Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.11.2018, 17:09
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10 - Pledoaria lui Zinca și relatarea lui despre sfârșitul lui Ioan Botezătorul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:05 View PostDownload Post

Capitolul 10
Pledoaria lui Zinca și relatarea lui despre sfârșitul lui Ioan Botezătorul


1. Zinca a spus: „Stăpâne, aceasta nu este oare și grija noastră? Stăpânul și domnul nostru a fost până acum Irod. El a făptuit cu siguranță unele nelegiuiri grave împotriva omenirii; ne-am dat seama de aceasta foarte clar și bine, dar ce putem face altceva decât să-i ducem la trist sfârșit poruncile? Ce poate face unul dintre soldații tăi, dacă tu îi poruncești să taie capul unui osândit nevinovat? El poate fi de o mie de ori convins de nevinovăția acestuia și, cu toate acestea, va trebui să-i pună capul sub securea lui!

2. Nu știam noi acum, de curând, de deplina nedreptate a tăierii capului lui Ioan? Oh, îl cunoșteam și îl iubeam pe acest om deosebit, înțelept și plecat lui Dumnezeu, căci el ne-a dat, chiar când se afla în temniță, cele mai frumoase învățături, ne-a îndemnat la răbdare, ne-a prevenit să ne ferim de păcate împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui nostru și ne-a vestit de asemenea că acum, în Galileea, s-a ridicat un profet al tuturor profeților și un adevărat preot al tuturor preoților, căruia el nu e vrednic nici măcar să-i lege curelele de la sandale! Ne-a vestit nouă că acesta ne va ierta de toate păcatele și ne va arăta drumul luminii, al adevărului și al vieții veșnice. Pe scurt, ne-a învățat pe noi, paznicii lui, ca pe ucenicii lui, prietenii lui cei mai buni.

3. Atunci când ne întreba Irod ce face cel întemnițat și cum se poartă, nu puteam spune decât lucruri bune despre el. Acestea i-au plăcut lui Irod așa de mult încât a început el însuși să-l caute pe Ioan în temniță și să primească învățătura de la el. Într-adevăr, nu ar fi lipsit mult ca Irod să-i fi dat drumul, dacă Ioan nu ar fi făcut greșeala de a-i interzice afemeiatului de Irod legătura cu frumoasa văduvă a fratelui lui. Da, aproape că i-a reușit lui Ioan să-l îndepărteze pe Irod de văduvă!

4. Din nefericire însă, în acest timp urma să-și sărbătorească Irod, cu mult fast, ziua de naștere. Iar Irodiada, care-i cunoștea toate slăbiciunile, și-a împodobit neobișnuit de frumos fiica în acea zi și i-a sporit de necrezut farmecele. Și așa, nemaipomenit de aranjată, a venit fata cu zmeoaica de maică-sa ca să-l felicite pe Irod. Și cum în casa lui se găseau muzicanți la harpă, vioară și instrumente de suflat, fata a început să danseze în fața lui Irod, care o privea cu ochi flămânzi și devenea tot mai bine dispus. Aceasta i-a plăcut atât de mult țapului înveselit, încât nebunul a jurat să-i împlinească orice dorință! Acum soarta bunului nostru Ioan era ca și pecetluită, căci doar el stătea în calea blestematei lăcomii a zmeoaicei. Aceasta i-a făcut tinerei un semn, ca să-i ceară capul lui Ioan, ceea ce tânăra, chiar dacă avea o ascunsă silă, a făcut-o.

5. Acum, la ce folosea iubirea noastră pentru Ioan, despre care eram convinși că este nevinovat, la ce foloseau părerile noastre de rău? La ce foloseau blestemele noastre asupra Irodiadelor? Eu însumi a trebuit să merg cu un călău în temniță să-i dau lui Ioan groaznica veste despre voința puternicului meu stăpân și a trebuit să-l leg și am fost de față când, pe acea lespede, i-au despărțit capul de trup. Am plâns ca un copil, plângeam cutremurat de marea răutate a celor două femei și plângeam soarta tristă a prietenului ce-mi devenise între timp atât de scump! Dar la ce folosesc toate acestea împotriva voinței întunecate, oarbe și împietrite a unui singur despot puternic?!

6. Am fost deci acum trimiși să-l prindem și să-l dăm pe mâna lui Irod pe acel profet care se află în Galileea și care probabil este unul și același cu cel despre care Ioan a prezis atâtea fapte mari. Trebuie să îndeplinim porunca aceasta, ca slujitori și soldați ai acestui despot, aflați sub jurământ? Sau putem să încălcăm acest jurământ când vrem noi? Nu îl așteaptă carcera și moartea pe cel care trădează și dezertează de la misiunea lui? Dacă noi suntem acum ceea ce trebuie să fim și făptuim așa după cum trebuie să făptuim, spune tu, stăpâne, dacă există vreun judecător drept care să ne osândească pentru aceasta?!

7. Lasă tu să coboare toți îngerii și Dumnezeu însuși din cer pe pământ și să ne dea sentința de condamnare; aceasta va fi la fel de dreaptă ca și decapitarea lui Ioan. Dacă ar exista un Dumnezeu drept, atunci ar trebui cu siguranță ca El să fie mai înțelept decât toți oamenii! Iar dacă El este mai înțelept și totodată atotputernic, eu nu înțeleg cu adevărat din ce motiv lasă El să vină pe pământ asemenea mizerii umane și pe deasupra îi lasă și la putere.

8. Acesta este și singurul motiv pentru care eu și cu cele douăzeci și nouă de ajutoare ale mele nu mai credem în nici un Dumnezeu. Ultima licărire de credință ne-a stins-o nedreapta tăiere a capului lui Ioan, căci eu, în locul lui Dumnezeu, aș distruge mai degrabă prin fulger o mie de Irodiade decât să las să fie decapitat un Ioan! S-ar putea să fie adevărat că Dumnezeu poate să-l răsplătească de o mie de ori pe Ioan pe lumea cealaltă, căci a îndurat cu răbdare și smerenie cruzimile la care a fost supus. Dar eu, după judecata mea, nu-i dau lui Dumnezeu jumătate din viața mea pentru o mie de preafericite vieți de apoi, despre care încă nimeni n-a aflat nimic concret!

9. Cine are puterea, acela poate dicta și face după pofta lui, însă noi, cei slabi și fără putere, trebuie să-l slujim ca animalele de povară, pe viață și pe moarte. Dacă el ucide, aceasta nu înseamnă nimic, căci el are dreptul la aceasta prin puterea lui; dacă ucidem însă noi, suntem ucigași și vom fi uciși la rândul nostru. Eu însă te întreb pe tine și pe toți înțelepții consiliului tău, ce Dumnezeu poate tolera aceasta ca fiind dreptate? Te rog, stăpâne, dă-mi un răspuns clar la aceste întrebări!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11 - Răspunsul lui Cyrenius către Zinca
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:07 View PostDownload Post

Capitolul 11
Răspunsul lui Cyrenius către Zinca


1. Cyrenius a făcut ochii mari la aceste obiecții și Mi-a spus cu voce scăzută: „Omul nu pare deloc a fi căzut în cap și se pare că are multă minte. Acesta trebuie ajutat! Ce părere ai Tu, Doamne, n-ar trebui ajutați - omul acesta și însoțitorii lui?”

2. Eu am spus foarte deschis: „Dintr-o singură lovitură nu cade nici un copac! Cu o anumită răbdare, un om poate multe făptui. De asemenea, dacă vrei să aduci pe cineva la lumină, nu trebuie să-l pui să se uite dintr-o dată la soarele de amiază. Căci dacă îi arăți dintr-o dată prea multă lumină, va rămâne pentru multă vreme orb. Dacă însă îl obișnuiești treptat cu lumina, va putea și în cea mai puternică lumină să vadă totul foarte clar și nu va mai suferi de nici o orbire.

3. Acest om însă Mi-a făcut un serviciu bun, căci le-a făcut cunoscut ucenicilor Mei, ca martor la cele vorbite și văzute, prin ce a trecut Ioan, cel care a propovăduit și a botezat în apropierea Iordanului, și care a fost prins și ucis de către Irod. Nu pentru Mine, ci pentru ucenicii Mei ar trebui el să ne mai spună de ce a dat Irod poruncă să-l prindă și să-l arunce în temniță pe Ioan. Pune-i această întrebare!”

4. Cyrenius a spus atunci, întorcându-se spre Zinca: „Prietene, nu vroiam ca sentința mea să fie astfel înțeleasă, cum că aș pedepsi slugile unui despot, dacă ele nu sunt de aceeași părere cu el! Eu le voi pedepsi numai dacă perseverează cu încăpățânare în a îndeplini cumplita voință a despotului! Dar pe oameni ca tine, care își dau seama prea bine de neomenia stăpânului lor și care în adâncul inimii lor îl condamnă pentru aceasta, voi ști întotdeauna să-i judec cu dreptate și cu multă înțelegere! 5. De ce oare Dumnezeu, nu arareori, lasă să triumfe răul pe această lume, pe când cinstea de multe ori suferă și e călcată în picioare, aceasta, prietene, are fără îndoială o cauză divină, dar care este prea profundă pentru puterea ta de înțelegere de acum. Astfel că tu și însoțitorii tăi, a căror putere de înțelegere este și mai slabă, nu puteți pricepe încă aceasta. Dar va veni o vreme, poate cât de curând, în care vei înțelege foarte bine și clar de ce trebuie să fie pe lume și Irodiade!”

6. Zinca a spus: „Stăpâne, care tocmai mi-ai arătat mila ta, care-mi vorbești numindu-mă prieten, nu fă din acest cuvânt important un sunet gol, așa cum, din păcate, la mulți dintre oameni este obiceiul. Dacă însă ai folosit acest cuvânt în adevăratul lui sens, arată-mi atunci prietenia ta și poruncește să fim dezlegați, eu și cei douăzeci și nouă de tovarăși ai mei! Căci nici eu, nici ei, nu vom fugi, căci pentru aceasta ai paza cea puternică și, de asemenea, ceea ce e mult mai important, cuvântul meu prietenesc. Crede-mă, vorbesc acum foarte liber și deschis: din păcate, noi toți suntem, împotriva voinței noastre, ceea ce suntem! Dacă ai putea să ne scapi de această povară, ai face cea mai omenească și dreaptă faptă!”

7. Cyrenius: „Lăsați aceasta în grija mea! Uitați-vă împrejurul vostru și veți vedea o mulțime de suflete salvate din ghearele pierzaniei. Puțini dintre ei ar fi scăpat, după severitatea legilor romane, cu capul pe umeri sau necrucificați. Și privește-i acum cum stau în fața noastră, ca oameni adevărați, și strălucesc precum aurul curat și nici unul dintre ei nu vrea să părăsească tovărășia noastră! Eu sper ca și vouă să vă meargă la fel, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt foarte ușor de îndeplinit, fapt pentru care am convingerea cea mai vie.

8. Dar acum dă-mi voie să-ți pun încă o întrebare foarte importantă, și anume: tu ne-ai făcut nouă un serviciu mare, povestindu-ne foarte deschis de ce și cum a fost omorât, din porunca lui Irod, preacinstitul profet al lui Dumnezeu; dar ai fost tu de față și la arestarea lui?! Nu ai putea să-mi spui și care a fost cauza care l-a făcut pe Irod să-l arunce în temniță pe Ioan, care cu siguranță că nu îi făcuse nimic rău? Căci a trebuit fără îndoială să aibă un anumit motiv!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12 - Arestarea lui Ioan Botezătorul. Legătura lui Irod cu Irodiadele.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:10 View PostDownload Post

Capitolul 12
Arestarea lui Ioan Botezătorul. Legătura lui Irod cu Irodiadele.


1. Zinca a răspuns: „Dacă am voie să vorbesc foarte liber și deschis, fără a mă teme de urmări cumplite, atunci aș putea să-ți numesc cu credință adevărata cauză, căci chiar eu am fost de față la arestarea acestui om, cel mai nevinovat dintre nevinovați. Dar dacă în acoperiș se mai află locuri unde stratul de paie este prea subțire, atunci îmi este cu mult mai drag să păstrez tăcerea asupra acestei întâmplări, de care nu-mi pot aminti fără ca inima mea să nu sufere, dar și care îmi aprinde în suflet cea mai amarnică și otrăvitoare mânie!”

2. Cyrenius a spus atunci: „Vorbește liber și deschis, căci la noi nu vei găsi locuri unde stratul de paie de pe acoperiș să fie prea subțire!”

3. Zinca: „Atunci bine, ascultă-mă! Îți spusesem mai înainte că eu nu mai cred în nici un Dumnezeu; căci tot ce se învață ca venind de la El în Templu este minciună! Pentru că un asemenea Dumnezeu în veci nu poate exista! Nefericitul nostru prieten Ioan făcea cunoscut poporului un Dumnezeu cu adevărat drept, iar învățătura lui a ajutat și a făcut bine fiecărui om, cu excepția celor care slujeau în Templu și a fariseilor. Dar cu atât mai necruțătoare era învățătura lui despre adevărata față a așa-zisului Dumnezeu din Templu. Acum vei putea, ca om cu judecata sănătoasă, să-ți dai seama de unde a început să bată vântul.

4. Preoții Templului ar fi vrut de mult să-l piardă pe bietul Ioan, dacă nu le-ar fi fost frică de popor, care își dăduse seama, în mare parte, de minciunile nerușinate și de negrele înșelătorii ale preoților. Au urzit atunci un plan prin care să-l facă pe Irod să creadă că Ioan al nostru, în secret, plănuiește prin tot felul de urzeli ascunse să ridice poporul împotriva lui.

5. Aceasta l-a împins până la urmă pe Irod într-acolo încât a plecat împreună cu noi să-l caute pe Ioan, într-un loc foarte neprimitor, ca să se convingă el însuși dacă treaba cu Ioan ar fi într-adevăr atât de periculoasă. Ajuns la Ioan, Irod însuși n-a găsit, cu toate încercările la care a fost supus Ioan, nici o urmă din toate acele învinuiri ale preoților din Templu. De aceea, la sfârșit, el s-a înfuriat foarte tare de o asemenea nemaipomenită răutate a Templului și a slujitorilor lui.

6. Atunci când preoții Templului au început să facă presiuni asupra lui, ca să-l prindă pe Ioan, Irod le-a spus, în prezenta mea, pe un ton amenințător: «La sfatul și voința unor câini amărâți și lacomi nu voi pedepsi nici un om vreodată împotriva convingerilor mele!»

7. La un asemenea răspuns ferm, cavalerii negrii s-au retras și au tăcut. Dar nu s-au liniștit în ceea ce privea planurile lor mișelești. În timp ce pe față se arătau împăcați cu situația, ca și cum nu i-ar mai fi interesat câtuși de puțin Ioan, în ascuns au trimis ucigași plătiți pentru a-i stinge viața omului lui Dumnezeu.

8. Când a aflat Irod despre aceasta, i-a părut rău de cinstitul și inofensivul profet. Ne-a chemat la el și ne-a spus despre ce a auzit și a zis la sfârșit: «Ascultați, pe acest om trebuie să-l salvez. Mergeți la el, de ochii lumii, cu săbii și funii, legați-l ușor, dezvăluiți-i planul meu secret și el vă va urma! Aici îl voi ocroti într-o închisoare bună și doar ucenicii lui vor avea liberă trecere!»

9. Acestea au fost și împlinite, iar Ioan părea împăcat cu toate acestea. Dar viperele negre ale Templului au aflat în curând cum că Irod îl ține numai de ochii lumii pe Ioan întemnițat, dar de fapt i-a lăsat toată libertatea de a ține legătura cu ucenicii lui. Așa că au început din nou să se sfătuiască cum să-i influențeze pe Irod, ca până la urmă el însuși să-l osândească pe Ioan.”

10. După ce a spus acestea, Zinca a tăcut, dar Cyrenius l-a rugat să continue istorisirea. Iar Zinca a început din nou să vorbească: „Negrele iscoade ale Templului au aflat în curând cum că Irod, care este doar pe jumătate evreu și pe jumătate păgân, se uita cu jind la tânăra Irodiada, dar, ca evreu, se temea din cauza păcatului adulterului să aibă o relație mai apropiată cu ea. El însuși nu și-ar fi făcut nici o problemă de conștiință din aceasta, dar de gura Templului trebuia măcar să păstreze cel puțin aparențele.

11. Cavalerii negrii știau de toate acestea, așa că au trimis un sol viclean la Irod, cu propunerea ca Templul, având în vedere că femeia lui e stearpă, să-și dea încuviințarea ca, în schimbul unei mici donații, Irod să-și ia o a doua femeie.

12. Irod nu a așteptat să i se spună de două ori acest lucru; i-a dat celui care i-a adus această veste aur, iar învoiala a fost pecetluită. Apoi a trimis imediat un mesager la Irodiada, iar aceasta nu s-a împotrivit voinței lui Irod, cu atât mai mult cu cât fusese pregătită și convinsă în prealabil de maică-sa. Vrăjitoarea de maică-sa era o femeie care părea făcută pentru Satana. Bunătate nu avea deloc în ea, însă era plină de răutate. Chiar ea însăși a dus-o pe fiică-sa la Irod, ca să o bage în grațiile lui Irod a mângâiat-o pe Irodiada tandru, dar încă nu a făcut nici un păcat cu ea. I-a dat multe daruri și dreptul să-l viziteze în palatul său când va dori.

13. Când s-a întors tânăra Irodiada acasă, la maică-sa, aceasta a descusut-o despre tot ce a vorbit cu Irod și ce au făcut. Fata i-a spus adevărul, i-a lăudat firea lui Irod ca fiind foarte prietenoasă, dar cu totul trează, și cum i-a făcut daruri bogate și i-a dat voie oricând să-l poată vizita, numai că inima ei trebuie să-i rămână pe de-a-ntregul credincioasă lui.

14. Vrăjitoarea a gândit cu siguranță în sinea ei, ceea ce și eu, care o însoțisem pe tânăra Irodiada acasă, am citit în ochii ei, ca într-o carte deschisă: «Ceva trebuie să fie la mijloc! Nu s-a lăsat prins Irod de prima oară de farmecele fetei mele, nu o va face nici a doua oară!» Și cum ea ar fi pierdut ocazia de a fi răsplătită de Irod, în cazul în care fata și-ar pierde onoarea, i-a dat fiicei ei o frumoasă lecție, cum să facă data viitoare pentru a-l ispiti pe Irod de a păcătui cu ea.

15. Eu am părăsit înfuriat casa vrăjitoarei, m-am întors la Irod și i-am povestit totul. Că Irod n-a prea fost încântat de acestea, poate să-și dea seama fiecare. S-a dus de aceea la Ioan și i-a spus și lui toată povestea.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13 - Complotul templierilor împotriva lui Ioan Botezătorul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:12 View PostDownload Post

Capitolul 13
Complotul templierilor împotriva lui Ioan Botezătorul


1. Zinca: „Ioan însă i-a spus: «Nu-ți fă de lucru cu Irodiada și cu mama ei. Căci bătrâna e un șarpe, iar tânăra o viperă! Tu cunoști voința atotputernicului Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov, și cunoști rânduiala Lui în care, de la facerea lumii, fiecărui bărbat i-a fost dată doar o singură femeie. Odată ce bărbatul s-a legat pe viață de o femeie, că aceasta e stearpă sau roditoare nu este un motiv de a-și lua o altă femeie. Dacă însă vei aștepta cu răbdare, lui Dumnezeu îi este ușor cu putință să trezească un rod viu în pântecele femeii, chiar la o vârstă înaintată! Citește istoria patriarhilor și vei afla că răbdarea și dăruirea le-a adus, chiar și la o vârstă înaintată, bogată binecuvântare!

2. Nu-ți fă deci de lucru cu Irodiada și nu cumpăra încuviințarea Templului. Căci Dumnezeu nu a pomenit niciodată de asemenea înlesniri! Aceasta a făptuit Moise prin ei însuși, ca om, din cauza inimilor împietrite ale oamenilor! Dar el nu a făcut bine ceea ce a făcut, iar Dumnezeu n-a văzut cu ochi buni această hotărâre, fii sigur de aceasta! De aceea, rămâi tu la femeia ta și nu o lăsa pe Irodiada să vină la tine! Dă-i lui Zinca» - mie adică -«împuternicirea, iar el va ști ce trebuie să facă pentru ca vipera să nu-ți mai intre în casă! Dacă vei urma acest sfat, atunci vei păstra prietenia cu Iehova, dacă nu, vei păcătui și vei deveni dușmanul Lui!»

3. Irod a pus la inimă toate acestea și a hotărât să-și ia gândul de la Irodiada. Dar bătrâna șerpoaică, împreună cu tânăra viperă, nu au precupețit nimic ca să-i ia ochii lui Irod. Ele știau când și unde pleacă Irod, iar Irodiada știa să-I întâmpine de fiecare dată cât mai fermecător îmbrăcată și împodobită. El însă nu s-a apropiat de ea, dar în inima lui jăraticul s-a aprins tot mai mult, așa încât la urmă era el însuși mereu în căutare de prilejuri de a o întâlni cât mai des pe frumoasa Irodiada.

4. Când în sfârșit s-a apropiat ziua lui de naștere, Irodiada s-a folosit de toate mijloacele ca să vină la petrecere. Intre timp s-au interesat și preoții din Templu la Irodiada cât de tare i-a prins pe Irod în mreaja farmecelor ei. Iar ea n-a putut să le spună altceva decât că, cu toate șiretlicurile și farmecele pe care le-a folosit, nu s-a putut încă apropia de el; care este cauza, ea nu știe, deși vede clar că Irod se uită cu plăcere la ea și că tot mai mult o urmărește pe furiș.

5. Când au aflat preoții din Templu acestea, le-au spus celor două deschis, în față: «De aceasta nu e de vină decât acel profet al apei și botezului, pentru care și-a pierdut mințile Irod! El însuși a poruncit să fie prins la Iordan, pentru a-l feri de noi. Dar nu îi va fi de nici un folos aceasta! Dacă nu se poate mai devreme, atunci se va potrivi de ziua lui Irod! Căutați cu orice preț să-l dați pierzaniei pe profet și îl veți avea pe Irod la degetul mic!»

6. Acum cele două femei și-au dat mai mult decât bine seama cine le zădărnicea lor planul. Cele două s-au sfătuit cum să-l piardă pe Ioan, iar cea tânără mi-a destăinuit urzeala lor și mi-a promis mult aur și argint dacă, într-un fel sau altul, îi voi lua viața lui Ioan. Eu bineînțeles că nu m-am lăsat prins de aceasta, dar m-am prefăcut că iau parte tot mai mult la planurile lor. Aceasta am făcut-o însă numai pentru a afla de toate planurile satanice pe care cele două femei și preoții din Templu le teșeau împotriva bietului Ioan.

7. Când a aflat acestea, Irod s-a scărpinat după ureche și mi-a zis: „Lucrurile stau așa cum am întrezărit de mai multe zile. Dar ce s-ar putea face? Cel mai bine ar fi să-l închidem și mai bine pe Ioan și să nu mai lăsăm la el pe nimeni în afară de cei mai devotați ucenici ai lui, iar pe oricare străin să-l dăm afară. Căci prea ușor se poate întâmpla ca un ucigaș mișel, cumpărat de femei sau de preoți, să-i împlânte un pumnal în inimă lui Ioan al nostru, iar răutatea Templului și-ar atinge astfel ținta. Căci, crede-mă, și femeile au fost prelucrate de preoții Templului! Eu vreau însă, pentru a-l salva pe Ioan, să le dau voie în palat femeilor, și mergi tu de aceea și spune-i Irodiadei că de acum mă poate vizita când dorește!”

8. Eu, ca servitor, a trebuit să ascult, deși mi-am dat prea bine seama că acest ajutor mai mult i-ar putea dăuna lui Ioan. După aceasta, Irodiada venea aproape în fiecare zi în casa lui Irod și se pricepea mai bine decât oricare alta să-i ațâțe poftele. Despre aceasta au aflat în curând și negrii preoți din Templu și le-au promis femeilor mult aur dacă vor reuși să-l facă pe Irod să stingă lumina vieții lui Ioan, care întorsese atâta popor de la Templu. Pentru a împlini aceasta, bătrâna ajurat în Templu că nu va avea pace până ce profetul botezului nu va cădea! Cea tânără se pricepea mereu cum să facă să-l împiedice pe Irod să meargă la Ioan ca să-i ceară sfatul. Eu, ca servitor, nu am îndrăznit să-i amintesc de cuvintele lui Ioan, căci îl cunoșteam prea bine pe Irod, cât poate fi de crud atunci când firea îi era cuprinsă de vreo patimă. 9. Și așa au mers treburile rele înainte, până la ziua lui Irod. Numai cu câteva zile înainte cred că s-a petrecut ceva între el și Irodiada, căci altfel nu ar fi lipsit ea câteva zile. Dar aceste câteva zile au aprins și mai mult patima în inima lui Irod, iar triumful pe care avea ea să-l sărbătorească de ziua lui era cu atât mai sigur.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14 - Irod dă poruncă să fie prins Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:15 View PostDownload Post

Capitolul 14
Irod dă poruncă să fie prins Iisus


1. Zinca: „Acum, că l-a sărbătorit și cum l-a sărbătorit Irodiada pe Irod, vă este cunoscut. Dar nu vă este cunoscut faptul că printre ucenicii lui Ioan umblă vorba că Ioan a înviat, că s-a retras în Galileea, că pe acolo își poartă pașii, de unde își are originea. Despre aceasta au aflat și Irod și Irodiada lui, care, de la moartea lui Ioan, a căzut împreună cu bătrâna zmeoaică la pat. Aceasta le-a umplut de o mare teamă inimile și Irod m-a trimis, ca prieten al celui ucis, spre a-l aduce pe acesta din nou la Irod, astfel ca Irod să-și poată răscumpăra marea nedreptate pe care i-a făcut-o. Și Irodiada plânge acum acea clipă în care a ascultat-o pe haina de maică-sa și ar dori să se împace cu Ioan cel nedreptățit!

2. Eu însă mi-am dat seama că Ioan nu a înviat.

3. Auzisem însă din gura lui Ioan însuși că în Galileea s-a ridicat un mare profet, căruia el nu e vrednic să-i lege nici măcar curelele de la sandale. I-am povestit de aceasta lui Irod, iar el a spus: «Du-te totuși acolo și adu-mi-l pe acela despre care Ioan a vorbit cu atâta evlavie. Căci poate și el ne poate ajuta!» I-am spus însă și ce aflasem eu despre profet, și anume că pentru întărirea învățăturii sale el face semne nemaipomenite; i-am zis că trezește morții și mută munții din loc și are putere asupra furtunii și multe alte asemenea lucruri nemaiauzite. I-am spus mai departe lui Irod că eu nu pot face ceva sau chiar nimic împotriva puterii unui asemenea profet, căci el poate omorî mii numai cu gândul. Dar, cu toate acestea, Irod n-a vrut să renunțe la dorința lui și a Irodiadei și a zis numai: «Trei sute de arginți grei celui care mi-l aduce!» cu întregirea: dacă nu se poate viu, atunci el vroia să-l vadă totuși și mort!

4. Eu însă i-am spus: «Dacă el nu vrea să vină din proprie voință, noi îl vom căuta fără teamă! Căci până când să-l omoram noi, nu mai suntem noi de mult în viață. Căci el poate să cunoască gândurile oamenilor și ne poate omorî înainte de a-l vedea noi! Iar dacă lucrurile stau așa, nu pricep ce rost are să mergem să-l căutăm!» La acestea Irod a spus: «Eu vreau asta, iar intenția mea e bună! Dacă el este un profet bun, va cunoaște buna mea intenție și va veni la mine! Căci nu voi face cu el ceea ce, orbit fiind în nebunia mea, am făcut cu Ioan. Pentru asta stau mărturie lacrimile mele vărsate pentru bunul Ioan. Duceți-vă și împliniți voința mea!»

5. După toate acestea, noi am plecat și de aceea suntem acum aici, fără a putea până acum îndeplini porunca, deși cutreierăm deja de nouă săptămâni Galileea! Am trimis de știre la Irod despre căutarea noastră fără nici un folos, dar numai aceasta nu ajută la nimic! El știe de la alții că ori Ioan cel înviat, ori marele profet se află în Galileea și face semne mari. De aceea, ne-a spus ca noi să facem tot ce ne stă în putință să-i împlinim porunca. Orice împotrivire din partea noastră va fi pedepsită foarte aspru!

6. Astfel că, în căutările noastre, am ajuns aici, căci am auzit că la Cezareea lui Filip vor fi făcute semne mari! N-am găsit însă nimic în afara ruinelor fumegânde ale orașului pustiit de groaznica furtună de ieri și pe voi, prea severii romani!

7. Milostiviți-vă de noi și eliberați-ne de nebunul de la care, în furia lui, nu știi la ce să te aștepți! Noi vă vom fi recunoscători, de aceasta puteți fi siguri! Ce v-am spus eu până acum este întregul adevăr. Acum ați aflat cum stau lucrurile. Judecați cu dreptate și îngăduință! Odată ce voi, romanii, sunteți stăpâni asupra noastră, nu mai avem de-a face cu Irod! Noi suntem gata să vă slujim cu o credință de o mie de ori mai mare decât i-am servit bătrânului despot! Căci voi lăsați să se vadă și omenia, pe când Irod este un tiran atunci când se lasă stăpânit de oarba lui furie!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15 - Misterioasa împuternicire a lui Irod
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:18 View PostDownload Post

Capitolul 15
Misterioasa împuternicire a lui Irod


1. Cyrenius a spus atunci: „Ceea ce doriți se va împlini. Pentru că eu sunt foarte mulțumit de descrierea ta despre Irod și știu acum ce trebuie să fac cu el. Dar mai spune-mi acum, dacă, cu împuternicirea lui, lucrurile stau chiar așa cum ne-ai povestit mai înainte! Nu ai văzut tu cumva numele meu semnat pe ea? Sau ai avut tu vreodată ocazia să vezi acest document? Fii sincer și răspunde-mi cât mai exact la întrebări!

2. Zinca a răspuns: „Nimic mai simplu ca aceasta, pentru că eu, știind să scriu și cunoscând trei limbi, am transcris acest document de vreo cincizeci de ori, iar aceste copii Irod le-a dat notarului să le veridice pentru zece drahme de argint! Numele tău nu l-am văzut, însă pe acela al împăratului care acum domnește l-am văzut. Mai mult nu-ți pot spune despre aceasta.”

3. Cyrenius: „Aceasta se pare că este o nouă împuternicire, care sună cu totul altfel ca aceea pe care eu însumi am semnat-o! Ai putea să-mi mai spui cam când a ajuns la Irod acest document de la Roma?”

4. Zinca: „O, nimic mai ușor! Această împuternicire a primit-o deja anul trecut, și aceasta o știu atât de exact pentru că eu însumi am făcut cererea pentru aceasta. Era inclus și punctul în care se cerea ca împăratul, ca singur domn și stăpân, trecând peste toate instanțele subordonate, să-i dea lui Irod o împuternicire în forma propusă în cerere. Acum însă am ajuns la problema principală în spatele căreia, cel puțin după părerea mea, se ascunde marea șarlatanie.

5. Că Irod a depus o asemenea cerere la Roma, pentru aceasta depun eu mărturie clară și de încredere, pentru că eu însumi, așa cum v-am mai spus, am scris și am stilizat documentul. Această cerere extraordinară a fost trimisă la Roma însoțită de o încărcătură serioasă de aur și argint. Curierii erau cinci dintre preaînalții farisei, care tocmai intenționau să facă o călătorie la Roma pentru niște probleme ale lor foarte însemnate. Aceștia au venit la Irod cu câteva zile înainte de călătoria lor la Roma și l-au întrebat dacă nu are ceva de comandat de la Roma.

6. Aceștia au venit la Irod ca și chemați, căci el își muncea deja gândurile de vreo patru săptămâni cum și prin cine ar putea el trimite, cât mai sigur și cât mai în secret, cererea lui extraordinară la Roma. Această ocazie îi era lui Irod cu atât mai binevenită, căci el se înțelegea bine cu cei cinci farisei vicleni și îi considera printre cei mai cinstiți dintre preoți. Atunci când i-a întrebat despre plata comisionului, care de la Ierusalim la Roma trecea cu ușurință de două sute de talanți, ei nu i-au cerut nimic, zicând că ceea ce fac ei pentru Irod, care le-a făcut și lor de atâtea ori importante servicii, este din pură prietenie!

7. Acum Irod era mai mult decât pe deplin mulțumit și le-a încredințat celor cinci cererea împreună cu încărcătura cea grea, la care treizeci de cămile aveau de cărat din greu. În acest fel a circulat, se pare, după cele povestite mai apoi, cererea extraordinară de la Ierusalim la Roma. Dacă însă ea a ajuns sigur la Roma sau altundeva noi nu avem cum să știm!

8. O călătorie de aici până la Roma durează, dacă vremea e bună, aproximativ trei săptămâni, dacă nu chiar o lună. Zile întregi, de multe ori săptămâni, trebuie așteptat la Roma, până vine cineva din partea împăratului. O asemenea cerere o rezolvă de obicei împăratul, în cazurile favorabile, nu înainte de a trece o jumătate de an, căci el are nenumărate sarcini importante de conducere de rezolvat. Apoi urmează călătoria spre casă, care durează tot la fel de mult ca și cea spre Roma! Din multe experiențe, dacă este să socotești exact, după cunoștințele mele o asemenea călătorie la Roma nu poate dura mai puțin de trei sferturi de an.

9. Cei cinci mesageri însă s-au întors cu împuternicirea dorită, exact așa cum am formulat-o eu în cerere, scrisă pe un pergament foarte frumos și cu toate pecețile împărătești, după șase săptămâni. Și l-au felicitat cu multă pompă pe Irod. Eu însă o știu pe a mea și-mi pun capul la bătaie că cei cinci mesageri nu au fost la Roma la fel cum nu am fost nici eu!

10. Băieții au păstrat bine darul cel bogat, cu cele treizeci de cămile cu tot, au falsificat semnătura împăratului, pecețile și celelalte însemne ale puterii și au adus astfel lui Irod o împuternicire de la împărat, despre care împăratul însuși știe cu siguranță la fel de puțin ca și tine, înalte domn și stăpân! Dar aceasta este numai părerea mea. Este însă și posibil ca împuternicirea să vină totuși de la împărat! Poate corăbiile lor au avut un vânt prielnic și la dus, și la întors, și poate că au avut norocul să-l întâlnească pe împărat bine dispus și fără nici o preocupare, chiar la sosirea lor în Roma. Și astfel el le-a venit în întâmpinare și le-a îndeplinit imediat dorințele, după care ei s-au întors, la fel de repede, cu cel mai prielnic vânt în pânze, pe coasta Iudeii. Pe scurt, nu vreau să judec aceste fapte! Tot ce am spus aici sunt numai bănuielile și socotelile mele.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16 - Falsa împuternicire a lui Irod
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:20 View PostDownload Post

Capitolul 16
Falsa împuternicire a lui Irod


1. Cyrenius a spus: „Prietene, aceasta este mai mult decât o bănuială, acesta este adevărul curat! Căci și dacă împăratul i-ar fi dat împuternicirea lui Irod în cel mai scurt timp, este cu neputință ca aceasta să ajungă în șase săptămâni de la Roma înapoi la Ierusalim, căci toate împuternicirile care pleacă din Roma până la Sidon, cu vântul cel mai prielnic în pânze, au nevoie de cel puțin patruzeci de zile. Nici o corabie nu se avântă pe drumul cel mai scurt și să traverseze marea în largul ei. Iar drumul mai lung, de-a lungul Coastei Adriatice sau Mediterane, durează cel puțin patruzeci de zile și nici o corabie nu reușește să-l străbată în acest răstimp și la dus, și la întors.

2. Iar apoi, fiecare străin care vine să ceară ceva împăratului trebuie să aștepte în Roma șaptezeci de zile. Numai înalții demnitari sau conducătorii de oști sunt scutiți de aceasta, dar nici un sol străin sau persoană privată nu se poate înfățișa împăratului înainte de aceste șaptezeci de zile. Căci în Roma este o lege nescrisă, ca fiecare străin care cere favoruri împăratului să facă cinste orașului, aducând daruri și ofrande multor instituții. Orice străin venit din țări îndepărtate este în stare să facă aceste daruri pentru că altfel n-ar putea veni la Roma să ceară o anumită favoare, dacă nu ar fi fost îndeajuns de bogat. Căci pentru cei din popor și cei săraci sunt puse legi și judecători drepți. Dacă unul din popor are o plângere, acela știe unde trebuie să meargă. Iar dacă merge acolo, i se va face dreptate după lege, căci la noi, romanii, nu există corupție și se aplică legea: «Justiția fundamentam regnorum!» (Dreptatea este fundamentul oricărui stat) și «Pereat mundus, fiat justitia!» (Să învingă dreptatea, chiar dacă ar fi să piară lumea!) Pentru noi, romanii, acestea nu sunt numai vorbe goale, ci principii care până acum au fost întotdeauna respectate întru totul.

3. De aceea, nu este neîndreptățit ca aceia care vin la Roma să aducă o ofrandă însemnată orașului înainte de a fi demni de a primi favoruri împărătești. Și de aici trag concluzia că cei cinci trimiși ai Templului nu aveau cum să ajungă la împărat în mai puțin de șaptezeci de zile și de aceea călătoria de aici la Roma și înapoi nu o puteau face în șase săptămâni. Reiese deci de la sine singura concluzie dreaptă, că cei cinci și-au păstrat avuțiile trimise de Irod împăratului, iar domnitorului lacom de putere i-au adus o împuternicire falsă. Irod își închipuie acum că are drepturi mai mari decât cele pe care le-a primit din partea Romei împreună cu domnia, dar va trebui cât de curând să fie trezit la realitate!

4. Da, acum îmi este clar de ce nu am primit nici un fel de înștiințare de la Roma, căci eu, ca reprezentant împuternicit al Romei peste întreaga Asie și o parte din Africa, trebuie să fiu înștiințat de toate ordinele date de Roma pentru Asia. Altfel, dacă un ordin al Romei nu îmi este cunoscut, iar cineva se folosește de acesta, eu consider aceasta o însușire provincială a puterii, deci o răscoală împotriva Romei și a puterii imperiale și va trebui să înăbuș acea răscoală cu toată puterea armată care-mi stă la dispoziție! De aceea, sper că v-ați dat seama acum că împuternicirea lui Irod este falsă! Împuternicirea fiind falsă, puteți trage în continuare concluzia că eu va trebui să dau pe față întâi înșelătoria lui Irod, iar apoi îi voi lua împuternicirea și o voi trimite împăratului, pentru ca el însuși să-l pedepsească pentru înaltă trădare.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17 - Politica de stat a preoților din Templu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:25 View PostDownload Post

Capitolul 17
Politica de stat a preoților din Templu


1. Zinca a spus: „Nobile prieten, înalte domn, noi înțelegem toate acestea foarte bine! Dar noi mai știm încă ceva, ce se pare că tu nu știi.”

2. Cyrenius: „Ce anume?”

3. Zinca: „Este iubita politică de stat. Prin ea, aproape din totdeauna și în toate țările de pe acest pământ, preoțimea are un anumit privilegiu, în virtutea căruia își poate permite să facă multe lucruri care pentru ceilalți oameni ar fi considerate trădare. Preoții sunt destul de îndrăzneți să se impună celorlalți oameni ca zei întrupați și să se folosească de cuvântul Domnului după bunul lor plac. Și nici un om nu se ridică împotriva lor, și chiar împăratul trebuie uneori să privească cu zâmbetul pe buze la intrigile lor perfide. Aceasta datorită vechilor superstiții înrădăcinate în popor, prin care oamenii sunt ținuți umili și ascultători pentru ca să nu se răscoale împotriva regelui țării când acesta dă legi pe care poporul cu greu le poate respecta și pune pe umerii lui tribut greu.

4. Dacă însă li se dă voie preoților să taie și să spânzure în locul lui Dumnezeu, împăratul nu se va lăsa deranjat de aceasta, chiar dacă acești adormitori ai poporului la caz de nevoie, uneori pe ascuns, dar alteori pe față, intră în pielea monarhului, vorbesc în numele lui și chiar dau legi, dacă ei consideră că aceasta este folositor pentru popor, pentru statul lui și, bineînțeles, și pentru ei, ceea ce într-o provincie ca această țară a evreilor, care este atât de departe de capitala imperiului, pare mult mai ușor de trecut cu vederea.

5. Dacă împăratul îi va trage acum la răspundere pentru falsa împuternicire, ei nu vor ascunde nicidecum că au făcut aceasta, chiar și fără nici o presiune din afară. Dar vor fi în stare să-i spună împăratului și cu ce scop au făcut aceasta, și anume numai spre binele împăratului și al statului! Și îi vor demonstra împăratului până în cel mai mic detaliu și clar ca lumina zilei de ce o asemenea faptă a fost necesară și ce folos trage statul și monarhul din aceasta. Iar împăratul va trebui până la urmă să-i și răsplătească și să-i laude pentru aceasta.

6. Ia-i tu azi la întrebări, iar după interogatoriu vei avea în mână tot atât de puțin împotriva lor ca și împăratul însuși, iar la sfârșit va trebui chiar să-i autentifici lui Irod această împuternicire, după ce ei îți vor demonstra că acest act este necesar pentru a îngrădi prin el lăcomia de putere a lui Irod, îngrădire fără de care el și-ar face în ascuns o mare putere cu ajutorul nemăsuratelor lui bogății și avuturi, și prin care Irod ar sta foarte categoric cu voi, romanii, la discuții! Ei ar fi descoperit această secretă uneltire și au fost iluminați «de sus» ce mijloace să folosească: să-i dea lui Irod o împuternicire împărătească pro forma, pe care el altfel și-ar fi luat-o prin forță. Dacă preoții din Templu te vor întâmpina cu asemenea explicații, ce vei putea face tu, decât să-i lauzi și să-i răsplătești?”

7. Cyrenius: „Eu așa ceva nu pot să accept și nu-ți pot da dreptate. Dacă Irod uneltea un asemenea plan perfid și voia să-l ducă la împlinire, de ce nu am fost eu în secret înștiințat de preoții Templului, când ei au aflat aceasta? Aș fi putut lua eu măsurile care se cuveneau împotriva acestuia! De la Ierusalim până la Sidon sau Tir distanța nu este așa de mare! Și, în sfârșit, cum vor răspunde preoții Templului de avuțiile și de cele treizeci de cămile furate împăratului? Sunt de părere că le va fi totuși destul de greu!”

8. Zinca: „Înalte prieten, înalte domn, ai multă înțelepciune ca om de stat, dar în această problemă se pare că nu ești prea versat - la fel ca cineva care n-a avut sceptrul în mâna sa! Ca să-ți demaște ție acest plan i-a reținut un dublu motiv! Primul: pericolul în caz de întârziere, iar al doilea: evitarea oricărei vâlve care în această situație ar fi fost periculoasă! Căci dacă ai fi fost înștiințat prea devreme, ai fi ocupat imediat întregul Ierusalim și l-ai fi supravegheat foarte de aproape. Aceasta ar fi agitat întreg poporul și l-ar fi umplut cu o ură amarnică împotriva voastră. Irod însă ar fi știut prea bine cum să folosească o asemenea situație împotriva voastră și din aceasta s-ar fi putut isca un rău de necontrolat!

9. Ținând seama de toate acestea și prevăzând ce s-ar fi putut întâmpla, Templul a dispus din înțelepciunea lui «dumnezeiască» de această cale prin care fără multă gălăgie a prevenit această dezvoltare anarhică. La timpul potrivit însă, te-ar fi înștiințat pe tine și pe împărat despre tot ce s-a petrecut aici, însoțind aceasta de sfaturi despre ce trebuie făcut în continuare. Avuțiile care erau pentru împărat ți le-ar fi putut returna oricum de-abia atunci când ar fi sosit momentul potrivit de a te fi înștiințat de toate acestea.

10. Când tu, înalte prietene și domn, vei primi asemenea răspunsuri la întrebările tale, spune-mi dacă, urmărind o politică înțeleaptă, vei putea face altceva decât să-i lauzi pe preoții Templului și, după lege, să-i răsplătești, cum fiecare negustor cinstit este răsplătit cu zece la o sută!”

11. Cyrenius: „Cum, când eu însumi sunt convins de marea răutate a preoților din Templu, să-i laud și să-i mai și răsplătesc pe deasupra?! Nu există nici un mijloc și nici o cale ca să-i dăm în vileag pe acești frați ai Satanei?”

12. Zinca: „Am o întrebare importantă: cine crezi că îi cunoaște mai bine pe acești cavaleri perfizi, Zinca sau tu?! Dacă aș putea cu o singură răsuflare să le distrug Templul și toate sinagogile, crede-mă, nu aș sta pe gânduri nici măcar o clipă! Lucrurile însă stau astfel încât nici măcar un zeu nu-ți poate da alt sfat decât să privești cu zâmbetul pe buze la intrigile lor viclene. La timpul potrivit vei primi o povață înțeleaptă.

13. După calculul meu și după cel al lui Ioan, de acum în patruzeci de ani li se va împlini soarta și vor cădea, iar voi va trebui să cuceriți din nou întreaga Iudee și întregul Ierusalim și să le distrugeți cuiburile din temelii, înainte însă de acest răstimp nu se va putea face nimic sau aproape nimic împotriva lor, în afară de ceea ce ți-am spus eu mai devreme. Dacă vrei însă să ai rezolvarea imediat, atunci fă așa precum ți-am spus, altfel lucrurile vor lua o întorsătură proastă!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18 - Învățăturile profetului din Galileea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:27 View PostDownload Post

Capitolul 18
Învățăturile profetului din Galileea


1. Cyrenius a spus atunci: „Prietene, îți recunosc marea pricepere și istețime, iar Irod și-a educat prin tine un avocat cum un altul nu mai există în toată Iudeea! Acum însă nu mai ești al lui Irod, ci ești roman și nu mai trebuie să respecți interesele lui Irod, ci numai pe ale noastre. De aceea poți să afli mai multe despre tot ce s-a concentrat aici, în acest punct, la mare, și de ce s-a făcut aceasta! Dar, înainte de toate, spune-mi acum ce ai face dacă deodată, de undeva, ar apărea marele profet galilean?!”

2. Zinca a răspuns: „Eu?! Nimic, l-aș lăsa să-și vadă de drum! Aș dori bineînțeles să vorbesc cu el, ca să văd dacă Ioan a avut dreptate când a spus că nu e vrednic nici măcar să-i lege cureaua încălțării! Ioan a fost un profet foarte înțelept și era mai luminat decât toți ceilalți profeți la un loc. Acum, dacă Ioan a făcut o asemenea mărturie despre Iisus din Nazaret, cât de mare, cât de înțelept și cât de puternic trebuie să fie acesta!

3. Știi tu, înalte prietene, dacă aș fi vrut cu adevărat să-l prind pe Iisus, chiar dacă numai de ochii lumii, aș fi putut de mult să o fac. Pentru că eu am știut aproape întotdeauna unde se afla Iisus! Dar de fapt nu doream aceasta și, ca să fiu sincer, simt o mare sfială față de acest om! Căci, după toate câte am auzit despre el - și acestea de la martori de încredere, chiar de la samariteni - se pare că este de-a dreptul întruparea unei zeități sau un magician din vechea școală egipteană! În nici unul dintre aceste cazuri nu îmi doresc să am ceva de-a face cu el, căci mi-ar intra în ochi tot nisipul din scurmătura mea! Adevărat, eu pentru mine însumi aș dori să-l văd și să-i vorbesc, dar numai într-o situație pașnică și nici pe departe în straiele acestea de prigonitor!”

4. Atunci l-am întrebat Eu însumi pe Zinca: „Iubit prieten, și Eu sunt unul dintre aceia care Îl cunosc la fel de bine pe Iisus din Nazaret ca pe ei înșiși și îți pot spune despre El că nu e dușmanul nici unui om, ci un binefăcător pentru toți cei care vin la El ca să-I ceară ajutorul. Cu toate că este un dușman al păcatului, El nu este un dușman al păcătosului care își regretă păcatul și se întoarce cu umilință la calea cea bună. De El nu a fost nici un om judecat sau condamnat, chiar dacă păcatele lui ar fi fost mai multe decât nisipul din mare sau firele de iarbă de pe pământ.

5. Învățătura Lui este aceasta: omul să-L recunoască pe Dumnezeu și să-L iubească mai presus de toate, iar pe aproapele lui, oricare ar fi acesta, nobil sau din popor, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, să-l iubească la fel ca pe sine însuși. Cine se ține de aceasta mereu și se ferește de păcat, acela va recunoaște în el însuși că această învățătură vine într-adevăr de la Dumnezeu și nu vine din gura unui om, ci din gura Domnului, căci nici un om nu poate ști cum să ajungă la viața veșnică și ce este aceasta. Aceasta o știe doar Dumnezeu și la sfârșit doar acela care a auzit-o din gura Domnului.

6. Și El mai spune, de asemenea, că toți oamenii care vor viață veșnică trebuie să fie învățați de Dumnezeu. Aceia care primesc învățătură numai de la oameni sunt departe de împărăția Domnului. Căci ei ascultă de vorbele unei guri muritoare, iar așa cum gura care a scos vorbele este muritoare, așa este și cuvântul în omul care l-a ascultat. El nu îl respectă și nu îi dă viață prin nici o faptă, însă cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu nu este mort, ci viu, și împinge inima omului și voința lui spre fapte, și omul devine prin aceasta viu.

7. Odată ce omul este viu prin cuvântul lui Dumnezeu, rămâne viu și liber pentru veșnicie și nu va mai gusta niciodată moartea, chiar dacă trupul lui va muri de o mie de ori!

8. Vezi, prietene, acesta este, pe scurt, sâmburele învățăturii acelui profet din Nazaret! Spune-ne cum îți place și ce crezi tu despre marele profet?!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19 - Părerea lui Zinca despre învățătura lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:29 View PostDownload Post

Capitolul 19
Părerea lui Zinca despre învățătura lui Iisus


1. Zinca a cugetat puțin și, după o vreme, a spus: „Iubite prietene, împotriva unei asemenea învățături, deși cam îndrăzneață, nu se poate spune nimic. Ea este cu adevărat de natură divină, în cazul în care cu adevărat există un Dumnezeu, căruia să-I pese cât de cât de muritori. Au mai fost mari înțelepți care au spus că preacurata iubire este sămânța din care s-a făcut viața de la începuturi și au îndemnat oamenii să pună preț mai ales pe iubire, căci numai din ea îi înflorește omului orice binefacere. Dar nici unul dintre ei nu a explicat esența iubirii, căci iubirea are și părți bune și părți rele, și până la urmă nu știi care față a iubirii s-o cultivi pentru ca să-ți aducă binefacere.

2. Din ceea ce mi-ai spus tu însă, este clar ca lumina zilei ce fel de iubire trebuie să cultive oamenii. De aceea o asemenea învățătură nu poate veni de la un om, ci numai de la Dumnezeu și stă mărturie că Dumnezeu există. Acum, înalte prietene, să fii chiar și păgân, eu îți sunt din toată inima recunoscător căci ne-ai făcut mie și prietenilor mei un mare serviciu! Noi eram cu toții mai mult sau mai puțin necredincioși și fără Dumnezeu. Acum cel puțin îmi pare că L-am găsit pe Dumnezeu, ceea ce îmi umple inima de o mare bucurie.

3. Și Ioan s-a străduit din răsputeri să mă convingă de existența lui Dumnezeu, dar nu i-a fost dat să reușească.

4. L-am urmărit întotdeauna cu toată atenția, dar nu mi-a putut spulbera toate îndoielile și astfel am rămas împotmolit în vechile mele îndoieli, până în această clipă. Dar acum s-au spulberat toate îndoielile!

5. Ciudat! Da, da, așa este: cine nu găsește adevărata poartă într-un labirint, acela nu ajunge la palatul regelui care își are așezământul departe, în mijlocul marelui labirint. Tu însă mi-ai arătat poarta cea bună, mi-ai deschis-o, iar acum îmi este ușor să ajung în cel mai scurt timp la marele și veșnicul palat!


6. Te rog, fii bun și spune-mi acum unde ai avut tu marele noroc de a-L întâlni pe Marele Om! Cu siguranță că El nu este un magician, ci un om înzestrat cu cele mai mari puteri divine. Despre aceasta stă mărturie adevărata Lui învățătură divină! Spune-mi, te rog, unde L-ai întâlnit, căci vreau eu însumi să merg într-acolo și să primesc din gura Lui asemenea cuvinte vii, aducătoare de binefacere.”

7. Eu am spus: „Rămâi aici și Îl vei găsi mai târziu tu singur! A trecut acum un ceas bun peste amiază. Buna noastră gazdă, Marcu, este deja gata cu prânzul, care va fi adus imediat. După prânz vom mai găsi destul timp pentru a vorbi despre tot felul de lucruri împreună. Tu rămâi la masa noastră, iar cei douăzeci și nouă de tovarăși ai tăi să se așeze la masa de lângă noi.”

8. Marcu a adus apoi bucatele. Zinca însă a observat cu mirare că în câteva clipe toate mesele au fost acoperite cu bucate doar de câțiva servitori.

9. El, Zinca, l-a întrebat pe Ebahl, care ședea lângă el: „Prietene, spune-mi, te rog, cum oare dintr-o dată atât de puțini servitori au acoperit atâtea mese cu bucate? Adevărat, mă tot minunez de aceasta! Aș spune că aici nu merg toate numai cu lucruri naturale! Are poate gazda cea bătrână spirite ce tainic îi stau la poruncă?”

10. Ebahl i-a răspuns: „Tu n-ai fost tot timpul atent, căci ai fost adâncit în discuție și n-ai băgat de seamă că între timp s-au umplut mesele cu bucate și vin. Eu însumi n-am fost atent la aceasta, dar nu cred că a fost ceva împotriva firii lucrurilor.”

11. Zinca: „Prietene, crede-mă, eu pot fi foarte adâncit într-o discuție și totuși în jurul meu nu se poate petrece ceva fără ca eu să nu observ. Iar eu știu foarte bine că până acum câteva clipe nici măcar o firimitură de pâine nu era pe vreuna dintre mese, iar acum mesele se apleacă de atâtea bucate! Dă-mi voie, te rog, căci unui om cu inimă și înțelegere îi este permisă o întrebare, mai ales că este și străin! Acum este totuna dacă cineva îmi dă o lămurire sau nu, dar rămân la părerea mea că aici nu s-au petrecut lucruri normale! Uită-te la cei douăzeci și nouă de tovarăși ai mei care discută între ei pe aceeași temă. Numai voi toți, care ați luat probabil de multe ori masa aici, sunteți indiferenți la aceste minuni, pentru că voi știți ce se petrece aici! Dar nu face nimic, mai târziu tot voi dezlega această taină!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !