Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 23:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.4.2008, 02:17 View PostDownload Post

Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (1)


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen."Nu mă îndoiesc că cea mai mare parte dintre cei care vor citi această lucrare o vor privi ca pe rodul unei minți exaltate sau ca rezultat al unei imaginații înfierbântate. Vă asigur însă cu toată sinceritatea că tot ceea ce voi înfățișa mi-a fost revelat în mod special și am privit limpede și distinct cu proprii mei ochi, găsindu-mă în stare de absolută luciditate. I-a fost pe plac lui Dumnezeu să mi se arate și să mă trimită în lume pentru a propovădui Noua Biserică despre care se vorbește în Apocalipsă. De aceea, Dumnezeu a avut bunăvoința să arunce lumină în adâncul sufletului meu și să-mi întărească puterea de înțelegere a spiritului, dăruindu-mi, timp de douăzeci și cinci de ani din trecerea mea prin această lume, harul comunicării cu îngerii și o cunoaștere deplină a tot ceea ce se petrece în sfera în care ei sălășluiesc.
Mi s-a arătat un înger, îndreptându-se spre mine dinspre Răsărit, sunând dintr-o trâmbiță către Miazăzi, Apus și Miazănoapte. Era pe jumătate acoperit cu o eșarfă ale cărei falduri fluturau cu grație, lăsând să se întrezărească un veșmânt împodobit cu safire și cu rubine, a cărui strălucire nu poate fi descrisă. Îngerul părea mai degrabă să pășească prin aer decât să zboare. Coborând astfel ușor pe pământ și dându-și seama de prezența mea, veni spre mine. Eu mă găseam într-o stare de extaz. Venindu-mi puțin în fire, după primul moment de uluială, i-am spus:

- Ce înseamnă glasul puternic al trâmbiței, pe care l-am auzit acum câteva clipe? Și cum ai plutit atât de ușor pe deasupra tărâmurilor văzduhului? Ce cale nouă și necunoscută ai deschis pentru a ajunge până la mine?

Îngerul mi-a răspuns:
- Am fost trimis pentru a aduna pe acest munte pe toți înțelepții lumii creștine (mai trebuie să spun că mă aflam pe o colină înclinată către Miazăzi când am avut această viziune). Vin, adăugă îngerul, ca să-i adun aici și să-i întreb ce gândesc despre bunurile cerești și despre fericirea veșnică. Motivul trimiterii mele aici a fost faptul că vreo câțiva locuitori ai lumii voastre, fiind primiți printre noi, ne-au asigurat că nu există pe pământ nici un om care să fi reușit să-și formeze o idee justă despre plăcerile de care ne bucurăm noi. Plină de uimire, întreaga împărăție cerească mi-a spus: „Coboară la sălașele muritorilor, pune-le întrebări, dă-le învățătură! Și deschide-le ochii, dacă este adevărat că sunt atât de neștiutori cu privire la soarta care îi așteaptă după ce își vor sfârși viața trupească.

Așteaptă, îmi mai spuse îngerul, așteaptă și îi vei vedea pe toți venind aici în număr mare. Brațul a cărui putere nu o cunoști, așa cum nu o cunoaștem nici noi, va clădi pentru ei un adăpost potrivit să-i primească.
O jumătate de oră după aceea, am văzut sosind mai multe cete dinspre Răsărit, Miazănoapte și Miazăzi. Sunând din trâmbiță, îngerul îndruma fiecare ceată către locul care îi era destinat. Aceste cete mi s-au părut a fi în număr de șase, după ele urmând o a șaptea ceată, pe care strălucirea Răsăritului, unde era așezată, mă împiedicase să o văd de la început. După ce îngerul le-a explicat motivul pentru care au fost adunate, diferitele cohorte s-au apropiat și, punându-și laolaltă ideile lor despre bucuriile Paradisului, și-au exprimat, pe rând, părerile.

Cea dintâi ceată, venită dinspre Miazănoapte, îmi mărturisi că această bucurie de nespus nu era altceva decât plăcerea neîntreruptă a unei fericiri fără margini, care privește deopotrivă simțurile și spiritul; că această bucurie ar putea fi denumită clipa pătrunderii în sfera cerească.

Cea de-a doua ceată, venită dinspre Miazănoapte, mi-a spus că fericirea se întemeiază pe farmecele obștii îngerești care locuiește în aceste ținuturi cerești; că aici fiecare, după bunul său plac, stă de vorbă, se sfătuiește și află ceea ce nu știuse și că, în sfârșit, aici sufletul petrece în veșnicie, fără să-și dea seama, în mijlocul desfătărilor, al încântărilor și al plăcerilor.

A treia ceată, care era una dintre primele venite dinspre Apus, susținea dimpotrivă că bucuria cerească nu este și nu poate fi altceva decât o reluare a serbărilor și a banchetelor în compania lui Avraam, Isaac și Iacob, că aici se găsesc întinse mese încărcate cu bucatele cele mai delicioase, coșuri pline cu vinurile cele mai alese; că aceste gustări sunt urmate de dansuri în care se prind mii de fecioare care-i încântă pe comeseni prin grația mișcărilor și prin frumusețea melodioasă a cântărilor; în sfârșit, că de seara și până dimineața se reîmprospătează mereu asemenea episoade voioase, iar nesfârșirea veșniciei trece fără să găsești un moment de plictiseală.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.A patra ceată, care de fapt era cea de-a doua cohortă venită din aceeași latură, mi-a dat următoarele lămuriri:
- Am discutat adesea între noi despre bucuriile Paradisului și, după ce ne-am oprit pe rând la mai multe păreri, iat-o pe cea care ni se pare cea mai bună. Noi ne închipuim Paradisul ca pe o grădină a desfătărilor, în care natura și-a dăruit toate bogățiile, generozitatea și frumusețea. Suntem de părere că în mijlocul acestei frumoase grădini se află ceea ce se cheamă arborele vieții, cu roade de un gust încântător, care sunt hrana îngerilor și a preafericiților. Aceste fructe sunt astfel alcătuite încât cei care au fericirea să le guste pot să renască după cum doresc, bucurându-se astfel de plăcerile oricărei vârste.

A cincea cohortă, care era prima din latura dinspre Miazăzi, nu cunoștea o fericire mai mare decât aceea de a domni, de a stăpâni cele mai mari comori, de a avea tronuri, împărății și, drept miniștri și supuși, îngeri; căci, adăugau ei, oare nu aceste lucruri le observăm și în descrierea Ierusalimului ceresc? Slava și strălucirea Ierusalimului ceresc nu se văd oare în priveliștea nemaipomenită a măreției și strălucirii sale? Nu ni se spune oare că zidurile îi sunt din rubine, turnurile din diamante, porțile din smaralde, iar câmpurile de aur? Că această cetate este pavată cu pietre prețioase? Toate acestea ne îndreptățesc să credem că a ne bucura de atâtea bunuri, a poseda atâtea bogății reprezintă partea supremă din fericirea care ne este făgăduită.

A șasea ceată, care făcea parte și ea din cohorta de la Miazăzi, a strigat atunci că nimeni nu are dreptate, căci nu poate exista o fericire mai desăvârșită decât aceea de a-L slăvi pe Dumnezeu, de a-L preamări în veșnicie, de a face ca bolțile cerești să răsune de cântări înălțate spre lauda Lui, de a-ți uni imnurile de slavă cu ale îngerilor care veghează alături de tronul Lui, de a-ți înălța mereu sufletul către El, de a-i adresa cu încredere rugăciuni și de a-i mulțumi veșnic pentru binefacerile Sale. Unii din această ceată au mai adăugat la cele spuse și măreția slujbelor care însoțesc aici proslăvirea lui Dumnezeu, cum ar fi numeroasele categorii de sfinți părinți și de fecioare care preced sau urmează mulțimea preafericiților, pentru a le trezi râvna și a le susține ardoarea.

A șaptea legiune, care părea să vină din latura dinspre Răsărit și pe care la început am zărit-o cu greu din cauza strălucirii care o învăluia, era o ceată de îngeri din neamul aceluia care mă întâmpinase. Deoarece li se vorbise despre părerile greșite pe care le avem cu privire la fericirea și la soarta noastră în lumea de dincolo, vroiau să se convingă. Unul dintre acești îngeri îi spuse aceluia care mă întâmpinase:
- Întrucât toți acești așa-ziși înțelepți judecă fericirea rezervată aleșilor prin mijlocirea ideilor lor vane și himerice, să le alcătuim un cer potrivit cu părerile lor și să vedem dacă sațietatea nu-i va duce la dezgust și dacă nu se vor lepăda de o bucurie pe care o socotesc atât de savuroasă și de desăvârșită."


sursa: http://angelinspir.ro/
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.4.2008, 02:22 View PostDownload Post

Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (2)


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
La aceste cuvinte, unul dintre îngeri a luat-o înainte, fiind urmat de cei care afirmaseră că bucuriile paradisului constau în deliciile convorbirilor îngerești. Îngerul i-a îndrumat către un loc înclinat spre latura dinspre Miazănoapte, unde se afla o adunare de mai multe persoane care gândiseră pe pământ ca așa-zișii înțelepți. Acest spațiu era împărțit în mai mult de cincizeci de încăperi care aveau fiecare propria ei menire. În fiecare încăpere se flecărea despre ceva. Într-una se pălăvrăgea despre politică, despre interesele principilor și ale monarhiilor, despre soarta națiunilor, despre forma lor de guvernare, despre slăbiciunea sau forța lor. În altă încăpere se dezbăteau subiecte mai plăcute, se discuta despre distracții, despre farmecele sexului frumos și, când găsea prilejul, fiecare își împodobea discursul cu relatarea vreunei aventuri interesante.

În altă parte, filozofia își recita morala, dialectica își înșira argumentele, chiar și teologul își prezenta după plac sofismele într-o avalanșă de cuvinte, pentru a prelungi cât mai mult controversa. Am avut plăcerea să străbat toate aceste încăperi și să-l ascult pe fiecare deliberând în largul său. Am mai observat că, după ce a dezbătut îndeajuns, fiecare era foarte grăbit să părăsească încăperea și să schimbe subiectul discuției. Aproape de ieșire am văzut chipuri pe care era zugrăvită amărăciunea, tristețea și plictiseala.
- Ce aveți? i-am întrebat. Până și în acest spațiu ceresc sunt cunoscute durerea și suferința, ca și în lumea noastră?
- Vai, mi-au răspuns aceștia, am crezut că fericirea s-ar fi putut găsi aici, că s-ar fi putut statornici pentru veșnicie încântările oferite de o bună companie! Suntem aici doar de trei zile și cu greu mai putem înțelege ce ni se spune, până într-atât ne-am dezgustat de monotonia acestor nesfârșite conversații. Cea mai mare nenorocire este însă că poarta încăperii în care ne aflăm nu se mai deschide după voința noastră și că această idee apăsătoare ne chinuie mereu, ținându-ne neîncetat în fața ochilor durata suferințelor noastre și veșnicia plictiselii care ne așteaptă.
Atunci, îngerul care îi conducea le-a spus :
- V-ați dat seama că starea în care ați dorit atâta să vă aflați este de fapt mormântul fericirii voastre.
- Care este atunci acea fericire pe care nu o cunoaștem? întrebară aceștia.
- Adevărata fericire, continuă îngerul, este aceea de a săvârși binele de care să se bucure ceilalți, iar această prețioasă bucurie se hrănește din iubire și se păstrează cu ajutorul înțelepciunii. Îngerii cunosc și ei, ca și voi, plăceri ale clipei, dar sufletul și viața omului fericit pe care îl doriți constau în ceea ce v-am spus adineauri.
La aceste cuvinte, poarta s-a deschis și nu a mai rămas nimeni în acea încăpere.

Adresându-se apoi celor care credeau că fericirea supremă constă în banchete, îngerul i-a condus către un câmp umbrit într-un chip minunat și împărțit în două laturi, fiecare dintre ele mărginită de cincisprezece mese umplute din belșug. Cuprinși de mirare, oamenii au început să pună fel de fel de întrebări. Îngerul i-a lămurit că, întocmai cum își imaginaseră ei, prima masă era pentru Avraam, a doua pentru Isaac, a treia pentru Iacob și așa mai departe, pentru Sara, Rebeca, Lea, Rașela, într-un cuvânt, pentru ființele predestinate, de la primii Patriarhi și până la Apostoli.

Noii veniți au fost poftiți să ia loc și fiecare comesean nu mai contenea să-și arate uimirea. După ce masa s-a sfârșit, au venit fecioarele care să însuflețească sărbătoarea: au urmat felurite cântări, dansuri, spectacole și jocuri. Ziua nu apucase să se termine, că au și fost poftiți la ospățul de a doua zi, cu singura deosebire că trebuiau să treacă pe rând de la o masă la alta și tot așa în veșnicie. Voind să le preîntâmpine dezamăgirea, îngerul i-a chemat și le-a spus:
- Cerul a îngăduit priveliștea pe care o vedeți pentru a vă ajuta să vă îndreptați și a vă face să vă schimbați ideile pline de deșertăciune. Cei pe care îi luați drept patriarhi nu sunt decât niște oameni neciopliți și ignoranți ca și voi, care au avut aceeași părere despre bucuriile Paradisului. Urmați-mă în prima încăpere și veți fi martorii căinței celor mai mulți dintre cei care stăteau la masă alături de voi.
Aceștia l-au urmat pe înger și nu au văzut decât niște oameni disperați și îngroziți de greșeala lor, care au profitat de prima clipă de libertate pentru a scăpa dintr-un loc în care nimic nu mai era în stare să-i rețină.
- Aflați așadar, le mai spuse îngerul îndepărtându-se, că avem în Cer tot ceea ce aveți și voi pe pământ, că plăcerile simțurilor pot fi satisfăcute în mii și mii de feluri, dar mai aflați și că inima mai are și alte corzi, a căror întrebuințare nu este cunoscută decât în aceste locuri cerești și că în funcționarea acestor noi mecanisme plăcerea nu numai că nu se stinge prin împlinirea ei, dar mai și sporește în așa fel încât nu se sfârșește niciodată, la fel cum timpul nu se sfârșește în curgerea lui. Bucuria aceasta își are principiul într-o tensiune lăuntrică inerentă voinței omului, iar acest principiu izvorăște din puterea iubirii marelui Creator al tuturor lucrurilor. Tot ceea ce descurajează spiritul omului pe pământ se pierde, se risipește și dispare în această iubire.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Au urmat apoi cei care au considerat că binele suprem se află în bogății, împărății și tronuri.
- Urmați-mă, le-a spus îngerul, și veniți să vă bucurați de ceea ce ați dorit!
După ce i-a ajutat să treacă printr-un portic împodobit cu coloane și piramide de un bun-gust desăvârșit, în fața ochilor li s-a deschis priveliștea unor palate somptuoase. După ce și-au săturat privirile de contemplarea măreției acelor palate, îngerul le-a spus:
- Pregătiți-vă, deoarece primii dintre voi veți deveni regi pentru a porunci și a guverna, pe când ceilalți, până la cei mai neînsemnați dintre voi, veți primi conducerea unor principate.
Abia a încetat îngerul să vorbească, și lângă fiecare coloană s-au înălțat tronuri acoperite cu baldachine magnifice sub care se aflau mese de aur masiv pe care erau așezate spada, sceptrul și coroana. În fața acestor tronuri se vedeau estrade împodobite și ele în fel și chip, ridicate la trei coți deasupra pământului, pe treptele cărora erau așezate toate însemnele demnităților și ale onorurilor, toate însemnele cavalerești pe care deșertăciunea omului le-a inventat pe pământ ca să-l ajute să-și uite nimicnicia și să-i hrănească orgoliul.
- Veniți și așezați-vă! le-a strigat îngerul. Pe tronurile care vă așteaptă, fiecare dintre voi să-și amintească cine a fost pentru a se gândi acum cine ar trebui să fie.
La aceste cuvinte ale îngerului, fiecare s-a așezat pe locul care îi era destinat.
Am văzut atunci cum în fața lor s-a înălțat un fum gros. Îngerul m-a lămurit că acel fum a urcat anume din Infern, ca să-i amețească și mai mult, sporindu-le închipuirea și delirul, în același timp, Cerul părea să se deschidă deasupra capului lor, pentru a lăsa o poartă de trecere legiunilor de îngeri care s-au împărțit în miniștri și în curteni, împărțindu-și între ei toate demnitățile de la o curte princiară puternică, strălucitoare și redutabilă. Și în aceste ranguri supreme plictiseala nu a întârziat să urmeze împlinirii dorințelor și, scârbiți ca și ceilalți de uniformitatea unui astfel de trai, oamenii și-au dat seama că această bucurie himerică nu putea să le umple golul din inimă.

Nu s-au scurs nici măcar trei ore, și cerul s-a deschis a doua oară și alți îngeri s-au înfățișat înaintea lor.
- O, smintiților! le-au spus îngerii, ce faceți? Întoarceți-vă din greșeala voastră, nu vedeți că nebunia voastră se preschimbă în zăpăceală și în rușine și că printre niște fantome, printre niște simulacre de mărire, venerați în zadar idolul înșelător care zămislește pentru voi măgulirea mulțimii, care vă va dezamăgi? Haideți, luminați-vă, deveniți mai înțelepți! Amintiți-vă că cel ce clădește pe temelia orgoliului se va prăbuși întotdeauna, căci nu există împărăție plăcută lui Dumnezeu în afară de aceea a înțelepciunii și nici alt triumf, altă glorie decât de a păstra înțelepciunea în inimă. Și noi avem aici diferite trepte în ierarhiile noastre, cum aveți și voi pe pământ diferite ranguri, însă noi ne supunem cu toți deopotrivă pentru alcătuirea unei ordini juste și pentru păstrarea armoniei divine. Providența toarnă în inimile pe care și le alege însușirile potrivite pentru rangul pe care îl desemnează fiecăreia. La aceste cuvinte, tot fastul a dispărut, tronurile s-au năruit, norul care le hrănea nebunia s-a risipit, iar spiritul lor a fost vindecat.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Îngerul s-a întors apoi la cei care își închipuiseră că pot găsi fericirea într-o liniște, într-o tihnă neîntreruptă, în bucuria împăcată a lucrurilor celor mai curate ale unei naturi desăvârșite.
-Veniți cu mine, le spuse îngerul, și căutați în cerul pe care vi l-ați imaginat fericirea care, în gândul vostru, ar trebui să vă fie de ajuns!
După ce au străbătut câteva câmpii încântătoare, una mai deosebită decât cealaltă, presărate cu crânguri de mirt și de măslin, cu livezi fermecătoare sau cu grădini de flori a căror smălțuire de culori și miresme mângâia deopotrivă ochii și simțul mirosului, au ajuns până la urmă într-un loc în care se adunaseră un mare număr de persoane de ambele sexe și de toate vârstele.
Tolăniți alene pe iarba abia încolțită, oamenii culegeau trandafiri din tufișurile umbroase, ca să-și împletească ghirlande cu care își împodobeau frunțile. Bătrânii împleteau din trandafiri brățări pentru tinerele fete care, la rândul lor, le dăruiau acestora cununi de flori. Mamele își împodobeau copiii cu centuri de flori, iar fecioarele, la vârsta când doresc să fie atrăgătoare, născoceau mii de podoabe pentru a-și spori frumusețea. Alții savurau gustul fructelor care îi ispitiseră sau storceau în cupe de agată și de porfir mustul strugurilor pe care îi copsese soarele. Alții, în sfârșit, sub ceardacuri de iederă și de caprifoi, sporovăiau, se zbenguiau sau își stârneau fantezia pentru a născoci jocuri noi, pe când în jurul lor dansau tineri și copii, cântând imnuri de fericire, de mulțumire și de desfătare.

Lăsându-le mai întâi nou-veniților răgazul să contemple și să admire ceea ce vedeau, îngerul îi îndemnă apoi să înainteze. După ce i-a făcut să străbată alte tărâmuri la fel de plăcute, i-a purtat spre un colț în care rămurișul umbros al lămâilor, tamarinilor și portocalilor, vestindu-le clipe mai plăcute, păreau să le făgăduiască priveliști încă și mai zâmbitoare decât cele de care tocmai se bucuraseră. Susurul izvoarelor, clocotul cascadelor, murmurul apelor le ascundeau încă suspinele și hohotele de plâns care îi năpădeau. Cât de mare le-a fost însă surpriza de a vedea în cele din urmă lacrimile răspândindu-se într-un loc în care ei nu văzuseră decât extaz, încântare și beție a simțurilor și pe care îl crezuseră ocolit de amărăciune și de tristețe.

- Ce se petrece cu voi, îi întrebară nou-veniții pe cei din grupul întristat, cărora nimic nu putea să le potolească durerea, până și în ținutul acesta fermecat al fericirii ați întâlnit suferința?
- Vai, răspunseră aceștia, cât de mare este tristețea noastră și cât de îndreptățite părerile de rău! Ca și voi, am crezut că desfătările pe care le-am descoperit în aceste locuri ne-ar fi de ajuns. Suntem de șapte zile aici și bucuriile care ne-au fost date nu ne mai mulțumesc deloc. Ceea ce ne-a plăcut în primele clipe acum ne plictisește și ne obosește. Obișnuința a denaturat toate plăcerile și farmecul acestor grădini magnifice. Fructele lor ni se par serbede și fără gust, florile lipsite de frumusețe, de strălucire și de mireasmă. Am încercat să fugim din aceste locuri care au ajuns să ni se pară groaznice, am rătăcit din colț în colț fără să putem afla o cale de scăpare. Ne-am satisfăcut și ne-am împlinit toate dorințele, ne-am istovit toate simțurile, nu ne-a mai rămas decât obsesia obositoare a unei plictiseli veșnice. Aceasta este, dacă tot ne întrebați, cauza sus­pinelor, a tristeții și a lacrimilor noastre.
- Cunosc intrarea și ieșirea din cerul vostru, le spuse îngerul, și vă voi reda libertatea. Să nu uitați însă că singura plăcere adevărată este cea pe care sufletul o transmite către simțuri și că plăcerea în care voi ați crezut că veți găsi Binele suprem trece prin simțurile voastre pentru a ajunge la suflet. Să căutați de acum încolo această plăcere într-o iubire întemeiată pe principiul său adevărat și îndrumată de înțelepciune. Ca și voi, noi, îngerii, avem aceeași plăcere, dar fără să obosim, fără să ne plictisim de fericirea noastră, fiindcă ea se hrănește și se reînnoiește fără încetare în sufletul nostru, aprinzându-se de la făclia înțelepciunii și a iubirii.

Părăsindu-i pe acești oameni, îngerul s-a apropiat de cei care credeau că bucuriile cerești constau în admirarea celor sfinte și în preamărirea exterioară a Divinității.
- Urmați-mă, le spuse îngerul și i-a îndrumat spre o cetate în mijlocul căreia se afla un templu și în care toate casele erau locuri consacrate rugăciunii și adorării Ființei supreme. Acolo au găsit o mare îmbulzeală de persoane de toate națiile și un număr enorm de preoți ridicând în slăvi fericirea de a se afla în acel spațiu, în care vedeau cel dintâi loc al binecuvântării și locul pe unde trebuie trecut pentru a se ajunge până la bolțile cerești în care dăinuie Măreția divină în toată splendoarea ei. Aceștia erau învățați cu necesitatea de a petrece în templu trei zile și trei nopți înainte de a fi inițiați în misterele comunității; li se recomanda mai ales să nu discute între ei decât despre subiecte evlavioase și sfinte, curățindu-și inima de tot ce mai rămăsese în ea omenesc, pământesc și profan.
După ce le-a dat aceste lămuriri preliminare, îngerul i-a condus în templul din mijlocul cetății unde, peste două zile, a venit și le-a spus:
- Sunteți de acum purificați, înaintați până la altar și veniți să vă bucurați de plăcerea de a contempla și de a proslăvi Ființa Supremă. Înaintați deci și preamăriți-o cum fac și ceilalți!
Lacomi după fericirea pe care și-o închipui-seră de atâtea ori, înaintară și ce-au descoperit în templu? Oameni în cea mai mare parte adormiți, alții treji doar pe jumătate, alții pe chipul cărora se citea constrângerea și plictiseala, care își părăseau locurile, răsturnau pupitrele, rupeau foile pe care erau scrise cântările și spărgeau porțile ca să scape dintr-un loc în care nimic nu era în stare să-i rețină.
În zadar preoți plini de râvnă voiau să-i oprească și să-i readucă în templu! În zadar le înfățișau fericirea care îi așteaptă dacă le ascultă îndemnurile și rugămințile. Surzi la toate mustrările, insensibili la toate făgăduințele, unii fugeau încă și mai repede, alții le luau vorba din gură și se smulgeau din brațele preoților. Patru noi îngeri, care din înălțimea Olimpului văzuseră ce se petrecuse, au alergat la fața locului și, reproșând acestor păstori ignoranți răceala și aversiunea oițelor lor, le spuseră:
- De ce i-ați dezgustat prin dăscălelile voastre plictisitoare și prin veșnicele voastre cântări? De ce i-ați copleșit până la sațietate? Nu știți că acest fapt conduce întotdeauna la respingere, la fel cum constrângerea duce la disperare, sminteală și nebunie? Nu există decât un singur fel de a-L preamări pe Dumnezeu: să îndeplinești poruncile iubirii Sale, să fii de folos semenilor tăi. Iată religia lui Dumnezeu, iată toată venerația și liturghia Lui!
I-au chemat apoi pe paznicii de la porțile templului, le-au poruncit ca intrarea și ieșirea să fie de acum încolo libere pentru toată lumea și au dispărut.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Îngerul care avea porunca de a-i aduna pe așa-zișii înțelepți din cele patru colțuri ale lumii, aducându-i înapoi la locul de la început, le spuse:
- Mai rămâneți aici puțin. Voi suna din trâmbiță a doua oară și veți vedea nouă personaje mai profunde, mai luminate și mai învățate decât voi.
Îngerul a sunat din trâmbiță, văzduhul s-a înfiorat, iar cei nouă înțelepți au înaintat cu frunțile încununate de lauri, fără să vădească nici emoție, nici surpriză în fața unui număr atât de mare de spectatori cu atenția și cu privirile ațintite asupra lor.
- O, voi, le-a spus îngerul adresându-li-se, voi care sunteți înzestrați cu harul unic de a vă putea  înălța după plac până la cerul ideilor voastre, voi care puteți să vă coborâți când voiți și să vă întoarceți pe pământ, învățați-i la rândul vostru pe acești muritori care vă ascultă, relatați-le ceea ce știți.
- Am privit întotdeauna spre Cer, spuse cel dintâi, ca spre centrul tuturor fericirilor, am crezut întotdeauna că aici plăcerile sunt mai vii decât cele pe care le poți afla în prima zi a nunții în brațele unei iubite adorate care îți devine soție. Copleșit de această idee, am apucat-o pe acest drum. Am trecut cu ușurință de prima și de a doua barieră care despart Cerul de globul nostru pământesc. Paznicul de la a treia barieră m-a oprit și mi-a spus cu blândețe:
- Cine ești tu, prietene?
- Vreau să pătrund până la ceruri, i-am răspuns. Dacă socoți că dorința mea nu are nimic vinovat în ea, fii bun și nu te împotrivi. Paznicul m-a lăsat să trec. La foarte mică distanță de acel loc am văzut legiuni de îngeri, ale căror veșminte erau toate la fel și mai ales strălucitor de albe.
- Iată, au strigat ei înconjurându-mă, iată un străin printre noi!
Am înțeles că-și șopteau unul altuia mirarea de a mă vedea apărând într-un veșmânt diferit de al lor. Plin de teamă de a nu fi pedepsit pentru că profanam acel loc sfânt și cerând iertare pentru îndrăzneală, i-am implorat să mă înveșmânteze la fel ca ei. Stăruințele mele nu au făcut altceva decât să le sporească disprețul și l-am auzit pe unul dintre ei strigând cu un glas poruncitor:
- Să fie despuiat și aruncat gol pe pământ!
Iar porunca a fost îndată îndeplinită.
Aproape toți așa-zișii înțelepți povestiră același lucru, că s-au încumetat cu aceeași semeție, că au stârnit aceeași mirare din partea îngerilor, că au avut parte de aceeași primire, că au întâlnit același dispreț și au avut aceeași soartă.
- Vedeți așadar, le-a spus îngerul, că fericirea nu se ascunde în anumite locuri, ci se află în starea în care ne găsim fiecare. Iar starea cea mai desăvârșită este cea pe care ne-o dau înțelepciunea și iubirea. În acest fel, regăsim în noi înșine adevăratul cer; tot așa și voi, alcătuiți și plăsmuiți după chipul nostru, al îngerilor, trebuie să începeți să vă căutați fericirea și să nu confundați principiul iubirii cerești cu aceste porniri infernale care i se împotrivesc, o distrug și o fac să dispară.


sursa: http://angelinspir.ro/
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (3)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.4.2008, 02:25 View PostDownload Post

Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (3)


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Mă gândeam odată la desfătările iubirii în cuplu, când unul dintre îngerii celui de-al treilea Cer a venit la mine și mi-a spus:

- Îți ghicesc gândul care te frământă și, ca să-ți lămurești mai bine aceste aspecte, vino cu mine și voi face ca înaintea ta să se coboare unul dintre cuplurile pline de noroc și fericire, care își poartă printre noi extazul și bucuria datorate legăturilor iubirii cerești.

În aceeași clipă, am văzut cum înaintează spre mine un car strălucind în lumină, tras de doi tineri bidivii albi ca neaua, care despicau văzduhurile cu iuțeala vântului. Cei care îi mânau țineau fiecare într-o mână câte o turturică, iar în cealaltă frâiele slobode ale superbilor bidivii. Zărindu-mă, unul dintre cei care conduceau carul de lumină mi-a strigat:

- Ai dori să ne apropiem mai mult de tine. Gândește-te însă că noi coborâm dintr-un cer a cărui atmosferă este alcătuită în întregime din foc și că o singură scânteie din focul care ne înconjoară ar fi de ajuns ca să te cuprindă și să te mistuie în întregime.

- Voi rămâne departe de voi, am răspuns, dar aveți bunăvoință și mai apropiați-vă puțin, pentru ca privirile mele să vă poată contempla mai îndeaproape.

Îngerii au înaintat puțin și mi-au spus:

- Te afli în fața unui cuplu din vârsta de aur, care de atunci și până astăzi și-a păstrat neatinsă floarea primei tinereți și flacăra nestinsă a iubirii lor de la început.

Într-adevăr, unul dintre ei mi se părea că se află în starea vârstei fericite când adolescența se arată ca o împlinire a desăvârșirii naturii. Însoțitoarea lui mi s-a părut și ea, prin splendoare și strălucire, o rază desprinsă din făclia cerească. Privirile celor doi exprimau fericire și puritate,  iubirea curată fiind cea care îi hrănea.

- Să știi, mi-a spus un înger care îi însoțea, să știi că în toate lumile nu există decât un singur Bine, iar acest Bine Suprem se află în uniunea a două inimi puternic înlănțuite, care își unesc toate senzațiile, toate mișcările și toate simțămintele și care sunt cuprinse deopotrivă de aceeași flacără, îngăduind sufletului să strângă voluptatea și plăcerile în legăturile înțelepciunii. Să mai știi, fiul meu, că doar în Noul Ierusalim simțurile își vor pierde în întregime puterea de a subjuga sufletul.


http://angelinspir.ro/
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (4)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.4.2008, 02:27 View PostDownload Post

Emanuel Swedenborg - Despre iubirea în cuplu (4)


Într-o zi, când mi-am înălțat cu putere inima spre Divinitate, implorând-o să mă lumineze și să mă facă să înțeleg desăvârșirile iubirii, din Cer a fost trimis un înger care mi-a spus:

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.- Fiindcă ai știut să ceri, ruga ți se va îndeplini. Urmează-mă și vei cunoaște binele și răul semenilor tăi, parcurgând alături de mine secolele, începând cu vârsta de aur și până la vârsta de fier. Am rătăcit îndelung alături de înger pe drumuri întortocheate și anevoioase, am străbătut pustiuri imense întretăiate la orice pas de cărări ce duceau spre prăpăstii despre care îngerul m-a asigurat că rămân mereu primejdioase pentru oamenii fără minte, care cred că pot umbla fără călăuză prin acele labirinturi croite de către Providență ca să ocrotească ținutul fericit al inocenței de relele molipsitoare răspândite în alte regiuni ale lumii. Într-adevăr, acest ținut nu este locuit decât de către primii copii ai celui dintâi om, care au trăit în simplitate și au păstrat în sufletele lor cele mai proaspete impresii ale naturii.

Am ajuns până la urmă la o pădure de cedri care își purtau vârfurile pe deasupra norilor și își întindeau umbra peste un cătun alcătuit din colibe de frunze, în jurul cărora se vedeau turme odihnindu-se, juninci care pășteau liniștite și miei. Toți oamenii care păreau că păzesc turmele îmi apăreau ca niște copii sporovăind între ei, fără să aibă nimic mohorât și serios în înfățișarea și în jocurile lor.

- Cum se poate, l-am întrebat cu uimire pe înger, credeam că nu voi găsi aici decât niște bătrâni și iată că nu observ decât niște copii!

- De departe, aparențele te înșeală, mi-a răspuns îngerul. Apropie-te însă și, sub nevinovăția exterioară, vei constata că există puritatea moravurilor și toate principiile unei conștiințe simple și corecte în toate faptele lor.

După ce ne-am mai apropiat, am remarcat într-adevăr că trăsăturile acelor oameni păreau mai hotărâte, vârsta întipărise pe frunțile lor semnele experienței și ale demnității, care impun respectul fără să fi trasat și ridurile bătrâneții. S-au apropiat de noi și, deschizând vorba, ne-au întrebat cum și prin ce minune am reușit să pătrundem până la ei. După ce i-am lămurit cine suntem, unul dintre ei ne-a poftit în coliba în care locuia. I-am spus că aș vrea să cunosc îndeaproape binele uniunii în cuplu, iar el a fost de acord să discutăm pe această temă.

Prima grijă a gazdei mele a fost să mi-o prezinte pe soția sa, izvorul și receptacolul tuturor trăirilor iubirii. Chipul lui exprima el singur fericirea pe care o simțea și pe care o producea el însuși iubitei. Ochii mei au suportat cu greu strălucirea privirilor lor: erau ca niște torțe ale căror flăcări ardeau de la distanță. Se înțelegeau fără să-și vorbească și-și vorbeau fără să se poată deosebi glasul unuia de glasul celuilalt, atât de mult păreau ele să nu alcătuiască decât unul singur.

Nu m-am putut opri să-mi mărturisesc uimirea, în timp ce înțeleptul bărbat îmi spunea: - Bărbatul se naște având sădit în el principiul iubirii, pentru ca până la urmă această iubire să se dizolve în înțelepciune; femeia, dimpotrivă, se naște având în ea principiul înțelepciunii care, dată fiind starea noastră de desăvârșire, se dizolvă în iubire, cu care se și contopește. Prin fuziunea acestor două principii, al iubirii și al înțelepciunii, noi devenim în chip real ceea ce trebuie să fim și îndeplinim astfel planurile Creatorului.

La aceste cuvinte am simțit cum suntem învăluiți într-o nouă lumină; cu litere de foc, am văzut scris pe cer: <Aceasta este voința Celui Veșnic>.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Emanuel Swedenborg - Despre iubirea in cuplu (5)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.4.2008, 02:30 View PostDownload Post

Emanuel Swedenborg - Despre iubirea in cuplu (5)
Castitatea și pângărirea ei


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Starea de a continență sexuală este de preferat stării de abstinență. Faptul că starea de continență este de preferat este din cauză că această stare există încă din momentul creației; originea acestei stări este mariajul dintre bine și adevăr; pentru că îi corespunde căsătoria dintre Dumnezeu și Biserică; pentru că Biserica și iubirea în cuplu îi sunt companioni constanți; pentru că utilitatea ei este mai bună decât a tuturor celorlalte lucruri din creație, și din această cauză propagarea rasei umane se face într-o anumită ordine, și de asemenea cea a raiurilor angelice, care își au originile în rasa umană. Și mai putem adăuga aici că relația de cuplu reprezintă completitudinea omenească; pentru că prin relația de cuplu omul devine complet, după cum veți putea vedea în capitolul următor. În celibat, toate aceste lucruri lipsesc.

Dacă se face afirmația că starea de abstinență este mai bună decât starea de continență, și dacă este supusă unei analize care ar putea primi aprobare și ar putea fi confirmată, rezultatul acestei confirmări ar fi că mariajele nu sunt sfinte și nici caste, și că, în cazul femeilor, doar acele femei care se abțin de la căsătorie și jură virginitate permanentă sunt caste; și, mai mult, cei care jură că nu se vor căsători niciodată, care se fac abstinenți pentru a moșteni împărăția lui Dumnezeu; multe alte concluzii care, venind dintr-o frază care nu este adevărată, nici ele nu sunt adevărate. Cei care ei înșiși aleg să fie continenți de dragul împărăției lui Dumnezeu sunt cu adevărat spirituali, fiind cei care, în relația de cuplu, se abțin de la păcatele desfrâului și adulterului.

Într-o dimineață am fost trezit din somn de un cântec dulce, care se auzea de undeva de deasupra mea. Atunci, în primele momente de trezire, în care ființa este mai interiorizată, mai calmă, fiind unele dintre cele mai plăcute momente ale zilei, am reușit să mă mențin pentru un anumit timp într-o stare superioară de conștiință, ca și cum aș fi fost în afara corpului meu fizic, și mă puteam focaliza exclusiv pe starea exprimată de acea melodie. Muzica din rai nu este altceva decât o stare a minții care iese din gură sub forma unei melodii; pentru că tonalitatea care apărea dintr-o stare de iubire este cea care dă viață vorbirii, dincolo de cuvintele celui care la rostește. în această stare, am perceput că starea de afectivitate generată de plăcerile iubirii în cuplu era de fapt starea exprimată de melodiile cântate de soțiile din rai. Am putut observa aceasta din sunetele melodiei, în care acele plăceri erau modulate în minunate și felurite chipuri.

După aceasta, m-am trezit și am privit în lumea spirituală. Iar acolo, în partea de Răsărit, dedesubtul soarelui, am văzut ceva ce părea a fi un șuvoi auriu ce curgea din ceruri. Era roua dimineții care cădea cu atâta abundență  încât, atunci când era atinsă de razele soarelui, apărea în fața ochilor mei ca un șuvoi de aur. Devenind și mai conștient datorită acestei viziuni, am înaintat în acel tărâm, iar acolo am întâlnit un înger pe care l-am întrebat dacă văzuse și el acel șuvoi auriu care curgea pe pământ din soare. El mi-a răspuns că vede acel șuvoi tot timpul atunci când meditează asupra iubirii în cuplu. Apoi, orientându-și privirea într-acolo, a spus: "Acel șuvoi curge deasupra unei săli unde se află trei cupluri care locuiesc în centrul unui paradis din partea de Răsărit. Acest șuvoi care se vede curgând din soare peste acea sală se manifestă pentru că acele cupluri emană înțelepciunea care însoțește iubirea în cuplu și toate desfătările ei – în cazul soților fiind vorba de iubirea în cuplu, iar în cazul soțiilor lor, de desfătările acesteia. Dar eu simt acum că tu te gândești intens la deliciile iubirii în cuplu. Te voi conduce deci la acea sală și te voi prezenta celor de acolo."

M-a condus apoi acolo prin locuri paradisiace la niște case construite din lemn de măslin, care aveau două coloane de cedru la intrare; prezentându-mă soților, el a i-a întrebat dacă am permisiunea de a vorbi cu soțiile lor în prezența lor; soții și-au dat consimțământul și le-au chemat apoi pe soțiile lor. Am observat că se uitau foarte atent în ochii mei, și le-am întrebat de ce. Ele mi-au spus: "Noi putem să vedem în special ce tendințe manifești tu în privința laturii erotice a iubirii, iar de aici care sunt sentimentele tale, și deci ce gândești tu despre aceasta; iar noi vedem că te gândești foarte intens la iubirea în cuplu, dar totuși într-un mod cast."

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Am răspuns: "Spune-mi, te rog, câte ceva despre plăcerile iubirii în cuplu." Dând din cap a încuviințare, soții le-au spus soțiilor lor: "Dacă sunteți de acord, revelați-i câte ceva despre aceste lucruri. Urechile lui sunt caste."

Apoi soțiile m-au întrebat: "Cine te-a învățat să ne întrebi despre plăcerile iubirii în cuplu? De ce nu îi întrebi pe soții noștri?" Am răspuns: "Acest înger care este aici cu mine mi-a șoptit la ureche că soțiile sunt cele care receptează și simt aceste plăceri pentru că ele sunt născute cu aceste plăceri, și toate plăcerile țin de iubire."

La auzul acestor cuvinte, ele au răspuns cu zâmbetul pe buze: "Fii prudent și nu spune asemenea lucruri decât cu un sens ambiguu, pentru că aceasta este o înțelepciune păstrată adânc în inimile sexului feminin și nu este dezvăluită soților noștri decât atunci când aceștia simt cu adevărat iubirea în cuplu. Există multe motive pentru aceasta – motive pe care le ținem ascunse doar pentru noi înșine."

Atunci soții lor au spus: "Soțiile noastre cunosc toate stările pe care noi le trăim, nefiindu-le ascuns absolut nimic. Ele văd, percep și simt tot ce pornește din voința noastră, dar noi, pe de altă parte, nu putem avea acces la tot ceea ce ele trăiesc. Soțiile au acest dar pentru că ele manifestă cea mai tandră iubire și cele mai frenetice aspirații pentru păstrarea prieteniei și a încrederii în cuplu, și deci pentru fericirea vieții ambilor iubiți; astfel, datorită înțelepciunii care există în iubirea lor, soțiile țin cont de aceste lucruri, atât pentru soții lor, cât și pentru ele însele. Acest gen de înțelepciune este atât de plin de prudență, încât ele nu doresc, și nu sunt capabile, să spună că iubesc, ci doar că sunt iubite."

Le-am întrebat pe soții de ce nu doresc acesta și de ce nu pot spune aceste lucruri. Ele mi-au răspuns că dacă s-ar afla cât de puțin din aceste lucruri, soții lor s-ar răci foarte mult față de ele și le-ar îndepărta din patul lor, din camera lor și din fața ochilor. "Dar așa se petrece doar în cazul soților care nu consideră căsătoria un lucru sfânt și prin urmare nu își iubesc soțiile dintr-o iubire spirituală. Dar nu tot la fel se petrece în cazul celor care nu fac așa. În mintea celor care consideră iubirea ca fiind spirituală, ea este pentru ei un lucru natural care se manifestă în corpul lor. Noi cei din această sală facem parte din această categorie, și deci le putem împărtăși soților noștri arcana ce descrie plăcerile pe care noi le simțim în iubirea în cuplu."

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Le-am cerut apoi în mod respectuos să îmi dezvăluie și mie câte ceva din această arcană. Dintr-o dată ele au privit spre o fereastră care se afla în partea de Miazăzi, iar acolo apăruse un porumbel alb, cu aripi strălucitoare ca de argint, iar pe cap avea o coroană care părea a fi din aur. Stătea cocoțat pe o creangă pe care crescuse o măslină. Când porumbelul făcea eforturi să își întindă aripile, femeile au spus: "Îți vom dezvălui totuși anumite lucruri. Atât timp cât porumbelul se află aici, acesta este un semn pentru noi că ne este permis să-ți revelăm anumite taine." Apoi ele au spus: "Fiecare om are cinci simțuri: văz, auz, miros, gust și pipăit; dar noi avem în plus un al șaselea simț, care este dat de senzația tuturor plăcerilor iubirii în cuplu ale soților noștrii. Noi avem acest simț în palmele mâinilor noastre, atunci când atingem pieptul, brațele, mâinile, obrajii sau bărbia soților noștri, în special pieptul, și de asemenea și noi când suntem atinse la rândul nostru de către ei; iar toată bucuria și plăcerea minții lor, și toate încântările și savorile sufletelor lor, și toate lucrurile pline de fericire și înălțare din inimile lor trec de la ei la noi, și devin perceptibile, sensibile, tangibile. Noi le percepem apoi atât de distinct și clar  ca și urechea atunci când percepe modulațiile sunetelor unui cântec, sau așa cum limba distinge aromele delicateselor. într-un cuvânt, deliciile spirituale ale soților noștri își găsesc în noi o întrupare naturală, și din acest motiv soții noștri ne numesc organele senzoriale ale iubirii în cuplu caste și pure, și deci ale tuturor deliciilor pe care le presupune aceasta. Dar acest sens al erosului nostru există, subzistă, persistă, și este transfigurat până într-atât încât soții noștri ne iubesc din înțelepciune și rațiune, iar noi la rândul nostru îi iubim din aceleași motive. În rai, această accepțiune pe care o are erosul nostru e numită activitatea înțelepciunii cu iubirea sa, și iubirea cu înțelepciunea sa."

Provocat de aceste cuvinte și având dorința de a afla și mai multe, am întrebat despre varietatea acestor delicii. Ele au răspuns: "Este infinită -  dar nu dorim să dezvăluim mai mult și nici nu putem să o facem; pentru că porumbelul de la fereastra noastră , care stătea pe creanga de măslin, și-a luat zborul."

Am așteptat apoi întoarcerea sa, dar în zadar. Între timp, i-am întrebat pe soți: "Și voi înțelegeți același lucru prin iubirea în  cuplu?" Ei au spus: "Da, avem aceeași părere în general, însă nu și în particular. Noi trăim o stare de grație la modul general, de încântare, și o plăcere la modul general dată de manifestările particulare ale acestor sentimente, spre deosebire de soțiile noastre, iar acest sens general pe care îl experimentăm noi în toate aceste lucruri este ca seninătatea păcii."

După ce aceste cuvinte au fost rostite, am observat o lebădă pe ramura unui smochin; apoi ea și-a întins aripile și și-a luat zborul. Văzând aceasta, soții au spus: "Acesta este un semn că noi trebuie să ne oprim din a mai dezvălui și alte lucruri despre iubirea în cuplu. Revino altă dată, într-un alt moment, și probabil că vom putea să îți dezvăluim mai multe atunci." Apoi ei s-au retras și am plecat.


sursa: http://angelinspir.ro/
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Emanuel Swedenborg
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 5 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !