Emanuel Swedenborg

[Duhul]

Emanuel Swedenborg (29 ianuarie 1688 – 29 martie 1772), a fost om de ştiinţă suedez, o autoritate în metalurgie, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist şi deputat; era o adevărată enciclopedie. A studiat de asemenea teologia şi i s-a prezis o carieră strălucită. Era fiul unui episcop protestant şi înclinat în mod natural spre introspecţie şi experienţă religioasă. Celebra lui lucrare - Arcana Caelestia (Secretele cerului) - il va inspira ulterior pe Immanuel Kant sa scrie "Visurile unui vizionar" (titlul complet: "Traume einer Geistsehers, eralaubt durch Traume der Metaphysik" - "Visurile unui vizionar privite prin visurile metafizicii").

Doctor în filozofie la 21 de ani, Swedenborg a călătorit în întreaga Europă, pentru a se întâlni cu somităţile ştiinţifice ale timpului său. Când s-a întors în Suedia în 1714 cunoştinţele sale universale şi teoriile sale ştiinţifice îndrăzneţe, care-l fac şi azi să apară în postura unui precursor de geniu, i-au adus faimă şi onoruri.

În anul 1743, el scria: Domnul mi s-a arătat şi mi-a dat puterea de a comunica cu spiritele şi cu îngerii.

Din acel moment, Swedenborg a renunţat la ştiinţe şi s-a consacrat descrierii lumii spirituale, care i se dezvăluia progresiv, şi pe care a făcut-o cu precizia pe care o dobândise, graţie educaţiei sale ştiinţifice.

Cărţile lui i-au influenţat pe Goethe, Lavater şi Jung. Însuşi Immanuel Kant a dovedit capacităţile de clarvăzător ale lui Swedenborg şi a vorbit despre aceasta peste tot în lucrarea sa Visurile unui vizionar. Este celebră viziunea incendiului din Stockholm în 1759, de la 500 de km distanţă.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuel_Swedenborg

[Duhul]

Emanuel Swedenborg (1688-1772)

Om de ştiinţă, om politic, filosof şi teosof suedez, supranumit de către Balzac „Buddha al Nordului”, Emanuel Swedenborg a fost una dintre cele mai misterioase şi complexe personalităţi ale Scandinaviei.

S-a născut în 1688 la Stockholm, în familia unui pastor luteran, familia sa având o tradiţie îndelungată în minerit. Încă de la 11 ani începe să studieze la Universitatea din Uppsala teologia, literatura, matematica şi ştiinţele naturii. În 1709, la 21 de ani, devine doctor în filosofie.

Cariera sa ca om de ştiinţă s-a dovedit prodigioasă. A fondat prima revistă ştiinţifică suedeză, Daedalus Hyperboreus. La 30 de ani cunoştea 10 limbi străine, iar ulterior a învăţat şi ebraica şi aramaica. Inventator prolific, Swedenborg a conceput, ca şi Leonardo da Vinci, un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe şi propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigaţia subacvatică, o maşină cu aburi, un model de ecluză şi o pendulă cu apă destinată pentru a reprezenta mişcarea planetelor. A studiat anatomia şi a publicat un tratat în care susţine că sediul funcţiilor psihice se află în cortexul cerebral. În domeniul mineralogiei publică lucrarea Opera philosophica et metallurgica, considerată şi astăzi de referinţă în domeniu.

În 1743, la vârsta de 55 de ani, la Londra, are o revelaţie care îi schimbă radical cursul vieţii. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a încredinţat-o, spunându-i: „Eu sunt Domnul, Creatorul şi Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Îţi voi dicta tot ceea ce va trebui să scrii.” Din acel moment, Swedenborg a abandonat studiul ştiinţelor, a renunţat la toate funcţiile sale şi s-a dedicat total unei vieţi mistice creştine. Şi-a luat foarte în serios misiunea de a călători în planurile subtile şi de a relata oamenilor despre acestea. Nu de puţine ori a făcut dovada unor înzestrări excepţionale – clarviziune şi profeţie. Spre exemplu, în 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmata ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morţii ţarului Petru al III-lea al Rusiei. Reginei Ulrika i-a transmis un mesaj de la defunctul ei frate, Augustus Wilhelm.

Toată experienţa sa ulterioară viziunii de la Londra şi călătoriile în lumile subtile – raiuri şi infernuri – au fost sintetizate în lucrările excepţionale pe care a fost ghidat să le scrie.
Începând cu anul 1747, el a avut o serie de contacte cu entităţile angelice din sferele subtile cereşti, experienţe în care el a comunicat cu mulţi îngeri de lumină.

sursa: http://angelinspir.ro/povestiri/emanuel-swedenborg-1688-1772.html

Citate:

- Dragostea este viata fiecarei fiinte.
- Dragostea constă în dorinţa de a da ceea ce este al tău altuia şi de a simţi fericirea acestuia ca şi cum ar fi a ta.
- Din RAIUL SI IADUL - Emanuel Swedenborg:

"...o data ce tot ce e bun si adevarat vine de sus, la fel vine insasi viata tuturor lucrurilor.
Avand aceasta convingere ingerii refuza orice recunostinta pentru binele savarsit si sunt cuprinsi de indignare si se retrag daca cineva le atribuie lor binele. Ei sunt uimiti cum poate cineva crede ca e intelept de la sine sau ca face bine de la el insusi. Binele savarsit pentru sine ei nu il numesc bine, pentru ca e savarsit de sine; dar binele facut pentru bine in general il numesc bine din Sursa Divina, si spun ca acest bine constituie raiul..."

[Duhul]

Raiul si iadul

Autor (i): Emanuel Swedenborg
Pret: 34,40 LEI
Editura: Dacia
An aparitie: 2001
Numar de pagini: 350 pagini

Descriere: Un cer plin de ingeri in forma adevarului si a iubirii, un iad in forma netrebniciei omenesti, o viziune lucida, taioasa, crispata in detalii, un plin contur a ceea ce va deveni la Blake mantuirea prin arta - iata Raiul si iadul, opera prin care Emanuel Swedenborg (1688-1772) ar fi putut ajunge cel de-al treilea intemeietor al unei Biserci crestine, dupa Iisus Cristos si Martin Luther. Dar el inca ramane prins, ne spune Borges, in vesnica ceata de vis a destinului scandinav.

[Duhul]

Despre credinţă - Emanuel Swedenborg

Editura Firul Ariadnei - 200664 pag. (13x20 cm)

În această carte faimosul mistic Emanuel Swedenborg prezintă principiile adevăratei credinţe creştine: credinţa este recunoaşterea interioară a Adevărului, care nu poate exista decât la cei care sunt caritabili; cunoaşterea referitoare la Bine şi Adevăr nu este în legătură cu credinţa, înainte ca omul să fie caritabil, dar ea reprezintă o acumulare din care poate lua naştere credinţa bazată pe caritate. Autorul ne prezintă totodată simbolismul acestor idei în Sfânta Scriptură.