Ultima previziune făcută de Vanga

[Hoper]

Ultima previziune făcută de Vanga, care se referă la România,
a fost ţinută secretă timp de 10 ani

Vanga, „purtătoarea de veşti bune”, a ajutat milioane de oameni prin viziunile sale

de Melania Radu

Unul dintre cei mai cunoscuţi mediumi din lume, Vanga, s-a născut la Strumica, în Republica Macedonia de azi, la 31 ianuarie 1911, într-o familie de ţărani. A fost un copil născut prematur şi cu complicaţii. Conform tradiţiei locale, un nou născut nu este botezat decât în momentul în care se presupune că va trăi. După primul său ţipăt, moaşa a ieşit în stradă ca să ceară de la un trecător un nume pentru copil. Numele ales pentru ea a fost Vanghelia, prescurtare de la Evanghelia, un nume grecesc care înseamnă „purtătoarea de veşti bune”.

În copilărie a fost o fetiţă obişnuită, blondă cu ochi albaştri, inteligentă, căreia îi plăcea să se joace de-a medicul, prescriindu-le celorlalţi copii remedii din plante. La 12 ani, însă, a trecut printr-un moment dramatic, care i-a schimbat definitiv viaţa. O furtună cu vânt puternic, iscată din senin, a luat-o pe sus, târând-o departe pe câmp. A fost găsită după multe căutări, înspăimântată, acoperită cu crengi şi pietre, cu ochii plini de praf şi de nisip. Nicio încercare de vindecare nu a avut succes, astfel încât în scurt timp şi-a pierdut definitiv vederea.

În 1925 a fost primită la o casă pentru orbi din Zemun, Serbia, unde şi-a petrecut următorii trei ani învăţând să citească în alfabetul Braille, să cânte la pian, să tricoteze, să gătească. După moartea mamei sale vitrege a trebuit să se întoarcă acasă pentru a avea grijă de fraţii ei mai mici. S-a căsătorit în 1942 cu Dimitar Gushterov din Petrici, Bulgaria, unde s-a mutat şi ea curând şi unde a trăit apoi tot restul vieţii. A murit la 11 august 1996, spunându-le celor apropiaţi că nu-i este teamă de acest moment. A fost conştientă până în ultima clipă şi vorbea despre moarte într-un mod poetic, pentru ea aceasta fiind doar o trecere într-o altă lume.  

Darul miraculos al profeţiei. Clarviziunea

După ce şi-a pierdut vederea, au început  treptat să i se dezvolte alte simţuri. La scurt timp a început să-şi manifeste darul prezicerii şi clarviziunea. Uneori vorbea cu fiinţe invizibile celorlalţi. Alteori, pe neaşteptate, intra în stări de transă, glasul îi devenea mai puternic şi spunea lucruri pe care în mod normal n-ar fi avut de unde să le ştie. Avea capacitatea de a comunica cu cei morţi, spunea unde se află persoane dispărute, rezolva cazuri criminalistice, punea diagnostice care se dovedeau exacte, vindeca bolnavii folosind remedii din plante.

Prima sa profeţie datează din perioada adolescenţei şi a constat în descoperirea unei oi care dispăruse din turma tatălui ei. Uimirii acestuia i-a răspuns că a văzut în vis unde era oaia dispărută. A mai spus că vede mereu câte ceva în vis, iar visele ei se împlinesc. Tot în perioada adolescenţei prietenele sale o rugau să le ghicească soarta. Toate prezicerile ei se împlineau şi lucrul acesta impresiona, deoarece încă nu bănuia nimeni că Vanga are harul prorocirii.

Majoritatea predicţiilor sale s-au referit la vieţile private ale oamenilor care o căutau, dar a făcut şi multe preziceri referitoare la viaţa politică internaţională; toate acestea s-au adeverit. Cercetările statistice au arătat că, de-a lungul timpului, peste un milion de oameni i-au solicitat ajutorul.

Susţinea că extraordinarele sale capacităţi paranormale erau în legătură cu prezenţa unor fiinţe invizibile a căror origine nu s-a priceput prea bine să o explice. Aceste fiinţe îi puteau oferi orice informaţii despre oameni, timpul şi spaţiul nefiind o problemă pentru aceştia. Pentru Vanga, viaţa fiecăruia îi apărea ca un film în faţa ochilor, de la naştere până la moarte. Doar că nu era în puterea ei să modifice nimic; putea numai să spună ce vede.

Vanga a prevăzut cel de-al doilea Război Mondial

În ianuarie 1941, Vanga a fost vizitată de un spirit: un bărbat înalt, blond şi dumnezeiesc de frumos, călărind un cal alb, îmbrăcat într-o armură strălucitoare, ca un războinic din antichitate. Acesta a anunţat-o despre cel de-al Doilea Război Mondial: „Lumea a devenit tărâmul dezastrului. Milioane de oameni vor muri. Tu însă vei rămâne aici şi vei profeţi. Nu te teme, îţi voi spune eu ce să zici!”.

La 6 aprilie 1941, aşa cum prezisese Vanga, trupele germane au traversat graniţa iugoslavă. Ea a început să se manifeste ca un adevărat canal pentru această fiinţă şi a început să facă preziceri exacte despre locuri, evenimente, oameni implicaţi în război. Faima sa de prezicătoare s-a răspândit şi numărul celor care o căutau a crescut. La 8 aprilie 1942 a vizitat-o chiar regele Bulgariei, Boris al III-lea.

Între anii 1940-1950 a fost persecutată de comunişti, o perioadă a fost chiar în închisoare pentru că prezisese moartea lui Stalin. Capacităţile ei inspirau totuşi teamă, iar valul de persecuţii a luat sfârşit după ce a trimis acasă un poliţist venit să o ancheteze, îndemnându-l să-şi salveze copiii căzuţi într-o groapă cu var.

Din 1967, pentru că afluxul de oameni care o căutau era din ce în ce mai mare, a cerut ajutorul statului. Au fost desemnaţi oameni care să păstreze ordinea în faţa uşii sale, iar la primărie a fost înfiinţat un serviciu care înregistra datele tuturor solicitanţilor. În cele din urmă Vanga a fost recunoscută oficial. Se ştie că de-a lungul timpului ea a fost vizitată şi de importanţi şefi de state, care i-au cerut sfaturi. Printre aceştia se numără şi fostul cuplu dictatorial din România.

O previziune importantă pentru România

Cu puţin timp înainte de moarte, Vanga a înregistrat pe bandă de magnetofon o previziune pe care a încredinţat-o uneia dintre nepoatele sale. Rugămintea sa era ca această previziune să ajungă la o anumită dată la o persoană anume, care are misiunea de a o face cunoscută românilor. Explicaţia pe care ea a dat-o a fost că „Românii sunt oameni speciali, dar nu mai cred în valorile lor şi, dacă mesajul le este adus de un străin, este mai bine primit decât de la unul de-al lor.”

Vă prezentăm în continuare textul acestei previziuni:

„Eu sunt foarte mică pentru ca el să vină la mine, aşa că eu transmit această veste, care mi-a venit de Sus. Să fie despachetată în luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 şi, în cel mult o lună de zile, să fie dusă celui la care voi face referire în text. Dacă nu se va putea ajunge la el, să fie dată celor din preajma sa. Să vă ajute Dumnezeu!
În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni  o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur îl va mânui.”

Darul vindecării

Înafara capacităţilor previzionare şi de clarviziune, Vanga a fost şi o vindecătoare miraculoasă. Pentru aceasta utiliza exclusiv plante. Considera că oamenii ar trebui să se trateze folosind doar ierburi care cresc în zona în care ei locuiesc. Prescria băi cu infuzii de plante despre care spunea că au efecte binefăcătoare asupra pielii. Vanga nu se opunea medicinii alopate, însă spunea că nu e bine să iei prea multe medicamente pentru că acestea „închid porţile prin care natura reface echilibrul în corp cu ajutorul ierburilor.”

Cea mai mare plăcere a ei era să stea de vorbă cu florile: susţinea că ele îi povestesc o mulţime de lucruri. Vanga a trăit în concordanţă şi armonie deplină cu natura, făcând cu adevărat parte din natură, scria K. Stoianov, un biograf al său. Tocmai de aceea, natura comunica, vorbea cu ea atât de explicit. Vanga, având simţurile desăvârşite, putea recepţiona mesaje de la tot ceea ce o înconjura: de la ierburi şi de la copaci, de la pietre şi din cosmos, din trecut şi din viitor.  

Uneori, Vanga rămânea tăcută şi nemişcată, cu un aer absent. În aceste momente, în care era desprinsă de realitate avea viziuni, ori vorbea cu fiinţe din alte planuri ale manifestării, aşa cum i-a spus o dată surorii ei mai mici Liubka, împreună cu care era la fântână după apă: „Am vorbit cu un om, un călăreţ care a venit la fântână să-şi adape calul. Eu i-am spus să nu se supere că nu-i faci loc, deoarece tu nu-l vezi. Călăreţul mi-a spus: Vezi iarba aceea cu flori albe, mici, care creşte lângă fântână? Este «iarba-stelelor» şi ajută la vindecarea mai multor boli.”

După cum mărturisea ea însăşi, tot ce ne înconjoară e viu. Nu există ,,natură moartă”. Totul este coordonat de materia superioară, adică de raţiune. Medicii erau uimiţi de rezultatele ei. „Farmacia Vangăi” cuprindea plante, flori, precum şi alte substanţe obţinute pe cale naturală şi înzestrate, parcă special pentru om, cu miraculoase puteri de vindecare.
 
Vanga a fost o femeie misterioasă şi plină de calităţi

Vanga spunea că se roagă în permanenţă la Dumnezeu. Mai spunea că toate capacităţile sale paranormale nu sunt altceva decât un dar natural pe care ea n-a făcut altceva decât să-l folosească spre binele celorlalţi. De mică s-a obişnuit să aibă grijă de ceilalţi, fără să ceară nimic pentru sine. Cu o modestie rar întâlnită, Vanga spunea că totul vine din afara ei, că ea nu face altceva decât să „transmită”, să „traducă” cele spuse de entităţile cu care comunică.

Sănătatea morală şi spirituală a oamenilor erau foarte importante pentru ea. Trăia într-o stare de idealizare a omului şi a tot ce este omenesc. Nu tolera minciuna, mişelia, invidia. Ea nu permitea nimănui să se răzbune, afirmând că omul este creat pentru fapte cuviincioase, iar perfidia şi intriga sunt nedemne de el. Era destul de dură cu cei pe care îi considera răi sau păcătoşi. Aceştia erau mai întâi demascaţi în public, apoi daţi afară din casă.

Îi simţea pe cei care veneau la ea cu gândul ascuns de a-i verifica puterile ori de a face înregistrări pe care ea nu le permitea. Odată, un grup de savanţi a hotărât să realizeze un film despre Vanga şi, pentru aceasta, au făcut o gaură specială în peretele din odaia vecină şi au instalat acolo o cameră de luat vederi. Vanga i-a suportat trei zile, apoi a spus: „Credeţi că, dacă sunt oarbă, eu nu văd ce se petrece?” S-a constatat atunci că întreaga peliculă era curată.  

Vanga era meticuloasă şi foarte atentă la ceea ce spunea. Înainte de a rosti o frază, medita asupra ei. Ea a fost nu doar o prezicătoare, ci şi o sfătuitoare a celor care o căutau pentru cele mai diverse probleme. Unul dintre cei care au vizitat-o, spunea: „Chiar dacă nu-ţi prezice nimic, este pur şi simplu suficient să mergi la Vanga pentru un sfat, deoarece ea citeşte din cartea vieţii.”

La moartea soţului său, în 1962, Vanga a intrat într-un somn profund din momentul în care acesta a fost adus acasă de la spital până în clipa înmormântării. Apoi a explicat cu simplitate: „L-am condus până la locul care i-a fost hotărât”.

Vanga era o femeie simplă, extrem de ordonată şi iubitoare de curăţenie. Nu-i plăcea să lenevească şi nici la alţii nu tolera lenea. Ea „simţea” culorile şi îşi împodobea casa cu lucruri croşetate de mâna ei în culori vesele. În casă, cu toate că trona o mare sărăcie, era curat şi plăcut. Iată ce spunea Vanga unei vizitatoare: „Cum o să înaintezi spre lucrurile mari, când nu le cunoşti pe cele mici?”

Ridicată la rang de cult, dragostea sa pentru curăţenie a fost explicată chiar de ea: „În fiecare zi vin la mine mulţi oameni. Ei pleacă de aici curaţi, dar la mine rămân bolile lor, grijile lor, proasta lor dispoziţie, amintirile triste şi toate celelalte probleme. Pe umerii mei apasă greu toate acestea şi de aceea fac curăţenie, pentru că aşa mă simt uşurată.”

Previziuni pentru viitorul omenirii

Vanga a prezis de-a lungul timpului evenimente marcante pentru omenire cum ar fi cele de la Praga din 1968, din Liban din 1982, dezastrul de la Cernobîl, căderea URSS, scufundarea submarinului Kursk (previziune făcută cu 20 de ani înainte de producerea catastrofei) sau distrugerea turnurilor gemene din New York.

Ea spunea că „Lumea va suferi o mulţime de cataclisme şi necazuri mari se vor abate. Se va schimba însăşi conştiinţa oamenilor. Timpuri grele vor veni. Oamenii se vor împărţi după credinţa lor.” „Suntem martorii evenimentelor cutremurătoare ce vor modifica soarta şi destinul omenirii.”

Pentru viitorul ceva mai îndepărtat a prevestit că „În cosmos se va descoperi viaţa şi deodată va deveni limpede cum a apărut viaţa pe Pământ.” Iar în următorii 200 de ani oamenii vor intra în contact cu fraţii lor spirituali din alte lumi.