Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 20.11.2018, 03:16
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 30 - A acționa și a vorbi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:41 View PostDownload Post

Capitolul 30
A acționa și a vorbi


1. După ce l-am liniștit pe Zinca în acest fel, a venit și Risa, ca cel de-al doilea ginere al lui Cyrenius, și a început să se dezvinovățească într-un fel asemănător.

2. Dar Rafael l-a bătut pe umăr și i-a zis: „Prietene, rămâi numai la adevărul din inima ta, căci tu nu te poți măsura cu Zinca! Tu ești în sinea ta bun și cinstit, dar să nu vorbești niciodată altfel decât simți în inima ta! Înțelegi?”

3. Risa: „Da, prietene din cer, înțeleg ce mi-ai spus și de acum voi vorbi, atunci când vreau să zic ceva, după cum simt și nici un neadevăr nu va mai ieși din gura mea! Eu sunt încă poate prea tânăr și am mai puțină experiență decât alții, și mai ales în ceea ce privește partea femeiască îmi lipsește experiența, căci nu am fost încă niciodată îndrăgostit de vreo fecioară. Dar mă simt în adâncul inimii mele deosebit de atras de frumoasa Ida și simt că voi fi peste măsură de fericit dacă ea va deveni soția mea! În același timp însă, simt cât de slab mă voi înfățișa în fața acestui mare noroc. Din această cauză, de fapt, vreau să renunț la acest noroc!

4. Acum iubirea mea pentru Ida nu este nici pe departe pasiune și încă aș putea, cu sufletul împăcat, să renunț la ea; dar dacă mai târziu mă voi aprinde mai tare, iar acest noroc nu-mi va fi dat, aceasta îmi va cauza o suferință mare, de care cu greu aș mai putea scăpa. Tocmai din acest motiv vreau să mă dezleg în fața Domnului și a lui Cyrenius de orice speranță la acest noroc!

5. Înțelege tu, prietenul meu ceresc Rafael, așa simt eu și așa am și vorbit acum! Dacă poți să mă ajuți puțin, fă-o înainte de a fi prea târziu! Căci un ajutor potrivit trebuie să vină și la timpul potrivit - altfel nu poate folosi prea mult!”

6. Rafael: „Prietene, din partea mea ai nevoie doar de un mic ajutor sau chiar de nici unul; rămâi de aceea așa cum a hotărât Domnul! Tu poți să renunți la tot – căci împotriva liberei voințe a omului niciodată Dumnezeu nu hotărăște ceva, în afară de mărimea și forma trupului - dar omul nu va găsi prosperitate și binecuvântare dacă nu dă atenție la ceea ce Domnul, chiar și numai printr-un semn ușor, l-a sfătuit, înțelegi?”

7. Risa: „Da, înțeleg și de aceea nu mai spun nimic, decât să se facă mereu voia Domnului, căci cel care face voia Domnului nu are cum să greșească. Domnul Dumnezeu trebuie să știe cel mai bine ce ne este cel mai de folos nouă, oamenilor. De aceea voi primi de acum înainte totul cu cea mai mare recunoștință în inima mea și voi face după cum poruncește Domnul! Ce poate omul să facă ușor, pentru că îl împinge inima, aceasta să și facă și să nu se împotrivească niciodată. El are destul de luptat împotriva situațiilor care pot învinge voința lui slabă. Dacă și în situațiile ușoare și plăcute este slab de voință, nu va face progrese în adevăratele virtuți! Am dreptate sau nu?”

8. Rafael: „Firește că ai dreptate, dar în plus îți mai spun că este mai bine să faci mult și bine decât să vorbești mult și bine! Dacă oamenii te vor vedea făcând mult și bine, vor face mulți ca tine; dacă însă te vor auzi vorbind mult și bine, vor vrea să facă și atunci la fel ca tine. Dar cum multora le lipsește înțelepciunea pentru a putea ține într-adevăr un discurs bun, vor spune numai prostii și astfel vor dăuna celor cu mintea mai slabă, precum și lor înșiși, căci prin aceasta vor deveni aroganți și încrezuți în adâncul inimii lor. Printr-o vorbărie de prisos se vor răspândi cu vremea tot felul de învățături false și biata omenire va fi orbită și va rătăci în întuneric, încât după aceea va fi foarte greu să fie luminată; prin fapte multe și bune însă, omenirea se va înnobila și își va deschide inima. O inimă nobilă și deschisă este oricum cea mai bună școală spre adevărata înțelepciune și va ști prin aceasta să vorbească bine și drept atunci când este nevoie.

9. Acestea însă ți le-am spus pentru că tu de multe ori ascunzi în tine o prea mare dorință de a vorbi, dar nu ai nici pe departe tot ceea ce este necesar pentru un discurs cu adevărat bun; de aceea, vorbește puțin, dar ascultă și făptuiește cu atât mai mult, și astfel vei deveni și tu un adevărat ucenic al Domnului, după voința și după placul Lui!

10. Pe aceia care vor vorbi și vor predica îi va alege anume Domnul. Însă ceilalți, pe care El nu i-a ales pentru a vorbi și a predica, aceia sunt buni numai să făptuiască după cuvintele și învățăturile Sale. Și astfel se vor bucura întotdeauna de binecuvântarea Domnului și de o grație deosebită. Spune aceasta și prietenilor și tovarășilor tăi, căci și printre ei se găsesc unii care se încred că pot vorbi limpede și plăcut! Nici ei nu sunt aleși de Domnul pentru a vorbi, ci numai pentru a făptui.

11. Domnul te lasă numai de aceea să fii acum fericit pe pământ, pentru ca tu să poți face mult bine făptuind! Dacă însă Domnul te-ar fi chemat să fii învățător sau predicator, atunci El ți-ar fi spus: «Vino și urmează-Mă oriunde voi merge Eu și învață a recunoaște toată înțelepciunea împărăției Mele cerești!» Căci, înțelege, pentru a vorbi și a predica este nevoie de mai mult decât pentru a face și, cu toate acestea, fapta este țelul – iar vorba și învățătura numai ghidul spre aceasta!

12. Vezi, cât de plăcut Îi este Cyrenius Domnului, dar nu pentru discursurile lui, ci pentru bunele și nobilele sale fapte! Cine face însă mult bine, acela, dacă este nevoie, poate să și vorbească bine și drept, căci are o inimă deschisă și nobilă, și nu va rămâne niciodată fără lumină din cer. Cine primește această lumină după măsura faptelor sale bune și nobile, aceluia îi va fi mereu limpede unde, când și cât are de vorbit. Ai priceput, dragul meu Risa, ceea ce am vrut să-ți spun?”

13. Risa: „Cum aș putea să nu pricep, căci ai vorbit adevărul curat, iar acesta este întotdeauna, pentru oricine, foarte limpede! Voi urma cu strictețe cuvintele tale. Ceea ce am aflat acum de la tine voi împărtăși imediat și tovarășilor mei; numai un singur lucru mai doresc să aflu: dacă Zinca este destinat și el numai să făptuiască sau să și propovăduiască învățătura?”

14. Rafael: „Prietene Risa, între experiența ta și a lui Zinca este o mare diferență! El este un suflet mare, coborât de sus, și a strâns cunoștințe multe și bogate, deși este numai cu zece ani mai în vârstă decât tine. De aceea va fi destinat de Domnul spre a făptui și propovădui. Atunci însă când vei aduna și tu cunoștințe temeinice, vei putea și tu să propovăduiești bine. Deocamdată însă, adună-ți cunoștințe și îmbogățește-te în fapte bune și nobile!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 31 - Introspecțiile lui Hebram și ale lui Risa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:44 View PostDownload Post

Capitolul 31
Introspecțiile lui Hebram și ale lui Risa


1. Risa și-a întipărit această învățătură în adâncul inimii și s-a dus la tovarășii lui, care au început să-l felicite pentru norocul său; el însă le-a spus, cuvânt cu cuvânt, ce aflase de la Rafael.

2. Când a terminat, Hebram i-a spus: „Acesta este un discurs minunat, ca venit din gura Domnului; totuși am ceva de obiectat, chiar dacă nu la adresa discursului în sine, ci a celui care l-a ținut. Căci el a folosit multe cuvinte, dintre care unele deosebit de adevărate, și ele au fost redate într-o ordine bună, unul după celălalt, însă el a vorbit în loc să făptuiască! Eu însă consider aceasta foarte corect, căci fiecare faptă bună trebuie întotdeauna precedată de o învățătură bună, pentru că altfel cel care făptuiește nu are cum să primească o orientare bună în ceea ce face.

3. Dar, la urma urmei, tot Rafael are dreptate, căci omul atâta trebuie să știe: ce e bine și ce e rău. Legi simple îi arată aceasta! El are nevoie numai să vrea binele și faptele bune nu au cum să nu apară. Dar știința singură mi se pare un impuls cam slab spre a face fapte bune, mai ales pentru oamenii foarte materialiști care, fiind orbiți de profiturile materiale, sunt mult prea ușor împinși spre fapte rele. Așadar este iarăși nevoie a răspândi învățătura pentru ca prin argumente limpezi, la îndemâna oricui și de necontestat, să primească fiecare impulsul spre faptele bune, fără de care ucenicilor le-ar fi cu neputință să făptuiască, la fel cum ai vrea să traversezi marea fără corăbii.

4. Odată ce mie, ca ucenic, mi-e limpede aceasta, atunci faptele bune în sine sunt o treabă ușoară, însă fără motive clare, la îndemână și de netăgăduit, faptele bune vor rămâne mereu doar o problemă teoretică, deoarece a făptui în acest fel implică greutăți și renunțare de sine, iar cei mai mulți se complac mai bine în letargie și egoism și uită de faptele bune. Omul își urmează în continuare plăcerile animalice și după treizeci de ani este același animal care a fost încă din leagăn. După părerea mea, la o învățătură a faptelor bune este nevoie și de dovezile amintite mai înainte, iar acestea depășesc cu mult a zice: «Asta ai de făcut, pentru că așa este bine, și nu cealaltă, pentru că așa este rău!»“

5. Risa: „Ai dreptate și de fapt nu spui nimic altceva decât ceea ce a explicat foarte clar Rafael și anume: să vorbească și să învețe pe alții numai acela care a fost ales de Domnul. Un asemenea învățător le va da ucenicilor săi întreaga învățătură, împreună cu dovezile necesare, și îi va motiva spre a făptui, așa cum și vorbele îngerului m-au îndemnat fără greș a făptui. Dar dacă ne vom prezenta acum noi doi ca învățători, cu siguranță că vom trăncăni o grămadă de lucruri stupide, iar dacă ar veni un orator abil la noi și ar începe să ne contrazică puternic, ar reuși poate până la urmă să ne zăpăcească și, la sfârșit, vom dansa după cum ne cântă el! Dacă însă vom proceda corect, atunci nu va reuși să găsească, cu toate argumentele din lume, nici cea mai mică greșeală. De aceea, pentru mulți, este mai bine să făptuiască decât să îi învețe pe alții - nu îți este aceasta încă destul de clar?!”

6. Hebram: „O, da, acum desigur, și mi-a fost clar și dinainte și este bine așa! Ciudat este însă omul - aceasta o văd la mine! Pe când citeam de atâtea ori Scriptura și o studiam, mi se păreau de neînțeles acele povestiri minunate și sublime sau unele dintre învățăturile care mă umpleau de adânc respect! Când întrezăream uneori, printre rânduri, spiritul desăvârșit al lui Dumnezeu, nu mai îndrăzneam să comentez dintr-un înalt simțământ de respect! Cum citeam ceva scris de un înger ales, mă furnica de-a lungul spinării! Moise era atât de mare încât în fața numelui său aproape toți munții se închinau!

7. Acum stăm în fața aceluiași Dumnezeu, care pe muntele Sinai a tunat legile Sale! Același înger care l-a condus pe tânărul Tobias se află în mijlocul nostru, ca un om de rând, și ne învață, cu cuvinte dulci, să cunoaștem mai îndeaproape voința Domnului! Pe lângă asta, mereu se petrec minuni peste minuni, din cele mai mari și mai neîntâlnite, iar nouă ni se par toate acestea deja foarte obișnuite ca și cum am fi crescut din copilărie cu așa ceva! Zi-mi, de ce toate acestea?

8. Ar trebui ca, de atâta mirare și adorare, să ne ieșim de-a dreptul din piele; suntem însă la fel de tociți ca și sabia veche și ruginită a unui bătrân războinic! De unde vine aceasta? Când mă gândesc la starea noastră de nesimțire, mi-aș putea smulge singur capul de pe umeri!”

9. Risa: „Fii liniștit, prietene! Așa vrea Domnul să fie, căci dacă am sta mereu - din motive ușor de înțeles - în cea mai înaltă stare de agitație spirituală, atunci nu am observa multe dintre cele ce se vorbesc și se petrec aici! Domnul însă știe să ne țină spiritul treaz și de aceea putem privi și asculta obiectiv tot ceea ce se petrece și se vorbește aici! Și chiar dacă ceea ce auzim și vedem aici sunt încă de neînțeles pentru noi, putem totuși să ni le impregnăm adânc în suflet! După ce toate acestea vor trece, atunci, fără îndoială, se vor trezi toate în sufletul nostru într-un mod miraculos! Oh, aceasta sigur nu va lipsi! Dar deocamdată este mai bine așa! Ești cumva de altă părere?”

10. Hebram: „Nicidecum, ai dreptate și sigur este așa! Nu este rău dacă îți dai seama de unul singur că la această deosebită ocazie spirituală te simți prea puțin pregătit, în timp ce poveștile extraordinare din trecut te emoționează atât de puternic! Dacă ar ține numai de noi această tocire spirituală, ar trebui să o văd ca pe o mare greșeală; dar, după cum spui tu, Domnul, prin voința Sa atotputernică, a făcut să fie așa, și atunci trebuie să Îi fim foarte recunoscători și tot ce se spune și se face aici să cântărim cu cea mai mare seriozitate și să ne gândim adânc, tot așa cum vom pune în fapte cuvântul Lui! Dar faptul că Zinca este un așa mare spirit, cu toate că a fost un slujitor de seamă al lui Irod, acesta este un mister pentru mine! De unde are el această covârșitoare înțelepciune și de unde și-a adunat toate experiențele?!”

11. Risa: „Despre asta nu știu aproape nimic, dar un mare stăpân ca Irod și-a pus cu siguranță servitorul la multe încercări înainte de a-l numi unul dintre slujitorii săi de seamă. În plus, Zinca a fost, așa cum ne-a povestit chiar el, un bun prieten al profetului Ioan și a prins fără îndoială multe de la el, ceea ce a fost de mare importanță pentru viața sa și de aceea nu este de mirare că este mai înțelept decât unii ca noi. El însă va mai ține o cuvântare și sunt nerăbdător să o aud. Acum însă se pare că Domnul vrea să ne spună ceva, de aceea să tăcem, căci din vorbăria noastră nu va ieși nimic înțelept!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 32 - Un episod din timpul adolescenței lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:47 View PostDownload Post

Capitolul 32
Un episod din timpul adolescenței lui Iisus


1. În timpul discuției dintre cei doi, le-am dat ocazia celor două fete înviate de a Mă recunoaște ca Acela care, cu câteva luni în urmă, înviase câțiva morți în Capernaum, iar cele două M-au recunoscut imediat. Ele o cunoșteau și pe Maria și pe ceilalți din casa lui Iosif. Gamiela a povestit, de asemenea, că ea își poate aminti cum, cu mulți ani în urmă, bătrânul tâmplar Iosif, împreună cu cei șase fii ai săi, i-au construit tatălui ei adoptiv, în Capernaum, un staul nou pentru oi și și-a amintit că M-a văzut și pe Mine la lucru, ca cel mai tânăr fiu al lui Iosif, dar pe atunci nu și-a dat seama că în Mine era ascuns spiritul Atotputernicului.

2. Iar Ida a adăugat: „Ba da, ba da, iubită soră! Era în ultima seară, când staulul era deja gata și când tatăl nostru adoptiv i-a plătit munca lui Iosif, dar, după obiceiul lui negustoresc, i-a reținut la sfârșit mai mulți bani. Atunci s-a înfățișat acest sfânt negustorului și i-a zis: «Nu fă aceasta, căci nu-ți va aduce nici o bucurie! Cu toate că ești păgân, tu crezi în Dumnezeul evreilor și, vezi, acest Dumnezeu atotputernic locuiește în inima Mea, iar dacă Eu Îl rog, El îmi îndeplinește ceea ce Eu L-am rugat! El locuiește în inima tuturor celor drepți și le îndeplinește cu plăcere dorințele. Dacă vei fi aspru cu Iosif, care a avut o muncă grea de făcut aici, atunci Eu îl voi ruga pe Domnul și Tatăl Meu ca El să te pedepsească pentru aceasta și El te va pedepsi chiar foarte rău. Gândește-te că nu este bine să-i jignești pe cei care sunt una cu Domnul!» Tatăl meu adoptiv însă nu a dat importanță acestor cuvinte și a rămas la hotărârea lui. Bătrânul tâmplar însă i-a zis: «Uite, eu sunt sincer și îți spun ție că cei câțiva dinari pe care vrei să mi-i reții erau tot câștigul meu pentru această muncă grea și aș fi putut să îmi plătesc cu ei ipoteca! Dacă ții însă atât de mult la acești bani, deși ești un om bogat, atunci păstrează-i, dar îi reții pe nedrept și asta niciodată nu aduce bine!»

3. Eu, Ida, am plâns de supărare din cauza asprimii tatălui meu și m-am dus în odaia mea și am adunat toate economiile mele, iar Gamiela a făcut la fel și le-am ascuns în lada cu unelte a tâmplarului. Nimeni nu a observat acești bani în afară de Tine! Tu ai zis după aceea: «Vouă însă, fetițelor, odată vi se va răsplăti din plin tot binele pe care ni l-ați făcut!» La aceste cuvinte însă, Tu arătai asemenea unui sfânt. După aceasta v-ați ridicat și ați părăsit casa noastră. Era seara, târziu, iar până la Nazaret aveați un drum de câteva ceasuri de mers pe jos; atunci eu Ți-am spus: «Nu vreți mai bine să rămâneți aici peste noapte, decât să plecați acum la drum lung și nesigur, mai ales că noaptea este atât de neagră și nori groși s-au adunat pe cer așa încât se pare că va veni și o furtună?» La acestea Tu ai spus ceva ce mie mi-a dat mult de gândit: «Acela care a făcut ziua este stăpânul ei și Acela care a făcut noaptea este și stăpânul ei, de aceea stăpânul zilei și al nopții nu are a se teme nici de ziuă, și nici de noapte! Furtuna stă, de asemenea, în puterea aceluiași stăpân, pe care lumea nu-L cunoaște! Nici noaptea și nici furtuna nu ne va face vreun rău! Rămâneți cu bine, voi, doi îngerași!» Cu acestea ați părăsit casa noastră și, știe cerul, cum ați trecut de pragul casei noastre nu s-a mai văzut nici o urmă a voastră!

4. Oh, eu m-am gândit adesea la Tine, o Doamne, dar nu Te-am mai putut nicicum reîntâlni până în acest ceas! Dar în ceea ce-l privește pe tatăl nostru adoptiv, cuvintele Tale s-au împlinit întocmai, chiar în acea noapte! A venit o furtună groaznică, fulgerul a lovit de trei ori staulul cel nou, în care se găseau încă din ziua în care fusese terminat o mie și șapte sute dintre cele mai frumoase oi. Totul a ars în câteva ore și nu s-a mai putut salva nimic! Tatăl nostru adoptiv a regretat atunci că a păcătuit în fața credinciosului tâmplar, încât el însuși a zis: «Pedeapsa asta vine peste mine de sus, pentru că am meritat-o. Niciodată în casa mea nu i se va mai opri vreunui lucrător din recompensa binemeritată nici măcar un ban!» El s-a ținut de cuvânt. Staulul însă n-a mai pus să-l construiască în același ioc, ci a pus în alt loc să se îngrădească o sută de măsuri de pământ. Pe locul unde a fost staulul a pus să se construiască o colibă pentru zece păstori. Pe bătrânul tâmplar din Nazaret însă nu l-am mai văzut niciodată. Poate că nu mult după aceea a și murit, căci de pe atunci arăta foarte slăbit.

5. La o jumătate de an după aceasta, mergând la un mare târg în Nazaret, ne-am interesat de bătrânul tâmplar și de fiii lui. Am aflat însă că plecaseră departe unde aveau de construit mai multe case, așa că ne-am întors la Capernaum fără să fi rezolvat ceva. După aceea n-am mai aflat nimic despre familia tâmplarului. La vreo trei ani după aceasta, tatăl nostru adoptiv a aflat că Iosif s-ar fi mutat, din cauza unei lucrări mai mari, în Nazaretul de Sus, care se afla undeva în munți, spre Samaria. Noi însă nu am mai întâlnit pe nimeni dintre ai lui! Și totuși eu aș fi dorit atât de mult să îl cunosc mai îndeaproape pe fiul cel mai tânăr al tâmplarului, pe care, după câte știam eu, îl chema Iisus!

6. Totuși, ce nu ne-a fost dat atunci, aceasta ne-ai păstrat-o Tu, Doamne, până acum într-un mod atât de miraculos! Abia acum ni s-au luminat și acele cuvinte misterioase pe care ni le-ai spus în acea seară în care ați părăsit casa noastră, în acel negru întuneric! Acum știm cine este stăpânul zilei, al nopții și al furtunii! Acum însă Îți mai aducem o dată, cu gura și cu inima, recunoștință mare pentru binefacerile fără număr pe care Tu, o dulce Doamne Iisus, ni le-ai dăruit fără nici un merit din partea noastră!”

7. Eu am spus: „Oh, chiar fără nici un merit nu sunteți voi; amintiți-vă numai de ceea ce ați făcut pentru bătrânul Iosif! Cât de bine i-au prins lui suta voastră de drahme, atunci când a găsit-o a doua zi în lada lui cu unelte! La început a crezut că tatăl vostru a făcut aceasta în ascuns, însă a fost curând corectat de Mine în presupunerile sale. El a lăudat mult inimile voastre bune, iar Eu i-am promis că vă voi răsplăti din plin Eu însumi această bunătate și v-am redat acum cu bucurie adevărata voastră viață și pe adevărații voștri părinți. Duceți-vă acum la părintele vostru și faceți-i o adevărată bucurie, căci bucuria lui este și a Mea!” 8. După aceasta, cele două copile s-au dus la Cyrenius și l-au îmbrățișat, iar el plângea de bucurie ca un copil.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 33 - Legământul lui Cyrenius de a răspândi învățătura Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:49 View PostDownload Post

Capitolul 33
Legământul lui Cyrenius de a răspândi învățătura Domnului


1. După o vreme, Cyrenius a terminat de vărsat lacrimile de bucurie, răstimp în care cele două fiice, Zinca, precum și Risa care li s-a alăturat, l-au susținut din plin; el s-a întors iarăși la Mine, M-a îmbrățișat și Mi-a spus, suspinând: „O, Tu, veșnică iubire preacurată! Cine oare să nu Te iubească mai presus de orice?! O Doamne, o Tată, cât de bun și de sfânt ești Tu oare?! O Doamne, lasă-mă să mor în această iubire!

2. Doamne și Tată! Cu toate că nu mi-a fost dată nemăsurata Grație de a Te cunoaște încă de la nașterea Ta pământească, eu Te-am iubit întotdeauna și Tu ai fost mereu ținta tuturor gândurilor mele! Dar eu n-am fost mereu stăpân asupra lumii din mine și a lumii din jurul meu; acum însă am credința că, prin grația și prin iubirea Ta, am puterea să făptuiesc în toate voința Ta sfântă, în tot restul zilelor pe care le mai am de trăit!

3. Eu conduc desigur mai ales păgâni, a căror învățătură despre zei trebuie din când în când să o ocrotesc. Acesta este un păcat, dar cu o singură lovitură de secure nu poate fi doborât nici un copac. De acum voi căuta și voi ține foarte mult ca, cel puțin pe teritoriul pe care îl guvernez eu, să răspândesc cât mai mult cu putință adevărul despre singurul Dumnezeu viu și adevărat!

4. Cu preoțimea vom avea desigur cele mai mari greutăți, căci această castă trăiește de mai multe secole de pe seama prostirii și ținerii în ignoranță a poporului. Cei bătrâni vor chema desigur fulgere și trăsnete din cer, iar cei tineri se vor încrunta, dar până la urmă vor fi nevoiți să-și părăsească vechile obiceiuri și să înceapă munca pe noul nostru ogor. Ce este mai trist pentru omul sincer de pe acest pământ este că minciuni găsești una-două, fără nici o trudă, pe când adevărul poate fi găsit numai după căutări pline de greutăți și nu rareori periculoase.

5. Vechii egipteni și-au organizat școlile foarte clasic. Cel care dorea doar să învețe despre una sau alta pentru viața practică, acela trebuia să-și plătească taxele și i se dădea această învățătură; cine însă căuta adevărul și venea aici pentru a-l găsi, aceluia i se mărea chinul căutării într-un mod aproape insuportabil. Iar când găsea marele adevăr al vieții, trebuia să rămână preot tot restul vieții, împiedicat fiind de jurăminte dintre cele mai grele să împărtășească unui laic ceea ce a aflat, nici măcar o silabă!

6. Sfântul adevăr era deci mereu greu de aflat, pe când armata minciunilor s-a răspândit pe gratis în toată lumea. Și cum vechea minciună a condus mereu omenirea, astfel s-au obișnuit și oamenii cu minciuna; ea le-a devenit atât de cunoscută, ca o a doua natură, și aceasta cu atât mai ușor cu cât mai mulți, dacă nu chiar toți, s-au simțit și se simt foarte bine cu ea. Acum eu cred că nu vom avea atâtea probleme în a renunța la minciună, dar a renunța la avantajele obținute prin ea, acesta este cuiul care greu se va lăsa scos!

7. Însă, cu răbdare, totul se va rezolva! Promițându-le și dându-le preoților alte înlesniri, arătându-i acestei caste, care oricum nu are nici o credință, adevărul între patru ochi și împuternicindu-i apoi cu răspândirea lui, eu cred că în acest fel cele mai mari greutăți se vor rezolva ușor, fără mari probleme. Dacă însă vreodată pe acest pământ va învinge minciuna în totalitate, aceasta este o altă întrebare! Oamenii buni și iubitori de dreptate, al căror suflet este plin de adevăr, vor face tot ce le stă în putință ca cel puțin pe vecinii lor să îi pună într-o lumină mai bună! Pe scurt, pe lângă asemenea făclii va fi întotdeauna lumină. Dar mai departe de ele va fi iarăși întuneric, și mult mai departe, atât în spațiu, cât și în timp, bezna va ține sceptrul în mână!

8. Aceasta este părerea mea. Tu, Doamne, ai putea desigur să o schimbi; dar Tu știi, de asemenea, de ce trebuie să fie așa pe pământ! De aceea, împlinească-se mereu numai singură Voia Ta sfântă!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 34 - Legea necesității și a împlinirii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:54 View PostDownload Post

Capitolul 34
Legea necesității și a împlinirii


1. Eu am spus: „Dragul Meu prieten, ideile tale îmi plac foarte mult și Sfântul Tată ceresc se bucură mereu când copiii Lui se sfătuiesc înțelept cu El! Sunt însă anumite lucruri care așa trebuie să fie și trebuie să se facă una și alta pentru atingerea unui anumit țel, fără aceasta fiind cu neputință de atins acel scop.

2. De aceea Dumnezeu a lăsat o lege dublă. Una este pur mecanică și se numește «necesitate». Din această lege izvorăsc formele și legăturile lor, după care se dovedește valabilitatea formei; la această lege nu se poate schimba în veci nici măcar o iotă! Cealaltă lege însă se numește «a împlini» și numai ea singură este învățătura vieții!

3. După legea vieții se pot strica sau chiar distruge toate părțile întregului, acesta nu va fi influențat prea mult și va fi tot întreg, va fi tot Unul; ceea ce trebuie să devină liber trebuie să fie deja liber încă de la începutul dezvoltării sale! Formându-se liber în sine, legea necesității nu poate avea nici o influență asupra sa; în formă se află totodată și germenele sinelui, care începe să încolțească în adevărata ordine și care, în sfera vieții, începe din nou să decadă.

4. Astfel tu vezi pe pământ oameni foarte decăzuți în ceea ce privește sufletul, forma lor însă rămâne și, dacă îi privești, trebuie să recunoști că sunt oameni. Sufletele lor însă sunt deformate de tot felul de minciuni, falsități și răutăți. La timpul potrivit, Eu las să pătrundă ceva mai multă căldură în sâmburele lor viu și el va începe să crească și va înghiți vechea dezordine a sufletului, așa cum o rădăcina ierbii înghite stropul deja stătut de apă și apoi răsare firul de iarbă sănătos, curat, plin de putere și de viață. 5. De aceea să nu judecați niciodată prea aspru un om decăzut! Căci, atât timp cât își păstrează forma, se păstrează și preacuratul sâmbure viu din orice om, și, dacă acesta se păstrează, până și un demon se poate transforma într-un înger!

6. De obicei cauzele decăderii oamenilor și a sufletelor lor sunt învățătorii lor care și ei sunt dezorientați, dorința de putere și îmbogățire, precum și unele spirite rele care intră în posesia trupului și a minții oamenilor. Dar de o totală decădere a sâmburelui de viață nici nu poate fi vorba!

7. Privește la Matael și la cei patru tovarăși ai săi, cât de rău au fost prelucrați de spiritele rele! I-am eliberat pe cei cinci de ele și am dezvelit sâmburele viu din ei și privește ce oameni minunați sunt acum!

8. Desigur că există diferențe între oameni! Unele suflete sunt venite de sus. Acestea sunt mai puternice, iar spiritele rele de pe pământ nu pot să le facă nimic sau foarte puțin. Asemenea suflete pot să treacă prin încercări grele ale trupului, fără a suferi pierderi însemnate. Când le este revelat spiritul, care este sâmburele vieții, acesta va străpunge sufletul cu veșnicele sale rădăcini, mereu și mereu, și astfel vor fi vindecați, puținele stricăciuni ale acestui suflet dispărând, așa cum vezi la Matael, la Philopold și la mulți alții.

9. Unele suflete omenești au fost chiar îngeri cerești. La aceștia nu se poate distruge ceva cu ușurință! Ioan Botezătorul și mulți alți profeți, ca Moise, Isaia și mulți alții, îți pot folosi drept pildă și mai sunt și acum pe pământ mulți dintre ei, care au venit din ceruri pentru a umbla împreună cu Mine pe drumul îngust al trupului și al ispitelor. Asemenea oameni sunt în stare a trece prin grele încercări ale trupului și le suportă mereu cu cea mai mare jertfă de sine.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 35 - Diferențele dintre sufletele de pe pământ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:58 View PostDownload Post

Capitolul 35
Diferențele dintre sufletele de pe pământ


1. (Domnul): „Pe lângă aceasta, există diferențe chiar și între sufletele care vin de sus, unele venind din lumi solare divine, altele de pe alte planete. Sufletele care vin din lumile solare sunt mai puternice decât cele care vin de pe planete mai mici, asemănătoare acestui pământ, și care se întrupează aici pentru a atinge mântuirea.

2. Cu cât o planetă este mai puțin desăvârșită, cu atât mai slabi sunt și «emigranții» ei. Aceștia au de trecut prin încercări de viață mai ușoare, dar se pot însă alege cu stricăciuni mari ale sufletului. Aceste suflete au totuși un puternic sâmbure de viață în ele, iar dacă acesta va fi dezvelit cum trebuie, atunci sufletele vor intra din nou pe făgașul cel bun.

3. În sfârșit, cele mai numeroase sunt sufletele care provin de pe acest pământ, încă de la străvechile lui începuturi. Acestea sunt de fapt cele mai potrivite pentru mântuire. Ele sunt cele mai slabe și pot fi de aceea cel mai ușor stricate. Totuși acest lucru nu este chiar atât de ușor, căci cam la o sută de suflete pur pământești se află cu siguranță unul sau două suflete puternice de sus, care le protejează și care împiedică coruperea sufletelor slabe. Dacă printre acestea se află și oi deja rătăcite și pierdute, la timpul potrivit ele vor putea fi regăsite.

4. Fiecare suflet însă, oricât de slab, de neputincios și de decăzut ar fi el, are în el sâmburele viu, care nicicând nu poate fi stricat. Dacă, după un timp, ajutat fiind de o ființă umană care este aproape de desăvârșire, sâmburele viu va începe să inunde sufletul, atunci acel suflet va fi imediat binecuvântat cu putere și înțelepciune în tot ceea ce va face și va deveni un copil al Atotputernicului, la fel ca și un spirit îngeresc întrupat sau ca unele suflete de pe sorii centrali sau de pe orice corp planetar fără lumină proprie, corpuri cerești care, după cum v-am mai spus, sunt mai multe decât firele de iarbă de pe pământ și decât firele de nisip din mare.

5. De pildă, acela dintre voi care este mai aproape de desăvârșire poate să-și pună mâinile peste un om primitiv, oricât de prost sau de păcătos ar fi acesta, și să-l mângâie de la rădăcina nasului peste tâmple, în jos, până la coșul pieptului și astfel acel om va fi transpus într-un somn extatic, în acest somn, acel suflet, oricât ar fi de vătămat, va fi eliberat de toate spiritele rele care îi parazitează trupul, iar sâmburele vieții îi va inunda pentru scurt timp sufletul, transformându-1.

6. Puneți-i întrebări apoi acestui om și veți primi răspunsuri înțelepte de care vă veți mira foarte mult!

7. Când acest om se va trezi iarăși în lumea pământească, atunci sâmburele vieții se va reîntoarce în nemișcare, iar sufletul se va întoarce din nou în trupul de carne și nu își va mai aminti nimic despre ce s-a petrecut în timp ce trupul era adormit. Sufletul nu va mai ști nici o iotă din toate lucrurile înalte despre care a vorbit prin gura trupului și va fi din nou la fel de prost precum a fost mai înainte.

8. Aceasta vă servește vouă ca dovadă că nici un suflet nu poate fi atât de decăzut încât să nu mai poată fi vindecat.

9. Bineînțeles că unele suflete au nevoie de o bună bucată de vreme aici, dar de și mai multă pe lumea cealaltă, până vor ajunge la acea statornicie de care este nevoie pentru a-și dezveli pe deplin sâmburele viu și a se lăsa pătrunse de el în totalitate, însă, a crede că este cu neputință această revelare a sinelui la un suflet pe deplin decăzut ar fi un păcat la fel de mare împotriva iubirii și înțelepciunii divine ca și cum ai considera un suflet blestemat un produs al iadului și l-ai înfiera în fața lumii ca pe un păcătos irecuperabil.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 36 - Bolile sufletești și tratamentul lor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 08:00 View PostDownload Post

Capitolul 36
Bolile sufletești și tratamentul lor


1. (Domnul): „De aceea să nu judecați oamenii, ca să nu deveniți până la urmă judecători peste voi înșivă!

2. Nu ar fi o nebunie cu totul neomenească să vrei să judeci și să pedepsești un om bolnav trupește, numai pentru că s-a îmbolnăvit? Dar cu cât mai mare și mai neomenească este nebunia atunci când judecați și blestemați un om bolnav sufletește, pentru că sufletul lui s-a îmbolnăvit și e slab!

3. După legile și dispozițiile voastre, voi considerați asemenea oameni ca fiind răufăcători și îi supuneți la pedepse grele și nemiloase. Dar ce faceți voi prin aceasta? Voi pedepsiți un suflet pentru că de fapt, fără voia lui, s-a îmbolnăvit! Întrebați-vă, în sinea voastră, cum vor trebui să se prezinte în fața lui Dumnezeu tribunalele voastre?!

4. Pune-ți întrebarea tu, Cyrenius al Meu, iubitor de oameni, ce ai fi făcut fără Mine cu cei cinci răufăcători în calitatea ta de înalt judecător roman și ca reprezentant al puterii pe viață și pe moarte? Gândește-te: tu ai fi lăsat să ți se istorisească toate faptele nedemne, cumplite, iar la sfârșit i-ai fi condamnat pe toți la moartea pe cruce! Ți-ai fi putut vreodată închipui că în acești cinci răufăcători sălășluiesc asemenea spirite?! O, nu, niciodată nu ți-ai fi putut închipui așa ceva!

5. Îngrozit de nelegiuirile pe care le-au săvârșit, i-ai fi condamnat la moarte cu cel mai rece sânge din lume și ai fi fost foarte liniștit la gândul că, prin aceasta, ai făcut un bine oamenilor și lui Dumnezeu! Dar ce pagubă i-ai fi adus tu omenirii dacă ai fi făcut să dispară asemenea spirite de pe pământ, care acum, pe deplin vindecate trupește și sufletește, vor lumina calea oamenilor ca sorii de primăvară și vor încălzi și vor însufleți pentru bine și adevăr mii și mii de inimi omenești! De acum bineînțeles că vei proceda altfel, dar mai înainte ai fi fost neînduplecat!

6. Și vezi, așa stau lucrurile cu toate tribunalele lumești de pe întregul pământ! Pentru boli și slăbiciuni trupești se găsesc medici care pregătesc tot felul de leacuri, numai pentru bolile sărmanelor suflete nu sunt nici medici, și nici leacuri, decât o mare carte grea, plină de multe ori de legi greu de respectat - și, în spatele legilor, sabia care taie!

7. Nu ar fi fost mai înțelept și mai uman să aveți mai mulți medici și leacuri pentru sufletele care s-au îmbolnăvit decât pentru trupurile lor - care în scurtă vreme vor deveni hrană la viermi?!

8. Eu știu cel mai bine că o boală sufletească este mai greu de vindecat decât o boală a trupului. Ea însă nu este cu totul lipsită de leac, pe când pentru fiecare trup este dată o ultimă boală, pentru a cărei vindecare pe tot pământul nu există leac! Și totuși, voi, oamenii, faceți atâtea greșeli!

9. Pentru putredul și muritorul trup ridicați spitale peste spitale, farmacii și stațiuni, aveți fel de fel de leacuri și pansamente, băuturi vindecătoare, dar pentru sufletul cel nemuritor nu ați făcut și nu faceți nimic!

10. Acum tu îți spui bineînțeles în sinea ta: «Cum ar fi fost cu putință toate aceasta, o Doamne, fără Tine?! De unde să fi știut aceasta și de la cine să fi învățat?!» Este adevărat, pentru aceasta este nevoie de o cunoaștere mai profundă a întregii naturi umane, decât a ști din vechi experiențe care licoare de plante vindecă mai repede tulburările unui stomac bolnav; dar este mult mai important să te preocupe natura sufletului nemuritor decât un stomac bolnav de prea multă ghiftuială!

11. În toate vremurile au fost trimiși în această lume și adevărați medici de suflet, binecuvântați de spiritul divin. Ei au dezvăluit adevărata cale de vindecare a sufletului. Unii au urmat această cale și au fost vindecați fără greșeală, dar mai-marii și puternicii acestui pământ, care se considerau oricum sănătoși sufletește, i-au disprețuit pe acești medici trimiși de Dumnezeu pe pământ, iar până la urmă i-au prigonit și le-au interzis să mai vindece suflete bolnave. Așa s-a petrecut că, din cauza mai-marilor și puternicilor acestui pământ, învățătura pentru vindecarea sufletelor, primită prin grație divină, n-a prins niciodată rădăcini din care să crească un adevărat copac al vindecării.

12. Și dacă totuși undeva a prins rădăcini o sămânță sănătoasă și puternică, atunci copiii egoiști și lacomi ai acestui pământ au avut grijă să curețe acel copac, să îi taie crengile și ramurile care li se păreau de prisos și să-i roadă scoarța până când s-a uscat în întregime. De aceea până acum n-a fost ridicat nici un spital pentru sufletele bolnave, numai închisori, legi aspre, arestări, temnițe îngrozitoare, instrumente de tortură, sabia fără milă a călăului și tot felul de execuții, care mai de care mai cumplită. Ele sunt produsele unor suflete tot bolnave, dar puternice și acestea trebuiesc mai întâi vindecate.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 37 - Despre sanatoriile pentru sufletele bolnave
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 08:02 View PostDownload Post

Capitolul 37
Despre sanatoriile pentru sufletele bolnave


1. (Domnul): „A trebuit să vin Eu însumi pe acest pământ pentru a înființa un spital pentru cei cu sufletele bolnave, căci oamenii n-ar fi fost niciodată în stare de aceasta.

2. Totuși este tot mai greu cu ridicarea unui asemenea sanatoriu pentru sufletele bolnave, pentru că anumiți oameni vor începe a se simți lezați în așa-numitele drepturi lumești.

3. Omul, cu iubirea lui de sine și de lume, care este o miasmă a iadului în pieptul lui, se va împotrivi întotdeauna și nu va vrea să fie scăpat de boala lui cumplită, și nu va renunța la drepturile lui lumești. De aceea el a inventat legile aspre, tribunalele și pedepsele.

4. Totuși, vor veni mereu mulți după Mine care se vor îngriji de acest spital, ce este înființat acum de Mine pentru cei mulți care vor avea nevoie de el. Pentru numele Meu viu și adevărat, aceste spitale vor avea însă mult de suferit de la cei puternici în această lume, de cele mai multe ori ei înșiși suflete bolnave; dar Eu voi ști să le ocrotesc!

5. Dacă însă, dintr-o mare nebunie, acele suflete care din voință proprie s-au îmbolnăvit cumplit vor vrea să distrugă unul și altul dintre aceste spitale, atunci Eu îi voi pedepsi printr-o pedeapsă anume și sufletele lor vor trece într-un spital de pe lumea cealaltă, în care îndelungata însănătoșire se va face cu multe lacrimi și scrâșnituri din dinți!

6. Un leac trupesc puternic are chiar și în această lume un gust de obicei foarte amar. Cu mult mai amare însă vor fi leacurile sufletești de pe lumea cealaltă, căci ele trebuie să fie foarte puternice ca să poată vindeca un suflet atât de bolnav, încât pe pământ vindecarea lui nu mai este cu putință. Da, aceste suflete vor fi vindecate, dar vindecarea lor va fi foarte lungă și foarte amară! De aceea, este bine de cel care își va însănătoși sufletul în acest spital pământesc!

7. Din toate aceste cauze pe care vi le-am arătat până acum, să fiți în veci judecători drepți, adevărați medici de suflete, și să judecați fiecare suflet bolnav după o dreaptă judecată, spre însănătoșirea lui și nu spre o sluțire și mai mare!

8. Adevărat vă zic, cu cât veți vătăma mai mult un suflet deja bolnav, prin strâmba judecată a sufletului vostru bolnav, cu atât mai amărât și mai bolnav va deveni sufletul vostru, iar vindecarea voastră pe lumea cealaltă va fi mai amarnică decât a sufletului nenorocit de judecata voastră rău intenționată! Căci un astfel de suflet este și rămâne, în pofida judecății voastre rele și strâmbe, doar un simplu bolnav, care are nevoie doar de o simplă vindecare, dar un suflet de judecător nechibzuit se va îmbolnăvi de două ori mai tare de acea boală a sufletului pe care l-a judecat strâmb și răuvoitor, și astfel și suferința lui va fi de două ori mai mare.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 38 - Adevărata dreptate
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 08:05 View PostDownload Post

Capitolul 38
Adevărata dreptate


1. (Domnul): „Eu sunt de părere că acestea ar trebui să vă fie clare acum și astfel vă voi vorbi mai departe și vă spun: aceasta nu înseamnă ca voi acum, pentru că Eu v-am spus acestea, să distrugeți toate închisorile și ospiciile, care totuși sunt un rău necesar în comparație cu marele rău pe care l-ar face sufletele bolnave dacă s-ar rupe toate lanțurile și s-ar distruge toate săbiile! O, nu, nimic din toate acestea nu s-au zis și nu trebuie înțelese în acest fel! Căci sufletele bolnave sunt foarte molipsitoare și trebuiesc izolate cu foarte mare grijă de sufletele sănătoase și trebuiesc ținute acolo până când se vor însănătoși din temelie.

2. Dar nu mânia și setea voastră de răzbunare să îi țină închiși și să îi izoleze, ci marea voastră iubire pentru aproapele vostru și grija pentru deplina lui însănătoșire! Dacă adevăratul spirit al iubirii vă va arăta că la unul sau la altul dintre bolnavi este nevoie de un leac foarte amar, să nu-l lipsiți de acesta, căci aceasta ar fi dovada milei prostești! Un asemenea leac amar, însă, trebuie dat bolnavului însoțit numai de adevărata iubire, căci numai așa își va dobândi bolnavul sănătatea, iar voi veți primi binecuvântarea cerească pentru aceasta!

3. Leacul pe care l-am dat Eu celor cinci, la începutul serii, n-a fost cu siguranță nici dulce și nici plăcut la gust, dar marea Mea iubire pentru ei a recunoscut că ei au neapărată nevoie de el pentru a se însănătoși și astfel acest leac amar a fost și o dovadă a iubirii Mele pentru ei. Dimineața ei s-au trezit însănătoșiți de toate păcatele. Dacă este vreunul supărat pe Mine, din cauza leacului amar, să spună!

4. Dar dacă cineva, condus de mânie și de sete de răzbunare, îl chinuie și îl torturează fără milă pe presupusul răufăcător, atunci el va deveni un răufăcător mult mai mare și va primi să guste o mult mai mare amăreală.

5. Cu aceeași măsură cu care voi măsurați, cu aceeași măsură vi se va răsplăti și vouă odată! Cel care măsoară cu adevărata iubire, aceluia i se va întoarce în același fel răsplata! Acela însă care măsoară cu mânie și cu răzbunare, aceluia i se va răsplăti, spre însănătoșire, cu același leac cu dublă măsură și acela nu va ieși din amarnicul spital de dincolo nici o clipă înainte ca fiecare fibră îmbățoșată a sufletului său să nu se fi făcut albă și moale ca lâna!

6. V-am arătat acum adevărata natură și cum este într-adevăr alcătuit omul, ca de acum încolo să nu mai puteți zice: «Despre asemenea lucruri noi nu am știut!» Acum, că știți, făptuiți după ceea ce știți și învățați-i și pe aceia care stau sub voi și care până acum, bolnavi fiind, nu știau ce să facă! Veți deveni astfel adevărați lucrători sănătoși în împărăția Mea pe acest pământ și veți lucra cu măsuri drepte și potrivite, iar grația Mea vă va însoți pe toate drumurile. Dacă însă veți lucra vreodată din nou după vechea voastră înțelegere, gândiți-vă atunci că sufletul vostru a căzut din nou în boală și rugați-vă atunci ca Eu să vă vindec de ea și să nu cădeți într-o dublă suferință!

7. O voi, care judecați și care, prin sentințele voastre, îmbolnăviți sărmanele suflete suferinde și mai tare decât au fost înainte, gândiți-vă cu mare seriozitate la ceea ce sunteți și ceea ce ar trebui să fiți, în conformitate cu adevărul! Gândiți-vă la ce ar trebui să faceți ca urmare a ordinii dumnezeiești! Voi, stăpâni și judecători peste slăbiciunea poporului, popor în care până la urmă stă toată puterea și mărirea voastră! Fiți adevărați tați ai popoarelor voastre și aveți grijă de sănătatea copiilor voștri care v-au fost încredințați și îngrijiți-vă cu toată dragostea și adevărata atenție părintească de sănătatea lor sufletească! Nu este nevoie să fiți medici de trupuri, dar este nevoie cu atât mai mult să deveniți adevărați medici de suflete!

8. Dacă însă veți vedea copiii voștri nesocotindu-vă adeseori poruncile părintești și uneori chiar păcătuind, ar putea atunci să vă treacă prin gând să-l torturați pe vreunul dintre ei și, la sfârșit, chiar sa-l crucificați, spre a le da celorlalți o pildă edificatoare și cutremurătoare!? Poate că așa a procedat vreodată vreun tată tiran, dar multe astfel de pilde nu veți afla în trecutul omenirii! Însă voi, părinți adevărați și drepți, îi veți certa doar pe copiii voștri păcătoși iar în cazurile mai grave îi veți îndrepta și cu bățul. Dacă atunci copiii se vor îndrepta, sigur că vă veți bucura mult, căci va fi pentru voi o mare bucurie să vedeți în fața voastră sufletele copiilor voștri proaspete și sănătoase!

9. Fiți deci judecători puternic ancorați în ordinea divină, chiar împotriva tuturor oamenilor dacă este nevoie, și bucuria voastră nu va cunoaște sfârșit! Închipuiți-vă pe voi înșivă în locul acelora care vă vor asculta, se vor supune și vor respecta legile voastre! Nu v-ați simți bine dacă voi, în calitate de judecători asupra voastră înșivă, veți fi inimoși și cât se poate de cinstiți cu voi înșivă? Ceea ce în mod rezonabil v-ați putea dori ca judecătorii să vă facă vouă, dacă ați sta în fața lor cu sufletele bolnave, așa să faceți voi cu frații voștri atunci când stau cu sufletele bolnave în fața voastră!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 39 - Veșnica lege fundamentală a iubirii aproapelui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 08:09 View PostDownload Post

Capitolul 39
Veșnica lege fundamentală a iubirii aproapelui


1. (Domnul): „Vedeți, în aceasta constă explicația practică a tuturor legilor lui Moise, precum și a tuturor profețiilor: iubiți-L mai presus de toate pe Dumnezeu, veșnicul vostru Tată, și iubiți-i pe sărmanii și bolnavii voștri frați și surori ca pe voi înșivă. Veți deveni astfel adevărații copii ai veșnicului Tată Ceresc, la fel de desăvârșiți ca și El, căci aceasta este adevărata voastră menire! Cei care nu vor fi desăvârșiți precum Tatăl Ceresc, aceia nu vor ajunge la El și nu vor prânzi la veșnica Lui masă.

2. Vezi acum, dragul Meu Cyrenius, aceasta este modalitatea înțeleaptă de rezolvare a tuturor relelor de pe lume! Bineînțeles că va fi greu de stârpit mult răspândita minciună, care este o boală grea a sufletului. Dar minciuna poate fi ușor învinsă de adevărul care însoțește iubirea, precum lumina însoțește flacăra. Așa cum tu nu dai foc la o încăpere întunecată pentru a face lumină, nici Eu nu îmi voi face cunoscut cuvântul și învățătura prin puterea sabiei!

3. Atunci când vrei să tămăduiești pe cineva de o rană, nu îi vei pricinui o alta nouă, de zece ori mai grea, căci atunci mai bine îl lași în pace cu vechea lui rană, fără să te atingi de el!

4. Adevărat vă spun Eu vouă, că acela Care va răspândi învățătura Mea cu sabia, acela nu va primi binecuvântarea Mea pentru râvna lui, ci va fi aruncat în cel mai mare întuneric! Atunci când luminezi noaptea o încăpere cu o lampă cu ulei, toți cei dinăuntru se vor bucura de lumină; dacă însă vei da foc la încăpere, vor începe toți să te blesteme ca pe un nebun.

5. Cuvântul aceluia care predică spre vindecarea sufletului să fie clar, dar și blând totodată, și el să nu strige ca un apucat care face spume la gură de atâta mânie și încrâncenare, căci un asemenea om nu poate îndrepta pe nimeni cu țipetele lui! Cei care îl ascultă îl vor lua în râs și în zeflemea, iar dacă va continua cu strigătele, până la urmă îl vor alunga cu bâtele din mijlocul lor.

6. Așa nu vorbește nimeni pentru a se împăca cu fratele său, dacă în pieptul lui simte ghimpele supărării, căci până la urmă se va înfuria și astfel nu numai că nu va ajunge la nici o împăcare, ci chiar dimpotrivă, vor fi și mai încrâncenați unul împotriva celuilalt decât înainte!

7. Fața voastră să strălucească mereu de bucurie atunci când veți răspândi învățătura Mea, căci odată cu ea aduceți oamenilor cea mai minunată veste din cer!

8. Ce ți-ar răspunde ție cineva, pe care l-ai invita la o sărbătoare a veseliei, însă zicându-i: «Ascultă, nepricopsitule! Cu toate că te urăsc pentru păcatele și mizeria ta sufletească, îți poruncesc, cu toate mijloacele de constrângere ce-mi stau la îndemână, să vii la sărbătoarea mea, altfel te voi blestema în veci. Dacă vei veni, te asigur măcar pentru această zi de grația și bunăvoința mea!»

9. Spune-Mi, ce figură crezi că va face cel invitat astfel și crezi cumva că presupusa sărbătoare va fi pentru el într-adevăr o bucurie?! Pentru o asemenea invitație îți va mulțumi fiecare, cât de prost ar fi, în felul său! Dacă este slab, va veni pentru a scăpa de blestemele și penitențele cu care l-ai amenințat. Dacă însă se simte îndeajuns de puternic, va pune mâna pe necioplitul care i-a făcut o asemenea invitație și-l va azvârli afară din casă!

10. De aceea este foarte important să luați în seamă că toți cei care vor răspândi învățătura Mea, care este în același timp o minunată veste din ceruri, sunt adevărați mesageri cerești, plini de iubire pentru oameni. Căci despre bucurie și fericire nu se poate vorbi cu o față schimonosită de mânie. Și dacă totuși ar face cineva asta, acela este sau nebun, sau un bufon, și în nici un caz nu este potrivit pentru a-Mi propovădui cuvântul. Ai înțeles și tu, și toți ceilalți, cele spuse de Mine?”

11. Cyrenius a spus atunci, dărâmat de adevărul mustrării Mele: „Doamne, am înțeles prea bine totul și, în ceea ce mă privește, voi respecta cu toată seriozitatea tot ce ne-ai spus! Bineînțeles că nu pot să pun chezășie pentru toți ceilalți, dar cred că toți Te-au înțeles la fel de bine ca mine. Acum însă pot să văd cât de des am păcătuit, crezând, după mintea mea, și vrând, după voia mea, să fac bine oamenilor! Cine îmi va îndrepta greșelile făcute până acum?”

12. Eu am spus: „De aceasta nu te mai îngriji, ci doar de ce vei face de acum încolo. Acum însă va veni imediat ceva nou!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 4 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !