Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 21.9.2018, 02:47
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70 - Zorel se justifică pentru caracterul său
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:20 View PostDownload Post

Capitolul 70
Zorel se justifică pentru caracterul său


1. (Zorel): „Încă de la naștere am avut un temperament mânios, în loc ca acest temperament să fie îndulcit printr-o educație blândă și înțelegătoare, am fost corijat cu toate pedepsele posibile. Părinții mei au fost mereu călăii mei cei mai neînduplecați! Dacă m-ar fi crescut cu bunăvoință și înțelegere, ar fi putut face din mine un înger. Dar, prin miile de pedepse, au făcut din mine un tigru! Și cine e de vină că am devenit un tigru? Eu nu mi-am putut alege înainte de naștere părinții, iar când m-am născut nu eram nici pe departe înțelept ca un Platon, Phrigyus sau Socrate, și de aceea nu m-am putut educa singur! Ce minune trebuia oare să se întâmple, ca din mine să iasă, în asemenea condiții, un om bun și integru?

2. Te consider înțelept ca să găsești de la sine un răspuns rezonabil la această întrebare. Printre voi, evreii, se nasc din când în când oameni posedați de spirite rele, așa cum am văzut unul nu de mult la gadareni. Mai demult am auzit că ar fi chiar diavolul vostru evreiesc care bântuie în nopțile întunecate! Acelui nenorocit din Gadara nimeni, din toată mulțimea care era adunată acolo, nu-i putea ajuta. Făcea lucruri față de care toată omenirea se cutremura de frică. Dacă însă ar fi fost cu putință ca acel posedat să fi fost vindecat, care măgar de judecător ar putea fi atât de orb și de încuiat încât să-i ceară socoteală pentru toate grozăviile nemaiauzite pe care le-a făcut în nebunia lui și să aștepte apoi lacrimi de remușcare din partea lui, ca semn de îndreptare?! Are acest om vreo vină că, în nebunia lui, a făptuit asemenea josnicii?!

3. Spune-mi, prietene plin de înțelepciune: de la o mare înălțime cade o bucată de stâncă și lovește din întâmplare douăzeci de oameni care tocmai se odihneau acolo, pe locul unde a căzut ea. De ce a trebuit să se întâmple așa ceva? Cine poartă vina acestui dezastru? Eu mai adaug însă la această poveste că, pe acolo, s-a întâmplat să treacă un mare vrăjitor, care a făcut din stâncă un om plin de simțire și de inteligență. Pe când acest om sănătos tun stătea acolo, trece un judecător «înțelept» și «milostiv» și îi spune acestui proaspăt om: «Nebunule, uite ce-ai făcut! Privește-ți fapta păcătoasă! De ce ai căzut cu toată puterea peste acești douăzeci de oameni? Dezvinovățește-te, ori, dacă nu, vei fi pedepsit pentru această faptă cu cea mai grea pedeapsă!» Ce poate să-i răspundă acest om? Nimic altceva decât: «Ce puteam face eu, ca stâncă fără judecată, ca să nu mă desprind din munte și să nu cad peste aceștia, pe care nu eu i-am îndemnat să se oprească tocmai aici, unde am căzut și i-am zdrobit?!»

4. Sper că vei recunoaște singur că învinuirea adusă de acest judecător proaspătului om este nepotrivită. Iar apoi sper că îți vei da seama că nici eu, care am devenit un om nou din omul primitiv care am fost, nu port mai multă vină pentru faptele mele din trecut decât această stâncă! Dacă nu vrei să fii un judecător prost, judecă-mă după dreptatea curatei tale rațiuni și nu după toanele tale care vor a se crede înțelepte! Fii un om, așa cum și eu sunt acum un om!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71 - Cyrenius se miră de istețimea lui Zorel
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:25 View PostDownload Post

Capitolul 71
Cyrenius se miră de istețimea lui Zorel


1. Ioan s-a gândit mai adânc la cuvintele îndrăznețe ale lui Zorel și a găsit că nu sunt chiar fără noimă. Neștiind ce să mai facă pentru acest om, Mi s-a adresat în gând și Mi-a cerut sfatul.

2. Eu însă i-am spus lui Ioan: „Lasă-i numai ceva timp. Mai apoi îți voi pune Eu, ca și până acum, cuvintele în inimă și pe limbă și vei ști ce vei mai avea de vorbit cu el!” Iar Ioan Mi-a urmat întocmai sfatul.

3. Cyrenius, care ascultase cu atenție dezvinovățirea lui Zorel, Mi-a spus: „Doamne, trebuie să recunosc că această ființă este foarte deosebită! Acum mi se pare că l-a pus pe gânduri până și pe înțeleptul tău ucenic, Ioan. Pe scurt, eu, ca judecător, n-aș mai ști ce să-i spun și ar trebui să-l declar nevinovat!

4. Dar este de neînțeles de unde are acest zdrențăros o minte atât de ascuțită?! Că oameni ca Stahar și ca Zinca au putut să-și pledeze cu bravură cauza este de înțeles, căci ei sunt oameni învățați și cu multă experiență în unele domenii. Dar acest om a fost fără îndoială toată viața lui un derbedeu și totuși are o minte atât de ascuțită! Oh, așa ceva n-am mai întâlnit în viața mea! Spune-mi, Doamne, cum e cu putință așa ceva?!”

5. Eu am spus: „Chiar încuiat n-a fost el niciodată. Căci grecii sunt vestiți drept cei mai buni avocați din Roma! Ei cunosc tăișul nemilos al legilor romane și le studiază de aceea foarte atent, pentru ca, în cazul în care un judecător îi va învinui de vreo fărădelege, să găsească mereu o portiță de scăpare. Asemenea oameni care înșeală cu nerușinare statul cunosc foarte bine drepturile statului și drepturile omului și au mai studiat și tot felul de opere ale unor înțelepți ai lumii. Și unei asemenea clase îi aparține și acest Zorel.

6. Înainte însă de somnul extatic nu ar fi vorbit cu o minte atât de clară și de ascuțită. Dar de la acest somn i-a rămas o urmă din spiritul lui în suflet și din această cauză critică el acum cu atâta măiestrie. Această măiestrie însă va dispare în curând dacă se va întoarce din nou la vechiul lui mod de viață. Dar acum, la scurt timp după acest tratament, va deveni tot mai plin de măiestrie, iar Eu voi lăsa aceasta pentru ca ucenicii Mei să poată să-și dea seama de ascuțimea minții lumești, ceea ce pentru ei este foarte sănătos. Căci, cu toate că sunt oameni foarte umili și au o inimă plină de înțelegere, din când în când îi mai caută câte un gând întunecat, iar, pentru a-i lecui de aceasta, un asemenea om este o foarte bună piatră de încercare.

7. Ioan Mi-a făcut cunoscută în inimă neajutorarea minții lui, iar ceilalți ucenici se tot gândesc oare ce o fi aceasta. Eu îi voi lăsa încă o vreme să cugete, ca să se poată înțelege mai bine pe ei înșiși. După această profundă introspecție, le voi da iarăși o mână de ajutor. Dar Zorel le va mai da încă destulă bătaie de cap. După aceasta însă, vor face iarăși un pas înainte. Acum îi voi dezlega din nou limba lui Ioan și el va începe din nou să vorbească. De aceea să fii acum foarte atent!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72 - Ioan îl atenționează pe Zorel să-și schimbe în bine viața
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:29 View PostDownload Post

Capitolul 72
Ioan îl atenționează pe Zorel să-și schimbe în bine viața


1. După o vreme, Ioan i-a spus lui Zorel: „Nu pot să neg faptul că ai atins acum niște puncte care au o sămânță de adevăr. Dar acestea nu se potrivesc deloc cu viața ta, pentru că sufletul tău a fost îndeajuns de evoluat ca să poată deosebi binele de rău. O minte atât de ageră ca a ta poate distinge ușor răul de bine și, fiind în stare de aceasta, înseamnă că a greșit în deplină cunoștință de cauză. Cine păcătuiește fără știință, acela se poate curăța de păcate prin sinceră căință și astfel va fi iar pe placul lui Dumnezeu.

2. Tu vrei și poți să devii un om mai bun! Dacă vrei aceasta, trebuie să-ți recunoști faptele cumplite și să fii conștient că porți vina lor! Dacă îți vei recunoaște vina, depinde numai de tine să recunoști că nu este drept să dai vina pe altcineva, ci va trebui să o cauți și să o găsești numai la tine și astfel te vei căi cu adevărat; și aceasta mai ales pentru faptul că tu ai recunoscut adevărul și binele în multe privințe, dar, când ai trecut la fapte, te-ai decis pentru direcția opusă.

3. Dacă nu ai fi avut nici măcar o vagă idee despre adevărul și binele din tine, ci ai fi trăit doar într-o superstiție întunecată, fiind dominat de ea, atunci nu ai fi fost socotit vinovat pentru faptele tale. Atunci ai fi fără de păcate, la fel ca o stâncă sau ca un tigru devenit un om nou și nimeni n-ar avea dreptul să-ți spună: «Îndreaptă-te, căiește-te pentru păcatele tale și trăiește în penitență, pentru ca Domnul să nu-și întoarcă fața de latine!»

4. Ar trebui mai întâi să ți se arate ce este adevărul și care este drumul drept și să fii însoțit o vreme pe acest drum! Dar dacă cineva care a fost complet instruit despre adevăr cade totuși în vechile obiceiuri greșite și făptuiește la fel de rău ca înainte, atunci el păcătuiește pentru că acționează împotriva propriilor convingeri, iar conștiința lui este neliniștită și tulburată. De aceea, poveștile tale se potrivesc numai acelor oameni care, asemenea animalelor, nu pot deosebi binele de rău. Dar tu nu ești un novice în a recunoaște adevărul, ci îl recunoști aproape la fel de bine ca și mine, și asta nu de ieri, de azi, ci încă din copilărie. Iar conștiința ta ți-a reproșat întotdeauna fiecare dintre faptele tale rele. Tu însă n-ai luat-o în seamă, ci ai căutat, prin tot felul de motive false, să o ignori. De fiecare dată când ai făcut ceva rău împotriva conștiinței tale, ai fost cuprins de remușcări, dar până acum n-ai reușit încă să te căiești și să te îndrepți cu adevărat.

5. De aceea Dumnezeu te-a lăsat să ajungi la această cruntă sărăcie. Acum nu mai ai nimic. Chiar și vechiul tău tovarăș de negoț cu sclavi te-a părăsit și trăiește acum în Europa din câștigurile sale însemnate. Tu stai gol aici și cauți ajutor. Și este bine să ți se dea ajutor, dar trebuie mai întâi să fii și demn de el, prin afirmarea binelui și adevărului în viața ta. Abia apoi ți se va putea veni cu adevărat în ajutor acum și pentru totdeauna.

6. Dacă însă vei continua cu ceea ce recunoști la fel de bine ca mine ca fiind rău și greșit, vei rămâne în mizerie întreaga ta viață, iar cum îți va merge mai apoi, pe lumea cealaltă, după putrezirea trupului, îți poți imagina și singur, înțelegând că această viață trecătoare este doar sămânța, iar veșnica viață de pe lumea cealaltă este fructul.

7. Dacă în această viață pământească pui la încolțit, în grădina vieții tale, o sămânță sănătoasă și nobilă, vei culege fructe nobile și sănătoase. Dacă semeni însă pe această lume spini și buruieni, mai târziu vei culege exact ceea ce ai semănat! Căci doar știi prea bine că pe mărăcini nu cresc smochine, iar buruienile nu fac struguri!

8. Acum, vezi bine, eu nu te-am judecat, ci doar ți-am arătat ce trebuie să faci pentru viitor și nu am vorbit aspru împotriva ta, iar glasul meu a fost blând! Pune-ți la inimă cuvintele mele și atunci îți voi fi prieten pe viață și nu vei regreta în veci!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73 - Voința cunoașterii adevărului și voința desfătării la oameni
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:34 View PostDownload Post

Capitolul 73
Voința cunoașterii adevărului și voința desfătării la oameni


1. Zorel a spus: „Ah, în așa fel să tot discutăm! Ce mi-ai spus pare cu adevărat omenește și îmi voi da toată silința să fac ceea ce m-ai sfătuit ca prieten, și nu ca judecător. Dragă prietene, mă cunosc foarte bine, iar sâmburele meu de viață nu pare a fi dintre cele mai rele, dar învelișul este foarte stricat! Dacă ar fi posibil să dezbrac acest înveliș de carne, împreună cu dependințele sufletești stricate, iar sâmburele vieții să-l îmbrac cu o carne mai bună, ce om deosebit aș fi! Dar cu constituția mea trupească de acum nu mai este nimic de făcut! E adevărat că nu mai sunt atât de stricat cum am fost, dar în carnea mea nu se mai poate avea încredere. E curios că în cazul nici uneia dintre faptele mele care s-au sfârșit atât de rău nu am vrut să fie astfel! De fiecare dată am fost atras ca de o fatalitate în acele acțiuni. Voiam cu totul altceva, dar până la urmă ieșea contrariul! Cum să înțeleg aceasta?

2. Ioan: „Vezi, voința omului este de două feluri: una dintre voințe este cea care, prin recunoașterea adevărului, determină acțiunile omului - ea însă este slabă; cealaltă voință este manipulată de lumea simțurilor cu pretențiile ei parfumate și încântătoare care, datorită a tot felul de obiceiuri, a devenit foarte puternică. Cele două voințe sunt ca două sfori care trag, în direcții de obicei contrare, de centrul voinței inimii. Dacă vezi o bucățică apetisantă, care pe deasupra este și ușor de obținut, atunci sfoara puternică a simțurilor și a desfătărilor începe să tragă tare de centrul voinței. Dacă, în același timp, se mișcă și sfoara mai slabă a cunoașterii adevărului, aceasta nu folosește la nimic sau doar foarte puțin, căci dintotdeauna cel mai puternic l-a biruit pe cel slab.

3. Voința cunoașterii adevărului care urmează să determine acțiunea trebuie să fie puternică și să nu se teamă de nimic. Cu indiferență stoică trebuie rezistat în fața tuturor ispitelor și, uneori, calea adevărului trebuie urmată chiar cu prețul vieții trupești. Atunci, voința cunoașterii adevărului, care la început este slabă, devine puternică și va domina voința plăcerilor. Până la urmă, aceasta (voința plăcerilor) se va dizolva cu totul în lumina voinței cunoașterii și astfel omul va deveni una, în sinele său, cu o singură voință - și anume cu voința divină - ceea ce este de o importanță absolută pentru împlinirea interioară a ființei umane nepieritoare.

4. Căci, dacă omul nu este astfel, cum va putea el spune: «Am cunoscut adevărul în adâncul și plinătatea lui!», când în interiorul său el este de fapt pe deplin dezbinat și astfel, pentru el însuși, nimic altceva decât o minciună goală?! Minciuna însă nu este nimic în fața adevărului; ea nu există când adevărul este alături, la fel cum cea mai neagră noapte dispare la lumina zilei. O astfel de noapte, pentru ca să existe, nu trebuie să fie străbătută de nici o lumină; la fel și omul în orbirea lui, ca minciună, nu poate recunoaște lumina adevărului. De aceea, la oamenii decăzuți sfoara voinței cunoașterii adevărului este atât de slabă încât este învinsă și aruncată peste bord de orice mișcare a sforii voinței plăcerii.

5. Dacă la unii oameni plăcerile lumești au învins cu totul voința cunoașterii adevărului, rezultă atunci o singură voință care trage omul în întuneric și minciună. Din punct de vedere spiritual, acești oameni sunt ca și morți, iar sinele lor este ca și osândit, și el va mai putea ajunge la lumină doar dacă materia impură a sufletului va fi distrusă de focul aprins prin lăcomia poftelor. Dar materia sufletului este mai încăpățânată decât cea a trupului și este nevoie de un foc foarte puternic pentru a arde toate impuritățile sufletului și a le distruge.

6. Dar cum un astfel de suflet trece prin această purificare extrem de dureroasă nu din iubire pentru adevăr și lumină, ci dintr-o veche lăcomie pentru plăceri și pofte întunecate, el va încerca cu toată puterea să se sustragă acestei purificări. Astfel că, un om care a căzut cu totul în noaptea vieții este aproape pe veci pierdut.

7. Numai omul care, printr-o voință de cunoaștere energică și plină de lumină, învinge pe deplin voința dorințelor este astfel unit în lumină și adevăr, având o singură voință. Un astfel de om este pe deplin lumină și adevăr, și astfel chiar viața însăși. Dar pentru aceasta este nevoie, așa cum ți-am spus, de o renunțare de sine stoică, nu una trufașă ca la Diogene al vostru, care se credea mai presus decât strălucitorul rege Alexandru, ci o renunțare plină de umilință, ca cea a unui Enoch, Avraam, Isaac sau Iacov. Dacă ești în stare de aceasta, vei primi ajutor și sprijin oricând și în veci. Dacă însă nu poți, și asta nu din cauză că ți-ar lipsi voința cunoașterii, atunci s-a terminat cu tine și nu mai poți fi ajutat în nici un fel. Eu însă cred că vei putea lua asupra ta această răspundere, căci nu-ți lipsesc cu totul înțelegerea și cunoașterea.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 74 - Natura lui Dumnezeu și manifestarea omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:37 View PostDownload Post

Capitolul 74
Natura lui Dumnezeu și manifestarea omului


1. Zorel a spus: „El zice: «Zorel poate orice dacă el, ca Zorel cel adevărat, vrea!», iar el vrea acum și i se va da cu siguranță ajutor! Dacă ar putea rămâne împreună cu tine cel puțin câteva săptămâni, ar reuși aceasta mai bine și mai repede.”

2. Ioan: „Dacă ai luat în serios hotărârea să devii un om mai serios și mai bun, vei rămâne printre oameni care sunt la fel de puternici ca și noi, cei care suntem în imediata apropiere a luminii mari și vii din Dumnezeu!”

3. Zorel: „Cine sau ce este de fapt Dumnezeul vostru, pe care voi, evreii, îl numiți Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov?”

4. Ioan: „Vei găsi singur răspunsul la această întrebare atunci când vei fi condus doar de voința cunoașterii adevărului, la fel cum și noi am găsit răspunsul. Dacă însă am căuta noi să te lămurim, nu ne-ai putea înțelege nicidecum. Poți însă să știi dinainte ce părere are un om adevărat despre Dumnezeu, deci ascultă!

5. Singurul Dumnezeu adevărat este, în Sine, un Spirit preacurat și veșnic din Sine însuși, înzestrat cu cea mai înaltă conștiință de Sine, cu cea mai adâncă și luminoasă înțelepciune și cu acea voință de neclintit, căreia nici un lucru nu-i este cu neputință.

6. Dumnezeu este Cuvântul în Sine (Logosul divin creator), iar Cuvântul însuși este Dumnezeu. Acest Cuvânt veșnic acum s-a întrupat și a venit pe această lume la ai Săi, dar aceștia nu recunosc lumina. De aceea li se va lua celor ce se cred copiii lui Dumnezeu lumina și va fi dată păgânilor, căci acum păgânii caută adevărul, însă cei ce se numesc ei înșiși «copiii luminii» fug de el, ca răufăcătorii de judecată. De aceea le va fi luată acum acestora lumina și va fi dată păgânilor.

7. Căci în Ierusalim, unde locuiesc urmașii copiilor luminii, adevărul este disprețuit, iar minciuna și întunericul sunt la loc de cinste. Dar păgânii străbat lumea în căutarea adevărului, iar când îl găsesc sunt peste măsură de fericiți și slăvesc în inimă și prin fapte pe Dătătorul de lumină.

8. Uită-te în jurul tău și vei vedea o mulțime de oameni! Cei mai mulți sunt păgâni, care căutau lumina din cer și care au găsit-o și acum se bucură de ea. Dar Ierusalimul, orașul Domnului, trimite numai iscoade și prigonitori, căci vrea să înăbușe lumina! Cei trimiși au fost însă mai isteți decât cei care i-au trimis și, venind din marele întuneric la lumină, se bucură de ea și rămân în ea. Au luat prizonieră lumina, dar nu pentru temnițele Ierusalimului, ci pentru inimile lor și sunt acum frații noștri întru lumina lui Dumnezeu și se bucură de ea și de Cel din care izvorăște această lumină.

9. Tu ai venit aici ca păgân și nu căutai lumina, ci aur și argint. Dar cine vine aici, din întunericul temnițelor, la lumina soarelui nu se va putea feri să nu se lumineze. Și aceasta se petrece cu tine aici. Cu toate că nu ai căutat lumina, te-ai luminat, căci ai fost scăldat în soare - nu în soarele de pe cer, ci în soarele spiritului, care luminează cu toată înțelepciunea eternitatea și toate ființele care gândesc și voiesc.

10. Lasă-te străpuns de această lumină, pe care începi acum încet să o recunoști, căci o singură scânteie din această lumină te va face mai fericit decât toate bogățiile de pe pământ. Caută acum tu însuți adevărata împărăție a adevărului și toate celelalte vor veni de la sine și nu vei duce lipsă de nimic!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 75 - Cyrenius se ocupă de Zorel
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:40 View PostDownload Post

Capitolul 75
Cyrenius se ocupă de Zorel


1. Zorel a spus: „Prietene, tu ai dreptate: de ceea ce omul se bucură în întuneric, aceea nu dăinuiește! Iar că îmi duc viața ținându-mi spiritul în întuneric, de aceasta îmi dau singur seama acum, căci cuvintele tale m-au luminat și simt o mare bucurie. Dar dacă cuvântul tău are trecere și la Cyrenius, roagă-l să-mi dea măcar un veșmânt mai bun. Căci mi-e rușine să stau între voi în aceste zdrențe. Cyrenius o fi având vreun vechi veșmânt de-al vreunui servitor!”

2. Cyrenius l-a chemat pe unul dintre servitorii săi și i-a spus: „Du-te și adu-mi o cămașă bună, o togă și o mantie grecească!”

3. Servitorul a plecat și a adus cele cerute.

4. Cyrenius l-a chemat apoi pe Zorel și i-a spus: „Vino, ia-ți veșmintele, du-te undeva în spatele casei și îmbracă-te!”

5. Zorel a luat veșmintele cu adâncă mulțumire, s-a dus în spatele casei lui Marcu, s-a îmbrăcat și a căpătat astfel o înfățișare foarte arătoasă.

6. După câteva clipe, Zorel era iarăși cu noi și i-a spus lui Cyrenius: „Înalte domn, nu zeii noștri neputincioși, ci Dumnezeu cel unic, adevărat și veșnic viu să te răsplătească! Ai îmbrăcat acum un om gol și aceasta este o faptă nobilă, de care eu nu sunt demn! La fel cum există un Dumnezeu înțelept și atotputernic, ai cărui copii noi toți suntem, și cum El ne copleșește cu binefaceri pe care noi nu le merităm și pentru care noi nu putem decât să-I mulțumim și atâta tot, tot la fel stau eu acum în fața ta, înalte domn și stăpân: din adâncul inimii mele nu pot decât să-ți mulțumesc și mai mult nu pot să-ți răsplătesc bunătatea! Dacă vrei însă să-ți slujesc ca umil servitor, îți voi aduce și ogorul meu în dar!”

7. Cyrenius: „Ogorul tău nu este al tău, ci al aceluia cu ai cărui bani l-ai cumpărat. De aceea îl vei vinde și vei da banii înapoi aceluia de la care i-ai luat ori copiilor lui. Abia apoi vei putea fi servitorul meu!”

8. Zorel: „Înalte domn și stăpân, voi împlini întocmai voința ta! Dar nu mă părăsi acum și dă-mi o slujbă! Așa cum m-am descotorosit de vechile zdrențe pentru totdeauna, la fel voi scăpa și de toate vechile mele obiceiuri și voi deveni un cu totul alt om! Poți să mă crezi! Pe cât de rău am fost, pe atât de bun vreau să fiu, iar cât mai am de trăit vreau să îndrept cât pot din răul pe care l-am făcut.

9. Dacă aș fi întâlnit vreun om care, la fel ca Ioan, să mă lumineze atât de clar despre bine și rău, nu aș fi căzut atât de adânc în întuneric. Dar așa, a trebuit mereu să fac pe deșteptul! Cât de departe însă m-a dus mintea mea deșteaptă știi și tu, și nu mai trebuie să-ți repet păcatele mele. Îndură-te acum de mine, căci nu vei mai fi niciodată nemulțumit de mine. Mă pricep foarte bine la scris și la socotit, iar istoria popoarelor nu îmi este străină. Cunosc bine toată opera lui Herodot și nici cronicile evreilor, perșilor și babilonienilor nu-mi sunt necunoscute. Cred că îmi vei putea găsi folosință la ceva.”

10. Cyrenius: „Despre aceasta vom vorbi mai târziu. Acum însă mergi la prietenul tău Ioan și roagă-l să-ți arate calea cea dreaptă! Căci, dacă ai găsit calea cea dreaptă, celelalte vin de la sine!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 76 - Despre misterul spiritului din noi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:43 View PostDownload Post

Capitolul 76
Despre misterul spiritului din noi


1. La aceste cuvinte ale lui Cyrenius, Zorel a făcut o plecăciune adâncă în fața noastră și s-a dus apoi la Ioan, care l-a întâmpinat cu prietenie și l-a întrebat cum i-a mers.

2. Zorel i-a răspuns: „Mi-a mers foarte bine, după cum poți vedea după noile mele veșminte. Căci într-o cămașă nouă, cu o togă și o mantie grecească pe umeri, orice trup se poate simți foarte bine! Dar în ceea ce privește binele spiritului, îți pot spune: mai e mult până să-mi treacă răul și să-mi meargă bine. Dacă ar vrea Dumnezeu să-mi îmbrace și spiritul la fel cum mi-a îmbrăcat trupul, mi-ar merge sigur mai bine. Dar toate la timpul lor!

3. Am însă o întrebare, prietene: voi sunteți oameni ca și mine, din carne și oase, și aveți aceleași simțuri ca și mine. Tu însă mi-ai făcut dovezi ale înțelepciunii tale care depășesc pe departe tot ce-mi era mie cunoscut până acum! Mă întreb cum de este cu putință?! Cine te-a învățat pe tine și pe tovarășii tăi așa ceva? Cum ați ajuns pe această cale?”

4. Ioan: „Nu ți-ar ajuta dacă ți-aș da lămuriri despre aceasta. Dacă însă vei face ce îți voi spune acum, vei găsi în tine însuți această învățătură, iar sufletul tău trezit, întărit de spiritul divin, te va îndruma să găsești înțelepciunea și toate adevărurile. Când vrei să înveți o meserie, trebuie să mergi la un maistru ca să-ți arate ce și cum, apoi va trebui să exersezi cu sârguință până vei fi la fel de îndemânatic ca și maistrul acela.

5. Dacă vrei să înveți să gândești, va trebui să mergi ca ucenic la un filosof. El te va face atent asupra cauzei și efectului, și astfel vei începe să reflectezi asupra acestor lucruri și vei fi în stare să spui: deoarece apa este un corp lichid, poate fi ușor pusă în mișcare, iar greutatea ei o va face să curgă întotdeauna la vale, căci se știe că întotdeauna adâncul atrage greutatea, iar aceasta este lege pentru toată creația, căci aceasta este voința de nestrămutat a Creatorului.

6. Când apa a ajuns în mare, și alt loc mai adânc nu mai găsește, se va opri din a curge și se va liniști, dar în consistența ei rămâne tot un corp lichid. Iar dacă o furtună se abate peste marea până atunci liniștită, o va pune iarăși în mișcare, iar marile talazuri nu sunt altceva decât tot strădania unui corp lichid de a se liniști. Și, pentru că nimic altceva nu caută mai asiduu liniștea ca apa, de aceea poate fi ea cel mai ușor scoasă din echilibrul liniștii.

7. Iar aici tragem în sfârșit concluzia: cu cât un corp este mai lichid, cu atât mai asiduă este căutarea lui spre a-și găsi liniștea; iar cu cât setea de liniște este mai mare, cu atât mai ușor poate fi agitat acel corp. Pe cât de ușor poate fi agitat un corp, pe atât de lichid este el. Tu vezi din acest exemplu cum se începe a gândi la școala filosofilor și cum se trage concluzia despre cauze și efecte.

8. Dar acest fel de gândire se învârtește într-un cerc din care nu găsește scăpare. Acest fel de gândire nu ajută prea mult unui om ca să evolueze spiritual. Dacă meseria se învață la maistru, iar gândirea rațională la filosof, tot așa gândirea spirituală nu o vei putea învăța decât de la un spirit, și anume de la spiritul divin atotpătrunzător care locuiește în tine. Aceasta înseamnă că numai un spirit poate trezi un spirit, căci numai un spirit vede și recunoaște un alt spirit, la fel cum un ochi vede și recunoaște alt ochi, că este un ochi și cum este alcătuit.

9. Spiritul este vederea cea mai profundă a sufletului, a cărui lumină pătrunde totul, pentru că este o lumină interioară și deci preacurată. Din ce ți-am spus, vezi cum se învață diferitele lucruri și, pentru orice vrei să înveți, îți trebuie învățătorul potrivit, altfel rămâi un ageamiu toată viața. Este foarte important apoi, dacă ai găsit învățătorul cel mai potrivit, să fii harnic și să faci tot ce-ți spune el.

10. Când te vei trezi în spirit, vei percepe vocea acestuia ca pe niște gânduri luminoase în inima ta. Trebuie să asculți bine de aceste gânduri și să-ți orientezi viața după ele, căci astfel vei mări mereu sfera de acțiune a spiritului tău, iar spiritul va înflori în tine foarte mult și-ți va pătrunde întregul suflet și, odată cu sufletul, întreaga ta ființă.

11. Când ai ajuns tu însuți la aceasta, vei fi în stare, la fel ca noi, să vezi și să cunoști nu numai ce văd și cunosc oamenii de rând cu simțurile lor, ci și asemenea lucruri care, pentru oamenii obișnuiți, sunt de neînțeles, așa cum ai văzut și la mine, că, deși nu te-am mai văzut înainte niciodată în viața mea, ți-am putut descrie cu amănunte tot ce ai făcut pe acest pământ.

12. Ți-am arătat acum puțin din ceea ce poți vedea și cunoaște în lumea spiritului. Dar toate acestea nu te pot ajuta prea mult, ci doar un pic. Va trebui să afli acum ce trebuie să faci pentru a te trezi în spirit. Eu însă nu te pot învăța aceasta nici pe departe, ci un altul, care este printre noi, și a cărui întreagă ființă este pătrunsă de spiritul divin. Numai Acela îți va putea arăta calea adevărului și doar El, ca spirit atotputernic, va putea porunci spiritului tău: «Trezește-te în iubirea pentru Dumnezeu și, prin ea, pentru frații tăi, întru numele Lui, care în veci a fost, este și în veci va fi!» Acum spune-mi ce părere ai despre ceea ce ți-am explicat acum!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 77 - Hotărârea lui Zorel de a se îndrepta
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:51 View PostDownload Post

Capitolul 77
Hotărârea lui Zorel de a se îndrepta


1. Zorel a spus: „Găsesc învățătura ta foarte plină de înțelepciune și adevăr, și așa trebuie să fie, căci altfel nu ai fi putut să-mi zici ca din carte despre cele mai ascunse fapte ale mele. M-ai convins că este cu putință ca omul să atingă o desăvârșire aproape de necrezut, iar această convingere îmi este deocamdată de ajuns. Nu jinduiesc după această desăvârșire, pentru a putea și eu, într-o situație asemănătoare, să enumăr greșelile unui amărât de păcătos, ci îmi doresc să mă desăvârșesc pentru a-mi fi mie însumi o adevărată mângâiere și să mă pot bucura în tăcere de mine! Nu vreau să fiu învățător vreodată și nici judecător, oricât de blând, ci vreau doar să slujesc ca un om desăvârșit, ca să nu mai năpăstuiesc pe nimeni prin prostia mea.

2. Acesta este singurul motiv pentru care îmi doresc desăvârșirea ta. Voi căuta această desăvârșire, căci, atunci când vreau cu adevărat ceva, nici un sacrificiu nu este prea mare pentru mine! Voi urmări acest țel chiar și cu prețul vieții mele! Căci ce valorează o asemenea viață dacă este doar un șir de greșeli? Cu greșeli nu poți atinge ceva desăvârșit, iar ceva greșit nu mai îmi face nici o bucurie!

3. Ai spus însă că voi primi învățătura de la un alt om, care este plin de har divin. Tu îl cunoști; arată-mi-l, ca să mă duc la el și să-l rog să mă trezească în spirit!”

4. Ioan: „Este Acela care te-a trimis la mine! Mergi la El. El te va trezi!”

5. Zorel: „Am avut o presimțire de când m-am trezit din acel somn, că acest om, care mi-a fost prezentat drept fiu de tâmplar din Nazaret, este mai mult decât un simplu om. În sfârșit iese la iveală ceea ce până acum am intuit doar vag! Mi se pare foarte curios că tocmai acest om îmi pare foarte cunoscut! Dar cum a atins el o asemenea desăvârșire? Nu poți să-mi spui nimic despre aceasta?”

6. Ioan: „Despre aceasta nu-ți pot spune altceva decât că o asemenea întrebare pentru tine, acum, este zadarnică. E ca și când ai întreba cum și în ce fel a ajuns Dumnezeu la nesfârșita Lui înțelepciune și atotputernică voință. Dumnezeu însuși L-a ales ca sălaș trupesc! Aceasta este marea grație de care se bucură toate popoarele prin mijlocirea acestui ales. Ființa umană pe care tu o vezi în El este aceeași cu Fiul lui Dumnezeu, căci în El sălășluiește în toată plinătatea Spiritul lui Dumnezeu!

7. Și dacă e așa, nu se poate întreba cum a atins El nesfârșita desăvârșire! Ceea ce este El acum și va fi în veci, a fost deja, în ceea ce privește desăvârșirea, încă din pântecele mamei Sale. El ia parte la tot ce este omenesc, în afară de păcat, dar aceasta nu aduce nimic în plus desăvârșirii Sale, pentru că El a fost din totdeauna desăvârșit. El a făcut și face totul numai pentru ca oamenii să aibă în El un exemplu de desăvârșire pe care să-l urmeze.

8. Acum știi cu cine ai de a face. Mergi de aceea ca El să-ți arate calea cea dreaptă către spiritul tău, care sălășluiește în tine ca iubire preacurată de Dumnezeu, și astfel, prin spiritul tău sau prin iubirea ta pentru El, să-ți găsești desăvârșirea.

9. Dacă mergi la El, apropie-te cu iubirea inimii tale și nu cu puritatea minții! Căci numai prin iubire poți să te apropii de El și să-L înțelegi în divinitatea Sa, cu mintea însă nu vei putea vreodată pricepe ceva! Căci numai iubirea curată este în stare de o continuă creștere, pe când minții îi sunt puse limite peste care nu va putea niciodată sări. Dar iubirea omului pentru Dumnezeu, cum am spus, este în stare de o creștere la nesfârșit și, cu cât mai puternică va deveni iubirea pentru El în tine, cu atât mai luminoasă va deveni ființa ta! Căci iubirea curată de Dumnezeu e un foc viu. Cine pășește în această lumină nu va cunoaște în veci moartea, așa cum a spus El însuși. Acum ți-am spus destule. Trezește-ți inima și mergi la El!”

10. Aflând acestea, Zorel nu mai știa, din adâncă venerație, ce ar trebui să facă sau să gândească. Pentru că această ultimă învățătură nu-i mai lăsa nici o îndoială că în Mine sălășluiește Dumnezeu în plinătatea Lui și, din cauza venerației care creștea mereu, ezita tot mai mult, până și-a pierdut tot curajul. După o vreme a spus, din adâncul gândurilor lui: „Prietene, cu cât mă gândesc mai mult la vorbele tale și cuget, cu atât mai greu îmi este să mă apropii de El, de a cărui grație nu sunt demn, și să Îl rog să-mi arate El însuși drumul plin de lumină! Îmi este, ca să spun drept, aproape cu neputință să mă înfățișez înaintea Lui. Căci simt o anume sfințenie ce emană din El, iar aceasta îmi spune mereu: «Dă-te înapoi, tu, păcătosule! Căiește-te întâi o vreme mai îndelungată și vino după aceea și vezi dacă poți atinge poala hainei Mele!» Spune-mi, de unde vine această teamă neobișnuită care a pus stăpânire pe toată ființa mea?”

11. Ioan: „E drept așa, căci adevărata iubire de Dumnezeu trebuie să fie mereu precedată de smerenia inimii! Altfel iubirea nu își poate face niciodată apariția adevărată și vie. Mai păstrează încă puțin această frământare și smerenie a inimii în fața Lui! Când însă El te va chema, nu mai ezita și înfățișează-I-te!”

12. După aceste cuvinte, Zorel s-a mai liniștit puțin în sinea lui, dar se gândea totuși cât de fericit ar fi acum dacă ar putea să se înfățișeze fără păcate Domnului.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78 - Calea spre viața veșnică
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:53 View PostDownload Post

Capitolul 78
Calea spre viața veșnică


1. Eu însă i-am spus lui Zorel, spre marea lui uimire: „Cine își recunoaște plin de regret greșelile și se căiește cu adevărată și vie umilință în inima lui, acela îmi este Mie mai drag decât nouăzeci și nouă de cuvioși care n-au avut încă niciodată nevoie de căință, îndrăznește de aceea să vii acum la Mine, prieten plin de căință, căci în tine sălășluiește acum adevărata umilință, care Mie îmi este mai dragă decât umilința celor fără de nici o greșeală, care în inimile lor strigă: «Aleluia, Dumnezeule din ceruri, noi niciodată nu Ți-am întinat Numele sfânt prin nici o greșeală cu voința ori cu știința noastră!» Așa strigă ei și au dreptul la aceasta, dar, de aceea, ei privesc un păcătos cu ochi de judecători și se feresc de el ca de ciumă.

2. Ei sunt ca medicii care ei înșiși plesnesc de sănătate, dar se tem pentru sănătatea lor să meargă la vreun bolnav molipsitor, când acesta îi cheamă, de frică să nu cumva să se îmbolnăvească și ei. Nu acela este un medic bun și respectat, care nu se teme de nici o boală și se grăbește la fiecare pacient care îi cere ajutorul?! Dacă uneori se îmbolnăvește și el, atunci nu se supără și ajută în continuare bolnavilor și lui însuși. Și așa este drept!

3. Vino de aceea acum la Mine, iar Eu îți voi arăta ceea ce ucenicul Meu nu ți-a putut arăta, și anume singura cale adevărată a vieții, a iubirii și a adevăratei înțelepciuni din ea!”

4. La aceste cuvinte ale Mele, Zorel a prins curaj și a venit cu pași înceți la Mine.

5. Când a ajuns la Mine, Eu i-am spus: „Prietene, calea care duce la viața în spirit este o cale spinoasă și îngustă! Aceasta înseamnă că toate răutățile, amărăciunile și neplăcerile pe care le vei întâmpina în această viață din partea oamenilor va trebui să le întâmpini mereu cu toată blândețea și răbdarea, iar aceluia care îți face rău nu-i răsplăti cu aceeași monedă, ci cu contrariul. Cui te lovește nu-i întoarce răul cu rău, rabdă mai degrabă încă o lovitură din partea lui, dacă trebuie, dar să rămână pace și înțelegere între voi. Căci numai în pace inima prosperă și spiritul înflorește în suflet.

6. Oricând te roagă cineva să-i dai ceva sau să-i faci un serviciu, nu îl refuza decât dacă ceea ce ți-a cerut este împotriva legilor divine sau ale statului.

7. Dacă îți cere cineva haina, dă-i și cămașa, ca să poată recunoaște că ești un ucenic al școlii Domnului! Dacă va recunoaște aceasta, îți va lăsa cămașa, dar dacă totuși o ia, e pentru că puterea lui de cunoaștere este încă foarte slabă și să nu-ți pară rău de cămașă, ci să-ți pară rău că un frate de-al tău n-a recunoscut apropierea împărăției lui Dumnezeu.

8. Dacă te roagă cineva să mergi cu el o oră, mergi cu el două, pentru ca bunăvoința ta să fie o dovadă a școlii din care face parte cel care este în stare de o astfel de renunțare de sine! În acest fel, chiar și orbii și surzii vor înțelege semnul că împărăția Domnului este aproape.

9. Din faptele și din munca voastră se va putea recunoaște că voi toți sunteți ucenicii Mei! Căci este mai ușor să predici bine decât să faci binele. La ce folosește însă cuvântul gol, dacă nu este însuflețit prin faptă?! La ce folosesc cele mai frumoase idei și gânduri, dacă îți lipsește puterea să le transformi în realitate?! Cele mai frumoase și adevărate cuvinte nu folosesc la nimic dacă nu ai voința să le pui în practică. Fapta singură are valoare; gândurile, ideile, cuvintele sunt fără valoare dacă nu sunt puse în faptă. De aceea, toți cei care predică bine trebuie să poată și făptui bine, altfel orice predică nu valorează mai mult decât o nucă goală!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79 - Despre sărăcie și despre dragostea de aproape
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 01:55 View PostDownload Post

Capitolul 79
Despre sărăcie și despre dragostea de aproape


1. (Domnul): „Pe lume sunt o mulțime de primejdii pentru suflet. Pe de o parte este sărăcia; noțiunile oamenilor săraci de «al meu» și de «al tău» sunt tot mai șterse cu cât un om este mai sărac. De aceea, nu lăsați niciodată ca sărăcia să fie mare, dacă vreți ca drumurile să vă fie sigure!

2. Cine este însă sărac, acela să-și roage frații mai bogați pentru o pomană. Dacă dă de inimi împietrite, să Mi se adreseze Mie, și i se va ajuta! Sărăcia și nevoile nu scuză hoția și cu atât mai mult uciderea celui jefuit! Cei săraci știu acum cui să i se adreseze.

3. Sărăcia este o mare plagă pentru omenire, dar ea poartă în ea sâmburele nobil al umilinței și al adevăratei modestii și de aceea va rămâne întotdeauna printre oameni. Totuși, cei bogați să aibă grijă ca ea să nu devină prea mare, căci altfel vor fi în primejdie mare atât aici, cât și pe lumea cealaltă.

4. Dacă printre voi sunt săraci, Eu vă spun la toți: nu trebuie să le dați încât să ajungă și ei bogați. Dar să nu-i lăsați să îndure nevoi! Pe cei care îi vedeți și îi cunoașteți, acelora ajutați-le cu dreptate și bunăvoință! În această lume mare sunt foarte mulți cei care suferă îngrozitor de pe urma sărăciei și sunt apăsați de nevoi peste puterile lor. Voi nu îi cunoașteți și nu le auziți plânsul, de aceea pe aceștia nu îi las în grija voastră, ci numai pe aceia pe care îi cunoașteți și care vin la voi.

5. Aceluia dintre voi care le este săracilor prieten adevărat, aceluia îi voi fi și Eu prieten și frate adevărat, acum și în veci, iar el nu va avea nevoie să învețe înțelepciunea de la alt înțelept, ci Eu îi voi umple inima cu ea. Cel care își va iubi aproapele sărac ca pe sine însuși și nu va alunga de la el pe sora lui săracă, din orice neam și de orice vârstă ar fi ea, la acela voi veni Eu însumi și Mă voi revela lui. Spiritului lui, care este iubire, îi voi spune aceasta, și el îi va umple sufletul și gura. Tot ce va vorbi și va scrie apoi acesta, va fi vorbit și scris de Mine pentru toate timpurile.

6. Un suflet împietrit însă, va fi apucat de spirite rele, iar acestea îl vor duce la pierzanie și îl vor face să semene cu sufletul unui animal, care va rămâne astfel și pe lumea cealaltă.

7. Dați cu bucurie și din plin, căci, așa cum dăruiți, așa vi se va răsplăti! O inimă împietrită nu va fi străbătută de lumina grației Mele și în ea va sălășlui întunericul și moartea cu toate grozăviile ei!

8. Dar o inimă blândă și plină de iubire va fi străpunsă ușor de lumina grației Mele, care este delicată și blândă, și Eu însumi voi intra într-o asemenea inimă și voi sălășlui în ea, cu toată plenitudinea iubirii și înțelepciunii Mele.

9. Aceasta să o credeți! Căci aceste cuvinte pe care vi le spun Eu acum vouă sunt viață, lumină, adevăr și fapt împlinit, de a căror realitate trebuie să afle oricine se interesează de ele.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !