptă se menține sfințenia, cu curățenia se face curățenie.

Fiule scump, când vezi că vremea de azi dă să te abată de la cele sfinte, când ea dă să-ți murdărească simțurile cu privirile ei păcătoase, cu cântecele ei de vrajă, cu marfa ei cea otrăvită, o, fiule, când păcatul trage spre tine să te facă să guști din mizeria lui, din gustul lui cel stricător de sfințenie, tu să te scoli atunci și să zici:

Tatăl nostru, Care ești în cer, sfințească-se numele Tău, și să fie voia Ta și împărăția Ta pe pământ ca și în cer, Tată. Și ne dă pâinea Ta cea spre viață, și ne dă iertare, și ne ajută să fim și noi iertători, și nu ne lăsa să alunecăm în ispită, și fii izbăvitorul nostru, Tată, și ne scapă de cursa celui rău și de fața lui și de lucrarea lui cea pierzătoare de suflet și de trup. O, Tată, curățește-ne simțurile și pune îngeri tari în porțile simțurilor noastre, că vremea e năvălitoare, Tată, și caută la porțile simțurilor noastre. O, Tată, fă-ne să fim copii, ca să ne dai împărăția cerurilor. Fă-ne să fim curați, ca să avem Duh Sfânt, să Te avem pe Tine, și să se teamă de locul Tău din noi tot duhul cel stricător de om, care a făcut omul urât înaintea Ta. Și ne dă nouă hăinuța harului, ca să fim neam sfânt înaintea Ta. Amin.

Fiule, fiule, așa să faci când ai de biruit răul care vine spre tine, spre inima ta, spre gândul tău; să te ridici cu îndrăzneală și să zici rugăciunea Tatăl nostru până ce răul slăbește și se duce dinaintea ta. Așa să faci, ca să nu intre răul în tine, să nu intre prin nici o portiță, fiule scump. Nu te gândi să nu-L amesteci pe Dumnezeu în răul care vine spre tine, ci ia-L pe Domnul cu îndrăzneală și zi cu limba și cu inima până ce Tatăl Se face biruitor răului care vine să te mânjească pe tine. Te învăț pe tine, fiule din Israel, ca să știe și omul care se luptă să se scoale spre Mine și nu poate în fața biruinței răului. Ia-L pe Tatăl în tine și nu lua răul în tine, nu-l lăsa să intre. Stai în brațul Tatălui tău, Israele, poporul Meu, fiul Meu de azi. Să rămână păcatul mort la ușa ta, și tu să stai viu înaintea Mea. Așa să facă tot omul care caută cu Dumnezeu și cu mântuirea de la Dumnezeu. Vorbesc cu tine, poporul Meu, ca să știe și omul cel fără de cărare că duhul cel lucrător al proorocului Ilie strigă să se întoarcă omul spre Dumnezeu și să se facă fiu al lui Dumnezeu prin credință și prin stăruință.

M-am lăsat în grădină, Mă fac cuvânt în grădină, ca să ia Israel hrană caldă și să se mângâie cu Duhul Sfânt, Care curge peste grădină. Azi e zi de sfat ceresc, de lucrare a sfatului lui Israel. Am rostit cuvânt să se adune cei peste zeci, cei peste cincizeci, cei peste sute, ca să privesc cu ei peste mersul lui Israel și ca să îngrijim cărarea lui Israel, să vedem bine dacă este vreun spin de smuls din semănătură, vreo greșeală de îndreptat, vreo veghe de întărit mai mult, vreo nepotrivire de pus pe potriva lucrului Meu de azi, vreo ascultare de întărit și de împlinit, căci duhul și puterea lui Ilie proorocul se desăvârșește cu pace și cu orânduială peste Israel.

Fiilor din grădină, mergem în mijlocul lui Israel. Eu voi fi în sfatul lui Israel și vom lucra lumină, ca să se vadă tot mai bine calea, iar poporul Meu să se împuternicească în duhul rugăciunii cea cu rod viu, așa cum a fost rugăciunea lui Ilie, proorocul Meu. Vom sta în sfat ceresc, ca să învețe străjerii poporului Meu, și să ia apoi oile învățătură de la străjeri.

E toată lumea sub povara păcatului, și Eu cobor din cer ajutor și strigare și cărare pentru omul care vrea să găsească și el cărarea. Păcatul cel mort prinde viață peste tot. Păcatul cel viu ține în viața lui mulțime de suflete, și n-are cine să-l învețe pe om. Omul bisericii s-a ascuns de cuvântul Meu care curge din tronul Meu peste pământ. Scormone omul bisericii, scormone cu făcliile lui ca să vadă dacă cineva din biserica lui se ridică să stea în taina cea de azi a bisericii cea vie, care vine cu cuvântul Meu peste lume. Ca și iudeii de demult care căutau pe cei ce credeau în taină în Hristos, așa și azi, omul bisericii scormone în casa lui să dea afară pe cei ce se îndreaptă spre lucrarea de nou Ierusalim peste biserică. Omul bisericii nu vrea să se îndrepte spre lucrare de om nou, de om edenic. Omul bisericii din lume slujește la tot felul de dumnezei, și nu se ridică spre sfințenie în biserică. A dat de la el calea cea adevărată și a rămas fariseu omul bisericii, și nu se scoală spre pocăință. Eu strig mereu la el, dar el nu se scoală, că nu mai poate; nu poate, că se teme de sfințenie; nu poate, că n-are frică de Dumnezeu. Stă nepăsător omul bisericii, trăiește ca lumea și mai urât ca lumea, că se mai și ascunde sub haină sfințită, și omul nu mai știe pe unde este calea.

Venirea Mea în cuvânt, lucrarea Mea de pregătire i-a prins pe toți nepregătiți, aidoma ca în vremea lui Noe, și nici azi nu crede nimeni pe Noe, ca și atunci. Dar Eu am venit și am lăsat loc și vreme pentru har, ca și atunci, aidoma ca pe vremea lui Noe. E vremea harului, dar omul bisericii din lume face fum, ca să nu se vadă Dumnezeu în lucrarea cea de nou Ierusalim, ieșită din mijlocul bisericii, ieșită ca un foc care să mistuie tot ce este uscat și stricat, și să-și facă loc cele vii și veșnic vii înaintea Mea. Omul cu viață păcătoasă nu iubește cuvântul Meu și viața care vine din el, și de aceea omul bisericii de azi nu se poate ridica să se facă plăcut Mie, să aducă pocăință înaintea Mea.

Poporul Meu, tu să înveți de la Mine și pe omul bisericii care te caută pe tine, că iată, vine pe furiș și te caută, că iudeului îi e frică de iudeu, și se ascunde iudeul care caută după Hristos Cuvântul. Învață, tată, pe omul bisericii care caută scăpare de la Mine prin tine, că mai e puțină vreme, și le voi da la aceștia putere de mărturisire a cuvântului Meu cel venit din cer pentru pregătirea cărării pe care Eu vin, căci timpul e pe sfârșite.

Tu, poporul Meu, în rugăciune să nu slăbești, în sfințenie să nu te pripești, că mare va fi biruința Mea prin rugăciunea și prin sfințenia ta. Tu, poporul Meu, să te întărești în credința venirii Fiului lui Dumnezeu, după cum Eu am cuvântat prin Scripturi, și vor cădea sub acest munte mulțime de noroade care vor veni și vor căuta să se acopere cu acoperământul acestui munte, căci lucrarea de nou Ierusalim a cuvântului Meu va prinde sub ea pe tot iudeul și pe tot elinul și pe tot neamul care va căuta mântuire prin sfințenie și prin iubire de sfințenie. Tu ești mic, poporul Meu, dar puterea lucrării Mele e mare, fiule, e munte înalt lucrarea Mea cu tine, e legea sfințeniei spre care va curge mulțime de noroade ca să învețe legile sfințeniei și viață de veac nou între cer și pământ, fiindcă Eu vin să dobor pe cel din urmă vrăjmaș, ca să poată vedea omul calea, fiilor. Biserica nu va mai fi o minciună, și va fi biserică sfântă, cu slujitori sfinți și curați și plăcuți Mie, iar turma se va deprinde să asculte glasul păstorului, așa cum tu, poporul Meu, asculți glasul Meu și păzești cuvântul Meu întru legile sfințeniei. Eu Mă voi arăta cu slava Mea, și omul bisericii nu va mai minți pe Dumnezeu. Eu Mă întorc ca să împlinesc Scripturile, și omul bisericii nu crede în Scripturi și nu Mă primește.

O, poporul Meu cel mic, n-am ce face cu cei mari. Omul mare stă în duhul lui. Omul mare face rele, dar cel mic stă ca pruncul, stă cum cere Domnul, căci Eu sunt Cel ce am grăit: «Dacă nu veți fi ca pruncii, nu veți fi cu împărăția cerurilor».

Omul vrea carne, nu vrea cerul. Omul zice că Ilie proorocul a mâncat carne și s-a dus la cer. Dar tu, omule care spui așa, tu nu știi de unde a mâncat și ce fel de carne a mâncat Ilie prin corbii Mei. Omul se rătăcește cu Scripturile în mână și nu caută în ele mântuirea, nu caută să se uite bine în oglindă. Eu vreau să-i dau omului înapoi viața, și omul nu caută spre Mine, dar am ieșit Eu spre el, și să stai, poporul Meu, să stai bine în lucrul tău cu Mine, că am, tată, de împlinit cu tine cele din urmă Scripturi. Israele, Israele, să crezi, fiule, în Scripturi, că nimic străin n-am adăugat azi ție prin învățătura Mea cea proaspătă, nimic în afară de cele scrise în Scripturi.

Israele, să stai în lucrare de om nou, să stai cu Mine în tine și să nu te lași prins de grijile tale cele pentru viață. Am Eu grijă, fiule, numai tu să nu Mă superi, tată. Să Mă asculți, poporul Meu, și să stai curat la masa Mea, curat și neamestecat, că mereu te-am învățat să te deosebești cu Mine, fiule din Israel, dar nu pentru două, trei zile, ci până la venirea Mea. Îi este dor cerului să facă popas pe pământ, căci toți sfinții sunt vii și dornici să vină cu Mine, că Eu vin cu zecile de mii de sfinți, precum scrie în Scripturi.

Grăiesc vouă, fiilor străjeri peste Israel. Vegheați cu veghe sfântă, să nu stea poporul Meu în voile lui. Nu așa se stă cu Mine, și să stea poporul Meu cu Mine în voile Mele și nu altfel. Fiilor străjeri, adunați-vă mereu în sfat ceresc și cercetați mersul lui Israel și stați bine peste Israel în numele Meu, și stați cerește peste poporul Meu. Eu așa am spus: «Pe cel pe care voi nu-l cunoașteți nici Eu nu-l cunosc». Cine se ascunde în el, acela nu este cu voi, acela nu este cu Mine. Cine se ascunde, acela are ce ascunde, acela nu este curat și nu iubește pe Dumnezeu. Aveți grijă de mersul poporului Meu. Aveți grijă cum împărțiți viața cuvântului Meu la cei ce vin spre cuvântul Meu. Aveți grijă mare cu cei ce au plecat și care dau să vină iar, că aceia nu sunt curați. Aveți grijă, tată, că se încearcă spărturi în zid. Cel ce a plecat, să stea la locul lui. Dacă vedeți că dă să vină înapoi, să-i spuneți să stea la locul lui întru pocăință, că Eu de lucru nu-i dau nimic unuia ca acela, ci să stea la locul lui întru pocăință până la venirea Mea și să nu forțeze intrarea lui în poporul Meu.

O, fiilor străjeri, voiesc să fiți una cu toții în lucru și să fiți bine atenți cu cei ce încearcă să facă spărturi pentru intrat. Mă uit bine și văd locuri șubrede pe unde dau să intre înăuntru cei ce au întinat numele lucrării Mele. Aceia dacă vor să se scoale spre pocăință, să stea liniștiți întru pocăință, așa să le spuneți. Eu cu unii ca aceia nu Mă pot sprijini întru nimic. Voi fiți atenți, voi fiți veghetori pentru turma cea care stă cu Mine în ascultare și în sfințenie de duh și de trup. Stați în mare orânduială, stați bine, fiilor, ca atunci când Stăpânul este așteptat să Se întoarcă. Amin.

E zi de serbare cerească în Israel. E zi de sfat pentru veghea cea bună peste poporul Meu. O, Israele, să te lași, fiule, sub veghe, să iubești veghea peste tine, căci cel ce nu are veghetor lângă el, acela este încercat de orice fel de vrăjmaș cu față ascunsă. Israele fiule, să stai în lumină, copile Israele. Să nu lucrezi, tată, la întuneric, că Eu descopăr în sfatul lui Israel mersul poporului Meu și pun străjerii la veghe mare peste tine, Israele. Iubește lumina, copile scump, și stai sub razele ei, căci Domnul Dumnezeul tău este lumina ta. Eu, Domnul, luminez prin întuneric, și cu tine vreau să merg și să fac din întuneric lumină, popor al luminii Mele. Amin, amin, amin.

02-08-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Cuvântul Se face cuvânt în cartea Sa, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Cuvântul e pacea cea din cer și cea de pe pământ, căci pacea este din cer. Pace cărării cuvântului Meu de la cer și până pe pământ! Pace vouă și credință vouă, fii ai poporului Meu, căci cuvântul Meu nu este spre a lămuri înțelepciunea omenească, și este spre adeverirea Duhului și a puterii.

Fiilor, fiilor, credința voastră să fie în puterea lui Dumnezeu, nu în înțelepciunea oamenilor. Înțelepciunea este ascunsă în Dumnezeu, și El a rânduit-o mai înainte de veci spre slava celor desăvârșiți, și pe care acest veac n-a cunoscut-o. De aceea Scripturile spun că cele ce ochiul și urechea și inima omului n-au atins, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Iar vouă vin și vă descopăr prin Duhul Sfânt, fiindcă Duhul pe toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu, după cum este scris. Vouă v-am dat din Duhul Meu, ca să pricepeți cele făgăduite vouă de Mine. Fiilor, fiilor, fiți, tată, duhovnicești, căci omul firesc nu pricepe cele ale Duhului lui Dumnezeu, fiindcă ele se judecă duhovnicește. V-am dat din Duhul Meu, ca să cunoașteți gândul Meu, și astfel credința voastră să fie în puterea lui Dumnezeu, nu în înțelepciunea oamenilor acestui veac.

Poporul Meu, această lucrare de cuvânt din cer este crucea Mea pe care v-am dat-o s-o purtați prin lume, fiilor. Este semnul Fiului Omului, care era să se arate mai înainte de venirea Lui cea văzută. Crucea este viața lui Hristos, purtată de om, este fața lui Hristos, luată de om, iar cuvântul acesta și fața lui este crucea Mea, purtată de voi. De aceea această vestire nouă, această cruce purtată este o nebunie pentru cei ce stau în duhul nepăsării acestui veac, dar pentru voi este puterea lui Dumnezeu. Iată, cuvântul Meu vădește nebunia înțelepciunii acestui veac, fiindcă dacă înțelepciunea lui Dumnezeu nu l-a făcut pe om să cunoască prin înțelepciune pe Dumnezeu, de aceea a voit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin vestirea crucii, după cum este scris: «Iudeii cer semne, elinii, înțelepciunea, iar cei credincioși Îl vestesc pe Hristos Cel răstignit, Care pentru iudei este sminteală, pentru neamuri, nebunie, dar pentru cei chemați dintre ei, este Hristos, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu». Așa este înțelepciunea cea ascunsă a lui Dumnezeu. El ridică pe cele de jos, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nimeni să nu se semețească în fața lui Dumnezeu, iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Amin.

Pace ție, Israele! Pace cărării Mele de la cer și până la tine, fiule! Vin cu duh de serbare cerească, vin să te mângâi cu duh de serbare cerească, vin la tine, poporul Meu, că n-am unde să Mă mai duc, n-am unde să mai călătoresc. Peste tot e numai înțelepciune omenească, iar propovăduirea crucii, a vieții cu Hristos, este o nebunie pentru cei ce iubesc pierzarea cea din fapte lucrată. Vin la tine, poporul Meu, și voiesc să-Mi găsesc plăcerea în tine, fiule mic, căci cu tine Îmi port crucea cea de azi. Ți-am dat crucea Mea, ți-am dat viața Mea s-o porți, ca să ajung cu crucea Mea până la capătul cel de apoi și să Mă odihnesc în tine, poporul Meu. Crucea Mea e viața Mea, și de aceea ți-am spus: «Mi-e dor de Mine în tine, fiule al poporului Meu». Lumea, tată, ia cuvântul Meu și îl înțelege greu, că lumea este încurcată de înțelepciunea acestui veac. Dar tu, fiule, înțelegi adâncimea înțelepciunii Mele, că ție ți-am dat din Duhul Meu, ca să înțelegi adâncurile lui Dumnezeu, căci cel ce este întru Dumnezeu, acela are înțelepciunea lui Dumnezeu, care nu are nimic în înțelepciunea stăpânitorilor acestui veac. Cerul te numește pe tine fericit, poporul Meu, căci fericit este acela care are înțelepciunea lui Dumnezeu, Care vine cu Duhul Său în cei ce cred în El. Tu să nu fii neputincios întru această fericire. Tu să ții minte mereu cuvântul Meu și să stai în el, poporul Meu, că el te ține pe tine în Mine. El te întrupează în trupul Meu cel sfânt, care se face cuvânt înaintea ta, în inima ta credincioasă și aplecată în Mine, fiule scump. N-am nimic mai scump ca tine, poporul Meu, că tu ești așteptat de șapte mii de ani ca să plinesc cu tine ultimele făgăduințe rostite de Mine, cer nou și pământ nou, și om nou, după chipul și asemănarea Mea, ca să se arate înțelepciunea lui Dumnezeu cea ascunsă, cea de taină, fiule, pe care Eu am rânduit-o mai înainte de veci spre slava Mea și a ta, copile credincios la sfârșit. Vin mereu la tine, ca să te țin în brațe, ca să te mângâi, ca să-ți întăresc credința în înțelepciunea Mea, căci frica de Dumnezeu te așează pe tine întru taina înțelepciunii cea din cer pe pământ. O, numai cuvinte mari înființez prin cuvântul Meu, dar cei duhovnicești le pricep, fiule. Omul firesc nu pricepe cele ale Duhului lui Dumnezeu, dar cel duhovnicesc pricepe înțelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu.

Vin cu duh de serbare și cu mama Fecioara, care v-a dat pe Fiul lui Dumnezeu. Ea este scara pe care Eu M-am coborât de la Tatăl la voi ca să Mă fac Fiul Omului, și să Mă cunoască omul că vin de la Tatăl prin Duhul Sfânt și prin Fecioară, fiindcă omul cel din cer este feciorelnic. Omul trebuia să rămână numai din cer, dar n-a voit să asculte, și am venit să-l așez pe om în ascultare, ca să-l pun înapoi în cele lucrate de Mine pentru om.

O, omule care nu cunoști înțelepciunea lui Dumnezeu și comoara ei, am venit cu această lucrare de cuvânt ca să înviez în om înțelepciunea cea de taină a Mea, căci înțelepciunea Mea este duh iubitor de oameni. Am venit în calea ta ca să-ți arăt crucea, ca să-ți arăt viața, viața Mea, omule, viața Mea în om. Aceasta este înțelepciunea pe care am venit s-o așez peste oameni. Eu sunt Fiul înțelepciunii lui Dumnezeu, și am venit să Mă fac Dumnezeu în om ca să aibă omul înțelepciune. Am venit să Mă întrupez în om prin cuvânt, ca să fac cer nou și pământ nou în om, și om nou în om. Am ales un popor, ca să am urechi de auzit și ca să Mă înființez în cuvânt, și ca să strig peste pământ, și ca să Mă audă omul, și ca să-l fac din firesc duhovnicesc, întru taină de veac nou peste veac, iar cine are urechi de auzit, aude și înviază. Amin.

O, copilași ai grădiniței cuvântului Meu, așa v-am spus: «Rămâneți în iubirea Mea!», iar acest cuvânt rămâne spus și vă ține în Mine, că avem, tată, de împlinit cuvântul înțelepciunii cea de taină peste pământ. Rămâneți în iubirea Mea. Vă întăresc mereu în acest cuvânt, vă înnoiesc mereu în acest cuvânt, ca să știe îngerii și sfinții, scaunele, domniile, stăpâniile și puterile, ba chiar și duhul rău să audă mereu și să știe și să se plece la cuvântul Meu. Rămâneți în iubirea Mea, căci cu ea și în ea vă întăresc pe voi, ca să am cărare și să umblu pe ea, că nu mai am umblet pe pământ, nu mai am. Pământul e făcut de Dumnezeu, dar nu mai am cum să merg pe el, nu mai am. Nu mai am nici vie, nu mai am. Dar vin ca un Dumnezeu, și Îmi voi răscumpăra via Mea.

Copilași ai grădiniței Mele, rămâneți înrădăcinați în Mine, în iubirea Mea, că Eu am grijă de voi și vă vindec de rane și vă șterg ochișorii de lacrimi și vă întrupez mereu în trupul Meu cel sfânt, că e grea vremea, fiilor, grea și apăsătoare și dușmană pe Mine și pe voi, dar Eu sunt un Dumnezeu tare, Care am miluit și am biruit din neam în neam. Vă binecuvintez statul vostru întru Mine, vă întăresc credința și puterea și iubirea, că avem de lucrat lucrare mare și minunată, de veac ceresc peste pământ. Vin mereu și Îmi întăresc cărarea, și slăbesc cu puterile cerești puterea duhului rău care bate spre voi, dar voi lucrați, lucrați mereu calea Mea spre voi, calea cuvântului Meu peste pământ. Binecuvântată să fie calea cuvântului Meu peste pământ, și din calea ei să piară toată împotrivirea duhului rău, iar fiii cărării să-Mi fie cărare! Amin.

O, fii ai grădiniței Mele, Eu așa am spus: învățați pe poporul Meu ce este ușurătatea și ce este sfințenia, fiilor, că trebuie ca acest popor să se facă cu totul din firesc duhovnicesc până la schimbarea cea mare, căci scris este: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău, din tot sufletul tău și din toată inima ta».

Poporul Meu, te învăț mereu, te învață și fiii grădinii Mele, te învață și sutașii tăi, și mereu învățăm ca să fim aluat nou pe masa acestui veac fără de înțelepciune. Poporul Meu Israel de azi, serbez în tine din serbare în serbare, căci serbările cerești serbează în tine, fiule mititel. E soare în tine, poporul Meu. Eu sunt lumina ta, Eu sunt ziua cea din vremea serii. E soare în tine, poporul Meu. Să-ți slujească ție stihiile toate, să te ajute totul pe drumul tău cu Mine, iar tu să Mă ajuți pe Mine în truda Mea de la cer la pământ. Iudeii cer semne, elinii caută înțelepciune, dar tu Mă ai pe Mine și Mă dai celor ce însetează după Mine și după crucea Mea în ei, după viața Mea în ei, prin răstignirea omului firesc și prin învierea în om a omului duhovnicesc.

Mi-e dor de om duhovnicesc în tine, fiule poporul Meu, că vine ziua cea mare când toate se vor îmbrăca întru nestricăciune. Eu de aceea am cuvântat atâta vreme în mijlocul tău și te-am îndemnat mereu la duh de pocăință, fiindcă cel ce a venit la Mine și și-a început calea prin pocăință, acela este viu și duhovnicesc cu inima și cu trupul. Cine-și recunoaște păcatele ca păcate, acela este mare înaintea Mea și se face mare. Cine se lasă spre părere de rău pentru păcate, acela se dezbracă de ele și se îmbracă duhovnicește în iubirea de Hristos și în viața lui Hristos; acela face împăcare între el și Hristos, și prin Trupul și Sângele lui Hristos se naște din Hristos spre viață veșnic duhovnicească, fiindcă așa este: mai întâi este cel firesc, și apoi cel duhovnicesc. Așa este că așa a voit omul, nu că așa a voit Dumnezeu, și acum trebuie să fac om din om, să fac din om firesc om duhovnicesc, născut din Mine, din Trupul și Sângele Meu. Vezi tu, poporul Meu, ce este lucrarea pocăinței? Vezi tu cum este ea și cum trebuie așezată în om? Să audă, fiule, să audă și omul cel pământesc și firesc și să se scoale spre înduhovnicire și să se tragă de-a dreapta Mea și să mănânce cuvântul Meu până la venirea Mea.

Voiesc, poporul Meu, să știi bine ce este om firesc, ca să poți tu să-l alegi pe cel duhovnicesc în tine. Omul duhovnicesc nu poate trăi fără Dumnezeu în trup și în cuvânt, căci Eu sunt trup și cuvânt în omul duhovnicesc. Voiesc să fac din tine ce n-am putut să fac prin om până acum, că n-am făcut atâta iubire cât am făcut cu tine, poporul Meu. Mă zbat de patruzeci de ani să te aduc în stare de mireasă, poporul Meu, să te îmbrac în albul Meu ceresc, în trupul Meu ceresc, poporul Meu, să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, tu în Mine, și Eu în tine, fiule poporul Meu. Mai mare iubire n-am făcut niciodată așa ca și cu tine, și tu încă nu știi ce este iubirea. Te încurci în cuvântul ei și încă nu știi. Voiesc, fiule, să te învăț mereu, și să știi mereu, că tu trebuie să știi pentru tot omul cel din veac și până în veac. Voiesc să fii un trup cu Mine, Mire și mireasă în iubire cerească, nu firească, poporul Meu. Iubirea firească se face păcat, dar iubirea cerească se face cer nou și pământ nou în om. Ai văzut pe David cel căzut în cursele firii, căci firea apăruse în fața lui prin ceea ce este slab dintru început. Dacă Batșeba nu se iubea pe sine înaintea lui Dumnezeu, dacă ea ar fi fost fire dumnezeiască în trup, ea nu s-ar fi dat spre iubire de sine, spre huzur trupesc, și atunci David regele n-ar fi văzut fire așezată înaintea lui. Dar David a venit spre plâns duhovnicesc, și Eu i-am șters rana făcută de fire, că se făcuse rană în inima lui păcatul, și David a fost unsul Meu, căci s-a îngrijit de Mine întru el.

Poporul Meu, Eu așa ți-am spus: treci din trup în duh, fă-te din firesc duhovnicesc, că te învăț pe tine lecția vieții, ca să audă omul pământesc cele despre viață fără de moarte. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om. Omul duhovnicesc sfințește pe omul cel din fața lui. Îți spun ție, poporul Meu iubit, să-ți cunoști, tată, lucrul ce-l ai de lucrat înaintea Mea, că tu trebuie să fii omul cel duhovnicesc înaintea Mea. Te oblojesc cu iubirea cuvântului Meu, cu puterea cuvântului Meu. Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i știi izvorul, fiule. Îți aduc mereu prin ea înveșnicire, încopilărire, înduhovnicire, căci Eu sunt iubirea, fiindcă omul cel coborât din cer este fără de păcat. Omul cel născut din Mine trebuie să se facă om fără de păcat înaintea Mea, om al iubirii cerești pe pământ.

Poporul Meu, îi așez pe fiii grădinii Mele în numele Meu înaintea ta, ca să te învețe de la Mine ce este ușurătatea și ce este sfințenia, căci cuvântul lor nu e al lor, ci este cuvântul Meu. Învață, poporul Meu scump, învață, tată, ce este înțelepciunea, că ea este frica de Dumnezeu, care merge pe drumul ei până la iubirea de Dumnezeu, până la iubire, fiule scump, poporule scump între neamurile pământului.

E sărbătoare în tine, Israele de azi. E mama Mea Fecioară serbată în tine de cer și de tine, poporul Meu. Ea te iubește, fiule, ea te ocrotește, ea te ajută să fii, poporul Meu. E Duhul Sfânt deasupra ta și te împuternicește cu putere duhovnicească, fiule. Verginica este la serbare și te atinge și te cuprinde cu iubirea ei și se apropie să-ți mângâie duhul, poporul Meu, și să-ți dea curaj sfânt și putere cerească, poporul Meu. Verginica este cu fiii grădinii Mele.

Eu te cuprind cu mare iubire, Eu și toți sfinții Mei. E dragostea Mea cu tine și te mângâi și te binecuvintez, ca să fii tu bucuria Mea, poporul Meu. E pacea Mea cu tine; întărește-te din duhul păcii Mele. Cuvântul e pacea cea din cer și de pe pământ. Cuvântul Meu e slava Mea în mijlocul tău, și Mă slăvesc în el înaintea ta. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt te binecuvintează pe tine, Israele. Să fii copil credincios, fiule, căci prin credința ta lucrez și Mă slăvesc înaintea ta prin cuvânt. Cuvântul este Dumnezeu. Pace ție, popor al Domnului, căci Unul este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

28-08-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Duhul
Initiat
Initiat

Duhul is offline

Joined: 09 Oct 2007
Member: #308
Posts: 316
Country Flag: Israel
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cuvântul Domnului - Anul 1996 (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2008, 21:27 View PostDownload Post

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării sfintei Cruci

Binecuvintează, Ierusalime, pe Domnul, pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurare, căci în ce chip miluiește tatăl pe fii, așa miluiesc Eu pe Israel când se teme de Domnul. O, mila Domnului este din veac în veac cu cei ce se tem de Domnul. Așa scrie în Scripturi, Israele, dar mergi, tată, pe calea sfintei Scripturi, ca să vezi calea aceasta pe care Eu te întăresc, căci mila Domnului este cu cei ce se tem de Domnul, Ierusalime, poporul Meu.

Vin cu Verginica, vin cu sfinții, poporul Meu. Așa este scris în Scripturi: «Iată, vine Domnul cu sfinții Lui». Amin. Pace între Mine și tine, poporul Meu, căci temerea de Dumnezeu împacă pe Israel cu Domnul. Pace între Duhul Meu și duhul tău, căci Duhul Domnului este cu cei ce se tem de Domnul. Vin cu Verginica, vin cu trâmbița Mea și trâmbițez cu ea peste Israel.

Verginico, tu ești în Mine și îi spun poporului tău de unde vorbești tu peste el, că din Mine grăiești, Verginico. Tu ești în Mine. Tu M-ai purtat pe Mine în trupul tău când grăiam lui Israel. Intram în tine și grăiam, și acum te am Eu pe tine în Mine, și din Mine grăiești. Să știe Israel această minune, Verginico. De aceea am spus că voi veni mereu ca să-ți fac intrare cu cuvântul peste Israel. Tu ești în Mine, duhul tău e în Duhul Meu, că tu ești trâmbița Mea cu care trâmbițez, și te-am făcut cunoscută că ești trâmbița Mea, Verginico. E mare minune această lucrare, tată, dar trebuie temere de Dumnezeu în Israel și trebuie credință cum nu s-a mai auzit prin veacuri, că lucrarea cuvântului Meu e taină mare, și de aceea zic mereu: Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Grăiesc cu tine, tată, ca să vadă poporul că tu ești în Mine, și să te primească cu Mine, căci vin cu tine la Israel și grăiesc din trâmbița Mea peste el, iar trâmbița Mea grăiește din Mine, precum Israel grăiește din Mine când ascultă ca să lucreze cuvântul și Duhul Meu cuvântând în Israel.

Te-am adus în porți, Verginico. Intră, tată, și te fă cuvânt în cartea ta, că și Eu Mă fac cuvânt în cartea Mea, ca să hrănim poporul, ca să hrănim noroadele cu gustul cuvântului Meu, precum lucram la venirea Mea cea în trup. Binecuvântată să-ți fie grăirea ta, Verginico, că Eu sunt locașul din care tu grăiești. Eu sunt Duh și Trup, și sunt cu ai Mei până la sfârșitul timpului, precum am făgăduit. Amin.

– O, pacea și binecuvântarea Ta, Doamne, sunt în cuvântul meu, că eu din Tine cuvintez.

O, Doamne, cât e cerul de pământ Tu întărești mila Ta peste cei ce se tem de Tine; și cât sunt răsăriturile de apusuri, atâta depărtezi de la Tine fărădelegile lui Israel, care se teme de Tine, că mila Ta e din veac în veac spre cei ce se tem de Tine, iar dreptatea Ta este spre cei ce păzesc legământul Tău și își amintesc de poruncile Tale, ca să le lucreze pe ele. Binecuvintează pe Domnul, Israele care auzi glasul și cuvântul Domnului. Binecuvântați pe Domnul, voi, fiilor care faceți voia Lui, căci în ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Să nu te plictisești, poporul meu, să nu te plictisești să vii și să stai la masa cuvântului, că tu, Israele, nu știi nimic, nu știi că dacă n-ar mai veni Domnul cu masă din cer la tine, tu n-ai mai trăi, fiule. Dar te voi hrăni mereu, că eu ți-am spus că am venit să te țin de mână, că am venit și nu mai plec. Te voi hrăni mereu, te voi hrăni din Domnul, ca să fii tu treaz, dar să nu te plictisești de trezie, să nu te plictisești cu cerul, poporul meu, să nu fugi de cer, că vine cerul la tine, și tu să prețuiești venirea Domnului. Venirea Lui cu sfinții Lui s-o prețuiești crezând în Scripturi, Israele fiule. Tu caută, fiule, să înțelegi venirea Domnului la tine și să înțelegi cum vin eu, fiule, și unde sunt eu când vin la tine. Așa să faci și tu, poporul meu, să stai în Domnul, în Duhul Domnului, precum eu stau și cuvintez din Domnul cu tine, poporul meu.

Vin, fiule, să te învăț viața veșnică, vin și nu mai plec cu învățătura mea din Domnul, dar nu te mai gândi decât la Domnul, fiule, ca să pot avea loc în tine cu învățătura cea de veșnicie, Israele mic. Nu te mai gândi la faptele tale rele, că-ți întinezi mintea, fiule. Gândește-te la Domnul, poporul meu, că de aceea ți-a spus Domnul prin trâmbița Lui: când te culci, să te culci cu gândul la fericirea ta, la Domnul, poporul meu, ca să nu te mai gândești la lucruri care-ți întinează și îți abat cugetul de la cele vii. Ți-a spus Domnul, fiule, și în vis să visezi lucrarea Lui, ca să-ți fie somnul curat și plin de Duhul Domnului, ca să te părăsească și din vis duhul rău.

O, nu te mai povesti cu răul tău, că omori mintea celuilalt. Părăsește răul, fiule, teme-te de Domnul, căci Domnul este cu cei ce se tem de El, poporul meu. Nu oricine poate să-ți fie ție duhovnic, ci numai cel ce-ți spune Domnul că e duhovnicesc și nu trupesc. Vezi tu de ce a zis Domnul ucenicilor Săi: «Luați și mâncați Trupul și Sângele Meu spre iertarea păcatelor»? Așa să spui și tu, fiule, când Îl iei pe Domnul spre iertarea păcatelor tale: „Doamne, să-mi fie mie tainele Tale spre iertarea păcatelor, spre viața veșnică, spre luminare și sfințire, spre tărie și spre vindecare, spre sănătate sufletească și trupească, spre ștergerea și alungarea și pieirea cugetelor și a deprinderilor mele celor rele, a duhurilor celor viclene și întunecate, spre alungarea nălucirilor nopții, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului, spre plinirea poruncilor Tale și spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde de veci, că Tu, Doamne, ești Dumnezeul celor ce se căiesc de păcate, Tu ești Mântuitorul celor ce greșesc, Tu ești, Doamne, Cel ce întărești mila peste cei ce se tem de Tine. Amin“.

O, Israele, te învăț, poporul meu, de aceea am venit, să stau cu tine și să-ți curăț gândurile și să stea Domnul în gândurile tale și în tine, poporul meu, pentru ca să ai viață, că altfel intră în tot felul moartea în tine. Prin duhul mândriei și al semeției intră moartea cu cele ale ei, intră în cugetul tău, fiule, și din cuget se lasă spre inimă, și faci moarte cu inima ta. Să fii credincios în cuvântul meu, poporul meu, că Adam dacă era credincios în cuvântul Domnului, Care i-a spus că dacă nu va asculta, va muri și nu va mai trăi, dacă Adam credea, rămânea cerul și pământul cel dintâi, pe care Domnul voiește să ți le dea ție acum, Israele, dacă vei asculta să crezi în cuvântul lui Dumnezeu rostit peste tine. Cerul și pământul cel dintâi te așteaptă pe tine, precum și tu le aștepți. Dar să fii atent în cuvântul tău, poporul meu, că de aceea am venit și te-am născut din nou, ca să nu ai păcate, fiule, că Moise n-a zis bine: «Doamne, șterge-mă pe mine, dar să nu piară poporul». A zis de frică, a zis că s-a simțit vinovat. Nu e bine să zică omul nimic Domnului, nimic decât: „Iartă-mă, Doamne, pe mine, neputinciosul“. Nu e bine să zici să mori, nu e bine să-I spui tu lui Dumnezeu ce să facă cu tine, nu e bine să te ascunzi de Dumnezeu. Când a zis Moise: «Na-vă și apă!», a zis singur, n-a mai zis cu Domnul acest cuvânt. Nu e bine așa, fiule. El știa că e pus dumnezeu peste Israel, și s-a folosit de puterea lui. Nu e bine așa, fiule Israele. De aceea am spus eu: „Doamne, Doamne, Israel e un copil fără putere. Iartă-l pe Israel, Doamne!“. Mai mare ca Domnul să nu fie nimeni, Israele, dar să fie Domnul mare peste tine și în cuvântul tău, poporul meu, și în fapta ta, fiule. David când s-a folosit de puterea lui de rege n-a făcut bine, că mai mare ca Domnul nu este nimeni, mai drept ca Domnul nu e nimeni, poporul meu. Domnul are dreptul să ierte păcatele, și de aceea duhul rău se sfâșie la pocăința celui greșit, căci Domnul, Israele, are puterea să ierte omul, fiule, și de aceea am venit eu și te-am născut din nou pentru Domnul, din nou, ca să fii nou, precum cerul cel nou și pământul cel nou este lucru nou, poporul meu.

Îmbrăcarea cu Hristos să n-o uiți, fiule. E cartea mea cu tine. Ea te cuprinde ca un veșmânt al lui Hristos. Ea te îmbracă cu Hristos, poporul meu. Ea te dezbracă de omul cel vechi și te îmbracă cu Hristos, copilul meu.

O, fiilor unși din grădiniță, rămâneți în puterea lui Iisus Hristos, precum eu sunt în Domnul, și din El grăiesc și lucrez. Cine vă primește pe voi, primește pe Domnul. Mergeți și binecuvântați pe poporul Domnului, binecuvântați-l cu cuvântul meu, că am venit și nu mai plec. Stau cu voi, că mi-e milă de voi și mi-e milă de poporul Domnului. Stau cu voi, fiilor unși, că sunteți plăpânzi și sunteți loviți, că voi sunteți niște copii fără putere, dar în Hristos e cu putință tot ce voiește Dumnezeu.

E praznic de serbare, fiilor unși. Să lucrăm duh de serbare peste Israel, fiilor. Faceți-I Domnului sărbătoare în Israel, că iată, Domnul stă să cuvinteze peste Israel. Întăriți-vă! Domnul grăiește peste Israel, ca să ia Israel, și să ia noroadele, fiilor. Domnul vine cu veșmântul Său pentru Israel. Întăriți-vă înaintea cuvântului! Domnul vine, fiilor, vine și Se face cuvânt. Domnul e în mine când spun așa. Eu sunt în Domnul când spun că Domnul vine și Se face cuvânt. O, minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, minune mare este lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, căci Cuvântul Se face Dumnezeu, pentru ca să-l pască pe Israel. Amin.

O, fiilor unși, care lucrați pe Domnul trup și cuvânt, pun mângâierile cerului peste inimioarele voastre ca să le mângâi, ca să poată ele prin duhul mângâierii cerești. Suflu peste voi duh de mângâiere, așa cum scrie în Scripturi despre duhul mângâierii. Poporul e tare la cerbice, dar pe voi vă am cu suflet cald și cu duh de copil și cu plâns de copil, căci copiii plâng. Plâng copiii, și Israel nu vrea să fie copil. Copiii plâng de foame, copiii plâng de dor, copiii plâng de duioșia din ei, copiii plâng când greșesc, copiii plâng, fiilor. Voi să nu încetați să fiți copii, căci copiii sunt purtați în brațele lui Iisus Hristos pe pământ.

O, Domnul meu, Mângâietorul meu, mângâie pe copiii mei, că i-am purtat în pântecele duhului meu ca să-mi ducă ei lucrul meu până la picioarele venirii Tale, Doamne, și i-am pus la lucrul Tău și Ți-am făcut temelie ca să lucrezi de pe ea peste Israel și să zidești pe această temelie împărăție tare și veșnică, Doamne, căci pe această piatră se zidește credința în Tine și în venirea Ta, bunule Doamne. Mărește credința lui Israel, Doamne. Îmbracă-l pe Israel în duhul temerii de Dumnezeu, îmbracă-l în veșmântul Tău pe Israel. Cartea Ta este înaintea Ta. Fă-Te cuvânt, Doamne, și cârmuiește-l pe Israel, că binecuvântat este numele Tău în Israel. Întărește porțile, Doamne. Ai grijă de porți, Doamne.

Fiilor unși, viața voastră este Dumnezeu. Întăresc pecetea voastră. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acesta este numele vostru, căci viața voastră este Dumnezeu. Viața voastră este numele vostru, viața voastră este Dumnezeu, fiilor.

Domnul trece din carte în carte.

Să fie atenție în porți. Amin, amin, amin.

*

Coboară Domnul la Israel, coboară Păstorul lui Israel, coboară pe vânt, pe vânt de Duh Sfânt. Pe vânt, pe nori de vânt vine cuvântul, și cuvântul se face Dumnezeu peste Israel. Vine Domnul la tine, Israele. Amin, amin, amin.

Vine Domnul și intră pe porți în tine, ca să pună peste tine ființa cuvântului Său. Cuvântul este cuvânt din Cuvânt și este ființă din Ființă. Vin la tine, Israele, ca să pun peste tine ființa cuvântului Meu, împlinirea cuvântului Meu peste tine. Vin să te înveșmântez cu veșmântul Meu, ca să fii tu ca Mine, poporul Meu Israel, și ca să Mă vezi, fiule Israele, precum este scris: «Vom fi asemenea Lui, căci Îl vom vedea așa cum este El».

O, ce minune te poartă pe tine, popor al cuvântului Meu! Tu ești mic la minte pentru această minune, căci la mintea omului nu s-a suit ce lucrare este aceasta care te poartă pe tine spre Mine, dar s-a suit la credința inimii tale, Israele, fiul Meu iubit, întru care Eu binevoiesc, precum Tatăl Meu a binevoit întru Mine și, prin Mine, întru tine, Israele, fiu iubit de Tatăl și de Mine și de sfinți, că vin cu sfinții, precum este scris: «Vine Domnul cu sfinții Lui». Am trezit trâmbița Mea, am trezit pe Verginica, și vin cu ea la tine, căci cu ea toți sfinții se poartă, și după ea tot cerul vine la tine ca să te ajute pe tine, poporul Meu, că tu, fiule, ești mic, dar ești așteptat ca să fii. Și iată, ești. Tu ești poporul Meu, și ești așteptat, Israele, fiule mic.

Eu am putere să-ți iert păcatele, fiule, și să fii tu fiul Meu, Israele fiule. Se scutură duhul cel potrivnic Mie și ție când vede pe Fiul Tatălui, Care vine și iartă păcatele tale, căci Fiul Tatălui, Fiul Omului, are putere să ierte păcatele, și duhul rău moare. Lasă-l să moară, lasă-l, Israele, să moară și să nu mai aibă de ce trăi și să nu mai aibă lucru spre tine, că tu, Israele, ești poporul Meu, fiule. Eu rostesc numele tău, poporul Meu, și duhul rău se topește și dă să moară, și moare, iar tu ești poporul Meu. Amin, amin, amin. Duhul rău e duh, precum Dumnezeu, Duh este. Duhul rău să se depărteze din calea lui Israel, iar trupul lui Israel să ia Duh Sfânt și să aibă Israel Duhul lui Dumnezeu, căci Eu sunt Păstorul lui Israel.

Israele, Israele, o, Israele, fiul Meu, vindecă-Mă de rane, fiule, că și Eu te vindec. Vin și te iert, și asta înseamnă că te vindec. Vindecă-Mă și tu de ranele Mele, că Eu sunt Domnul slavei, și nu mai voiesc să fiu al durerii. Eu iau durerile de pe tine. Ia-le și tu de pe Mine, că Eu sunt trup și duh, Eu sunt Dumnezeu și om, și Mă doare ca și pe om când Mă doare, dar Mă doare mai mult decât pe om, căci Eu sunt Dumnezeu, Israele. Pe tine te doare durerea cu durere, pe Mine Mă doare durerea cu iubire, cu iubirea pe care ți-o port, poporul Meu, cu iubirea cu care te ocrotesc și te cresc ca să stai tu înaintea Mea la venirea Mea.

Am spus noroadelor de pe pământ că tu ești poporul Meu; am spus că Eu sunt Dumnezeul tău; am spus că glasul cuvântului Meu este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, este semnul Meu înaintea venirii Mele, este crucea slavei Mele, care vine înaintea Mea, este viața Mea peste viața ta, căci am venit și te-am ales dintre neamuri ca să pun peste tine ființa cuvântului Meu, împlinirea cuvântului Meu. La Mine totul este cu putință, și am adăugat că totul este cu putință celui ce crede în Mine și în cuvântul Meu. Cuvântul Meu te paște, te crește și te umple de ființa lui, poporul Meu. Pe Israel pe care l-am avut de popor l-am învățat prin Duhul Meu în prooroci, dar el prea mult s-a iubit pe sine și n-a stat înaintea Mea ca să Mă aibă de Dumnezeu, și M-a scos afară din ale lui. Eu când dădeam să-Mi fac loc cu împărăția Mea în el, am ales din el vestitori de la Mine și le-am spus: «Mergeți, și pe căile păgânilor să nu mergeți, în cetăți de samarineni să nu intrați, și mai degrabă la oile cele pierdute; mergeți la Israel, cel ce a pierdut calea», căci păgânii și samarinenii credeau în Dumnezeu, credeau în Cel ce vine, în Cel ce era așteptat să vină, dar Israel nu mai credea nimic, nu mai voia nimic. Samarinenii erau urâți de iudei, dar erau credincioși în Cel ce trebuia să vină de la Tatăl, iar când am venit, M-au primit și Mi-au ieșit înainte ca să Mă ia în casa lor, nu ca iudeii care M-au scos din casa lor. Să Mă primești, poporul Meu, așa cum M-au primit samarinenii, fiule, și să faci ființă din cuvântul Meu, că și Eu fac ființă din toate făgăduințele Mele dacă tu faci ființă din cuvântul Meu.

E praznic în tine, poporul Meu, și Eu Mă slăvesc în tine cu slava cuvântului Meu și îți fac dulce sărbătoarea Mea cu tine. Să nu pierzi dulceața cuvântului Meu, căci cei din cer vin și se îndulcesc când Eu grăiesc peste tine. Stau sfinții și îngerii și ascultă și se îndulcesc, și e freamăt de sărbătoare și de bucurie între cei din cer. Cei din cer se uită la inima ta, Israele iubit, și îți măsoară, fiule, bucuria inimii tale și o pun lângă bucuria lor, și măsoară sfinții și îngerii, măsoară cu măsură cerească, cu cumpănă cerească, și scriu îngerii, poporul Meu, scriu măsura iubirii tale, a bucuriei tale, a credinței tale, a staturii tale duhovnicești, fiule din Israel.

Cuvântul Meu e lapte și miere din cer. Cuvântul Meu să-l mănânci cu dulceață, copile scump, să-l pui pe pâine ca pe dulceață și să mănânci și să crești dulce, o, copile Israele, ca să Mă îndulcesc cu tine, fiule scump. Iudeii Mi-au dat fiere, Israel cel de atunci Mi-a dat oțet și fiere chiar și în clipa Mea cea mai grea, dar tu, Israele de azi, fă-te dulce Mie și dă-Mi să beau din apa ta, dă-Mi apă dulce, dă-Mi, poporul Meu, dă-Mi, și fii ager la lucru, că lenea e păcat de moarte, poporul Meu. Tu să nu stai în această moarte, că Eu voi veni curând, și va fi să te găsesc lucrând venirea Mea, căci venirea Mea, cu tine Eu o lucrez.

Verginica Mă roagă și Îmi spune: „Mărește, Doamne, credința lui Israel!“. O, Israele, Israele, de ce crezi tu că M-am întrebat Eu atunci când am zis de venirea Mea? că așa am zis: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». O, pe pământ nu voi mai găsi credință, dar voi găsi la tine, poporul Meu, că Eu te-am luat din lume ca să nu mai fii din lume, și să fii născut de sus, din Mine să fii, nu din lume, ca să pot să-ți măresc credința în Mine, poporul Meu.

O, să nu fii plăpând în fața slavei Mele, în fața cuvântului Meu. Ia-l pe tine ca pe un veșmânt, caută în el, caută-te în el, și nu cădea din cuvântul Meu, poporul Meu. Stai în el, Israele, stai și nu slăbi, că nu știi, tată, ziua și ceasul când Eu trebuie să te găsesc în slava cuvântului Meu stând, și din dulceața lui luând și mâncând, căci Eu sunt trup și cuvânt peste tine, poporul Meu. Dacă Mă ai numai trup fără de cuvânt, ești gol. Dacă Mă ai numai cuvânt fără trup, ești și mai gol, Israele. De aceea îți spun: îmbracă-te întru Hristos, trup și cuvânt, ca să nu te găsesc gol când slava Mea Mă va descoperi că sunt cu tine cuvânt și trup, trup și cuvânt.

Tu să nu uiți, poporul Meu: Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între ai Săi, care au văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, întru plinătatea harului și a adevărului, și din plinătatea Lui au luat și ei, ai luat și tu, Israele de azi, că Eu ți-am dat să iei și să ai și să fii, poporul Meu. Cuvântul S-a făcut trup acum două mii de ani, și iată, trupul Cuvântului vine și Se face cuvânt, că Și-a pregătit loc, ca acolo unde Se face trup pentru ai Săi, să fie și cuvânt Domnul.

E mare taina lucrării cuvântului Meu, iar tu, Israele, când o vei vedea pe față, vei plânge, fiule scump, pentru puținătatea faptei înțelegerii tale. De aceea Verginica plângând Îmi spune: „Mărește, Doamne, credința lui Israel!“. Plângând și tu să te rogi și să-Mi spui ca și ucenicii Mei acum două mii de ani, că ei așa spuneau: «Adaugă, Doamne, credință credinței noastre».

Israele, Israele, ia duh de credință în Fiul lui Dumnezeu, ia ca să ai, fiule, și să nu fii gol în fața slavei cuvântului Meu, că dacă iei credință în slava cuvântului Meu, se cunoaște dacă iei, iar dacă nu iei, se cunoaște că nu iei. Ia duh de credință, ia, Israele, că Eu îți dau darul credinței, căci darurile duhovnicești sunt daruri adevărate, și de la voi nimeni nu le va lua. Nimeni, Israele, nimeni să nu ia cununa ta. Ține, fiule, ce ai, că de la Mine ai, că am lăsat ușa deschisă între Mine și tine ca să vin la tine, și nimeni nu poate închide această ușă, și pe această ușă intră Domnul la tine și Se face cuvânt, căci cuvântul este ușa, și cine intră pe ușă, Acela este adevărat. Israele, popor scump, păzește cuvântul răbdării, că Eu, fiule scump, te păzesc de orice rău. Eu vin curând. Nimeni să nu ia cununa ta, poporul Meu, dar roagă-te și tu să te păzesc de ispită, roagă-te, poporul Meu, că e vremea rugăciunii, fiule, și prin rugăciunea ta Eu voi împlini venirea Mea și îți voi da cerul cel nou și pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea.

E praznic în tine, poporul Meu. Eu te-am pus semn pe tine înaintea Mea și am scris pe creștetul tău numele Meu și te-am însemnat cu pecete cerească și te cunosc prin unșii Mei, care stau înaintea Mea pentru tine, că tu prin uși poți să fii poporul Meu, căci așa este orânduiala dumnezeiască. Eu prin porți intru la tine. Tu tot așa să intri și tu la Mine, prin porți, poporul Meu, prin porți, fiule, căci cine sare peste porți, acela este duh de Lucifer, nu este duh de oaie în staulul cel nou de nou Ierusalim, venit de la Mine peste tine. De aceea mereu ți-am spus, și mereu îți spun: stai în duhul ascultării, poporul Meu, și mergi, fiule, cu călăuza în față, căci duhul rău când vede călăuza cea pusă de Mine, fuge duhul rău de așezarea Mea, iar dacă tu nu mergi după călăuză, vine duhul rău și îți strică înțelegerea, și te faci Lucifer și tu nu știi ce faci, și scris este: «Dacă nu știi, nu ai păcat». Dar iată, îți spun ca să nu faci păcat și să te ții departe de neorânduiala despre care scrie în Scripturi și în cuvântul Meu cel proaspăt peste tine, că neorânduiala nu e bună, fiule.

Cugetul tău, Israele, să-L iubească pe Dumnezeu. Inima și sufletul tău să Mă iubească, fiule, și vei fi un fiu cuminte și umilit și vei sta cuminte în mâna Mea, și Eu te voi iubi cu iubire mare la arătarea slavei Mele cea văzută, căci atunci va fi vremea iubirii și a fiilor ei. Să stai cu mare iubire lângă Mine, Israele, fiul Meu. Să stai, tată, arzând de dragostea Mea în tine, că Dumnezeu este iubire. Fă-te fruct în Mine, fiule, căci Eu sunt Dumnezeul tău, și tu să fii în Mine. E dorul Meu după tine, e dorul Meu pe urma ta, că te doresc cu mare iubire întru venirea Mea. Sunt cu tine trup și cuvânt, dar să fiu, și să Mă simți că sunt, că Eu îți dau darul credinței, ca să rodești credință din credință, iar Eu la credința ta voi fi împlinitor și îți voi da împărăția Mea ca s-o moștenești, copile scump. Israele, Israele, veghează ca nimeni să nu ia cununa ta.

O, fericiți sunt cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Eu plâng după tine, poporul Meu, plâng și aștept bucuria Mea cu tine, că n-am altă bucurie afară de tine. Nu te teme, Eu cu tine sunt, și te păstoresc, și te port înspre izvor, și port izvorul spre tine. Nu te teme dacă ești cu Mine. Nu te teme, fiule Israele. Dacă Mă iubești, nu te teme, poporul Meu. Dacă nu Mă iubești, roagă-te să-ți măresc credința, căci prin credință vei putea tot ce va fi să poți tu spre bucurie veșnică cu Mine și cu cerul Meu. Am pe fiii grădiniței Mele înaintea ta, căci Eu prin porți lucrez. Cine-i primește pe ei de la Mine, acela vrea cu Mine și cu cele făgăduite de Mine. Dacă Eu îi trimit, tu trebuie să crezi că Eu îi trimit. Dacă Eu îi trimit, lucrul Meu este în ei, lucrul Meu, nu al lor, căci ei nu sunt ai lor, nu mai sunt ai lor. Eu sunt Cel ce îi învăț cum să fie ai Mei și ai tăi, poporul Meu, că tu, fiule Israele, prin porți vei fi cu Mine, și Eu prin porți sunt și voi fi cu tine.

E Duhul Sfânt învățător peste tine, ca să fii tu învățat de Duhul Sfânt, poporul Meu, după cum este scris: «Și vor fi învățați de Dumnezeu». Am pe cineva din porțile tale care din copilărie Îmi spune mereu: „O, Doamne, să nu fiu eu în gândul meu și în inima mea, ci Tu să fii, Doamne, Tu, cu voia Ta, iar când vezi micșorarea Ta în mine, scoate-mă din voia mea cu voia Ta și mă deprinde să fiu voia Ta, Doamne, că voia mea este să fiu voia Ta, voia Ta înaintea Ta“. O, Solomon Mi-a cerut înțelepciune, altul ca el Mi-a cerut altceva, altul, iarăși, altceva, dar mare lucru este când aud Eu că-Mi spune cineva: „Doamne, să fiu eu voia Ta înaintea Ta, Doamne“. O, ferice ție, suflețel și inimioară care spui așa, căci voia Mea este mântuirea neamului omenesc. Voia Mea în om e mare minune. Un așa om este o minune lucrată de Mine pentru mântuirea omului, a neamului omenesc. Voia Mea e numai bine, voia Mea e bună, voia Mea este să biruiesc în om pe omul cel vechi și să-L nasc în el pe Cel nou, pe Hristos, pe Mine să Mă nasc în om; asta este voia Mea în om și iubirea Mea în om. Ferice de cel ce se face voia Mea ca s-o lucreze pe ea, căci Eu lucrez răscumpărare din moarte și Mă fac cale pentru cel ce umblă să Mă găsească.

Israele, să fii, tată, voia Mea. Să fii tu voia Mea, că lumea, fiule, e voia duhului rău. Dacă dai să te duci în lume, te faci voie a duhului lumii, dar să nu voiești așa voie, fiule, ci tu să fii voia Mea, ca să fiu Eu voia ta, și unul în altul să fim, Eu în tine, și tu în Mine, fiule din Israel. Israele, Israele, nu te mai trage, fiule, la voile tale. Eu fi-va să vin văzut, și să te găsesc voia Mea pe tine, poporul Meu. Crești, tată, întru voia Mea și te roagă zicând: „Facă-se, Doamne, voia Ta ca și în cer peste pământ, și peste mine, Doamne“. Cine se trage în voile lui, acela nu știe ce este viața, unul ca acela nu știe ce înseamnă să aibă viață. E voia Mea deasupra ta, poporul Meu. Să intru, fiule, în tine cu ea. Voia Mea este să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Voia Mea este să nu-ți fii ție dumnezeu, și să-ți fiu Eu Dumnezeul tău prin toate câte îți cer Eu din Mine peste tine. Cel ce ascultă, acela face voia Mea. Cel ce nu face voia Mea, acela este dumnezeu mincinos. Cel ce face voia lui, acela nu face voia Mea. Tu să fii voia Mea, fiule Israele, că te-am numit, tată, cu numele Meu, ca să te cunosc că faci voia Mea. Viața Mea și semnul vieții Mele să le porți înaintea Mea, ca să vin și Eu înaintea ta, și să ne întâlnim în fața tuturor neamurilor de pe pământ, că unul pe altul ne așteptăm, Israele iubit, Eu pe tine, și tu pe Mine, poporul Meu. O, fericit este cel credincios din Israel, că acela este voia Mea înaintea Mea.

Să fii binecuvântat cu harul și cu darul credinței sfinte, poporul Meu, și prin el să stai înaintea Mea, că Eu vin, dar să stai înaintea Mea îmbrăcat și nu gol. Stai, Israele, înaintea Mea, că vine Domnul la credința ta, că e scris că vine. Amin.

*

O, și iar Mă întorc cu Verginica în cartea ei, ca să fie ea cu tine, Israele, de o parte și de alta a venirii Mele spre tine.

Iată, Verginico, trecem, tată, din carte în carte, ca să cuprinzi tu poporul de o parte și de alta a cuvântului cărții Mele, ca să Mă cuprinzi pe Mine și pe poporul tău în brațele cuvântului tău de o parte și de alta a venirii Mele la Israel. Verginico, spune, tată, fiilor tăi și ai Mei, spune-le tu să lucreze mereu peste Israel, că dacă ei vor fi găsiți la lucru, tu vei lucra, și Eu voi lucra, și vom lucra, Verginico. Vin cu tine în cartea ta, ca să intri. Vin când intri și stau cu tine cât lucrezi, și apoi ieșim până iar intrăm ca să lucrăm, că binecuvântat este lucrul cerului peste Israel.

– O, Doamne, eu la copiii mei voi să le spun că mă voi duce cu ei să dăm hrană poporului, că hrana e tare, și Israel e ca și copilul căruia nu i-au dat dinții. Merg cu ei ca să așezăm bine poporul în credință. Merg să vedem lucrul lucrătorilor și să întărim statura duhovnicească a oilor față de călăuza pusă din loc în loc peste oi. Doamne, Doamne, Tu mereu să mă aduci în porți ca să intru, că mi-am întărit locașul, Doamne, și l-am așezat bine înaintea mea ca să vin. Și am să vin mereu, că fără mine Israel dă să moară din picioare, că e tare mic acest copil Israel. Eu intru în locașul meu, trec din Tine în locașul meu, în grădina cuvântului trec și grăiesc de aproape peste grădină.

O, fiilor scumpi și unși cu mirul cel nou, mergem să vedem ogorul. Ne sculăm de dimineață și mergem să vedem statura lui Israel. Voi sunteți martorii Domnului, ai lucrului Domnului, ai poporului Domnului. Întăriți-vă, fiilor. Eu mereu pun peste voi întărire cerească de la Domnul. O, să nu fiți plăpânzi. Să fiți ucenici destoinici, fiilor, și să vă feriți de orice aluat rău, stând în Duhul Domnului înaintea poporului, căci duhul ușurătății are picioare lungi și iese greu din ogorul Domnului. Voi să fiți înarmați cu pavăza Duhului Sfânt în statura voastră duhovnicească, fiindcă avem de pus multă vindecare peste Israel. Luați cu voi cutiuța cu leacuri duhovnicești. Dar ce este aceasta ce vă spun eu? Duhovnicește grăiesc cu voi, fiilor. Luați în voi har peste har de la Domnul, ca să lucrați cu har și cu cuvânt de har peste Israel, căci sunteți martorii cuvântului lui Dumnezeu. Voi sunteți triști, dar harul lui Dumnezeu vă mângâie inimioarele durute, că pe voi nimeni nu vă mângâie pe pământ. Duhul rău e dușman pe voi, dar ungerea voastră îl osândește, și el slăbește. Are Domnul nevoie de pace în voi, fiilor. Fiți treji mereu, că mereu vă voi ține treji. Lucrați, fiilor, așa cum Domnul v-a învățat, cu toții în dreapta, cu toții în stânga, că Israel e ușuratic pe ici pe colo, iar voi trebuie să fiți bine încinși cu lucrarea harului sfânt înaintea lui Israel, ca să ia Israel har și sănătate de duh și de inimă, fiilor. Eu așa spun Domnului: mărește, Doamne, credința lui Israel! Și vouă vă spun: lucrați, ca să măriți credința lui Israel, lucrați să înmulțiți darul credinței în poporul Domnului. Lucrați, că Domnul vă dă har, fiilor. Lucrați ca trimiși ai Domnului, și veți lucra, și lucrul vostru va rămâne, și de la lucrul vostru harul lui Israel se va înmulți.

O, Doamne, mi-am întărit copiii ca să merg cu ei să văd lucrul ogorului și să așezăm pe temelie pe Israel. Israel să-și cunoască temelia, Doamne. Mărește, Doamne, credința lui Israel și Te mărește în Israel, Doamne, prin credința lui. Binecuvântat să fii în lucrul meu cu copiii mei și ai Tăi.

Fiilor unși, vă binecuvintez cuvântul cel din Dumnezeu. Vă binecuvintez puterea inimii și a cugetului. Întăresc peste voi duhul mângâierii și vă binecuvintez. Iar și iar vă spun: viața voastră este Dumnezeu. Iubiți această viață, căci Domnul vostru este veșnic, fiilor. Iubiți viața Domnului cu voi, căci viața voastră este Dumnezeu. Eu vin mereu la voi, vin cu Domnul, fiilor. Amin, amin, amin.

27-09-1996

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea zămislirii sfântului Ioan Botezătorul

În fiecare zi de sărbătoare vin și te împrospătez în dragostea Mea, Israele, copilul Meu. Vin, tată, vin, că tu ești mângâierea Mea. Vin să te învăț să te închini în Duhul Adevărului, căci duhul lumii nu mai știe ce este Duhul Adevărului, dar tu crezi în Scripturi și te faci duh și adevăr cu închinarea ta, căci tu, poporul Meu, ai Dumnezeu adevărat.

O, Israele, îți dau pacea Mea, fiule, căci pacea Mea îți aduce duh de mulțumire întru Dumnezeul tău Cel adevărat. Pace ție, binecuvântatul Meu, Israele al Meu! Închină-te, Israele, lui Dumnezeu. Ia, fiule Israele, Duhul Adevărului, ia-L și învață de la El să te închini lui Dumnezeu. Amin. Când am vorbit la fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă, tu știi ce am spus Eu atunci. Am spus că va veni ceasul când adevărații închinători nu se vor mai închina nici în muntele de închinare și nici în Ierusalim, ci în Duhul Adevărului, în Duhul lui Dumnezeu, în Hristos se vor închina Tatălui. Această Scriptură este mare, și taina ei este greu de înțeles chiar și pentru cei credincioși lui Dumnezeu. A venit ceasul să aibă Tatăl închinători adevărați, a venit ceasul să aleg un popor și să așez peste el Duhul Adevărului, și în El să se închine Tatălui, căci Tatăl așa închinători voiește. A venit ceasul să te am pe tine, poporul Meu, căci te-am ales ca să te am și să crezi în Iisus Hristos, Care a venit din cer de la Tatăl, ca prin El să te închini Tatălui, măi Israele. Duh este Dumnezeu, duh și adevăr este Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu S-a făcut adevăr pe pământ, după cum este scris în Scripturi, că așa este scris: «Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între oameni».

O, ce înțeleaptă a fost femeia aceea samarineancă! Ce bine M-am înțeles Eu cu ea, că mare este darul înțelepciunii care vine de la credința în Dumnezeu, în Duhul lui Dumnezeu, Care a grăit și grăiește în prooroci. Ea așa Mi-a spus: «Doamne, părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi, iudeii, ziceți că în Ierusalim este locul de închinare». Și Eu i-am zis: «Femeie, o să vină ceasul, pentru adevărații închinători, că nici în muntele acesta, nici în Ierusalim nu se vor mai închina, ci în duh și în adevăr se vor închina Tatălui, că așa închinători voiește Tatăl. Voi vă închinați căruia nu știți, dar noi ne închinăm Căruia știm, căci din iudei vine mântuirea, dar vine ceasul când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Duh este Dumnezeu, și cei ce se închină Lui, se închină în duh și în adevăr». Ea era înțeleaptă și a înțeles despre ce adevăr al Duhului grăiesc Eu cu ea, și atunci a spus: «Știm că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, și Acela când va veni ne va învăța toate». O, și ce bucurie a fost pe ea când Eu i-am spus: «Acela sunt Eu, Cel ce grăiesc cu tine».

O, Israele, mare este darul înțelepciunii care vine de la credința cea sfântă în Dumnezeu. Tatăl astfel de închinători voiește, închinători care cred în adevăr, în Iisus Hristos, Care este adevărul, căci Duh este Dumnezeu, duh și adevăr, cuvânt și trup, după cum este scris: «Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi, și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, plin de duh și de adevăr».

O, Israele, cât de frumoasă a fost vorbirea Mea cu tine, că multă vreme am vorbit Eu cu tine la această fântână, fiule, la fântâna cuvântului Meu, măi Israele. Ieșisem cu această fântână înaintea femeii din Samaria, ieșisem cu cuvântul Meu înaintea ei, și ce frumoasă a fost vorbirea Mea cu ea! Și apoi i-am dat apă din fântâna cuvântului Meu, i-am dat duh și adevăr, și s-a făcut în ea izvor de apă vie, că Eu așa i-am spus: «Cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, și se va face în el izvor de apă vie», duh și adevăr se va face în el apa Mea cea vie. Ce frumos am vorbit Eu cu femeia aceea înțeleaptă, că Mi-a plăcut de înțelepciunea ei, de cunoștința ei, de credința ei în Iisus Hristos, despre Care scria în prooroci că va veni. Eu la fântână M-am întâlnit cu ea, și vorbind despre fântână, am ajuns s-o fac să știe ce este fântână, și ce este apă, și ce este duh și adevăr, măi Israele, și tot așa voiesc să te învăț și pe tine, fiule Israele, ca să te deprinzi, fiule, să știi ce înseamnă închinare Tatălui în duh și adevăr.

Dă-Mi, Israele, dă-Mi, tată, să beau și să Mă pot înțelege cu tine ca și cu femeia samarineancă, fiule Israele. I-am zis: «Dă-Mi să beau din cofița ta». Iar ea a zis: «Tu ești iudeu, eu sunt samarineancă, și iudeii nu sunt prieteni cu samarinenii; cum zici Tu: „Dă-Mi să beau“?». Iar Eu i-am zis: «De ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și pe Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau“, ai fi cerut tu de la El, și ți-ar fi dat apă vie». Lucram peste ea ca să-i deschid înțelepciunea și cunoștința, că era înțeleaptă, și ea Mi-a zis: «Doamne, fântâna e adâncă, și nici n-ai vas ca să scoți apă. De unde ai Tu apa cea vie? Oare, ești mai mare ca părintele Iacov, de la care avem fântâna aceasta din care a băut el și fiii lui și turmele lui?». Atunci i-am zis așa: «Oricine bea din apa aceasta, iarăși însetează și iarăși bea când însetează, dar cel ce bea din apa pe care Eu i-o dau, apa Mea se face în el izvor de apă, care curge spre viață veșnică». Eu lucram peste ea cu izvorul cuvântului Meu, ca să înțeleagă cine sunt, căci avea putere de credință și de înțelepciune, iar ea a înțeles vorbirea Mea și a zis apoi: «Doamne, dă-mi să beau din această apă, ca să nu mai însetez și nici să mai scot apă de aici». Și atunci am curățit-o de păcatele pe care i le-am spus, și ea a văzut în Mine un prooroc și M-a întrebat de închinare, căci voia să se închine lui Dumnezeu și să fie a lui Dumnezeu. Așa a zis: «Părinții noștri se închinau pe muntele acesta, iar voi ziceți să ne închinăm în Ierusalim». Ea voia să priceapă cum să se închine Tatălui, și Eu i-am descoperit închinarea cea adevărată și i-am spus: «Tu, femeie, să crezi că vine ceasul că nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui, căci voi vă închinați căruia nu știți, iar noi ne închinăm Căruia știm, fiindcă din iudei este mântuirea. Dar vine ceasul când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci așa închinători voiește Tatăl. Dumnezeu este Duh, și dacă I se închină cineva, în duh și în adevăr trebuie să I se închine». Iar când femeia lua aminte la cuvintele vieții, și-a adus aminte de prooroci și a zis: «Știm că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, și când va veni, ne va vesti nouă toate». Iar când am auzit că ea a vorbit despre Mine, i-am zis: «Eu sunt Acela, Eu, Cel ce vorbesc cu tine». M-am descoperit ei, ca să știe că am venit și că o învăț. Și au venit ucenicii Mei cu merinde și M-au văzut cu ea și s-au mirat că vorbeam cu o femeie, dar nu M-au ispitit ce fac, iar ea a lăsat acolo cofița ei și s-a dus în cetatea ei și le-a spus la mulți să vină la fântâna din Sihar, ca să-L vadă pe Hristos. Și au venit samarinenii la fântână către Mine, și Eu n-am mai voit să mănânc, căci ucenicii Îmi ziceau: „Mănâncă, Doamne“. Dar mâncarea Mea era atunci să fac voia Tatălui, Care M-a trimis din cer să fac lucrul Lui, și le-am zis de lucrul secerișului și de plata celor ce seceră, care primesc plată și strâng roadă spre viață veșnică și se bucură împreună cu cel ce seamănă, căci unul este semănătorul, și altul secerătorul. Cel ce seceră nu este ca cel ce seamănă. Cel ce seamănă, acela muncește mult, iar cel ce seceră intră în munca celui ce seamănă și se trudește peste holda semănată, și bucuria celor doi este laolaltă, căci la Dumnezeu este iubire, este plată peste secerători, căci ei încheie lucrul și strâng rodul spre viață veșnică și se bucură cu cel ce seamănă, secerătorul cu semănătorul.

Așa au primit samarinenii pe Hristos, măi Israele. Așa a fost venirea Mea spre ei, așa ca și spre tine, Israele, căci am lucrat cuvântul vieții, l-am semănat peste femeia aceea care a venit la fântâna din Sihar, și au venit acolo cei din Samaria, au venit pentru credința cea mărturisită de femeie, și M-au luat în casa lor, și au crezut pentru cuvântul Meu, nu numai pentru că le spusese femeia aceea credincioasă. Cuvântul Meu este fântână de apă vie, și cine bea din el, se face în el izvor de apă, care curge spre viață veșnică. O, ce frumoasă a fost credința samarinenilor, căci ei au crezut prin cuvântul Meu, nu prin vederea puterii Mele dumnezeiești, nu prin vederea semnelor și a minunilor, ci prin cuvânt și prin credința lor în prooroci și în părinți.

O, să nu te superi, poporul Meu. Eu știu că tu știi Scriptura, dar vin să ți-o deslușesc ca să știi tu de la Mine cuvântul ei, cuvântul Meu, măi Israele, căci prin această Scriptură vorbeam Eu atunci de cuvântul Meu de azi, care este peste tine, de fântâna Mea de azi, căci așa am zis: «Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor care va izvorî spre viață veșnică». Izvorul sunt Eu, căci cuvântul este izvorul, așa cum a zis femeia când a zis: «Știm că are să vină Hristos, Care ne va învăța toate. Dă-mi, Doamne, această apă, ca să nu mai însetez!».

Israele, Israele, duh și adevăr este Dumnezeu. Eu sunt Duhul și Adevărul; Eu, Cel ce am venit de la Tatăl, din Duhul Sfânt și din Fecioară, iar adevărații închinători se vor închina întru Mine, Care sunt duh și adevăr. Spuneam atunci ucenicilor Mei: «Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu veți primi, căci până acum n-ați cerut în numele Meu. Acum cereți, și veți primi în numele Meu, și nu zic că Tatăl vă va da în numele Meu, căci Însuși Tatăl vă iubește, pentru că ați crezut în Mine, Cel ce am venit de la Tatăl». Așa i-am spus samarinencii: Duh este Dumnezeu, și cel ce se închină Tatălui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr, nu în muntele de închinare sau în Ierusalim, ci în Hristos, Fiul Tatălui, Care S-a făcut duh și adevăr între oameni, precum este scris: «Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi, și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, plin de duh și de adevăr». Cuvântul S-a făcut trup, Duhul S-a făcut adevăr, iar adevărații închinători se închină Tatălui în duh și în adevăr, și orice vei cere de la Tatăl în numele Meu și din Mine, Israele, vei primi, fiule. De aceea îți spun Eu mereu: Mi-e dor de Mine în tine. De aceea îți spun Eu ție că vin mereu și te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt Fiul înțelepciunii lui Dumnezeu, și am venit să Mă fac Dumnezeu în om, ca să aibă omul înțelepciune.

Se duce lumea la Ierusalim să se închine. Lasă, tată, să se ducă unde vrea, iar tu, Israele, închină-te în duh și în adevăr, în numele Meu închină-te Tatălui, că am pus peste tine numele lui Dumnezeu și te-am închinat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, te-am închinat lui Dumnezeu când te-am născut din cuvântul Meu și te-am miluit ca pe un întâi-născut, după cum este scris: «Domnul miluiește pe poporul care se cheamă cu numele Său, pe Israel pe care cu întâiul-născut l-a asemănat». Închină-te, Israele, în duh și în adevăr, în Hristos, fiule scump, că te-am numit Ierusalim, cetate a odihnei Mele te-am numit.

O, fii ai Ierusalimului, fiți, tată, închinători adevărați, în duh și în adevăr, că nimeni nu înțelege această Scriptură care nu este o bolboroseală, cum fac mulți din cei ce se zic că sunt ai Domnului, căci această Scriptură este Hristos vestit de El Însuși, Duh și adevăr, cuvânt și trup, căci Cuvântul S-a făcut trup, și iată minune mare la capătul tainei cea în Hristos, căci trupul S-a făcut cuvânt, și Se face cuvânt și Se împarte oamenilor, Se împarte și nu Se desparte, Se rupe și Se împarte și nu Se desparte, Se mănâncă și nu Se împuținează, și sfințește pe cei ce iau pe Mielul lui Dumnezeu spre viață veșnică, iar cel ce crede în Mine are viață veșnică. Amin.

O, iubitul Meu popor Israel, o, Ierusalime, am zis ție, fiule, să te duci pe calea sfintelor Scripturi, ca să vezi și să crezi și să înțelegi lucrarea cuvântului Meu, care vine din cer și te hrănește pe tine azi, poporul Meu născut din cuvântul cel venit pe nori până la tine, Israele. Am zis celor ce te păstoresc pe tine în Mine să-ți deslușească lucrarea cuvântului Meu care vine din Scripturi, fiule. Dar vin și Eu, vin să-ți deslușesc Scriptura cea despre adevărații închinători în duh și adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește. Te dorește Tatăl întru Mine, poporul Meu iubit. Mă dorește Tatăl în tine, Ierusalime scump, căci te-am numit Ierusalim, poporul Meu, nou Ierusalim te-am numit, și voi așeza peste tine o taină mare și frumoasă, Ierusalime, o zi frumoasă între zilele cerului pe pământ, și ziua aceea se va numi «cetate a slavei», după cum este scris că «În zilele din urmă, muntele templului Domnului, cetatea odihnei Domnului se va ridica peste vârful munților, și multe popoare vor veni, ca râul vor veni și vor grăi: „Veniți, veniți, popoare, să ne închinăm casei Domnului, ca Domnul să ne învețe căile Sale și să umblăm pe ele!“, căci din Sion va ieși legea Domnului, și cuvântul lui Dumnezeu va ieși din Ierusalim, cetatea odihnei Domnului, căci Domnul va da legile Sale la popoare nenumărate, și toți vor zice: „Veniți să umblăm în lumina Domnului!“. Ochii celor semeți se vor smeri, și numai Domnul va fi slăvit în ziua aceea, căci Domnul Savaot va avea ziua Lui», ziua Lui de slavă, iar ziua aceea se va numi «cetate a slavei», după cum este scris despre cetatea odihnei Domnului. Mi-e dor de ziua Mea de slavă, Ierusalime, poporul Meu, căci Tatăl Se va slăvi în Mine, și de aceea îți zic: Mi-e dor de Mine în tine, și mereu vin să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, și nimeni nu știe ce este această taină.

Fiilor unși în grădina cuvântului Meu, vă voi da înțelepciune, fiilor scumpi, ca să dați lui Israel priceperea și credința care vine din Scripturi, fiilor, căci Eu sunt în voi duh și adevăr, cuvânt și trup, trup și cuvânt sunt în voi și prin voi, căci această taină este lucrarea care vă poartă în sânurile ei, în sânurile cerului.

Israele, copile Israele, închină-te Tatălui în duh și în adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește. Cu tine grăiesc nu ca și cu femeia samarineancă. Cu tine grăiesc grăire înaltă și deslușită, căci a venit ceasul adevăraților închinători în duh și în adevăr, în Hristos, fiule mic, născut din cuvântul Meu cel de azi. Să nu uiți, poporul Meu, că Mi-e dor. Să nu uiți, fiule, că Mi-e dor de Mine în tine. Să nu uiți că mereu Mi-e dor, să nu uiți. Mi-e dor de duh și de adevăr în tine, și vor veni la tine noroade însetate după Dumnezeu, așa cum se duce lumea la Ierusalim să se închine. Dar lumea se închină căruia nu știe, iar tu și cu Mine ne închinăm Căruia știm, căci tu știi de la Mine ce este Scriptura Mea care spune despre închinătorii cei adevărați, care se închină Tatălui în duh și în adevăr, în Mine, Israele, căci Tatăl în Mine este. Eu sunt Cuvântul Tatălui, căci Tatăl grăiește în Mine, fiindcă Eu am venit să fac voia Tatălui, a Celui ce M-a trimis. Așa și tu, poporul Meu, să faci voia Mea, căci Eu sunt în Tatăl, și de la Tatăl sunt Duh și adevăr înaintea ta și în tine, fiule.

O, fiilor unși în grădină, vă binecuvintez înțelepciunea, căci am stat de vorbă cu voi la fântâna cuvântului Meu, iar cuvântul Meu se va face din voi izvor de apă curgătoare, din care vor bea mulți și se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Tatăl așa închinători dorește. Amin, amin, amin.

06-10-1996
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
“Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.”
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> Spiritualitatea Universală, Texte profetice, profeti, prooroci, channeling, clarvazatori, scribi ai lui Dumnezeu
   -> Profețiile și profeții lumii, Profeții despre România
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 11  [ 102 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9, 10, 11  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !