VIZIUNILE VALENTINEI GÂRLEA - fragmente din cartea "Fenomenul Valentina" a lui Florin Gheorghiţă

[Duhul]

LA O ÎNMORMÂNTARE

Valentina Gârlea: - Să vă spun însă ce-am văzut la înmormântarea domnului profesor S. V. de la Universitate:

Când am intrat în biserică şi rn-am apropiat de sicriu, am mai văzut doar la unghiile lui, sub unghii, că îi mai lucrau câteva forme de alea mici, cărora domnii doctori le spun celule; la fel, mai lucrau unele şi la firele de păr din cap şi din barbă. Dar, cum mă tot uitam, treptat se stingeau şi astea.

Când or venit preoţii - or fost trei -, i-am spus domnului doctor că numai unul este preot adevărat, că avea o culoare aurie, frumoasa, sila tot ce spunea el se lumina şi mai mult. Altul era de culoare gri cu maro, iar celălalt era portocaliu închis cu roşu.

De la toată mulţimea din biserică veneau firuţe de lumină până deasupra stenului, unde - încă de la intrare - am văzut o formă făcută parcă din fum. Şi forma parcă ştia, că venea la mulţimea oamenilor, pe deasupra lor, se apropia deasupra nevestei mortului, mergea la fata dânsului şi o mângâia, iar apoi revenea din nou deasupra sicriului.

Şi cum cântau părintele şi corul, se vedeau culori de lumină, valuri, deasupra sicriului, care se schimbau spre jale. Când părintele o prins a zice că "din pământ suntem făcuţi şi în pământ vom merge", am privit la sicriu: acolo, toate oasele nu mai erau apropiate unul de altul şi nu se mai vedea luciosul dintre ele; erau puţin distanţate între ele. Şi, după aceea, am văzut totul numai negru. Nici la unghii şi nici la păr nu am mai văzut luminiţele celulelor pe care le văzusem cu o jumătate de oră mai înainte.

Dar atunci or apărut vreo patruzeci de forme în aer, care erau ca nişte păpuşele: nu aveau mâni şi nici picioare, dar aveau un fel de aripioare. Şi parcă s-or luat la ceartă cu forma aceea din fum de deasupra sicriului. Era acuma către sfârşitul slujbei. Forma parcă tot voia să stea lângă fata dânsului, parcă să se ascundă undeva, să nu plece.

Când părintele o ieşit pe uşă să plece afară, forma nu voia deloc să iasă din biserică. Păpuşile alea se tot suceau şi parcă stăteau de vorbă cu ea şi tot îi făceau cale liberă să iasă. Când părintele o prins a cânta afară, toate formele alea, vreo patruzeci, i-or făcut vânt la forma asta ca să se ducă din nou deasupra sicriului, care acum era afară. Da' ea nu stătea deloc liniştită, se tot foia în părţi, se dădea de-a dura, era tare zbuciumată.

Când părintele se oprea din mers şi spunea ..Dumnezeu să-l ierte'' şi toată lumea repeta vorbele astea, atunci formele de păpuşele îi făceau iarăşi cale liberă şi o împingeau ca pe un fân pe forma aceea. Şi ea tot aşa se zbuciuma.

Am mers noi aşa şi ne-am oprit de vreo unsprezece ori. Când să plecăm a unsprezecea oară din loc, forma iar se zbuciuma şi parcă cerea ajutor. Dar astea multe şi mici tot nu o lăsau.

Însă am rămas uimită acolo, la mormânt, când or început să bată într-un lemn [N.A.: Valentina nu ştia că se bătea capacul sicriului], forma parcă se înăbuşea şi nu vroia să se bată acolo, parcă încerca să nu-i lase să bată. Că, dacă oamenii ar fi închis ochii ca mine şi ar fi putut să vadă cum forma aceea nu vroia să se bată, ar fi lăsat mortul în pace.

Când o dat sicriul în groapă şi o turnat pământ peste el, atunci ea s-o strâns grămadă şi, deşi era acuma mică, s-o strâns mai grămadă, de parcă i-ar fi fost tare, tare frică de ceva. Şi formele alea mici tot treceau pe lângă ea, pe rând. Şi cu toate că forma de fum era acum mică şi cerea ajutor, nici una dintre formele cele multe - cu aripioare- nu voia să o ajute.

Şi când s-o auzit pământul dat şi făcut grămadă, forma din fum s-o dus deasupra mulţimii; s-o dus şi la soţia mortului şi parcă o certa; da' ea nu avea nici o vină, fiindcă el o murit de cancer. O venit şi deasupra mea şi parcă m-o mângâiat pe cap. Pe urmă, zbuciumată, o venit deasupra gropii şi de-acolo s-o ridicat în sus, sus de tot; şi cu cât se ridica mai sus, cu atâta se transforma în lumină. Deci, dispărea fumul formei şi sus, sus, unde a ajuns, s-o făcut ca o stea; era ca o stea depe cer, ca cele pe care le-am văzut când eram copil. Şi s-o învârtit aşa - în semn de cruce - de mai multe ori, deasupra oamenilor. Da' după aceea, iar o coborât şi o venit în faţa mea, deasupra fetei celui care o murit. Şi aşa, o mers cu dânsa plutind deasupra oamenilor. Şi o stat acolo, deasupra fetei şi a doamnei, până s-o dat toate pomenile. Da' razele de lumină care veneau de la globul care acum era luminos, nu mergeau la toată lumea, ci numai la cei apropiaţi mortului.

Apoi, o mers cu noi înapoi, până în dreptul bisericii. Acolo s-o ridicat în sus, s-o mişcat mergând în colţuri de parcă ar fi făcut de trei ori semnul crucii şi, după asta, steaua o dispărut.

Deci, nu-i adevărat că omul moare. El trăieşte mereu. După aceea, floarea lui se transformă într-un glob, mai întunecat sau mai luminos, care se duce şi stă cu altele de acelaşi fel în stratul culorii sale sau mai coboară printre noi.

Dar să vă mai spun ce-am mai văzut în cimitir când m-am dus acolo cu un alt domn doctor. Eu nu ştiam unde anume mă duce, că nu mi-o spus.

Când s-o oprit maşina şi ne-am dat jos în faţa unui mormânt, au coborât de sus, deasupra mormântului, trei globuri. Unul era auriu cu verde la mijloc, altul era un verde al lui, iar al treilea era albastru, albastru, da' scotea şi un fel de pete verzi şi galbene.

Privindu-le, am făcut legătura cu ce-am văzut la globuri şi i-am spus că acolo sunt înmormântate trei persoane, dintre care una ţine foarte mult şi îl ajută pe cel care ne-o adus acolo. Şi aşa o fost, că domnid doctor mi-o zis că, într-adevăr, acolo sunt înmormântate trei persoane.

După aceea, mi-o pus o altă întrebare: "Cine-i înmormântat într-un loc alăturat?". l-am spus că-i cineva cu numele de Măria, dar că nu pot înţelege mai departe numele ei. Atunci mi-o cerut să văd de unde-i globul acelei femei. Deşi n-am fost niciodată prin locurile ei, i-am spus că-i din Braşov. Atunci, domnul doctor o mers şi o citit de pe cruce şi, într-adevăr, era un mormânt părăsit al unei femei pe care o chemat-o Măria; dedesubt, pe mormânt era lăsat scris că cine-i interesat să cumpere locul, să comunice la o adresă din Braşov.

[N.A.: întrebând-o, la rându' meu, ulterior, cum de a putut vedea toate cele scrise acolo, Valentina mi-a dat un răspuns la fel de uimitor ca şi la toate celelalte cuprinse în această carte:]

- Când am fost întrebată de cel de al doilea mormânt, globul auriu s-a dus acolo şi mi-o arătat numele de "Măria ", prin litere scrise parcă în aer [N.A.: Deci, ca o hologramă!], că eu nu m-am mişcat din locul în care stăteam. Literele erau de culoare albastră şi parcă erau scrise pe o placă albă, da' tot din culoare. Şi când m-o întrebat de unde este moarta, mi s-o arătat în imagine un drum lat care urcă pe un povârniş şi pe un deal înalt. Da' tot balonul auriu mi-o dat imaginea asta. [N.A.: în literatura ştiinţei spirituale este cunoscut faptul că entităţile spirituale comunică între ele prin imagini şi prin simboluri de o fineţe impresionantă !] Şi la poalele dealului era pusă ca o placă pe care scria, tot din litere- da' aicea erau mult mai şterse şi mai închise, ca din negrul creionidui- aici era scris lat cuvântul "Braşov". După aceea, globul s-o retras şi o venit deasupra şi ne-o mângâiat. O venit aşa, deasupra capului, s-o lăsat pe umeri şi s-o şters parcă de noi.

[Duhul]

VEDEREA SPIRITELOR

[N.A.: De altfel, Valentina vede în mod continuu tot felul de entităţi - cele mai multe fiind suflete ale decedaţilor -"coborâte" în mediul nostru ambiant şi cu care coexistăm fără să ştim în spaţiul terestru. Iată noi detalii:]

Valentina Gârlea: - Când intru în unele case sau chiar în alte locuri, acolo unde sunt globuri din culori frumoase şi mai luminoase, acelea sunt prietenoase şi cu lumina lor ne ajută. Când ele scot o rază de lumină către mine, raza vine la floarea mea care o am aici, în piept- în rând cu inima; în felul acesta îmi întăreşte şi îmi deschide foarte mult becul (chakra) ăsta verde şi cel albastru.

Dar sunt şi cazuri când, pe stradă sau într-o casă, vin aproape şi globuri întunecate, care îs sufletele unor oameni ce-o fost tare răi la viaţa lor de aici, jos. Atunci le strică aura celor din casă şi chiar mie mi-o strică. Oamenii care au făcut numai răutăţi în viaţa lor şi unii chiar au ucis sau s-au ucis pe ei singuri, or avut floarea lor ca o ciumafaie, ca un ciulin. După ce şi-au sfârşit viaţa de aici, jos, după aceea floarea li s-o făcut un boţ negru, iar la câteva zile şi-o pus îmbrăcămintea de balon şi aşa, tot plutesc prin aer. Haina care şi-or pus-o e din negru, dar are în ea şi un roşu ţipător sau un roşu închis, un maro şi, uneori, un galben urât.

Am văzut globuri de astea întunecate şi deasupra unor morminte, dar şi la răscruci de drumuri sau în locuri unde este un mort în pământ de care nu se ştie nimica. Când astea stau pe drumuri, deasupra sau la răscruci, nu fac decât să pândească să facă un accident sau să provoace o bătaie între oameni, să fie orice răutate. Asta-i dorinţa lor: să facă numai rău! Dacă pe pământ, cât or fost oameni în trup de carne, or făcut tot numai rele, continuă să facă rău şi acuma, când sunt globun întunecate. De obicei, ele nu stau singure; se adună în grupuri de câte cinci până la nouă globuri urâte, care se ceartă întruna între ele. Se tot lovesc între ele şi când vor să facă un rău la oamenii de jos, se sparg ca un balon şi pulberea aceea a lor cade asupra oamenilor care trec sau asupra celor din case. Le-am văzut cum se sparg ca un balon care este umflat. Dacă atunci trece o maşină, aia se ciocneşte cu alta sau de ceva. Dacă trece un om şi îi vine praful acela deasupra capului [N.A.: nu poate fi vorba de un anume "praf", ci de învelişul din materie eterică specifică - mai grosieră, deci calitativ inferioară - aflată la nivel vibratoriu scăzut], acela nu merge mult şi începe să facă scandal altora. După ce şi-au pierdut hainele întunecate, globurile rele rămân un timp ca nişte scânteuţe roşcate. Dar plutind în continuare în aer, culeg din energiile rele ale oamenilor şi din formele alea foarte, foarte mici care sunt în aer şi îşi fac iarăşi forma de balon întunecat.

Câtă deosebire este între aceste globuri urâte, puse numai pe rele, la fel cum o fost sufletul lor şi în viaţa de aici, şi globurile luminoase şi cu culori frumoase, care caută să-i ajute pe oameni în toate felurile şi care au fost suflete bune şi când erau pe pământ...

[N.A.: Abd-ru-shin în Lumina Adevărului -Mesajul Graalului, menţiona detaliat faptul că entităţile inferioare rămân în colectivităţi, în cadrul cărora se chinuie reciproc ani şi ani de zile, până când devin conştiente de răutatea lor şi încep să solicite iertare. Iniţiatul afirma că acesta ar fi de fapt Iadul, cu torturile sale, care nu e undeva sub pământ, ci deasupra noastră, în stratul eteric cu radiaţia roşie (cea mai inferioară), pe care nu-1 pot părăsi decât prin reîncarnare.]

[Duhul]

OZN-URI ETERICE

[N.A.: La un timp după apariţia cărţii OZN eterice, nu mică mi-a fost surpriza, într-o zi din aprilie 1997. atunci când Valentina a început să-mi spună:]

Valentina Gârlea: - Ştiţi, am început să-i văd pe omuleţii ăştia care umblă pe cer în obiectele astea care strălucesc şi pe care oamenii le numesc OZN-uri. Dar nu-i adevărat că acelea sunt "obiecte"? La astea sunt două-trei-patru forme de fiinţe faţă de care noi nu suntem nimic aici, pe Pământ! Dar numai îşi fac forme de oameni, că pentru astea adună firuţe mici, mici de tot, din toate culorile, prin energiile care le au.

Ei ne păzesc pe noi, dar sunt mult mai deştepţi decât noi. Şi pentru forma aceea de obiect de pe cer, ei la fel adună şi învelişul îl fac ca un fel de balon, pe care oamenii de pe pământ îl văd că străluceşte. Dar nu-i aşa! Ei coboară de-a tumba de sus, tare de sus, şi tot din energiile care vin de acolo îşi fac balonul pe care noi îl vedem ca obiect strălucitor şi ne speriem !

Noi trebuie să fim blânzi cu ei căci ei ne sunt superiori şi-s foarte deştepţi. Nu înseamnă că, dacă nu-i vedem cu ochiul liber, ei nu există; dar ei sunt adevăraţi, că folosesc energiile cele mai puternice !

[N.A.: Este deosebit de interesant de remarcat faptul că aprecieri întru totul similare le-a "mărturisit" la anchetele ulterioare şi tânărul francez Frank Fontaine: acesta a "trăit pe viu" - în noiembrie 1979 - o aşa-zisă "răpire de către extraterestri"; în realitate, aceştia au fost un grup de fiinţe globulare superioare, ce au ţinut să facă o demonstraţie a extraordinarelor lor posibilităţi de manevrare a materiilor eterice şi a unor energii neştiute de noi - cei de jos; faptele s-au petrecut în norduul Franţei, la Cergy-Pontoise: "Nu pot să-mi amintesc detalii materiale. Este ca şi cum aş visa... în încăpere erau mici globuri luminoase, care sunt capabile de orice. Ele pot sâ-şi ia şi forma dumneavoastră... Aceste globuri sunt mari cât o portocală sau o minge de tenis... Ele se deplasau... Văzându-le, acestea mi-au vorbit... Am avut un dialog, conversând cu globurile acelea... Acestea sunt de fapt nişte fiinţe şi sunt foarte inteligente. Nici un pământean nu poate ajunge la nivelul lor de ştiinţă. Ei mi-au spus acest lucru... Dacă intră în contact cu pământenii, o fac pentru a-i ajuta să evolueze şi sa ajungă la acelaşi nivel de înţelepciune ca şi ele. însă se tem că ştiinţa lor ar putea fi utilizată în scop malefic... Aspectul de globuri nu este decât o aparenţă. În realitate, pot lua orice formă."]

Valentina Gârlea: - Dacă ei lasă să cadă pe pământ hăinuţa asta, balonul ăsta luminos care şi l-or făcut din aer ca să zboare pe cer, oamenii n-o mai găsesc, că se desface singură; dar, în locul acela n-o să mai iasă nici o floare, nici un spin, nici vreo buruiană, atât îi de puternică, fiindcă-i toată numai energie. Dar energia asta ecao otravă care te arde pe mână, că aşa arde şi hăinuţa asta a lor acolo unde se topeşte singură.

Şi ăştia dinăuntrul balonului lor sclipitor arată tot a om; dârei nu umblă niciodată singuri; sunt câte doi-trei şi numai uneori mai mulţi. Să ştiţi însă, că ei sunt cei care ne păzesc pe noi! Ne păzesc aşa cum îşi păzeşte cloşca puii! [N.A.: la întrebarea mea dacă aceşti "oameni din culori" nu sunt cumva sufletele celor decedaţi, răspunsul - deşi ezitant la început - a fost la fel de edificator:]

-Nu... nu... Poate or fi fost odată pe pământ, dar acuma sunt înălţaţi şi stau sus, sus de tot, că ei au devenit energii! Dar ei au mai multă conştiinţă decât noi, pământenii de jos.

Sus, sus, sus de tot, este un strat alb, care-i deasupra celorlalte straturi colorate. E un alb plăcut de tot, un alb strălucitor atât de tare, încât îţi dă impresia că e auriu. Ei, de pe albul ăla coboară şi se dau de-a tumba prin toate straturile de culori. Şi ei vin aşa, mai jos, până sub straturi. Până coboară ei prin toate straturile colorate, forma lor vine gata făcută, apărând ca nişte omuleţi. Au exact forma unui om, dar îi mai mică. De sus, de unde pleacă, ei au o formă rotundă ca o căpşună mare - dar de culoare albă, un alb-auriu. Ş-apoi, din forma aceea rotundă a fiecăruia care pleacă de sus îşi fac forma de om cu mâni, cu cap, cu ochi, cu urechi.

Când trec prin straturi, îşi iau fiecare ca un fel de înveliş aşa că, atunci când ajung jos, îs ca nişte oameni mici sau ca nişte păpuşi mari.

Trecând aicea jos, sunt atât de şireţi că, dându-se de-a dura pe sub nori, mai culeg şi de aici, din firuţele astea mici de tot, care sunt în aer. Şi aici, dacă de sus s-o format numai unu, după el se mai formează încă doi sau trei, la fel ca el. De obicei sunt câte trei. Şi aici, sub nori, adună din firuţele astea tare mici de culori şi îşi fac o carcasă, se închid în ea şi pleacă în hăinuţa asta împreună.

Dar să ştiţi că, aşa cum păzim o floare să n-o rupă vreo găină sau vântul sau să nu-i facă cineva ceva, la fel au ei grijă de noi. Noi, cei de jos, dacă vedem obiectul ăla pe cer că străluceşte, nu omuleţii luminează, ci balonul care şi l-or făcui din firuţele mici şi colorate. Dar anume îi fac strălucitorul, ca să nu putem privi la ei înăuntru.

[N.A.: Dr. Meade Layne reluase în cartea sa The Etheric Ship Mystery (în deceniul '50) următoarea specificare:

"Navele eterice sunt de mai multe tipuri. Multe dintre ele apar schimbându-şi forma atunci când sunt în aer. (...) Toate aceste tipuri de nave vin dintr-o aceeaşi sursă. Toate sunt construite de Eterienii pământeni... Aceste nave sunt construite cin materia planului eteric şi astfel, ele nu sunt vizibile... Ele intră în planul vostru - sau în nivelul vostru - de percepere printr-un proces de "materializare-."

Inginerul american TJ. Constable a obţinut, câţiva ani mai târziu, o transcomunicare ce concordă şi ea întru totul cu observaţiile directe ale Valentinei:

"Eterienii care m-au găsit receptiv la modul lor de comunicare, s-au descris pe ei înşişi ca fiinţe eterice, invizibile în condiţii normale: ei nu sunt oamenii decedaţi, spiritele lor. Ei nu fac parte din lumea noastră, însă pot pătrunde în densitatea mediului nostru atmosferic, după dorinţă. De fapt, ei nu reprezintă ceva nou în viaţa Pământului, căci au fost dintotdeauna prezenţi, în Etheria. Asemenea creaturilor invizibile existente în atmosfera noastră, ei au existat dintotdeauna, nevăzuţi însă de oameni... Anumiţi eterieni arată un interes profund pentru cursul dezvoltării umane, însă ei nu intervin cu soluţii pentru problemele oamenilor."]

Valentina Gârlea: - Atunci când ei îşi lasă hăinuţa asta rotundă să cadă şi să se topească undeva - pe pământ sau în aer -, şi ei îşi descompun forma lor de om făcută din firuţele pe care le-o adunat, înapoi se duc sus numai cu forma aceea de glob alb, fără a mai lua alte culori cu ei.

Tare bine ar fi să fim neamuri cu ei. Ei sunt numai energie, dar ne sunt mult superiori nouă. Şi ei pot trăi acolo sus fără mâncare, fără haine şi fără să râvnească la putere şi la plăceri ca noi, ăştia de jos.

Ei ne sunt superiori la ştiinţă, dar şi la bunătate, însă la ştiinţă ştiu mult mai multe decât noi, că ei pot să facă orice şi să meargă oriunde... În primul rând, la ei totul este energie. La noi, trupul - carcasa - este totul, dar la ei, trupul- carcasa- îl compun şi îl descompun cum vor şi rămâne doar boţul de energie care merge şi trăieşte acolo sus...

[Duhul]

TREPTE DE INIŢIERE

[N.A.: Iată prezentarea de către Maestrul Djwhal Khul-Tibetanul, în colaborare cu iniţiata engleză A.A. Bailey, a relaţiilor dintre dezvoltarea potenţelor ascunse ale entităţilor spirituale din fiecare om şi nivelul evoluţiei sale spirituale, prin prisma treptelor de iniţiere pe care trebuie "să urce" fiecare suflet uman în cursul lungului şir de reîncarnări formative pe solul terestru. În mod sintetic, cerinţele de natură spirituală, caracteristice fiecărei trepte - pe care va trebui, mai degrabă sau mai târziu, să le urcăm prin eforturi proprii -, au fost prezentate astfel:

•   iniţierea I: eliberarea sufletului de dominarea impusă de trupul carnal şi de dorinţele sale;

•   iniţierea a Ii-a: eliberarea gândirii şi, respectiv, a faptelor noastre de dominarea naturii emoţionale şi a sensibilităţii egocentrice;

•   iniţierea a IlI-a: eliberarea faţă de autoritatea personalităţii egocentrice şi folosirea mentalului ca instrument major de acţiune. Aceasta este, de fapt, prima iniţiere majoră, care marchează momentul -în timp şi în spaţiu - în care entitatea spirituală vede pentru prima oară "poarta" ce îi va oferi acces la calea superioară a evoluţiei sale. (Primele două iniţieri sunt considerate trepte pregătitoare.)

•   iniţierea a IV-a: eliberarea de interesele sinelui şi trecerea la o stare de conştiinţă dirijată spre universalitate; această stare constituie o apropiere de Mentalul divin.

•   iniţierea a V-a: eliberarea de "orbirea" terestră şi obţinerea unei viziuni noi asupra existenţei cosmice. Realitatea devine cu totul diferită faţă de ceea ce am simţit şi am cunoscut anterior, descoperind rolul extraordinar al Voinţei, atât în manifestările şi acţiunile formative din mediile materiilor eterice şi, respectiv, ale celor dense, cât şi în relaţiile cosmice.

Renunţând la acel înveliş intim denumit "corpul astral", entitatea spirituală a fiinţelor umane ajunse pe această treaptă rămâne numai cu "trupul de lumină"; acesta este constituit din substanţe şi mai fine. La un astfel de nivel de evoluţie, atunci când este necesar - în cadrul unor misiuni spirituale - sâ intre în relaţii directe cu oamenii încarnaţi, poate, prin voinţa proprie, să-şi formeze instantaneu un trup asemănător celui al oamenilor de pe solul terestru. (Astfel se explică diferitele apariţii ale unor "fiinţe miraculoase", precum şi unele ale ozenauţilor, tereştri şi extratereştri", care se materializează pentru anumite intervale de timp şi produc "scenarii" cu ample efecte în gândirea şi concepţiile oamenilor.)

•   iniţierea a Vi-a: eliberarea de necesitatea karmică de a mai reveni la vieţi terestre prin reîncarnare. Entităţile superioare care au ajuns la acest nivel de evoluţie formează grupul care decide însăşi desfăşurarea evoluţiei întregii omeniri.

Pentru ca cititorul să se edifice mai bine cu privire la ceea ce înseamnă "iniţierile" respective, iată cum schiţa competentul autor englez Benjamin Creme procesul evolutiv al "urcării pe treptele spirituale".

"Oamenii îşi imaginează câ Maeştrii superiori sunt aceia care ne conduc la iniţiere. În fapt, nu este aşa. Relaţia dintre Maestru şi discipol este cu totul diferită... Iniţierea este întotdeauna o autoiniţiere. Noi înşine suntem aceia care - ca suflete încarnate - trebuie să ne ridicăm până la treptele de iniţieri. Aceasta înseamnă că, în viaţa în care a survenit o iniţiere, aspectul conştiinţei ce provine din suflet trebuie să-şi fi îndeplinit planul şi că răspunsul la chemarea sufletului a fost suficient de sensibil. Acest fapt se realizează prin renunţări la satisfacţiile materiale şi printr-o creştere a nivelului conştiinţei noastre. În sine, iniţierea şi procesul evoluţiei (spirituale) constau într-o extindere a conştiinţei trezite şi devenirea conştientă asupra a ceea ce ar putea fi calea evoluţiei noastre. Această cale trece printr-o dezvoltare progresivă a devenirii conştiente privind posibilităţile oferite de ridicarea nivelului evolutiv. Aceasta este ceea ce sufletul nostru ne sugerează fără încetare. Sufletul este întru totul superior mentalului uman şi capacităţii sale de răspuns, încât el trebuie să-i prezinte întotdeauna o viziune superioară care să-i întreţină aspiraţiile. Şi aceste aspiraţii ne dau sentimentul câ există ceva cu mult mai înălţător decât ceea ce cunoaştem în prezent.

(...) Calea evoluţiei este aceea a creşterii conştiinţei noastre, în etape succesive. Trecerea prin fiecare iniţiere dezvoltă, de fapt, această facultate, căci la fiecare dintre ele, energia sceptrului iniţierii activează chakrele – acei centri energetici - ai candidatului şi trezeşte anumiţi centri din creierul său. Chakrele noastre, întregul nostru corp trebuie să vibreze deja la nivelul (de frecvenţă) la care ar putea suporta fluxul de energie care emană din sceptrul iniţierii. Aceasta este condiţia sine qua non pentru a obţine o iniţiere. Aceasta condiţie categorică este valabilă atât pentru prima, a doua, a treia iniţiere, cât şi pentru următoarele. Aşadar, iniţiatul trebuie să fie, încă înainte de urcare, un iniţiat.

(...) Stăpânirea conştientă a planurilor noastre fizic, astral/emoţional şi mental ne conduce în final la iniţierea a treia. Atunci, cele trei corpuri vibrează în mod sincron şi sufletul îşi poate folosi din plin vehiculul. Înainte de aceasta, el nu face decât să-l antreneze. La a treia iniţiere, sufletul preia cu adevărat controlul asupra vehiculelor sale [N.A.: este vorba de ansamblul corp fizic plus corpurile din materii subtile] - în sensul cel mai complet -, nadis-urile fiind cu totul deschise şi constituind canale apte pentru curgerea fluxului de materii subtile provenind de la suflet. Acest flux constituie viaţa şi însăşi natura sufletului, deversându-se continuu în vehiculele sale sub formă de energie. În final, noi înşine ne elaborăm un vehicul vibrator într-atât de sincronizat pe cele trei planuri, încât sufletul îl poate folosi acum cu adevărat. Astfel se dezvăluie în noi Fiinţa divină. Atunci, cea de a treia iniţiere - cea a Transfigurării - poate avea loc.

Abia după aceasta începe în mod serios calea renunţărilor. Manifestând din plin voinţă, iubire şi inteligenţă, individul se consacră în mod total rolului pe care Logos-ul l-a prevăzut pentru sufletul uman: eliberarea faţă de materie (faţă de toate plăcerile şi satisfacţiile oferite de mediul materiei dense). Evoluţia noastră - ca fiinţe umane - constă în a ne elibera treptat de tot ceea ce împiedică lumina să se răspândească."

Iniţiatul englez Benjamin Creme a prezentat, în ambele volume ale cărţii sale Maitreya's Mission, o statistică obţinută de un Maestru superior, care nu poate decât să ne arate o tristă realitate; din peste cele cinci miliarde de locuitori ai Pământului, doar 850.000 s-au ridicat la nivelul de evoluţie corespunzător iniţierii I; doar cea. 240.000 au ajuns la iniţierea a II-a; numai cea. 3-000 au obţinut iniţierea a IlI-a şi doar cea. 450 de oameni încarnaţi se situează la nivelul iniţierii a IV-a...

Dar aşa cum menţionasem anterior, consideraţii mult mai ample privind etapele evolutive ale "iniţierilor", precum şi efectele directe ale proceselor energetice intime specifice (prin sincronizarea vibraţiilor la frecvenţe tot mai ridicate), au fost expuse de Maestrul Djwhal Khul-Tibetanul, care a schiţat un tablou sinoptic al modului în care factorii energetici specifici necunoscutei lumi invizibile acţionează asupra centrilor energetici eterici (care se dezvoltă funcţional astfel), precum şi asupra manifestărilor noastre psihice şi spirituale, în raport cu treapta de iniţiere care se obţine. Pentru a nu complica suita de noţiuni noi, neuzuale cititorilor mai puţin informaţi, ne vom opri la primele cinci iniţieri (din cadrul celor nouă trepte menţionate mai sus):

In. a I-a
-denumirea simbolica a iniţierii: Naşterea
-centrul energetic (chakra) activat: Centrul sacral
-faza iniţierii: începuturile
-raza dominantă: 7
- caracteristica psihică: relaţii
-manifestări: magie sexuală
-planul dominant plan fizic


In. a II-a
-denumirea simbolica a iniţierii: Botezul
-centrul energetic (chakra) activat: Plexul solar
-faza iniţierii: Consacrarea
-raza dominantă: 6
- caracteristica psihică: miraj
-manifestări: devoţiune
-planul dominant plan astral


In. a III-a
-denumirea simbolica a iniţierii: Transfigurarea
-centrul energetic (chakra) activat: Ajna
-faza iniţierii: Integrarea
-raza dominantă: 5
- caracteristica psihică: direcţionare
-manifestări: cunoaştere
-planul dominant plan mental


In. a IV-a
-denumirea simbolica a iniţierii: Renunţarea
-centrul energetic (chakra) activat: Centrul inimii
-faza iniţierii: Crucificarea
-raza dominantă: 4
- caracteristica psihică: sacrificiu
-manifestări: armonie
-planul dominant plan budic


In. a V-a
-denumirea simbolica a iniţierii: Revelaţia
-centrul energetic (chakra) activat: Centrul Kundalini
-faza iniţierii: înălţarea
-raza dominantă: 1
- caracteristica psihică: voinţă
-manifestări: proiectare idei
-planul dominant plan atmic


Totodată, în amplele sale expuneri din acest volum, Maestrul Djwhal Khul a insistat şi asupra unor aspecte ce trebuie înţelese în modul cel mai realist, întrucât - de fapt - ele fac parte din lunga înşiruire de evenimente la fel de reale pe care le trăim în fiecare zi şi, respectiv, viaţă de viaţă, chiar dacă, la început, nu ne dăm seama de adevăratul lor sens. Iată câteva dintre consideraţiile sale:

"Este util de notat că o iniţiere este în realitate un fel de criză, un eveniment culminant, iar aceasta nu este obţinută decât atunci când discipolul a învăţat ce este răbdarea, puterea de a îndura suferinţe, ce este înţelepciunea, eliberându-se de crizele precedente, numeroase, dar mai puţin importante. O iniţiere este un episod culminant, care devine posibil prin disciplina izvorâtă din intuiţia proprie a discipolului şi pe care el trebuie să şi-o impună.

(...) Prima iniţiere marchează debutul unui mod de viaţă cu totul nou; el marchează începutul unui nou fel de a gândi şi de a percepe în mod conştient... Din păcate, totuşi, conştiinţa oamenilor este astăzi în curs de focalizare pe altă direcţie. Aceasta conduce la multă durere şi suferinţă, până când fiinţa se hotărăşte în alegerea sa, consimţind la o nouă consacrare în servirea semenilor, care o pregăteşte pentru obţinerea iniţierii Botezului.

Membrii noului grup de servitori ai lumii vor trebui să-i caute cu grijă pe toţi aceia care-dau semne că au trecut prin experienţa "naşterii" şi vor trebui să-i ajute să atingă o maturitate mai avansată. Ei vor trebui să-i considere pe toţi aceia care îşi iubesc semenii în mod sincer, care se interesează de învăţătura esotericâ şi care caută să se disciplineze pentru a ajunge la o frumuseţe mai mare a vieţii, că sunt iniţiaţi şi că au obţinut prima iniţiere.

Când vor descoperi persoane care caută o polarizare mentală şi evidenţiază dorinţa de a gândi şi de a şti, asociată caracteristicilor distinctive ale celor care au obţinut prima iniţiere, vor putea aprecia în deplină probabilitate şi siguranţă că persoanele respective au obţinut iniţierea a doua sau sunt pe punctul de a o obţine.

(...) Ceea ce se uită însă adesea la un examen normal, este faptul că activitatea crescândă a celor -două puncte culminante din cap- este legată fundamental de ceea ce se petrece când... energiile centrului (chakrei) sacral sunt reunite şi trimise în centrul (chakra) de la gât... Atunci se stabileşte o linie de lumină care permite un schimb de energii, fără nici o piedică, între centrul Ajna şi centrul (chakra) din cap şi, deci, între corpul pituitar şi glanda pinealâ. Când această linie de lumină este prezentă, încât s-a format - fără obstrucţii - o relaţie între cei doi centri şi cele două glande, atunci devine posibilă prima iniţiere... Acest proces energetic poate să ceară însă mai multe vieţi de efort regulat şi crescând din partea discipolului respectiv.

(...) A doua iniţiere este poate una dintre cele mai importante, căci ea implică aspectul personalităţii care, în fapt, prin corpul emoţional - sau, cum i se mai spune, astral - produce răul cel mai mare pentru toată lumea.

În zilele noastre, oamenii sunt stăpâniţi mereu de emoţii şi de o sensibilitate receptivă la circumstanţe; în mod obişnuit, ele nu sunt eliminate printr-o reacţie inteligentă la momentele vieţii. Reacţia obişnuită este în general violentă şi nu face decât să amplifice confuzia şi greutăţile inerente, producând vârtejuri de energie necontrolată, miraje şi erori. Chiar dacă, în acelaşi timp, se prea poate ca ea să producă şi un aspect salutar, violenţa încercării astrale şi puterea tentaţiilor astrale conduc de fapt la o sferă mult mai mare de suferinţe.

(...) Această a doua iniţiere - astfel cum este ea trăită acum - este, într-o anumită măsură, una dintre cele mai dificile... Iniţiatul trebuie să se elibereze de această ceaţă (a violenţei şi a erorilor), cât şi de miraje (iluzii).

(...) In faţa lui se află iniţierea a treia - Transfigurarea. El este în faţa unei mari tranziţii, care merge de la un pol al aspiraţiei emoţionale la un pol al gândirii. Teoretic, el a respins dominarea de către corpul astral şi cea a naturii astrale; totuşi, rămân încă multe de făcut. Vechi dorinţe, vechi reacţii astrale şi obişnuinţe ale emoţiilor sunt încă puternice, dar el şi-a însuşit totuşi faţă de acestea o atitudine nouă... Ceea ce îi place acum şi doreşte cu ardoare, şi pentru care face noi planuri, se situează într-o altă dimensiune, mai înaltă. Prin hotărârea sa anterioară de a obţine iniţierea a doua, el dăduse o primă lovitură egoismului său înnăscut şi a dovedit convingerea sa în a gândi în limite mai largi. Grupul semenilor care gândesc la fel începe să fie mai important pentru el decât însăşi fiinţa lui. Ce s-a întâmplat însă din punct de vedere energetic? Energiile plexului solar sunt în curs de transferare între transformatorul principal (chakra), situat sub diafragmă, şi centrul (chakra) inimii - care este unul dintre cei trei centri majori în care trebuie transferate toate energiile inferioare emoţionale... Astfel, la a doua iniţiere, i se acordă viziunea unei polarizări superioare şi locul său în marele întreg începe să i se dezvăluie cu încetul.

Primele două iniţieri - considerate doar ca iniţieri de început - sunt experienţe care au pregătit corpul iniţiatului pentru a putea primi un nivel energetic mult mai ridicat, cel al iniţierii a treia. Această trecere la un nivel energetic mai înalt a corpului iniţiatului se face sub conducerea Logosului planetar. Bagheta iniţierii este folosită ca agent de transfer. Cea de a doua iniţiere îl eliberase de nivelul astral al conştiinţei - de planul astral, planul mirajelor, al iluziilor şi al distorsiunilor. Experienţele respective au fost esenţiale, căci iniţiatul... trebuie să fie eliberat de orice atracţie magnetică de acest fel, emanând din personalitatea sa.

Mecanismul personalităţii trebuie să fie într-atât de purificat şi atât de insensibil la atracţiile materiale, încât nimic să nu-i poată contracara activitatea iniţiatică divină. Poftele fizice au devenit controlate şi lăsate doar la locul care li se cuvine; aspectul dorinţelor naturale a fost stăpânit şi purificat: mentalul a devenit astfel în mod deosebit receptiv la idei, la intuiţii şi la impulsurile emise de suflet, începându-şi adevăratul său rol de interpret al adevărului divin şi de transmiţător al intenţiilor fiinţelor superioare.

Reţineţi deci, că şi această a treia iniţiere este un punct culminant şi că ea inaugurează un nou ciclu de activitate, care va conduce la cea de a şaptea iniţiere.

(...) După cum am arătat şi anterior, la această a treia iniţiere este stimulat centrul (chakra) Ajna (cel situat între ochi, în frunte). Acest fapt este foarte interesant, căci de la această iniţiere, discipolul începe să dirijeze în mod conştient şi creator energiile puse la dispoziţia sa.

(...) Centrul Ajna este centrul direcţionării. El este plasat simbolic între cei doi ochi, reprezentând dubla direcţionare a vieţii energetice a iniţiatului : către exterior - pentru a pătrunde în lumea oamenilor şi către înălţimi - spre Viaţa divină, care este Sursa oricărei Existenţe. Când direcţionarea este făcută în mod conştient, centrul Ajna este dirijat de spiritul care locuieşte în om. Viaţa sa, dominată de gândire, devine câmpul efortului său principal, căci el ştie că mentalul este elementul de direcţionare; el se străduie să se concentreze în sine însuşi, pentru a putea ca, în final, să stăpânească şi să dirijeze în mod conştient toate energiile divine afluente.

(...) După a treia iniţiere, sarcina sa este de a ajunge la o integrare personală mult mai mare, astfel încât să devină tot mai mult o personalitate pătrunsă de suflet şi, de asemenea, să se integreze în mediul din jurul său pentru a-şi ajuta semenii.

Pe măsură ce efortul de integrare continuă, discipolul se străduie în permanenţă să înveţe să folosească centrul Ajna şi să lucreze, să absoarbă, să transmită, să distribuie energia, în mod conştient şi la un nivel de înţelegere corect... El constată că integrarea şi direcţionarea impun, împreună, o înţelegere a cunoaşterilor ştiinţei spirituale.

Iniţierea a patra - cea a Crucificării - şi-a păstrat şi un alt nume care i se dă în mod frecvent: Marea Renunţare. La momentul respectiv, iniţiatului i se acordă o experienţă prodigioasă; el constată (căci el vede şi ştie) că s-a realizat cu succes - în fiinţa lui - o linie directă de energie care vine de la triada spirituală la mentalul şi la creierul său - acea Antahkarana. Faptul aduce în din planul conştiinţei sale recunoaşterea subită şi teribilă că sufletul însuşi, corpul egotic care timp de atâtea milenii a fost sursa prezumată a existenţei sale - cât şi ghidul şi mentorul său -, nu mai este necesar! Ca personalitate dominată de suflet, el este acum în relaţie directă cu Monada sa. El se simte astfel ca dezbrăcat. Dar el înfăptuieşte renunţarea necesară şi corpul cauzal, corpul sufletului este abandonat şi dispare. Aceasta este renunţarea culminantă şi gestul cel mai important făcut ca urmare a micilor renunţări acceptate de-a lungul mileniilor. Renunţările caracterizează de fapt cursul vieţii tuturor aspiranţilor şi a discipolilor, care trebuie să fie însă renunţări privite în faţă, înţelese şi făcute în mod conştient. (...) Acest mare act al Marii Renunţări marchează momentul în care discipolul nu mai are nimic în el care să-l mai lege de cele trei lumi ale evoluţiei umane. În viitor, contactele sale cu aceste lumi vor fi doar voluntare şi cu scopul de a servi oamenii.

(...) La a patra iniţiere iniţiatul începe să funcţioneze cu totul - şi permanent - pe cel de al patrulea plan, constituit de nivelurile budice ale planului fizic -, şi anume planul nostru al intuiţiei.

Pe planul budic - sau al intuiţiei -, însuşi mentalul superior sau nivelul gândirii abstracte îşi pierd dominaţia asupra iniţiatului şi nu mai sunt utile decât în servirea semenilor. Intuiţia, gândirea pură, cunoaşterea completă iluminată de planul plin de iubire al Mentalului divin îl înlocuiesc şi iniţiatul trăieşte mai departe în lumina cunoaşterii corecte sau directe, exprimându-se cu înţelepciune în toate lucrurile. (...) Totuşi, pe întreg parcursul acestei experienţe, el luptă cu ceea ce este material; conform legii planetei noastre (şi aşa cum numai unii ştiu, conform legii sistemului nostru solar), nimic nu poate fi obţinut decât prin luptă şi conflict; lupta şi conflictul sunt însă asociate pe planeta noastră cu suferinţa şi durerea. Dar după această a patra iniţiere, iniţiaţii sunt feriţi de suferinţe.

Vă cer să reflectaţi la această Iniţiere a Renunţării, amintindu-vă permanent, în viaţa voastră cotidiană, că acest proces de renunţare, implicând crucificarea sinelui inferior, nu devine posibil decât prin practicarea zilnică a detaşării. Acest cuvânt, -detaşare-, este însă termenul oriental corespunzător la -renunţare-... Vă cer, de asemenea (oricât de curios s-ar putea să vă pară), să vă obişnuiţi cu aceasta crucificare, să vă obişnuiţi cu suferinţa, cu detaşarea, ştiind că, de fapt, sufletul nu suferă absolut deloc şi că nu mai există nici durere şi nici suferinţă pentru cel care a obţinut eliberarea."

[Duhul]

IDA SI PINGALA

[N.A.: Cititorul a reţinut, desigur, prezentarea succintă a existenţei nadis-urilor în fiinţa noastră nevăzută — acele canale distribuitoare de energii subtile, precum şi faptul că Valentina percepe principalul nadi al trupului nostru sub forma unui "cablu luminos" ce trece prin măduva din şira spinării înăuntrul "mosorelelor". Dar ea mai vede foarte multe alte nadis-uri şi, în primul rând, cele două nadis-uri colorate conexe şi paralele canalului principal, şi anume Ida Nadi (canalul lunar) şi Pingala Nadi (canalul solar). Or, tocmai aceste canale sunt acelea la care se referea Maestrul Djwhal Khul când menţiona dirijarea energiilor de la centrul sacral către centrii superiori, în raport cu nivelul evoluţiei individuale şi, respectiv, cu obţinerea treptată a primelor iniţieri (realizate, din păcate, de atât de puţini oameni...). Iată cum se exprima Valentina în acest sens, într-un stil mai pitoresc:]

Valentina Gârlea: - Toţi oamenii au firul roşu şi cel albastru aici, în coadă. Dar am văzut, însă la foarte puţini oameni, că astea se ridică în sus şi, la unii, îs chiar împletite.

Eu m-am trezit că le am şi eu aşa - că mă pot vedea în oglindă—, că am şi eu firele roşu şi albastru împletite.

Puţini oameni le au însă împletite, chiar numai până sub becul (chakra) portocaliu; alţii, mai puţini, le au împletite până sub becul galben şi, unde şi unde, văd câte un om care le are împletite până sub becul (chakra) verde.

Aşa cum le văd la mine, ele vin împletite până la becul (chakra) albastru, de la gât. De aici, nu mai suni vizibile. Apar însă, din nou, în spatele ochiului al treilea, din frunte. Acestea aduc două feluri de energii în noi şi, după cât de sus merg, schimbă felul de a gândi al oamenilor (!!!).

[Duhul]

ÎNGERI PĂZITORI

- Valentina, am impresia că în multe dintre cele pe care le vezi şi le spui tu, te ajută "cineva" dintre cei nevăzuţi, de deasupra noastră. Cine-i? Îl ştii, l-ai văzut vreodată?

-   Da, e Moşul.

-   Dar cine e "Moşul"?

- ÎI văd mereu; dar îl simt mereu aproape. El mă ajută în toate. Când îmi apare, e din lumină. Îi văd numai capul, cu plete şi cu barba albă, cu ochi blânzi; din trup, numai umerii îi văd, restul e ca un abur luminos. Totdeauna când îmi pun întrebarea şi când mă gândesc cine m-o învăţat şi mi-o arătat atâtea lucruri, tot Moşul îmi apare în cale.

-   În viaţa ta de acum, când l-ai văzut prima dată?

-   Atunci când m-o luat cu el în huci, la Dobrovăţ. În 1993, într-o după-amiază, cred că am aţipit. Nu ştiu dacă l-am văzut cu de-adevărat sau poate doar am visat, dar o fost tare adevărat. O venit la mine şi mi-o zis să merg cu el. Şi m-o dus în sat la Dobrovăţ, acolo în deal, lângă huci, lângă vie. M-o dus apoi în huci şi mi-o arătat cu băţul lui auriu tot felul de plăntuţe. La fiecare dintre ele punea băţul din raza aurie la rădăcina ei şi mă punea s-o rup şi îmi spuneai - Asta-i de făcut ceai şi să o bea bolnavi ca Nica Olani. După aceea, mi-o arătat o altă plăntuţă şi mi-o rupt o bucăţică de coajă de stejar pe care o mărunţit-o şi mi-o zis: - Uite, dacă ar fi să trăiască tatăl tău, asta ai pune-o s-o faci cu oţet şi cu untdelemn de floarea-soarelui şi i-ar fi prins bine la ciolane. După aceea, ştiu că mi-o arătat o ciuboţica-cucului - aceea cu floarea galbenă- şi mi-o zis să i-o duc Măriei Săndoaia, care va trebui să o pună într-o cârpă roşie de lână şi s-o aşeze acolo unde are ghebul în spinare.

După ce mi-o tot arătat la buruienile acelea, i-am zis ca, dacă tot am venit aici în sat, să mă ducă şi acasă la mama. Şi când m-o dus acolo, n-o vrut să intrăm în ogradă şi m-o luat pe marginea hatului, până la stejarul din grădină. Şi mi-o zis să rămân acasă şi, când răsare soarele, să mă sui în stejar şi să iau trei frunze din partea de Răsărit, dintre care două să le pun noaptea pe ochi, iar una sub pernă.

Când m-am trezit, mi s-o părut că totul o fost foarte adevărat.

[N.A.: Probabil că a fost un vis dintr-un somn normal, dar nu este deloc exclusă şi o aţipire provocata"]

Valentina Gârlea: -   Eu văd mai întâi boala, iar apoi, în aura mea, în stratul cinci, văd imaginea plantei care îi este necesară, cât şi ce trebuie să facă cu ea; aşa îmi apare ca şi cum aş bea eu ceai sau aş face baie. Mi-i însă mai uşor atunci când oamenii au ei plantele medicinale, iar eu să le aleg pe cele care le trebuie. Atunci, de la planta cea bună, eu văd o rază care pleacă la cel bolnav, acolo unde-i organul betejit. Că fiecărui om îi face bine numai planta care i se potriveşte. Că dacă unuia îi este bună "coada calului", nu înseamnă că la toată lumea e la fel de bună.

-   Să revenim iarăşi la Moşul tău. După aceea, te-ai mai întâlnit cu el?

-   El mi-o salvat viaţa de două ori anul ăsta! [N.A.: E vorba de anul 1997]

- Prima dată o fost când o trebuit să mă întorc singură de la Bucureşti şi nu m-o aşteptat în gară doamna care îmi promisese că vine de dimineaţă să mă ia de-acolo cu maşina.

După ce in-am dat jos din vagon, am rămas la marginea trotuarului acela dintre linii, ca să o aştept. După un timp, vagoanele or plecat de acolo, da' eu tot aşteptam. Fiindcă toată noaptea nu dormisem în tren şi mă luase cu răcoare, mi-ain zis să trec singură linia şi m-o ajuta careva să ajung la tramvai şi să mă urc în cel ce-mi trebuia.

Obosită, n-am auzit cape linia aceea venea încet un tren cu vagoane de marfă. Eu am făcut un pas ca să cobor, dar în momentul când eram cu piciorul în aer, s-o făcut deasupra mea o lumină tare, mi-o apărut chipul Moşului, care avea băţul auriu în mână şi l-o întins repede deasupra mea; am simţit cum băţul mi s-o încolăcit în jurul umerilor şi m-o tras repede înapoi. După asta, lumina cu Moşul o dispărut. Numai după aceea am auzit vagoanele trecând prin faţa mea. După ce o trecut trenul, o venit la mine un domn care mi-o spus:

"V-am văzut cum eraţi să fiţi moartă. Am crezut că aţi vrut să vă sinucideţi. Dar în ultimul moment aţi făcut o mişcare şi v-aţi întors în aer într-un fel care m-o uimit, că eu moş fi fost în stare să fac aşa! Numai după aceea am văzut că sunteţi oarbă. Haideţi, că vă ajut eu să treceţi linia şi vă duc până la un taxi sau la tramvai..."

A doua oară, acum nu demult, când veneam cu maşina din Germania, cu doamna dr. M.V., o fost să fie la Cluj un accident de maşină.

Cum mergeam prin oraş, la un moment dat, mi s-o tăiet respiraţia, că eu în faţa ochilor am văzut numai globuri urâte - negre şi cu ţepi roşii. Acolo, doamna doctor o intrat între două maşini şi cred că ne făceam praf; dar Moşul o apărut iar deodată în lumină şi o zvârlit repede băţul acela al lui, auriu, şi nu s-o mai întâmplat nimic. Şi deasupra noastră era numai lumină, care parcă o fugărit globurile urâte. Da' ştiu că şi doamna doctor o tras o spaimă mare, că i-am văzut pe aură!

[N.A.: Despre "baghetele de lumină" având puteri extraordinare şi care sunt folosite de fiinţele superioare ale "lumii din cer", s-a scris încă din deceniile trecute în literatura de instruire spirituală. Astfel, în volumele iniţiatei engleze A.A. Bailey, redactate în colaborare subtilă cu Maestrul Djwhal Khul-Tibetanul, a fost menţionată în repetate rânduri folosirea "sceptrului de lumină" de către entităţile înalt evoluate.

De altfel, cititorii vor afla în continuare că şi alţi "Moşi" dispun şi folosesc "un băţ auriu" propriu, fiind, la rândul lor, fiinţe luminoase - aflate deci pe trepte superioare ale evoluţiei spirituale.]

-   Ai spus că Moşul a fost acela care te-a învăţat multe lucruri. Când s-a întâmplat aceasta, în care viaţă?

-   N-am cum să măsor vremea. Dar dacă mă uit în urmă, la dungile astea întunecate şi de lumină, aş socoti la număr că au fost şapte vieţi mai înainte. Dar la fiecare dungă de lumină îmi apar tot alte feluri de oameni şi tot alte locuri, nu-i niciodată acelaşi loc... Da, au fost şapte sau opt vieţi mai înainte...

-   Dacă au fost atâtea, în trecut, cum proceda el, cum te învăţa el?

-   Îmi era ca un fel de tată...

-   Cum, a fost viu, încarnat în trup?

-   Nu. Totdeauna a fost aşa, ca formă de om din lumină. Dar el a fost mereu ca învăţătorul meu. Atunci apărea însă ca ceva uşor, care se pierdea repede. Acum parcă-i mai adevărat...

[Duhul]

MARILE INTELIGENŢE

Valentina Gârlea: - Cum întotdeauna văd câte ceva nou şi povestesc cu bucurie ce mi s-a mai dat să văd, să vă spun ceva despre care nu am mai vorbit până acum.

Acolo sus, sus, sus de tot, mult- tare mult- deasupra norilor, unde vă ziceam că sunt straturi de culori, la ultimul strat- cel alb strălucitor- nu aveam nici o posibilitate să văd ce-i în el şi mai departe de el. Nu-mi era permis să ajung cu privirea mea aşa departe.

Într-una dintre zile, pe 4 septembrie, stând şi gândindu-mă la înălţimile cerului, ca să-mi sustrag gândurile de la culorile tare neplăcute ale oamenilor din jur- care mereu se tot schimbă- m-am oprit la culorile acelea frumoase din înălţimi, care nu se schimbă niciodată.

Dar, de data asta, faţă de stratul alburiu cel mai de sus, de la care nu vedeam mai departe, mi-o fost dat voie să văd şi mai sus. Şi acolo, am văzut un grup de oameni!

Însă grupul ăsta de oameni nu sunt cu trupuri din carne şi oase, ca noi. Eu i-am văzut aşa, doar cum ar fi desenaţi cu creion pe hârtie. Sunt numai din culoare şi îs toţi dintr-o culoare de auriu foarte frumos. Ca să ne dăm seama că-s oameni, tot cu auriu le sunt făcuţi ochii, urechile, părul, manile şi tot; da până şi mişcările le au la fel ca noi. Ei stau acolo în grupuri, dar mai departe i-am văzut şi împrăştiaţi. Cei care îs mai singuri îs acoperiţi din culoare, ca o foaie de cort ce străluceşte, ca o foaie de celofan; şi aia le este ca un fel de locuinţă. Dar nu stă decât câte o persoană separată sub acel acoperiş.

Ei nu stau însă degeaba. Ce fac ei? Ăştia din grupuri stau cum am sta noi de vorbă, dar nu-s numai câte doi, îs mai mulţi. Câte unul dintre ei este trimis de alte persoane, dintre acelea care sunt singure în cort, ca să coboare în stratul violet. În acel strat de culoare sunt depozitate cum ar fi la noi cărţile, dosarele, hârtiile sau ceva la fel. El coboară pe firul de lumină - că mai jos de stratul violet nu coboară - şi apoi urcă înapoi cu ceea ce-o luat de-acolo. Dar tot ce ia din violet e luminos şi ei îl trimit apoi prin raza de lumină în jos, spre noi.

Prin raza asta de lumină trimit nişte informaţii. Dar le ia de undeva de-acolo, că acolo îi cum ar fi un depozit. Fiecare dintre noi avem acolo ca o ladă în care sunt diferite şi diferite forme de culori, cu diferite forme-globuleţe, pătrate, triunghiuri. Din acestea ia ce-i trebuie. Le duce sus înapoi, se uită la ele grupul acela de oameni aurii. Numai după aceea le trimite jos, pe-o rază de lumină. Şi ceea ce trimit are influenţă asupra oamenilor, că am făcut această legătură.

Cei care au coborât au permisiunea să vină doar până la stratul violet şi să umble în formele alea de lăzi, în pătrăţelele acelea; dar de-acolo de sus, nouă ne vin numai lumini, sub formă de raze, mai întunecate sau mai luminoase. Razele astea conţin energii, gânduri, dar sunt dirijate de oamenii ăia de sus. Şi aşa, omenirea noastră de pe Pământ- noi, care suntem din carne şi oase- e dirijată de acele persoane luminoase, aurii, de-acolo de sus.

Noi aici suntem familii- soţ, soţie, copii. Da' acolo sus nu-iaşa. Sunt toţi separaţi sau numai grupuri care stau de vorbă. Din grupul ăsta care l-am văzut mai bine, sunt numai bărbaţi şi îs bătrâni - adică îs mai posomorâţi -, dar îs toţi aurii. îi văd după culori. Aceia care stau numai câte unul singur şi îs acoperiţi cu o foaie de cort (dar foaia stă suspendată în aer, aşa cum ar sta o casă), ăia îs mult mai luminoşi.

Şi Moşu’ care m-ajută pe mine e din grupul acela. Dar nu l-am văzut acum acolo, că l-am căutat şi nu era în grup. (Ultima dată când s-o lăsat să fie văzut o fost atunci când veneam cu doamna doctor din Germania-în iulie 1997-, când cu accidentul de la Cluj.)

Dar să ştiţi, grupul de oameni aurii e dirijat de câte unul dintre ăia singuri. Aceia singuri sunt cu mult mai multă putere decât ăia din grupuri. Daa, grupul e dirijat de ăia singuri...

Moşii din grup au şi ei nişte toiege în mâni, aşa cum are şi Moşu' care m-ajută. Dar la un alt Moş, pe care l-am văzut că o ajută pe o fetiţă din Vaslui care are o aură frumoasă, am văzut că avea un altfel de băţ, ca o lopăţică.

Cei care stau singuri n-au beţe aurii; ei au însă ca o făclie de lumină. îi de-ajuns să îndrepte lumina aceea şi cu ea fac tot ceea ce gândesc. N-o dau din mână, numai o îndreaptă în direcţia care vor. Şi aşa se înţeleg cu cei din grupuri, numai prin lumină. Şi cu noi e la fel. Acela care coboară la lada cu pătrăţele din stratul violet vede ce vede şi ne trimite apoi pe raza de lumină. Dacă raza de lumină se întrerupe din cauza noastră, se întoarce înapoi şi rămânem fără nimic. Tot ce a scos Moşul acela din violet pentru careva dintre noi, rămâne tot acolo.

Asta-i în funcţie de cât suntem noi de luminoşi, adică dacă reuşim să captăm noi lumina aceea. Că stă la îndemâna noastră - aşa cum ai spăla o rufă- să ne curăţăm cumva de pete, gândind numai spre bine, pentru curăţarea noastră şi apoi a celor din jur . Doar aşa avem cum prinde mai bine lumina de sus, energia aceea din rază.

Şi fac o comparaţie foarte bună cu un om care îi bolnav la suflet: întâi, el e rău cu dânsul şi după aceea, cu cei din jur. La dânsul, aura lui- pe ultimul strat - e un gri închis, un gri cu pete. La fel, omul, când minte, se vede foarte bine în aura lui cum îi apar pete galben-verzui (ca oul de raţă) şi cum îşi înrăutăţeşte aura.

Dacă oamenii ar şti că acolo sus, în violet, fiecare om îşi are lada lui, ar gândi şi s-ar purta altfel. Da' la acele forme de lăzi nu pot umbla decât acele forme de oameni aurii...

[Duhul]

PROFEŢII DIN AKASHA

[N.A.: În una dintre numeroasele cărţi-tratat editate de autoarea engleză A.A. Bailey, Maestrul Djwhal Khul se exprima astfel:

"Cei patru Domni ai Karmei coordonează (...) grija şi catalogarea înregistrărilor akashice. Ei se ocupă de Sălile Arhivelor sau de înscrierile în cartea vieţii, după cum se spune şi în Biblia creştină. Ei sunt cunoscuţi în lumea creştină ca îngeri înregistratori. (...)

Aceşti Domni Karmici sunt asistaţi de grupuri mari de iniţiaţi şi care se ocupă cu ajustarea dreaptă... Cu toate aceste grupuri avem puţin de-a face, căci numai iniţiaţii care au luat iniţierea a treia şi cei de rang chiar mai înalt iau contact cu ele.

(...) nu trebuie să uităm că fiecare dintre noi este recunoscut după strălucirea luminii sale. Acesta e un fapt încă ocult. Cu cât gradul materiei noastre subtile este mai rafinat, cu atât mai strălucitor va luci lumina din interior. Lumina este o vibraţie şi, prin nivelul vibraţiei, este fixată gradarea discipolilor. De aceea, nimic nu poate împiedica progresul spiritual al unui om, dacă el se îngrijeşte de purificarea vehiculelor sale. "

Lumina dinăuntru va străluci mereu cu o mai mare claritate, pe măsură ce procesul de rafinare continuii, până ce acesta va predomina materia atomică. Aşadar, noi toţi suntem gradaţi - dacă acest fapt poate fi exprimat astfel - potrivit intensităţii luminii, potrivit gradului de vibraţie, potrivit purităţii tonului şi clarităţii culorii.

(...) Toate fiinţele sunt gradate şi cartate. Maeştrii au Sălile lor de însemnări, cu un sistem de întabulare neînţeles pentru noi, datorită măreţiei sale şi complicaţiei sale necesare. Ei îşi ţin cărţile în aceste săli, în care sunt ţinute aceste hărţi în grija unui Chohan al unei Raze, fiecare Rasă avându-şi propria colecţie de fişe. Aceste fişiere, având numeroase secţiuni (ocupându-se de Ego-uri încarnate, neîncarnate şi perfecţionate), sunt iarăşi toate în grija gardienilor subordonaţi. Domnii Lipka, cu echipa lor vastă de ajutoare, sunt cei care folosesc cel mai frecvent aceste înregistrări... Aceste Săli de însemnări sunt, în cea mai mare parte, pe nivelurile cele mai de jos ale planului mental şi cele mai de sus ale astralului [N.A.: Acesta este deci stratul violet văzut de Valentina în înălţimile cerului!], pentru că acolo pot fi cât mai complet utilizate şi mai uşor accesibile."

Dar această fantastică bibliotecă - sau arhivă - planetară a fost descrisă şi de Edgar Cayce - care, aşa cum îl caracteriza fizicianul francez Patrick Drouot, ar fi fost "cel mai mare clarvăzător al veacului nostru". Iată unele relatări ale sale, aşa cum au fost redate - cu explicaţii prealabile - de biografa sa, Dorothee Koechlin de Bizemont.

Edgar Cayce spunea că mergea să caute informaţiile într-o bibliotecă misterioasă, unde se păstra tot ce a existat de la începuturile lumii. El spunea, de asemenea, că răsfoia o carte unde era scris totul, povestea fiecărei vieţi omeneşti, a fiecărei fiinţe vii, a fiecărui eveniment.

Pentru a numi această carte, el folosea cuvântul indian -Akasha-, care exprima acest concept. Sau mai folosea expresia occidentală -dosare akashice-. A povestit de mai multe ori ceea ce se petrecea acolo când era adormit: -Ajung într-o clădire mare, în Sala Arhivelor, unde o mână îmi întinde o carte, o deschide la pagina care priveşte cutare entitate sau cutare eveniment şi nu-mi rămâne decât să citesc ceea ce o priveşte-".

[N.A.: Este, desigur, evident faptul că în stratul superior violet (astralul superior) al acelei materii eterice capabile să înregistreze vibraţiile gândurilor, faptelor, evenimentelor de la solul terestru nu există în mod fizic "o clădire mare", cu "Sala Arhivelor". Aceste imagini suplimentare i-au fost sugerate Iui E. Cayce de fiinţa superioară care îl ajuta în "misiunea" sa de "pionier" al trezirii şi antrenării oamenilor la un alt mod de a gândi, stimulat prin dezvăluiri de "taine superioare" - ascunse mereu până în acest secol.]

Şi Valentina face parte, în mod evident, dintre "pionierii" acestei misiuni, iar imaginile care i se sugerează ei sunt extrem de aproape de fenomenele reale: forme eterice pe care ea le vede ca pe nişte "lăzi", care conţin memorii codificate - tot din materii eterice (pătrăţele, cerculeţe, triunghiuri), cercetate şi transmise prin raze dirijate corespunzător. Această viziune a ei este, desigur, mult mai "actualizată" în raport cu tehnica şi cunoştinţele actuale.

Să revenim însă ia textul citat din volumul I al autoarei franceze:

"Tradiţia ezoterică occidentală nu ignoră Akasha, care nu este alta decât Cartea vieţii, de care vorbeşte Apocalipsul. Chiar dacă nu este dovedită ştiinţific, ipoteza câ ar exista o colecţie de înregistrări vibratorii ale evenimentelor care privesc planeta noastră începe totuşi sâ intereseze lumea ştiinţifică. -Lumina se deplasează în Timp şi Spaţiu şi, pe acest ecran situat între cele două, fiecare suflet îşi scrie raportul activităţilor în eternitate. Aceste “memorii” sunt scrise datorită conştiinţei sufletului; nu numai prin cunoaşterea conştientă, nu numai în materie, ci şi în gând-. (Lectura 815-2)

Pe Timp şi pe Spaţiu sunt scrise gândurile, faptele şi gesturile fiecărei entităţi. Este ceea ce s-a numit uneori 'Cartea Memoriei lui Dumnezeu'-. (Lectura 1650-1)

Aceste înregistrări, deci, nu sunt întocmite, ca nişte imagini pe ecran, nici ca nişte cuvinte scrise, ci sunt energii care rămân active în viaţa unei entităţi şi care sunt, aşa cum ne putem imagina, indescriptibile în cuvinte-, (Lectura 288-27)."

PROFEŢII

Edgar Cayce: "În privinţa transformărilor geologice viitoare, iată: Pământul se va rupe în vestul Americii. Cea mai mare parte clin Japonia trebuie să se scufunde în ocean. Pământul solid va apărea în largul coastelor estice ale Americii. Partea superioară a Europei (Europa de Nord) se va schimba cât ai clipi din ochi. Vor fi ridicări de pământ în Arctica şi în Antarctica, ceea ce va duce la erupţii vulcanice în regiunile toride, şi atunci se va întâmpla inversarea axei polilor, în urma căreia ţinuturile reci şi cele semitropicale vor deveni tropicale, cu muşchi şi cu ferigi. Aceasta va începe în anii '58 până în '98, când vor veni acele timpuri în care lumina Sa va putea fi văzută din nou în ceruri. Ape libere vor apărea în nordul Groenlandei. Se vor vedea noi pământuri apărând în Marea Caraibelor". (Lectura 3976-15 din 19 ianuarie 1934).

[N.A.: Localizarea în timp - în cursul celor patru decenii ale secolului nostru - nu a fost realizată, fapt care s-a repetat şi cu alte preziceri. Totuşi, Edgar Cayce a revenit, dezvăluind un aspect de care - din păcate -omenirea contemporană nu este conştientă: poluarea prin energiile gândurilor urâte ale oamenilor înrăutăţeşte nu numai viaţa socială, dar chiar şi stabilitatea solului planetar:]

"Tendinţele din inimile şi sufletele oamenilor sunt astfel încât provoacă aceste transformări geologice." (Lectura 416-7)

"Toată această activitate vulcanică şi seismică depinde astăzi de indivizi sau de grupuri umane din aceste regiuni. Şi aceasta depinde de nevoile lor, de motivaţiile lor etc. Că unele dintre aceste evenimente sunt inevitabile şi trebuie să se întâmple aşa, sră scris. Dar să dăm o dată, un timp precis, astăzi, n-o putem face." (Lectura 270-32)

"Los Angeles, San Francisco, majoritatea acestor locuri vor fi distruse. Chiar înaintea New York-ului." (Lectura 1152-11)

"Dacă observaţi o activitate crescută a Vezuviului sau a muntelui Pelee (din Martinica), atunci coasta sudică a Californiei şi zona dintre Salt Lake City şi sudul Nevadei se pot aştepta în următorii trei ani la o inundaţie datorată cutremurelor. Dar acestea vor fi şi mai importante în emisfera sudică." (Lectura 270-35 din 21 ianuarie 1936)

[Duhul]

LĂCAŞURILE SECRETE DE SUB PIRAMIDE

Edgar Cayce: "De ce Egipt? Această ţară fusese aleasă... nu de Rege, ci de călăuza religioasă - ca fiind centrul activ al Forţelor Universale ale Naturii, ca şi cel al forţelor spirituale. Dacă examinăm reţelele liniilor de forţă la suprafaţa Pământului, cu o precizie matematică vom vedea că epicentrul acestora este foarte aproape de locul unde este amplasată Marea Piramidă." (Lectura 281-42)

"în timpul acela, când solul Atlantidei începuse să se disloce, sosise un val de oameni - sau, mai degrabă, "lucruri" - de pe continentul atlant. Era în vremea când Nilul - numit atunci Nole - se revărsa în ceea ce este acum Oceanul Atlantic, de partea Congo-ului." (Lectura 5748-6)

"Construcţia sa (a Marii Piramide) a durat o sută de ani... de la anul 10.490 la 10.390 înainte de intrarea Prinţului Păcii (Isus Christos) în Egipt." (Lectura 5748-6)

"Atlanţii au ajutat la crearea a ceea ce se numeşte Piramida, pe care sunt înregistrate toate evenimentele Pământului, de la începutul epocilor şi până la sosirea noii ordini mondiale." (Lectura 281-43)

"Această entitate atlanta făcea parte din Copiii Legii lui Unul, care a venit în Egipt în scopul păstrării arhivelor naţionale... El studia vechile documente şi pregătea construirea monumentului care trebuia să adăpostească arhivele atlante şi Casa Iniţierii, adică Marea Piramidă." (Lectura 2462-2)

"în cursul ultimelor finisări ale Piramidei Iniţierii, Hept-Supht a sigilat-o cu sigiliul... atlanţilor - ceea ce a făcut şi cu arhivele care vor fi descoperite într-o zi." (Lectura 378-16)

"Baza Sfinxului stă pe canale de drenaje; iar în colţul care se află în faţa Gizeh-ului, se pot găsi textele care vor explica felul în care a fost făcută această construcţie." (Lectura 195-14)

"Entitatea Ax-Ten-Tna a fost primul conservator al acestor arhive (atlante), el le-a pus la păstrare în săli care n-au fost găsite încă. Ele sunt Ia jumătatea drumului dintre Sfinx şi Piramida Arhivelor - aceasta nefiind încă dezgropată nici ea." (Lectura 1486-1)

"Entitatea ar trebui să facă săpături în trei locuri unde au fost păstrate aceste arhive: unul, pe solul atlant care s-a scufundat şi va ieşi din nou la suprafaţă în curând. Altul în Egipt, într-o ascunzătoare plină de documente, care merge de la Sfinx la Sala Arhivelor. Altul, în Yucatan, într-un templu." (Lectura 2012-1)

"Sala zidită care conţine arhivele este într-un alt loc, nu în această piramidă. Această sală conţine Arhivele Adantidei, de la începuturile timpurilor, când Spiritul s-a întrupat şi a început să coboare pe acest Pământ, dezvoltarea popoarelor în cursul şederii lor pe acest continent, primele distrugeri, schimbările care au survenit... De asemenea, istoria tuturor naţiunilor Pământului... Istoria distrugerii finale a Atlantidei şi construcţia Piramidei Iniţierii... ca şi profeţiile privind data, perioada când vor fi din nou deschise aceste arhive, ce povestesc catastrofa Atlantidei... şi nu se va putea intra în camerele racordate la Sfinx - începând de la laba sa dreaptă -, decât atunci când se va fi împlinit timpul şi când se vor fi produs mari schimbări în experienţa Omului pe Pământ." (Lectura 378-16)

"Aceste Arhive vor fi redescoperite în acelaşi timp ca şi clădirile unde sunt păstrate arhivele... o cameră sau, mai degrabă, un culoar pleacă din laba dreaptă a Sfinxului, până la această intrare a Sălii Arhivelor sau Mormântul Arhivelor. Dar nu se poate intra acolo fără înţelegerea acestor mistere. Căci cei care au fost lăsaţi ca păzitori, nu vor permite trecerea mai înainte de împlinirea perioadei de regenerare... a oamenilor într-o nouă rasă." (Lectura 5748-6)

[Duhul]

SFINXUL DIN BUCEGI

Valentina percepe în cursul concentrărilor ei spre Marea Piramidă, un extrem de puternic flux de raze care "curg" continuu din înălţimile cerului prin vârful giganticei construcţii din piatră; de la niveluri inferioare se produce o fantastică distribuire de "raze individuale", care ar ajunge la... fiecare fiinţă umană de pe globul terestru! Acelaşi fenomen l-a perceput oare şi E. Cayce atunci când (în Lectura 281-42) menţiona că locul respectiv este "centrul activ al Forţelor Universale ale Naturii, ca şi al forţelor spirituale"!

Iată-ne însă în plin fantastic: "plecând" în dese rânduri "spre Egipt", cu acel uimitor "fir de argint" (specificat într-un capitol anterior) care îi oferă extraordinarele perceperi la distanţe planetare, Valentina a "descoperit" un şuvoi de energie "care curge de sus" şi la Sfinxul din munţii Bucegi situat în centrul ţării noastre! Şi la fel de extraordinar, acolo, la Gizeh, ea a "descoperit" şi chiar "a intrat" în marea Sală a Arhivelor atlante, menţionată de Edgar Cayce! Şi tot la fel ca vizionarul american, "oarba-fenomen" din Iaşi a aflat că tulburătoarele arhive vor fi descoperite într-un anume viitor. Dar cea mai uimitoare percepţie de acest fel este chiar "descoperirea" unor "arhive străvechi" sub munţii Bucegi, arhive ce adăpostesc şi adevărate instalaţii ale unei alte civilizaţii!

Să urmărim însă "fantasticele investigaţii" de la distanţă ale Valentinei:

Valentina Gârlea: - Tot gândindu-mă la piramidele din Egipt şi văzându-le aşa cum le văd eu, mi s-o părut tare curios că pe sub ele şi acolo, pe sub statuia aceea căreia i se spune Sfinx, trece apă. [N.A.: Şi E. Cayce precizase în mod vizionar că "baza Sfinxului stă pe canale de drenaje". (Lectura 195-14)]

Dar sub apă este o locuinţă mare, mare, în care sunt multe scrisuri. Nu~i prea adânc sub stratul de apă, nu-s nici zece metri; e cam de trei-patru ori cât întind eu manile, şi ele, întinse, au vreun metru şi jumătate. Sub apă, cum vine în partea de nord a statuii, e locuinţa aceea mare, cu toate documentele. Dar nu-i ceva din culori, e ceva adevărat, e ceva lucrat acolo sub pământ; este în partea care vine spre piramida cea mare. Da' să ştiţi că acolo o s-ajungă oamenii, însă după nu ştiu câţi ani. Am reuşit să intru acolo cu privirea, înăuntrul ei, ducându-mă după lumina care vine de-afară şi după apa aceea care curge pe sub pământ; şi mi-or venit imagini dinăuntru!

Acolo sunt rafturi întregi şi-s puse cum ar fi puse cărţile aici, într-o bilbiotecă. Dar nu-s cărţi, îs un fel de piei de animal - fără păr - şi îs subţiri, subţiri- cum ar fi o mătase lucitoare. Dar nu-i mătase, şi nici lemn, că astea se îndoaie uşor. Şi foile astea îs zgâriate, da' nu cu culori; parcă le simt la degete zgârieturile astea. Scrisul e un joc de strâmbături, de liniuţe; că am căutat să le iau în gând şi să aflu ce înseamnă, să desluşesc ceva, dar nu-i uşor, că-i un joc de puncte, de strâmbături şi, în unele locuri, de culori, şi parcă-spuse invers; nu seamănă nici una cu alta... Dar tot m-am dus cu gândul ca să găsesc ce-i acolo.

Şi atunci, m-am luat după o singură pătrăţică de aia cu semne. Şi ducându-mă cu gândul, am aflat că era vorba de un pământ mult depărat, în altă parte. Acolo erau tot oameni, da' nu vorbeau ca noi, şi care se tot omorau; şi povestea vieţii lor e tare neplăcută şi foarte urâtă. Şi m-o atras cu gândul să aflu cine o făcut semnele acelea, căci semnele spun şi aşa ceva; acela care o însemnat foile de-acolo o fost cu cap şi deştept pe vremea aceea; dar efoarte de demult, foarte de demult...

Venind la un alt val de hărţi învăluite, am văzut că cele însemnate stau în nişte pungi, se ţin în ceva care-i ca o coajă de bostan. Documentele alea îs în nişte pungi - cum ar fi sacii - dar nu-s legate în formă de sac, e ceva mult mai mare.

Venind cu gândul acolo, mi-o arătat alţi bărbaţi, altfel îmbrăcaţi. Da' să ştiţi câ acolo e trecutul omenirii.  Dar nu-i omenirea de-acum două mii de ani. E cu mult mai de demult, e demult, demult, tare mult înainte.

Dar dacă oameni ca noi or da cu mintea aşa cum au dat şi peste piramide şi peste statuia aia de-i spune Sfinx şi or da de apă, iar apoi or săpa mai adânc - nu mult —, vor găsi sala aceea.

Da' să ştiţi că e o construcţie mare, foarte mare. Spaţiul e şi el tare adânc şi are multă lărgime, e larg, larg. Pereţii nu-s din stâncă, îs din pământ, dar îs căptuşiţi cu ceva tare - nu-i ciment; e ceva lucios, cum e scoica, dar nu se sparge, nu se fărâmă. îi un fel de piatră uşoară, dar nu se fărâmă.

Şi să vă spun, sala asta va fi găsită peste ani, fie în generaţia noastră, fie mai târziu. Vor fi oameni ca noi, din aceia care caută ştiinţa pe sub pământ - parcă le zice arheologi. Dacă se duc acolo şi le dă voie, cu aparatele o să găsească ceea ce am descris.

Dar şi la noi, în munţii care se cheamă Bucegi, este un paznic de-i zice Sfinx; şi acolo este la fel, un şuvoi foarte, foarte puternic de energie, care face legătura între Piramida Mare din Egipt şi piramida care este în Bucegi. Aceasta este energia ocrotitoare a petecului de pământ pe care locuim, în care-i ţara noastră. De fapt, în Bucegi nu este piramidă, este Sfinxul, la care vine un şuvoi foarte, foarte puternic de energie. Nu ştiu cu cât l-aş putea diferi de şuvoiul de energie de la piramida din Egipt. Numai cu puţin diferă. Da’ şuvoiul de energie de la Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul României! E tot strălucitor, dar e de o intensitate puţin mai slabă decât cel din Egipt. E puţin mai slab ca energie, dar diferă numai cu puţin de cel de la Piramida Mare.

Şi să ştiţi că este o legătură între Sfinxul din Bucegi şi Piramida Mare. Energia care curge de sus se duce pe sub Pământ la Piramida Mare. Asta, fiindcă pe sub munţii Bucegi este o apă mare ce ţine legătura cu apa care trece pe sub Sfinx şi pe sub piramide, căci aşa cum sunt construite ele, pe dedesubtul lor trece apa.

Însă am văzut ceva tare interesant dedesubtul muntelui unde este Sfinxul din Bucegi: dedesubt, sunt nişte tunele făcute de oameni pământeni. Astea le-am văzut atunci când, la Bucureşti, mi-or dat nişte fotografii cu munţii Sfinxului de la noi. Şi uitându-mă la poze, am dat de o intrare la care este paznic un călăreţ cuplete, ce stă călare pe un cal alb. Da' şi el e îmbrăcat în alb. Însă e dintr-un fum strălucitor, nu-i din carne. Are cizme, în mână are un cuţit lung, iar pe cap are o coroană mare. însă el stă acolo de foarte mult timp, poate de milioane de ani. Ca să intru înăuntru cu privirea şi să-mi dea libertatea să văd, o trebuit să mă primească el şi apoi să intru într-un tunel lung, care duce mult, mult sub munte.

[N.A.: Desigur câ imaginea "călăreţului" este o viziune simbolică ce i-a fost transmisă de "cineva", dar ea are la bază o realitate - probabil -la fel de tulburătoare; în diferite texte mai vechi şi mai noi, se face aluzie la numeroase construcţii şi arhive foarte vechi, rămase ascunse, la care au fost "fixaţi" anumiţi "paznici" - anumite entităţi ale lumii invizibile -pentru a nu permite accesul pământenilor decât "când va veni timpul dezvăluirii lor" (la fel cum preciza şi Edgar Cayce, în "lecturile" citate anterior). Astfel de tradiţii "oculte" s-au tot transmis cu privire la diferite "obiective" din Egiptul antic sau referitoare la "misterele" muntelui Shasta -din Statele Unite - sau privind numeroase cetăţi şi tuneluri din munţii Anzi ai Americii de Sud. Autorul francez Robert Charroux, care a călătorit mult în jurul lumii în căutarea descifrării diferitelor "enigme" din trecutul omenirii, atunci când a venit în Peru, printre multe alte dezvăluiri stranii, a aflat şi un fapt foarte ciudat; pe sub înalţii munţi ai Anzilor Cordilieri ar exista tunele adânci şi foarte lungi, în care oamenii pur şi simplu nu pot intra, fiind opriţi de nişte blocaje energetice invizibile!]

Valentina Gârlea: - Când am intrat în tunel, că e făcut lung ca o sală, înpartea dreaptă am văzut nişte despărţituri. Am intrat cu privirea în primul tunel; acolo era o masă făcută din ceva greu, strălucitoare, cum ar fi cristalul strălucitor. Şi erau trei scăunele mult mai mici. Pe masă era ceva ca din piele împăturită şi pe ea erau nişte zgârieturi; era ca şi cum ar fi fost zgâriată cu ceva ascuţit - cu un vârf de sticlă sau de piatră - şi au rămas dunguliţe. Dar zgârieturile erau făcute ca un fel descris: nişte bastonaşe, nişte sucituri. Când am trecut pe-acolo, am văzut mai multe din astea împăturite şi puse pe masă. Pe o altă masă, mai era şi altceva, făcute parcă tot din cristal; erau nişte cupe, dar îs altfel, nu-s ca paharele de la noi; era ceva săpat în ele.

Mai departe, parcă în următorul tunel, am întâlnit altceva: acolo erau multe piese şi hârburi făcute din sârme, dar îs chiar adevărate, nu din culori; erau ca un fel de aparate cu butoane şi cu multe sârme încâlcite. În mijloc, pe o masă, era ceva mai înalt; era tot o măsuţă, dar mult mai înaltă şi cu ieşituri pe laturile ei, ca nişte sertare. În ele erau nişte fâşii lungi, aşa, ca din mătase, dar nu erau întinse, erau cum ar fi mătasea dar mult mai subţiri, era însă un fel de material din ceva lucios. Şi tot aşa, erau cu zgârieturi pe ele.

În fund, în fund de tot, acolo era o masă întinsă; avea o suprafaţă mare, pe care erau aşezate aparate de diferite feluri. Dar nici astea nu erau din culori [N.A.: cititorul a remarcat, desigur, pe parcursul textului acestei cărţi, că Valentina percepe tot ce este din materii eterice prin culorile specifice fiecărei categorii de particule; din această cauză, ea se exprimă asupra a tot ce este structurat din materii eterice ca fiind "făcut din culori".] Şi ele erau adevărate.

Da' acolo o venit călăreţul- care era însă din culoare, din fum- şi mi-o arătat, că atunci când energia nu va mai curge pe deasupra, acolo unde este paznicul din piatră- care, după cuvinte domneşti, ştiu că i se spune Sfinxul din Bucegi -, atunci va intra înăuntru cineva din mintea noastră, a pământenilor de jos; acela va apăsape butonul pe care mi l-o arătat în spatele aparatelor, de pe partea stângă. Şi-atunci, se va schimba omenirea...

[N.A.: Este deosebit de frapant faptul că Valentina specifică un anumit aspect din viitorul planetar, întru totul la fel cum se exprima şi Edgar Cayce în urmă cu şase decenii referitor la "schimbarea omenirii". în lectura 5748-5 (citată anterior), clarvăzătorul american preciza, la fel de tulburător:

"Dar nu se poate intra acolo fără înţelegerea acestor mistere. Căci cei care au fost lăsaţi ca păzitori nu vor permite trecerea mai înainte de împlinirea perioadei de regenerare... a oamenilor într-o nouă rasă."

Cititorii care vor dori să se informeze mai mult asupra acestei "viziuni din programul omenirii" vor găsi lămuriri suplimentare în literatura de instruire spiritualistă. Dar să revenim la extraordinarele lucruri percepute de Valentina:]

Valentina Gârlea: - Va fi altceva în locul pământului nostru de-aici. Văd cum s-ar cufunda sub ape... Va fi acelaşi lucru tot la fel cum am văzut şi mi-or spus cei din jur că este şi în Cheile Bicazului. acolo unde se cheamă Lacul Roşu; acolo o fost un deal şi, când o venit vremea şi i-o fost hărăzit, dealul s-o scufundat şi deasupra o venit apa.

Tot la fel va fi cu toată România, atunci când cineva din omenire va reuşi să ajungă la acel buton păzit de călăreţul acela cu cal şi va apăsa pe buton. Dar este foarte, foarte departe timpul acela..?

Atunci când, cu ştiinţa care va fi pe Pământ, va birui cineva să ajungă sub munţii Bucegi, va da de toate acele înscrisuri şi documente însemnate şi, după semnele alea, va pricepe ce are de făcut. Dar asta se va întâmpla numai după ce şuvoiul de energie de deasupra va slăbi. Până atunci, nu va reuşi nimeni să ajungă acolo. Dar ăsta este foarte dirijat de sus, că energia care vine la piramide şi la Sfinxul din Egipt, cât şi aici la noi, este susţinută de tot ce se întâmplă în cer, în stratul ăla violet-auriu — nu ştiu cum să-i spun, că violet îi jos şi auriu îi în partea de sus, sus de tot.

De-acolo vine energia în şuvoaie, dar nu vine cum este ea acolo sus. Acolo sus este energie pură şi foarte adevărată, dar e împărţită în mare parte şi e transformată în energie albă pentru Marea Piramidă şi pentru Sfinxul din Bucegi.

Atunci când se vor pierde energia asta albă şi contactul cu lumina de sus - şi asta va fi socotită de cei de sus -. atunci totul se va transforma într-o apă aici. Dar despre asta vor vorbi nu urmaşii noştri, ci urmaşii urmaşilor noştri, dintr-un timp foarte, foarte îndepărtat...