Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 14:49
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Coincidențe neobișnuite


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Coincidențe neobișnuite
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.11.2008, 00:25 View PostDownload Post

Coincidențe neobișnuite


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Cea mai simplă formă a fenomenelor neobișnuite este fără îndoială, ceea ce s-a convenit a fi numit coincidență. Coincidența este constatată și admisă ca atare până în clipa în care ea se complică, devenind repetitivă. În matematică (deci și în teoria jocurilor, și a probabilităților), seriile de coincidențe pot fi greu explicate teoretic. Ele sunt mai greu de acceptat în realitatea de zi cu zi, deși uneori sunt admise (cum este, de pildă, cazul accidentelor de cale ferată sau avion). „Era scris să fie așa”, spune fatalistul, ceea ce îl face pe cartezian să explodeze, susținând: „Absurd! Este doar o pură coincidență, nimic mai mult!”, fără să realizeze că nu face altceva decât să îmbrace fatalismul cu o haină… hazlie.

Androginul și scoica?

Dar cine nu cunoaște istorii stranii legate de coincidențe?
Spre exemplu, un cunoscut mi-a povestit despre mătușa sa plecată demult din țară, care, în timpul copilăriei sale, a cules într-o zi o scoică frumoasă de pe o plajă la Marea Nordului. La mii de kilometri distanță, un băiețel culegea de pe o plajă australiană o altă scoică minunată. După douăzeci de ani, băiatul, care, între timp devenise un tânăr, a venit în Anglia și s-a îndrăgostit nebunește de mătușa prietenului meu, cu care s-a și căsătorit. Au trecut anii, cei doi au avut copii, iar într-o zi, ca din întâmplare, ei și-au regăsit scoicile, pe care le păstraseră fiecare ca pe o amintire din copilărie. Cele două cochilii se asemănau într-atât, încât cei doi le-au pus cap la cap, pentru a constata că, de fapt, culeseseră cele două jumătăți ale aceleiași scoici!

Pe cățel îl cheamă Toy

Doi gemeni monozigoți (sau monoovulari), Jim Lewis și Jim Springer născuți în Ohio au fost adoptați la scurt timp după naștere de două familii diferite, care nu se cunoșteau și care locuiau la mare distanță în două orașe diferite. În anul 1979, după 39 de ani de separare, cei doi s-au întâlnit. Au constatat cu uimire că pe fiecare îl chema James și li se spunea Jim; că fiecare a studiat avocatura; că le-a plăcut desenul tehnic și tâmplăria. Fiecare fusese căsătorit și avea un fiu pe care îl chema la fel: James Allan. Soțiile lor se numiseră Linda. Ambii divorțaseră și s-au recăsătorit. Pe noile neveste le cheamă Betty. Ambii aveau câte un cățel pe care îl chema Toy. De asemenea, amândoi obișnuiau să meargă în vacanță la plaja Sf. Petersburg din Florida, unde, deși semănau foarte mult, nu se întâlniseră niciodată.

Tinerii căsătoriți

Într-o frumoasă zi din primăvara anului 1958, domnul și doamna Donald P. Sullivan, proaspăt căsătoriți cu o zi înainte la New York, au sosit la Miami, unde se hotărâseră să-și petreacă luna de miere. În același timp cu ei a sosit la hotelul unde tânărul cuplu se cazase, venind de la același aeroport unde aterizaseră cei doi, un alt cuplu de tineri căsătoriți, care și ei au semnat în registrul hotelului cu numele de domnul și doamna Donald P. Sullivan.

A fost desigur necesară o identificare a celor două perechi, o confruntare a actelor de identitate, a certificatelor de căsătorie, ambele încheiate cu o zi înainte, și totul s-a terminat în jurul unei sticle de șampanie. Nici bărbații și nici tinerele lor soții nu se cunoșteau. Cei doi Donald P. Sullivan aveau amândoi 23 de ani, frecventaseră aceeași universitate și trăiseră în copilărie în același cartier, dar fără să facă cunoștință unul cu celălalt până în acel moment!

Monezile care călătoresc

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Uneori, oamenii se amuză să-și marcheze monezile, înainte de a le repune în circulație. După mulți ani, li se întâmplă câteodată să-și regăsească în buzunar moneda însemnată, revenită într-un mod aproape miraculos. În cartea sa „Strange World” (O lume ciudată), reporterul american de radio Frank Eduards povestește istoria unui comerciant din Indiana, Sam Day, care obișnuia să păstreze într-un buzunăraș de velur special amenajat, o monedă de o jumătate de dolar bătută în 1858 și primită de bunicul său în același an. Tatăl său o moștenise și îți gravase pe ea inițialele sale, înainte să o transmită mai departe lui Sam Day. Acesta o păstra ca pe o relicvă de familie și o considera aducătoare de  noroc, motiv pentru care își rugase soția să-i confecționeze buzunărașul de velur.

Dar în anul 1949, Sam își pierdu faimoasa monedă. Exact 12 ani mai târziu, el o regăsi în casieria magazinului său. Fusese înmânată vânzătoarei de către un client care tocmai cumpărase ceva.

Domnul de Fortgibu și budinca cu prune

Budinca cu prune este o specialitate englezească; cu toate acestea poetul francez Emile Deschamps a trăit o suită de coincidențe amuzante legate de această prăjitură. În copilărie el a fost invitat de domnul de Fortgibu să mănânce o bucată de budincă cu prune.

Zece ani mai târziu, pe când Deschamps se afla într-un restaurant din Paris a remarcat că se servea o budincă cu prune foarte apetisantă. A comandat o bucată, dar i s-a spus că ultima budincă tocmai a fost servită unui alt consumator.

„Domnule de Fortgibu” se adresă chelnerul clientului, „aveți bunătatea să împărțiți budinca dumneavoastră cu acest domn?” Cel care îi oferise cu ani în urmă budinca lui Deschamps era acum un om în vârstă, cu părul cărunt și purtând uniforma de colonel. El a fost foarte bucuros să împartă budinca cu Deschamps, aducându-și aminte împreună de întâmplarea care se petrecuse cu zece ani în urmă.

Anii au trecut și Deschamps a fost invitat la o petrecere unde i s-a spus că va fi servită budincă cu prune. „În cazul acesta sunt convins că va fi prezent și dl. de Fortgibu” i-a spus în glumă Deschamps gazdei, povestindu-i acesteia întâmplările. Seara petrecerii a sosit, și la sfârșitul mesei a fost servită o delicioasă budincă cu prune celor zece invitați. Exact în acel moment ușa s-a deschis și și-a făcut apariția dl. de Fortgibu care nu era invitat! Deja foarte bătrân, cu un aer dezorientat, el de fapt greșise adresa pe care o căuta și nimerise la această petrecere din „întâmplare”!

Scarabeul de aur

Carl Gustav Jung, unul dintre fondatorii psihologiei secolului XX, a relatat următoarea poveste în tratatul său „Sincronicitate: Un Principiu Acauzal de Conexiune”, scris în 1960:
„O tânără pe care o tratam a avut, într-un moment critic un vis în care i se oferise un scarabeu de aur. Ea îmi povestea acel vis, iar eu mă rezemasem de fereastra închisă. Deodată am auzit un zgomot în spate, de parcă cineva ciocănea ușor în geam. M-am întors și am zărit o insectă zburătoare lovindu-se de geamul exterior. Am deschis fereastra și, atunci când creatura a dat să intre în cameră, am prins-o. Era un exemplar din cea mai apropiată rudă a scarabeului existentă la altitudinea noastră, un „Cetonia aurata”. Contrar obiceiurilor, acest gândac simțise nevoia să intre într-o cameră întunecoasă, tocmai în acest moment… Cazul… pare să aibă aici un fundament arhetipal. Era un caz deosebit de dificil și, până în momentul visului, progresele au fost insignifiante. Trebuie să spun că motivul principal îl constituiau gândurile pacientei, care se agățase atât de puternic de ideea ei deformată despre realitate încât trei doctori – eu eram al treilea – nu reușiseră să-i scoată din cap această ciudățenie. Evident, era nevoie să se producă ceva irațional, ceva ce eu nu puteam face. Visul a fost suficient pentru a clătina – destul de ușor, e adevărat – atitudinea raționalistă a pacientei mele. Dar când „scarabeul” a intrat pe fereastră zburând, esența naturală din sufletul ei a reușit să spargă armura în care o sufocau gândurile, și acesta a ieșit la suprafață. Ceva a început în sfârșit să se pună în mișcare. Orice schimbare importantă în atitudine înseamnă o reînnoire psihică, însoțită de apariția în visele și imaginația pacientului a simbolurilor renașterii. Scarabeul este de mult timp cunoscut drept un simbol al renașterii.”

Acest articol reproduce un fragment din lucrarea Cartea misterelor de Gregorian Bivolaru

sursa: yogaesoteric
martie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Misterele lumii
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !