Emanuel Swedenborg - Despre credinta

[1%]

Emanuel Swedenborg - Despre credinta (1)

Credinţa este recunoaşterea interioară a Adevărului

În zilele noastre, prin credinţă se înţelege ideea că un aspect este într-un anumit fel, pentru că aşa ne învaţă Biserica şi pentru că acel lucru nu este evident pentru înţelegerea noastră. Căci se spune astăzi: "Crede şi nu te îndoi". Dacă răspunzi: "Nu înţeleg", ţi se spune că acesta este şi motivul pentru care acel lucru trebuie crezut. De aceea, credinţa din zilele noastre este o credinţă în ceea ce nu este înţeles şi de aceea poate fi numită credinţă oarbă; şi cum ea este transmisă de la o persoană la alta, ea are un caracter istoric. În cele ce urmează vom vedea că aceasta nu este de fapt adevărata credinţă spirituală.
Credinţa autentică este o recunoaştere a faptului că un anumit aspect este aşa pentru că este adevărat. Iar cel care are o credinţă autentică gândeşte şi vorbeşte astfel: "Acest lucru este adevărat şi de aceea îl cred." Credinţa este în legătură cu adevărul şi adevărul este corelat cu credinţa. Mai mult, dacă un asemenea om nu înţelege că un lucru este adevărat, el spune: "Nu ştiu dacă acest lucru este adevărat sau nu; şi deci încă nu îl cred. Cum să cred ceva ce nu înţeleg? Ar putea să nu fie adevărat."

Dar, se spune de obicei, nimeni nu poate înţelege aspectele spirituale sau teologice pentru că ele ţin de domeniul supranaturalului. Totuşi, adevărurile spirituale sunt la fel de susceptibile de a fi înţelese ca şi adevărurile naturale; şi, deşi înţelegerea lor ar putea fi neclară, atunci când sunt auzite, ele pătrund atât de adânc în conştiinţa ascultătorului, încât acesta poate discerne cu uşurinţă dacă sunt sau nu adevăruri; şi acesta este valabil mai ales în cazul celor care iubesc adevărurile. Cunoaşterea acestor lucruri mi-a fost acordată prin intermediul mai multor experienţe. Am avut posibilitatea să discut cu oameni ignoranţi, întunecaţi la minte şi proşti; şi, de asemenea, cu oameni născuţi în sânul Bisericii şi care auziseră ceva despre Dumnezeu, credinţă şi caritate, dar cu toate acestea erau scufundaţi în minciună şi rele. Am putut, de asemenea, să vorbesc cu aceşti oameni despre arcana (ceea ce este ermetic, secret, de la arceo-‚a închide şi arca- ‚arc, cutie; semnificaţia uzuală- lucruri ascunse, ocultate, mistere) înţelepciunii; şi cu toţii au înţeles ce le-am spus şi au recunoscut adevărul acelor lucruri; dar ei se aflau atunci în lumina cunoaşterii limitate pe care o posedă orice om şi în acelaşi timp în mândria de a fi inteligenţi. Totuşi, aceste aspecte au survenit şi în timpul comunicărilor mele cu îngerii şi cu diferite spirite din lumile subtile.

Mulţi oameni care au asistat la aceste comunicări au fost convinşi, în urma acestor experienţe, că aspectele spirituale pot fi înţelese la fel de bine ca şi cele naturale atunci când acestea sunt explicate de către o fiinţă competentă; pe de altă parte, ele sunt greu de înţeles atunci când omul se gândeşte la ele singur, cu mintea lui. Motivul pentru care aspectele spirituale pot fi înţelese este acela că în privinţa cunoaşterii, omul se poate înălţa până în lumina cerească în care nu apare decât ceea ce este spiritual, adică adevărurile credinţei: pentru că lumina cerească este lumina spirituală.
Prin urmare, acesta este momentul în care cei care iubesc adevărul capătă o recunoaştere interioară a acestuia. Cum îngerii au această dragoste de adevăr, ei resping complet dogma care afirmă că înţelegerea trebuie să fie subordonată credinţei; căci ei spun: "Ce înseamnă să crezi un lucru, fără să vezi dacă este şi adevărat?" Dacă cineva declară că, şi în aceste condiţii, acel lucru trebuie crezut, ei răspund: "Crezi că eşti Dumnezeu pe care trebuie să-L cred sau că sunt nebun să cred o afirmaţie în care nu văd nici un adevăr? Fă-mă să văd acest lucru, dacă e aşa." Şi astfel dogmaticul se retrage. Înţelepciunea angelică constă în faptul că îngerii văd şi în acelaşi timp înţeleg ceea ce cred.

Despre credinţă

Dar, ca să se poată vedea şi mai clar care este natura credinţei atunci când ea este separată de caritate, şi care este natura sa atunci când ea nu este separată de caritate, voi relata aici ceea ce am auzit de la un înger din ceruri. El mi-a spus că a vorbit cu mulţi dintre reformaţi şi a aflat care era natura credinţei lor. Mi-a relatat discuţiile pe care le-a avut cu unul dintre ei, a cărui credinţă era separată de caritate şi cu un altul, a cărui credinţă nu era atât de separată. Mi-a zis că le-a pus întrebări şi că ei i-au răspuns. Întrucât conversaţiile respective pot să facă lumină asupra acestui subiect, le voi relata.
Îngerul mi-a spus că discuţia cu cel a cărui credinţă era separată de caritate a decurs în felul următor: "Prietene, ce eşti tu?". Acela a răspuns: "Sunt un creştin reformat". "Care este doctrina ta şi religia care decurge de aici?" El a răspuns că este credinţa. Îngerul a întrebat atunci: "Care este credinţa ta?" şi el a răspuns: "Aceasta este credinţa mea: Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul Său pentru a oferi satisfacţie umanităţii, iar cei care cred aceasta sunt mântuiţi." Îngerul l-a întrebat atunci: "Ce altceva mai ştii despre mântuire?" El a răspuns că mântuirea se poate realiza doar prin acea credinţă. Îngerul l-a întrebat mai departe: "Ce ştii despre răscumpărarea păcatelor?" El a răspuns că aceasta a fost realizată prin patimile de pe cruce şi că meritul Fiului se răsfrânge şi asupra celor care au această credinţă." Îngerul a întrebat atunci: "Ce ştii despre renaştere?" El a răspuns că aceasta este realizată de credinţă. Din nou, "Ce ştii despre pocăinţă şi iertarea păcatelor?" şi el a răspuns că acestea sunt realizate de către credinţă. Atunci îngerul a spus "Spune-mi ce ştii despre iubire şi caritate?" şi el a răspuns că ele sunt acea credinţă. Din nou, "Spune-mi ce ştii despre faptele bune?" şi el a răspuns că ele sunt acea credinţă. Din nou îngerul a întrebat: "Ce crezi despre toate poruncile din Biblie?" şi el a răspuns că ele sunt incluse în acea credinţă. Atunci îngerul a spus: "Prin urmare, nu vei face nimic?" La aceasta omul a răspuns "Ce aş putea face? Nu pot face binele prin mine însumi." Din nou îngerul a întrebat: "Poţi avea credinţă prin tine însuţi?" şi el a răspuns că nu. Îngerul l-a întrebat atunci: "Atunci cum poţi avea credinţă?" la care el a răspuns: "Nu îmi pun întrebări despre aceasta. Trebuie să am credinţă." După un timp îngerul a spus "Cu siguranţă că ştii totuşi ceva mai multe despre mântuire?" şi el a răspuns: "Ce ar trebui să ştiu în plus, când mântuirea este realizată doar prin această credinţă?" Atunci îngerul a spus: "Răspunzi ca unul care cântă la fluier o singură notă: nu am auzit altceva decât <<credinţă>>. Dacă nu cunoşti decât asta şi nimic altceva, atunci nu cunoşti nimic. Du-te şi alătură-te tovarăşilor tăi." El a plecat şi i-a găsit pe aceştia într-un loc pustiu, unde nu era iarbă. A întrebat de ce era aşa şi răspunsul pe care l-a primit a  fost: "Pentru că nu există nimic al Bisericii în ei".

Discuţia îngerului cu cel a cărui credinţă nu era separată de caritate a fost următoarea: "Prietene, ce eşti tu?" El a replicat: "Sunt un creştin reformat". "Care este doctrina ta şi religia care decurge de aici?" El a răspuns că erau credinţa şi caritatea. Îngerul a spus: "Acestea sunt două." Iar celălalt a replicat că ele nu pot fi separate. Îngerul a întrebat "Ce este credinţa?" şi răspunsul a fost "Să crezi ceea ce ne învaţă Sfânta Scriptură". Îngerul a întrebat atunci "Doar ai crezut aceste lucruri sau ai şi acţionat în conformitate cu ele?" şi acela a răspuns "Am şi acţionat în conformitate cu ele". Atunci îngerul paradisului, uitându-se la el, i-a spus: "Prietene, vino să locuieşti cu noi!"  

Lumile subtile

În lumea spirituală apar toate lucrurile care pot fi văzute în lumea fizică. Există case şi palate; paradisuri şi grădini şi, în ele, toate felurile de copaci; lanuri bogate şi pământuri părăginite, câmpii şi tufişuri, şi, de asemenea,  şi turme, toate semănând exact cu cele de pe pământ. Nu există nici o diferenţă între ele, cu excepţia faptului că cele din urmă au o origine naturală (pământească) iar celelalte o origine spirituală. De aceea, îngerii, fiind spirituali, văd aceste obiecte de origine spirituală, la fel cum oamenii le văd pe cele de origine fizică.
Toate lucrurile care apar în lumea spirituală sunt corespondenţe; căci ele corespund sentimentelor îngerilor şi spiritelor. Din acest motiv, cei care iubesc binele şi adevărul şi implicit înţelepciunea şi inteligenţa, locuiesc aici în palate magnifice, înconjurate de grădini pline de pomi încărcaţi cu rod, iar în jurul acestora sunt din nou câmpii şi păşuni unde se odihnesc turme; toate acestea sunt simbolice.
Dar celor care iubesc răul le corespund aspecte cu un caracter opus. Aceste spirite se află fie în iaduri, în care sunt închise în case de corecţie fără ferestre, dar în care există totuşi o lumină (lumen) ca aceea provenind de la un ignis fatuus; fie se află în locuri pustii şi trăiesc în colibe, în jurul cărora toate lucrurile sunt sterpe, unde sunt tot felul de jivine, şerpi, balauri, bufniţe şi multe alte lucruri corespunzătoare păcatelor (relelor) lor.

Între cer şi iad există un loc intermediar care este numit "lumea spiritelor". În această lume ajung toate spiritele oamenilor imediat după moarte; aici, spiritele interacţionează unele cu altele într-un mod similar cu cel în care oamenii interacţionează unii cu alţii pe pământ. Toate lucrurile care apar în această lume sunt, de asemenea, corespondenţe. Aici există grădini, crânguri, păduri cu copaci şi tufişuri şi, de asemenea, câmpii verzi şi împodobite cu flori, şi, în acelaşi timp, animale de diferite feluri, blânde sau sălbatice, toate conform sentimentelor spiritelor cărora le corespund. Aici am văzut adesea oi şi capre, precum şi lupte între ele, similare cu cea descrisă în Daniel  vii.i .

Am discutat în lumea spirituală cu unele spirite care au trăit pe pământ cu mult timp în urmă şi care s-au adâncit (prin confirmare) în minciunile religiei lor. Am constatat că acestea continuau să creadă şi în viaţa de dincolo cu tărie în aceste minciuni. Am avut de asemenea ocazia să discut cu spirite care au avut aceeaşi religie ca şi primele şi care au cultivat aceleaşi idei religioase, dar nu le-au confirmat. Am aflat astfel că după ce au fost instruite de îngeri, aceste spirite au ajuns să respingă minciunile şi să accepte adevărurile autentice. Ele au fost mântuite, în timp ce primele nu au fost. După moarte, toţi oamenii sunt instruiţi de îngeri, iar în cer sunt primiţi numai aceia care percep adevărurile, deosebindu-le de minciuni. Căci după moarte li se permite tuturor să vadă adevărurile în lumina lor spirituală, dar numai cei care nu au confirmat falsităţile ajung să le vadă cu adevărat, în timp ce ceilalţi nu le văd, pentru simplul motiv că nu doresc să le vadă. Chiar dacă aceste adevăruri le sunt prezentate de îngeri, ei le resping şi le întorc spatele, ridiculizându-le şi falsificându-le în continuare.

Semnificaţia literală a Cuvântului (Bibliei) permite fuziunea omului cu Domnul şi asocierea lui cu îngerii Săi
Cuvântul permite fuziunea omului cu Domnul, căci Cuvântul nu vorbeşte decât despre El. Domnul devine astfel Totul în toate lucrurile de care vorbeşte Cuvântul, fiind numit El Însuşi Cuvântul, aşa cum am arătat în Despre Domnul Iisus Cristos. Semnificaţia literală a Cuvântului permite o asemenea fuziune deoarece din această perspectivă, Cuvântul apare în toată plenitudinea, sfinţenia şi puterea sa, aşa cum am demonstrat în capitolul anterior. Omul nu-şi dă seama de această fuziune, dar ea se produce în inima sa, permiţându-i să perceapă adevărul şi amplificându-i iubirea şi credinţa în Adevărul Divin.
Semnificaţia literală a Cuvântului permite inclusiv o asociere cu îngerii, căci Cuvântul vorbeşte de lucruri celeste şi spirituale, care descriu exact natura îngerilor. Îngerii din împărăţia spirituală sunt descrişi în aspectele spirituale ale Cuvântului, iar cei din împărăţia celestă în aspectele celeste de care vorbeşte el. Aceste semnificaţii sunt dezvăluite pornind de la semnificaţia naturală (literală) a Cuvântului, dar numai celor care sunt ferm stabiliţi în adevăr. Această revelaţie este instantanee, deci şi asocierea cu îngerii are aceeaşi natură.

Am trăit numeroase experienţe care mi-au dovedit că îngerii spirituali sunt descrişi de semnificaţia spirituală a Cuvântului, iar cei celeşti de semnificaţia lui celestă. Mi s-a permis să percep comunicarea cu cerurile care s-a deschis în timp ce citeam Cuvântul în semnificaţia lui literală. Uneori mi s-a permis să comunic cu cerul superior (celest), iar alteori cu cel inferior (spiritual). Ceea ce eu înţelegeam din perspectiva semnificaţiei naturale, îngerii spirituali înţelegeau din perspectiva semnificaţiei spirituale, iar cei celeşti din perspectiva semnificaţiei celeste, iar aceste fenomene se petreceau instantaneu. Am perceput această comuniune spirituală de mii de ori, aşa că nu mai am de mult îndoieli în privinţa ei. Există chiar spirite din ceruri care abuzează de această comunicare, repetând anumite pasaje din perspectiva semnificaţiei lor literale pentru a face observaţii referitoare la cei cu care comunică. Am asistat de foarte multe ori la acest procedeu. Experienţa mi-a dovedit astfel că, prin semnificaţia ei literală, scriptura (Cuvântul) este un instrument divin care permite fuziunea cu Domnul şi cu cerurile. În legătură cu aceasta, vă recomand să citiţi de asemenea Paragrafele 303-310 din lucrarea Cerul şi iadul.

Voi explica acum în câteva cuvinte cum se realizează această fuziune (prin dezvăluirea semnificaţiilor corespondente ale Cuvântului). Am explicat anterior că planul celest, cel spiritual şi cel natural se succed unul altuia, potrivit ordinii succesive, de la planul cel mai înalt până la cel mai de jos, dar ele coexistă unul lângă celălalt, potrivit ordinii simultane, de la aspectele cele mai interioare până la cele mai exterioare. În mod similar, înţelesurile succesive ale Cuvântului, cel celest şi cel spiritual, se regăsesc simultan în cel natural. Numai dacă aţi înţeles aceste explicaţii veţi putea realiza (într-o oarecare măsură) cum este posibilă dezvăluirea înţelesurilor spiritual şi celest pornind de la cel natural, atunci când omul citeşte Cuvântul. Îngerii spirituali percep şi înţeleg aspectele spirituale ale scripturii, iar cei celeşti pe cele celeste. Acest lucru este de la sine înţeles, căci aceste aspecte corespund naturii lor esenţiale.
Vom ilustra acest lucru printr-o serie de comparaţii preluate din cele trei regate din natură, respectiv cel animal, cel vegetal şi cel mineral.

Mai întâi, din regatul animal: după ce hrana este transformată în cil, vasele sanguine extrag din acesta sângele de care au nevoie, nervii extrag sucurile cu care se hrănesc, iar fibrele îşi extrag spiritul lor animal.
Din regatul vegetal: trunchiul, ramurile, frunzele şi fructele copacului sunt susţinute de rădăcinile acestuia, care extrag din pământ o sevă mai grosieră cu care hrănesc trunchiul, ramurile şi frunzele, una mai subtilă sau mai pură cu care hrănesc partea cărnoasă a fructelor şi una extrem de pură cu care hrănesc seminţele din fructe.

Din regatul mineral: în anumite locuri din măruntaiele pământului există minereuri impregnate cu aur, argint şi fier. Acestea îşi extrag elementele din expiraţia ascunsă a pământului.
Putem ilustra acum prin exemple cum extrag îngerii celeşti şi cei spirituali semnificaţiile lor corespondente pornind de la semnificaţia naturală a Cuvântului (respectiv cea pe care o percep oamenii). Spre exemplu, să luăm cinci porunci din Decalog:

"Să-i cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta". Prin tată şi mamă, omul îi înţelege pe părinţii săi pământeşti, precum şi pe toţi cei care le-au ţinut locul. Prin cinstire, el înţelege respectarea şi ascultarea lor. Un înger spiritual consideră însă că tatăl său este Domnul, iar mama sa este biserica. Prin cinstire, el înţelege iubirea acestora. În schimb, un înger celest consideră că tatăl său este Iubirea Divină a Domnului, iar mama sa este Înţelepciunea Divină a Acestuia. Prin cinstire, el înţelege faptele bune făcute în numele celor două virtuţi.

"Să nu furi". Omul obişnuit înţelege această poruncă în sensul ei natural. El ştie că nu are dreptul să fure şi să îşi priveze aproapele de bunurile sale, sub nici un pretext. Un înger spiritual înţelege prin furt privarea altora de adevărurile credinţei lor şi de beneficiile carităţii, prin minciună şi răutate. În schimb, un înger celest înţelege prin furt asumarea acelor atribute care îi aparţin Domnului, cum ar fi dreptatea şi virtuţile.

"Să nu comiţi adulter". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să comită adulter, să meargă la prostituate, să se complacă în practici obscene, în conversaţii lascive şi în gânduri triviale. Un înger spiritual înţelege prin adulter violarea beneficiilor oferite de Cuvânt şi falsificarea adevărurilor sale. În schimb, un înger celest înţelege prin adulter negarea divinităţii Domnului şi profanarea Cuvântului.

"Să nu ucizi". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să ucidă un alt om, din ură sau din dorinţa de răzbunare. Un înger spiritual înţelege prin ucidere comportamentul diabolic sau demoniac care distruge sufletul omului. În schimb, un înger celest înţelege prin ucidere ura faţă de Domnul şi faţă de toate atributele divine ale Acestuia.

"Să nu depui mărturie falsă". Omul de rând înţelege această poruncă în sensul ei literal. El ştie că nu are dreptul să mintă şi să defăimeze pe altcineva atunci când se află sub jurământ. Un înger spiritual înţelege prin mărturia falsă susţinerea şi prezentarea minciunii ca adevăr, a răului ca bine, şi invers. În schimb, un înger celest înţelege prin mărturie falsă orice blasfemie la adresa Domnului şi a lumii creaţiei.
Din exemplele de mai sus vă puteţi da seama cum pot fi extrase semnificaţia spirituală şi cea celestă a Cuvântului pornind de la cea naturală, care le conţine în sine. Procesul este absolut minunat, căci îngerii îşi extrag semnificaţiile corespondente fără a şti care sunt gândurile omului care citeşte scriptura, deşi se află într-o corespondenţă perfectă cu acestea, la fel cum sunt finalitatea, cauza şi efectul. Finalităţile nu există decât în împărăţia celestă, cauzele în cea spirituală, iar efectele în cea terestră sau naturală. Întreaga creaţie are la bază corespondenţele. Acesta este mecanismul prin care Cuvântul permite asocierea cu îngerii.
Asocierea omului cu îngerii se realizează pornind de la semnificaţia literală a Cuvântului, căci în orice om există trei nivele ale vieţii: unul celest, unul spiritual şi unul natural. Atât timp cât se află pe pământ, el trăieşte însă pe nivelul natural al vieţii sale. Nivelul spiritual nu se trezeşte în el decât în măsura în care cultivă adevărurile autentice, iar cel celest numai în măsura în care îşi pune viaţa la unison cu aceste adevăruri.

sursa: http://angelinspir.ro/