Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 17.11.2019, 23:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10 - Trebuințele și răul care apare din ele
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:03 View PostDownload Post

Capitolul 10
Trebuințele și răul care apare din ele


1. Domnul: “N-ați citit voi despre Edenul pământesc de odinioară, acolo unde a fost făcut primul om? Acest Eden era o grădină mare în care creșteau din belșug cele mai bune roade de pe întreg pământul; și în locul acela nu a muncii mâna vreunui om! Astfel, primii oameni nu aveau case și orașe; ei aveau doar foarte puține trebuințe, ușor de mulțumit, dar rămâneau sănătoși, atingeau o vârstă foarte înaintată și aveau destul timp să se ocupe de creșterea lor sufletească, ceea ce explică de ce ei se aflau într-o legătură strânsă, permanentă, cu forțele cerului.

2. Cain a ridicat însă, din îndemnul Satanei, un oraș pentru fiul său Hanoh, căruia i-a și dat numele acestuia; și aceasta a fost piatra de temelie care a stat la baza tuturor relelor de pe pământ.

3. Adevăr vă spun vouă: omul nu are nevoie de foarte multe pentru traiul de pe acest pământ; însă pretențiile de mărire ale omului și trufia sa, înfumurarea sa și setea de putere, toate acestea cer nespus de multe și tot nu pot fi mulțumite!

4. Iar toate acestea sporesc mai ales grijile oamenilor și atunci firește că ei nu mai au timp să se îndeletnicească cu ceea ce ar trebui să se îndeletnicească - lucru pentru care i-a așezat Dumnezeu pe acest pământ.

5. De la Adam și până la Noe, copiii din munți n-au dus niciodată vreun război, căci ei aveau doar trebuințe mici și nici unul nu vroia să fie mai mult decât era fratele său, iar părinții le impuneau respect copiilor lor în cel mai înalt grad, pentru că s-au dovedit mereu a fi conducători înțelepți, buni învățători și sfătuitori. (Detalii despre acea perioadă vezi: „Casa Domnului”, n.r.)

6. Atunci însă când omenirea mioapă la suflet și la minte a început să-și împodobească în fel și chip conducătorii, învățătorii și sfătuitorii, le-au uns capelele și le-au așezat pe ele coroane, înzestrându-i cu tot felul de puteri pentru sporirea autorității lor, s-a încheiat cu viața modestă!

7. Fastul și luxul au însă stomacul foarte mare, cu neputință de saturat. Pământul n-a mai putut da hrană de ajuns, iar bogătașii greu de săturat au început să se întindă și iar să se întindă, socotind pământurile ocupate ca fiind ale lor, după care au trecut neîntârziat la sporirea bogăției lor, stârnind astfel pizmă și invidie și, prin acestea, nemulțumire, gâlceavă și războaie, iar, la sfârșit, cel mai puternic a impus dreptatea sa, s-a făcut stăpân peste cei mai slabi și i-a silit să muncească pentru el și să i se supună lui în toate. Iar cei răzvrătiți au fost pedepsiți și constrânși la ascultare necondiționată, de multe ori chiar sub amenințarea pedepsei cu moartea!

8. Vedeți deci, toate acestea au fost urmările unei creșteri exterioare pe acest pământ, ale setei de bogăție și ale trufiei născute de ea!

9. Iar atunci când Eu, cu spiritul Meu venit din ceruri, vreau să vă întorc cu gândul la starea primordială preafericită a primilor oameni și vă arăt căile date uitării un timp atât de îndelungat, căi care duc spre împărăția lui Dumnezeu, cum îmi puteți spune voi că aceste condiții pe care vi le-am pus pentru a deveni ucenicii Mei sunt prea severe, ba chiar aproape de neîmplinit?!

10. Adevăr vă spun vouă: jugul pe care îl voi așeza pe umerii voștri este unul ușor și ușoară ca fulgul este și povara pe care v-o dau Eu să o duceți, față de poverile pe care le aveți de dus acum, zi de zi.

11. Cât de numeroase sunt grijile voastre! Voi nu cunoașteți odihna și liniștea nici ziua, nici noaptea, și toate acestea din pricini lumești, ca nu cumva să păgubiți ceva din imaginata voastră splendoare și din bunăstarea făurită prin sudoarea adeseori îndoită cu sângele surorilor și fraților voștri mai slabi!

12. Cum ar mai putea atunci sufletul, care are asemenea griji, sa găsească vreun pic de timp pentru a face câte ceva și pentru revelarea spiritului lui Dumnezeu în sine însuși?

13. Da, sufletele voastre, la fel ca sufletele a milioane de oameni, nici nu mai știu măcar că poartă în ele o scânteie din spiritul lui Dumnezeu, darămite să mai poală și să mai dorească - ținând seama de grijile voastre lumești, de nemăsurat - să facă ceva folositor pentru revelarea și înflorirea acestuia. În slăbiciunea lor, bieții oameni sunt mânați de voi la munci înrobitoare pentru splendoarea și bunăstarea voastră, astfel că nu mai pot face nici ei, la rândul lor, nimic pentru mântuirea lor. Și astfel, și voi, la fel ca și supușii voștri, sunteți niște oameni morți, adevărați copii ai Satanei, și nu vreți să ascultați vorbele Mele, care vă conduc cu adevărat către viață, ci căutați motive de împotrivire, din care nu poate rodi însă altceva pentru voi și pentru toți supușii voștri decât moartea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11 - Despre cauza Potopului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:05 View PostDownload Post

Capitolul 11
Despre cauza Potopului


1. Domnul: “I se aduc adeseori învinuiri lui Dumnezeu, spunându-se: «Cum a putut oare Dumnezeu să trimită un asemenea potop pe pământ, încât să distrugă orice vietate, și cum i-a putut El nimici pe cei din Sodoma și Gomora?!» O, nimic mai lesne! Căci de ce să lași să mai viermuiască pe pământ niște boțuri de carne fandosite, insuflate cu viață, dar ale căror suflete s-au îndepărtat într-atâta de rânduiala lui Dumnezeu încât le-a dispărut până și ultima urmă a conștiinței de sine, din prea marea grijă pentru propriul trup?

2. Poate oare exista o decădere mai mare a sufletului omenesc decât aceea în care sufletul nu numai că nu mai are habar de spiritul lui Dumnezeu din el însuși, dar sfârșește chiar prin a se pierde pe sine într-atât încât începe să-și renege propria existență și nu mai crede că există?!

3. Da, odată înrădăcinată în oamenii acestei lumi o asemenea stare, omul însuși încetează să mai fie om; el nu mai este atunci decât un animal dominat de instincte și cu o rațiune palidă, complet incapabil să-și mai trezească sufletul și, cu atât mai puțin, să-și reveleze spiritul. De aceea, aceste simple trupuri din carne trebuie nimicite și lăsate să putrezească împreună cu sufletele prea puternic legate de ele, pentru ca poate, după multe mii de ani, vreun suflet pe deplin eliberat de legăturile sale carnale, să poată păși din nou pe calea care duce spre creșterea spirituală și spre mântuire, fie pe acest pământ, fie pe altul. (Vezi și: „Împărăția misterioasă a spiritelor”, n.r.)

4. Astăzi sunt foarte mulți oameni care, din pricina prea multelor lor griji lumești și de dragul propriului lor trup, nu mai știu nimic de sufletul lor. Asta o mai puteți încă vedea uneori chiar și la voi, la saduchei și, într-o mai mare măsură, la toți ceilalți oameni; căci nimeni nu mai știe cine este și ce înseamnă sufletul! Unii vorbesc - ce-i drept - despre el și spun: «Pe sufletul meu» și «în sufletul meu»; dar dacă îl întrebi apoi pe vreunul: «Prietene, ce este de fapt sufletul?», atunei cel întrebat rămâne dintr-o dată ca vițelul la poartă nouă și își dă seama că nu știe ce să răspundă!

5. Iar când un suflet ajunge să nu se mai cunoască nici măcar pe sine, și până la urmă uită chiar cine și ce este el de fapt, atunci s-a întrecut măsura! Și atunci lui Dumnezeu nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să trimită din nou asupra pământului forța Sa de nimicire a trupurilor omenești, și aceasta cu o putere mai mare sau mai mică, după purtarea oamenilor și după măsura în care ei mai știu ceva sau nu mai știu chiar nimic despre spiritul din ei și despre sufletul lor.

6. Asemenea oameni care sunt preocupați doar de lumea lor și de propriul trup ajung adeseori, ca formă exterioară, foarte frumoși și durdulii, în special femeile; și explicația cea mai simplă a acestui fapt constă în contopirea tot mai mare a sufletului cu carnea. Astfel de oameni devin însă, în egală măsură, slabi și foarte vulnerabili în confruntarea cu răul. Trupurile lor se îmbolnăvesc ușor, este de ajuns să-i atingă doar răsuflarea unui lepros și sunt sortiți inevitabil pieirii; în timp ce asupra altor oameni, care au un suflet liber, iar în interiorul acestuia un spirit pe deplin revelat, se pot abate toate otrăvurile acestui pământ și nimic nu le va putea dăuna: căci un suflet liber și spiritul revelat au în ele cu prisosință forța și mijloacele necesare pentru a rezista cu bine oricărui dușman, pe când un suflet strâns în chingile nevoilor cărnii se aseamănă mai curând cu un uriaș pus în lanțuri, care nu se mai poate apăra nici măcar de bâzâiturile unei muște și trebuie să privească neputincios cum un pitic nevolnic se apucă să-i desprindă cu un cuțit capul de pe umeri, încet, dar cu atât mai dureros.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12 - Indrumari misionare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:07 View PostDownload Post

Capitolul 12
Îndrumări misionare


1. Domnul: “Țineți minte ce vă spun! Când ajungeți într-un loc și vedeți acolo oameni, bărbați și femei trupeși și împodobiți în fel și chip, preocupați doar de plăcerile trupului și fără nici un strop de iubire într-înșii, vedeți-vă de drumul vostru, căci acolo nu este nimic de făcut pentru împărăția lui Dumnezeu, ci s-a adunat deja cel puțin jumătate din Sodoma și Gomora! Iar de acel loc nu este departe nici judecata lui Dumnezeu; fiindcă asemenea suflete întrupate, care în marea lor majoritate și-au înmormântat aproape toată conștiința propriei lor existențe în mormântul cărnii lor, sunt întru totul încătușațe. Iar dacă de trupurile lor frumoase se apropie pe furiș duhurile rele, crude și încă foarte grosiere ale aerului, atunci asemenea suflete încătușațe nu au nici o posibilitate de apărare și sunt primele răpuse, cu carnea lor cu tot, care, fiind atât de legată de suflet, este mult mai vulnerabilă decât carnea trupului unui suflet liber.

2. Duceți-vă numai și apucați zdravăn de mână o asemenea femeie firavă de la oraș, și ea va țipa de durere; duceți-vă în schimb la țară, la un țăran muncitor care, pe lângă munca sa, se mai îngrijește și de sunetul său și de cel al copiilor lui, și veți putea strânge mâinile țăranului și ale copiilor lui cât veți vrea de tare, iar ei un vor scoate nici un țipăt de durere sau de teamă!

3. Credeți cumva că o asemenea robustețe ar veni de la munca cea grea și de la călirea datorată ei?! Ei bine, nu. Adevăr vă spun vouă: robustețea este doar urmarea eliberării sufletului din trupul lui printr-o dăruire manifestată în diferite feluri, și la fel se înfăptuiește apoi și călirea trupului.

4. Atunci însă când toată grijă este acordată doar frăgezirii cărnii (și există chiar școli în care trupul este modelat prin tot felul de gimnastici, iar apoi frăgezit pe cât posibil prin tot felul de alifii și uleiuri), fără a se avea deloc grijă și de suflet, acolo nu mai există suflete libere și puternice: și dacă se abate apoi chiar și numai o boare otrăvită asupra unor asemenea trupuri penibil de nevolnice, atunci prea ușor moartea poale sărbători o recoltă bogată.

5. Atunci încep însă vaietele și plânsetele, și așa-zișii credincioși cască gura și spun: «Vai! Ce plăcere o fi găsind Dumnezeu în a abate un necaz după altul asupra omenirii?!», după care trag concluzia fie că nici nu există Dumnezeu, fie că Dumnezeu este prea măreț și nu se sinchisește nicidecum de creaturile de pe acest pământ, sau chiar că Dumnezeu ar fi ajuns să fie însetat de jertfe și tămâie, și acum ar trebui din nou îmbunat prin jertfe bogate, prin formule magice și prin tămâie! Ori că Dumnezeu s-ar fi înfuriat și s-ar răzbuna acum pe bieții oameni neputincioși și că ar fi nevoie deci să ne pocăim, punându-ne cenușă în cap și aruncând cel puțin doisprezece țapi ispășitori în Iordan!

6. Dar la un lucru nu se gândește nimeni, și anume că toate suferințele, toate bolile, țoale războaiele, sărăcia, foametea și ciuma - toate au drept cauză faptul că oamenii, în loc să se îngrijească de sufletele și spiritul lor, urmând rânduiala lui Dumnezeu, se îngrijesc numai de trupurile lor!

7. Predicile despre teamă de Dumnezeu sunt rostite astăzi unor suflete deja moarte, iar predicatorul, al cărui suflet este de asemenea mort, nu mai crede demult în ele, ci numai în răsplata primită pentru predica să și în onoarea și faima pe care i le aduce talentul său de bun orator. Și astfel, un orb îl conduce pe un alt orb, iar un mort vrea să învie un alt mort. Primul predică în folosul trupului său, iar celălalt ascultă predica tot în folosul trupului său. Dar oare ce folos poate trage din aceasta un suflet cu adevărat bolnav?

8. Eu sunt un Mântuitor. Dar cum pot Eu să fac asemenea lucruri, se întreabă oamenii cu sufletul mort, și deci complet orbi? Adevăr vă spun vouă: Eu nu vindec trupul bolnavilor, dar acolo unde un suflet nu s-a amestecat încă prea mult cu carnea sa, Eu îi redau sufletului libertatea prin trezirea sa în spirit, în măsura în care se mai poate. Spiritul, care înainte era întemnițai în suflet, este astfel descătușat și revelat și întărește apoi de îndată sufletul, după care nimic nu este mai ușor pentru el decât să vindece într-o clipă toate bolile cărnii, restabilind astfel ordinea firească.

9. Această tămăduire este privită apoi drept un miracol, deși în realitate ea este cea mai firească și mai naturală vindecare a trupului! Căci ceea ce are cineva, aceea poale să și dea; ceea ce nu are însă, aceea nici nu poate da!

10. Cel care are un suflet viu, după rânduiala lui Dumnezeu, și un spirit liber în el, acela poate elibera la rândul lui și sufletul fratelui său, dacă acesta nu este încă prea legal de trupul său, iar sufletul vine apoi foarte repede în ajutorul trupului de carne. Dacă însă tămăduitorul de suflete are el însuși un suflet foarte bolnav, mai mult mort decât viu, cum i-ar putea el oferi unui alt suflet ceea ce îi lipsește lui însuși?! Chibzuii de aceea la ce veți face!

11. V-am descris așadar condițiile în care puteți fi primiți în rândul ucenicilor Mei, precum și răul de pe acest pământ, până în cele mai mari profunzimi. În continuare, faceți cum veți dori! Eu nici nu vă silesc să deveniți ucenicii Mei, nici nu vă împiedic să o faceți. Dacă vă hotărâți însă să fiți ucenicii Mei, trebuie să vă eliberați mai întâi sufletele și să le faceți puternice, căci altminteri ucenicia întru învățătura Mea nu v-ar folosi la nimic!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13 - Noe și arca sa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:09 View PostDownload Post

Capitolul 13
Noe și arca sa


1. După ce au ascultat această învățătură, toți au făcut ochii mari și și-au spus în șoaptă: “Mea culpa” (îmi recunosc greșeala)! Iar tânărul fariseu nu prea știa ce să-Mi răspundă. Cyrenius și Iulius aveau și ei chipuri cam îngândurate, la fel ca și Ebahl, și chiar Iara, care se gândea cu îngrijorare la frumusețea ei.

2. Iar Cyrenius a spus, după ce a meditat îndelung: “Doamne și mărite învățător, eu mi-am mai petrecut câteva zile și nopți alături de Tine și Te-am văzut făcând multe minuni. Te-am auzit uneori vorbind cu mare asprime, dar nimic nu m-a impresionat vreodată, în toată viața mea, atât de mult ca cele spuse de Tine acum! Căci, după spusele Tale, se pare că nici noi nu stăm cu mult mai bine decât stăteau Sodoma și Gomora pe vremea lui Avraam. Și toate preocupările și faptele noastre sunt în optima forma (în cel mai bun caz) ale Satanei. Prietene, este o lecție foarte dură! Și, din păcate, nu putem tăgădui nicicum că Tu ne-ai arătat aici adevărul gol-goluț; dar cum să întoarcem pentru totdeauna și de bunăvoie spatele întregii lumi, pentru a ne dărui în întregime trezirii noastre în spirit?”

3. Eu i-am răspuns: “Prietene, nimic mai simplu! Poți să rămâi exact așa cum ești și exact cine ești, și vei fi mai mare peste cei pe care ai fost pus să-i conduci; însă nu spre gloria ta, ci în folosul oamenilor!

4. Căci iată, atunci când - pe vremea lui Noe - s-au revărsat apele peste tot pământul, pe care de fapt îl locuiau cei mai stricați dintre oameni, atunci apele au ucis, în afara lui Noe, a micii sale familii și a animalelor pe care Noe le-a putut lua în arca sa, tot ce exista în întreaga lume, exceptând, firește, peștii din apă.

5. Și cum crezi tu că și-au putut ține zilele Noe și familia sa acolo, sus, pe crestele valurilor ucigașe ale marelui potop? Vezi tu, el se afla în arca sa care era bine închisă, iar apele dezlănțuite au trebuit să o ducă foarte cuminți în cârca lor, fără să poată pătrunde pe nicăieri înăuntru, pentru că altfel ar fi pus în pericol și viața lui Noe!

6. Acest potop ucigaș se menține însă în continuare, din punct de vedere spiritual, la nivelul pământului. Și adevăr îți spun ție, că acest potop nu este cu nimic mai puțin primejdios pentru viața oamenilor de pe pământ decât cel natural de pe vremea Iui Noe.

7. Și cum poți oare să te ferești să nu mori înecat în apele potopului ucigaș de suflete? Adevăr îți spun ție: ceea ce a făcut Noe din punct de vedere fizic, același lucru trebuie făcut acum la nivelul spiritului, și numai astfel veți fi feriți de moartea prin înecare în apele acestui mare potop!

8. Cu alte cuvinte: să-i dați, potrivit rânduielii lui Dumnezeii, lumii ceea ce este al lumii, dar mai ales lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

9. Metaforic vorbind, «arca lui Noe» reprezintă smerenia, iubirea de aproape și de Dumnezeu, care trebuie să-l caracterizeze pe om.

10. Cel care este smerit și însuflețit de o iubire curată și dezinteresată pentru Dumnezeu Tatăl și pentru toți ceilalți oameni, și care este mereu animat de dorința de a-i sluji, după puterile sale, pe toți ceilalți – după rânduiala lui Dumnezeu - acela va pluti nevătămat pe valul, altminteri ucigaș, al tuturor păcatelor lumii. Și, la capătul vieții acesteia pământene, atunci când pentru el apele vor fi scăzut și se vor fi retras în adâncurile lor întunecate, atunci arca sa va poposi pentru o binemeritată odihnă pe marele Ararat al împărăției nemuritoare a lui Dumnezeu și va deveni pentru cel care a condus-o căminul său pentru totdeauna.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14 - Cum trebuie privite și folosite comorile pământene
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:28 View PostDownload Post

Capitolul 14
Cum trebuie privite și folosite comorile pământene


1. Domnul: “Privește-Mă! Oare nu trebuie și Eu să am legături cu lumea? Mănânc și beau, iar lumea Mă slujește la fel cum valurile l-au slujit odinioară pe Noe! E drept că valul se frământă cumplit sub arca Mea, dar el nu o va puica înghiți niciodată!

2. Nu este vina ta că aici s-a întemeiat odată un Imperiu roman. Acuma el este un fapt, iar tu nu-l poți distruge! Chiar acest imperiu are legile lui bune, care ajută ca ordinea să fie păstrată, iar oamenii să fie supuși. Dacă tu te vei considera însă un stăpân care este deasupra legii și poartă coroana domniei, atunci te afli pe un drum păgubos pentru tine, chiar dacă nu și pentru oamenii care oricum trebuie să respecte legea care a fost dată, cu toate avantajele și dezavantajele ei. Dacă însă te supui tu însuți legii și te vezi doar ca un protector și executor al ei, conform instituțiilor stalului și necesităților, atunci te afli în postura cea dreaptă și-ți vei putea construi din materialul spiritual al legii o arcă ce te va purta pe deasupra valurilor atât de învolburate ale păcatelor lumii!

3. Dacă, pe deasupra, vei mai respecta și preceptele atât de ușor de urmat ale învățăturii Mele, întru totul potrivite de altfel cu legile voastre, aceasta înseamnă că faci îndeajuns ceea ce trebuie pentru trezirea ta în spirit. Iar dacă Eu spun îndeajuns, arată-Mi atunci pe altcineva care ar putea considera că nu este de ajuns!”

4. Cyrenius a spus: “Dar gândește-Te, Doamne, la fastul și la luxul în care sunt eu obligat să trăiesc datorită funcției mele în stat și amintește-Ți ce ai spus mai devreme despre fastul și luxul din lumea aceasta!”

5. Eu: “Dar iubești tu, în adâncul sufletului tău, fastul și luxul din lume?” 6. Cyrenius a răspuns: “O, nicidecum; pentru mine toate acestea sunt un adevărat coșmar!”

7. Eu: “Ei bine, de ce te frământă atunci fastul obligatoriu și luxul obligatoriu? Nici o strălucire și nici o podoabă nu pot deveni, dacă nu sunt iubite de inima ia, o povara pentru sufletul și spiritul tău! Dacă însă inima ta se simte legată de un obiect material, fie el chiar și un lucru cât de neînsemnat, atunci el poate deveni la fel de dăunător pentru sufletul și pentru spiritul tău ca și o coroană grea din aur curat și din nestematele cele mat prețioase.

8. Totul depinde în privința aceasta numai de starea de spirit a inimii: căci altminteri oamenilor acestui pământ li s-ar putea considera, în modul cel mai ridicol, ca fiind păcate chiar și soarele, luna și toate stelele, căci ele strălucesc și luminează atât de minunat, iar omul se bucură fără îndoială de ele. Prin urmare și tu, Cyrenius, te poți bucura foarte bine de strălucirea ta în fața oamenilor, dar fără să o lași să devină o bucurie trufașă și, prin urmare, prostească, căci aceasta este cea care distruge și până la urmă omoară sufletul!

9. Doar și lui Solomon i s-a îngăduit, și chiar i s-a poruncit, să se înconjoare de atâta lux cum nu se mai văzuse la nici un rege înaintea sa și nici nu se va mai vedea la vreunul după el. Și atâta vreme cât el n-a resimțit o bucurie trufașă pentru acest lux, ci una dreaptă, izvorâtă din înțelepciune, bucuria aceasta s-a dovedit înălțătoare pentru sufletul și pentru spiritul său. Când însă, mai apoi, din marea sa splendoare s-au născut sentimente de trufie, iar orgoliul a pus stăpânire pe el, atunci el s-a prăbușit în toate privințele în ochii lui Dumnezeu și ai oamenilor mai buni, și el a decăzut în toate păcatele lumii, iar operele și faptele sale n-au mai fost decât mascări în fața oamenilor buni și adevărate fărădelegi în fața Iui Dumnezeu.

10. Și îți spun acum ție, precum și tuturor celorlalți, că pentru om este chiar bine și folositor ca, odată ce sufletul său este pe deplin trezit iar spiritul său revelat și înflorit, ei să trăiască în timp ce se află încă pe acest pământ splendoarea cerurilor, înveselindu-și în mod drept cu ea spiritul. Căci mai de laudă este să construiești decât să distrugi. Însă nu c bine să încerce așa ceva decât cei despre care am vorbit mai înainte, pentru ca cei care nu sunt încă treziți din punct de vedere spiritual să poată vedea de ce este în stare un om cu adevărat evoluat spiritual.

11. Cel care însă își construiește un palat întru propria sa onoare și spre gloria sa, și ajunge să se iubească pe sine însuși în toată splendoarea sa, acela săvârșește un mare păcat împotriva propriului său suflet și a spiritului divin dinlăuntrul său, și se va distruge pe sine, precum și pe toii urmașii săi, căci aceștia se vor considera apoi încă de la naștere ca fiind mai buni decât toți ceilalți oameni.

12. Iar dacă splendoarea palatelor strică inimile celor care locuiesc în ele, iar aceștia nu vor mai resimți decât trufie și dispreț față de acei oameni care nu pot locui în palate, atunci îți spun: este mai bine ca palatele cu pricina să fie transformate de îndată într-un morman de ruine.

13. Prin urmare, nu este nicidecum împotriva ordinii lui Dumnezeu să ridici un oraș în care oamenii să trăiască apoi și să muncească în pace și în bună înțelegere unul cu altul, la fel ca o familie într-o casă, și să se poată ajuta mai ușor în toate unii pe ceilalți, prin comparație cu situația în care ei ar locui la mare depărtare unul de altul. Dacă însă într-un asemenea oraș vor pătrunde apoi trufia, sete de lux și de splendori, invidia, ura, prigoana și chiar crima, dar și necuviința și delăsarea, atunci mai bine este ca un asemenea oraș să fie făcut de îndată una cu pământul, căci altminteri el va deveni un cuibar al tuturor relelor primordiale care, cu timpul, vor otrăvi întreg pământul, precum Hanohul de dinainte de potop și precum Babilonul și marele oraș Ninive de după potop! Cât de mari au fost odinioară aceste orașe, iar acum pe locul lor nu se mai află decât câteva colibe amărâte! Acolo unde a fost odată orașul Hanoh, astăzi se întinde o mare, la fel ca și în locul vechilor orașe Sodoma și Gomora, precum și în locul a zece orășele mai mici din preajma acestora; și fiecare a fost mai mare decât Ierusalimul de astăzi, care nici el nu mai este la fel de mare ca pe vremea lui David.

14. Ceea ce s-a petrecut însă cu orașele acelea se va petrece și cu Ierusalimul, și unii dintre cei de aici vor fi de față și vor avea parte de grozăvia pustiirii! Căci, după cum am spus, este mai bine fără asemenea orașe, dar cu un suflet desăvârșit, decât cu un oraș în care sufletul omului poate fi complet nimicit acum și pentru totdeauna!

15. Astfel că tu, Cyrenius, poți avea tot ceea ce pământul are mai frumos și mai minunat pe suprafața sa cea mare și te poți bucura de toate, lăudându-L și preamărindu-L pe Dumnezeu; nu te lega însă niciodată cu inima de comorile acelea, căci toate splendorile lumii se vor sfârși într-o zi pentru ele însele și pentru tine, atunci când vei schimba viața cea trecătoare cu veșnicia! Căci tot ce este materie nu este de fapt nimic altceva decât ceea ce ți-am explicat Eu pe îndelete mai înainte. Spune-Mi, ești oare mulțumit și ai înțeles totul exact așa cum trebuie înțeles în fața lui Dumnezeu și a întregii lumi?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15 - Despre calea cea dreaptă pentru desăvârșirea omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:40 View PostDownload Post

Capitolul 15
Despre calea cea dreaptă pentru desăvârșirea omului


1. Cyrenius a spus: “Da, acum sunt lămurit pe deplin și am înțeles că nimic din cele lumești nu contează de fapt. Așa cum pentru fiecare fir de iarbă există o anumită lege care îi îngăduie să crească, tot așa există doar o singură lege potrivită pentru întreaga existență a omului, prin respectarea căreia omul își poate câștiga prin sine însuși deplina libertate, la fel cum nu există decât o singură cale, mereu aceeași, pe care omul își poate împlini - dacă va păși pe ea - adevărata și eterna sa menire; pe oricare alta dintre nesfârșit de multele căi spre libertate, pe care din punct de vedere moral, omul ar putea de asemenea păși, marele și unicul țel adevărat desemnat de Dumnezeu ar fi cu neputință de atins!

2. Faptul însă că drumul arătat de Tine, mărite Doamne, este singurul drept și adevărat, l-am înțeles acum atât de bine și de limpede, pe cât de limpede strălucește soarele în miezul zilei. Am înțeles de asemenea că omul, fie el mare sau mic, poate păși netulburat pe calea cea dreaptă atunci când are voința sinceră să o facă: îmi dau însă totodată seama că nici un om nu ar fi putut găsi vreodată prin sine însuși calea acesta a deplinului adevăr atât de desăvârșit, potrivit tuturor necesităților vieții. Un asemenea lucru poate fi arătat grabnic oamenilor care au puterea de înțelegere necesară numai de către spiritul lui Dumnezeu!

3. Deși drumul este de acum clar conturat, totuși - după părerea mea - el nu va fi urmat decât arareori pe deplin; căci mecanismele mult prea materiale ale lumii se așează ca un obstacol de-a curmezișul căii acesteia unice, adevărate și drepte, iar mulți dintre cei care vor dori să pășească pe ea se vor împiedica de aceste bariere și vor face cale întoarsă, mai ales dacă nu vor vedea foarte repede un prim rezultat extraordinar al eforturilor lor, lucru care nici nu se poate petrece atât de repede cum își imaginează ei în primul moment, mai ales în cazul acelor oameni care s-au contopit aproape complet cu lumea materiei.

4. Eu unul sper ca, prin grația Ta nemărginită, să pot atinge marele țel; dar eu sunt unul singur, iar statul roman număra multe milioane de oamenii. Cum oare și când vor ajunge aceștia - căci și ei sunt oameni la fel ca și noi - pe calea aceasta?!”

5. La aceste vorbe, tânărul fariseu a spus: “Mărite stăpâne, tocmai acest gând mă frământă și pe mine! Noi înșine putem, ce-i drept, să pornim deja în pace pe calea mântuirii; cum să facă însă acest lucru milioanele de oameni care nu pot să-și stingă setea chiar la gura izvorului și să vorbească, dacă au vreo îndoială, cu însuși marele Maestru al vieții?”

6. Eu le-am răspuns: “S-a avut grijă și de acest aspect. Căci, în urma Mea, poarta cerului va rămâne deschisă și tot ceea ce vorbim noi aici va putea fi auzit tot la fel chiar și după mai bine de o mie de ani, cuvânt cu cuvânt, și va fi consemnat, ca și cum totul ș-ar petrece sub ochii celor ce vor trăi peste aproape două mii de ani după noi, pe pământ. Iar dacă vreunul dintre aceștia va avea pe viitor vreo îndoială, el va putea cere din ceruri cea mai limpede povață. Căci în viitor, toți oamenii vor fi povățuiți de însuși Dumnezeu, iar cel ce nu se va lăsa povățuit de Dumnezeu, acela nu va pătrunde în împărăția plină de lumină a adevărului.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16 - Despre înălțarea lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 18:54 View PostDownload Post

Capitolul 16
Despre înălțarea lui Iisus


1. Domnul: “Vă spun însă vouă că nu va fi deloc ușor ca oamenii să se păstreze mereu la înălțimea adevărului pur: căci mintea lor, chiar de va ajunge uneori la o mare ascuțime, nu va putea cuprinde totuși faptul că Eu aș putea fi, prin spiritul Meu, Acela care odinioară - pe muntele Sinai i-a dat lui Moise legile, printre tunete și fulgere și care, prin înțelepciunea și puterea Lui, menține și guvernează întregul univers nemărginit! Chiar și unora dintre voi vă vine greu să credeți, deși sunteți martorii a tot ceea ce se petrece și s-a petrecut și în alte locuri, că Eu simt întru lotul una cu Tatăl din ceruri. Dar ce vor spune oare înțelepții lumii despre toate acestea, când vestea va ajunge la urechile lor din a mia gură?!

2. De aceea, doar celor săraci cu duhul li se va da vestea, nu și înțelepților acestei lumi; căci ceea ce este măreț în fața lumii, este o năpastă în fața lui Dumnezeu!

3. Omul simplu, modest, cu inima încă de ajuns de curată, are și un suflet mai liber, iar în sufletul său are un spirit mai puțin învăluit, și de aceea înțelege repede și ușor ceea ce este al spiritului. Un așa-zis înțelept însă, al cărui suflet este înțesat de tot felul de probleme materiale și care nici nu mai are habar de spiritul divin dinlăuntrul său, cu siguranță că nu va mai cuprinde cu mintea ceea ce voi înțelegeți în mare parte destul de ușor și în adevărata sa profunzime. Și totuși, nici chiar voi nu puteți cuprinde încă multe cu mintea; însă, după înălțarea Mea, le veți cuprinde pe toate, pe de a-ntregul!” 4. La aceste vorbe. Cyrenius a întrebat degrabă: “La ce înălțare Te referi de fapt? Ai să fii cumva înălțat la rang de rege al regilor pe pământ și încoronat ca atare?” 5. Eu: “Încoronat, da. Însă nu ca rege pământean și nici cu o coroană de aur! N-aș avea Eu oare puterea să-Mi iau un regat al pământului, care să se întindă chiar și dincolo de capetele acestuia? Cine M-ar putea împiedica să o fac? 6. Nu se află oare esența tuturor lucrurilor și, de asemenea, viața tuturor oamenilor, în mâna Tatălui Meu, care este în Mine, așa cum Eu sunt în El? De câte ori ți-ai putea trage răsuflarea fără vrerea spiritului divin care este în Mine, care singur însuflețește totul divin și vă ține pe toți în viață?!

7. Căci la ce le-a folosit oamenilor pe timpul lui Noe toată puterea lor și arta războaielor? Vezi tu, același spirit divin a dezlănțuit furia apelor deopotrivă asupra regilor și supușilor lor, și toți au pierit sub ape!

8. La ce i-a folosit puternicului faraon măreața sa armată? Spiritul Meu divin i-a trecut pe fiii lui Israel nevătămați prin Marea Roșie, iar ostile faraonului, care-i urmăreau, au pierit înghițite de ape!

9. Dacă aș fi vrut așadar să devin un rege pe acest pământ, ce putere M-ar fi putut oare împiedica să o fac?

10. Dar departe de Mine acest gând și departe și de toți aceia care vor să calce pe urmele Mele. Pe Mine Mă așteaptă o cu totul altă înălțare și încoronare, despre care vei afla mai multe abia când ea se va fi petrecut. Unele semne însă ți le-am dat deja chiar la începutul întâlnirii noastre și dacă ți le vei aminti, îți vei putea imagina tu singur restul!”

11. Cyrenius a spus: “Bine, Doamne, știu de-acum prea bine cine și ce ești, și toate câte le poți face - dar tot nu pot să pricep încă prea bine de ce Tu, cu toată puterea ta cea mare, ești nevoit - după cum se știe - să fugi de prigoana lui Irod și a Templului!?

12. Eu i-am răspuns: “Prietene, puteai să nu te mai ostenești cu întrebarea aceasta! În primul rând pentru că ți-am explicat în amănunt încă din Nazaret, iar în al doilea rând ar fi trebuit să fi înțeles de-acum, din toate cuvintele Mele, că am venit în această lume nu pentru a-i face pe morți încă și mai morți decât suni ei deja, ci pentru a-i readuce pretutindeni din nou la viață. Căci Eu sunt aici pentru a lua asupra Mea toată judecata hotărâtă pentru întreg pământul, astfel ca prin această judecată luată asupra Mea toți oamenii să își găsească mântuirea de moartea cea veșnică.

13. Totodată, sunt aici nu pentru a lovi, ci doar pentru a vindeca toate rănile omenirii împovărate cu rele de tot felul, și nu pentru a-i provoca acesteia răni încă și mai mari, și mai adânci.

14. Ți se pare oare că de teama prigonitorilor Mei sunt Eu oarecum un fugar? O, dacă asta crezi într-adevăr, atunci te afli în mare greșeală! Privește-i numai pe cei câțiva criminali fioroși! Ei bine, după Moise și după legile voastre, ei își merită însutit moartea. Și totuși, Eu nu voi lăsa ca ei să fie uciși, ci voi face astfel încât și ei să aibă parte de îndurarea cerească. Dacă vor ști să profite de îndurarea aceasta, atunci vor avea și ei parte de împărăția Mea; de vor cădea însă înapoi în păcat, atunci ei înșiși vor fi vinovați dacă mâna legii îi va ajunge din nou și-i va ucide! Căci, vezi bine, legea are mereu putere, pe când îndurarea vine doar din timp în timp în ajutorul celor oropsiți. Iar atunci când nu mai este îndurare trebuie să te supui din nou legii.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17 - Despre vrerea Domnului și despre libertatea sufletului omenesc
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 19:14 View PostDownload Post

Capitolul 17
Despre vrerea Domnului și despre libertatea sufletului omenesc


1. Domnul: “Vezi bine, tu ești purtătorul tuturor legilor, a întregii forțe și puteri a Romei în întreaga Asie și într-o parte a Africii, dar - totuși de voința Mea depinde dacă răufăcătorii vor fi judecați sau iertați, iar tu nu poți face nimic împotriva voinței Mele.

2. Tot așa i-aș putea sili, prin vrerea Mea, pe toți oamenii acestei lumi să facă unele fapte bune; dar și aceasta ar însemna o judecată, care l-ar transforma pe omul liber într-o mașinărie.

3. Tu nu ești totuși o mașinărie, pentru că înțelegi ceea ce faci la îndemnul cuvântului Meu, astfel încât faptele tale sunt pe deplin drepte, potrivit ordinii lui Dumnezeu. Iar dacă nu înțelegi ceva, atunci întrebi, și apoi acționezi din proprie știință, lucru care nu mai poate fi privit ca o constrângere dinafară, ci vine din tine însuți, ceea ce iarăși este în spiritul unei vieți libere.

4. Pentru că, dacă voința Mea te-ar constrânge, atunci ai fi un sclav în lanțuri. Dacă însă propria ta voință este cea care te constrânge, atunci ești un om liber. Căci, de acum, voința ta nu va mai dori decât ceea ce mintea ta, care este ochiul sufletului tău, va recunoaște drept unicul lucru adevărat și bun! Cu omenirea însă lucrurile ar sta altfel daca ar fi silită să se supună voinței Mele; căci ea nu ar recunoaște dinainte care lucru este bun și adevărat, iar faptele ei ar fi asemeni celor ale dobitoacelor, ba poate chiar mai rele. Căci dobitoacele se află pe o anumită treaptă de dezvoltare, de pe care o constrângere impusă ființei lor nu le poate produce sufletelor lor nici o pagubă morală, fiindcă sufletele lor de dobitoace nu au nimic de-a face cu vreo lege liberă a moralei; sufletul omului liber însă ar avea mult de suferit dacă ar fi supus unei constrângeri lăuntrice, pentru că aceasta ar fi împotriva naturii sale libere din punct de vedere moral.

5. Din toate acestea, dragul Meu Cyrenius, sper să poți înțelege foarte bine de ce par Eu că fug din fața celor care Mă prigonesc, abătându-Mă din calea lor unde și de câte ori pot: nu pentru a Mă păzi pe Mine de furia lor oarbă, ci pentru a-i feri pe ei - care, deși sunt orbi și proști, sunt totuși tot copii ai Mei - de osândă.

6. Atunci când întâlnesc însă oameni care Mă prigonesc, dar care în sinea lor sunt ceva mai buni decât alții, iar în anumite clipe de luciditate pot recunoaște adevărul și binele, de aceștia nu fug, ci îi las să vină la Mine pentru a fi îndrumați să poată recunoaște întunericul din ei și propria lor judecată, și pentru a se putea transforma apoi, devenind oameni după rânduiala lui Dumnezeu. Un exemplu viu pentru ceea ce ți-am spus ți l-au oferii cei treizeci de prigonitori tineri, dar puternici, ai temutei Mele ființe. Cu siguranță că nu i-aș fi adus încoace dacă nu aș fi văzut, încă de pe când erau departe, că sufletele lor pot fi modelate.

7. Și forțele naturii s-au supus vrerii Mele și i-au adus încoace. Prin aceasta însă, sufletul lor nu a suferit nici o constrângere. Odată ajunși aici, ei sunt îndrumați, mintea lor se îmbogățește cu lumină, iar în cele din urmă ei vor putea alege din proprie voință ceea ce sufletul lor își dorește cu adevărat.

8. Dar, iată, se apropie timpul ca soarele să își arate razele sale la orizont, și nici unul dintre voi nu s-a gândii să meargă să se odihnească! De ce oare? Ei bine, de data aceasta pentru că așa am dorit Eu! Nici acest lucru nu înseamnă însă o constrângere a sufletului, ci doar una a materiei, care acum a fost nevoită să se supună sufletului un timp mai îndelungai decât de obicei. Și am vrut să fie așa în primul rând din pricina celor treizeci; și nimeni dintre voi nu va putea spune despre sine că este obosit și că îi este somn. Prin veghea noastră însă am salvat treizeci de frați; i-am salvat de două ori: trupește și spiritual. Și astfel, poate că strădania și veghea noastră sunt răsplătite și vor li mai apoi și mai mult răsplătite. Nici în cazul acesta constrângerea aceasta exterioară nu a fost dăunătoare vreunui suflet. Dacă aș fi împins însă cu forța vreun suflet către lumina cea dreaptă, el ar sta acum ca o mașinărie în fața noastră și nici una dintre faptele sale nu ar avea pentru el o valoare mai mare decât valoarea unei mașinării sau a unei unelte pentru sine.

9. La ce-i folosește, de pildă, unei sape că este ascuțită sau unui topor că taie bine? Toate acestea nu-i folosesc decât omului, care are o conștiința liberă și bogată și care poate deosebi ce anume este folositor și bun. Sau la ce-i folosește unui orb lumina, ori unui olog arena olimpică? Un lucru nu îi poate folosi decât aceluia care este conștient în primul rând de sine însuși, iar apoi de necesitățile sale, de utilitatea și de folosința care rezultă din respectivul lucru.

10. La fel stau lucrurile și cu lumina spirituală. Datorită sfintei libertăți a spiritului omenesc, ea nu poate și nu trebuie revărsată niciodată cu forța asupra omului, ci trebuie așezată doar într-un anumit loc, acolo unde fiecare o poate vedea. Cine vrea să se folosească de ea, acela o poale folosi nestânjenit. Cel care nu vrea însă să o folosească, acela, în virtutea libertății sale, o poate lăsa acolo unde se găsește, așa cum se petrec lucrurile și cu lumina soarelui, care însoțește ziua. Iar cel care vrea să trândăvească chiar și ziua în amiaza mare, nu are decât sa o facă, căci acest lucru nu va fi nicidecum spre răul omenirii. Căci lumina nu obligă nici un suflet care are o voință liberă la vreo faptă anume.

11. Eu am îndeajuns de multă putere pentru a modifica gândirea voastră și pentru a face din voința voastră liberă un animal de povară bine înhămat în toate chingile, iar animalul de povară se va deplasa umil exact într-acolo unde frânghia atotputernicei Mele voințe îl va conduce; înlăuntrul său însă, el va fi mort. Atunci când Eu vă învăț, vă îndrum și vă arăt lumina cea dreaptă, voi sunteți însă liberi și puteți primi lumina, la fel cum o puteți lăsa acolo unde se află. Înțelegi tu toate acestea, dragul Meu Cyrenius?”

12. Cyrenius a răspuns: “Da, acum înțeleg și cred că mi-am dat seama și de motivul pentru care Tu, Doamne, ai ales treapta aceasta a umilinței pentru a-i învăța pe oameni despre singura menire adevărată a lor și despre cum și-o pot ei împlini. Iar pentru ca, în plus, oamenii să fie animați și de o credința adâncă, bazată pe înțelepciune și convingere, Tu înfăptuiești totodată și unele miracole menite să dea cuvintelor Tale mai multă tărie și să le așeze în lumina cea dreaptă. Și astfel se petrec dinspre partea Ta toate în cea mai desăvârșită ordine, spre sfințirea vieții omenești, iar mie purtarea și atitudinea Ta îmi par ca și cum toate ar fi fost prevăzute de Tine încă de o veșnicie. S-ar putea să mă înșel în privința aceasta, deși nu prea îmi vine să cred.”

13. Eu am spus: “Nu, nu, nu te înșeli deloc; căci rânduiala lui Dumnezeu trebuie să fie veșnică! De n-ar fi veșnică, atunci n-ar fi nici rânduială și n-ar fi nici adevăr; căci un adevăr trebuie să fie și să rămână în veci adevăr, și de aceea trebuie și prevăzut dintru veșnicie. Dar să trecem acum la altceva!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18 - Consemnarea cuvintelor Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 19:18 View PostDownload Post

Capitolul 18
Consemnarea cuvintelor Domnului


1. Domnul: “Marcu, ia vezi tu ca acum, când aurora începe să dea culoare vârfurilor munților, să putem îmbuca și noi ceva; căci nu e bine să ne apropiem de cei cinci răufăcători cu stomacul gol! Sigur vom avea mult de furcă cu ei până se vor tămădui! Odată tămăduiți însă, trebuie să avem la îndemână sare, pâine și vin pentru întremarea lor; căci vor fi total lipsiți de putere după vindecare. Iar sarea, pâinea și vinul le vor reda forțele!”

2. Marcu a spus: “Doamne, totul va fi de îndată pregătit!” După care a poruncit femeii și copiilor săi să dea fuga la bucătărie pentru ca toate sa fie gata la timp. Și imediat, femeia împreună cu cei doi fii ai săi și cu cele patru fiice au dat fuga la bucătărie și s-au apucat de treabă. Câțiva dintre ucenicii Mei și-au oferit și ei ajutorul și i-au ajutat să curețe peștele, lucru la care ei, ca pescari, se pricepeau foarte bine.

3. Matei și Ioan însă s-au apucat să recitească însemnările făcute după cuvântarea Mea din noaptea aceea, dar și-au dat seama că din însemnările lor – de obicei foarte exacte - lipseau de data aceasta fragmente foarte mari.

4. Drept care Ioan M-a rugat să-l ajut să completeze golurile. Dar, la un semn al Meu, Rafael s-a oferit de îndată să facă acest lucru și într-o clipă a completat pasajele sărite. Iar când cei doi au parcurs încă o dată însemnările, au văzut că nu mai lipsește nimic și că totul este în perfectă ordine.

5. Iuda s-a uitat și el peste însemnări și a găsit că nimic nu se abate de la atât de multele învățături și cuvinte schimbate în noaptea aceea. Salvarea celor treizeci fusese consemnată pe larg, și ucenicii s-au bucurat foarte tare.

6. Cyrenius însă și-a exprimat dorința să aibă și el o copie a manuscrisului și a oferit o răsplată bună celui care era dispus sa i-o facă!

7. Îndată a apărut acolo Iuda Iscarioteanul și i-a oferit lui Cyrenius serviciile sale.

8. Eu însă l-am dojenit pe Iuda pentru o atât de mare calicie și i-am spus lui Cyrenius: “Uite-l acolo pe Rafael: dă-i numai ceva de scris și o să facă treaba mai repede ca altcineva!”

9. Cyrenius și-a chemai servitorii, a cerut să-i fie aduse mai multe suluri de pergament și i le-a dat pe acestea lui Rafael, iar acesta abia de a atins sulurile, că i le-a și înapoiat lui Cyrenius, spunându-i: “Dorința ta a fost îndeplinită; poți să compari acum sulurile cu cele ale celor doi ucenici, să vezi dacă lipsește ceva!”

10. Cyrenius a privit sulurile și le-a văzut pe de-a-ntregul acoperite cu scris. El s-a mirat firește, neputând concepe, cu toată înțelepciunea sa, o asemenea rapiditate.

11. Cei treizeci de farisei și leviți s-au uitat de asemenea la suluri, iar cunoscutul vorbitor, pe numele său Hebram, a spus: “Da, toate cele pe care le-am văzut și le-am citit sunt, cuvânt cu cuvânt, aidoma cu ceea ce s-a spus și cum s-a spus aici. Despre felul în care a reușit însă îngerul să umple într-o clipă mai multe suluri de pergament cu scrisul acesta perfect citeț - asta nu mai este treaba noastră și nici nu vreau să mă mai gândesc la ea, căci știu prea bine dinainte că tot nu vom înțelege nimic. Căci noi, muritorii, vom înțelege pe de-a-ntregul nemurirea abia atunci când vom fi ajuns pe deplin nemuritori și, tot așa, abia atunci vom înțelege pe deplin și înfăptuirile spiritelor, când noi înșine vom fi ajuns, la rândul nostru, spirite pe deplin pure; atâta vreme însă cât ne aflam încă în învelișul nostru material, este sigur că nu vom reuși acest lucru.

12. De aceea, este mai bine să nici nu mai medităm la asemenea fenomene! Căci doar există destule lucruri și fenomene în natură pe care nici un muritor nu le va înțelege vreodată, îndată ce omul necugetat s-ar apuca să mediteze la asemenea lucruri, el ar lua-o razna în cel mai scurt timp. Pentru spiritele din ceruri lucrurile sunt fără îndoială foarte simple și, probabil, cu timpul vor deveni și pentru noi mai simple decât acum, dar de vom dori să ajungem încă de pe acum la deplina înțelegere, ni se vor zdruncina fără îndoială mințile. De aceea, eu privesc cu mare plăcere o minune înfăptuită, dar nu mă simt deloc îmboldit să încerc s-o înțeleg. Și chiar dacă am reuși să înțelegem cu adevărat câte ceva, tot nu am putea imita aceste lucruri. Iar de vreme ce nu putem face așa ceva, atunci o înțelegere doar pe jumătate nu ne va folosi la nimic!”

13. La care Cyrenius a spus: “Privind acestea doar la modul simplist, oarecum material, ai fără îndoială dreptate. Nici pe mine nu mă interesează imitarea; în schimb sunt foarte interesat, întrucât și în mine sălășluiește un spirit nemuritor, să privesc lucrurile spirituale puțin mai altfel decât cu ochii legați, și întreaga mea ființă tânjește acum să afle cât de cât din gura unui înțelept despre cum stau lucrurile cu viteza aceea extraordinară a scrisului îngeresc! De aceea am să caut să-l fac pe un asemenea înțelept să vorbească, fiindcă toate vorbele noastre sunt ca treieratul paielor goale. Și este sigur că nu va ieși nimic înțelept din ele, pe când spusele unui înțelept despre aceste fapte ne vor ului pe loc.'“

14. Atunci Hebram a spus, cu puțin năduf: “Asta fără îndoială, dar uluiala noastră se va reduce până la urmă la faptul că vom înțelege cuvintele înțeleptului despre faptele acestea la fel de puțin pe cât înțelegem și minunea în sine fără cuvintele rostite de gura unui înțelept! Căci, pentru a înțelege înțelepciunea, trebuie să fii tu însuți mai mult sau mai puțin înțelept. Cu mintea simplă a omului, oricât de sănătoasă ar fi ea, nu poți cuprinde înțelepciunea în profunzimile ei; îți poți face cel mult o idee, dar atât. «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon, care a fost un înțelept, pare cu siguranța cea mai ușor de înțeles pentru mintea omenească dintre aceste lucrări. Atunci când o citești, ai impresia că o înțelegi; apoi însă dacă încerci să o cercetezi cu toată seriozitatea în minte, ajungi foarte curând la concluzia că de fapt n-ai înțeles nimic! Iată un mic exemplu menit să îmi întărească această convingere!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19 - «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 19:23 View PostDownload Post

Capitolul 19
«Cântarea Cântărilor» a lui Solomon


l. Hebram: “În capitolul al patrulea, Solomon spune; «Cât de frumoasă ești tu, draga mea, cât de frumoasă ești! Ai ochi de porumbiță, umbriți de negrele-ți sprâncene, iar părul tău pare o turmă de capre ce coboară prin munții din Galaad. Dinții tăi par o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare; ele au toate doi miei gemeni, și între ele nu e nici una stearpă. Cordeluțe purpurii suni buzele tale și gura ta e încântătoare. Două jumătăți de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie păstrătorul scuturilor: mii de scuturi atârnă acolo, și numai scuturi de viteji. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Până nu se răcorește ziua. până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la line, delușor de mirt, voi veni la line, munte de tămâie. Cât de inimoasă ești tu, draga mea, și nici o pată-n tine nu este. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Pogoară degrabă din Amana, din Senir și din Liban, din ale leilor culcușuri și din munții cu leoparzi! Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai cu o privire a ta și cu colanu-ți de la sân. Cât ești de dulce când mă dezmierzi, tu ești sora mea, mireasa mea: mai dulce decât vinul dulce este mângâierea ta. Iar mireasma ta plăcută mi-e mai presus de orice mir. Din buzele tale izvorăște mierea, iubito, miere și lapte curg de sub limba ta; mirosul veșmintelor tale este mireasmă de Liban. Ești grădina ferecată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit. Vlăstarii tăi clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, având pe margini arbuști care revarsă miresme: nard, șofran și scorțișoară, cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci ce tămâie lăcrimează, cu mirt și cu aloe și tufiș mirositor. În grădină-i o fântână, un izvor de apa vie și pâraie din Liban. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflați prin grădina mea și miresmele-i stârniți!»

2. Iată, mărite Cyrenius, cam așa sună, cuvânt cu cuvânt, capitolul al patrulea, aparent cel mai ușor de înțeles, al «Cântării Cântărilor» a lui Solomon, care a fost un înțelept. Iar eu îți voi da ție toale comorile lumii dacă tu, cu mintea ta atât de profundă, te vei dovedi în stare să deslușești chiar și numai o frântură din el!

3. Cine este sora care revine mereu, mireasa mult iubită, care, dacă arată așa cum o descrie în cuvinte de laudă Solomon, ar fi o imagine de groază pentru orice om și față de care chiar și o Meduză păgână ar părea o adevărată Venera?! Ei bine, pentru mintea unui om simplu, aceste vorbe reprezintă absurdul absurdului; ce sens însă se ascunde în ele, asta nu va descoperi nici o minte omenească, ci numai înțelepciunea! Cel care stăpânește înțelepciunea, acela le va putea înțelege, cel care însă nu o stăpânește, acela mai bine să nici nu citească asemenea cuvinte, iar dacă le-a citit, să nu-și mai frământe mintea cu ele; căci cu cât se gândește mai mult la ele, cu atât va pricepe mai puțin. Eu am învățat chiar pe dinafară întreaga «Cântare a Cântărilor» a lui Solomon, pentru a mi-o trece în felul acesta mai bine prin minte - degeaba însă; și, cu timpul, mi-am dat tot mai limpede seama că stau tot ca vițelul la poarta nouă.

4. Iar tu cere ajutorul mai bine de la mintea limpede a tovarășilor noștri decât de la înțelepciunea lor care sigur este foarte mare! Căci de îți vor explica rapiditatea scrisului îngeresc prin înțelepciunea lor, vei înțelege din explicațiile lor tot atât de puțin cât ai priceput și din capitolul al patrulea al «Cămării Cântărilor» a lui Solomon. Dacă însă cineva iți va explica cu mintea sa limpede, presupunând că așa ceva este cu putință, ei bine, atunci vei înțelege din explicația sa măcar atât cât poate fi înțeles dintr-o perspectivă materială un lucru pur spiritual. După părerea mea însă, nu se vor putea realiza multe în felul acesta!”

5. Cyrenius a spus: “Văd bine: că nu ești deloc un om prost; căci nu este puțin lucru să poți memora cuvânt cu cuvânt o asemenea absurditate a absurdităților - privită din punct ele vedere material. Intr-adevăr, pasajul citat conține atâta absurditate cum nu mi-a mai ajuns niciodată ceva asemănător în ureche! Și totuși, iată că absurditatea aceasta pură începe să mă frământe chiar mai mult decât rapiditatea scrisului îngeresc de mai înainte. Ce o fi vrut oare să spună atest cunoscut Cresus al iudeilor cu vorbele sale? Să fi fost ele în mod serios o declarație de dragoste către vreo tânără evreică frumoasă, care, potrivit comparațiilor sale, trebuie să fi arătat însă foarte ciudat? Sau prin ele se înțelege cu totul altceva? Dar ce anume însă - iată de-acum o altă întrebare! Să aibă oare aceste cuvinte vreo cheie? Dacă da, atunci Domnul și Stăpânul nostru o cunoaște fără îndoială cel mai bine. Să ne adresăm deci direct învățătorului, și nu calfei!”

6. Hehram: “Sunt de aceeași părere și chiar te rog să o faci! Eu însumi sunt mult mai interesat de acest lucru decât de viața de dincolo de mormânt.”

7. Drept care, Cyrenius Mi s-a adresat, spunându-Mi: “Doamne, ai cunoștință despre capitolul al patrulea al «Cântării Cântărilor» a lui Solomon? Spune-mi atunci, are el vreun anume sens, sau este doar ceea ce pare, și anume cea mai mare absurditate?!”

8. Eu i-am răspuns: “Prietene, în vorbele acelea există mult sens, chiar dacă el este foarte profund! Solomon le-a scris așa cum i-au fost ele dictate de spirit; dar nici el însuși nu le-a înțeles mai bine decât, le înțelegi tu acum. Căci lui i-a fost dat, ce-i drept, cuvântul înțelepciunii, nu însă și deplina sa înțelegere. Și pentru el multe păreau a fi scitice (*1); căci ceea ce a consemnat el a fost rostit pentru vremea aceasta, în imagini potrivite.

9. Cheia acelor cuvinte este chiar Acela care vorbește acum cu tine; cuvântul însă, un cuvânt al iubirii eterne pentru eternitate, deci iubirea cea mai curată a lui Dumnezeu pentru voi, oamenii, este mireasa cea frumoasă, adevărata soră a oamenilor și prietena lor dragă! Citește cu cheia aceasta «Cântarea Cântărilor», iar atunci o vei înțelege și vei găsi în ea cel mai adevărat sens! Ai înțeles acum ceva din înțelepciunea lui Solomon?”

10. Cyrenius a răspuns, privindu-l pe Hebram: “Simți acum, tinere, de unde începe să bată vântul? Este cu totul altceva decât se spune în Templu! Pe scurt, acum că am cheia, voi studia acasă textul lui Solomon cuvânt cu cuvânt!”

11. Hebram: “Cheia pare a fi cea adevărată și pe deplin potriviră; însă nu chiar toaie se vor lăsa deschise cu ea! Noi vedem și stelele, și mai înainte învățătorul ne-a dat câteva indicii cu valoare de cheie în cuvântările sale - dar și îngerul a făcut o referire foarte importantă; și ce știm noi acum în plus despre ele.” Explică-mi, de exemplu, ce este de fapt minunatul luceafăr, care azi-dimineață a strălucit atât de frumos pe cer? Ei bine, pe cât de puțin ești în stare să-mi explici destul de limpede strălucirea luceafărului, cu cheia oferită de înger, tot atât de puțin vei putea pătrunde și întreaga înțelepciune a lui Solomon chiar având cheia misteriosului învățător! Căci și acolo există destul de multe imagini, pentru a căror descifrare doar spiritul poartă în sine cheia. Cât despre faptul că este bună cheia pe care ți-a dai-o învățătorul, de acest lucru nu mă mai îndoiesc nici un pic și voi încerca și eu să descifrez câte ceva cu ajutorul ei.”

12. Și din nou Cyrenius Mi s-a adresat Mie, întrebându-Mă: “Doamne, ce să cred despre vorbele lui Hebram?”

13. Eu: “Vorbește bine și adevărat; și, de vreme ce așa stau lucrurile, vei ști mai târziu ce să înțelegi. Dar să lăsăm toate acestea, căci, iată, masa este gata! Trupul nostru are nevoie de întărire, deci haideți să-i dăm întâi ce-i trebuie și apoi să ne ducem afară la răufăcători. Pentru că se apropie clipa când vor fi gata pentru a fi tămăduiți!” Și, în acest timp, s-au și adus pe mese o mulțime de pești, pâine și vin.

(*1) Sciții, în antichitate, erau locuitorii stepei din sudul Rusiei
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !