Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 01:33
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Dialoguri despre esenta Divina a Fiintei - "Ramana Maharishi"


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Jnani si lumea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.11.2008, 03:26 View PostDownload Post

JNANI SI LUMEA


Discipolul: JNANI (cel eliberat) percepe lumea ?

Maestrul: de la cine vine o asemenea întrebare? De la un JNANI sau de la un AJNANI (om ignorant) ?

Discipolul: Admit că de la un AJNANI .

Maestrul: Incearcă lumea să afle dacă într-adevăr există ?

Discipolul: AJNANI vede si cunoaste lumea si obiectele ei, care îi afectează simturile: auzul, gustul, etc. JNANI experimentează în acelasi fel lumea ?

Maestrul: Vorbesti despre a vedea si despre a cunoaste lumea. Ori, tu te ignori pe tine însuti (desi tu esti subiectul care cunoaste si care este indispensabil cunoasterii obiectului). Cum vei putea întelege natura adevărat a lumii care constituie obiectul de cunoscut? Fără îndoială că obiectele afectează corpul si organele de simt; dar oare corpul tău este cel care pune întrebarea? Declară oare corpul tău: "simt acest obiect, el este real?", sau vine oare lumea să-ti spună: "Eu lumea, sînt reală?"

Discipolul: Incerc doar să înteleg punctul de vedere al unui JNANI despre lume. Lumea mai poate fi percepută după ce s-a obtinut Realizarea Sinelui ?

Maestrul: De ce să te frămînti în legătură cu lumea si cu ceea ce survine după Realizarea Sinelui? Realizează mai întîi Sinele. A percepe sau a nu percepe lumea - acestea nu au nici o importantă. In timpul somnului tu nu percepi universul material si vice-versa, pierzi ceva în acest moment pentru că percepi obiectele exterioare? Este un fapt cu totul

lipsit de importantă, atît pentru JNANI cît si pentru AJNANI dacă ei percep sau nu lumea. Amîndoi o văd, dar punctul lor de vedere diferă .

Discipolul: Dacă JNANI si AJNANI percep lumea în aceeasi manieră, prin ce diferă ei ?

Maestrul: Văzînd lumea, JNANI vede Sinele care formează substratul acestei lumi. AJNANI, fie că vede, fie că nu vede lumea, îsi ignoră fiinta lui adevărată, Sinele .

Ia exemplul imaginilor care se miscă si care se văd pe ecran în timpul unui film la cinema. Ce există în fata ta înainte de a începe filmul; în aparentă, scenele acestuia sînt reale. Dar încearcă să te duci si să le prinzi! Ce-ti rămîne între degete? Numai ecranul, pe care personajele păreau atît de reale. După prezentarea filmului, cînd imaginile dispar, ce mai rămîne ? Din nou, doar ecranul .

La fel este si cu Sinele. El singur există; imaginile se duc si vin. Dacăesti mereu concentrat asupra Sinelui, nu esti înselat de aparenta spectacolului si pentru tine nu are importantă dacă el apare sau dispare. Ignorînd Sinele, AJNANI gîndeste că lumea este reală, tot asa cum, ignorînd ecranul, el vede numai scenele filmului, ca si cum ele ar exista înafara pînzei. Cînd vei constientiza faptul că fără martor nimic nu poate fi perceput, tot asa cum nu pot exista imaginile de pe ecran, atunci nu vei mai comite erori. JNANI si-a dat seama o dată pentru totdeauna că ecranul, cu imaginile care se văd pe el, nu este nimic altceva decît Sinele. Cînd nu există spectacol, Sinele se manifestă fără imagini, el rămîne nemanifestat. JNANI rămîne indiferent la formele sub care poate să se prezinte Sinele: El este mereu Sinele. Dar AJNANI îl vede pe JNANI în plină actiune si nu-i poate întelege natura .

Discipolul: Exact acelasi lucru m-a făcut să pun prima mea întrebare: cel ce a realizat Sinele percepe lumea ca si noi? Dacă asa stau lucrurile, mi-ar place să stiu ca părere aveti Dumneavoastră despre disparitia misterioasă a acelei fotografii, ieri ?

Maestrul (surîzînd): Faci aluzie la fotografia templului din MADURA. (Cu cîteva minute mai înainte trecea din mînă în mînă printre vizitatorii care o priveau, fiecare cînd îi venea rîndul. Probabil că din neatentia cuiva, fotografia alunecase între paginile vreunei cărti pe care ei tocmai o consultau în acel moment) .

Discipolul: Da, tocmai la acest incident mă gîndesc. Care este punctul Dumneavoastră de vedere? Fotografia a fost căutată peste tot si în final nu a mai fost regăsită. Cum explicati Dumneavoastră această misterioasă disparitie, chiar în momentul în care toată lumea voia să o vadă ?

Maestrul: Imaginează-ti că în vis m-ai lua cu tine în patria ta îndepărtată, Polonia. Te trezesti si îmi spui: "Am visat una si alta.Ai avut acelasi vis cu mine, si ti-ai dat seama că eu te luam cu mine în Polonia?" Această cercetare nu are pentru tine nici cea mai mică importantă .

Discipolul: Dar în ceea ce priveste fotografia pierdută, incidentul s-a desfăsurat sub ochii Dumneavoastră .

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Fotografia care a fost văzută, apoi pierdută, cît si întrebarea ta despre ea, toate acestea nu reprezintă, de fapt, decît o simplă operatiune a mentalului tău .

PURANA ne povesteste o întîmplare care ilustrează acest punct de vedere. Cînd SITA plecă din mînăstire, în pădure, RAMA începu să o caute, strigînd-o pe nume cît putea de tare: "Oh, SITA, SITA!". PARVATI si PARAMESWARA văzură din înaltul cerului ce se petrecea în pădure. PARVATI îsi exprimă surpriza către SHIVA, spunîndu-i: "L-ai lăudat pe RAMA si l-ai considerat ca fiind perfect. totusi vezi cum se poartă, cum se tînguie pentru pierderea SITEI!"

- "Dacă ai îndoieli în privinta perfectiunii lui RAMA", răspunse SHIVA, "pune-l tu însăti la încercare. Prin virtutea YOGA-MAYEI tale ia-ti înfătisarea lui SITA si apari dinaintea lui". PARVATI se supuse si apăru înaintea lui RAMA sub trăsăturile exacte ale SITEI; dar, spre mareasa surprindere, RAMA nu-i luă în seamă prezenta si continuă să strige: "Oh, SITA, SITA!", ca si cum ar fi fost orb .

Discipolul: Nu înteleg morala acestei întîmplări .

Maestrul: Dacă RAMA ar fi căutat într-adevăr prezenta corporală a SITEI, ar fi recunoscut-o pe SITA pe care o pierduse în persoana care se afla dinaintea lui. Dar nu, pentru el SITA dispărută era la fel de ireală ca si cea care tocmai apăruse în fata ochilor lui. RAMA nu era cu adevărat orb; dar pentru el, un JNANI, plecarea SITEI în sihăstrie, disparitia sa, căutările pe care le făcuse, ca si aparitiile lui PARVATI sub trăsăturile SITEI, totul era la fel de ireal. Intelegi, acum, incidentul cufotografia dispărută ?

Discipolul: N-as putea spune că-mi este foarte clar. Lumea pe care o vedem, o simtim si o percepem în atîtea moduri este, deci o iluzie, un vis ?

Maestrul: Dacă tu cauti adevărul, nu ai decît o alternativă, si aceasta este acceptarea irealitătii lumii .

Discipolul: De ce ?

Maestrul: Dintr-un motiv simplu: dacă tu nu abandonezi ideea că lumea este reală, spiritul tău este continuu atasat de această lume. Dacă iei aparenta drept realitate, nu vei cunoaste niciodată Realitatea, desi numai Realitatea singură există. Acest lucru este ilustrat prin analogia cu sarpele si frînghia. Dacă tu vezi sarpele, nu poti vedea frînghia, cu toate căea există. Sarpele inexistent devine real în ochii tăi, în timp ce frînghia reală pare a fi, în întregime inexistentă .

Discipolul: E usor să accepti la modul intelectual ipoteza că lumea nu este reală, dar este greu să ai convingerea că ea e, realmente, ireală .

Maestrul: Pentru tine, universul visului tău este perfect real atunci cînd visezi. Atît timp cît durează iluzia, tot ceea ce vezi, simti, etc, în această lume a visului îti pare real .

Discipolul: Atunci înseamnă că lumea nu este nimic altceva decît un vis?

Maestrul: Pui tu oare la îndoială realitatea perceptiilor tale atunci cînd visezi? Tu poti visa că faci lucruri cu totul imposibile, de exemplu că tocmai discuti, vesel, cu o persoană, în realitate, defunctă. Pentru cîteva clipe ai putea avea o îndoială în vis si atunci îti spui: "Dar credeam, totusi, că el este mort". Apoi mentalul tău pare că se împacă cu această idee. Prietenul tău decedat sfîrseste prin a fi perfect viupentru tine, în vis. Cu alte cuvinte, visul, atunci cînd este trăit, nu-ti permite nici o îndoială asupra realitătii sale .

In acelasi fel, îti este imposibil să păstrezi cea mai mică suspiciune cu privire la realitatea lumii percepute în starea de veghe. Cum arputea mentalul, care el însusi a creat lumea, să admită irealitatea ei? Aceasta este semnificatia comparatiei făcută dintre lumea experimentată în starea de veghe si lumea visului. Amîndouă sînt creatii ale mentalului. In timp ce acesta se complace într-una sau cealaltă, el este incapabil să nege realitatea lumii visului atunci cînd visează, si a lumii stării de veghe atunci cînd este în starea de veghe. Dacă, dimpotrivă, îti retragi complet mintea fată de lume, o întorci către interior si rămîi în această stare, adicădacă esti mereu concentrat asupra Sinelui, care este substratul întregii experiente, vei descoperi că lumea, care pentru moment îti este perceptibilă într-un singur fel, este la fel de ireală ca aceea pe care o trăiesti în vis .

Discipolul: Cum am spus deja, noi vedem si simtim lumea într-o multime de feluri. Aceste senzatii sînt reactii la obiectele văzute, simtite, etc. si nu sînt creatii mentale ca cele din vis, care diferă nu numai de la o persoană la alta, ci chiar si pentru aceeasi persoană. Aceasta nu dovedeste realitatea obiectivă a lumii ?

Maestrul: Tot ceea ce spui despre atributele si contradictiile lumii visului le declari în acest moment, cînd esti treaz. In timp ce visezi, totul pare perfect coerent. Aceasta revine la a spune că dacă îti este sete în vis, vei bea în mod iluzoriu apă iluzorie, care-ti va potoli setea iluzorie. Toate acestea pentru tine sînt reale. Ele nu au nici o legătură cu iluzia, atît timp cît nu stii că visul însusi este o iluzie. La fel este cu lumea percepută în timpul stării de veghe: senzatiile pe care le ai în acest moment sînt perfect coordonate si astfel îti dau impresia că lumea este reală .

Dacă, dimpotrivă, lumea este o realitate care există prin ea însăsi, ceea ce înmod evident tu vreisă afirmi atunci cînd vorbesti despre obiectivitatea ei, ce o împiedică să se reveleze în timpul somnului? Nu spui niciodată că nu existi în timpul somnului tău .

Discipolul: Intr-adevăr, eu nu neg că lumea există atunci cînd dorm. Ea există pe întreaga durată a somnului meu. Dacă în acel moment eu nu o văd, totusi, cei care sînt în starea de veghe, sînt constienti de ea .

Maestrul: Pentru a declara că existi în timp ce esti adormit, ai avut nevoie să-i chemi pe ceilalti drept mărturie pentru a ti-o dovedi. De ce cauti mărturia lor acum? Acesti "altii" nu pot să-ti spună că au văzut lumea (în timpul somnului tău) decît cînd tu însuti esti treaz. Din contră,în ceea ce priveste propria-ti existentă, lucrurile stau cu totul altfel. Trezindu-te, declari că ai dormit bine, si astfel afirmi că ai fost constient de tine însuti, pe durata celui mai profund somn în care totusi n-ai avut nici cea mai mică notiune despre existenta lumii. Acum, în acest moment, chiar dacă esti treaz, lumea este cea care îti declară: "Eu sînt real", sau tu esti cel care afirmă aceasta ?

Discipolul: Bineînteles că cel care afirmă sînt eu, dar o spun în legătură cu lumea .

Maestrul: Ei bine, atunci această lume pe care o califici drept reală îsi bate joc, de fapt, de tine, căci tu încerci să-i dovedesti realitatea în timp ce nu-ti cunosti propria ta Realitate .

Vrei să dovedesti într-un fel sau altul că lumea este reală. Dar care este criteriul realitătii? Real este doar ceea ce există prin sine însusi, care se revelează prin sine însusi si care este etern si imuabil .

Lumea există prin sine însăsi? A fost ea vreodată văzută altfel decît cu ajutorul mintii? In somn, nu există nici mental, nici lume. In starea de veghe, există mental si de aceea există si lumea. ce înseamnă această continuă alternantă? Te-ai familiarizat cu principiile logicii inductive, considerate a fi însăsi baza investigatiei stiitifice. De ce nu încerci să rezolvi problema realitătii lumii folosindu-te de aceste principii universale de logică ?

Cu de la tine putere, poti declara "exist". Aceasta înseamnă că existenta ta nu este o existentă obiectivă, ci că ea este existenta de care esti constient. In mod real, ea este Existenta pură care este identică cu Constiinta .

Discipolul: Lumea poate să nu fie constientă de sine însăsi, totusi ea există .

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Constiinta nu este niciodată altceva decît constiinta Sinelui. Fiind constient de ceva, esti esentialmente constient de tine însuti. O existentă care ar fi inconstientă de ea însăsi, iată o formulare care ascunde în sine o contradictie în termeni. Aceasta nu ar fi deloc o existentă, ci un atribut, pe cînd adevărata Existentă, SAT nu este un atribut, ci însăsi Substanta. Aceasta este VASU. Realiatea este în consecintă cunoscută ca SAT-CIT, Fiinta-Constiintă si niciodată numaiuna sau cealaltă. Lumea nu există de la sine si nu este cu mult mai constientă de propria ei existentă. Cum poti trage concluzia că o astfel de lume este reală ?

Care este natura lumii? Este o schimbare perpetuă, un talaz continuu, interminabil. O lume dependentă (de cel care o percepe), inconstientă de sine însăsi si mereu schimbătoare, nu poate fi reală .

Discipolul: Nu numai stiinta experimentală occidentală consideră lumea ca reală, dar si VEDELE, etc., dau o descriere cosmologică complicatăa universului si a originii lui. De ce ar face-o dacă universul ar fi ireal ?

Maestrul: Scopul esential al VEDELOR, ca si al tuturor celorlalte texte (conform notei care urmează), este de a-ti conferi învătături despre natura lui ATMAN nepieritorul, si de a declara cu fermitate: "Tu esti Acela" .

Discipolul: De acord. Inteleg. Dar de ce prezintă aceste texte asemenea descrieri cosmologice, atît de vaste si detailate, dacă pe de altă parte ele nu consideră lumea ca reală ?

Maestrul: Adoptă în practică ceea ce accepti teoretic si lasă la o parte restul. SHASTRELE trebuie să ghideze toate tipurile posibile de căutători ai Adevărului, de aceea ele nu au toate acelasi continut. Ceea ce nu poti accepta ca adevărat, tratează-l ca fiind ARTHAVADA, sau argument auxiliar.



        NOTA

Căutînd sprijinul stiintei moderne pentru a-si sustine pozitia, cel care pune întrebările nu face decît să-i atribuie acesteia propriul punct de vedere. Investigatiile stiintifice recente au redus la neant, o dată pentru totdeauna, mitul adoptat de simtul comun, al unei realităti a lumii în acelasi timp solidă, tangibilă si existentă în sine .

La o ultimă analiză, lumera senzorială se descompune în două categorii, timpul si spatiul. Iată ce scrie SIR JAMES JEANS despre acest subiect în cartea sa "Noua bază a stiintei" si concluzia pe care o trage din experiente bazate pe teoria relativitătii a lui Einstein: "Tragem concluzia că spatiul nu înseamnă nimic în afara perceptiei noastre despre obiecte si că nici timpul nu înseamnă nimic în afara experientei evenimentelor noastre. Spatiul începe să ia înfătisarea unei fictiuni create de propria noastră minte (corpurile noastre fizice sînt simple obiecte în spatiu: a se vedea versetul 16 din SAD VIDYA) a unei extensii nejustificate a Naturii unui concept subiectiv care ne ajută în întelegerea si descrierea ordinii obiectelor asa cum le vedem; timpul, pe de altă parte, pare a fi si el o fictiune (fără trecut si viitor, asa cum este conceput în general, nu este decît un mit: a se vedea versetul 15 din SADVIDYA). Scopul acestei fictiuni este identic: fictiunea timpului, ca siceaa spatiului ne servesc pentru a ordona evenimentele ce ne privesc".

Aceste afirmatii au fost făscute de SIR JAMES JEANS. Deoarece timpul si spatiul sînt considerate de către stiinta modernă ca simple fictiuni create de propria noastră minte, obiectele si evenimentele devin ipso facto si ele ale mentalului, pentru că ele nu pot exista fără spatiu si timp. (A se vedea versetele 17 si 18 din SAD VIDYA.)

Cît despre solidaritatea pe care profanul o atribuie materiei, concluziile următoare trase din stiintele fizice experimentale ne vor furniza un răspuns:

I. Stiinta nu cunoaste natura reală a ceea ce constituie atomul. Ea cunoaste radiatiile care emană din el, dar niciodată sursa însăsi .

II. Este imposibil să identificăm un electron, considerat la un moment dat, cu acelasi electron considerat într-un alt moment al timpului .

III. Electronul încetează complet să mai aibă proprietătile unui lucru", asa cum ele sînt concepute de simtul comun. El este pur si simplu o regiune de unde energia poate să radieze .

("Conturarea unei filozofii", de BERTRAND RUSSEL)

Iată, în ultimă analiză, concluziile lui BERTRAND RUSSEL:

Datorită în special lucrărilor a doi fizicieni germani, HEISENBERG si SCHRODINGER, ultimele vestigii ale fostului atom solid au dispărut de aici înainte si materia a luat definitiv un aspect la fel de fantomatic ca si cum ar fi vorba despre o sedintă de spiritism" .

Chiar si din această viziune stiintifică modernă putem judeca singuri si hotărî dacă există o diferentă fundamentală între lumea de veghe senzorială si lumea de vis, retinînd ceea ce a fost declarat în capitolul precedent, cît si citatul următor, extras din "Cine sînt eu?": "Numai în ceea ce priveste durata (starea de veghe este lungă, starea de vis este scurtă), nu există nici o diferentă între cele două stări". Acest adevăr al cărei ecou se face simtit si în stiinta modernă, este exprimatdecătre doctorul EDDINGTON în modul următor: "In lumea stiintei fizice, asistăm la un teatru de umbre în care se joacă drama existentei obisnuiote". (Acesta este filmul de cinema proiectat pe ecran despre care ne vorbeste SRI BHAGAVAN.)

"Umbra cotului meu se sprijină pe umbra unei mese, în timp ce o umbră de cerneală curge pe o umbră de hîrtie." ("Natura Lumiii Fizice")
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Realizarea Sinelui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.11.2008, 03:27 View PostDownload Post

REALIZAREA SINELUI


Discipolul: Cum poti obtine Realizarea Sinelui ?

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie să fie obtinut. El este deja în noi. Tot ceea ce trebuie să facem este să eliminăm ideea "eu nu L-am realizat". Linistea si pacea înseamnă Realizarea Sinelui. Nu există nici un moment în care Sinele să nu fie prezent. Atît timp cît mai există îndoieli sau avem sentimentul că nu L-am realizat, trebuie să facem eforturi sustinute pentru a elimina complet aceste gînduri. Ele sînt datorate faptului că realizăm o confuzie între Sine si ceea ce nu este Sinele. Atunci cînd acesta din urmă dispare, Sinele singur rămîne. Pentru a-i face loc, este suficient să elimini din mintea ta aglomeratia. Nu este nevoie să aduci spatiul necesar luîndu-l din altă parte .

Discipolul: Deoarece Realitatea nu este posibilă fără VASANAKSHAYA (anihilarea VASANAS-urilor - tendintelor, latente psihice ce provoacă aparitia dorintelor), cum ar trebui să realizez această stare încare VASANAS-urile sînt efectiv distruse ?

Maestrul: Sînteti în această stare chiar în acest moment .

Discipolul: Aceasta semnifică faptul că, cufundîndu-mă în sine, VASANAS- urile vor fi distruse pe măsură ce ele se prezintă ?

Maestrul: Ele se distrug prin ele însele dacă veti rămîne în starea naturală a cufundării în Sine .

Discipolul: Cum pot obtine Realizarea Sinelui ?

Maestrul: Nu este vorba de a obtine Sinele. Dacă ar fi fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi însemnat că el nu se găseste deja aici, acum si de-a pururi. Orice lucru obtinut va fi într-o zi pierdut.

Prin urmare, el nu este permanent. Merită să depunem atîtea eforturi pentru ceva care nu durează? De aceea eu spun că Sinele nu se cucereste. Sînteti Sinele, Sînteti deja Acela. In realitate vă ignorati starea naturală de preafericire. Această ignorantă vă domină si pune un voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile voastre trebuie în mod unic dirijate către eliminarea acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu mentalul, etc. Ignoranta trebuie să dispară pentru a lăsa loc Sinelui. Realizarea este, deci accesibilă tuturor. Ea nu face nici o diferentă între aspiranti. Singurele obstacole provin din îndoielile referitoare la capacitătile voastre si din convingerea că trebuie să spuneti "eu nu am realizat". Trebuie să eliminati în întregime aceste obstacole .

Discipolul: Ce se întîmplă în starea de SAMADHI? Mai subzistă gîndirea în această stare ?

Maestrul: Doar SAMADHI ne permite să descoperim adevărul. Gîndurile aruncă un voal asupra Realitătii pe care, de aceea, este imposibil să o atingem în întregime în alte stări decît aceea de SAMADHI. In SAMADHI nu mai supravietuieste decît un singur si unic sentiment: "Eu sînt" care exclude oricare alt gînd. "Eu sînt" însemnă "a rămîne mereu în pace" .

Discipolul: Ce trebuie să fac pentru a obtine din nou starea de SAMADHI si pentru a regăsi Pacea pe care o simt aici ?

Maestrul: Experienta prezentă este datorată influentei ambiantei în care sînteti integrat aici. Regăsiti aceeasi stare atunci cînd sînteti departe? Aceasta este, pentru moment, o stare tranzitorie, iar practica este indispensabilă pentru ca ea să devină permanentă .

Discipolul: Există momente în care strălucesc bruste lumini pe fondul uneiconstiinte al cărei centru este la exteriorul eului obisnuit si care pare să cuprindă totalitatea. In mod independent de orice concept filozofic, cum mă sfătuiti să actionez pentru a obtine, mentine si accentua aceste mult prea rare iluminări ? ABHYASA (practică spirituală) pentru atingerea unor asemenea experiente implică în mod obligatoriu retragerea (izolarea) ?

Maestrul: La exterior...Cine trăieste experienta unui exterior si a unui interior? Ele sînt concomitente în existenta subiectului si a obiectului. Dar cine, din nou, este constient de acestea din urmă? După un examen profund veti descoperi că ele n-au fost niciodată decît unul singur: subiectul. Căutati atunci cine poate fi acest subiect unic. Această analiză va sfîrsi prin a vă conduce către pura constiintă, dincolo de subiect. Ceea ce numiti "eul obisnuit" este mentalul. Strîmtele limitări cuprind acest mental în timp ce constiinta pură este dincolo de orice limitare. Putem ajunge la ea printr-o căutare de felul celei pe care eu deja am mentionat-o .

A obtine: Sinele este mereu acolo. N-aveti decît un singur lucru de făcut, acela de a elimina vălul care îl ascunde .

A mentine: Sinele, din momentul în care a fost realizat, devine experienta noastră directă si imediată. Nu-l mai pierdeti niciodată .

Retragerea: A rămîne în Sine înseamnă singurătatea. Nimic nu este străin Sinelui. Retragerea implică trecerea dintr-un locsau dintr-o stare în alta. Dar nici una nici alta nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea este imposibilă pentru că este de neconceput .

ABHYASA: înseamnă a nu lăsa să vină în minte nimic care să perturbe pacea inerentă Sinelui. Dar, sînteti mereu în această stare naturală, fie că practicati sau nu ABHYASA. A rămîne asa cum sînteti, fără întrebări si îndoieli, aceasta vă este starea naturală .

Discipolul: Atunci cînd este trăită starea de SAMADHI, pot fi obtinute în acelasi timp si SIDHIS-uri ?

Maestrul: Pentru a manifesta SIDDHIS-uri trebuie ca alte persoane să le recunoască. Orice persoană care îsi arată astfel (fără discernămînt) puterile sale, nu poate fi un JNANI (eliberat). Prin urmare, SIDDHIS-urile nu merită nici măcar umbra unui gînd. JNANA (cunoasterea ultimă), trebuie să fie unicul scop al căutării voastre .

Discipolul: Realizarea mea îi ajută pe ceilalti ?

Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care puteti să li-l faceti.Cel care a descoperit mari adevăruri a ajuns în profunzimile tăcute ale Sinelui. Dar nu există nici un "altul" care trebuie să-l ajute.

Fiinta Realizată vede doar Sinele, precum aurarul nu este atent decît la aurul bijuteriilor ornate cu pietre pretioase care i se dau pentru evaluare. Atunci cînd vă identificati cu corpul, sînteti de asemenea în mod fatal constient de nume si forme. Dar atunci cînd transcendeti corpul, dispare de asemenea si ideea de "ceilalti". Fiinta Realizată vede că lumea nu diferă de ea însăsi .

Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfintii (fiintele realizate) să trăiască în prezenta celorlalti ?

Maestrul: Pentru ei nu există "altul" lîngă care să poată trăi. Sinele este unica realitate .

Discipolul: Dar nu trebuie să încerc să ajut lumea care suferă ?

Maestrul: Forta care v-a creat, a creat de asemenea si lumea. Dacă ea are grijă de voi, ea poate tot atît de bine să aibă grijă si de lume. Deoarece Dumnezeua creat lumea, este treaba Lui să se ocupe de ea nu a dumneavoastră .

Discipolul: Si datoria noastră de patrioti ?

Maestrul: Datoria voastră constă în A FI si nu în a fi ceva sau altceva.

"EU SINT CEL CARE SINT" - iată esenta întregului adevăr. Metoda poate fi rezumată la fraza: "A RAMINE IN PACE". Si ce semnifică pacea? Ea vrea să spună "Distruge natura ta inferioară", deoarece fiecare nume si fiecare formă sînt o cauză de tulburare a păcii. "Eu-Eu" este Sinele. "Eu sînt acesta" este egoul. Atunci cînd "Eul" rămîne singur si unic, el este Sinele. Atunci cînd se uită pe sine si spune "Eu sînt acesta sau acela, eu sînt ca acesta sau acela", atunci este egoul .

Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu ?

Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul "Eu sînt" este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi existat un Dumnezeu lipsit de Sine, si un Sine lipsit de Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar pentru Realizarea Sinelui este de A FI IMPACAT. Ce poate fi mai usor? De aceea ATMA-VIDYA este calea cea mai usor de urmat .
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Sinele si Individualitatea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.11.2008, 03:30 View PostDownload Post

SINELE SI INDIVIDUALITATEA


Discipolul: Moartea dizolvă complet personalitatea unei fiinte, astfel încît ea să nu mai aibă o nouă nastere, la fel ca rîurile ce se varsă în ocean pierzîndu-se complet în acesta ?

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Apele se evaporă si se reîntorc pe coline sub formă de ploaie, pentru a curge în rîuri care se varsă din nou în ocean; tot astfel, fiinta îsi pierde în timpul somnului profund starea sa de fiintă separată de tot, pentru a o regăsi cînd se trezeste, cnform SAMSKARASURILOR sau tendintelor datorate trecutului. (Latentele psihice al căror fascicol provoacă aparitia spectacolului lumii). La fel se întîmplă si la moarte. Individualitatea unei persoane care mai are încă SAMSKARASURI nu se pierde.

Discipolul: Cum este posibil acest lucru ?

Maestrul: Priveste un copac ale cărui ramuri au fost tăiate: el reînmugureste. Atîta vreme cît rădăcinile sale nu sînt moarte, copacul continuă să crească. In acelasi fel, SAMSKARASURILE, care plonjează pur si simplu în Inimă în momentul mortii, dar care prin această cufundare nu sînt distruse, determină reîncarnarea atunci cînd soseste momentul potrivit. Astfel renaste JIVA .

Discipolul: Dar cum acesti JIVA nenumărati si universul imens a cărui existentă o însoteste pe-a acestora, pot să izbucnească din aceste SAMSKARASURI atît de subtile care s-au cufundat în Inimă în momentul mortii ?

Maestrul: Banyanul (arbore foarte mare) se naste dintr-o sămîntă minusculă; tot astfel,JIVASII si universul întreg cu nume si formă germinează si cresc plecînd de la SAMSKARASURI imateriale .

Discipolul: Cum emană individualitatea din Sinele Absolut si cum este posibilă reîntoarcerea sa în Sine ?

Maestrul: La fel cum o scînteie porneste din foc, tot astfel individualitatea emană din Sinele Absolut. Scînteia este egoul. In cazul lui AJNANI (omul ignorant) egoul se identifică cu obiectul chiar în momentul aparitiei acestuia. El nu poate subzista fără această relatie cu obiectele; ea este datorată lui AJNANA (ignoranta) a cărei distrugere este chiar scopul eforturilor spirituale. Dacă această tendintă de a te identifica cu lucrurile este distrusă, egoul devine atît de pur încît el sfîrseste prin a se uni cu Sursa sa. Falsa identificare de sine cu corpul se numeste DEVATMA-BUDDHI sau ideea că "Eu sînt corpul". Această idee trebuie să dispară pentru a putea realiza un progres pe calea spirituală .

Discipolul: Cum trebuie să procedăm pentru a dezrădăcina această idee că "eu sînt corpul" ?

Maestrul: In SUSHUPTI sau somnul profund fără vise existati fără ca această experientă să fie asociată corpului sau mentalului, desi o asemenea relatie există în celelalte două stări de constiintă. Dacă ati fi una cu corpul, cum ati putea exista fără el în SUSHUPTI? Vă puteti separa de ceea ce vă este exterior, dar nu vă puteti despărti de cele cu care sînteti indisolubil unit. Deci nu sînteti una cu corpul. Trebuie să ajungeti să întelegeti aceasta în starea de veghe. Studiem cele trei stări (de veghe, de somn cu vise, de somn fără vise) pentru a dobîndi această cunoastere .

Discipolul: Cum egoul, care se manifestă doar în limitele celor două stări, poate totusi să încerce să realizeze Sinele care înglobează toate cele trei stări ?

Maestrul: Trăim experienta egoului pur în intervalele dintre două stări sau între două gînduri. Egoul se aseamănă cu o omidă care nu părăseste o frunzădecît după ce s-a agătat de o alta. Ii putem cunoaste adevărata sa natură numai atunci cînd am pierdut orice contact cu obiectele sau cu gîndurile. Trebuie să întelegem că în acest interval se manifestă Realitatea constantă si imuabilă, adevărata noastră fiintă, datorită convingerii pe care ne-o dă studiul celor trei stări: JAGRAT, SWAPNA, SUSHUPTI .

Discipolul: As putea rămîne în SUSHUPTI cît timp vreau si as putea intra în această stare la vointă, asa cum fac în cazul stării de veghe? Cum experimentează un JNANA (eliberat) aceste trei stări ?

Maestrul: SUSHUPTI există de asemenea în starea ta de veghe. In acest moment, de exemplu, esti în SUSHUPTI. Trebuie să deveniti constienti de ea voluntar în timp ce sînteti treziti. De fapt, nu există un "a intra" si un "aveni" între starea de veghe si SUSHUPTI. A fi constient de aceastadin urmă în starea de JAGRAT se numeste "JAGRAT-SUSHUPTI": acesta este SAMADHI .

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.AJNANI nu poate să rămînă mult timp în SUSHUPTI deoarece natura sa îl obligă să iasă de acolo. Egoul său nu este mort si reapare în mod constient. Din contră, JNANI (Cel eliberat) elimină egoul chiar de la sursa acestuia. El poate părea uneori că are ego, ca si cum ar fi împins de PHARABDHA (PRRABDHA KARMA - cantitatea de acte carenu potsă nu se realizeze, înainte de a ajunge la pacea interioară deplină). Aceasta semnifică faptul că în viata curentă a unui JNANI, PRARABDHA poate să pară că mentine sau sustine egoul, cum se întimplă în cazul unui AJNANI. Dar există între cei doi o diferentă fundamentală. Egoul unui AJNANI atunci cînd se manifestă (de altfel el nu dispare niciodată în afara stării de somn profund) îsi ignoră complet Sursa. Cu alte cuvinte, AJNANI nu este constient de starea sa de SUSHUPTI în starea de veghe si în cea de somn cu vise. In cazul unui JNANI, din contră, aparitia sau existenta egoului nu sînt decît aparente. El se bucură de existenta sa continuă si transcedentală în pofida acestei existente aparente a egoului. El îsi păstrează atentia (LAKSHYA) fixată continuu asupra Sursei. Acest fel de ego nu mai poate face rău. Este precum scheletul unei frînghii putrezite; îsi păstrează forma dar nu mai poate să lege. Păstrînd în mod constant atentia asupra Sursei, egoul sfîrseste prin a se dizolva, precum se dizolvă o păpusă de sare în apa mării .

Discipolul: Ce semnifică Crucificarea ?

Maestrul: Corpul este crucea. Isus, fiul omului este egoul, cu alte cuvinte ideea că "eu sînt corpul". Atunci cînd fiul omului este crucificat, egoul dispare. Doar Fiinta Absolută mai supravietuieste; atunci este momentul învierii Sinelui Glorios, a învierii lui Cristos - Fiul lui Dumnezeu .

Discipolul: Dar cum putem justifica crucificarea? Această omorîre nu este o crimă teribilă ?

Maestrul: Intreaga lume este vinovată de sinucidere. Starea naturală de eternitatesi binecuvîntare este sufocată de ignorantă. Astfel, viata prezentă provine dintr-un asasinat, cel al Existentei eterne. Nu este aceasta o sinucidere? La ce bun să vă frămîntati în problema mortii si a crimei ?

Discipolul: Atunci cînd PRARABDHA este consumată egoul se dizolvă complet fără a lăsa cea mai mică urmă. Aceasta este Eliberarea Ultimă, NIRVANA. Dar atîta timp cît PRARABDHA nu este distrusă egoul revine, mentinînd în continuare fiinta în viată, asa cum este în cazul unui JIVANMUKTA (eliberat în viată) .
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Aham si Ahamvritti
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.11.2008, 03:32 View PostDownload Post

AHAM SI AHAMVRITTI


Discipolul: Cum o căutare realizată prin intermediul egoului ne poate revela faptul că el este ireal ?

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Existenta egoului face parte din lumea fenomenelor. Il putem transcende absorbindu-ne în sursa de unde se ridică AHAMVRITTI (*) (sentimentul de "Eu", care este permanent la omul obisnuit) .

* MAHARISHI afirmă că această "formă mentală" (a eului AHAMVRITTI) este sursa tuturor celorlalte forme mentale, adică a întregii experiente în lumea manifestată .

Discipolul: AHAMVRITTI (sentimentul egoului) nu este totodată una din cele trei forme sub care se manifestă egoul ? YOGAVASISHTHA, ca de altfel si alte texte străvechi, vorbesc despre trei forme ale egoului .

Maestrul: Este adevărat. Au fost descrise "trei corpuri" ale egoului: material, subtil (astral) si cauzal. Aici nu este vorba decît de o analiză. Dacă metoda folosită pentru a face această analiză ar fi trebuit să depindă de forma egoului, puteti fi siguri că niciodată, nici o căutare adevărată nu ar fi fost posibilă; formele pe care le poate lua egoul sînt multe. ATMAVICHARA(investigarea de sine, introspectia, căutarea în sine însusi a Realitătii Absolute, realizată după o metodă ratională) cere ca voi să o realizati cu o singură formă a egoului, adică cu AHAMVRITTI .

Discipolul: E posibil totodată ca ea să rămînă incapabilă să realizeze JNANA (cunoastere);a experimenta continuu starea de "Eu sînt BRAHMAN (Supremul Absolut)", "Totul este Sine") ?

Maestrul: Căutarea Sinelui, al cărui fir conducător este AHAMVRITTI, este comparabilă cu căutarea unui cîine care îsi găseste stăpînul gratie mirosului său. Stăpînul se poate găsi într-un loc îndepărtat, necunoscut. Totusi aceasta nu-l împiedică cu nimic pe cîine să revină lîngă el. Mirosul stăpînului este pentru animal un indiciu infailibil. Nimic altceva: vestmîntul său, statura - nu contează pentru cîine. Cîinele se atasează fără greseală mirosului, în timp ce îsi caută stăpînul si în final el reuseste să îl găsească .

Discipolul: Rămîne totusi întrebarea: De ce trebuie să căutăm sursa lui AHAMVRITTI excluzînd toate celelalte VRITTISURI (turbion mental, orice fapt psihic, oriceidee, orice sentiment, orice nuantă afectivă) pentru a ajunge la Realizarea Sinelui ?

Maestrul: Cuvîntul AHAM este prin el însusi foarte sugestiv. Cele două litere care îl compun, A si HA, sînt prima si ultima literă a alfabetului sanscrit. Acest cuvînt ne sugerează că totul este inclus în el. De ce? Pentru că AHAM semnifică existenta în ea însăsi. Desi conceptul de "Eu" sau de "Eu sînt" este desemnat de obicei prin termenii AHAMVRITTI, el nu se aseamănă totusi cu celelalte VRITTISURI (fenomene psihice) ale mentalului. Spre deosebire de acestea din urmă care nu sînt legateîn mod esential unele de altele, AHAMVRITTI este legat în mod egal, prin însăsi natura sa, de fiecare din celălalte VRITTISURI. Fără AHAMVRITTI nu poate exista nici un alt fel de VRITTI, în timp ce el însusi poate exista în mental fără a depinde de nici unul din celelalte VRITTISURI. El diferă deci de celelalte într-un mod fundamental. Căutarea sursei din care se naste AHAMVRITTI nu vrea deci doar să ducă la fundamentele unei forme de ego ci chiar la sursa din care emană eul, cu alte cuvinte căutarea si realizarea sursei egoului, atunci cînd acesta ia forma de AHAMVRITTI, implică în mod necesar să fi fost transcens egoul sub toate celelalte forme .

Discipolul: Admitînd că AHAMVRITTI include în esenta sa toate formele de ego, de ce trebuie totusi să alegem acest VRITTI si nu un altul atunci cînd căutăm Sinele ?

Maestrul: Deoarece el este continutul ireductibil al tuturor experientelor voastre; deoarece căutînd sursa sa adoptati singura metodă care poate fi utilizată pentru a ajunge la Sine. Se spune că egoul posedă un corp cauzal. Cum credeti că puteti să faceti din el obiectul investigatiei voastre? Atunci cînd el se află în această formă, voi sînteti cufundati în tenebrele somnului .

Discipolul: Egoul sub formele sale imateriale si cauzale nu devine intangibil, astfel că nu mai putem să-l sesizăm căutînd sursa lui AHAMVRITTI în timpul stării de veghe ?

Maestrul: Nu. Această căutare duce la însăsi existenta egoului. Imaterialitatea acestuia din urmă nu trebuie să ne deruteze .

Discipolul: Singurul scop adevărat este acela de a realiza fiinta pură si neconditionată a Sinelui, care nu depinde deloc de ego. La ce-ar putea folosi o căutare centrată pe ego în forma sa de AHAMVRITTI ?

Maestrul: Egoul nu se caracterizează decît printr-o singură functie esentială (deoarece el este evanescent, contează mai putin faptul că îl înfătisăm aici sub forma sa, sub activitatea sa sau în orice alt fel). El este un nod care leagă Sinele (Constiinta pură) de corpul fizic care este inert si lipsit de capacitatea de a simti. De aceea egoul este numit CID JADA GRANTHI (nodul dintre constiintă si ceea ce este neanimat), eul, aparatul psihic. Căutînd sursa lui AHAMVRITTI veti sesiza numai aspectul esential al egoului, CIT (constiinta, văzută ca o caracteristică a Realitătii Ultime). Din acest motiv această analiză trebuie să vă conducă la realizarea purei Constiinte de sine .

Discipolul: Ce relatie există între Constiinta pură realizată de JNANI (cel care trăieste în JNANA, omul eliberat) si "Eu", acceptat ca experientă esentială si primordială ?

Maestrul: Constiinta nediferentiată a fiintei pure este Inima, HRIDAYAM, ceea ce sînteti cu adevărat, asa cum însusi cuvîntul o exprimă (HRIT + AYAM = inima, aceasta). Din inimă emană eul. Aceasta este experienta primordială. Acest Eu are caracterul de SHUDDHA SATTVA (SATTVA pură). Cu această calitate de SHUDDHA SATTVA SVARUPA (a cărei natură proprie este SATTVA pură, adică neatins de RAJAS si TAMAS) Eul pare să subziste la JNANI (eliberat) .

Discipolul: La JNANI (omul eliberat) egoul subzistă sub forma SATTVAICA si prin urmare el pare a fi real. Este adevărat ?

Maestrul: Nu. Existenta egoului, sub orice formă ar fi, este ea însăsi o aparentă, atît la JNANI (omul eliberat) cît si la AJNANI (omul ignorant). Dar acesta din urmă este dominat de iluzia că starea de veghe si lumea sînt reale; egoul îi pare a fi real. Văzînd un JNANI (om eliberat) actionînd ca celelalte persoane, se va simti obligat să-i atribuie si lui o individualitate .

Discipolul:Atunci care este rolul lui AHAMVRITTI la JNANI (omul eliberat) ?

Maestrul: El nu are rol. Caracteristica unui JNANI este Inima însăsi. El este unit, identificat cu această pură Constiintă nediferentiată pe care UPANISHADELE o desemnează sub numele de PRAJNANA (constiinta care cunoaste). In AITAREYAUPANISHAD există una din cele patru mari afirmatii ale UPANISHADELOR: BRAHMAN este PRAJNANA". PRAJNANA este cu adevărat BRAHMAN (Suprem Absolut) decît PRAJNANA" .

Discipolul: Cum este posibil atunci ca AJNANI (omul ignorant) să trăiască în această nefericită ignorare a singurei si unicei Realităti ?

Maestrul: Deoarece el nu îsi percepe decît propriul mental care nu face decît să reflecte lumina răspîndită de Constiinta Pură care emană din Inimă. De această Inimă, AJNANI (omul ignorant) nu are cunoastere. De ce? Pentru că mentalul său este extrovertit si nu i-a căutat niciodată sursa .

Discipolul: Ce împiedică această lumină infinită si nediferentiată a Constiintei care emană din Inimă să se reveleze unui AJNANI (om ignorant) ?

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Precum apa dintr-un vas reflectă imensul soare în limitele strîmte ale recipientului, tot astfel VASANASURILE sau tendintele latente ale individului reflectă, precum oglinzile, lumina universală si infinită a Constiintei emanînd din Inimă, prezentînd sub formă de reflexie, fenomenul pe care noi îl numim mental. Cum el nu vede decît această reflexie, AJNANI (omul ignorant) ajunge să se creadă o fiintă finită, un JIVA (individualitate). Dacă mentalul se introverteste căutînd sursa lui AHAMVRITTI, VASANASURILE se sting. Absenta lor antrenează disparitia fenomenului de reflexie, adică a mentalului care se resoarbe atunci în lumina Realitătii Unice, Inima. Aici se află rezumatul si esenta a ceea e un aspirant la desăvîrsire trebuie să cunoască. Datoria sa imperioasă constă în a căuta cu fervoare si concentrare sursa lui AHAMVRITTI .

Discipolul: Dar eforturile pe care el le poate face se limitează la starea de veghe. Cum o căutare realizată într-o singură stare din cele trei ale mentalului, poate să distrugă mentalul ?

Maestrul: Fără îndoială, SADHAKA incepe să caute sursa lui AHAMVRITTI cînd este în starea de veghe. Nu se poate spune atunci că mentalul său a fost distrus.Dar însusi procesul de căutare a Sinelui revelează aspirantului că alternanta sau transmutarea celor trei stări ale mentalului, ca de altfel a celor trei stări în sine, face parte din lumea fenomenală care nu ar trebui să afecteze ardenta sa căutare interioară.

Căutarea Sinelui prin intermediul autoanalizei nu este posibilă de fapt decît dacă se realizează cu o deosebit de intensă introvertire a mintii. Scopul final al unei asemenea căutări este cu adevărat Inima, Lumina Nediferentiată a Constiintei Pure, în care strălucirea reflectată a mentalului este complet resorbită .

Discipolul: Nu există deci nici o diferentiere pentru un JNANI între cele trei stări ale mentalului ?

Maestrul: Cum ar putea să existe din moment ce mentalul însusi este dizolvat si pierdut în lumina Constiintei ? Pentru JNANI cel trei stări sînt toate la fel de ireale. AJNANI este incapabil să înteleagă aceasta deoarece, pentru el, starea de veghe este modul prin care el atinge realitatea, în timp ce JNANI recunoaste Realitatea prin Realitatea însăsi. Pura Constiintă este eternă prin însăsi natura sa. Ea subzistă imuabil în starea de veghe, în vis si în somnul profund. In ochii celui care s-a absorbit în această realitate nu există nici mental, nici vreuna din stări si prin urmare nici introvertire nici extrovertire. El este starea permanent trează deoarece el este trezit fată de Sinele etern .

El este starea de vis perpetuu deoarece pentru el lumea nu este alt lucru decît un vis constant repetat .

El este starea de continuă adormire deoarece este în orice moment eliberat de constiinta lui "Eu sînt corpul" .

Discipolul: Trebuie deci să consider că vă aflati într-o stare de trezire-visare-adormire în timp ce îmi vorbiti ?

Maestrul: Cum experienta voastră constientă se limitează doar la momentelede extrovertire a mentalului, voi numiti momentul prezent stare "de veghe". Dar sînteti în acest moment adormiti fată de Sine, ceea ce face din voi oameni care dorm perpetuu .

Discipolul: Somnul nu este pentru mine decît o simplă vacuitate .

Maestrul: Gînditi astfel deoarece starea voastră de veghe constă într-o constantă efervescentă a mentalului vostru agitat .

Discipolul: Prin vacuitate înteleg că în timpul somnului nu am, ca să spun asa, constiintă de nimic. Pentru mine e ca si cum nu as exista .

Maestrul: Dar totusi existati atunci cînd dormiti .

Discipolul: Este posibil, în orice caz eu nu-mi dau seama .

Maestrul: Eu sper că glumiti. Vreti să spuneti că nu existati în timpul somnului? Vă numiti domnul X cînd adormiti, iar cînd vă treziti descoperiti că ati devenit domnul Y ?

Discipolul: Faptul că îmi conserv identitatea poate fi un efect al memoriei mele .

Admitînd aceasta, vedeti acest lucru posibil dacă nu ar exista o continuitate a constiintei ?

Discipolul: Dar eu nu sînt constient de această continuitate atunci cînd dorm .

Maestrul: Nu. Dar cine declară în acest moment că nu a fost constient? Bineînteles, mentalul tău. Puteti să afirmati că nu mai există mental atunci cînd dormiti. Dar ce valoare poate avea mărturia pe care o aduce mentalul vostru asupra existentei voastre si asupra a ceea ce trăiti în timpul somnului? A căuta sprijinul mentalului pentru a nega existenta voastră sau constiinta în această stare de somn, este ca si cum ati cere fiului vostru să se îndoiască de propria voastră nastere. Aduceti-vă aminte, v-am mai spus-o, că existenta si constiinta nu sînt două lucruri diferite.Ele sînt identice si dacă, dintr-un anumit motiv, văsimtiti obligati să admiteti că existati atunci cînd dormiti, fiti sigur că aveti, de asemenea, constiinta că existati. Constiinta pe care o pierdeti în timpul somnului este cea a existentei voastre corporale. Confundati, pentru moment, veritabila Constiintă a Sinelui care este eternă.PRAJNANA (constiinta care cunoaste), sursa lui "EU", subzistă întotdeauna si nu este afectată de nici una dintre cele trei stări trecătoare ale mentalului.

PRAJANAN vă permite să vă păstrati identitatea. PRAJNANA provine de dincolo de cele trei stări si poate să subziste dincolo de ele si indiferent de ele. Va trebui să căutati această realitate în timpul a ceea ce voi numiti starea de veghe, urcînd de la AHAMVRITTI pînă la sursa sa. Această căutare, intens practicată, vă va revela faptul că mentalul si cele trei stări ale sale sînt nereale. Veti descoperi că sînteti Constiinta Eternă, infinită a Fiintei Pure: Sinele, Inima .
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Inima este Sinele
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.11.2008, 03:33 View PostDownload Post

INIMA ESTE SINELE


Discipolul: SRI BHAGAVAN vorbeste despre Inimă ca fiind sediul Constiintei si ca fiind identică cu Sinele. Ce semnifică în mod exact "Inima" ?

Maestrul: Imi puneti această întrebare despre Inimă deoarece sînteti interesat de izvorul Constiintei. Cercetarea "eului" si a naturii sale exercită asupra oricărui spirit profund o fascinatie irezistibilă .

Fie că îl numiti Dumnezeu, sau Sinele, sau Inima, sau locul Constiintei, acest lucru nu are nici cea mai mică importantă. Punctul pe care trebuie să-l percepem si pe care de aceea îl numim Inimă, semnifică centrul cel mai profund al fiintei noastre, fără de care nimic nu ar fi putut exista .

Discipolul: Totusi SRI BHAGAVAN a indicat pentru Inimă un anumit loc în corpul fizic, adică în regiunea pieptului, la două degete în dreapta sternului .

Maestrul: Da, acolo este, asa cum afirmă înteleptii, centrul experientei spirituale .

Acest centru este spiritual; el nu are nici o legătură cu inima fizică, cea care face ca sîngele să circule si care este denumită cu acelasi nume. Centrul spiritual al Inimii nu este un organ corporal. Nu se poate spune despreEa decît un singur lucru, că Ea constituie chiar sursa fiintei noastre. Este cea cu care sînteti identic (cum o indică si literal si numele în sanscrită), fie că sînteti treziti, adormiti, visînd, absorbiti în muncă, sau cufundati în SAMADHI .

Discipolul: In acest caz, cum poate fi localizată într-o parte a corpului? Fixînd un loc precis Inimii, se pare că atribuim limite fiziologice pentru ceva ce este dincolo de spatiu si timp .

Maestrul: Este adevărat. Dar persoana care pune această întrebare despre pozitia Inimii consideră, de asemenea, că ea există cu sau în corpul său. Dumneavoastră, cel care mă întrebati în acest moment aveti impresia că doar corpul dumneavoastră se află aici si că de fapt îmi vorbiti de undeva din spatiu ? Nu, bineînteles, deoarece admiteti existenta dumneavoastră corporală. Pentru că pornim din acest punct de vedere putem vorbi despre corpul fizic .

La drept vorbind, Constiinta Pură este indivizibilă. Ea nu se poate împărti în părti. Ea nu posedă nici formă, nici "interior", sau "exterior", nici "dreapta", sau "stînga". Constiinta Pură, care este deci Inima, include în ea tot ceea ce există. Nimic nu-i poate fi exterior. Acesta este Adevărul Ultim. Pornind de la acest punct de vedere absolut, este evident imposibil să asociem vreun loc fizic Inimii, Sinelui sau Constiintei. De ce? Deoarece corpul este o simplă proiectie a mentalului care la rîndul său este o umilă reflexie a Inimii luminoase. Cum Ceea ce contine totul ar putea fi mărginită în acest spatiu minuscul al corpului fizic,cînd acest corp însusi nu reprezintă decît o infimă manifestare fenomenală a Realitătii Ultime? Dar cine în această lume va întelege aceasta? Oamenii nu pot să gîndească decît în termenii corpului fizic si ai universului senzorial. Să luăm un exemplu: Dumneavoastră spuneti: "Am părăsit îndepărtata mea tară, situată dincolo de Himalaya, pentru a veni în acest ASRAM", dar acest lucru nu este adevărat. Ce reprezintă "a merge", ce reprezintă "a te întoarce", ce reprezintă orice miscare pentru Spiritul unic si universal care sînteti? Voi sînteti acolo unde întotdeauna ati fost. Corpul vostru este cel care si-a schimbat locul si s-a transportat dintr-o tară în alta pînă a ajuns la ASRAM. Acesta este simpluladevăr. Totusi pentru o persoană care se consideră a fi un subiect ce trăieste într-o lume obiectivă, aceasta este o propozitie care pare de domeniul imaginatiei. Deci, coborînd la nivelul de întelegere obisnuită, i se asociază Inimii un loc determinat în corpul fizic .

Discipolul: Dar cum as putea întelege atunci acea afirmatie a lui BHAGAVAN, conform căreia experienta centrului Inimii se poate localiza într-un loc anume din zona pieptului ?

Maestrul: Atunci cînd ati admis în mod real că din punctul de vedere veritabil siabsolut Inima (sau Constiinta Pură) se găseste dincolo de spatiu si timp, restul vă va fi usor de înteles dintr-o perspectivă exactă .

Discipolul: Chiar din această optică am pus întrebarea referitoare la pozitia Inimii. Eu as vrea să înteleg experienta lui BHAGAVAN .

Maestrul: Pura Constiintă transcende mentalul. Ea este experimentată direct. Inteleptii cunosc existenta lor acorporală, care nu are sfîrsit, exact la fel cum oamenii obisnuiti îsi cunosc existenta în corpul fizic. Totodată, experienta Constiintei poate s-o comporte pe cea a corpului,sau nu. In experimentarea acorporală a Constiintei Pure, un întelept se află dincolo de spatiu si timp. Lui nu i se poate pune nici o întrebare referitoare la locul unde este plasată Inima. Corpul fizic nu poate rămîne în viată în afara Constiintei. Senzatia noastră că trăim într-un corp are deci ca bază Constiinta. Dar această senzatie corporală, prin însăsi natura ei, implică limitări si nu poate coincide cu Constiinta eternă si fără sfîrsit. Ea nu este decît un reflex punctual si minuscul al Constiintei Pure cu care înteleptul a înteles că este identic. Pentru el, prin urmare, această constiintă corporală nu este decît un fel de reflexie în constiinta infinită si radioasă care este el însusi. Este singurul mod în care înteleptul îsi resimte existenta fizică. In timpul experientei sale transcendente (dincolo de limitele corpului) cînd percepe Inima în calitate de Pură Constiintă, înteleptul nu tine în nici un fel cont de corpul său. El localizează atunci în interiorul limitelor sale corporale această experientă a Absolutului, printr-un fel de amintire senzorială care provine din momentele în care el era constient de corpul său .

Discipolul: Pentru oameni ca mine,care nu au nici experienta directă a Inimii si nici amintirea care reprezintă o consecintă a acestei experiente, problema pare destul de dificilă. Am putea să încercăm să ghicim acest loc ?

Maestrul: Dacă locul Inimii ar fi trebuit să depindă de un gen de ghicit, chiar si pentru omul obisnuit, aceasta ar fi fost o problemă lipsită de importantă. Dar nu, în nici un caz, nu poate fi vorba despre ghicit; trebuie să existe o intuitie reală si infailibilă .

Discipolul: Cine trebuie să aibă această intuitie infailibilă ?

Maestrul: Toată lumea .

Discipolul: SRI BHAGAVAN, îmi atribuiti o cunoastere intuitivă a Inimii ?

Maestrul: Nu, nu a Inimii, ci a amplasării sale în corpul fizic .

Discipolul: SRI BHAGAVAN, afirmati că eu îmi cunosc prin intuitie pozitia Inimii în corpul fizic ?

Maestrul: De ce nu ?

Discipolul: (arătîndu-se cu degetul): SRI BHAGAVAN, vă referiti la mine personal ?

Maestrul: Da, iată intuitia. Cum v-ati desemnat prin acest gest? Nu v-ati plasat degetul pe partea dreaptă a pieptului? Chiar acolo este centrul Inimii .

Discipolul: Neputînd să cunosc direct Inima trebuie, să mă sprijin pe această intuitie ?

Maestrul: Ce este atît de socant? Atunci cînd un scolar afirmă "Eu sînt cel care a făcut această adunare" sau atunci cînd vă întreabă "Vreti ca eu să vă aduc să cititi această carte?", vă va desemna capul său, care i-a permis să facă adunarea, sau picioarele sale, care l-au purtat atît de rapid pentru a vă face un serviciu? Nu. In ambele cazuri degetul arătător se va îndrepta către partea dreaptă a corpului în mod natural, exprimînd cu inocentă acest adevăr profund că sursa Eului său se găseste acolo. Aceasta este o intuitie infailibilă care, în acest fel, îl face să se refere la el însusi, la această Inimă care este Sinele. Este un act absolut involuntar si universal, identic la toti indivizii. Ce dovadă mai convingătoare doriti în legătură cu pozitia Inimii în corpul fizic ?

Discipolul: Totusi, eu am auzit un sfînt declarînd că îsi resimte experientele spirituale în locul situat între sprîncene .

Maestrul: Cum am mai spus deja, aici este vorba de Realizarea Ultimă si Perfectă, care transcende relatia subiect-obiect. Atunci cînd este realizată, nu mai contează unde este plasată experienta spirituală .

Discipolul: Este vorba de a sti care dintre cele două puncte de vedere este corect:

1) centrul experientelor spirituale este situat între sprîncene;

2) el este situat în zona pieptului .

Maestrul: Dacă doriti să vă dăruiti unei practici spirituale vă veti concentra între sprîncene. Veti realiza atunci BHAVANA (contemplarea imaginativă a mentalului). Starea supremă (ANUBHAVA) sau realizarea cu care vă identificati complet si în care vise resoarbe întreaga individualitate, transcende mentalul. Atunci nu mai există nici un centru care să vi se pară distinct si separat .

Discipolul: As vrea să vă pun o întrebare în termeni usor diferiti. Locul dintre sprîncene poate fi considerat sediu al Sinelui ?

Maestrul: Dumneavoastră acceptati Sinele ca sursă ultimă a Constiintei, care subzistă fără schimbare în cele trei stări ale mentalului. Acest lucru îl admiteti. Dar priviti ce se întîmplă cu o persoană în meditatie care selasă stăpînită de somn. Primul semn al acestei toropeli este următorul: capul începe să cadă spre piept. Acest fenomen nu ar putea să se producă dacă Sinele ar fi fost situat între sprîncene sau în oricare altă parte a capului. In timpul somnului profund, experienta Sinelui nu este resimtită între sprîncene. Deci, nu am putea considera acest centru ca fiind sediul Sinelui fără a accepta în acelasi timp faptul că acesta din urmă îsi abandonează din cînd în cînd locul său, ceea ce este absurd. SADHAKA (aspirantul la spiritualitate) poate avea, cu sigurantă, experiente la nivelul tuturor centrilor sau CHAKRA asupra cărora el îsi concentrează atentia. Nu este nici un motiv să concluzionăm că locul particular al acestor experiente ar fi, ipso facto, locul Sinelui.Se povesteste o istorie interesantă despre KAMAL, fiul sfîntului KABIR. Ea arată faptul că acest cap si, a fortiori, locul dintre sprîncene nu poate fi considerat ca sediu al Sinelui. KABIR avea o intensă devotiune fată de

SRI RAMA. El nu ezita niciodată să ofere de mîncare celor care aduceau din toată inima lor, slavă lui DUMNEZEU. Totusi, într-o zi el a constatat că nu avea cît ar fi fost nevoie pentru o reuniune a credinciosilor. Nimic nu a putut totusi să îl oprească să pregătească dinainte masa în dimineata următoare. Impreună cu fiul său au părăsit, deci, casa în mijlocul noptii pentru a face rost de alimente. Se povesteste, apoi, că tatăl si fiul au luat toate proviziile unui vînzător printr-o gaură pe care au făcut-o în peretele casei acestuia. Apoi fiul s-a întors înapoi pentru a trezi familia vînzătorului si a le spune că ei au fost prădati, deoarece a anunta acest lucru era pentru el o chestiune de principiu. Din nefericire, atunci cînd a vrut să se salveze fugind prin spărtura zidului, pentru a-si ajunge tatăl care îl astepta la celălalt colt al casei, trupul său s-a întepenit în acea spărtură si i-a fost imposibil să scape de acolo. Nevrînd să fie descoperit de urmăritorii săi (deoarece în acest caz i-ar fi fost imposibil să-i hrănească pe credinciosi a doua zi), KAMAL l-a strigat pe tatăl său cerîndu-i să-i taie capul si să i-l ia cu el, ceea ce acesta a si făcut. KABIR a reusit să fugă cu priviziile furate si cu capul fiului său, pe care l-a ascuns pentru a nu fi descoperit hotul proviziilor. Dimineata următoare, KABIR i-a primit pe credinciosi asa cum fusesestabilit, fără să se îngrijoreze deloc de evenimentele din noaptea precedentă. "Dacă aceasta este vointa lui RAMA, si-a zis el, ca fiul meu să-si piardă viata, asa să fie!" Seara, el a iesit în oras în procesiune cu grupul prietenilor lui, pentru a realiza un BHAJANA si toatecelelalte ritualuritraditionale. In acest timp, vînzătorul căruia i se furaseră alimentele, s-a dus să se plîngă regelui si a arătat corpul mutilat al lui KAMAL. Dar ce indiciu putea să-i aducă un corp fără cap? Pentru a descoperi identitatea cadavrului, regele a ordonat să fie expus într-un loc foarte vizibil al străzii principale în speranta că cineva va veni să îl recunoască sau să îl ia. Intr-adevăr, nici un cadavru nu putea fi abandonat fără ca părintii si familia sa să îl binecuvînteze. Regele spera să obtină noi informatii de la omul care s-ar fi apropiat si ar fi luat trupul băiatului , si de aceea el pusese cîtiva politisti să supravegheze acel loc.KABIR si credinciosii, cîntînd BHAJANA au ajuns să treacă pe stradă exact prin locul în care se afla corpul lui KAMAL. Spre surprinderea tuturor a fost văzut atunci cadavrul ridicîndu-se si începînd să-si miste mîinile ritmic, marcînd măsura BHAJANEI pe care grupul o cînta. Această istorie dovedeste că nici capul, nici locul dintre sprîncene nu sînt sediul Sinelui. Totodată s-a remarcat că dacă unui luptător pe cîmpul de bătălie i se taie capul printr-o lovitură viguroasă de sabie, corpul continuă să se deplaseze si să-si miste mîinile ca si cum ar continua lupta, înainte de a cădea total lipsit de viată .

Discipolul: Dar corpul lui KAMAL era totusi mort de mai multe ore .

Maestrul: Ceea ce numiti moarte nu era pentru KAMAL o experientă extraordinară. Iată ce i s-a întîmplat cînd era încă si mai tînăr.In copilăria sa, KAMAL a avut un prieten de aceeasi vîrstă cu care se juca adesea un joc de bile. Ei doi au stabilit o regulă conform căreia cel care a pierdut una sau două partide trebuia să se conformeze dînd un gaj. Ei s-au despărtit într-o seară rezultatul final fiind o partidă în plus în favoarea lui KAMAL.Ziua următoare, văzînd că prietenul său nu soseste la

întîlnire, KAMAL s-a dus la el pentru a-i cere gajul.Acolo, o imagine teribilă îl astepta. Prietenul său era întins pe un pat iar familia plîngea lîngă el."Ce s-a întîmplat?" întrebă KAMAL. "El s-a jucat cu mine aseară si îmi datorează un gaj". Părintii si-au amplificat plînsul spunînd că copilul a murit. "Nu!" a spus KAMAL. "El nu este mort. El doar se preface ca să nu-mi plătească gajul pe care mi-l datorează". Membrii familiei au protestat cerîndu-i lui KAMAL să constate singur că nefericitul copil era mort si avea corpul teapăn si rece. "Pură comedie", a spus KAMAL. "Voi afirmati că trupul său este teapăn si rece? Ce dovedeste aceasta? Si eu pot face acest lucru. Spunînd astfel, el s-a întins lîngă prietenul său si într-o clipă a devenit teapăn si rece ca un mort. Săracii oameni, care pînă atunci plînseseră moartea propriului lor copil, au început, plini de uimire si suferintă, să plîngă de asemenea moartea lui KAMAL. Dar dintr-o dată KAMAL se ridică si spun: "Vedeti! Am fost "mort" asa cum spuneti voi. Totusi, iată-mă din nou viu, plin de fortă si ardoare. In acelasi fel, încearcă si el să mă păcălească, dar eu nu-l voilăsa să o facă, căci eu nu cred în comedia aceasta a lui". In final, sfintenia inerentă a lui KAMAL a readus viata copilului mort care i-a plătit gajul pe care îl datora. Morala acestei povestiri este că moartea nu înseamnă distrugerea Sinelui. Relatiile Sinelui cu corpul nu sînt limitate la nastere si moarte. Locul său în corpul fizic nu are nici o legătură cu experientele resimtite într-un loc particular, ca de exemplu locul dintre sprîncene: aceste experiente sînt datorate, într-adevăr practicii lui DHYANA asupra acestui centru. Starea supremă a constiintei de Sine nu este niciodată absentă. Ea transcende cele trei stări ale mentalului, ea transcende viata si moartea .

Discipolul: Deoarece SRI BHAGAVAN a declarat că Sinele poate să fie resimtitîn oricare din centrii de fortă, desi locul său este în Inimă,nu ar fi posibil, gratie practicii lui DHYANA asupra centrului dintre sprîncene, ca tocmai acest centru să devină locul Sinelui ?

Maestrul: Atîta vreme este vorba de o etapă în practica concentrării, în care ne fixăm atentia asupra unui loc determinat, orice consideratie despre locul Sinelui nu poate fi decît o teorie. Voi vă gînditi că sînteti subiectul, cel care vede. Locul în care se concentrează atentia voastră devine obiectul care este văzut. Este deci vorba despre ceea ce se numeste pur si simplu BHAVANA (ideatie). Atunci cînd, din contră, deveniti Martorul,vă absorbiti în Sine si nu sînteti decît una cu El. Aceasta este Inima .

Discipolul: Trebuie să practicăm neapărat concentrarea asupra locului dintre sprîncene ?

Maestrul: Atunci cînd se practică DHYANA, oricare ar fi ea, obiectul asupra căruia SADHAKA îsi fixează mintea, încetează să mai existe si să fie distinct de subiect. Subiectul si obiectul devin Sinele unic, Inima. Practica concentrării asupra centrului dintre sprîncene este o SADHAKA ca oricare alta. Pe durata concentrării gîndurile sînt disciplinate eficient. Si iată motivul: orice gînd reprezintă o activitate extrovertită a mentalului. El constituie o consecintă directă a "vederii" fizice sau mentale. Totodată trebuie să notăm că această SADHAKA specială, care constă în fixarea atentiei între sprîncene, trebuie însotită de JAPA; într-adevăr, (în ordinea importantei organelor de simt), ceea ce vine pleacă imediat după ochiul fizic este urechea fizică, fie pentru a disciplina, fie din contră, pentru a dispersa mentalul. Tot astfel, după ochiul mentalului (cu alte cuvinte, vizualizarea mentală a obiectului) urmează urechea mentalului (cu alte cuvinte, articularea si ascultarea mentală a cuvîntului) care este cea mai importantă pentru a disciplina si a reîntări mentalul, sau pentru a-l distrage si, prin urmare, pentru a-i disipa fortele. Atunci cînd vă fixati ochiul mentalului asupra unui centru, de exemplu centrul dintre sprîncene, trebuie să practicati totodată articularea mentală a unui NAMA (nume) sau a unei MANTRA. Dacă nu, veti pierde cu rapiditate din vedere obiectul concentrării. SADHANA, asa cum a fost descrisă, conduce la identificarea numelui, verbului, Sinelui, -oricare ar fi termenul folosit - cu centrul ales pentru a ne realiza DHYANA. Cît despre Realizarea ultimă, aceasta este Constiinta pură, Sinele, Inima .

Discipolul: De ce SRI BHAGAVAN nu ne dă îndicatii privind practica concentrării asupra vreunui centru anume sau CHAKRA ?

Maestrul: YOGA-SUTRAS desemnează SAHASRARA în zona crestetului, ca fiind sediul Sinelui. PURUSHA SUKTA declară că este Inima. Pentru a-i permite unui SADHAKA să nu fie mereu supus îndoielilor mereu posibile, îl sfătuiesc să simtă "firul conducător" al lui "Eu" sau al lui "Eu sînt" si să-l urmezepînă ajunge la sursa sa. Eu îl sfătuiesc astfel deoarece, în primul rînd este imposibil pentru oricine să aibă cea mai mică îndoială asupra notiunii de eu, în al doilea rînd, oricare ar fi SADHANA adoptată, scopul final este realizarea sursei lui "Eu sînt", care formează chiar premizele experientei voastre. Dacă, prin urmare, veti practica ATMA VICHARA veti ajunge la Inimă care este Sinele .
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cautarea Sinelui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.11.2008, 03:35 View PostDownload Post

CAUTAREA SINELUI


Discipolul: Cum putem realiza Sinele ?

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Maestrul: Sinele cui? Găseste-l !

Discipolul: Al meu, dar cine sînt eu ?

Maestrul: Găseste-te pe tine însuti !

Discipolul: Nu stiu cum să fac acest lucru .

Maestrul: Este suficient să reflectezi la această întrebare. Cine spune: "Eu nu stiu? "Cine este "Eu" în această întrebare? Cine este cel care este necunoscut ?

Discipolul: Cineva sau ceva din mine .

Maestrul: Cine este acel cineva? In interiorul cui ?

Discipolul: Acesta este probabil un fel de putere...

Maestrul: Găseste-o !

Discipolul: Pentru ce m-am născut ?

Maestrul: Cine este născut? Răspunsul este acelasi pentru toate întrebările .

Discipolul: Atunci, cine sînt eu ?

Maestrul (surîzînd): Ai venit pentru a mă face să trec un examen? Tu trebuie să spui cine esti .

Discipolul: Chiar dacă as încerca de mii de ori nu cred că as putea ajunge să percep acest "Eu". Nu-mi este perceptibil în mod clar .

Maestrul: Cine declară că "Eu" nu este perceptibil? Există doi "Eu" în tine în care unul nu îl discerne pe celălalt .

Discipolul: In loc să caut "Cine sînt eu?" as putea să-mi pun întrebarea "Cine sînteti dumneavoastră?". Mintea mea s-ar putea fixa atunci asupra dumneavoastră, căci eu vă consider ca fiind Dumnezeu, sub forma Gurului. As putea fi astfel mai aproape de scopul meu focalizîndu-mă asupra acestei căutări decît să mă întreb "Cine sînt eu ?"

Maestrul: Oricare ar fi forma căutării tale, vei fi obligat să ajungi la un "Eu" unic, la Sine. Toate distinctiile care se stabilesc între "eu" si "voi", între Maestru si discipol, etc., sînt simple semne ale ignorantei. "Eul" suprem este singurul care există. A gîndi altfel înseamnă a ne crea iluzii. Există în PURANA povestea înteleptului RIBHU si a discipolului NIDAGHA. Ea este foarte instructivă .

RIBHU a transmis discipolului său Adevărul Suprem al lui BRAHMAN (Supremul Absolut) Unic, fără egal. Totusi, în pofida eruditiei si inteligentei sale, NIDAGHA nu a simtit în el toată convingerea că el ar fi făcut pentru a adopta si a urma calea lui JNANA (Cunoasterii). Els-a întors pentru a-si dedica întreaga viată respectării regulilor morale si religiei rituale .

Dar înteleptul îsi iubea discipolul tot atît de mult cît acesta din urmă îsi venera maestrul. In ciuda vîrstei sale înaintate, RIBHU se hotărî să meargă în satul lui NIDAGHA pentru a-si găsi discipolul si a vedea pînă la ce punct a reusit acesta, în urma învătăturilor primite, să transceandă ritualismul religios. Inteleptul s-a deghizat pentru a vedea cu proprii săi ochi felul în care NIDAGHA se comporta atunci cînd nu stia că este observat de maestrul său. Fără a fi recunoscut de NIDAGHA, tăranul a întrebat de ce este atîta agitatie. I s-a răspuns că trecea regele .

- "O, este regele! Este în fata procesiunii !"

- "Dar unde este ?" a întrebat tăranul .

- "Acolo pe elefant" i-a răspuns NIDAGHA .

- "Spuneti că regele este pe elefant. Da, îi văd pe amîndoi", a răspuns tăranul. "Dar care este regele si care este elefantul?"

- "Ce!" A exclamat NIDAGHA. "Ii vedeti pe amîndoi dar nu stiti că omul care este deasupra este regele si animalul de dedesubt este elefantul? Inseamnă că îmi pierd timpul vorbind cu un asemenea om !"

- "Vă rog nu vă pierdeti răbdarea cu un ignorant ca mine", l-a rugat tăranul."Ati spus"deasupra" si "dedesubt". Ce vreti să spuneti cu aceasta ?"

NIDAGHA nu a mai putut suporta: "Vedeti regele si elefantul, unul deasupra si celălalt dedesubt si vreti totusi să stiti ce semnifică "deasupra" si "dedesubt"! " a exclamat el. "Dacă lucrurile pe care le vedeti si cuvintele pe care le rostesc nu vă ajută deloc, doar actiunea va putea să vă învete cîte ceva. Aplecati-vă si veti vedea! "

Tăranul s-a supus. NIDAGHA s-a suit pe umerii săi si i-a spus: "Acum veti întelege. Eu sînt deasupra, ca regele; tu esti dedesubt, ca elefantul. Acum este clar ?"

- "Nu, nu încă" a răspuns tăranul linistit. "Spuneti că sînteti "deasupra" ca regele si că eu sînt "dedesubt" ca elefantul."Regele", "elefantul", "deasupra", "dedesubt" pînă aici este clar. Dar vreti să-mi explicati ce întelegeti prin "Eu" si "Tu" ?"

Atunci cînd NIDAGHA s-a găsit brusc confruntat cu o asemenea problemă atît de importantă, care consta în a defini pe "tu" în raport cu "eu", în mintea sa s-a făcut lumină. El s-a aruncat imediat la pămînt si a căzut la picioarele maestrului său spunînd: "Cine, dacă nu RIBHU, venerabilul meu maestru, ar putea smulge astfel mintea mea de la această existentă fizică dezvelită de profunzime, pentru a o aduce la Existenta adevărată a Sinelui? O, maestru binevoitor, îti implor binecuvîntarea !"

Deoarece scopul vostru consta în a transcende fără întîrziere, gratie lui ATMA-VICHARA, zădărnicia acestei existente fizice, cum puteti justifica aceste distinctiiîntre "tu" si "eu", care apartin corpului? Atunci cînd vă directionati mintea către interior pentru a căuta aici sursa gîndurilor, unde este "tu" si unde este "eu"? Trebuie mai întîi să căutati pentru a deveni în final Sinele. El cuprinde în el însusi toate fenomenele .

Discipolul: Dar nu este ciudat faptul că "Eul" trebuie să caute "Eul"? Căutarea prin intermediul întrebării "Cine sînt eu?" nu reprezintă la urma urmelor o formulă goală? Sau este necesar să-mi pun această întrebare la nesfîrsit, repetînd-o ca o MANTRA ?

Maestrul: Căutarea Sinelui cu sigurantă nu implică o formulă goală. Este mai mult decît repetarea oricărei MANTRA. Dacă cercetarea interioară bazată peîntrebarea "Cine sînt eu?" ar fi fost o simplă investigatie mentală, ea nu ar fi avut o valoare prea mare. Scopul căutării Sinelui prin intermediul acestei întrebări constă în a focaliza întregul mental asupra Sursei sale. Deci nu este vorba despre un "Eu". In final, căutarea Sinelui înseamnă mult mai mult decît o formulă goală, deoarece ea implică o activitate intensă a întregului mental pentru ca el să rămînă fixat asupra purei Constiinte a Sinelui .

Căutarea Sinelui este singura metodă directă pentru a realiza Existenta neconditionată si absolută care sînteti voi cu adevărat .

Discipolul: De ce căutarea Sinelui prin intermediul acestei întrebări este considerată singura metodă directă ce conduce la JNANA ?

Maestrul: Deoarece toate felurile de SADHANA, cu exceptia celei a lui ATMA-VICHARA,presupun să păstrăm mentalul ca suport al SADHANEI însăsi. Fără mental, nici o SADHANA nu poate să fie practicată în afară de cea despre care vorbeam .

Egoul poate lua forme diferite din ce în ce mai rafinate pe măsură ce avansăm în practica spirituală, dar el niciodată nu este distrus .

Atunci cînd JANAKA (un străvechi rege întelept, ce reprezintă pentru VEDE un ideal, acela al armonizării dintre starea de eliberare si eficacitate socială) a exclamat "Acum am descoperit hotul care nu a încetat să actioneze pentru a mă ruina ! El va fi imediat executat!", el făcea aluzie la ego, la mental .

Disciolul: Dar hotul poate fi perceput la fel de bine si prin alte SADHANA .

Maestrul: A încerca să distrugi egoul sau mentalul prin alte SADHANA decît ATMA-VICHARA, este ca si cum hotul s-ar deghiza în politist pentru a prindehotul, adică pe el însusi. Doar ATMA-VICHARA poate revela adevărul că nici egoul si nici mentalul nu există.Doar aceasta permite să realizăm Existenta pură nediferentiată: Sinele, Absolutul .

Fiind realizat Sinele, nu mai rămîne nimic de cunoscut, deoarece acesta este fericirea perfectă, Totul .

Discipolul: In această viată plină de limitări, as putea realiza eu vreodată fericirea Sinelui ?

Maestrul: Această fericire a Sinelui este mereu în tine si o vei găsi tu singur dacă o vei căuta cu ardoare. Cauza suferintei nu se găseste în viata exterioară. Ea este în tine si se găseste în ego. Tu îti creezi limite tie însuti si apoi începi o luptă fără sperantă pentru a le transcende. Toate suferintele sînt datorate egoului. Durerile apar din cauza ta. La ce ar fi de folos să atribui evenimentelor vietii cauza acestei suferinte care se află în mod real în tine? Ce bucurie ati putea găsi în lucrurile exterioare vouă? Si dacă ati obtine-o, cît timp ar putea dura ea? Dacă negati egoul si îl transformati în cenusă negîndu-i existenta, veti fi liberi. Dacă îl acceptati vă va impune limitări si vă veti lansa într-o luptă inutilă pentru a le transcende. In acest fel hotul a încercat să-l "ruineze" pe regele JANAKA. A fi Sinele, care este adevărata voastră natură, este singurul mijloc de a realiza beatitudinea, binele vostru etern .

Discipolul: Deoarece nu am realizat acest adevăr, că doar Sinele există, n-ar fi mai bine să adopt BAKTI MARGA (MARGA = cale) si YOGA MARGA, ca fiind cele mai potrivite scopurilor SADHANEI decît VICHARA MARGA? Realizarea fiintei noastre absolute, adică a lui BRAHMA JNANA (Cunoasterea lui BRAHMAN, Supremul Absolut) nu ar fi imposibil de atins pentru un om obisnuit ca mine ?

Maestrul: BRAHMA JNANA nu este o cunoastere pe care s-o dobîndesti si care să-ti dea bucuria atunci cînd ai dobîndit-o. Acesta este un punct de vedere fals, care va trebui abandonat. Această presupunere ignorantă va produce chinuri fără sfîrsit ca în cazul celor zece prosti care se lamentau pentru "pierderea"celui de-al zecelea tovarăs care nu fusese niciodată pierdut (aluzie la povestirea redată în SAD VIDYA - sutra 37). De unde apare în această parabolă cel de-al zecelea om? S-a pierdut el vreodată? Intelegînd că el a fost întotdeauna acolo, există ceva nou de cunoscut? Cauza tristetii lor nu se afla în pierderea unuia dintre ei ci în propria lor ignorantă, cu alte cuvinte în presupunerea lor că unul dintre ei se înecase, desi le era imposibil să stie care, deoarece ei nu număraseră decît 9 persoane. Tot astfel este si în cazul tău. Nu există în realitate nici un motiv pentru care să fii trist sau nenorocit. Tu însuti impui limitări propriei tale naturi de fiintă infinită si apoi tot tu te plîngi pentru că nu esti decît o creatură finită. In acel moment realizezi SADHANA sau o alta pentru a elimina aceste limitări care de fapt nu există. Dar dacă SADHANA ta admite existenta lor, cum te va ajuta ea să transcenzi aceste limitări? De aceea eu îti spun că trebuie să cauti ceea ce esti cu adevărat - Fiinta pură, infinită, Sinele Absolut. Esti mereu Sinele si numai el.Prin urmare, nu poti să ignori în mod real niciodată Sinele; ignoranta ta este fără fundament, ca cea a celor zece nefericiti care îsi plîngeau tovarăsul. Ea este cea care îi făcea să sufere. Deci adevărata cunoastere nu va crea pentru tine o nouă fiintă. Ea va aboli pur si simplu "ignoranta ta ignorantă". Fericirea nu este adăugată naturii tale. Ea nu face decît să se reveleze ca fiind starea ta naturală, eternă si de nesfîrsit. Singurul mod de a te elibera de suferintă constă în a cunoaste si a fi Sinele. Cum ar putea fi aceasta în afara ta ?



"ADEVARUL ULTIM ESTE ATIT DE SIMPLU..."

"Nimic altceva decît să fii în starea originară. Aceasta este tot ceea ce trebuie spus", declara SRI RAMANA .

Intr-adevăr, înalta sa învătătură pe care o dăruia celor care erau capabili să o primească, nu consta în nimic altceva decît în Tăcere. Atunci, el transmitea un flux tăcut de fortă ce permitea fiintei să experimenteze direct ceea ce întelege MAHRISHI prin iluminare .

Această carte este dăruită celor ce se vor cutremura, si se vor îmbogăti, mai apoi, prin Tăcere .

In opera lui MAHARISHI, acel simt al existentei pure, al comunicării directe a adevărului, atît cît poate fi el spus în cuvinte, este prezent în fiecare frază .
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> Maeștrii și învățătorii spirituali ai planetei, RAMANA MAHARISHI
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 2  [ 16 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !