Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.7.2018, 04:51
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 60 - Zorel critică morala și educația
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.12.2009, 05:54 View PostDownload Post

Capitolul 60
Zorel critică morala și educația


1. Zorel a spus: „Cuvintele tale sună tare plăcut și bine, și cred că ele vin din inimă și că se vor împlini! Se pune însă întrebarea: care învățătură poate fi aceea pe care trebuie să mi-o însușesc, la lumina căreia voi recunoaște că tot ce am crezut până acum ca fiind adevărat este greșit din temelie? Doi și cu doi fac împreună patru, acesta este un adevăr matematic împotriva căruia nu se poate obiecta nimic, și nu este cu putință să fie o altă învățătură care să facă o minciună din acest adevăr veșnic! Ar trebui să fiu un nebun superstițios ca să pot crede că doi și cu doi ar putea face șapte; doar atunci ar fi într-adevăr cu putință o schimbare a credinței mele. Dar, cu mintea mea de-acum, este sigur cu neputință!

2. Nici o minte întreagă însă nu poate nega existența unei puteri veșnice și înțelepte din care provin semințele primordiale ale vieții. Căci acolo unde e un doi, cu siguranță că mai înainte a fost un unu. Dar cât de mare este prostia oamenilor, care i-au dat o formă omenească sau, și mai rău, una bestială, acestei puteri nemărginite, putere care cred că se răspândește peste tot, căci altfel n-ar fi peste tot simțită.

3. Evreii, dacă ar fi rămas la învățătura lor străveche, ar fi avut cea mai bună reprezentare a acestei puteri atotprezente, pe care ei o numesc «Iehova». Căci ei au o lege care zice: «Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și nici din câte sunt în apele de sub pământ!». Dar ei nu s-au ținut de asta și acum sinagogile și templele lor sunt pline de chipuri și ornamente și, pe lângă astea, cred în tot felul de ciudățenii, iar preoții lor îi pedepsesc pe credincioșii care nu cred în ceea ce ei îi învață, își spun slujitori ai lui Dumnezeu și se lasă slăviți fără măsură pentru aceasta. Iar pe oamenii amărâți îi chinuie cu tot felul de noi rânduieli închipuite. Și să-mi doresc să fiu evreu?! Departe de mine în veci astă dorință!

4. Se crede că și-au primit legile de la Dumnezeu însuși, care i le-a dat lui Moise, primul lor învățător, pe Muntele Sinai. Legile sunt în sâmburele lor bune dacă fiecare le folosește ca reguli de viață. Dar la ce folosesc ele, dacă oamenilor săraci le este interzis cu asprime să fure și să înșele, dar cei care stau pe scaunele de domnie își jefuiesc și înșeală cu fiecare prilej supușii și nici că le pasă de legile de la Dumnezeu! Lămurește-mă, ce să creadă un gânditor despre aceste legi și păzitorii lor!

5. Dacă pe un amărât l-a împins nevoia să-și ia ceva din preaplinul altuia, i se va cere socoteală pentru aceasta fără îndurare și va fi imediat aspru pedepsit. Dar păzitorul legii, care toată ziua și cu fiecare prilej fură, omoară, jefuiește și înșeală, el stă deasupra legilor și nu le respectă, pentru că în sinea lui nu crede în nimeni și în nimic, decât în puterea lui! Poate fi aceasta rânduiala dumnezeiască?! Care om întreg la cap poate să creadă în ea?!

6. Ceea ce mie îmi place să mi se facă, gândesc că și apropiaților mei nu poate să le fie neplăcut și, dacă voi face aceasta pentru ei, se vor bucura! Cum eu sunt sărac lipit, plin de nevoi și fără nici un ban, ca să ies din mizerie mă duc și caut și cerșesc, dar, cu toate rugămințile mele, nimeni nu-mi dă nimic și până la urmă îmi iau singur - poate pentru asta să mă condamne vreo lege?! Nu am chiar nici un drept să-mi iau ceva de care am mare nevoie, când doar puternicii noștri strămoși nu făceau nici un păcat când își luau și puneau stăpânire pe pământuri întregi?!

7. Da, dacă din cauza lenei aș fugi de muncă și aș fura mereu și mereu, nu aș avea de ce să mă consider nedreptățit când mi se va cere socoteală. Dacă însă eu, numai împins de o sărăcie cumplită, mi-am luat ceva de care aveam mare nevoie, atunci n-ar trebui să mă tragă la răspundere nici un Dumnezeu și nicidecum un om lacom și slab, care în multe privințe face într-o singură zi mai multă nedreptate decât fac eu într-un an întreg! Nu vreau să hulesc împotriva legilor așa-zise dumnezeiești, dar omul, în loc să le facă mai bune și mai omenești, prin rigurozitatea lui habotnică le face mai crunte și mai nemiloase!

8. La fel și legea moralei și a bunei cuviințe este foarte dur și nemilos formulată, fără a ține cont de natura omului, de timpul în care trăiește și de puterea lui. Ar trebui să ne gândim la ce situații este supus omul, indiferent de sex. De multe ori este lipsit de educație, iar alteori primește una (o educație) care e mai rea decât nici una. El consumă mereu mâncăruri și băuturi care îl excită și găsește frecvent ocazii ușoare pentru a-și satisface instinctul animalic. Când fapta lui devine cunoscută, este pedepsit fără milă pentru că a încălcat o lege divină.

9. O voi, nebunilor, cu toate legile voastre dumnezeiești! De ce nu ați făcut o lege înaintea celorlalte, care să se ocupe de o educație mai bună?! De abia după aceea să vedeți dacă mai este nevoie de vreo altă lege! Nu este un grădinar smintit cel care sădește copaci și, după ce copacii au crescut vreo câțiva ani, abia atunci începe să-i îndrepte cu toată puterea, când sunt tari și nu se mai lasă îndoiți?! De ce nu i-a îndreptat când erau încă tineri și se lăsau îndoiți fără nici un pericol că ar putea fi rupți?! Un zeu sau un om prin a cărui gură grăiește un zeu să se îngrijească mai întâi de o educație înțeleaptă, pe măsura naturii omului, și abia după aceea să dea legi înțelepte, dacă omul bine educat ar mai avea nevoie de ele!

10. O, prietene Zinca! Tu ești evreu și ție îți este mai bine cunoscută învățătura aceasta decât mie. Dar, din câte știu eu, nu-ți pot spune mai mult decât ți-am zis mai înainte, și vei înțelege că nu pot să renunț la cunoașterea mea bazată pe raționament în schimbul ajutorului promis de Cyrenius. Dacă ajutorul cere să mă dezic de raționamentele mele de până acum, atunci mai bine îmi iau bâta de cerșetor și o să-mi duc în sărăcie restul de zile pe acest pământ. Ce o să vrea să facă după aceea natura cu mine, asta îi va fi totuna unui mort care se întoarce înapoi în nimic! Zi acum tu, Zinca, dacă, după părerea ta, am dreptate sau nu!”

11. Zinca a spus: „Prietene și frate Zorel, la urma urmei nu pot să nu îți dau dreptate. Dar nu pot să nu-ți spun că mai sunt și lucruri foarte aparte pe care tu nici nu ți le poți închipui. Când le vei afla, de-abia atunci vei recunoaște dacă sunt sau nu adevărate presupunerile tale!”

12. Zorel: „Da, da, deci am dreptate. Dacă tu însă cunoști ceva mai bun și mai drept, lămurește-mă, căci sunt gata să te ascult!”

13. Zinca: „Asta nu ți-ar ajuta nici ție, și nici mie. Du-te însă la acel om de acolo, despre care zici că îți pare cunoscut! El o să te lumineze, iar apoi vei începe să vezi mult mai limpede adevărul sau neadevărul în cele susținute de tine!”

14. Zorel: „Atunci bine, mă voi duce fără sfială la el să mă lămurească, dar cu siguranță va avea mult de furcă cu mine!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 61 - Greșeli materialiste
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:13 View PostDownload Post

Capitolul 61
Greșeli materialiste


1. Cu aceste vorbe, Zorel cel îmbrăcat în zdrențe l-a părăsit pe Zinca și Mi s-a înfățișat, zicând: „Înalte domn și învățător în arta vindecării! Acest veșmânt care îmi acoperă trupul amărât sunt zdrențe din cel mai sărăcăcios fel. Dar ele acoperă cel puțin rușinea unui om, căruia îi pare într-adevăr rău că este și el un om între ceilalți oameni! Avem toți aceeași formă, doar hainele ne deosebesc. Dar în ce privește ceea ce suntem, se pare că sunt diferențe cât cerul de înalte.

2. Eu sunt un om care poate deosebi că doi și cu doi împreună nu fac șapte, ci patru! Zinca mi-a spus că tu ai fi acela care mi-ar putea arăta o lumină mai strălucitoare decât cea pe care o am deja și prin care, cel puțin printre semenii mei de credință, am fost recunoscut ca om; dar eu nu am tras foloase niciodată din asta și o voi face cu atât mai puțin acum, dacă îmi vei arăta o altă lumină nouă. Zinca mi-a spus că doar tu ai fi în stare de așa ceva.

3. Ai auzit cred care sunt principiile mele; ele au fost pentru mine o realitate foarte palpabilă. Dacă poți însă să mă înveți ceva mai bun, fă-o, iar eu mă voi despărți de ele cu dragă inimă! Nu prea știu cu ce titlu să te salut, dar cred că și tu ești un om iubitor de adevăr, și pentru astfel de oameni nu este important cu ce titlu li te adresezi. Te numesc «Înalt învățător» și te onorez ca pe un astfel de om, deși nu te cunosc decât din auzite.

4. Spune-mi, te rog, dacă îți este cu putință, dacă principiile mele despre adevăr sunt bune sau greșite! Suntem noi mai mult sau mai puțin oameni decât aceia care au locuit pentru prima oară pământul? Eu, care de multe ori nu am avut nimic să pun în gură chiar câte trei zile la rând, când nici prin rugăminți și cerșit nu am primit nimic, am eu voie să-mi iau de la altul, care are îndeajuns și încă mai mult, atât cât să mă salvez de la a muri de foame? Fiecare vierme, pentru că este un locuitor al pământului și pentru că așa a rânduit odată natura atotputernică, are voie să se sature din bunul altuia, fără să trebuiască să plătească. Are oare omul mai puțin dreptul să se sature cu roadele pământului, dacă acesta nu este al lui, decât viermele din pământ sau pasărea din cer? De ce dintre aceștia doar omul este hoț? Te rog pe tine să mă lămurești cum vine aceasta!”

5. Eu am spus: „Prietene, atât timp cât pui la egalitate drepturile tale de om cu cele ale animalelor, ai perfectă dreptate cu principiile tale și nu te contrazic; căci aici orice lege care apără proprietatea și orice altă lege morală este ridicol de absurdă! Cât de prost trebuie să fie acela care să le facă legi păsărilor în cer, animalelor pe pământ și peștilor în apă. Căci un om cu scaun la cap, și cu atât mai mult un zeu, trebuie să-și fi dat seama că pentru aceste viețuitoare singura lege este natura lor! Da, ai dreptate cu părerile tale, însă numai dacă omul nu este altceva decât un animal și nu se așteaptă la nimic altceva decât la ce îi dictează natura.

6. Dacă însă omul este aici sau are voie să fie aici pentru a împlini un țel mult mai înalt, despre care bineînțeles că până acum ție nu ți-a trecut nimic prin minte, așa cum ne arată clar preocupările tale orientate doar spre nevoi inferioare, atunci principiile tale încep să se clatine!

7. Că omul a fost făcut pe acest pământ pentru un țel mai înalt, ar fi trebuit deja să fi recunoscut din faptul că el, ca nou-născut, este mult mai neajutorat decât oricare animal și de-abia după câțiva ani de zdravănă îngrijire începe să devină un om. El trebuie să intre într-o orânduială ca să-și câștige pâinea cu multă trudă și osteneală. De aceea el a mai primit și legi pe care trebuie să le considere drept călăuză pe calea către țelurile înalte și să le respecte de bunăvoie, căci doar prin ele va reuși să-și atingă în final înaltul destin. Acest destin însă nu îl va atinge niciodată ca om-animal care mușcă, ci doar ca om desăvârșit.

8. Atât timp cât tu te îngrijești numai de ce ține de trupul tău, nu vei ajunge prea departe ca om. Dar atunci când îți vei da seama că în tine locuiește un om, care are cu totul alte nevoi și un cu totul alt destin decât trupul, nu-ți va mai fi greu să recunoști că tu, cu principiile tale, scormonești în nisipuri mișcătoare!

9. Uite, Eu cunosc de altfel «bunăvoința» ta și «osteneala» ta în căutarea adevărului și a rădăcinii tuturor relelor cu care omenirea se luptă acum din greu! Pentru că încă din copilărie ți-a plăcut să furi, ai considerat legea de apărare a avutului drept cutia Pandorei, iar pentru că încă din tinerețe ți-au plăcut femeile, te-a deranjat mereu legea morală care consideră drept păcat abuzul de legături sexuale lipsite de iubire.

10. Da, ca om-animal, ai și aici perfectă dreptate cu principiile tale, ca de altfel și cu obiecția că, înainte de alte legi, este nevoie de o lege premergătoare care să se ocupe de educația copiilor astfel ca, atunci când aceștia ating vârsta maturității, să le fie de-a dreptul cu neputință să încalce vreodată vreo lege, ceea ce ar face ca celelalte legi să fie cu totul de prisos.

11. Da, privește, această rânduială este dată dintotdeauna animalelor de către Creatorul tuturor lumilor și ființelor! Fiecare animal primește încă din pântecele mamei educația pe care o revendici tu și nu mai are nevoie de nici o altă lege mai târziu. Căci învățăturile din pântecele mamei sunt depline și ajung pentru toată viața! Acela însă, care a făcut îngerii, cerul, lumile și oamenii, a știut prea bine de ce este nevoie ca un om să devină un om liber și nu l-a făcut mai întâi animal pentru ca abia mai apoi să-l educe.

12. Dacă îți vei cerceta mai bine principiile de viață, îți vei da repede seama că, după ele, vorba ar trebui să fie o mare năpastă pentru om, căci oamenii se pot înțelege prin vorbe în toate lucrurile și faptele rele. Dacă oamenii n-ar putea vorbi, nici prin vorbe, nici prin semne, n-ar fi nici minciună. Chiar și gândul poate duce la pierzanie, căci prin el oamenii pot să pună la cale tot felul de răutăți și înșelăciuni! La urmă, pentru om nu e bine nici să vadă, nici să audă, nici să miroasă și nici să simtă gustul, căci toate aceste simțuri l-ar putea face să poftească și să se lăcomească! Acum, privește-ți omul făcut după principiile tale și întreabă-te dacă între el și un polip de mare mai este și o altă diferență, în afară de formă!

13. Cum vrei tu însă ca acest om să împlinească înalta menire pentru care a fost făcut? Ce fel de învățături vrei să-i dai? Când va ajunge un asemenea om să se cunoască pe sine însuși și să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, izvorul tuturor lucrurilor, al întregii lumini și al tuturor celor sfinte? Uită-te la un om sănătos, privește-l și cercetează-l cu mintea ta ascuțită și neîncrezătoare, și vei găsi că o asemenea ființă binecuvântată cu atâtea daruri și atât de înțeleaptă nu poate să nu aibă și o altă menire decât aceea de a-și umple în fiecare zi burta, ca mai apoi să poată face atâta murdărie!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 62 - Despre apărarea îndreptățită a proprietății avutului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:17 View PostDownload Post

Capitolul 62
Despre apărarea îndreptățită a proprietății avutului


1. (Domnul): „Tu îți aperi aici sărăcia ta și a multor altor oameni și vrei să ai dreptul măcar atât să poți încălca această lege divină, cât să-ți astâmperi, în caz de nevoie, foamea și setea, fără a păcătui prin aceasta. Eu însă pot să îți spun că Iehova, când i-a dat lui Moise legile pentru poporul izraelit, a ținut seama de aceste nevoi și a dat o lege prin care El a spus: «Măgarului care lucrează pe câmpul tău să nu-i legi botul și nici boului să nu i te împotrivești când își ia singur hrana de pe câmp! Când îți duci snopii legați în șură, lasă spicele căzute pe brazdă, ca să le adune săracii pentru nevoile lor! Fiecare să fie gata să ajute săracilor, și cine zice: „Mi-e foame!”, acela să nu fie lăsat să plece fără a fi săturat!» Vezi, aceasta este tot o lege a lui Iehova și Eu cred că și pentru săraci a fost gândită.

2. Că nu fiecare om născut pe acest pământ poate fi stăpân pe pământ, aceasta este în natura lucrurilor. Primii câțiva oameni au putut ușor să-și împartă pământul, căci pe atunci întreg pământul era fără stăpân. Acum însă pământul este locuit de nenumărați oameni, mai ales locurile roditoare. Acelor familii însă, care au lucrat cu sudoarea lor glia, pe care au curățat-o și au făcut-o roditoare în urma multor privațiuni și pericole, nu li se poate contesta dreptul de stăpâni și trebuie, spre binele tuturor, să li se întărească acest drept, pentru că ei au sfințit prin truda și hărnicia lor acel pământ. Căci ei trebuie să muncească an de an acest pământ, nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru alte sute de oameni care nu au nici un avut.

3. Cine are mult pământ, acela are și multe slugi, și ele se hrănesc, la fel ca și stăpânii, din aceleași roade. Ar fi bine pentru slugi dacă li s-ar da fiecăreia o bucată de pământ? Ar putea un singur om să o lucreze bine? Și ar putea face el asta an de an chiar și atunci când este bolnav și slab? Nu este oare mai bine și mai înțelept ca numai câțiva să stăpânească ceva permanent și să aibă hambare și provizii, decât să fie toți oamenii stăpâni, chiar și nou-născuții, iar la sfârșit, cu siguranță, în timp de restriște sau foamete, nimeni să nu aibă o rezervă?!

4. Și te întreb mai departe: dacă nu ar fi o lege de apărare a avutului, aș vrea Eu să văd ce față ai face tu când ar venii alții, care nu au tragere de inimă spre muncă, și ți-ar lua micile tale provizii ca să se sature! Nu le-ai striga și le-ai zice: «De ce n-ați lucrat și n-ați adunat?!»? Iar când ei ți-ar răspunde: «Pentru că n-am avut nici un chef și pentru că știam prea bine că vecinii noștri muncesc!», nu ai găsi tu atunci legea ca fiind foarte corectă și nu ți-ai dori chiar tu ca acești nelegiuiți să fie judecați și la urmă pedepsiți să muncească și să slujească? Și n-ai vrea să fii despăgubit? Vezi, toate acestea le cere și curata minte omenească!

5. Dacă însă crezi mai departe că principiile tale sunt cele mai bune din lume, de ce nu călătorești vreo mie de iugăre spre răsărit. Acolo ai să găsești pământ cât vrei între munții înalți și întinși! Acolo poți să-ți iei în stăpânire pământ cât vrei, și nici un om nu-ți va cere socoteală. Poți să-ți iei și câteva femei și servitori cu tine, și în acel loc îndepărtat poți să-ți faci un stat al tău, iar într-o mie de ani nimeni nu te va deranja în ceea ce stăpânești. Numai urșii, lupii și hienele va trebui mai întâi să le stârpești, căci altfel, la timp de noapte, s-ar putea să te neliniștească. În felul acesta vei putea cunoaște cel puțin greutățile mai însemnate cu care au avut de luptat stăpânii acestor locuri, până ce ele au ajuns la starea de înflorire și de cultură de acum! Dacă ai fi trecut tu însuți prin toate acestea, atunci ți-ai fi dat seama cât de nedrept ar fi să li se ia stăpânilor de drept pământul pentru a fi dat unor pungași leneși și trândavi.

6. Vezi, pentru că tu însuți nu ești prieten cu munca și nici cu rugămințile, te-a deranjat mereu această lege și ți-ai luat de aceea singur dreptul să-ți însușești tot ce ți-a încăput pe mână fără a fi văzut sau pedepsit! Numai cei doi acri de pământ împreună cu coliba ți le-ai cumpărat, dar nu cu bani munciți de tine, ci luați prin șiretlic de la un neguțător bogat din Sparta. Mai demult, în Sparta, furtul era tolerat dacă se făcea printr-un șiretlic, Dar de mai mulți ani domnesc și în Sparta aceleași legi ca și aici, și, prin urmare, l-ai furat pe negustor în mod ilegal, ușurându-l de câteva uncii de aur. Și cu acestea ți-ai cumpărat aici, ca refugiat, coliba și pământul. Însă toate celelalte lucruri pe care le aveai erau furate din Cezareea lui Filip și din împrejurimi!

7. Vai însă de acela care ți-a furat ție ceva! Față de acela ai fi știut să aperi legea proprietății într-un fel care n-ar fi fost mai prejos unei curți romane de judecată! Ori poate ți-ar fi plăcut dacă altcineva s-ar fi înfruptat din roadele câmpului tău, numai pentru că era un biet sărac?! Vezi, ceea ce pentru tine nu e drept, nici pentru altul nu este, dacă ai vrea să-i furi roadele muncii bazându-te pe principiile tale despre viață și educație și, dacă lucrurile stau practic așa cum ți le-am prezentat Eu, îți mai susții principiile de viață ca fiind singurele adevărate și de necontestat corecte?”

8. Auzind acestea, Zorel a rămas zdrobit, căci s-a văzut complet demascat și învins.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 63 - Originea lui Zorel și neamurile lui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:21 View PostDownload Post

Capitolul 63
Originea lui Zorel și neamurile lui


1. Zinca însă s-a apropiat din spate de el, l-a bătut pe umăr și i-a spus: „Acum, prietene Zorel, primești sau nu darul lui Cyrenius? Căci mi se pare că maximele tale de viață, pe cât de bune mi se păreau chiar mie la început, s-au dus toate pe apa sâmbetei!”

2. După o vreme Zorel a răspuns: „Da, da, mântuitorul are sigur dreptate! Acum îmi văd prostia, foarte deslușit și clar. Și totul este așa precum s-a zis despre mine. Cum însă a putut afla toate acestea?! Da, toate sunt adevărate, din păcate prea adevărate! Dar acum ce să fac?”

3. Zinca a spus: „Nimic, decât să ceri mai departe o învățătură dreaptă, s-o asculți și apoi să făptuiești după ea. Toate celelalte lasă-le pe seama celor care îți vor binele și vor să te ajute, și care te vor și ajuta dacă tu vei face ce te-au sfătuit ei!”

4. La acestea, Zorel a căzut în genunchi în fața Mea și M-a rugat să-i dau învățătura, iar Eu l-am trimis la apostolul Ioan pentru aceasta. Zorel M-a întrebat, plin de teamă, de ce nu îi dau Eu mai departe învățătura.

5. Eu însă i-am spus: „Un stăpân care are slugi și servitori în jurul său greșește dacă le dă și lor de lucru, după puterile lor? Nu este nevoie să ia el totul în mâinile lui, pentru ca să se facă. Este de ajuns spiritul Domnului și munca va putea fi încheiată și de mâinile iscusite ale servitorilor. De aceea, du-te la cel pe care ți-l voi arăta Eu și vei găsi în el omul de care ai nevoie - acela de acolo, de la capătul mesei, care poartă pe spate o mantie albastră!”

6. După aceste cuvinte ale Mele, Zorel s-a ridicat și s-a dus la Ioan. Când a ajuns la Ioan, i-a spus: „Tu, credincios servitor al acelui Domn de acolo! Dacă și tu ai auzit cine sunt și cum sunt, atunci dă-mi acea învățătură prin care să mă îndrept și care să mă facă vrednic de a mă număra printre aceia care au cu adevărat dreptul să se numească oameni! Nu mai cer acum nici o îngrijire numai pentru a deveni un om drept, ci numai de dragul adevărului vreau să aud eu tot adevărul de la tine!”

7. Ioan a spus: „Acesta îți va fi încredințat, în numele acelui Domn de acolo! Dar înainte trebuie să îmi promiți că îți vei schimba complet în bine viața de acum încolo și vei îndrepta toate pagubele pe care le-ai adus cuiva împotriva voinței lui. Și acelui negustor care trăiește în Sparta va trebui să-i înapoiezi cele două uncii de aur! Pe lângă acestea, va trebui să renunți la păgânism și să devii un evreu nou. Căci bunicul tău era evreu, din neamul lui Levi. El a plecat acum patruzeci de ani la Sparta, pentru a propovădui acolo grecilor despre singurul Dumnezeu și pentru a-i face evrei în spirit. Dar, la urmă, s-a lăsat el însuși convertit și a devenit, împreună cu întreaga lui casă, un păgân prost și orb la adevăr, iar tu ai fost la fel, căci ai venit pe lume în Sparta. Cei doi frați ai tăi, care se află acum în Atena, au devenit, datorită bunei lor elocvente, chiar preoți păgâni și își închină serviciile zadarnice lui Apolo și Minervei. Singura ta soră este nevasta unui om meschin care face negoț cu chipurile zeilor din Efes și, pe lângă aceasta, mai face și tot felul de afaceri bănoase cu prostituate, unele prin vânzări, cele mai multe însă prin împerecheri.”

8. Zorel era uluit că Ioan știa totul, lucruri pe care, din motive ușor de înțeles, el nu le-a dezvăluit nimănui. Dar el nu putea să-și explice totul altfel decât că Ioan ar fi fost în Grecia și de aceea știa tot ce a fost acolo și acum încă mai este.

9. De aceea Zorel l-a întrebat grăbit pe Ioan: „De ce trebuie să povestești toate astea aici, față de toți oamenii aceștia? Nu ajunge că tu și cu mine le știm?! De ce trebuie să afle toată adunarea?”

10. Ioan i-a răspuns: „Fii pe pace, prietene! Dacă aș fi făcut așa ceva ca să stric sufletului sau trupului tău, aș fi un om rău, și Dumnezeu s-ar mânia pe mine mai tare decât pe cumnatul tău din Atena. Dar, pentru vindecarea ta, eu sunt nevoit acum să te dezvălui acestor oameni, ca să nu te mai poți da drept cineva care nu ești! Dacă vrei să devii desăvârșit, atunci trebuie să te descoperi și nici o umbră n-are voie să fie pe sufletul tău! Abia după ce a ieșit din tine tot ce nu era bun, poți să începi să lucrezi la desăvârșirea ta! Ai putea totuși și în liniștea din sufletul tău să-ți mărturisești toate păcatele, să te căiești și să devii un om mai bun, pe care oamenii să-l respecte și să-l cinstească. Toți ar ști numai lucruri bune despre tine și nimic rău, și ar vrea să te urmeze! Dar dacă, după un timp, ar afla de la un martor de încredere ce mare păcătos ai fost tu în ascuns, cu câtă neîncredere te vor privi la urmă toți cei care la început te credeau un om curat, te cinsteau și te urmau?! Toate virtuțile tale vor fi văzute deodată ca piei de oi în spatele cărora se ascunde un lup flămând. Și, cu toate intențiile tale bune și virtuțile tale fără pată, te vor părăsi și te vor ocoli.

11. Vezi deci, că pentru a deveni desăvârșit nu este de ajuns să fii bun, ci trebuie să ocolești răul. Dacă nu faci asta, nu vei putea să-i fi cu adevărat de ajutor aproapelui tău, ceea ce până la urmă trebuie să fie ocupația de căpătâi a fiecărui om, căci fără aceasta nu poate fi vreo orânduire cu adevărat fericită pe acest pământ!

12. Căci ce i-ar folosi unei orânduiri dacă fiecare om în parte ar fi desăvârșit, dar s-ar ține mereu ascuns față de vecinul lui? Ar începe să se bănuiască unul pe celălalt și, dacă ar începe să zumzăie o muscă în jurul capului unuia dintre ei, ceilalți ar vedea numai zmei și elefanți! Dacă însă te vor ști toți cum și cine ai fost, ce ai făcut și cum ai trăit, și tu te îndrepți acum și devii în fața ochilor tuturor un alt om, recunoscând tot răul de dinainte și regretând cu adevărat că l-ai făptuit, astfel te va primi și te va iubi plin de încredere și bunăvoință fiecare om, așa cum fiecare frate adevărat își iubește fratele adevărat. De aceea trebuie mai întâi să dai totul la iveală înainte de a porni spre o nouă învățătură mai bună.

13. Au ieșit deja multe la iveală, dar nu încă totul. Și cum mărturisirea îți cade cam greu, te voi ajuta eu, povestind în locul tău ceea ce mie mi-e cunoscut, foarte clar și deslușit, din viața ta!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 64 - Trecutul lui Zorel ca negustor de sclavi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:27 View PostDownload Post

Capitolul 64
Trecutul lui Zorel ca negustor de sclavi


1. Ioan a spus în continuare: „De aceea, nu-ți mai fă tu griji din cauza aceasta. Când vei fi desăvârșit, îți va fi totul clar ca lumina zilei. Dar acum să ne întoarcem de unde am plecat!

2. Ce-i mai rău la tine este că ai făcut pe ascuns negoț cu sclavi, în ultimul timp ai luat fetițe de doisprezece până la paisprezece ani din Asia Mică, pe care le vindeai în Egipt și în Persia, și astfel cele mai multe dintre aceste fetițe neprihănite încăpeau pe mâini rele și doar puține în mâini bune. Ți-ai fi putut da prea bine seama că aceste fetițe erau chinuite în felul cel mai cumplit și rușinos de către cei la care le vindeai. Dacă ar fi rămas doar la actul sexual natural, nu ar fi fost vina atât de mare. Dar cum au fost chinuite și bătute unele în Alexandria, în Cairo, în Teba sau în Memfis! Dacă ai vedea cum o astfel de sărmană fată este biciuită la sânge de către îndrăcitul ei stăpân, pentru a-și mări și mai mult plăcerile bolnave, te-ai blestema singur pentru lipsa ta de simțăminte omenești. Pentru câștigurile tale rușinoase ai nenorocit atâtea biete ființe!

3. De câte mii de ori ai fost blestemat, câte sute de mii ori sute de mii de lacrimi amare au fost vărsate din durere în timpul chinurilor cumplite! Câte astfel de fetițe firave au murit în urma durerilor de nesuportat și în marea lor disperare! Uite, astea toate le ai tu pe conștiință! Căci afacerea ți-a mers bine, mai ales acum vreo trei ani, și numărul celor care au avut atât de mult de suferit este foarte mare, aproape de opt mii de capete! Te întreb: cum crezi că vei putea să îndrepți totul și să-ți răscumperi cumplitele greșeli? Ce ți-au făcut aceste biete fetițe ca să le nenorocești astfel? Răspunde acum și dă de seamă!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 65 - Dezvinovățirea lui Zorel
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:29 View PostDownload Post

Capitolul 65
Dezvinovățirea lui Zorel


1. Acestea l-au atins foarte tare pe Zorel și de-abia după o lungă pauză a spus: „Prietene, dacă mi-aș fi dat atunci seama de toate acestea, așa cum îmi dau acum seama, crede-mă că m-aș fi apucat de orice altceva, dar nu de negoțul cu sclavi! Eu sunt cetățean al Romei și, după câte știu eu, nici o lege nu-mi interzice negoțul cu sclavi. El este și a fost din totdeauna tolerat și ce fac legal sute de oameni, de ce să-mi fie mie interzis?! Copii au voie să cumpere chiar și evreii, și de ce nu și alte popoare, ca egiptenii și perșii?! Nu am vândut fetele la cine știe ce popoare sălbatice, ci la cele mai culte din câte sunt cunoscute acum pe pământ, de la care pe drept te poți aștepta ca soarta tristă a acestor copii săraci să nu se înrăutățească, ci doar să se îmbunătățească!

2. Du-te și tu prin părțile din Asia Mică și vei întâlni mulțimi de oameni sărmani, și mai ales copii, încât la urmă te vei întreba, ca om înțelept ce ești, cu ce oare se vor hrăni toți acești oameni dacă nu vor începe să se mănânce între ei?! Pot să-ți spun deschis: de fiecare dată când ajungeam prin acele părți din Asia Mică, eram asaltat din toate părțile de oameni și copii. Pentru câteva pâini primeam fetițe și chiar băieți, câți îmi dorea inima. Iar copiii alergau în chiote la mine și nu mai voiau nicicum să se despartă de mine. Dacă eu cumpăram o sută, mai primeam pe deasupra încă patruzeci până la cincizeci de fetițe. Mulți dintre acești copii mi-i cumpărau esenienii, băieții aproape toți, indiferent de vârstă. Egiptenii cumpărau numai fetițe ceva mai mari, pentru muncă, și poate, în parte, și pentru plăcerile lor. Nu pot pune la îndoială că printre cumpărători erau și câțiva țapi libidinoși, care să-și chinuie, dintr-o plăcere bolnăvicioasă, sclavele. Dar nu puteau fi mulți din aceștia.

3. Din câte știu eu, în Persia nu au fost multe vândute, iar acestea au fost cel mai adesea cumpărate de negustori persani și de tot felul de oameni de artă, unde puteau fi de ajutor, după știința mea, la tot felul de treburi bune. De mai multă vreme, în Persia este o lege pentru sclavi după care, dacă zece ani sclavii slujesc bine, sunt apoi liberi și pot, dacă vor, să rămână sau, dacă nu, pot să plece acasă. Fetele vândute în Persia, pe bună dreptate, nu pot vorbi de nenoroc! Acum, că tocmai unora din Egipt nu le-ar merge bine, nu vreau să pun la îndoială. Dar dacă ne uităm ce sărăcie e în țara lor, sigur nu vom întâlni acolo prea multe cărora să le meargă mai bine, ca oameni liberi, decât acestor nefericite sclave din Egipt! Căci cele rămase acasă nu au ce mânca și se hrănesc doar cu rădăcini crude pe care le culeg prin păduri și sunt multe care iarna și vara merg goale la cerșit și la furat, căci nu au ce îmbrăca. Unele dintre ele cerșesc sau fură câteva zdrențe, dar cele mai multe umblă goale, cu o grămadă de copii după ele.

4. De la acești nomazi am cumpărat eu și cu tovarășul meu cei mai mulți copii și pe această cale i-am căpătuit. Locuitorii Pontului îi numesc țigani, ceea ce înseamnă «alungați». E plin de astfel de oameni; hoarde mari se mută dintr-un loc într-altul și nu au nici măcar un acoperiș deasupra capului - nici vorbă de altceva. Peșterile, scorburile copacilor și gropile din pământ sunt de obicei locuințele lor. Iar acum te întreb pe tine dacă acestor oameni nu le faci un mare bine dacă le iei copiii, chiar și pe degeaba, și îi căpătuiești, ca să nu mai vorbim dacă le mai dai acestor părinți goi și flămânzi și bani sau haine ori mâncare în schimbul copiilor.

5. Dacă ar fi să cântărim după felul meu de a gândi de până acum, cum au trăit acești oameni ca sclavi ai cruntei sărăcii, și apoi, prin mijlocirea mea, ca sclavi bine îngrijiți, se poate ușor vedea că nenorocirile pe care le-am adus, după spusele tale, asupra acestor oameni nu sunt chiar așa de cumplite, cum le-ai arătat tu. Dar nici aceasta nu s-ar fi abătut asupra lor, dacă aș fi gândit atunci așa cum gândesc acum.

6. De altfel, îți voi mai spune încă ceva, în ascuns, căci mă tot minunez de înțelepciunea ta umilă și plecată în fața lui Dumnezeu. Este cam ciudat că acest Dumnezeu preamilostiv lasă un număr atât de mare de oameni să se târască pe pământ precum animalele! Măcar atât ar putea face un Dumnezeu atotputernic: să le găsească pe acest pământ un adăpost mai bun acestor oameni!

7. Unui om care gândește i se pare cam ciudat că sute de mii de oameni, sănătoși la minte și la trup, sunt în așa hal de săraci, încât n-au ce mânca și ce îmbrăca, și, oricât de mult și-ar dori, nu îi poate ajuta! Ar fi de mirare, prietene, dacă, la priveliștea dezolantă a acestor biete creaturi, n-ai începe să te îndoiești de existența unui Dumnezeu atotștiutor, preamilostiv și înțelept! Iar argumentele mele de mai înainte, împotriva unei prea severe legi a proprietății, nu-ți vor mai părea chiar atât de neîndreptățite!

8. Acum, aceasta este ce-am avut eu de spus în apărarea mea împotriva grelelor învinuiri pe care mi le-ai adus. Fă acum ce vrei, dar nu uita că în fața ta ai un Zorel umblat prin lume și, cu toate că este acoperit de zdrențe, nu îi este teamă de nici o minte ascuțită de pe lumea asta! Lămurește-mă însă că totul pe lumea asta este așa cum trebuie să fie, după înțelepciunea lui Dumnezeu, iar eu iți voi fi recunoscător! Dar trebuie să recunoști și tu că pe lumea asta este mult mai multă sărăcie decât bogăție! De ce unul are totul, iar alți sute de mii pe lângă el nu au nimic? Pe scurt, lămurește-mă de unde li se trage mizeria tuturor țiganilor din Asia Mică! Cine sunt ei, de unde vin și de ce trebuie să sufere aceste veșnice nevoi?”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 66 - Zorel, pângăritor de fetițe
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:48 View PostDownload Post

Capitolul 66
Zorel, pângăritor de fetițe


1. Ioan a spus atunci: „Dacă tu măsori înțelepciunea lui Dumnezeu cu măsura minții tale, atunci ai dreptate să nu te temi de nici o minte de pe lumea aceasta. Dar cum adevărata înțelepciune a lui Dumnezeu nu poate fi niciodată măsurată cu scurta minte omenească, ci, la fel ca toate din Dumnezeu, numai cu veșnicia și nemărginirea, atunci mintea ta este prea mărginită! Dar să lăsăm acestea și să ne întoarcem de unde am plecat.

2. Tu mi-ai spus că ai văzut cu ochii tăi cât de rău le merge țiganilor din Asia Mică și că este o adevărată binefacere pentru copiii lor să fie cumpărați de negustorii de sclavi și vânduți altundeva. Să lăsăm acum acestea așa, căci tu vrei să-ți aperi un fel de milostenie a ta și îți las să ți se considere a zecea parte ca bună! Dar eu mai cunosc ce-ți apasă conștiința, iar ceea ce știu eu îți va înghiți pe dată această zecime de milostenie, astfel că, la sfârșit, numai fărădelegi îți vor mai putea fi scrise! Mă îndoiesc că mintea ta va găsi și aici vreo dezvinovățire!

3. Zi-mi, cum te justifici că ai pângărit de atâtea ori fetițele cu care făceai negoț? Mai găsești și pentru aceasta vreo scuză «înțeleaptă», nu pentru încălcarea legii mozaice, ci a legilor romane, care pedepsesc aspru violarea fetelor nemature? Ai fost vreodată mișcat de lacrimile și țipetele de disperare ale vreunei fetițe cu care ți-ai satisfăcut poftele trupești?! Și nu au murit cinci dintre fetițele pe care le-ai chinuit cumplit?! Tovarășul tău ți-a reproșat chiar pagubele bănești pe care le-ai făcut, căci cele cinci frumoase fetițe de zece până la doisprezece ani le-ați fi putut vinde ușor pe cinci sute de talanți de argint în Cairo. Te-a durut o asemenea pierdere bănească și ți-ai blestemat din cauza asta de nenumărate ori nestăpânirea și stricăciunea. Dar nu te-ai blestemat încă niciodată pentru că ești ucigașul a cinci fete sărmane și fără apărare!

4. Gândește-te la toate acestea și spune-mi cum te simți acum, ca om, și dacă mintea ta ascuțită poate găsi și acum un motiv care să te dezvinovățească. Cu faptul că ai fi un om primitiv și sălbatic, care nu e în stare să deosebească binele de rău, nu te poți scuza. Tocmai mi-ai spus în ce mizerie trăiesc țiganii și că această lipsă de grijă pentru un popor întreg nu-i face cinste lui Dumnezeu. Mi-ai cerut să-ți dezvălui chiar motivul pentru care Dumnezeu lasă să se chinuie în felul acesta un popor întreg! Judecând după aceasta, s-ar părea că ai un simț al dreptății demn de respectat și că poți prea bine deosebi binele de rău. Cum ai putut să te porți atât de nemernic cu fetițele? Le-ai nenorocit apoi și mai mult, îngrijindu-le după proastele și greșitele tale cunoștințe medicale! Vorbește acum și dezvinovățește-te față de Dumnezeu și de oameni!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 67 - Cyrenius este înmărmurit de faptele lui Zorel
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.12.2009, 23:57 View PostDownload Post

Capitolul 67
Cyrenius este înmărmurit de faptele lui Zorel


1. Zorel era acum dărâmat de tot și nu știa ce să mai zică pentru a-și apăra onoarea. Se tot gândea și-și muncea mintea lui ageră. Dar nu găsea nimic, nici măcar o cât de mică portiță prin care să poată ieși din această situație. 6

2. Ioan i-a cerut din nou să vorbească și să se justifice. Dar Zorel încă nu vroia să-și deschidă gura.

3. Cyrenius însă M-a întrebat, mirat de stricăciunea lui Zorel: „Doamne, ce este de făcut aici? Omul acesta trebuie dat pe mâna justiției pentru toate nelegiuirile pe care le-a făcut! Legile noastre îngăduie într-adevăr negoțul cu sclavi, iar dacă sclavii au copii, pot fi vânduți și aceștia, dar numai împreună cu părinții. Dar copiii de oameni liberi, mai ales cei de parte femeiască, dacă nu au împlinit încă paisprezece ani nu au voie niciunde să fie duși pe piață și vânduți. Aceasta este o fărădelege mare și este aspru pedepsită!

4. Și, pe lângă aceasta, toți cei care fac negoț cu sclavi trebuie să aibă o împuternicire pentru care statul încasează o taxă importantă, pe lângă care se plătește anual și impozit. Zorel și cu tovarășul lui au călcat aceste legi și au făcut negoț ilegal cu sclavi, iar această încălcare gravă a legii înseamnă, sub aceste circumstanțe, cel puțin zece ani grei de carceră.

5. La aceasta se mai adaugă și violarea celor cinci fetițe și moartea lor care a urmat din această cauză! Această fărădelege se pedepsește cu cel puțin cincisprezece ani de carceră dacă nu chiar cu moartea!

6. Se mai adaugă apoi și tot felul de hoții, minciuni și înșelătorii!

7. Doamne, Tu îmi cunoști obligațiile de stat, precum și jurământul meu pe tot ce-mi este mai scump și mai sfânt! Ce să fac acum? Pe Matael și pe cei patru tovarăși ai lui i-a salvat de la judecată faptul că nu erau în toate mințile. Dar omul acesta nu are nici o scuză. Va trebui să-mi îndeplinesc datoria de judecător, căci acest om este un nelegiuit!”

8. Eu am spus: „Înțelege, aici Eu sunt stăpânul și numai Mie îmi datorezi un jurământ, iar Eu te pot dezlega de el când și cum vreau. Aici numai Eu hotărăsc care este ordinea pentru vindecarea acestui suflet bolnav! Tu ți-ai făcut legământul în fața unor zei care nu există nicăieri; de aceea nu lua prea în serios acest legământ. Căci zeii tăi și jurământul tău nu au de fapt nici o valoare! Numai dacă Eu consider jurământul tău ca o dovadă de bună-credință, numai atunci are el valoare. Pentru Mine însă acest jurământ este fără importanță și de aceea el nu contează și poți să te consideri, măcar pentru cât ești aici, ca fiind dezlegat de el.

9. Îți zic, cu cercetarea acestui om nu suntem încă la sfârșit. Va mai ieși încă ceva la suprafață, care te va impresiona și mai mult!

10. Acesta este un om foarte aparte, pe care tu acum ar trebui să-l cunoști din ce în ce mai bine, căci el însuși ți s-a dezvăluit în cea mai mare parte în prima fază, cea a remușcărilor, a somnului vindecător. Această dezvăluire de acum merge și mai în detaliu, căci așa trebuie să fie. Și nu trebuie să te cutremuri, căci Eu las să decurgă totul așa, pentru ca să vă arăt vouă un suflet foarte bolnav, iar la sfârșit și felul în care poate fi vindecat. Ți-am spus mai înainte cât de nepotrivit și de greșit ar fi să pedepsești cu bâta și cu carcera un om bolnav trupește pentru că s-a îmbolnăvit. Și cu atât mai nepotrivit este să pedepsești necruțător un om, chiar cu moartea, din cauza sufletului său foarte bolnav! Spune-Mi, dragul Meu prieten Cyrenius, ai uitat cu desăvârșire aceste învățături de la Mine?”

11. Cyrenius: „Nu le-am uitat, învățătorul și Domnul meu din veșnicie. Dar, dintr-o veche obișnuință, când văd un asemenea om rău și stricat, se răscolește ceva în mine! Dar Tu vezi prea bine cât de repede m-am potolit și-mi recunosc vechile metehne! Acum mă și bucur deja de încercările ce vor urma, la care Ioan al nostru văd că se pricepe foarte bine! Dar pentru aceasta este nevoie de înțelepciunea lui Ioan și de o luciditate interioară mare, conduse bineînțeles de spiritul Tău călăuzitor. Iar Zorel nici nu bagă în seamă toate acestea, deși ar trebui să se mire cum dezvăluie Ioan toate fărădelegile lui din toate țările pe unde s-a perindat, ca și când ar fi fost peste tot de față, numai ochi și urechi!”

12. Eu: „Ascultă cu multă atenție, căci Ioan îl va cerceta mai departe!”

13. Cyrenius a devenit atunci din nou atent. Eu însă le-am spus tuturor femeilor să se retragă în corturi, căci ceea ce urma nu era pentru urechile lor. Toate femeile au ascultat și s-au supus, împreună cu Iara și cele două fete ale lui Cyrenius, Gamiela și Ida.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 68 - Dezvinovățirea lui Zorel
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 00:06 View PostDownload Post

Capitolul 68
Dezvinovățirea lui Zorel


1. Curiozitatea femeilor era mare, dar cuvântul Meu a fost mai tare, iar ele au plecat toate spre corturile lui Uran, pentru a aștepta acolo să fie din nou chemate.

2. După aceasta, Ioan i-a spus lui Zorel: „Acum nu mai ai nimic de spus? Se pare că ți-a pierit tot avântul. Iar mai înainte vroiai să te iei la luptă chiar și cu înțelepciunea nesfârșită a lui Dumnezeu! Îți zic să spui acum dacă mai ai ceva de spus!”

3. În sfârșit, Zorel a spus: „Ce să mai spun? Ție îți este și așa cunoscut, numai zeii știu de unde, tot ce am făcut din scutece și până acum. Ce rost mai are să-ți mai povestesc ceva? Aș putea acum vorbi, dar la ce mi-ar ajuta dezvinovățirile? Cum am fost, și-n mare parte cum mai sunt, așa și făptuiesc. Căci n-aș putea făptui altcumva, decât după cum îmi este firea! Poate face ceva un leu sau un tigru pentru că sunt fiare sălbatice și sângeroase? Asta este natura lor, dar pentru asta nu sunt ele de vină. Dacă sunt rele, vina pentru aceasta o poartă numai Acela care le-a făcut și le-a lăsat așa!

4. De ce sunt mii de oameni mai blânzi decât mieii și de ce nu pot fi și eu ca ei?! M-am conceput eu însumi și m-am crescut așa?! Dacă eu aș fi vrut de la mine să fiu rău, aș fi negat tot ce mi-ai spus până acum. Căci numai învinuiri prin vorbe nu sunt dovezi în fața unei instanțe lumești, dacă nu sunt adeverite de martori la fața locului. Dar eu îți recunosc înțelepciunea și recunosc în tine omul care acum nu vrea să mă piardă, ci vrea numai să mă ajute. De aceea recunosc tot ce ai spus despre mine ca fiind adevărat. Nu neg deloc veridicitatea spuselor tale, dar cred că am voie să mă justific cum oi putea!

5. Tu oricum ai tot dreptul să dai în vileag, cu voce tare, toate nelegiuirile la care m-a împins firea mea. Căci, mai mult decât să mă omorâți, nu mă puteți mai greu pedepsi, iar moartea pot să o privesc în ochi fără să-mi fie frică de ea! Poți să-ți dai seama, din câte știi despre mine, că nu sunt un iepure fricos. Dacă îți mai este cunoscută vreo fărădelege din viața mea mizerabilă, n-ai decât să o dai în vileag, pe mine nu mă mai supără nimic pe lumea asta!

6. De altfel, povestea despre cele cinci fetițe a fost cam exagerată, învinuindu-mă că mi-a părut rău de ele numai pentru că am scăpat din mâini un câștig însemnat. Iar moartea lor nu se datora numai ușoarei pângăriri, ci revenirii unei molime grele, care izbucnise mai înainte. Îți pot aduce mai mulți martori de încredere, care m-au auzit cum mă rugam zi și noapte la Zeus să-mi cruțe fetițele. Am făcut chiar un legământ cu zeii, cum că, dacă se vor însănătoși, să le păstrez pentru totdeauna ca fiice ale mele. Dar când totuși, după treizeci de zile de îngrijiri, cele cinci fetițe au murit, am rămas nemângâiat și am jurat să nu mă mai ating de nici o fată și să mă las de negoțul cu sclavi. Acest jurământ l-am respectat până acum; de aceea m-am retras aici și mi-am cumpărat pământ și casă, pe care am pierdut-o în urma incendiului. Grăiește acum, dacă și de data aceasta am spus neadevărul!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 69 - Zorel, ucigașul mamei sale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 00:13 View PostDownload Post

Capitolul 69
Zorel, ucigașul mamei sale


1. Ioan a spus: „Da, da, așa ai făcut mai târziu. Dar la început ai fost așa cum am spus eu! Însă că te-ai atins numai ușor de fetițe este un neadevăr! Numai cu una ai fost ceva mai blând, căci, fiind ultima, ți se mai potoliseră poftele. Pe primele patru nu le-ai cruțat deloc, ci le-ai chinuit îngrozitor! Poți să negi toate acestea? Vezi, taci și te cutremuri! Fetele s-au îmbolnăvit apoi foarte grav, ceea ce le-a grăbit moartea. Însă și pentru această boală tot poftele tale sunt de vină! Dar acest capitol e încheiat și vom începe altul!

2. Vezi, tu mai ai ceva pe conștiință, de care nici măcar nu știi! Dar fapta este săvârșită, iar urmările ei se văd. De aceea omul să nu făptuiască la mânie, căci de faptele săvârșite la mânie se lipesc mereu urmări rele, așa cum umbra se lipește de om. Îți mai amintești ce le răspundeai alor tăi, mai ales mamei tale, Agla, când te dojeneau pentru faptele tale nesăbuite?”

3. Zorel: „O, zeilor! Îmi mai amintesc ceva, ca dintr-un vis, dar ceva precis nu vă pot spune! Spune de aceea mai departe, dacă tot vorbești! Căci ceea ce știu este că nu am făcut niciodată ceva rău cu intenții premeditate. Dar pentru că din fire sunt iute la mânie, pentru aceasta nu am nici o vină, așa cum nici tigrul nu are nici o vină că este o bestie nesătulă de sânge! Vorbește tu acum!”

4. Ioan: „La asta vom reveni mai târziu. Dar atunci ai luat un ghiveci, care se afla pe bancă, și l-ai aruncat cu toată puterea și-ai izbit-o pe mama ta în cap, încât ea a căzut fără simțire la pământ. Iar tu, în loc să sari și să o ajuți, ai luat grăbit aurul de unde știai că este dosit și ai fugit pe o corabie de corsari. Te-ai ținut apoi câțiva ani de piraterie, cu care ocazie ai devenit neguțător de sclavi. Mama ta a murit însă la scurt timp după aceea, datorită loviturii pe care i-ai dat-o, precum și de pe urma supărării pricinuite de nesăbuința ta. Și astfel mai ai pe conștiință, pe lângă toate celelalte păcate, și păcatul de a-ți fi omorât mama. Și, ca o încununare a tuturor faptelor tale cumplite, deasupra capului tău plutește blestemul tatălui tău îndurerat și cel al fraților și surorii tale! Acum sunt date toate fărădelegile tale pe față. Ce ai de spus, ca om cu mintea ascuțită?”

5. Zorel: „Ce să mai spun? Ce s-a petrecut, s-a petrecut și mortul de la groapă nu mai poate fi întors! Acum îmi dau seama că multe dintre faptele mele au fost greșite. Dar la ce-mi folosește aceasta? E ca și când ai putea face dintr-un tigru un om plin de simțire, care apoi ar privi la faptele sângeroase pe care le-a făcut ca tigru. La ce i-ar folosi lui acum toate acestea?! Dacă ar putea da timpul înapoi, cu siguranță că și-ar da toată silința să nu le mai facă. Dar ce vină avea el, ca tigru, că se comporta ca un tigru și nu ca un mielușel?! Regretul în urma faptelor lui, precum și cea mai mare bunăvoință, nu mai pot îndrepta acele fapte, așa cum deșartă este străduința de a face din ziua de ieri, azi. Eu pot de acum să mă schimb în bine și să devin un cu totul alt om, mai bun. Dar omul rău care am fost în trecut, care a făcut fapte rele și cumplite, pe acela e cu neputință să-l fac bun. Trebuie acum să vărs lacrimi amare pentru faptele mele cumplite din trecut? Ar fi de râsul lumii, ca și când un tigru, devenit om simțitor, ar vărsa cele mai amare lacrimi pentru că mai demult a fost tigru!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !