Capitolul 76, vol. XI. Învierea şi înălţarea lui Iisus

[1%]

Capitolul 76, vol. XI. Învierea şi înălţarea lui Iisus

JAKOB LORBER - MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN

 

1. Astfel, în ziua întâia a săptămânii (duminica), Dumnezeu rechemă la viaţă trupul Fiului omului, care a fost dematerializat în întregime pentru a se reuni cu sufletul şi a-l reînveşmânta. Acesta le-a apărut gărzilor romane asemeni unei lumini strălucitoare care a umplut mormântul, iar soldaţii s-au speriat aşa de tare încât au fugit să ducă vestea învierii Mele. Când mormântul a fost deschis, piatra care îl acoperea era aruncată de-o parte atât de mult încât oricine putea să vadă bine în interior.

2. Soldaţii au fugit la Pilat, iar el s-a mirat foarte tare şi a cerut ca vestea să fie dusă membrilor Sinedriului, nu fără a se bucura puţin de consternarea lor. Câţiva dintre ei au plecat aşadar, fără întârziere, să vadă mormântul şi l-au găsit gol. Plini de teamă, întrucât cunoşteau preabine mânia poporului, ei au încercat să ascundă povestea dând bani gărzilor romane, poruncindu-le să spună că ucenicii lui Iisus furaseră cadavrul în timp ce ei dormeau. Ei le garantau soldaţilor şi că aceasta nu va avea urmări din partea lui Pilat, care altfel ar fi trebuit să-i pedepsească cu moartea pentru că au adormit în post.

3. Dar, când unul dintre marii preoţi a venit să negocieze cu Pilat această nelegiuire, acesta a refuzat, spunând: „Ori soldaţii mei au adormit şi, în acest caz, sunt vinovaţi de două ori: că au adormit şi că m-au minţit; sau mai bine nu au adormit şi nu mă voi expune printr-o minciună mâniei învierii!”

4. Cum nu mai puteau rezolva nimic cu Pilat, preoţii le-au dat mulţi bani soldaţilor ca să plece în ţări îndepărtate, ceea ce ei au şi făcut; astfel, povestea furtului cadavrului s-a răspândit şi această credinţă s-a păstrat până în zilele noastre.

5. Ştim din Evanghelii că după acest eveniment, Eu am apărut în faţa multor oameni, şi aceasta nu numai în locurile despre care se ştie, ci pretutindeni unde am propovăduit, pentru a le demonstra celor care credeau în Mine adevărul învăţăturii pe care le-o dădusem.

6. Dar nu numai Eu M-am făcut văzut: mulţi dintre cei care fuseseră chemaţi (au părăsit planul fizic n.n.) înainte de Mine le-au apărut apropiaţilor lor în vise lucide (conştiente n.n.), mai ales în ziua învierii Mele, pentru a le vesti Noul Ierusalim. Prin urmare, aceste fapte au fost legate imediat de momentul morţii Mele, ceea ce se explică prin faptul că mulţi morţi au reînviat şi le-au apărut celor apropiaţi în casele lor.

7. Evenimentele importante care s-au petrecut de atunci şi până la înălţarea Mea, pe Muntele Măslinilor, sunt menţionate pe scurt, aici.

8. Mai întâi, Maria Magdalena a fost cea care M-a văzut, şi aceasta s-a petrecut exact aşa cum a relatat Ioan (Ioan 20, 1-8).

9. Maria a venit foarte devreme la mormânt împreună cu alte şase femei - înainte chiar ca vestea să ajungă la Sinedriu - ca să se roage şi să-Mi mai ungă încă o dată trupul cu uleiuri parfumate, care ar fi trebuit să-l apere de descompunere. Întrucît au găsit mormântul gol, ele s-au întors în grabă ca să-i anunţe pe ucenici.

10. După ce aceştia şi-au mai revenit puţin din emoţie, au mers cu toţii să ducă vestea şi altora, care nu ştiau încă nimic de cele petrecute. Doar Maria Magdalena a rămas în apropiere.

11. Am spus deja de ce am îndepărtat-o spunând: „Nu Mă atinge!”- pentru că iubirea ei, care nu era încă foarte pură ar fi putut s-o distrugă dacă ar fi atins fiinţa Mea, devenită pur spirituală.

12. Ioan mai povesteşte cum le-am apărut ucenicilor în timp ce erau adunaţi în spatele uşilor încuiate (Ioan 20, 19-23). Iată cum s-a petrecut aceasta. Când fariseii au răspândit pretutindeni veştile lor mincinoase, s-a creat o mare agitaţie în Ierusalim. Cei mai mulţi oameni nu-i credeau pe oamenii din Templu; căci ei ştiau foarte bine că era un lucru nemaiauzit şi că ei nu mai văzuseră niciodată soldaţi romani care să neglijeze supravegherea unui loc ce le fusese încredinţat, într-o măsură atât de mare încât să poată fi deschis un mormânt şi apoi golit! Au început să se răspândească imediat tot felul de ironii despre somnul cel profund al acestor soldaţi, zeflemisindu-i neverosimilitatea şi comparându-l cu somnul mult mai profund al Templului. Foarte mânioşi pe ucenicii care le ridiculizau minciunile şi povesteau tuturor cum se petrecuseră de fapt lucrurile, preoţii încercau să-i oprească, pentru a-i împiedica să li se facă vreun rău.

13. Astfel, ucenicii s-au adunat la hangiul de pe Muntele Măslinilor, pe care îl cunoşteam cu toţii bine, pentru a hotărî ce era de făcut.

14. Totuşi, Toma nu era de faţă la această întâlnire, aflîndu-se la Ierusalim, unde căuta să afle până unde ajunseseră lucrurile.

15. Şi în mijlocul acestei adunări, la care era prezent şi Lazăr, Mi-am făcut intrarea şi i-am salutat pe cei prezenţi. Revenindu-şi din uluire, s-au îngrămădit în jurul Meu, copleşiţi de bucurie. În acea seară, i-am mai învăţat încă o dată despre scopul morţii Mele, precum şi despre misiunea de a propovădui, care le revenea lor de atunci înainte, să nu aibă nici o teamă, căci credinţa fermă şi iubirea pentru Mine avea să-i protejeze de toate persecuţiile. Astfel, apariţia Mea era dovada nemuririi în împărăţia Mea, iar ei au avut de atunci înainte o credinţă deplină şi inima plină de zel.

16. Apoi mi-am luat rămas bun de la ei, nu înainte de a-i fi sfătuit să se adune din nou, în acelaşi loc peste opt zile, şi ca fiecare să aibă grijă de casa lui.

17. Aşadar, opt zile mai târziu a avut loc scena cu Toma, povestită şi de Ioan (Ioan 20, 26-29).

18. În această perioadă care a urmat după Paşti, le-am apărut în persoană la toţi cei care fuseseră într-o legătură directă cu Mine, pentru a le oferi dovada adevărului cuvintelor Mele şi a le întări sufletul, astfel încât ei să răspândească învăţătura Mea. Nici unul nu a fost uitat. Cei cărora moartea mea le-a trezit furia împotriva evreilor au fost domoliţi, iar cei al căror curaj era şovaielnic au fost întăriţi.

19. Dar este inutil de descris toate acestea în detaliu, întrucît fiecare îşi poate imagina uşor tot ceea ce s-a petrecut atunci. Aceste fapte nu erau decât încununarea credinţei celor care credeau deja, iar aceasta nu a adăugat nimic învăţăturii Mele.

20. De exemplu, povestirea celor doi ucenici din Emmaus, oferă o imagine destul de exactă asupra evenimentelor de aceeaşi natură care au avut loc, şi tocmai de aceea ea s-a transmis mai departe.

21. Cât despre revelaţia de la malul Mării Galileii (Ioan 21, 1-19), ea a avut drept scop să-l readucă pe Petru pe drumul cel bun şi să-l întărească, căci el suferea cumplit la gândul că se lepădase de Mine. Tocmai de aceea, el a fost supus la o încercare în care trebuia să-şi dovedească credinţa. Când ucenicii care erau în barcă M-au recunoscut şi i-au spus lui Petru că M-au recunoscut, el s-a aruncat imediat în apă pentru a ajunge cât mai repede lângă de mine. Astfel, credinţa sa l-a spălat de impurităţile care încă mai subzistau în el; căci oricine M-a recunoscut trebuie să caute calea cea mai scurtă spre Mine, trecând prin marea furtunoasă.

22. Iar întrebarea repetată de trei ori: „Mă iubeşti?” corespunde prin urmare triplei lui lepădări.

23. Există aici un mare simbol care poate fi descifrat de toţi cei care au citit această lucrare (Marea Evanghelie a lui Ioan n.n.) cu inima şi nu doar cu mintea. De aceea, fiecare să se cerceteze şi să vadă dacă poate descifra acest simbol.

24. Ucenicii au plecat apoi fiecare la îndeletnicirile lui, pentru a se îngriji de casele lor. Eu le-am poruncit să se adune din nou la hangiu într-o anumită zi, ceea ce ei au şi făcut. Această zi era cea de-a patruzecea după Paşti, ceea ce corespunde celor patruzeci de zile din deşert, de care fiecare avea nevoie pentru a se pregăti.

25. Şi atunci, toţi cei care Îmi fuseseră apropiaţi s-au adunat, iar Eu am fost din nou în mijlocul lor şi i-am condus pe vârful Muntelui Măslinilor, de unde se putea vedea până departe, în zare. Acolo i-am adunat pe apostoli în jurul Meu. Ceilalţi ucenici ne-au înconjurat formând un cerc larg. I-am îndemnat pe toţi, încă o dată, să creadă cu tărie în Mine şi în învăţătura Mea. În plus, le-am încredinţat ucenicilor Mei misiunea de a merge prin lume şi de a propovădui Evanghelia  în numele Meu. După aceea, Mi-am luat rămas bun de la ei, explicându-le că de atunci înainte nu Mă mai vor vedea în trup, dar că vor rămâne totuşi, clipă de clipă, în legătură cu Mine în spirit.

26. I-am binecuvântat şi imediat am dispărut şi nu am mai fost în mijlocul lor...

sursa: yogaesoteric
aprilie 2007