Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:18
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Imparatia copiilor din Lumea de Apoi


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Principii cerești și diavolești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:33 View PostDownload Post

Principii cerești și diavolești


      Eu am întâlnit iarăși pe unul, cum voi obișnuiți să spuneți, cu care sunt în contradictoriu, care spune la acest punct: Totul este bine; concepția aparenței iadului poate să fie de un folos multiplu, dar nu înainte ca până ce se știe, când apare așa de pozitiv în om iadul aparent sau într-o întreagă societate omenească, ca ea să devina polaritatea principală și aceia, la care el se manifestă astfel, aparțin într-adevăr de iad. Spus pe scurt, cine ajunge în iad, când  și cum se ajunge în iad, este nevoie de a se ști exact, căci altfel nu folosește la nimic fiecare cunoștință despre aparența iadului oricât ar fi ea de exactă. Cine nu știe aici, unde poate el să ajungă în mâinile dușmanului, cum  și când, acela este deja pierdut; fiindcă acolo unde se va crede acela cel mai tare în siguranță, tocmai acolo va fi el atacat de dușmanul lui și el este cu siguranță pierdut fără scăpare. De aceea se pune întrebarea: Când ajunge în iad un păcătos de oricare fel ar fi el și când nu?
      Această întrebare se poate pune cu drept cuvânt, fiindcă în sfânta scriptură avem atâtea exemple, unde păcătoși cu totul la fel au ajuns în iad și păcătoși cu totul la fel au fost salvați. - Eu, Ioan, spun însă: Această întrebare sună într-adevăr, de parcă ar avea ea vreun motiv înțelept; dar totuși nu este aici cazul nimic mai puțin decât acesta. Dacă eu arat aparența iadului, atunci eu arat indirect și aceea, cui i se cuvine așa de fapt iadul. Nu se va imagina totuși sper la această expunere a noțiunii de iad, nici un loc pozitiv încarcerat, în care se poate ajunge, ci numai o stare, în care se poate transpune o ființă liberă prin felul ei de a iubi și prin faptele sale. Fiecare om, care este în stare să gândească numai cât de cât matur, va putea aici totuși să cuprindă ușor cu mâinile, că un om aparține atâta timp de iad, atâta timp cât el procedează după principiile lui. Principiile lui sunt însă setea de putere, amorul propriu și egoismul. Acestea trei sunt exact împotriva principiilor cerești, care sunt aici smerenia, dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de aproapele.
      Cât de ușor este aceasta de deosebit una de cealaltă, ba chiar mai ușor, decât se deosebește ziua de noapte. Cine vrea să afle la sine limpede, dacă el aparține de iad sau de cer, acela să-și întrebe cu băgare de seama cugetul său interior. Dacă spune acesta, una după cealaltă, după înclinația de bază și dragoste: Aceasta este a mea și aceea este tot a mea și pe acest lucru îl vreau și pe acel lucru îl vreau de asemenea, acest pește este al meu și pe celălalt vreau să-l prind, dați-mi totul, fiíndcă eu doresc, ba chiar vreau totul. - Unde cugetul se lasă astfel auzit, acolo mai este încă iadul polul pozitiv.
      Dacă însă cugetul spune: Nimic nu este al meu, nici aceasta nici aceea, totul este al acelui Unu și eu nu sunt vrednic de cel mai neânsemnat lucru și dacă eu am ceva sau aș avea ceva, să nu fie acel lucru al meu, ci al fraților mei - dacă acesta este răspunsul interior al inimii, atunci este cerul polul pozitiv.
      Dacă în consecință cineva a ales o fată și un altul o alege de asemenea și primul este atunci de îndată plin de gelozie brută, dacă și al doilea primește acces, atunci la el este deja preponderent  polul iadului. Dacă spune însă primul: Draga mea, tu singură ești stapâna inimii tale. Eu te iubesc într-adevăr, de aceea eu nu vreau nici o jertfă de la tine, sunt însă într-adevăr gata, să-ți aduc orice jertfă spre binele tău; de aceea ești tu din partea mea pe deplin liberă. Fă de aceea ce vrei tu și cum crezi ca e mai bine; dragostea și prietenia mea sinceră, tu nu o vei pierde din această cauză niciodată. Pentru că dacă te-aș sili, să-mi  întinzi mâna ta, atunci eu m-aș iubi numai pe mine în tine și aș dori să te fac atunci sclava mea. Eu, însă, nu mă iubesc în tine, ci numai pe tine singură în mine. De aceea ai tu de la mine deplina libertate, să cuprinzi totul, ceea ce tu consideri cel mai potrivit pentru fericirea ta.
      Vedeți, din această limbă strălucește deja cetățeanul cerului, pentru că așa se vorbește în ceruri. Și cine poate vorbi așa din temelia inimii sale, în acela nu se mai află deja nici o picătură pozitivă a unui iad.
      Cine se poate tăgădui astfel la acest cel mai sensibil punct, acela se va tăgădui cu atât mai ușor în celelalte puncte mai puțin sensibile. Cine însă devine aici gelos și rupe de îndată dragostea cu iubita lui, o blesteamă în inima lui cu dispreț, furie și mânie și îl întâmpină tot așa pe cel de-al doilea amant al ei, acela procedeaza deja din iad, care formează la el foarte evident polul pozitiv.
      Regula pentru omul ceresc este aceasta: Cine vede la orice situație ar fi, că astfel este în joc și dragostea aproapelul său, acela să se retraga imediat și să nu-i pună piedici aproapelui său în realizarea dragostei lui; pentru că este mai bine, să te afli în lume cu nimic la fiecare ocazie, decât să câștigi ceva prin oricare luptă, chiar dacă neânsemnată.
      Pentru că cu cât mai mult cineva jertfește aici, cu atât mai mult va găsi el în lumea cealaltă. Cine jertfește aici o haină din păr, va găsi acolo una de aur, cine jertfește două, acela va găsi acolo zece și cine jertfește aici o fecioară aleasă, pe acela îl vor întâmpina acolo o sută de nemuritoare. Cine îi cedează aici cuiva chiar numai o bucată de pământ sărăcăcioasă, aceluia i se va da acolo o lume întreagă. Cine a ajutat aici cuiva, către acela se vor întinde dincolo o sută de brațe și îl vor ajuta înspre viața veșnică! - Și astfel nu va pierde nimeni nimic din ceea ce el jertfește aici. Cine seamănă din belșug, acela va și secera din belșug, cine însă seamănă cu economie, acela va și secera cu economie.
      Eu sunt de părere acum, că aceasta ar trebui să fie într-adevăr deajuns, pentru a face fiecăruia destul de limpede, când devine la el iadul sau când cerul polul pozitiv. Și așa într-adevăr nimeni va mai fi nevoit, să apară cu întrebarea caraghioasă: Cine ajunge în iad sau în cer, cum și când se ajunge în acestea? - Fiindcă nimieni nu ajunge nici în iad și nici în cer, ci fiecare le poartă pe amândouă în sine.
      Dacă iadul este pozitiv, atunci întregul om alcătuiește deja iadul, cum trăiește și procedează el; dacă însă cerul este pozitiv, atunci este tocmai deja și tot omul cerul însuși cum el trăiește și înfăptuiește. Și așa nici nu mai trebuie să întrebe nimeni: Cum arată cerul și cum iadul, ci fiecare să privească la polaritatea proprie și el va vedea exact, cum este ori în iad sau în cer.
      Pentru că niciunde nu există vreun loc, care se numește cer sau iad, ci toate acestea sunt în fiecare om el însuși; și nimeni nu va ajunge vreodată într-un alt cer sau într-un alt iad, decât în acela pe care el îl poartă în sine. -
      Voi v-ați convins îndeajuns, cum noi ne-am aflat în acel soare central și am văzut acolo lucruri minunate. Unde a fost acest soare? În voi! Unde suntem acum? După aparență, ce-i drept, pe soarele duhovnicesc, dar după realitate în voi înșivă.
       Cum este așa ceva posibil, vă arată fiacare vis, de la care voi ați primit deja cele mai concludente studii și tocmai astfel stau lucrurile (numai cu excepția visului, unde existența este una nehotărâtă) cu cea mai mare și limpede convingere în starea absolut duhovnicească. - Pentru a înțelege însă aceasta mai temeinic, vrem noi în urmare să privim la unele exemple. -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Duhul, creatorul propriei lui lumi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:35 View PostDownload Post

Duhul, creatorul propriei lui lumi


      Un bun pictor de peisaj și în același timp un mare prieten al excursilor la țară vine acasă de la o excursie la țară. Regiunea pe care a văzut-o el în timpul acestei excursii la țară, îi place lui așa de mult, că el ar vrea să se afle totdeauna în aceasta. Afacerile lui nu-i permit însă acest lucru. Ce îi rămâne de aceea de făcut, pentru a se afla cel puțin după aparență în această regiune pentru el așa de minunată? El pictează această regiune cu mare îndemânare artistică așa de frumos pe doi pereți mari și albi ai camerei lui de zi, ca fiecare vizitator recunoaște cu mare minunare de îndată regiunea minunată și arhicunoscută.
      Întrebare: De unde a luat așadar pictorul nostru modelul pentru această regiune frumoasă? A avut el cumva o ștampă după gravură în aramă în fața lui? Sau a preluat conturat el însuși regiunea mai înainte la fața locului? Nu, nici una și nici cealaltă, ci el a memorat conturul viu al regiunii în fantezia lui și a redat-o aici, pe perete, cu lux de amănunte.
      Acest lucru este corect și fiecare om recunoaște în aceasta, această posibilitate; dar cu siguranță nu fiecare recunoaște, în care formă a adus pe perete pictorul nostru această regiune frumoasă în fantezia lui. Aici se pune deci întrebarea: Cum și în ce fel a adus acest pictor această regiune în fantezia lui pe perete? Vedeți, acesta este un proces important de viață și exprimă foarte multe lucruri; de aceea vrem noi să-l și iluminăm puțin mai îndeaproape. Noi am învățat să facem cunoștință și să recunoaștem așa de limpede precum este posibil la ocazia privirii asupra soarelui noastru central, toate lucrurile care se află în duhul omului. Dacă acestea n-ar fi prezente în duhul omenesc, de unde probabil ar putea el vreodată să-și facă o idee despre aceasta și să-și facă o oarecare imaginație, ceea ce nu a văzut încă niciodată vreun ochi muritor?
      Acum, însă, poate omul să ajungă în sine însuși la contemplări nemărgint de mari și transcendental duhovnicești și așa trebuie el doar să aibă toate acestea în sine, ce poate vreodată să aducă o fantezie la iveală.
      Fantezia unui om poate însă să fie curată sau necurată. Curată este ea atunci, când, firește în cazuri mai rare, duhul nemuritor al omului se află absolut deja așa în trupul său, ca imaginile sale curate să nu fie tulburate și murdărite prin imaginile lumii exterioare. Așa poate și fantezia să fie curată prin preluarea unor imagini  exterioare, dacă ea reține prin puterea sufletului imaginile privite și le redă atunci la ocazie conform cu natura. Necurată este însă fantezia, dacă duhul se comportă încă mult prea mult pasiv în trupul său și la imaginile sale interioare și la cele ale lumii exterioare, unde totul se amestecă atunci, lucruri duhovnicești și naturale și nimeni nu poate să înțeleagă, când el face o imagine de fantezie, ce reprezintă ea așa de fapt, dacă lucruri duhovnicești sau naturale. La această clasificare a imaginilor de fantezie necurate se numără toate acele obscenități (necuviinciozități) mistice din evul mediu, conform cărora cerul și-a căpătat înfățișarea lui minunată, iadul și așa numitul foc al gheenei au devenit un cuptor și mai mute asemenea nebunii.
      Din aceasta reiasă însă, că, în duh, care reprezintă toată viața sufletului său și a trupului său, trebuie să fie mai întâi deja totul prezent, de la cel mai mic până la cel mai mare, ceea ce cuprinde toată nemărginirea, deci cer și iad și între aceste două extreme toată lumea naturală. Și această capacitate a duhului nesfârșit de plină viață este ceea ce voi numiți „fantezie” în sensul general.
      Dacă, atunci, cineva vrea să aducă ceva la iveală din această cămară bogată, atunci el are voie numai să-și trezească dragostea lui. Cu cât mai tare devine dragostea, cu atât mai vehementă căldura ei și lumina ei.
      Prin această proprietate a dragostei devine însuși vie imaginea cuprinsă de ea, se reliefează prin lumina și dragoste tot mai clar, până ce ea a dobândit maturitatea deplină ca regiunea pictorului nostru. Și această imagine desăvârșită în omul însuși prin proprietatea dragostei este lumea propriu zis interioară a duhului.
      Acum știm noi de unde și-a luat pictorul imaginea. Doar că aceasta nu este totul, noi știm ceva mai mult și acest lucru constă în faptul, că spiritul în acest fel este creatorul propriei sale lumi. -
      Dar noi mai știm și faptul, că fiecare lucru pe pământ poate fi atât de bun, cât și atât de rău și aceasta se datorează dragostei. Dacă este dragostea după ordinea lui Dumnezeu, atunci este totul bine; este acest lucru însă contrar ordinii lui Dumnezeu, atunci devine totul rău prin aceasta. - În acest fel dezvoltă fiecare om în sine cerul sau iadul.
      Fiecare acțiune și faptă trebuie să aibă o proveniență și pentru sine o anumită formă de ceremonie mai bună, sub care acest lucru se întâmplă.
      Dar cum vi se pare o zonă pe pământ, unde găsiți statui ale multor fapte crude? Cu siguranță că vă vor apuca în secret fiorii la privirea acestora. Vedeți, aceasta este deja forma diavolească; căci în spirit se formează prin urmare tot o asemenea lume, care este plină de statui a faptelor crude. În această lume privește spiritul nenumărate adâncimi și în acestea, purtarea sa de neândreptat. Dar cu totul altfel stau lucrurile, când ajungeți într-o zonă, unde au trăit de la început oameni nobili, care au făcut mult bine și au fost foarte generoși. Chiar vă va cuprinde  bucuria și vă va năpusti un sentiment de înțelegere, așa de parcă v-ați afla în poala lui Avraam. Acesta este un sentiment de început al cerului. - În starea absolută a spiritului se întipărește acest sentiment împreună cu formele cât se poate de viu. Această formă este locul spiritual al cerului și este, cum veți putea înțelege cu ușurință, tot o faptă a duhului.
      Din aceasta însă reiese clar, că fiecare om prin felul dragostei sale este creatorul lumii lui interioare și că el nu va putea niciodată să ajungă în cer sau în iad, ci doar în opera dragostei sale. De aceea se spune: „Și faptele voastre vă vor judeca. ” - Și chiar în acest fel, cum am trecut noi prin aparența iadului, trec și cunoscuții noștri elevi ai soarelui. Dar ce se întâmplă cu ei mai departe, vrem să ne uităm acum mai îndeaproape. -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Alte urmări ale dezvoltării elevilor din lumea de apoi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:37 View PostDownload Post

Alte urmări ale dezvoltării elevilor din lumea de apoi
Împărăția de mijloc (Hades)


      Vin ei oare, cum se obișnuiește să se spună, din iad înapoi în cer? Acest lucru ar fi o concepție lumească, căci acești elevi nu ajung niciodată în iad, ci doar în acea stare, unde propria lor sferă poate observa acest lucru. Nu este nevoie decât de un adevărat dezgust împotriva polarității sau a stării din iad și elevii noștri sunt iar înapoi în adevărata lor sferă pozitivă și cerească. Dar pentru că în cer nu se poate ajunge doar prin cunoaștere și înțelegere sau printr-o rugăciune de maici care nu fac nimic sau o dragoste de respect, ci doar prin fapte de dragoste, care au la bază o facere de bine pentru aproapele și așa trebuie să accepte elevii noștri, pentru a putea ajunge în adevăratul cer, să intre în acea stare serioasă a faptelor. -
      Dar din ce este alcătuită aceasta? Aceasta o vom putea descrie în câteva cuvinte. - Uitați-vă la sfera naturală și spirituală a pământului vostru sau la așa zisa „împărăție de mijloc“, care se numește și „Hades“, care este aproximativ același lucru, în care cred cu tărie dar se înșeală acei credincioși romani prin cuvântul „purgatoriu“. Cel mai bine să poate compara această împărăție cu un mare hol de intrare, unde intră toți, fiind indiferent rangul sau poziția lor socială și acolo se pregătesc într-un fel pentru a putea intra mai târziu în camerele de oaspeți.
      Deci este și această împărăție de mijloc o primă stare naturală și spirituală a omului, în care ajunge el imediat după moartea sa.
      Căci nimeni nu ajunge imediat în cer sau în iad, în afară de cazul că cineva s-a renăscut din nou pe pământ din dragostea pentru Domnul, sau în al doilea caz să fie un răutacios neleguit împotriva Duhului Sfânt. În primul caz ar urma imediat cerul fără împărăția de mijloc și în al doilea caz ar putea imediat să se aștepte la cel mai de jos iad.
      În primul caz de aceea, pentru că un astfel de om poartă în sine cea mai mare desăvârșire și în al doile caz, iadul pentru că un astfel de om a pierdut tot ce este ceresc. Dar aceasta este doar o remarcă, care nu face parte din acest lucru; de aceea nu ne vom mai pierde timpul, ci ne vom îndrepta privirile imediat spre ceea ce vor avea de făcut elevii noștri.
      Această mare împărăție de mijloc este terenul principal de muncă pentru toate spiritele cerești. Acolo primesc cu toții de lucru. Gândiți-vă că acest loc, primește în fiecare oră a zilei voastre cinci până la șapte mii de nou veniți. Aceștia trebuie imediat testați și trebuie duși  de îndată la locul care este perfect pentru ei sau: ei trebuie băgați imediat într-o asemenea stare, care este tot una cu dragostea lor fundamentală. De aceea trebuie ei testați și cercetați în toate părerile lor. În ce parte sunt mai mult înclinați, în acea parte trebuie să li se deschidă drumul spiritual.
      Pe pământ, bineânțeles că nu se poate acest lucru; căci aceasta ar fi un adevărat St. Simonismus, care în cel mai scurt timp ar vrea să schimbe întreg pământul într-un cuib de hoție și de crimă. Dar în lumea spiritelor este pus sub observație acest St Simonismus și fiecare poate să-și urmeze fără problemă înclinațiile. -
      Aici se va spune cu siguranță: Dacă așa stau lucrurile acolo, cine va mai putea ajunge în cer? Dar acolo este altfel; adică: Fiecare doctor trebuie să-și cunoască pacientul de la bază, înainte să poată să-i prescrie un leac, care să-l însănătoșească de la bază. Căci în lumea de apoi nu este nimeni ajutat cu o cură superficială. Deci trebuie într-un fel ca fiecare nou venit în lumea de apoi să dea un referat al vieții sale de la A și până la Z. Dacă s-a întâmplat acest lucru, de abia atunci se întâmplă schimbarea totală a stării sale, care se numește desăvârșită dezvăluire. În acea stare este fiecare spirit gol și ajunge într-o a treia stare, care se numește stârpirea, care se numește de fapt și moartea a tot ceea ce a luat omul senzual de pe pământ cu el.
      De abia de acum încolo spiritul omului ajunge în cel mai bun caz în cer sau în cel mai rău caz în primul iad.
      Cum se descrie locul stârpirii în aparență, v-a arăta predecesorul meu în abundență în acea regiune înserată, atunci când v-ați aflat voi în regiunea aceea întunecată împreună cu acei „mâncători de mușchi“. Cum ajung aceste spirite cu timpul în primul cer sau tot în același fel în primul iad, toate acestea le-ați putut vedea cât se poate de clar.
      De aceea putem imediat să rezolvăm întrebarea, ce primesc de fapt elevii noștri de lucru la această ocazie. Lucrul lor este să cerceteze și să deschidă drumurile până la locul stârpirii. În acel loc nu mai au de lucru pe moment; căci mai departe trebuie să se ocupe spirite de îngeri cu mult mai experimentate.
      Dar cum se întâmplă o astfel de cercetare și deschidere de drum? Mai devreme l-am atins pe așa zisul St Simonismus și noi vrem printr-un exemplu mic să explicăm acest lucru cât se poate de limpede. Și așa ascultați acum:
      Fiecare om, care a trăit după măsura stării lui și la plecarea sa din această lume a fost aprovizionat cu toate bogățiile spirituale, întreabă în lumea de apoi îmediat de împărăția cerului. El este atunci imediat ridicat într-o stare, unde îi pare lui că acest peisaj corespunde cu cel al cerului.
      Un astfel de cer este arătat tot timpul în măsura adevărată, care este într-adevăr foarte diferit de ceea, ce au adus cu ei cei nou veniți în ideeile lor justificate. Și pentru că în acest cer îi convine așa de mult, ca și unor episcopi, stareți și altor purtători cuvincioși spiritual, atunci când aceștia trebuie să apuce pentru binele frațiilor săi cu propria mână un plug, iar acest lucru este ușor de imaginat.
      De aceea cere un asemenea oaspete ceresc, căruia nu îi merge deloc bine în (adevăratul) cer, să fie exclus imediat din acesta. Și când revine la starea sa normală, atunci caută imediat în sine, ceea ce l-a fericit pe el cel mai mult pe pământ. El găsește exemple, ca fete și femei frumoase care au fost cea mai mare bucurie pe pământ. Acest lucru observă imediat spiritele conducătoare și îi pun în vedere, că aceasta nu este de nici o valoare pentru cer, deoarece este totuși dorință prezentă. Dar el protestează și vorbește: Puneți-mi o probă, lăsați-mă să mă duc la acele femei și fete frumoase și eu voi discuta cu ele cât se poate de decent. După o astfel de rugăminte i se îndeplinește oaspetelui imediat dorința. El este băgat în acea stare, în care se află trupește în acele scene, care i-au făcut doar atâta plăcere pe pământ. Aici însă se dau la o parte spiritele (conducătoare) și îl lasă să acționeze singur, dar totuși încă sub supraveghere învizibilă.
      Dar nu trebuie repetat că oaspetele repetă toate scenele sale. Dar ce se întâmplă în continuare cu el și ce lucru au de îndeplinit spiritele noastre - acest lucru se va arăta în urmare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Fiecare viață are din dragostea Domnului diferite drumuri
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:38 View PostDownload Post

Fiecare viață are din dragostea Domnului diferite drumuri


      Dacă duhul a parcurs o asemenea scenă într-una din patimile lui de bază, atunci el devine de obicei plin de scârbă față de o asemenea plăcere trecătoare, întrucât el se convinge în ceea ce privește aceasta, că la aceasta nu este nimic real. Voi trebuie să știți, că asemenea duhuri obișnuiesc să se culce și în lumea cealaltă cu cineva; dar ei simt în loc de excitația plăcerii o foarte însemnată durere de plăcere și această particularitate le pricinuiește cu atât mai repede o scârbă față de patima lor.
      Dacă însă este o asemenea patimă învinsă în acest fel, atunci caută duhul în sine altceva, ce i-a făcut de altfel plăcere pe lume, de exemplu un joc. Dacă acesta este cazul, atunci el își dorește fierbinte o întrunire de jucători. Și aceasta i se îndeplinește. El ajunge între prieteni cunoscuți și prima lor întrunire nu cere nimic altceva, decât aranjarea repede a unui joc. Și acuși el este transpus în starea, în care el găsește tot, ce este necesar pentru joc ca și în propria sa casă de pe lume: cărți, bani și mai multe asemenea lucruri. Jocul începe, se sfârșește însă atunci de obicei cu pierderea a toți banii și a casei lui. Că el simte atunci o ură asupra întregului joc, se înțelege de la sine; dar din păcate simte la aceasta o ură și pe jucătorii, care i-au luat totul. Dar aici sunt de îndată iarăși conducătorii noștri prezenți, îi arată deșertăciunea patimii lui și cum el s-a depărtat astfel tot mai mult de Dumnezeu, în loc să se apropie de El.
      În această formă reapare în noul nostru oaspete toate acelea ce el a făcut, începând de la anii copilăriei lui. Chiar și muzica, dacă ea constituie o patimă mai mult senzuală și a fost practicată mai mult ca o sursă de câștig legată de mândrie, apare acolo în același rând ca o patimă rea și este aruncată afară în același mod. Și pictura și poezia, pe scurt tot, ce l-a îndemnat pe om pe lume în orice grad de excepționalitate spre îngâmfare trufașă, trebuie să fie îndepărtat afară într-un mod asemănător.
      Dar așa ceva trebuie să facă duhul la sfârșit de bunăvoie, pentru că nimeni nu este vreodată silit și oarecum judecat spre ceva în oricare fel ar fi, ci el însuși trebuie să se silească și să se judece pe sine!
      Și aceasta este tocmai atunci cu precădere treaba acestor duhuri îngerești conducătoare, că ei îl introduc pe fiecare nou-venit încetul cu încetul pe deplin în sine însuși și îl lasă peste tot acolo să găsească tot, ce el a preluat în sine oricând prin toată viața lui pământească și anume mai întâi partea brută a lucrurilor și după aceea cea fină.
      Unele diferite credințe, mai ales credința romano-catolică, nu va fi foarte tare de acord cu acest lucru, pentru că mai întâi ea nu mai vrea să știe nimic de păcătoșii spovediți și în al doilea rând crede ea într-o judecată  deosebită, pe care o intreprinde Domnul îndeosebi cu fiecare decedat imediat după moarte.
      Ea nu va accepta ușor faptul că Domnul nu judecă niciodată pe nimeni și cel mai puțin în lumea spiritelor. Mai degrabă ar fi așa ceva de presupus pe lumea materială, dacă se vrea a se considera pedepsele diferite ale unor oameni uitați de Dumnezeu ca fiind o judecată, dar, în lumea spiritelor, toate acestea încetează. Duhul este pe deplin liber și poate să facă ce vrea el. Faptele sale proprii sunt însă apoi de-abia judecătorul lui, pentru că acum este dragostea lui, așa sunt și faptele lui și așa este și viața lui.
      Numai acest unic lucru este stabilit puternic din veșnicie din partea Domnului, că fiecare viață își are căile sale stabilite, peste care ea veșnic nu poate trece. Aceste căi sunt însă amestecate așa de intim cu natura vieții, că ele alcătuiesc viața tocmai cu viața însăși. Dacă am tăia cuiva o asemenea cale, atunci i-am tăia lui libertatea sa și astfel și viața sa. O asemenea tăietură ar fi așa de fapt o judecată, care i-ar aduce moartea fiecărui duh.
      În același timp însă, n-ar mai fi Domnul Insuși pe deplin liber, dacă El i-ar lua chiar numai unui singur duh deplina libertate; așa cum un judecător lumesc nu mai este deja prin aceea liber și s-a judecat pe sine însuși de îndată ce el l-a condamnat numai pe un singur om la închisoare. Pentru că dacă el este și de altfel liber în activitatea lui, atunci este el însă deja îngrădit în acest unic lucru; pentru că așa de bine cum acela vegetează în închisoare, vegetează cu acesta și decizia judecătorului și nu are voie mai repede să iasă din închisoare, decât ca prizonierul însuși. În lumea materială firește că nu se reliefează un asemenea prizonierat foarte limpede, dar cu atât mai limpede și efectiv devine el în lumea duhovnicească.
      Desigur că i-a pus Domnul fiecărei vieți de bază și de temelie un scop pe deplin corespunzător și anume ca consecință a dragostei și milostivirii Sale nemărginite; și acest scop nu este tocmai iarăși o judecată, ci numai un punct de întrunire, unde fiecare duh trebuie să-și regăsească pe deplin viața lui risipită și efectul ei. Un  asemenea scop este iadul precum și cerul și duhurile în libertatea lor deplină, să fie conduse spre unul sau alt scop, alcătuiesc în consecință treaba de bază a duhurilor de îngeri nouă cunoscuți în împărăția de mijloc.
      Cum se întâmplă această conducere, am văzut deja și ce se întâmplă în consecință cu duhul condus, știm de asemenea. - Așa că ne rămâne numai de aflat, ce fel de altă treabă le revine duhurilor noastre conducătoare după acest lucru. -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Conducerea mai departe a elevilor prin planete și cele 7 sfere ale soarelui spre țelul lor ceresc
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:39 View PostDownload Post

Conducerea mai departe a elevilor prin planete și cele 7 sfere ale soarelui spre țelul lor ceresc


      Nici aceasta nu ne va costa multă osteneală, pentru că noi avem voie să considerăm doar faptul că, în afară de acest pământ, sunt încă un foarte mare număr de alte corpuri cerești, pe care tot așa ca pe acest pământ locuiesc ființe libere. Acest lucru se va lasă aflat ușor, ce fel de ocupații ulterioare revin duhurilor noastre. Fiecare corp pământesc aparține de un oarecare întreg sistem planetar; și câte un sistem planetar întreg se află între el, duhovnicesc precum și natural, într-o conectare reciprocă și într-un efect reciproc.
      Sistemul planetar care aparține de soarele vostru este însă primul, în care duhurile noastre trec, înfăptuind. Pe primul loc se află luna. Pe aceasta este exercitată de aceste duhuri firește mai mult un profesorat pedepsitor decât unul liber. Așa sunt aceste duhuri aici aproximativ ceea ce la voi sunt învățătorii elementari, care, pe lângă cartea de învațătură, țin în același timp și o nuia de bătut în mâna lor.
      De ce este așa ceva necesar aici, știți voi foarte bine. Voi știți de asemenea, cum arată lucrurile în lună, ce fel de caracter au locuitorii ei și de asemenea, cum ei sunt învățați. Și astfel nu ne mai rămâne nimic mai mult de spus despre acest subiect.
      Incepând de acolo, nu trec acești învățători cu elevii lor cumva de îndată în cer, ci în sfera duhovnicească a planetei Mercur, unde se află deja învățători mai înalți. Din Mercur se trece atunci în Venus; de la acesta, din cauza mai marii umiliri, în Marte. Pentru aceia, care încă nu și-au însușit nivelul potrivit al umilirii, este atunci făcută și o deviere în acele, cum obișnuiți voi să spuneți, patru planete mai mici. La aceia însă, care și-au însușit deja în Marte un nivel mare de umilire, se înfăptuiește de îndată o ridicare în Jupiter. De la Jupiter se trece de-abia în planeta foarte minunată Saturn, de acolo în Uranus și în sfârșit, în ultima planetă vouă deja cunoscută cu numele Miron (Neptun), dar se înțelege, peste tot numai în sfera duhovnicească a acestor planete.
      Ar putea să întrebe aici cineva: Este deci acesta drumul obișnuit, pe care toate duhurile trebuie purtate, pentru a ajunge în sfârșit o dată în cer?
      O nu, spun eu, pe această cale pășesc sub conducerea duhurilor nouă cunoscute numai acei oameni, care aici au fost foarte materialiști și îngâmfați senzual. Aceștia trebuie conduși pe calea desigur puțin îndelungată și științifică la dragostea și înțelepciunea Domnului; și acest lucru de aceea, fiindcă senzualitatea naturală a omului este o urmare a preluării acelui efect, care se numește la oameni cel planetar.
      Nu este, ce-i drept, silit nici un om în mod pasiv, să preia în sine acest efect planetar; dacă însă el își califică prin stimulentul cărnii și a altor senzualităti plăceri excitante, atunci el ia în sine și asemenea impulsuri pe jumătate suferind și pe jumătate activând. Pentru că însă aceste impulsuri sunt cel mai adesea de fel senzual, atunci ele sunt rele; și omul nu poate să ajungă mai degrabă în împărăția cerurilor în proprietatea lor corespunzător duhovnicească, decât până ce el devine liber de toate aceste obsesii.
      Așa este de exemplu o plăcere exagerată de călătorie și de afaceri o influență a Mercurului, cum el a fost astfel cunoscut deja de înțelepții străvechi. De la Venus provine ființa frumos duhovnicească îndrăgostită, cum tot așa le-a fost cunoscut acest lucru deja înțelepților bătrâni; de la Marte provine plăcerea de război și de domnie, cum de asemenea au știut și înțelepții bătrâni; de la Jupiter o ambiție exagerat pedantă ca consecință a științei adânci; de la Saturn o ușoară iritație a patimilor; de la Uranus o mare dragoste de fast și de la Miron o plăcere exagerată a tot felul de arte ca muzica, poezia, pictura, mecanica, industrii de tot felul și asemenea.
      Nu este aici vorba, de parcă ar primi omul pământului așa ceva din planete; ci omul are toate asemenea lucruri în măsura potrivită de la început în sine și și poate să le trezească și să le folosească potrivit. Dar dacă omul se aruncă prea tare pe o ramură sau pe cealaltă, atunci el trece peste măsura influenței a unei asemenea planete, pentru că el scoate puternic în evidență planeta pe care o duce în el și se expune influenței ei. El dă astfel nelimitat drumu tocmai prin trezirea patimilor lui deosebite la polaritățile reciproc efective, ceea ce nu este greu de înțeles de acela care a reținut ceva de la primele mele explicații despre motivul vederii, conform cărora nimeni nu poate vedea ceva, ce el nu poartă în sine. Din tocmai acest motiv trebuie să treacă atunci asemenea duhuri prin călătoria planetară și oarecum să depună acolo lucrurile de fel străin pe calea de aflare științifică, de unde ei le-au preluat.
      Dacă ei sunt gata cu aceasta, atunci ajung în soare, în care au de trecut din temelie tot așa mai întâi prin toate proprietățile la fel planetare. De-abia după absolvirea unei asemenea școli devin ei atunci cei mai neânsemnați păzitori ai copiilor mici.
      Conducătorii însă devin aici învățători principali. Și dacă ei au parcurs o școală până la desăvârșire, de-abia atunci sunt primiți ei ca cetățeni ai orașului sfânt Ierusalim, unde însă trebuie să fie ei mai întâi cu mult cei mai însemnați și trebuie să se lase acolo conduși de cetățenii principali la tot felul de treburi nemaipomenite și cerești, care dacă ar fi enumerate, n-ar cuprinde o lume întreagă de cărți! Pentru că așa cum creațiile Domnului sunt nemărginite, tot așa de nesfârșit de ramificate sunt și treburile îngerilor al cerului cel mai de sus.
      Acum știți voi toată dezvoltarea și determinarea definitivă a îngerilor de duhuri de copii și cunoașteți astfel și organizarea duhovnicească a soarelui. - Și cu aceasta a ajuns la sfârșit și profesoratul meu pentru voi. Întoarceți-vă de aceea iarăși acolo înapoi, unde Domnul vă așteaptă! -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Retrospectiva asupra celor zece sfere ale duhurilor prezentate
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:41 View PostDownload Post

Retrospectiva asupra celor zece sfere ale duhurilor prezentate


      Domnul: Acum sunteți voi iar aici: Nu vreți voi să-mi  spuneți, ce ați văzut voi împreună cu fratele Ioan, ce ați aflat și ce ați învățat din aceasta? Voi stați acum plini de respect în fața Mea și spuneți în voi. Ce să spunem noi, o Doamne, Ție, Cel căruia i-au fost cunoscute gândurile noastre, chiar înainte ca noi să le gândim, ba chiar mai devreme, decât un soare care atrage razele sale din universul îndepărtat, pentru a le lăsa iar să lumineze cu o putere de zeci de ori mai mare? -
      Da, dragii Mei copii, voi aveți dreptate, Tatăl știe într-adevăr totul, dar făcând abstracție de acest lucru, El discută cu drag cu copiii Săi, așa de parcă El nu ar știi totul. Eu însă văd în voi o întrebare secretă care sună astfel:
      O Tată, Tu dragoste și înțelepciune eternă! Nemărginit de mare și minunat peste toate înțelegerile pământești este faptul, că noi am putut vedea sferele îngerilor spirituali ai Tăi, de la prima și până la ultima, noi le-am văzut, le-am auzit, am aflat și am învățat. Dar acum mai vrem noi să ascultăm de la Tine un cuvânt sfânt, care ne vestește, dacă tot ce am văzut noi este într-adevăr un adevăr deplin?
      Vedeți, dragii Mei copii, așa sună întrebarea voastră secretă și Eu vă răspund la aceasta în felul următor: Imediat la început, când noi am privit cadranul exterior al ceasului nostru, sau mai mult sfera exterioară a soarelui spiritual, v-am spus Eu, cum tot cerul și toată lumea duhovnicească nu este într-un mod aparent, ci ea este, ca toate lumiile spirituale în duhurile însăși. Sau: sfera de viață a unui duh este lumea sa în care locuiește.
      Eu vă arat, pentru a vă convinge, o pildă, în care vă uitați voi la o așa zisă dioramă. La fel ca această pildă vă conduc Eu la o anumită ordine la aceste zece duhuri încă prezente și vă arat Eu concomitent, cum veți da aici tot peste o dioramă și în sfera fiecărui duh veți vedea o cu totul altă imagine a lumii spirituale.
      Așa a fost cazul, cum v-ați putut voi convinge de zece ori, prin care voi ați fost în fiecare sfera a celor zece îngeri spirituali și ați putut vedea tot timpul lumea spirituală într-o cu totul altă formă. Aceasta este acum foarte limpede în fața voastră; și Eu v-am mai adăugat, că voi puteți să parcurgeți această dioramă în acele duhuri de mai multe ori și voi veți vedea lumea spirituală de fiecare dată într-o altă formă.
      Deci, voi aveți voie să intrați în sferele altor spirite și voi veți vedea în fiecare sferă iar o cu totul altă formă a lumii spirituale, lucrul acesta fiind valabil și în relații unice cât și în cele ale unui grup. Dar privite astfel, Eu nu vă pot răspunde cu un răspuns concret la întrebarea voastră, în afară de faptul că Êu să vă spun, cum stau aceste lucruri: Cum este sămânța, așa este fructul, cum este lucrarea, așa este răsplata și cum este dragostea fundamentul lucrărilor, adică forma pe lume, care se concepe spiritual.
      Voi v-ați uitat la forme diferite, dar ați văzut totuși peste tot același adevăr. Căci forma nu este nimic, ci totul aparține doar de adevăr.
      Și așa Eu nu am vrut să vă arăt, cum arată cerul, lumea spirituală sau iadul, ci doar, cum se dezvoltă aceasta după felul dragostei în duhul fiecărui om. -
      Din acest motiv ați văzut voi nenumărate forme și la fiecare formă va fost explicat adevărul interior. Și prin aceasta vă pot spune Eu, că în sfera adevărului ați văzut tot cuprinsul vieții spirituale.
      Dar în ceea ce privește formele naturale, nu au capăt acestea și voi nu veți putea zări nici măcar o mică parte în vecii vecilor! - Și așa puteți fi cu conștiința împăcată de abundența acestui adevăr; mai ales dacă mai adaug Eu, că, de când este acest pământ locuit de oameni, nu a fost așa de concret și până în detaliu dezvăluit, modul de viață spiritual, așa cum a fost de această dată.
      Dacă cineva caută ceva, în oricare situație s-ar afla, el poate găsi  la aceasta relevație cu precizie maximă, cum stau lucrurile cu el.
      Cine citește aceasta cu seriozitate și cu atenție mare, acela nu va găsi merele și convingătorul adevăr în relevația solară, ci el o va putea găsi vie în sine.
      Dar pentru ca fiecare să găsească aceasta ca fiind adevărat în sine, vreau Eu ca prin această mică urmare să mai adaug câteva imagini și pilde, care să poată lumina toate colțurile ascunse ale acestei relevații. - Pentru astăzi însă binecuvântarea Mea și să fie totul bine! -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Fiecare om poartă în sine o cu totul altă sămânță pentru dezvoltarea lumii spirituale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:43 View PostDownload Post

Fiecare om poartă în sine o cu totul altă sămânță pentru dezvoltarea lumii spirituale


      Dacă citiți Evanghelia, cu ușurință veți găsi la imaginile generalizate pe care le-am descris chiar Eu împărăția cerească. La aceste pilde o veți găsi și pe acea a grăuntelui de muștar. Această pildă este exact aceea, care este de un real folos aici. Mică este acea boabă; cine vede în ea planta cea mare care pare a fi un pom? Și totuși poartă în sine această boabă de muștar un întreg univers ca el. Nenumărate boabe de muștar pot să reiasă din acesta. Dar semănați nenumărate boabe de muștar în pământ și voi veți avea tot aceleași plante. Dar ce are de-a face cu simetria anumită a formelor, atunci nu se va asemăna o tulpină cu cealaltă, exact așa de puțin, cum veți putea fi voi în stare să găsiți în același pom două frunze care să fie desăvârșit de egale în simetria lor.
      Cine înțelege acest exemplu din acea parte, acela va putea cu siguranță să ajungă la o concluzie și să spună: Nu este nimic de spus la forma simetrică, care o putem numi cea constantă sau actuală; căci dacă o frunză răsare din acest sau acel punct al tulpinei sau a crengii, dacă este mai mică sau mai mare sau dacă chiar tulpina este mai înaltă sau mai joasă față de pământ, dacă are mai multe sau mai puține ramuri care nu sunt toate în aceeași ordine, toate acestea nu au nimic de-a face, dacă rămâne stofa plantei și utilizarea ei una și aceeași.
      Vedeți, aceasta nu este în fond altceva, decât cum vă spun Eu: Forma sau apariția lumii spirituale nu este deloc importantă, doar dacă acestea au unul și același adevăr ca fundament și ca același folos.
      Și așa poartă fiecare om în sine sămânța pentru dezvoltarea lumii spirituale, care răsare în el și devine în sfârșit un pom, care este forma lumii interioare.
      Dacă împrăștiați diferite semințe în pământ și acestea în același pământ, credeți voi, că vor răsări și vor ieși la iveală tot același plante, sau ca dintr-un pumn de semințe care sunt la fel vor ieși plante identice? Da de unde, peste tot va fi altceva și la sămânțele care au fost la fel va fi o diferență de imagine.
      Dar lasând aceasta deoparte rămâne stofa fundamentală la fel; și voi puteți să le mărunțiți pe toate drumurile chimiei, cum doriți și cum puteți voi mai bine și tot nu veți ajunge la ultima mărunțire decât la două stofe fundamentale, adică la cel bine cunoscutul monoxid de carbon și cel ce se strânge și este oxigenul        
      Vedeți, aceasta corespunde cu adevărul fundamental și a faptului principal a tuturor aparițiilor de forme în împărăția spiritelor.
      Peste tot este doar un Dumnezeu, doar un tată, o dragoste, o înțelepciune și din aceasta reiese universul cât și eternul!
      Uitați-vă la norii, care într-adevăr trec prin aer pe pământul vostru. Ați văzut voi vreodată ca unul să fie la fel cu celălalt? Il veți putea revedea imediat seara sau imediat în cealaltă dimineața sau în cealaltă zi sau în următorii ani?
      Nenumărat de diferite sunt formele norilor; niciodată nu îl veți vedea pe același mai încă o dată, pe care l-ați mai văzut. Dar vă deranjază aceasta în existența voastră? Cu siguranță nu, căci un nor poate să zboare sub orice forma, el rămâne de aceea doar un nor, rămâne ca un singur adevăr și folosul lui este, să dea ploaie și aceasta în tot același fel, dacă sunt toate condițiile îndeplinite în ordinea, de care este nevoie pentru a produce polaie.
      Și așa nu are iar nimic de-a face cu forma, ci doar cu fundamentul și folosul său.
      Și așa, ce are de-a face cu apariția ființei, este nevoie de o permanetă altă formă doar pentru trezirea spiritului, care își are plăcerea în acest lucru. Căci într-o monotonie completă și-ar găsi totul un somn etern.
      Doar că omul nu trebuie să-și caute însănătoșirea și fericirea doar în forme, ci în realitate, s-o caute în timpul actual.  Ce are de-a face cu forma, am avut Eu grijă de multă vreme ca aceasta să-și schimbe veșnic formele; și aceasta este valabil și pentru textul fundamental al Evangheliei:
      „Căutați în primul rând împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa; tot restul va veni de la sine. “
      Să nu întrebați de aceea pe unul sau pe altul: Cum arată cerul și lumea spirituală? Căci toate acestea sunt înfumurate! Căutați fiecare cuvânt de la Mine să-l înviați în voi prin faptele dragostei; și voi veți avea cerul viu în voi și tot ceea ce aparține de lumea spiritelor.
      Căci nimeni nu va veni în cer, care va arăta, conform descrierilor din mintea și din forța lui de imaginație. Fiecare are în sine cerul și propria lume spirituală, a cărui formă se va ghida tot timpul după forma dragostei, care este în el și după faptele, care au reieșit din aceasta.
      Cineva vrea să-l facă pe un străin să priceapă forma unui pom de mere și îi vorbește astfel: Vezi, aici în fața noastră este un pom de măr; ține minte exact înălțimea și grosimea trunchiului, exact așezarea ramurilor și a crengilor și tot așa să ții minte frunzele și scoarța copacului și prin aceasta tu vei putea recunoaște fiecare pom care este un pom de măr și care corespunde cu această formă. Cel învățat își desenează forma pomului și merge cu aceasta într-o livadă imensă, care este în cea mai mare parte alcătuită din meri. El încearcă peste tot să vadă cu care pom se potrivește desenul lui; dar pentru că nu o găsește în totalitate, așa nu există pentru el în acea livadă vreun măr.
      Deci să nu creadă cineva  într-o apariție; căci va merge cu mâinile în buzunar acasă. Dacă ia însă lucrul în spiritul adevărului, atunci va găsi el sub fiecare formă adevărul și drumul și viața!
      Acest lucru are o importanță majoră; de aceea să se gândească fiecare la cele spuse aici și să le testeze cu exactitate în sine, pentru a putea prin urmarea acestui test de înțelepciune să găsească adevărata piatră fundamentală. Deci, așa este și așa va rămâne pe veci bine. - La o iluminarea mai concretă vor urma în continuare alte exemple! -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Împărăția cerească este asemenea timpului actual
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:44 View PostDownload Post

Împărăția cerească este asemenea timpului actual


      Ceea ce are de-a face mai departe cu „împărăția cerească“, așa că ea este în pas cu timpurile de acum, care sunt iar la fel cu semănătorul din Evanghelie, care a împrăștiat sămâțta bună, din care o parte pe drum, o parte în tufișuri, o parte pe un drum de piatră și doar o parte în pământul cel bun.
      Uitați-vă la timpul vostru, dacă nu se aseamană cu semănătorul și cu împărăția cerească?
      Cuvântul se răspândește peste tot; în toate locurile mai trăiesc oameni atenți, care ascultă cuvântul din motivul interior. Doar necesitățile omenirii în aceste vremuri au devenit la fel ca drumul, pe care pică sămânța, sau: ele au devenit doar lumești. De aceea face cuvântul la ei exact așa o impresie, de parcă am arunca cu mazăre în perete, ca să nu rămână suspendată nici una și să nu poată face rădăcini în adâncul tare, abrupt și drept.
      De aceea aș putea să trimit jos toți îngerii cerului și să las peste tot propovăduit de ei cuvintele vieții veșnice în cel mai minunat mod - astăzi, mâine și poimâine le vor asculta și primi oamenii într-un mod zguduitor, dar după aceea vor începe ei, să privească foarte indiferent la minuni și se vor ocupa astfel de treburile lor lumești ca înainte.
      Aceștia sunt oamenii industriali și necesitățile lor niciodată de săturat. Ei se aseamană cu mărăcinii și cu spinii. Chiar dacă la început și prinde cuvântul rădăcini, dar totuși el este însă acuși înăbușit și oamenii devin după aceea mai indiferenți față de acesta decât înainte. Pentru că mai întâi au spus ei: Dacă noi l-am primi pe o cale într-adevăr minunată, atunci noi doar am crede și am face fapte conform acestuia. Eu însă fac pe plac și acestei dorințe. Aproape în toate locurile îl propovăduiesc acum, ca aici, într-un mod minunat. Ce efect are însă acesta? Cel mult pe ici pe colo îngândurări politice; acesta este însă deja și lucrul cel mai mult. Că însă cineva dorește să se întoarcă la acesta - acest pământ bun - unde este el?
      Eu spun: Unde trăiesc o sută de milioane de oameni, acolo este mult prea mult spus cu o mie, care vor să se întoarcă într-adevăr plini de viață la acesta. Ce folosesc între aceștia zeci sau sute de mii, care ascultă cuvântul acesta într-adevăr destul de creduli, dacă însă depinde treaba de fapte, atunci ei își lasă timp de pe o zi pe alta; fiindcă spun: De ce să ne dăm chiar atât de mult silința, pentru a dobândi o viață veșnică? Dacă este o viață veșnică, cum ei cred că este, atunci nu va fi într-adevăr așa de greu, să o dobândești pe aceasta; de aceea să trăim cu bucurie și la sfârșit totuși să murim evlavioși! Ce este nevoie mai mult peste aceasta?
      Aici avem însă și în același timp pământul pietrios și nisipos. Acesta primește într-adevăr sămânța și ea se și dezvoltă până la jumătate; dar pământul nu are umezeală și astfel se risipește încă și ceea ce s-a dezvoltat!
      Așa nu se menține niciodată credința singură, dacă ea nu este însuflețită prin faptă; asemenea ca prin curată teorie fără exersarea și practicarea  într-adevăr a acesteia nu devine nimeni un om practic.
      Astfel puteți voi găsi acum și o legiune după cealaltă de vorbitori ai moralei și religioși. Dar toți acești vorbitori nu vor să facă pentru sine nici o probă și nu vor să atingă nici o piatră cu un deget. Fiecare crede că a înfăptuit deja cu aceasta ceva nemaipomenit de lăudabil, dacă el a ținut doar o predică bună și a înfăptuit prin vorbirea lui moralică și religioasă câțiva așa ziși evlavioși și visători.
      Nimeni nu vrea însă într-adevăr să încerce acele căi, prin care el ar dori să ajungă nemijlocit acolo, unde ar intra  cu Mine Insumi  în relație și să primească atunci, din gura Mea, o învățătură vie, care l-ar putea de-abia preschimba într-un pământ bun.
      Există, cei- drept, o grămadă de învățați în tainele dumnezeiești și teosofi, între aceștia însă de-abia unul, care ar fi într-adevăr învățați de Dumnezeu după Evanghelia lui Ioan, care propovăduiește aici, ca toți să fie învățați de Dumnezeu!
      Intr-adevăr, dacă Eu n-aș vrea să trezesc aici pe cineva din indolență prin marea Mea milostivire, tot așa cum un stăpân al casei harnic trezește slujitorii lui leneși și inerți, atunci n-ar ști aproape nici un om începând de la timpurile apostolilor până acum, ce este „cuvântul viu” și ce înseamn㠄să fi învățat de Dumnezeu“.
      Teologii actuali Mă pun mai degrabă foarte secretos peste toate stelele și Mă lasă acolo să stau într-o lumină pe deplin inaccesibilă. Dar de ce fac ei aceasta? Ei fac acest lucru din motive diferite. Primul a fi de exemplu acesta: Dacă ceva este departe, este bine înainte de tragere. Al doilea ar suna astfel: Nici unui om nu-i este în consecință posibil, să se apropie de Dumnezeu, ca el să fie învățat de Acesta. Și încă un motiv, care se bazează pe cel anterior, sună așa: Domnul i-a dat omului rațiune și înțelegere; acesta este cuvântul viu al lui Dumnezeu în om. Cine se ține de acestea, acela trăiește după voia lui Dumnezeu și cine își formează rațiunea și înțelegerea, acela este deja învățat de Dumnezeu; pentru că nimeni nu poate fi învățat de Dumnezeu nemijlocit, ci numai mijlocit, întrucât Dumnezeu doar locuiește dincolo de toate stelele în lumina inaccesibilă.
      Dacă, atunci, dincolo de aceste teze secret teozofice, Eu îl trezesc totuși pe ici pe colo pe careva, care primește atunci nemijlocit de la Mine un cuvânt viu, atunci este el clasificat de cea mai mare parte a omenirii actuale ca fiind un nebun și visător, câteodată și ca fiind un înșelător și șarlatan, care știe să-și folosească în mod favorabil unele capacități ale minții lui. Spuneți, dacă nu este așa?
      Nu vă vor fi necunoscuți nici bărbați diferiți, care au avut cuvântul viu și aceasta în timpul nou, din secolul al optusprezecelea și nouăsprezecelea precum și unii din secole mai de dinainte. Dar care este soarta lor? Uitarea tăcută. Lumii învățaților îi este deajuns, că le cunoaște numele. Dar ce au propovăduit acești bărbați din Mine, acest lucru nu-i interesează. Și dacă mai este încă și pe ici pe colo unul sau altul, care citește o asemenea carte, atunci el ajunge acuși la fraze, care nu corespund cu judecata lui. El și respinge de aceea acuși toate acestea și lasă în consecință să se odihnească omul nostru învățat de Mine.
      Dacă merge bine aceasta, atunci se lasă cel mult Mie singur să Mi se facă încă unele dreptăți; dar mesagerii Mei sunt numai nebuni și înșelători.
      Nu sunt vremurile voastre astfel alcătuite? Eu sunt de părere, că pe acest lucru îl poate înțelege fiecare foarte simplu.
      Deoarece împărăția cerurilor nu este un loc care se află undeva, ci numai pe deplin o stare a vieții, de aceea și este împărăția cerurilor pe deplin asemenea timpurile voastre și anume acest timp, adică mizer, sărăcăcios, mic, rar.
      Și unde mai este ea și acolo nu este ea curată. Va fi aceasta într-adevăr o împărăție cerească, dacă ea nu este pe deplin curată? Eu vă spun: Împărăția cerurilor este în această privință foarte relativă și aceasta din motivul că fiecărui nebun îi place căciula lui cel mai mult.
      Fiecare găsește în prostia lui împărăția lui cerească. Dacă cea adevărată din Mine, aceasta este o altă întrebare. Aceasta a devenit într-adevăr rară, sărăcăcioasă și neândestulatoare. De ce? Pentru că la oameni s-a terminat pământul bun! De aceea aș putea Eu să și semăn acum, cum vreau Eu, sămânța cea mai bună și cea mai curată, căci ea cade în ciuda acestui fapt pe tot felul de drumuri, între spini și pe pământ pietros, pe ici pe colo între crăpături ale drumului. Așa  răsar și între crăpături de stâncă dintr-un milion de grăunțe, cam o mie și o sută ajung la maturitate. Și aceasta este atunci toată recolta și întreaga împărăție cerească! Aceasta este totuși cu siguranță sărăcăcios, rar și neândestulător!
      Din acest lucru puteți voi vedea încă o dată, că toate cele spuse până acum își au motivul lor, ca înfățișarea superficială a părții duhovnicești a lucrurilor este tot așa de puțin interesantă ca aparițiile timpului. Ele sunt surde și goale, dar pentru înțelept sunt ele o scriere, din a cărui trăsături principale găsește el cu o ușoară osteneală adevărul interior; pentru că fiecărei  apariții îi merge înainte un motiv eficace. Dacă apariția este aleasă și bună, atunci va fi ea în aceeași măsura și motivul; dacă apariția este însă neprețioasă, ceea ce înseamnă lumesc, material și rău, atunci va fi și motivul ei de o aceeași măsură.
      Cine vrea așadar să vadă toate părțile duhovnicești în înfățișarea lor adevărată, acela să nu se lege de părțile aparente, ci el să se folosească de acestea numai pentru cercetarea motivului duhovnicesc. Dacă el îl are pe acesta, atunci are el toată ființa a toată lumea spirituală. - Cum este însă acesta de cercetat din partea aparentă a lucrurilor, va fi arătat în urmare. -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Un pom ca exemplu despre substanța împărăției spiritelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:45 View PostDownload Post

Un pom ca exemplu despre substanța împărăției spiritelor


      În decursul a toată relatarea din zona împărăției duhovnicești a soarelui a fost arătată în această privință fiecare cel mai mic raport distinct, cum este în legătură lumea spiritelor cu cea naturală; și s-ar putea spune de aceea aici cu drept cuvânt: Pentru a putea trage concluzii din temelie în aparență, ar fi aproape necesar, să se spună aici încă ceva mai departe, întrucât tocmai acest lucru a fost iluminat îndeajuns în decursul a toată relatarea în toate ramurile lui.
      Eu spun însă: Niciodată nu are omul prea multe lucruri bune; desigur însă lucruri rele. Pentru că mult bine nu poate des să îmbunătățească ce-i rău; dar puțin rău poate adesea să strice mult bine!
      Și astfel vrem noi să iluminăm încă și prin unele exemple concrete subiectul nostru din față așa de limpede precum este posibil.
      Priviți la un pom. Substanța lui, cum este ea aici, vă înfățișează toată esența lumii spiritelor în raportul ei față de lumea naturală în apariția corespunzătoare.
      Interiorul pomului, miezul deci, este partea cerească, trunchiul, crengile și ramurile sunt adevărata împărăție a spiritelor, care își are viața de la miezul interior. Peste lemnul trunchiului veți vedea voi scoarța, care este aparența din exterior a pomului. Scoarța pentru sine este moartă; dar sub scoarța exterioară moartă se află încă o altă scoarță pe care o numiți voi „cea vie“. Aceasta este asemenea stării de legătură, unde partea duhovnicească trece în cea materială.
      Să privim la efectul acestei scoarțe. Din ea reiasă mai întâi scoarța exterioară moartă și iarăși reiasă din această scoarță vie toată decorația trecătoare în formă de frunză, precum și forma exterioară a florii și în sfârșit, însăși coaja exterioară a fructului.
      Toate aceste produse nu sunt durabile; ele cad după un timp, când și-au îndeplinit slujirea lor.
      Vedeți, așa stau lucrurile cu lumea și toate acelea, ce îi aparțin. Toate acestea se aseamană scoarței exterioare, frunzelor și florilor, dar și în sfârșit fructelor unui pom. Acestea cad jos. Dar pomul rămâne și poartă în viața lui interioară într-un mod nenumărat imaginea exterioară a aparenței și a părții trecătoare. Cum se pot însă acum trage concluzii din aparențe asupra motivului interior adevărat? Eu spun: În cel mai ușor mod de pe lume. Voi trebuie numai să vă imaginați partea aparentă într-un mod nemărginit și în același timp util eficient, căci astfel aveți voi deja în fața voastră motivul părții duhovnicești.
      Motivul principal este însă vizibil de găsit prin aceea, dacă voi priviți la toată acțiunea vegetativă în mulți ani a unui pom. Ea nu constă în nimic altceva, decât în înmulțirea continuă și întărirea neâncetată de sine sporitoare a vieții.
      Foarte simplu este pusă aceasta într-un singur grăunte mic de răsad în pământ. Care putere de viață este din început în acest grăunte de răsad, de exemplu într-o nucă de stejar, poate verifica fiecare om, când el ia o asemenea nucă în mâinile lui și se poate juca cu aceasta excact așa ca și cu o minge foarte mică și ușoară.
      Dacă însă această nucă de stejar neânsemnată este pusă în pământ, atunci începe să se întărească în ea viața vegetativă. Un stejar tânăr cu cel mult două frunze va fi mai întâi vizibil. În acest prim stadiu este încă slabă viața vegetativă a viitorului pom de stejar. Ea întrece de-abia de zece ori greutatea nucii de stejar netede de mai înainte. Dar să privim la ea numai cu treizeci de ani mai târziu. Aici și-a însușit pomul deja o așa puternică forța de viața vegetativă, ca voi ați putea lega de trunchiul lui mai mulți cai și ei nu vor fi în stare să-l smulgă din pământ cu puterea lor imensă. Priviți însă la pom când acesta are vârsta de o sută de ani. Ce pom uriaș și majestatic și ce putere în el sfidătoare a toate furtunile! Cât de înmiit a reprodus acest stejar bătrân de un secol în același nuci de stejar viața lui vegetativă din început mică și cât de imens a îngrășat el pământul în jurul lui prin deșeurile lui și astfel, oarecum, cu surplusul puterii lui de viață vegetativă și a însuflețit pământul spre continua înmulțire a puterii proprii de viață!
      Pe scurt, un astfel de pom a devenit o lume plină de viață. Și toate acestea au venit de la o neânsemnată nucă de stejar.
      Vedeți, așa merge de la început din Mine doar o scânteie de putere de viață și dotată cu averea, să se poată întări până la infinit ca o putere de viață. Și de aceea este nevoie de apariția pomului pentru ca toată lumea să poată pricepe acest lucru limpede.
      Noi am spus mai înainte: Din scoarța vie se dezvoltă aparentele frunze, floarea exterioară și chiar și fructul în coajă. În fruct primește chiar germenul sâmburelui doar o foarte mică scânteie din viața întreagă a miezului pomului. Sâmburele se coace împreună cu fructul și îl descrie pe om în aparența sa lumească. Cât se poate de simplă și fără cuvinte este forma exterioară vizibilă și foarte mică este puterea sa. Dar este la fel ca o nucă de stejar. Dacă este pus în pământul bun al voinței Mele, atunci se dezvoltă germenul și acesta devine în sfârșit el însuși un pom măreț, a cărui putere întrece puterea a nenumărate nuci de stejar.
      Și vedeți, așa are fiecare om germenele stării sale spirituale în sine, care este de fapt adevărata lume spirituală. El este pe pământ o scânteie a vieții, care trebuie să se dezvolte pentru a fi un soare al vieții. Din germenele său mare cât un atom trebuie să crească un uriaș și măreț pom de viață. Și așa este.
      Cum poartă în sine o nucă de stejar nenumărate păduri pline de pomi uriași, care se pot dezvolta din acel singur sâmbure, așa poartă și omul în aparență sa viața minusculă, nemărginita putere și potențialul la aceasta. -
      Dar în Evanghelie este scris, acolo unde vorbește acela, care și-a îngropat talantul: „Eu știu că ești un om sever și tu vrei să culegi, cu toate că nu ai semanat. Acolo unde ai pus unul, vrei tu să câștigi mii; de aceea am îngropat talantul, ca să ți-l dau, așa cum mi l-ai dat și tu mie. “
      Dar la aceasta răspunde Domnul talantului: „Oh, tu slugă netrebnică! Ai știut tu că eu sunt un om drept și vreau să recoltez, cu toate că nu am semănat, dar de ce nu ai dus tu talantul la un schimbător, care ar fi putut să-ți de-a procente de camătă pentru acesta? “
      Vedeți, din acest loc este foarte clar, că eu împrăști părți cât se poate de mici de viață din Mine în regiunile nemărginite ale prezenței Mele de pretutindeni, pentru a primi din aceste părți micuțe de viață mase potențiale performate.
      Acesta este motivul adevărat și înterior al vieții de pretutindeni spirituale: Dar sunt Eu într-adevăr un cămătar de viața rău, dur și nedrept? Da de unde! Căci în afară de Mine nu există altundeva o viață și aceasta din simplul motiv, pentru că nu există în veci alta „decât Mine“! Eu sunt izvorul hrănitor etern pentru toate viețile!
      Dar ce se va întâmpla cu viața în timpurile ce vor veni, dacă acest izvor de bază se va seca? Vedeți, atunci s-ar refugia toate viețuitoarele în univers și la sfârșit nu ar mai rămâne nimic decât un univers etern, gol, întunecat și mort!
      Dar pentru că Eu sunt izvorul de bază și hrănitor pentru toate viețile și Eu Însumi în fiecare clipă Mă întăresc și prind putere la infinit prin Mine Insumi, așa și toate viețile parțiale, care se pronunță în voi oameni creați, se potențiază și acestea la infinit și prin aceasta se întăresc și prind putere.
      Cu cât mai puternic este Tatăl, cu atât mai puternici sunt copiii. Din furnici ies furnici, dar nu niște lei sau vulturi. Peste tot proiectează slabul ce este slab și cel puternic tot ceva puternic. Dar cum cel slab nu poate proiecta niciodată ceva puternic, așa nu poate nici cel puternic să proiecteze ceva slab. Un vulture nu poate niciodată să procreze un porumbel fricos și un iepure nu se va putea lăuda niciodată, că un leu l-ar fi produs.
      Dar dacă sunteți copiii a unui atotputernic Tată și aveți germenele de viață a Tatălui vostru, atunci adânciți acest germen în pământul bun al voinței Mele și întăriți-L pe Tatăl în voi, așa veți deveni și voi puternici în aceeași măsură la fel ca Tatăl. Căci Tatăl nu cere puterea voastră pentru El, ci El o cere pentru voi, pentru ca voi să puteți deveni desăvârșiți, cum este El Însuși sau cum este cerul de desăvârșit. -
      Vedeți, aceasta este o imagine, cum puteți vedea voi din exterior motivul interior al vieții. - Mai departe o altă imagine la acest scop! -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Un copil omenesc ca imagine a împărăției cerești și a întregului univers
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2008, 12:47 View PostDownload Post

Un copil omenesc ca imagine a împărăției cerești și a întregului univers


      În prezentarea anterioară am creat o imagine puternică în fața tuturor oamenilor, după care fiecare poate cu ușurință prin aparițiile exterioare să ajungă imediat la motivul interior. Dar pentru că acest spațiu este foarte mare și aparițiile sunt nenumărate, așa nu îi sunt omului de ajuns nenumărate imagini, pentru a-și putea procura în orice situație un sfat drept în existența sa aparentă. Și așa vom trece noi la o alta, mult mai ușoară, dar pentru aceasta mult mai accentuată și mai cuprinzătoare imagine pentru iluminarea lucrului nostru.
      Ce ar putea exista mai simplu decât un sărac copil omenesc inofensiv? Acesta are două picioare care le poate mișca, atunci un trup plin de măruntaie; are două mâini care le poate mișca și peste acestea un gât și deasupra un cap pe care îl poate mișca. La cap are două urechi, care rămân tot timpul în aceiași măsură îndepărtate una de cealaltă și una aude totuși tot timpul tot același lucru ca și cealaltă. Deci mai are și doi ochi, care își au punctul fix în cap și nu pot fi în nici într-un caz apropiați, cu toate că sunt în stare să se miște. Cu acești ochi poate fi văzut orice lucru în parte. În mijlocul ochiilor este un nas care are două nări. El respiră aerul necesar vieții și lasă să se scurgă impuritățile capului. Mai are deci și o gură, a cărui parte de jos se poate mișca doar. În aceasta are într-adevăr dinți care nu se pot mișca, dar în schimb la aceasta o limbă cât se poate de mișcătoare. Restul corpului este alcătuit din piele, din carne, sânge, nervi, fibre, vene și oase, în care se găsește măduva. - Vedeți, aceasta este imaginea copilului nostru.
      Dar cine se gândește, ce se găsește sub această apariție? Cine poate zări în aceasta întreg cerul? Cine poate zări întreg universul?
      Cine caută în imaginea simplă un conflict al întregii creații, atât în cea spirituală cât și în sfera naturală?
      Nu ar dori să spună cineva aici: Într-un copil nu se prea poate vedea acest lucru; dar să-l lăsăm să crească și să fie un bărbat, atunci va putea găsi gândirea și faptele sale ceva, din care se va putea recunoaște, că omul este cel puțin  o parte integrală a întregii creații.
      Eu însă spun: Nu este nevoie de acest lucru; este îndeajuns copilul. Picioarele sale simple deovedesc grija de dragoste a Mea de Tată, care este pronunțată prin zece porunci simple, cele pe care le cunoașteți și voi. Picioarele sunt dotate în această ordine și pentru suport cu zece degete și pentru stabilitate.
      Dar în sfera naturală reprezintă sistemul planetar, care este de fapt o proptă joasa a întregului sistem solar. Da, planetele forțează la fel ca picioarele întreaga mișcare a trupului principal al soarelui în mișcarea sa principală.
      Din aceste câteva exemple puteți să înțelegeți, că în picioarele copilului este toată ființa iubitoare în felul spiritual, exact așa cum există toată ființa planetară în felul natural.
      Pe picioare se află trupul ca atelier principal al vieții. Cine nu vede de îndată aici, în sfera duhovnicească, esența dragostei însuflețitoare din Mine? Și cine nu vede în trup imediat soarele, care este trupul însuflețitor al întregului sistem planetar?
      În trup este inima ca locuință de bază a vieții și toată această imagine cea mai clară a dragostei. Această dragoste este neântrerupt activă și aduce hrana tuturor părților trupului.
      Imediat lângă sine are această dragoste stomacul. Acesta este bucătăria ospitalieră, în care dragostea, prin focul ei care fierbe mâncărurile și atunci, foarte minunat gătite, le duce în toate părțile distincte.
      Plămânul este tot așa ca un al doilea stomac, o a două bucătărie, prin care este adăugată mâncare eterică la bucatele gătite în prima bucătărie, ca mâncărurile primei bucătării să devina vii și să fie folosibile pentru susținerea vieții.
      Cât de minunat arată imaginea acestor două bucătării, în a căror mijloc domină inima activă, cum partea duhovnicească intervine în cea naturală, pentru a o spiritualiza pe ea însăși și astfel, s-o conducă spre un destin mai înalt. Și toate acestea se întâmplă prin mijlocirea tot timpul activă a inimii, aceasta imagine foarte exactă a dragostei!
      Cine poate aici tăgădui stăpânirea Mea proprie de dragoste, cum Eu preiau pe de-o parte, tot timpul, ce este pierdut, fierb aceasta în marea bucătărie a creației naturale și o însuflețesc atunci prin suflarea milostivirii și îndurării Mele, din a doua mare bucătărie, care este aici cerul și este asemenea plămânului în om.
      Fiecare suflare poate să-i spună fiecărui om, cum Eu tocmai influențez continuu din ceruri, ca viața să dăinuiască prin aceea, că Eu tocmai prin această vărsare năzuiesc să transform tot timpul moartea în viață.
      Cine este aici în stare să gândească numai foarte puțin lucid, pe acela nu-l va lăsa cu siguranță fără lumină această minunată imagine de pildă. - Să mergem însă mai departe.
      La amândouă părți ale trupului se afla două mâini. Acestea reprezintă în privința duhovnicească dragostea activă, care se poate mișca liberă peste tot în spații largi și încontinuu înfăptuiește și lucrează.
      Prin mâini este reprezentată în consecință și puterea Mea liber stăpânitoare și nelegată, care însă totuși nu acționează în afara ordinii de bază veșnice și stabilite, pentru că fiecare mână poartă degetele, ca membre cele mai din afară, a căror număr este asemenea cu acela al membrelor din afară a picioarelor. Numai că vlăstarii de la picioare sunt legați de aceeași ordine judecată, în timp de vlăstarii de la mâini înseamnă activitatea liberă a acestei ordini.
      Deci, așa ar fi de exemplu un om nerenăscut în duh asemenea cu ordinea legată a picioarelor și un renăscut asemenea cu ordinea liberă a mâinilor.
      Cine este în stare aici iarăși să gândească, acela va găsi adevărul corespunzător; mai ales dacă el privește încă la soarele natural, cum și acesta arată contemplativ, în scurgerea în afară a razelor lui, mâinile lui evident liber efective.
      Acum am mai avea încă capul, o parte tare peste trup, care reprezintă în sine însăși într-o formă rotunjită un om deplin în sfera lui duhovnicească. Urechile sunt picioarele acestuia, pe care el merge. Ochii sunt brațele lui, cu care el poate cuprinde în jurul lui chiar destul de departe. Nasul este plămânul lui; gura este stomacul lui. În ea este, asemenea inimii, limba, care ajută la prelucrarea mâncarurilor materiale precum și a celor duhovnicești; cele materiale prin introducerea lor sub dinții care sfărâmă și atunci, prin înghițire. Aceasta este ocupația lor materială. Dar limba dă și vocii un sunet de înțeles și articulat și ea este aceea care transformă gândurile interioare în cuvinte de înțeles.
      Măduva interioară a capului reprezintă toate mădularele corespunzătoare ale omului sau viața lui mai rafinată și făcută mai spirituală.
      Și așa înfățișează omul în volumul său total în forma lui foarte simplă și vizibilă pe om prin toate cele trei trepte ale sale: în picioarele lui naturalitatea legată, în trupul lui sfera duhovnicească a acesteia, care mai are încă de-a face și de luptat cu lucruri diferite și în ceea ce privește capul, sfera lui cerească, unde omul stă pentru sine de-i drept de față într-o constituire tare și de neschimbat, dar tocmai prin acest lucru este el capabil în sfera lui de acțiune cu atât mai de parte să-și întindă mâna în afară, precum și părțile integrante ale capului sunt deja la omul natural capabile nesfârșit mai departe să-și întindă mâinile în afară decât părțile integrante ale trupului. -
      Acum priviți, aceasta este o imagine foarte simplă, dar limpede. În această pildă a apariției exterioare este conținut întregul cerului, întregul lumii duhovnicești subordonat cerului și astfel și întregul lumii naturale subordonate cerului și lumii spirituale în toate detaliile ei.
      Eu sunt de părere că, dacă priviți această imagine, mai ales în simplitatea unui copil inofensiv, atunci veți găsi voi în această aparență fiecare alta cu ușurință și peste tot tocmai și tot așa de ușor veți fi în stare să ajungeți la temelia ei. - Și astfel am și avea așadar destule imagini; și nouă nu ne mai rămâne nimic altceva de făcut, decât să mai adăugam unele „amintiri de dup㓰°) la această întreagă lucrare, cum aceasta trebuie să fie citită cu folos și să fie conform acestui lucru mânuită.) Aceste „amintiri de dup㔠au apărut într-o scriere distinctă și mai mică cu titlul: Explicații ale textului de scriere.

S F I R S I T
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 6  [ 60 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !