Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 12:49
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Despre punerea la încercare a ucenicilor Domnului


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Despre punerea la încercare a ucenicilor Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.4.2008, 01:26 View PostDownload Post

Despre punerea la încercare a ucenicilor Domnului


Jacob Lorber a trăit în secolul XIX. Muzician de profesie, el a început la un moment dat să scrie cărți, inspirat fiind, din câte ne relatează el, chiar de Iisus. El a scris practic după dictare (ascultând un fel de voce interioară) un număr impresionant de cărți, în special referitoare la viața lui Iisus. Vă prezentăm în continuare, în avanpremieră, un fragment din volumul VI al Marii Evanghelii a lui Ioan, netipărit încă.


Capitolul 45
Cum a judecat poporul cuvântarea Domnului
(Evanghelia după Ioan 6/59-64)


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.…
10. Eu le-am spus: „N-am spus Eu oare că e dificil să predici pentru surzi și să scrii pentru orbi?! Oare nu doar duhul este acela care dă viață, pe când trupul nu folosește la nimic?! Iar cuvintele pe care le-am rostit sunt duh și viață, și nicidecum trup și sânge pământesc. (Ioan 6/63)

11. Acum însă, vă spun vouă cu adevărat, că există mai mulți printre voi care fie nu cred deloc, fie cred doar într-o mică măsură, și mai există unii și printre ucenicii Mei mai vechi, despre care Eu am știut de la început că nu cred cu tărie, iar unul dintre ei este chiar un zgârcit, un hoț și un trădător!“ (Ioan 6/64)


Capitolul 46
Ucenicii Domnului sunt puși la încercare
(Evanghelia după Ioan 6/65-70)


1. Vorbele acestea au avut efectul unui trăsnet. Mulți s-au îngrozit, iar unii au spus: „Doamne, de ce nu ne-ai spus lucrul acesta mai de mult? Căci, cu adevărat, noi l-am fi descoperit pe un astfel de om nedemn și l-am fi îndepărtat dintre noi dacă Tu, în marea Ta milă, nu doreai să-Ți ridici mâna asupra lui!“

2. Eu am spus: „Eu v-am spus de multe ori, că toate pe lumea aceasta își au timpul și măsura lor. La vremea recoltei, niciun bun gospodar nu va aduna buruiana la un loc cu spicele de grâu, ci doar grâul curat, iar apoi își va pune slugile să adune în grămezi buruiana care s-a întins și printre grâu, și îi va da foc pentru a îngrășa ogorul.

3. De aceea, v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl (Ioan 6/65), care este în Sine iubirea, viața și adevărul, așa cum Eu sunt toate acestea prin Tatăl, și deci și prin Mine Însumi, căci Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine.

4. Să nu creadă cumva vreunul dintre voi că cineva poate fi cu adevărat aproape de Mine doar pentru simplul fapt că Mă urmează, Îmi ascultă vorbele și-Mi admiră minunile, ci doar acela Îmi este cu adevărat aproape, pe care-l atrage spre Mine o iubire pură și care crede întru totul, necondiționat, ceea ce propovăduiesc Eu, precum și faptul că Eu, care sunt deocamdată Fiul Omului, am venit de la Tatăl, iar în spirit sunt una cu El.
“

5. Atunci ucenicii, până și iudeii-greci, dar cu excepția celor doisprezece, au spus: „Ei bine, dacă așa stau lucrurile, atunci nu ne servește la nimic să călătorim cu El! Lucrurile complicate și incredibile nu le înțelegem – și de aceea nici nu le putem crede. Cât privește iubirea cea necondiționată și absolut curată, este o problemă, pentru că El însuși se poartă uneori cu noi într-o manieră care nu-ți insuflă deloc afecțiune. De aceea, haideți să ne întoarcem cuminți la Moise al nostru; căci el este mai clar și mai inteligibil. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă doar a-I respecta poruncile, astfel că nădăjduim să dobândim mântuirea în lumea de dincolo chiar și fără credința în învățăturile acestea stranii.“

6. Atunci mulți dintre ei au plecat și nu au mai mers alături de Mine, deși ulterior au meditat mult la vorbele rostite de Mine. (Ioan 6/66) Cum însă Eu n-am adresat nici unuia din cei care plecau vreun cuvânt, necerându-le să rămână și să aibă răbdare, au început și cei rămași să se neliniștească și să se întrebe ce ar trebui să fac㠖 să plece și ei sau să rămână?

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.7. Atunci Eu i-am întrebat pe un ton prietenesc: „Nu vreți să vă duceți și voi? (Ioan 6/67) Din partea Mea, sunteți la fel de liberi ca oricare alt om de pe pământ.“

8. Iar Simon Petru Mi-a răspuns: „La cine să ne ducem, Doamne? Tu singur ai cuvintele Vieții celei Veșnice, chiar dacă noi nu le putem înțelege pe dată în toată profunzimea lor. (Ioan 6/68) Tu ni le vei explica, la timpul cuvenit, când noi vom fi mai demni de lumina cea măreață din Tine. Noi am crezut și am recunoscut chiar de la început că Tu ești Hristosul, Fiul cel viu al lui Dumnezeu, astfel că nu Te mai putem părăsi nicicum pe Tine, Doamne! (Ioan 6/69) Doar Tu să nu ne gonești, o Doamne, și să ai răbdare cu slăbiciunile noastre încă atât de mari!“

9. Eu am spus: „Atunci, toate sunt bune și astfel vor și rămâne! Dar pentru că ne aflăm aici, în această școală exemplară din Capernaum, trebuie să vă dezvălui încă un lucru: știți bine că, în urmă cu un an, în ținutul acesta, chiar Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece, dintre toți ucenicii cei mulți – și totuși, unul dintre voi este un diavol!“ (Ioan 6/70)


Capitolul 47
Iuda Iscarioteanul
(Evanghelia după Ioan 6/71)


1. Iar Eu mă refeream, evident, la Iuda Iscarioteanul, căci am știut de la început ce duh rău zăcea în el. (Ioan 6/71) Însă el era foarte zelos, activ, bun de gură și vorbea bine despre învățătură, și de aceea, pentru părțile lui bune și nu pentru cele rele, fusese ales de către Mine, împreună cu ceilalți unsprezece, să fie unul dintre primii Mei apostoli. Însă întrucât, datorită zelului și elocvenței sale, izbutea să realizeze în același interval de timp mai mult decât ceilalți unsprezece la un loc, a început foarte curând să fie și foarte vanitos.

2. Apoi, fiind în repetate rânduri admonestat de ceilalți pentru înfumurarea sa, el a început să fie ros de o tainică ranchiună, astfel că s-a închis, din zi în zi, tot mai mult în sine și a început să-i pândească pe ceilalți unsprezece ucenici, în speranța că va găsi ceva pentru care să le ceară socoteală în fața Mea. Cum însă nu se petrecea nimic care să-i poată potoli mânia, el s-a încrâncenat tot mai mult, așteptând cu tot mai multă ardoare ocazia de a-și pune odată frații în încurcătură, căutând în sinea sa un mijloc potrivit.

3. Era un om zgârcit și avid de bani, și adeseori susținea, cu toată elocvența posibilă, că dobândirea de bani este ceva strict necesar vieții pământești, căci stăpânitorii lumii doar de aceea introduseseră banii, pentru ușurarea schimburilor, altminteri atât de dificile.


4. Odată i-a și explicat înțeleptului Nathanael, cu care discuta mai mult decât cu ceilalți, că Eu, în mod evident, nu am nevoie de bani pentru existența Mea terestră, pentru simplul motiv că, fiind înzestrat cu forța divină atotputernică, Mă pot descurca oricum fără niciun ban. Dar că oamenii lipsiți de puterea aceasta și care nu au norocul de a fi ucenici ai Mei au, pentru subzistența lor pe pământ, la fel de multă nevoie de bani ca și împăratul, care trebuie să-și plătească cu ei soldații și alți slujitori de stat.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.5. Nathanael a tot încercat să-i demonstreze că banii, deși, asemenea oricărui alt bun lumesc, ar putea face mult bine în mâinile unui om drept, reprezintă totuși un mare rău pentru oameni, pentru că ei păstrează în ei răul, stimulând setea oamenilor de a-i poseda și fiind mereu cauza fărădelegilor și nelegiuirilor de tot felul de la cele mai mici, până la cele mai mari.

6. Iuda Iscarioteanul a acceptat și el până la urmă ideea aceasta, însă a declarat că banii ar fi un rău necesar, așa cum este și trupul pentru suflet. Dar dacă sufletul s-ar folosi cu înțelepciune de trup, acesta ar putea fi pentru el și un templu al mântuirii, căci doar prin intermediul lui sufletul poate ajunge la viața cea veșnică și poate accede la statutul de adevărat copil al lui Dumnezeu.

7. Și astfel reușea, cu elocvența care-l caracteriza, să găsească în toate chestiunile câte un subterfugiu, astfel că era dificil de vorbit cu el. A mers cu sofismele chiar și până acolo, încât să considere, asemenea spartanilor și cretanilor, că furtul este o treabă cinstită în caz de nevoie, iar pe Moise l-a acuzat de prostie pentru faptul că l-a prezentat drept un păcat oarecare, în orice circumstanță ar fi săvârșit el. Dar Iuda nu lua deloc în calcul ideea că până și un furt justificat, comis la caz de nevoie, i-ar putea conduce pe oameni cu timpul la cea mai desăvârșită lenevie, că nimeni n-ar mai munci și n-ar mai economisi nimic dacă ar ști că, de îndată ce-și va fi constituit o rezervă cât de mică, aceasta îi va fi cât de curând descoperită și luată de către cei aflați în nevoie. Și, odată introduse astfel de obiceiuri printre oameni, ce s-ar petrece cu iubirea de aproape și cu recunoașterea lui Dumnezeu?!

8. Nathanael i-a explicat clar lui Iuda că justificarea furtului nu se împacă nicidecum cu aspirațiile sale pentru economie și că furtul acceptat ar face imposibilă chiar și cea mai dreaptă modalitate de economisire. Dar acesta a sărit din nou cu sofisticăriile sale dibace, astfel că nu se putea face nimic cu el. Doar când îi făceam Eu vreo observație, renunța pentru o vreme la ideile sale și părea să se lase călăuzit de unele mai nobile. De aceea am și făcut în sinagogă remarca aceea la adresa lui, pe care el fără îndoială că a înțeles-o foarte bine, chiar dacă ceilalți ucenici nu puteau decât să facă presupuneri, pentru că, deși știam prea bine ce avea el să facă, Eu nu voiam totuși să-l arăt cu degetul. Pentru că, și în cazul lui, trebuia mai întâi să se umple paharul și să se convingă el însuși pe deplin că toate faptele sale pământești atât de nemernice aveau să devină pentru orice om exemple cutremurătoare, căci altfel orice îndreptare a sufletului său, chiar și în lumea de dincolo, ar fi devenit imposibilă.

9. Iar aici, am prezentat trăsăturile caracteristice ale acestui ucenic doar spre a argumenta și mai bine motivul pentru care Eu l-am numit de data aceasta un diavol. Căci, în sinea sa, lui nu i-a convenit deloc faptul că Eu am ținut în sinagogă o asemenea cuvântare, care i-a supărat pe mulți, îndepărtându-i în felul acesta de Mine. Pentru că el deja plănuise în taină diferite afaceri cu ei, și de aceea s-a și supărat cel mai tare. Ba chiar a și remarcat în șoaptă către Nathanael că în casa lui Petru Eu aș fi vorbit cu multă asprime despre răul pe care-l poate provoca supărarea, iar acum aș fi supărat Eu Însumi mii de oameni, înfuriindu-i chiar, și se întreba cum se împacă lucrul acesta cu învățătura Mea.

10. Nathanael i-a răspuns foarte prietenește că atunci Eu M-am referit în special la răul pe care-l reprezintă supărarea copiilor mici.

11. Sofistul nostru însă a avut și aici pe loc un răspuns, iar când, pe la orele patru ale după-amiezii, Eu am părăsit împreună cu ucenicii sinagoga, întorcându-mă la hanul nostru, Iuda Iscarioteanul n-a venit cu noi, ci s-a retras în oraș la niște cunoscuți ai săi, unde s-a discutat mult despre cuvântarea Mea atât de neînțeleasă. Acolo însă el s-a arătat din nou ca ucenic al Meu și, fiind un bun orator, le-a explicat oamenilor prin tot felul de tertipuri verbale cuvântarea Mea, chiar dacă nu în lumina cea mai adevărată. Nu l-am mai văzut apoi timp de o săptămână, cât am rămas la Capernaum și în împrejurimile acestuia. Apoi însă a revenit printre noi, urmându-ne.


Capitolul 48
În gazdă la hangiul din Capernaum


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
1. Noi însă, când am ajuns de la sinagogă la hanul nostru, am găsit aici masa deja pusă, cu pâine, vin și pește pe ea, iar hangiul s-a bucurat foarte mult să ne aibă ca oaspeți, pe Mine și pe ucenicii Mei, rămași acum mult mai puțini.

2. Abia după ce ne-am săturat cu toții pe deplin, hangiul a spus: „Doamne, de data aceasta se pare că Învățătura Ta plină de mister din sinagoga cea mare nu le-a prea plăcut ascultătorilor de aici și celor veniți din altă parte, căci toți au plecat supărați. Unii protestau mai tare, alții mai puțin, iar străinii și mulți dintre cei care ieri încă Te mai însoțeau ca ucenici ai Tăi ziceau că Tu ai vorbit intenționat așa, pentru a Te descotorosi într-un mod subtil de ei, ceea ce n-ar fi frumos din partea Ta, întrucât ei cheltuiseră destul de mulți bani pentru a Te urma.

3. Mai mulți dintre ei, care au înnoptat la mine, erau foarte indignați și susțineau că își puseseră cele mai mari speranțe în Tine, dar că acum sunt foarte dezamăgiți, și au mai spus că, în pofida marilor Tale minuni, cu o asemenea Învățătură nu vei găsi decât foarte puțină audiență la oameni. Eu i-am lăsat să vorbească și n-am scos nicio vorbă. Apoi ei și-au plătit consumația, s-au suit pe corăbii și au plecat.

4. Eu însă m-am bucurat să constat c㠄înțelepții“ aceștia fanfaroni, care se laudă cu istețimea minții lor, s-au trezit deodată, prin Grația Ta, o Doamne, lipsiți de argumente. Căci și ieri noapte, când, după cină, Tu Te-ai dus să Te odihnești, s-a comentat aici o mulțime, pro și contra, despre felul în care ai înmulțit pâinea și despre călătoria Ta pe mare, oarecum miraculoasă. Și se întreceau să pară unul mai înțelept decât celălalt. Eu însă mi-am zis în sinea mea: „Ia așteptați voi, iudeilor atât de deștepți! Căci Domnul va ști El să pună în calea înțelepciunii voastre o stavilă, pe care mintea voastră să n-o poată trece nicicum!“ Și iată că astăzi dorința mea cea tainică s-a și împlinit!

5. Am fost și eu în sinagogă și am auzit bine partea principală a cuvântării Tale. Dar n-am găsit nimic în ea care să mă deranjeze. Căci faptul că Tu, deși acum ai înfățișare de om, ești stăpân asupra cerului și pământului și asupra întregii vieți spirituale și senzoriale, aceasta o știam prea bine de multă vreme. Și cine, în afara Ta, le poate oferi pâinea cea de toate zilele tuturor oamenilor și dobitoacelor, și cine altcineva le dă spiritelor, precum și sufletelor noastre, Viața cea Veșnică, iubirea și înțelepciunea, pe care eu le înțeleg ca pe pâinea cea adevărată și vie, venită din cer?! Chiar am încercat să le explic mai clar lucrul acesta unora mai buni dintre ei. Dar mintea lor neroadă și înfumurată n-a putut cuprinde așa ceva.

6. Același lucru l-am făcut și când ai început să vorbești foarte clar despre trupul și sângele Tău, pentru că m-au întrebat cum înțeleg eu acestea. Și le-am spus: „Aici lucrurile sunt chiar mai limpezi decât cele de dinainte, și ele vin să confirme părerea mea anterioară! Văzut din punct de vedere lumesc, pământul nu este el oare, într-un anume fel, un adevărat trup al lui Dumnezeu, iar apele care-l udă, sângele acestuia?! Căci de unde ar veni altminteri pâinea cea de toate zilele pe care o mâncăm pe pământ? Și, în sens spiritual, iubirea lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, nu este ea oare chiar solul care ne susține fizic și spiritual, ne acceptă și ne hrănește, iar darul rațiunii și al minții, și acum, în plus, și învățătura Sa, nu sunt ele oare cel mai adevărat și mai viu sânge al lui Dumnezeu, care ne adapă sufletele însetate de înțelepciune, le fortifică și le dăruiește viața cea adevărată?!“

7. Atunci unii au spus: „Da, toate acestea sunt bune și frumoase. Dar de ce oare nu își explică el însuși vorbele în felul acesta?“

8. Eu am răspuns: „Are El fără îndoială motivele Sale! Probabil că gândește în felul următor: cei care cred cu adevărat în Mine, aceia Mă vor și înțelege. Însă cei care, în pofida atât de multor minuni și a înțelepciunii Învățăturii Mele, tot nu cred că Eu sunt Domnul Iehova Savaot, n-au decât să se întoarcă în lumea lor și să rămână să scurme în continuare, asemenea porcilor, în glodul pământului!“

9. Atunci s-au înfuriat cu toții și au plecat. „Doamne, sper să nu fi făcut astfel vreun lucru rău!“

10. Iar Eu am spus: „O, nicidecum! Căci, în primul rând, tu ai înțeles perfect vorbele Mele, în toată profunzimea lor, și le-ai și explicat foarte corect acestor orbi, iar în al doilea rând, observația ta finală a fost foarte bine venită! Căci soiul acesta de oameni te duce într-adevăr cu gândul la porcii, care, de cum începe soarele să strălucească un pic mai tare pe cer, dau fuga la cele mai împuțite bălți și se simt pe deplin fericiți să se bălăcească în noroi. Doar le-am spus în final foarte limpede că trupul și sângele la care se gândeau ei nu folosesc la nimic și că vorbele Mele sunt spirit și viață! Însă porcii și imbecilii aceia n-au înțeles nimic, astfel că observația ta finală a fost foarte la locul ei, și de aceea am să mai rămân câteva zile la tine.

11. Acum însă, mai adu-ne niște vin! Căci astăzi și în zilele următoare trebuie să ne bucurăm din toată inima! Într-adevăr, tu Mi-ai făcut o mare bucurie, pentru că M-ai înțeles mai bine decât oricare dintre ucenicii Mei. Spre seară vom merge apoi la pescuit, ca să-ți faci o rezervă de pește, pentru tine și pentru noi. Însă în oraș să nu vorbiți despre Mine. Căci altminteri s-a terminat cu liniștea noastră. Și acum, adu-ne vin și pâine!“


Capitolul 49
De ce îl tolerează Domnul pe Iuda Iscarioteanul


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
1. Apoi ne-am băut vinul și ne-am mâncat pâinea; căci toți cei treizeci și doi câți eram aveam nevoie de puțină întărire.

2. Și, pe când mai stăteam la masă bucuroși, unul dintre iudeii-greci a spus: „Doamne și Stăpâne! Hangiul acesta atât de prietenos al nostru ar fi foarte potrivit să ia locul ucenicului aceluia care Te supără mereu, iar lui, dacă se va mai întoarce, să-i dai consilium abeundi (‘sfatul de a se retrage’), cum spun romanii. Căci, după câte am observat noi, el este mai avid de bani decât templierii, și toate gândurile sale sunt îndreptate spre cele lumești și spre bunăstare. Și, pe lângă aceasta, el mai are și o altă patimă foarte urâtă, și anume, de a se umfla în pene și de a minți, iar un astfel de ucenic nu-Ți poate fi de niciun folos, nici Ție și nici omenirii. Hangiul acesta însă pare înzestrat cu o minte foarte ascuțită și înțelege cu adevărat până și cele mai învăluite cuvântări ale Tale, mai bine decât ucenicii Tăi cei vechi. Astfel că el ar fi un înlocuitor perfect pentru cel care acum lipsește.“

3. Eu am spus: „De acum și până la sărbătoarea corturilor voi rămâne în Galileea, și chiar și atunci voi cumpăni încă foarte bine dacă voi merge de sărbătoarea Paștelui la Ierusalim, astfel că avem la dispoziție o mulțime de timp, în care hangiul nostru Matias (mai sau moi diaz = ‘lucrătorul meu’, de asemenea ‘sluga sau servitorul meu’) ne va putea însoți pretutindeni, ceea ce-i va mai da ocazia să audă și să vadă multe lucruri folositoare inimii și sufletului său. Apoi însă, el va fi un foarte bun și conștiincios propovăduitor al Învățăturii Mele chiar în acest loc. Căci și oamenii de aici Mi-au fost dați spre înviere, și nu spre moarte.

4. În ceea ce-l privește însă pe cel absent, el n-are decât să vină când va voi, dar totodată poate și să nu revină, de va voi astfel. Căci din punct de vedere al spiritului, oricare om, bun sau rău, se află față de Mine în același raport în care se află trupul față de soare. De vrea să se lase mângâiat și încălzit de razele soarelui, poate să o fac㠖 și, indiferent dacă el este un om bun sau unul rău, nu-i va fi refuzat acest lucru. Dar dacă nu o dorește, atunci Dumnezeu nu-l obligă să o facă, precum stă și scris: „Dumnezeu lasă Soarele Său să-i lumineze deopotrivă pe cei buni și pe cei răi.“ Și, vedeți voi, la fel stau lucrurile și cu Mine, în planul vieții spirituale! Cel care vrea să Mă urmeze poate să o facă, iar Eu nu-l voi goni de lângă Mine, oricât de păcătos ar fi el! Căci Eu am venit în lumea aceasta tocmai pentru cei pierduți și cu sufletele bolnave, întrucât cei sănătoși nu au nevoie de medic.

5. Și astfel, și cel absent poate călători alături de Mine dacă voiește, la fel cum nici pe iudei nu i-am gonit astăzi de lângă Mine; dar nici nu i-am reținut și nu le-am cerut să rămână atunci când au plecat ei singuri. Și nu de aceea am vorbit atât de voalat în fața lor, pentru a-i îndepărta de la Mine, ci am vorbit așa fiindcă Tatăl Meu Mi-a cerut să le vorbesc astfel. Însă ei s-au supărat și au plecat, dar aceasta a fost vina lor și nu a Mea – și de altfel a și fost bine că au plecat. Și n-au decât să revină și să rămână, dacă vor voi. Dar de nu vor veni, misiunea și Învățătura Mea nu vor fi nicidecum mai puțin adevărate, așa cum nici lumina și căldura soarelui nu se diminuează deloc pentru că unii neghiobi nu vor să se lase scăldați și încălziți de ele. Ați înțeles voi lucrurile acestea?“

6. Iar iudeii-greci au spus: „Da, Doamne, am înțeles totul foarte bine! Căci tot ce spui Tu, Învățătorule, are în sine întregul adevăr, întreaga forță și viață! O, măcar dacă ar înțelege toți oamenii lucrul acesta!“

7. Eu am spus: „Aceasta nu se va petrece, probabil, niciodată în lumea aceasta. Dar vor exista totuși mulți care vor înțelege, se vor conforma Învățăturii și vor dobândi astfel Viața cea Veșnică.“


sursa: yogaesoteric
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !