A te simți singur este o stare emoțională în care persoana experimentează un puternic sentiment de gol și izolare. Fiecare persoană are perioade când este singură datorită circumstanțelor sau a alegerilor pe care le face. A fi singur poate fi experimentat ca fiind ceva pozitiv, plăcut și reîmprospător emoțional, dacă acest sentiment se ține sub control. Solitudinea este starea de a fi singur, separat de alți oameni, dar cu decizia luată conștient de a fi singur.
A te simți singur este însă o solitudine nedorită. Starea patologică de a te simți singur se poate manifesta în sentimente de abandon, îndepărtare, depresie, insecuritate, anxietate, neajutorare, lipsa de sens, resentimente. Dacă aceste sentimente persistă perioade lungi de timp, pot să împiedice individul în dezvoltarea unor relații sănătoase și a unui stil de viață normal. Și, așa cum vom vedea că au obiectivat ultimele cercetări științifice, singurătatea afectează chiar starea de sănătate. Starea de a te simți singur poate apare și în cadrul căsătoriei sau al relațiilor de cuplu unde apar manifestări de supărare, resentimente, sau unde dragostea nu poate fi împărtășită reciproc. În aceste cazuri, acest sentiment poate arăta o disfuncție a comunicării. Printre simptomele obișnuite care semnalează apariția stării de singurătate sunt: credința că oricine altcineva are prieteni, sentimentul de a fi inadecvat(ă) și neîndemânatic(ă) în societate, convingerea că ceva nu este în regulă cu propria persoană, sentimentul că nimeni nu o înțelege, refuzul schimbării sau încercării de noi lucruri, sentimentul de gol, deprimare, sau chiar apariția de idei suicidare.
Subliniem încă o dată că singurătatea este o emoție umană obișnuită experimentată de orice om, la un moment dat, și nu este un defect. Doar accentuarea acestui sentiment de a te simți singur și închistarea în starea respectivă generează efectele nedorite atât asupra psihicului cât și asupra sănătății.
În următorul articol, preluat din ScienceNOW Daily News apărut pe 14 septembrie 2007, vom vedea care este legătura dintre sentimentul singurătății și vulnerabilitatea la boli a celor care manifestă preponderent acest simptom.
Un studiu recent apărut în revista Genome Biology a arătat că singurătatea poate modifica modul în care anumite gene funcționează, determinând în persoanele care suferă de singurătate cronică un sistem imun slăbit și o putere diminuată de apărare față de boli.
Fiecare se simte singur din când în când, dar anumite persoane resimt aceasta cu o foarte mare intensitate. Aceste persoane se simt singure în mod continuu, pe perioade lungi de timp, chiar în ciuda prezenței prietenilor și a familiei. Cercetătorii știu faptul că acești oameni sunt mai puțin sănătoși. Inițial a fost suspectat cortizolul, un hormon care reglează răspunsul organismului la situații stresante și amenințătoare, deoarece a fost găsit ca având niveluri mari la persoanele care se simt singure. Dar mecanismul rămâne un mister, însoțit de întrebarea: dacă inflamația este una din trăsăturile care însoțesc bolile celor singuri, cum poate cortizolul, cu proprietățile sale antiinflamatorii, să fie cheia?
Cercetătorul în genomică Steve Cole și colegii de la Universitatea California, Los Angeles (UCLA), au studiat un grup de 153 de oameni cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani. Echipa de cercetători a selecționat acest grup utilizând Scala de singurătate UCLA, un test care măsoară gradul de singurătate al subiecților prin răspunsul la anumite întrebări. Cercetătorii au investigat apoi ADN-ul izolat din celulele albe sanguine la 8 persoane care au avut punctajul cel mai mare și la 6 care au avut punctajul minim, în urma acetei evaluări.
Din cele 22000 de gene umane, 209 prezentau o exprimare anormală în grupul celor foarte singuratici. Majoritatea genelor depistate ca având expresia anormală sunt implicate în controlul răspunsului imun. La cei foarte singuratici expresia genică arăta o activare a răspunsului imun și a celui inflamator, alături de o diminuare a producției de anticorpi și factori antivirali. Rezultatele explică astfel de ce persoanele singure suferă de inflamații cronice în ciuda nivelurilor crescute de cortizol, și, în același timp sunt vulnerabile la microbi, virusuri și alte surse de afectare a organismului. Studiul, care este primul de acest gen, revelează la nivel molecular cum singurătatea expune ființele respective la diferite boli, afirmă Cole.
Acesta este un studiu remarcabil, spune Robert Wilson, neuropsiholog la Rush University Medical Center în Chicago, Illinois. Ar fi foarte bine ca acest studiu să fie realizat și pentru alte tipuri de suferințe ale omului obișnuit, spune el. În același timp, el subliniază că acest studiu nu precizează ce apare mai întâi: singurătatea sau modificarea genică. Wilson spune că suntem departe de acest gen de precizări specifice, dar astfel de studii ne pot conduce acolo.
Steve Cole speră ca medicii, într-o bună zi, să fie capabili să utilizeze markerii genetici pentru a afla persoanele expuse riscului și să le mențină starea de sănătate prin diferite terapii. Nu putem să îi transformăm în oameni fericiți, dar îi putem ține departe de sicriu, a spus Cole.
Bibliografie
1. Loneliness is in the genes Gisela Telis, ScienceNOW Daily News, 14 September 2007
2. Effects of loneliness on gene expression, Cole SW, Hawkley LC, Arevalo JM, Sung CY, Rose RM, Cacioppo JT / Genome Biology, 13 September 2007
3. Smith, Eleanor; Psychology Today, May 1988
4. Loneliness and pathways to disease (pdf) - Hawkley, Louise C. & Cacioppo, John T.; Institute for Mind and Biology, University of Chicago, Thursday 18 July 2002
5. The Dangers of Loneliness - Marano, Hara Estroff; Psychology Today Thursday 21 August 2003
6. Social Depression, Loneliness, and Depression (from the Online Social Networks website)
yogaesoteric
octombrie 2007